SR EN 16247-1 :2012, Audituri energetice. Partea 1 : Cerinte generale [305854]

Bibliografie strategie energetica localitatii

● SR EN 16247-1 :2012, Audituri energetice. Partea 1 : Cerinte generale

● SR EN 16247-1 :2012, Audituri energetice. Partea 2 : Cladiri

● SR EN 16247-1 :2012, Audituri energetice. Partea 3 : Procese

● SR EN 16247-1 :2012, Audituri energetice. Partea 4 : Transport

● SR 13433:1999 – Iluminatul căilor de circulație

● SR CEN/TR 13201-1:2011 – Iluminat public. Partea 1: Selectarea claselor de iluminat

● SR EN 13201-2:2004 Iluminat public. Partea 2: Cerințe de performanță

● SR EN 13201-3:2004 Iluminatul public. Partea 3: Calculul performanțelor

● SR EN 13201-4:2004 Iluminatul public. Partea 4: Metode de măsurare a performanțelor fotometrice

● SR EN 60598-2-3:1995 Corpuri de iluminat public

● SR EN 16258:2013 – Metodologie pentru calcularea și declararea consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră

● [anonimizat] – Evaluarea eficientei energetice; Editura AGIR- 2006

minimizarea costurilor energetice

LEGEA nr. 372 din 13.12.2005 republicată în M.O. 451/23.07.2013 si actualizata în 29 ianuarie 2016

CAP. V Clădiri noi

ART. 9

(1) Pentru clădirile noi/ansamblurile de clădiri prevăzute la art. 14 alin. (2), prin certificatul de urbanism emis de autoritățile administrației publice locale/[anonimizat], în condițiile legii, a [anonimizat], [anonimizat], economic și al mediului înconjurător.

(2) Aceste sisteme alternative pot fi:

a) [anonimizat];

b) de cogenerare/trigenerare;

c) centralizate de încălzire sau de răcire ori de bloc;

d) pompe de căldură;

e) [anonimizat];

f) recuperatoare de căldură.

(3) Studiul prevăzut la alin. (1) se elaborează de proiectant și este parte componentă a studiului de fezabilitate.

(4) Studiul cu privire la posibilitatea utilizării sistemelor alternative prevăzute la alin. (2) poate fi efectuat pentru o clădire sau pentru grupuri de clădiri similare din aceeași localitate. [anonimizat]. 10 (1) [anonimizat] a acestora sau a [anonimizat] a [anonimizat], funcțional și economic.

(2) Documentația tehnică elaborată pentru autorizarea lucrărilor de intervenție pentru renovarea majoră dezvoltă măsurile prevăzute în raportul de audit energetic.

(3) În cazul renovării majore a clădirilor, proprietarii/administratorii acestora pot monta sisteme alternative de producere a energiei prevăzute la art. 9 alin. (2), [anonimizat].

(4) La stabilirea eficienței măsurii privind montarea sistemelor alternative de producere a energiei, prevăzute la art. 9 alin. (2), se vor avea în vedere asigurarea, din punct de vedere tehnic și funcțional, a cerințelor fundamentale aplicabile, astfel cum sunt prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu modificările ulterioare, precum și încadrarea în nivelul optim, din punctul de vedere al costurilor, a cerințelor minime de performanță energetică.

CAP. VIII Clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero

ART. 14

(1) Clădirile noi, pentru care recepția la terminarea lucrărilor se efectuează în baza autorizației de construire emise începând cu 31 decembrie 2020, vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), clădirile noi din proprietatea/administrarea

autorităților administrației publice, care urmează să fie recepționate în baza autorizației de

construire emise după 31 decembrie 2018, vor fi clădiri al căror consum de energie este

aproape egal cu zero.

Date meteorologice necesare stabilirii potențialului de energie solară la suprafața

Pământului

Pentru a stabili posibilitățile și oportunitatea utilizării energiei solare, este necesară cunoașterea densității solare globale, cu valorile ei zilnice, sezoniere și respectiv anuale. Practic, în România se pot defini 4 zone de însorire (conform Figurii 5.3a), de la un maxim de 1600 kWh/m2 în Dobrogea (zona galbenă) la 1250 kWh/m2 în nordul țării, annual (zona maro închis). Acest tip de hartă împarte țara noastră în trei zone principale de însorire (conform Tabel 5.3.):

Figura 5.3.a. Zonele de însorire din România

Tabel 5.3. Zonele principale de însorire din România

Denumire zonă Nivel de însorire

[ KWh / m2 / an ]

Teritoriul aferent zonei

Zona 0 > 1250 / 1300

Litoralul Marii Negre (cca.50 km de la țărm)

(zona galbenă)

Zona I 1159 – 1250 /

1200 – 1300

Regiunile carpatice și subcarpatice

(cca.75 km. stânga / dreapta Munților Carpați)

(zona maro deschis)

Zona II 1000 – 1150 /

1050 – 1200

Restul teritoriului României

Valorile cele mai mari ale radiației solare se înregistrează în lunile călduroase (iunie, iulie) și cele mai scăzute în perioada decembrie, ianuarie ca o consecință a înălțimii la care se află Soarele față de Pământ.

[Ghid privind utilizarea surselor regenerabile de energie la clădirile noi și existente. Indicativ Gex 13-2015, pag. 97.]

Figura. 5.3.b. Durata efectivă de strălucire a Soarelui pe teritoriul României (valori medii anuale)

[Ghid privind utilizarea surselor regenerabile de energie la clădirile noi și existente. Indicativ Gex 13-2015, pag. 101.]

http://www.inma.ro/pagina_web_parteneriate/Danciu_Aurel/web%20TEBIRO_rom.htm

ANALIZA SWOT

[Strategia energetică a orașului Tîrgu Neamț, 2016-2022, pag. 87.]

3.10 Date tehnice privind potențialul de producere și utilizare proprie mai eficientă a energiei regenerabile la nivel local

Valorificarea potențialului surselor regenerabile de energie conferă premise reale de

realizare a unor obiective strategice privind creșterea siguranței în alimentarea cu energie

prin diversificarea surselor și diminuarea ponderii importului de resurse energetice, respectiv,

de dezvoltare durabilă a sectorului energetic și protejarea mediului înconjurător. Astfel, în

acest subcapitol, se va face o analiză referitoare la potențialul de utilizare a surselor regenerabile de energie în orașul Ștei. Se iau în considerare următoarele tipuri de surse

regenerabile de energie:

– energia solară – utilizată la producerea de căldură prin metode de conversie pasivă

sau activă sau la furnizarea de energie electrică prin sisteme fotovoltaice;

– energia eoliană – utilizată la producerea de energie electrică cu grupuri aerogeneratoare;

– hidroenergia – valorificată prin utilizarea centralelor hidroelectrice cu o putere instalată mai mică sau egală cu 10 MW ("hidroenergia mică"), respectiv prin utilizarea centralelor hidro cu o putere instalată mai mare de 10 MW ("hidroenergia mare");

– biomasa – provenită din reziduuri de la exploatări forestiere și agricole, din deșeuri

rezultate din prelucrarea lemnului și alte produse, și valorificată în instalații de producere a energiei electrice și/sau termice;

– biogazul – provenit în principal din rezultatul fermentării în regim anaerob a dejecțiilor animaliere sau de la stațiile de epurare orășenești, și valorificat în instalații de producere a energiei electrice și/sau termice;

– biocombustibil – provenit prin conversia biomasei și/sau a deșeurilor animale, industriale sau municipale și valorificat în principal de utilajele agricole (tractoare, combine, etc.) sau mijloacele de transport public.

– energia geotermală – înmagazinată în depozite și zăcăminte hidrogeotermale subterane, exploatabilă cu tehnologii speciale de foraj și extracție, și valorificată în

instalații de producere a energiei termice.

[Program de îmbunătățire a eficienței energetice în orașul Ștei, județul Bihor, 2017, pag. 69.]

3.10.1 Potențialul de utilizare a energiei solare

Energia solară este energia radiantă produsă în Soare ca rezultat al reacțiilor de

fuziune nucleară. Tehnologiile solare pot fi, în general, pasive sau active în funcție de modul

în care energia solară este captată, convertită și distribuită. Tehnicile solare active includ

utilizarea panourilor fotovoltaice și a colectoarelor termice pentru captarea energiei. Tehnicile

solare pasive includ orientarea unei clădiri spre soare, selectarea materialelor cu o masă

termică favorabilă sau cu proprietăți de dispersie a luminii, precum și proiectarea spațiilor în

așa fel încât aerul să circule în mod natural.

În figura numărul 3.8 se prezintă harta radiației solare, iar în figura numărul 3.9 se

prezintă durata medie anuală de strălucire a soarelui20.

Fig. nr. 3.8 Radiația solară, în România

20 ″Studiu privind evaluarea potențialului energetic actual al surselor regenerabile de energie în România (solar, vânt, biomasă, microhidro, geotermie), identificarea celor mai bune locații pentru dezvoltarea investițiilor în producerea de energie electrică neconvențională″, Sinteza, ICEMENERG SA, 2010

Fig. nr. 3.9 Durata medie anuală de strălucire a soarelui, în România

Căldura generată de soare se poate folosi, în principal, pentru producerea de energie

electrică și la prepararea apei calde menajere, încălzirea agentului termic responsabil de

temperatura ambiantă a casei și încălzirea piscinelor. Există chiar și instalații de aer

condiționat bazate pe căldura solară, unde aceasta reprezintă energia principală necesară

răcirii aerului.

Avându-se în vedere hărțile prezentate în figurile anterioare se poate spune că în zona

orașului Ștei potențialul de utilizare a energiei solare corespunde unui nivel scăzut

caracterizat de următorii parametrii:

– iradierea anuală globală obținută de modulele fotovoltaice înclinate optimal este

cuprinsă în intervalul 1.297 ÷ 1.328 kWh/m2,

– durata medie anuală de strălucire a soarelui este cuprinsă în intervalul 1.800 ÷ 1.900 de ore pe an.

Ca urmare a celor spuse mai sus, în Orașul Ștei pot fi avute în vedere soluții de îmbunătățire a eficienței energetice, bazate pe energie solară, cu aplicare în:

– iluminatul public și perimetral (producere energie electrică cu panouri solare fotovoltaice),

– instituții de învățământ și în clădiri administrative (producere de energie termică pentru preparare apă caldă menajeră cu panouri solare termice).

[Program de îmbunătățire a eficienței energetice în orașul Ștei, județul Bihor, 2017, pag. 70-72.]

3.10.2 Potențialul de utilizare a energiei eoliene

Energia eoliană este energia conținută de forța vântului ce bate pe suprafața

pământului. Ea este transformată în principal în energie electrică prin intermediul turbinelor

eoliene. Turbina eoliană este dispozitivul care transformă energia cinetică primită de la vânt în

energie mecanică.

În figura numărul 3.10 se prezintă viteza medie anuală a vântului în România iar în

figura numărul 3.11 se prezintă, în funcție de zonele din România, numărul de ore în care

vântul are o viteză mai mare de 4 m/s21.

21 ″Studiu privind evaluarea potențialului energetic actual al surselor regenerabile de energie în România (solar, vânt, biomasă, microhidro, geotermie), identificarea celor mai bune locații pentru dezvoltarea investițiilor în producerea de energie electrică neconvențională″, Sinteza, ICEMENERG SA, 2010

Fig. nr. 3.10 Viteza medie anuală a vântului, în România

Fig. nr. 3.11 Numărul de ore pe an cu viteză a vântului mai mare de 4 m/s, în România

Avându-se în vedere hărțile prezentate în figurile anterioare, se poate spune că, în

zona orașului Ștei, potențialul de utilizare a energiei eoliene corespunde unui nivel scăzut

caracterizat de următorii parametrii:

– viteza medie anuală a vântului este cuprinsă în intervalul 2 ÷ 3 m/s;

– numărul de ore cu o viteză a vântului mai mare de 4 m/s este de circa 2.500 h/an.

În zona Orașului Ștei există un potențialul de utilizare a energei eoliene poate fi

valorificat:

– prin atragerea de investitori, dezvoltatori de parcuri eoliene (potențial mediu, spre

scăzut),

– prin aplicații punctuale, în principal în zonele izolate, fără acces la rețeaua publică de

alimentare cu energie electrică (potențial scăzut).

[Program de îmbunătățire a eficienței energetice în orașul Ștei, județul Bihor, 2017, pag. 72-74.]

3.10.3 Potențialul de utilizare a biomasei, biogazului și biocombustibililor

Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din

agricultură, inclusiv substanțe vegetale și animale, silvicultură și industriile conexe, precum

și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane. Biomasa poate fi utilizată de la

încălzirea încăperilor până la producerea energiei electrice și a carburanților pentru

automobile.

Biomasa este considerată una din principalele forme de energie regenerabilă.

Statisticile actuale indică faptul că țările în curs de dezvoltare își acoperă circa 38% din

nevoile proprii de energie din biomasă, iar în multe dintre aceste țări, arderea lemnului de foc

reprezintă o cotă importantă din consumul total de energie. Unele țări dezvoltate își asigură

în prezent, din biomasă, o cotă importantă din consumurile proprii de energie, cum ar fi cca.

18% în Finlanda, cca. 14% în Suedia, cca. 10% în Austria, etc. Biomasa reprezintă cca. 15%

din sursele primare de energie utilizate pe plan mondial.

Biomasa provine, în principal, din:

biomasă special cultivată ″plante energetice″,

reziduuri din exploatări forestiere și lemn de foc,

deșeuri de lemn sub formă de rumeguș și alte resturi de lemn,

deșeuri agricole rezultate din cereale, tulpini de porumb, alte resturi vegetale,

deșeuri organice industrie agro-alimentară, grăsimi, excremente animale,

deșeuri și reziduuri menajere urbane.

La nivelul orașului Ștei există un potențial mediu de utilizare a resurselor energetice

sub formă de biomasă bazat în principal pe activitățile agricole și pe existența unei

suprafețe importante de terenuri agricole în zonă (v. Figura numărul 3.12) și pe reziduurile

din exploatări forestiere și lemn de foc datorită existenței unui fond forestier relativ mare în

zonă (v. figura numărul 3.13) 22.

22 ″Studiu privind evaluarea potențialului energetic actual al surselor regenerabile de energie în România (solar, vânt, biomasă, microhidro, geotermie), identificarea celor mai bune locații pentru dezvoltarea investițiilor în producerea de energie electrică neconvențională″, Sinteza, ICEMENERG SA, 2010

Fig. nr. 3.12 Harta suprafețelor agricole utilizate, din România

Fig. nr. 3.13 Harta pădurilor, din România

Dacă este să analizăm și bilanțul teritorial al suprafețelor cuprinse în limita unității

administrativ-teritoriale a orașului este prezentat în tabelul numărul 3.1023.

Tabel nr. 3.10

Bilanțul teritorial al suprafețelor cuprinse în limita UATB

Destinația terenurilor din teritoriul

administrativ al unității de bază Suprafață Pondere

Terenuri destinate funcțiunilor urbane (intravilan) 275,60 ha 35,49%

Terenuri agricole (extravilan) 281,00 ha 36,18%

Terenuri forestiere (extravilan) 210,00 ha 27,04%

Terenuri aflate permanent sub apă (extravilan) 8,00 ha 1,03%

Terenuri cu altă destinație(extravilan) 2,00 ha 0,26%

Total teritoriu administrativ 776,60 ha 100%

Categoriile de folosință a terenurilor, inclusiv suprafața ocupată în cadrul unității administrativ teritoriale Ștei, sunt prezentate în tabelul numărul 3.1124.

23 Primăria orașului Ștei – 2014

Tabel nr. 3.11

Categorii de folosință a terenurilor

Categoria de folosință Suprafață Pondere

Teren agricol, din care: 330,60 ha 42,57%

Teren arabil 123,60 ha 15,92%

Pășuni 185,00 ha 23,82%

Fânețe 16,00 ha 2,06%

Vii 1,00 ha 0,13%

Livezi 5,00 ha 0,64%

Teren neagricol, din care: 446,00 ha 57,43%

Păduri 210,00 ha 27,04%

Ape 8,00 ha 1,03%

Drumuri și căi ferate 49,00 ha 6,31%

Construcții 177,00 ha 22,79%

Neproductive 2,00 ha 0,26%

Total 776,60 ha 100%

Conform tabelului numărul 3.11 se observă că ponderea cea mai mare din suprafața

totală ocupată în cadrul unității administrativ teritoriale Ștei o dețin terenurile neagricole, din

care pădurile sunt cele mai însemnate.

Raportat la potențialul energetic al biomasei la nivelul României (v. Figura numărul

3.14), orașul Ștei se afla într-o zonă cu potențial mai mare de utilizare a biomasei agricole

comparativ cu cea forestieră25

24 Primăria orașului Ștei – 2014

25 ″Studiu privind evaluarea potențialului energetic actual al surselor regenerabile de energie în România (solar, vânt, biomasă, microhidro, geotermie), identificarea celor mai bune locații pentru dezvoltarea investițiilor în producerea de energie electrică neconvențională″, Sinteza, ICEMENERG SA, 2010,

TPA Horwath ,″Energia eoliană și alte surse regenerabile de energie în România″, Bucuresti, Mai, 2013;

Fig. nr. 3.14 Potențial energetic al biomasei, în România

Principalele forme de valorificare energetică a biomasei sunt:

arderea directă cu generare de energie termică, valorificare folosită mult la ora actuală

la nivelul orașului,

arderea prin piroliză, cu generare de singaz (CO + H2),

fermentarea, cu generare de biogaz (CH4) sau bioetanol (CH3-CH2-OH). În cazul

fermentării produșilor zaharați, biogazul se poate arde direct, iar bioetanolul, în amestec cu benzina, poate fi utilizat în motoarele cu combustie internă, transformarea chimică a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool și generare de esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) și glicerol. În etapa următoare, biodieselul purificat se poate arde în motoarele diesel,

degradarea enzimatică a biomasei cu obținere de etanol sau biodiesel. Celuloza poate fi degradată enzimatic la monomerii săi, derivați glucidici, care pot fi ulterior fermentați la etanol.

[Program de îmbunătățire a eficienței energetice în orașul Ștei, județul Bihor, 2017, pag. 74-80.]

3.10.4 Potențialul de utilizare surse geotermale

Energia geotermală este energia termică stocată în structura geologică a pământului ce

este captată sub formă de apă fierbinte, de joasă temperatură (cu temperaturi cuprinse între

25șC și 60 șC) și de înaltă temperatură (cu temperaturi de la 60 șC până la maximum 125 șC)

sau sub formă de aburi.

Energia geotermală de înaltă temperatură poate fi transformată direct în energie

electrică sau termică, însă energia geotermală de joasă temperatură poate fi utilizată numai

pentru încălzire, fiind imposibilă conversia acesteia în energie electrică.

Energia geotermală de joasă temperatură, este disponibilă chiar la suprafața scoarței

terestre, însă exploatarea acesteia necesită echipamente special concepute (pompe de caldură) pentru ridicarea temperaturii până la un nivel care să permită încălzirea și/sau prepararea apei calde, ceea ce reprezintă un dezavantaj față de energia geotermală de potențial termic ridicat.

În figura numărul 3.15 se prezintă potențialul de utilizare și zonele cu sursele

geotermale de energie din România 26.

Fig. nr. 3.15 Potențial geotermal, în România

Aplicațiile moderne ale energiei geotermale includ pompe geotermale pentru

încălzirea și răcirea locuințelor sau chiar pentru aplicații industriale, însă la nivelul orașului

Ștei, după cum se poate observa și din figura de mai sus, potențialul de utilizare a energiei geotermale este unul ridicat, cele mai importante zăcăminte geotermale din România aflânduse în vestul țării.

Orașul Ștei este așezat într-un cadru natural deosebit, la poalele Munților Apuseni,

beneficiind de un relief depresionar-montan cu vastă disponibilitate de teren forestier și

teritoriu bogat în resurse naturale – ape geotermale și minerale.

Valorificarea resurselor naturale existente de apă geotermală poate conduce la

dezvoltarea economică a orașului, prin utilizarea acestora la încălzirea locuințelor, precum și

a altor obiective.

Astfel, printre necesitățile care trebuie rezolvate cu prioritate la nivelul orașului Ștei,

având în vedere impactul direct asupra calității vieții cetățenilor, se impune realizarea unui

sistem centralizat de încălzire cu utilizarea apei geotermale, pentru asigurarea alimentării cu

căldură a locuințelor și clădirilor cu diferite funcțiuni.

Avantajele energiei geotermale sunt multiple, începând de la independența față de

vreme și ciclicitatea zi – noapte, până la faptul că exploatarea ei nu influențează mediul

înconjurător.

Potențialul ridicat de utilizare a energiei geotermale din Orașul Ștei trebuie valorificat

și prin identificarea unor soluții moderne de producere a energiei electrice și/sau a energiei

frigorifice. De asemenea, energia geotermală poate fi utilizată în agricultură (în sere), în

aplicații industriale și în sectorul public – privat (bazine, piscine, zone de agrement, etc.).

[Program de îmbunătățire a eficienței energetice în orașul Ștei, județul Bihor, 2017, pag. 80-82.]

3.10.5 Potențialul hidroenergetic

Energia hidroelectrică reprezintă generarea de energie electrică cu ajutorul unor

turbine angrenate de apă. Energia hidroelectrică este cea mai răspândită și cea mai matură

aplicație a energiei regenerabile.

Orașul Ștei este situat pe malul drept al Crișului Negru, iar în tabelul numărul 3.12 se

prezintă datele hidrologice ale râului.

Tabel nr. 3.12

Datele hidrologice ale râului Crișului Negru

Parametrii U.M Valori

Bazin de recepție km² 4.450

Lungimea cursului de apă km 560

Debit mediu m³/s 31,40

Debit maxim înregistrat m³/s 648

Debit minim înregistrat m³/s 0,47

În figura numărul 3.16 sunt prezentate aplicațiile hidroenergetice din România.

Fig. nr. 3.16 Potențial hidroenergetic, în România

Conform datelor prezentate în figura de mai sus principalele zone din România cu

potențial hidroenergetic ridicat sunt zonele parcurse de râurile Olt, Mureș și Tisa-Someș.

Din datele prezentate mai sus se poate spune că orașul Ștei este caracterizat de un

potențial hidroenergetic mediu ce poate fi valorificat, în principal, prin instalarea unor

microhidrocentrale pentru producere de energie electrică.

[Program de îmbunătățire a eficienței energetice în orașul Ștei, județul Bihor, 2017, pag. 82-84.]

Tabel 4.1

Potențial valorificare resurse regenerabile de energie în orașul Ștei

Potențial de aplicare Redus Mediu Ridicat

Energie Solară

Energie Eoliană

Biomasă, Biogaz,

Biocombustibil

Energie geotermală

Energie hidro

[Program de îmbunătățire a eficienței energetice în orașul Ștei, județul Bihor, 2017, pag. 85.]

4.4 Evaluarea impactului asupra mediului a măsurilor de eficiență energetică propuse

Mai puțin de 1% din atmosfera pământului este alcătuită din vapori de apă, dioxid de

carbon, ozon, metan, protoxid de azot și hexaflorură de sulf, gaze cunoscute sub denumirea

de gaze cu efect de seră. Primele cinci gaze enumerate mai sus apar în mod natural și produc

un efect de seră natural, capabil să mențină temperatura la nivel global mai mare cu 30 0C

față de situația în care acestea ar lipsi, susținând astfel viața. Concentrația de gaze cu

efect de seră este în creștere, ca rezultat direct al activității umane.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră a căpătat, în ultimul deceniu, un loc

privilegiat în politicile energetice și de mediu din lumea întreagă. Efectele schimbărilor

climatice au devenit din ce în ce mai vizibile, iar combaterea lor trebuie să devină o prioritate

absolută a tuturor țărilor lumii.

Prin implementarea măsurilor analizate în această lucrare, cantitățile echivalente de

energie electrică și combustibil care nu se mai consumă la nivelul conturului analizat, vor

determina o scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră, în speță bioxid de carbon, la nivel

național.

Astfel, în acest subcapitol, se va determina cantitatea de CO2 care nu se va mai degaja

datorită implementării măsurilor de eficiență energetică propuse. Analiza va avea în vedere

fiecare măsură de eficiență energetică în parte.

Determinarea corectă a emisiilor de poluanți se realizează pe baza măsurătorilor

efectuate cu aparatură specializată. În situația în care nu se pot face măsurători cu aparatură

specializată, pentru postevaluări pe diferite perioade de timp, inclusiv pentru întocmirea

inventarelor și a rapoartelor statistice, pentru verificări ale încadrării în norme, precum și

pentru elaborarea unor prognoze, evaluarea emisiilor se face conform “Metodologiei de evaluare operativă a emisiilor de SO2, NOx , pulberi (cenușă zburătoare) și CO2 din centralele termice și termoelectrice”, indicativ PE – 1001/1994.

Metodologia poate fi aplicată și de alte unități interesate care nu dispun de metodologii proprii, fiind în concordanță cu cea folosită în prezent în țările Uniunii Europene. Metoda de analiza se bazează pe utilizarea factorilor de emisie. Astfel, pentru evaluarea impactului asupra mediului și determinarea cantității de poluant evacuat în atmosferă de echipamentele de încălzire analizate, se poate folosi o relație de forma:

E = B * ε (4.4.1)

unde:

E – cantitatea de poluant evacuat în atmosferă, într-o perioadă de timp, în [kg] sau în [t];

B – cantitatea de resursă energetică consumată în perioada respectivă, în [kg] sau în [t] sau în [MWh], etc.;

ε – factorul de emisie, în [kg/kJ] sau [kg/kg] sau [kg/MWh], etc.

Factorul de emisie reprezintă cantitatea de poluant evacuat în atmosferă, raportată la

unitatea de resursă energetică utilizată.

Tabel nr. 4.8

Elementele de analiză a reducerilor de emisii sub formă de CO2

Resurse energetice

considerate

U.M. Emisie specifică Sursa

Energie electrică tCO2/MWhe 0,2920 ANRE 2014

Motorină tCO2/MWh 0,2670 Standard IPPC

Benzină tCO2/MWh 0,2490 Standard IPPC

GPL tCO2/MWh 0,227 Standard IPPC

În tabelul numărul 4.9 se prezintă reducerea de emisie de CO2 pentru fiecare măsură de

eficiență energetică în parte și în ipoteza în care se vor implementa toate măsurile de eficiență energetică propuse.

Tabel nr. 4.9

Reducerile de emisii de CO2

Nr.

Crt.

Măsuri Economii

(tep/an)

Reducere anuală

(toneCO2/an)

1

Măsuri generale organizatorice,

comportamentale

39,41 135

2

Implementare sistem management

energetic

52,52 179

3

Implementarea standardului ISO

50001 – Sistem de management al

energiei

19,70 67,07

4 Reabilitare termică clădiri 1.656 4.862

5

Implementarea unui sistem

centralizat de alimentare cu energie

termică a întregului oraș utilizând

resursele geotermale

788 2.314

– TOTAL 2.556 7.557

[Program de îmbunătățire a eficienței energetice în orașul Ștei, județul Bihor, 2017, pag. 118-120.]

Soarele reprezintă o sursă de energie gratuită și ecologică. Radiația solară anuală medie în România variză între 1,100 și 1,300 kWh/m2.

Harta radiației solare în România

Radiația solară este o formă de radiție termică ce este difuzată sub forma undelor

electromagnetice. În afara atmosferei terestre radiația solară furnizează o sursă de energie

cu potențial nelimitat egală cu 1.370 W/m2

.

Pentru a atinge suprafața terestră radiația solarătrece prin atmosferă, unde o parte din

energia sa este disipată prin:

– Difuzie moleculară (în mod special razele U.V.)

– Reflecție difuză pe aerosolii atmosferici (picături de apă, praf…)

– Absorpție selectivă în gazele atmosferice.

[EAST-GSR, Solar Thermal applications in EASTern Europe with Guaranteed Solar Results. Pachet de lucru 4. Manual profesional pentru proiectarea sistemelor colective care utilizează energie termică solară, România, pag. 6.]

O hartă a radiației solare a fost întocmită de Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie.

Există bune posibilități pentru dezvoltarea utilizării energiei solare, iar experiența anterioară poate fi exploatată. In Evaluarea Resurselor Energiilor Regenerabile, EBRD estimează că sistemele bazate pe utilizarea energiei solare pentru încălzirea apei calde menajere pentru clădiri publice și hoteluri, sistemele pe bază de energie solară pasivă, precum și sistemele individuale pentru locațiile izolate, sunt cele mai promițătoare aplicații.

[EAST-GSR, Solar Thermal applications in EASTern Europe with Guaranteed Solar Results. Pachet de lucru 4. Manual profesional pentru proiectarea sistemelor colective care utilizează energie termică solară, România, pag. 8.]

Înprezent, efectul combinat al tuturor GES echivalează cu o creștere a CO2 de față de era pre-industrială.

Conversia sistemelor existente la utilizarea energiei solare face posibilă reducerea emisiilor de dioxid de carbon (CO2) în atmosferă.

Cantitatea de CO2 evitat pentru fiecare kWh economisit, de la producție la utilizarea finală (după transformarea de către echipamentul de furnizare a apei calde menajere) în Franța

este indicată mai jos:

[EAST-GSR, Solar Thermal applications in EASTern Europe with Guaranteed Solar Results. Pachet de lucru 4. Manual profesional pentru proiectarea sistemelor colective care utilizează energie termică solară, România, pag. 87.]

ELEMENTE DE EFICIENTA ENERGETICA

Adoptarea instalațiilor solare pentru prepararea apei calde de consum este o decizie ce trebuie susținută de elemente de eficiență energetică. In acest sens este foarte important printre altele, de definit:

– ce cantitate de combustibil se economisește;

– care este costul energiei livrate;

– care este durata de recuperare a investiției.

Gradul de eficiență al instalației în % se va calcula cu o relație de forma:

în care: t0 este temperatura de intrare a apei în schimbător, în0C (to=150C);

tc – temperatura nominală de utilizare a apei calde de consum, în 0C

(tc = 450C);

tTS – temperatura apei calde la ieșirea din schimbător, în 0C.

Economia globală și cea netă de combustibil convențional, în kgcc/an, se vor calcula cu relațiile:

în care: QT este cantitatea de căldură necesară pentru prepararea apei calde de consum în perioada de funcționare a instalației, în kcal/an;

F – factorul de recuperare energetică;

– randamentul instalației de ardere cu combustibil clasic;

Pci – puterea calorică a combustibilului convențional, (Pci = 7000 kcal/kg);

Eî – energia înglobată în instalație, în kgcc;

Ee – energia în exploatare eferentă sursei auxiliare în perioada de funcționare a instalației solare, în kgcc;

n – numărul de ani pentru care se calculează.

Energia în exploatare, în kgcc/an se calculează cu o relație de forma:

în care, Ds este debitul de agent secundar încălzit zilnic, în l/zi, iar celelalte elemente având semnificațiile indicate anterior.

Cheltuielile anuale, în lei/an se determină cu o relație de forma:

în care: Ee este energia consumată în exploatare, în kgcc/an;

Ki – cote anuale de amortizare, în %;

Csi – valorile de investiție aferente elementelor componente ale instalației, în lei;

cE – costul energiei, în lei/Kwh;

CI + R – cheltuieli de întreținere și reparații capitale, în lei/an.

In practică se indică orientativ următoarele valori pentru cotele anuale de amortizare:

2,25% – pentru întreaga instalație solară;

2,5% – pentru captatori și elemente de susținere;

7,1% – pentru echipament în stația de preparare;

1,1% – pentru construcții și instalații în rețelele exterioare și interioare;

8,3% – pentru elementele de automatizare.

Cunoscând valorile cheltuielilor anuale și cantitatea de căldură furnizată din sursă solară se poate calcula costul energiei livrate, în lei/Gcal, cu ajutorul relației:

în care: Qs este cantitatea de căldură furnizată solar, în Gcal/an;

Cs – cheltuielile anuale, în lei/an.

In final durata de recuperare a investiției în ani, se stabilește cu relația:

în care: I este valoarea totală de investiție, în lei;

Ecc – economia anuală de combustibil, în tcc;

Cmediu – costul mediu al combustibilului, în lei/tcc.

[Badea, G. Instalatii de preparare a apei calde de consum, Curs Audit, Cluj-Napoca, 2010, pag. 142-145.]

Fig.2. Schema de funcționare a unei eoliene industriale

(cu structură orizontală)

http://geografilia.blogspot.ro/2015/12/tehnologii-moderne-de-obtinere-energiei.html

Figura 12: Acoperirea cu păduri în diferite județe procente

Sursa: Programul Național de Împădurire

Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020

Tabelul 2: Ultima situație disponibilă privind țintele GES din România12

12 Banca Mondială -2014 – România, Program privind schimbările climatice și o creștere economică „verde” cu emisii reduse de carbon, Raport de sinteză a componentei B, Rezumatul evaluărilor rapide de sector și recomandări pentru încorporarea acțiunilor climatice în Programele Operaționale Sectoriale 2014-2020 din România, ianuarie 2014

Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020