Rolul diplomației parlamentare în politica externă a României [305801]

Rolul diplomației parlamentare în politica externă a României

Studiu de caz: Diplomația parlamentară românească după aderarea la Uniunea Europeană

INTRODUCERE

Diplomația parlamentară constituie un tip de diplomație cu o [anonimizat] s-a aflat într-o [anonimizat] a relațiilor de cooperare dintre state. [anonimizat] o importanță majoră o [anonimizat], care a necesitat multiple transformări la nivelul tuturor structurilor statale . Lucrarea de față își propune identificarea rolului pe care diplomația parlamentară l-a avut asupra politicii externe românești în perioada de după căderea regimului comunist. În acest sens vom demara demersurile necesare pentru a afla înainte de toate care sunt mecanismele prin care această formă de diplomație poate să influențeze îndeplinirea priorităților de politică externă ale României. Studiul de caz care alcătuiește această lucrare vizează o restrângere a cercetării la o [anonimizat], perioada de după aderarea la Uniunea Europeană. [anonimizat] o cercetare care să evidențieze modul în care diplomația parlamentară românească a [anonimizat] a dominat politica externă a României .

În cadrul acestei lucrări de cercetare ne vom referi la termenul de diplomație

parlamentară ca fiind un tip de diplomație care se bazează pe necesitatea unei mai mari implicări a instituției parlamentare în domeniul relațiilor externe. De-a [anonimizat] s-a remarcat în principal prin două forme de manifestare și anume: diplomația parlamentară bilaterală și diplomația parlamentară multilaterală. Într-o [anonimizat], diplomația parlamentară și-a asumat dificila misiune de a promova o mai bună cooperare între statele din întreaga lume . Această lucrare de cercetare va fi structurată pe trei capitole: în primul capitol vom urmări realizarea unei analize detaliate a [anonimizat]-al doilea capitol vom avea în vedere o prezentare a [anonimizat] a rolului pe care l-a [anonimizat] a contribuit diplomația parlamentară românească la atingerea obiectivelor de politică externă după momentul aderării țării noastre la Uniunea Europeană . În studiul de caz ne propunem să examinăm principalele demersuri pe care România le-a [anonimizat]-a trasat după 1989.

CAPITOLUL I: Diplomația parlamentară, o nouă formă de manifestare a diplomației contemporane

Termenul de diplomație reprezintă cu siguranță unul dintre termenii care de-a [anonimizat] o mai bună cunoaștere asupra unui fenomen aflat într-o continuă răspândire în întreaga lume . [anonimizat]. XIX, începutul sec. [anonimizat]i ai ideii de "diplomație parlamentară", pe care o vedeau drept un mecanism important, capabil de a oferi soluții reale la problemele pe care statele de la acea vreme le aveau de întâmpinat . Una dintre cele mai cunoscute și mai răspândite definiții ale conceptului de diplomație parlamentară îi aparține lui Heinrich Klebes, grefier al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei care avea să afirme că diplomația parlamentară reprezintă "rolul jucat de către parlamentele naționale, de către adunările parlamentare internaționale, a căror funcționare este reglementată fie de un tratat, fie de un acord interparlamentar, de către asociațiile parlamentare internaționale sau de către parlamente în mod individual, în domeniul politicii externe. Înțelegem astfel din definiția autorului că diplomația parlamentară este o activitate de promovare a obiectivelor de politică externă, întreprinsă atât la nivelul instituției parlamentare, cât și la nivelul organizațiilor interparlamentare și care funcționează în baza unui tratat care stabilește reguli clare în ceea ce privește acțiunile dezvoltate de către actorii implicați în acest proces .

Intensificarea raporturilor interparlamentare la nivelul grupurilor de prietenie s-a produs în Europa, cu precădere, după momentul 1989, o dată cu destrămarea blocului sovietic, când fostele state comuniste din Europa Centrală și de Est au ales să urmeze drumul democratizării. Stabilirea unor legături de prietenie inclusiv pe linie parlamentară s-a dovedit a fi nu doar un obiectiv important al statelor din fostul bloc sovietic, ci și al celor din Europa de Vest, care timp de mai multe decenii au fost puse în situația de a întrerupe aceste relații. Un rol important în dezvoltarea relațiilor multilaterale dintre state aparține și membrilor legislativului, care datorită statutului lor de reprezentanți direcți ai cetățenilor se bucură de o mai mare legitimitate. Ei de asemenea pot promova un tip de discurs, care nu se află la îndemâna reprezentanților Guvernului sau ai Președinției și care se poate dovedi a fi foarte util în dezvoltarea relațiilor multilaterale. Un obstacol important în calea afirmării diplomației parlamentare în plan internațional este dat de faptul că parlamentarii nu întotdeauna dețin cunoștințe aprofundate în materie de politică externă, pregătirea lor profesională fiind în multe cazuri în alte domeni . Conștientizarea necesității dezvoltării diplomației parlamentare, ca modalitate eficientă de promovare a obiectivelor de politică externă a unui stat a condus și la dezvoltarea sistemului de organizații interparlamentare .

Prima organizație interparlamentară în cadrul căreia diplomația parlamentară avea să prindă un contur mult mai bine definit a fost Uniunea Interparlamentară. Creată la inițiativa a doi parlamentari, William Randal și Frédéric Passy în anul 1889, Uniunea Interparlamentară a devenit în scurt timp o organizație influentă la nivel internațional, ea reușind să aducă împreună parlamentari din întreaga lume.

Diplomația parlamentară practicată la nivelul Uniunii Interparlamentare a sprijinit în mod activ dezvoltarea relațiilor de cooperare dintre membri ai parlamentAdunarea Parlamentară a Consiliului Europei este o altă organizație interparlamentară care dea lungul vremii a reușit să manifeste o influență puternică la nivel internațional, elor din întreaga lume, contribuind astfel la consolidarea legăturilor pe linie parlamentară între statele membre . Parlamentul European reprezintă organismul parlamentar al Uniunii Europene care de-a lungul vremii a căpătat numeroase atribuții inclusiv în ceea ce privește promovarea diplomației parlamentare. Având în vedere că în acest moment reunește 766 de europarlamentari care reprezintă interesele a peste 500 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene, putem spune că Parlamentul European se bucură de o largă legitimitate. Adunarea Parlamentară a NATO promovează la rândul său acțiunile specifice diplomației parlamentare, prin care urmărește să creeze legături de strânsă cooperare între reprezentanții statelor membre .

CAPITOLUL II: Diplomația parlamentară: un nou concept, noi provocări pentru România postdecembristă

Potrivit art.61 din actul fundamental al României, Parlamentul este "organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării"70. Statutul de cel mai important reprezentant al cetățenilor din România avea să-i confere instituției parlamentare autoritatea de care avea nevoie pentru a deveni un actor important în derularea procedurilor specifice procesului de democratizare .

Instituția parlamentară din România are astfel dreptul de a ratifica și denunța tratate internaționale, de a declara stare de război, de a suspenda sau de a decide încetarea ostilităților militare, precum și de a lua parte la structurile parlamentare din mediul internațional . În domeniul politicii externe, Parlamentul își exercită funcția de control prin intermediul a două tipuri de acte și anume: actele juridice și actele politice . În anul 1992 s-a decis la nivelul Parlamentului formarea a două comisii de politică externă, urmărindu-se astfel obținerea unei mai bune coordonări în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de politică externă ale României. După anul 1989, diplomația parlamentară s-a desfășurat în funcție de obiectivele de politică externă ale României, care urmăreau în principal reapropierea de statele cu care fuseseră întrerupte legăturile în perioada conducerii comuniste . Afirmarea României pe plan internațional prin intermediul diplomației parlamentare s-a desfășurat în principal pe două paliere și anume: palierul bilateral și palierul multilateral .

Senatul României și-a asumat la rândul său importante atribuții în ceea ce privește dezvoltarea contactelor la nivel parlamentar între țara noastră și state din întreaga lume, întreprinzând numeroase acțiuni la nivelul Comisiei de politică externă.

Diplomația parlamentară desfășurată în perioada 2000-2004 a contribuit în mod considerabil la aderarea României la NATO în anul 2004, atingându-se astfel unul dintre principalele obiective de politică externă pe care țara noastră și le-a stabilit după anul 1989. Integrarea României în această structură reprezenta practic o încununare a tuturor eforturilor întreprinse atât la nivel guvernamental, cât și parlamentar . După anul 2004, eforturile de la nivel guvernamental și parlamentar sau derulat în direcția integrării României în Uniunea Europeană . O altă organizație interparlamentară în cadrul căreia parlamentarii români și-au exprimat de-a lungul timpului rolul de diplomați este Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, organizația cu cea mai îndelungată tradiție din spațiul european. În ceea ce privește cooperarea dintre România și instituțiile Uniunii Europene în perioada de preaderare, în special cu Parlamentul European trebuie spus că ele s-au desfășurat în baza Acordului European de asociere sau "Acordul Europa" semnat la 1 februarie 1993 . În anul 1997 România a fost organizatoarea uneia dintre Sesiunile plenare ale Adunării Atlanticului de Nord, eveniment care a reunit un număr mare de reprezentanți ai parlamentelor membre ale APNATO și care s-a bazat pe dezbaterea asupra unor teme de actualitate de la nivel internațional . Una dintre organizațiile interparlamentare, în înființarea căreia România a avut un rol important, fiind unul dintre membrii fondatori este Adunarea Parlamentară a Organizației pentru

Securitate și Cooperare din Europa, organism internațional care a luat naștere în anul

1991 . România deține statutul de fondator și a unei alte organizații

interparlamentare importante și anume, Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, care a luat naștere în anul 1993 . Creșterea numărului de tratate ratificate de către instituția parlamentară a României în vederea creării unui set de reguli cu privire la cooperarea interparlamentară a reprezentat de asemenea un semnal puternic al implicării tot mai puternice a Parlamentului României în domeniul politicii externe . Diplomația parlamentară a avut un rol cu precădere important în realizarea obiectivelor de politică externă de după 1989, contribuind astfel la o mai bună coordonare pe plan internațional a acțiunilor întreprinse în acest domeniu .

STUDIU DE CAZ: Diplomația parlamentară românească după aderarea la Uniunea Europeană

Aderarea României la Uniunea Europeană a reprezentat în mod primordial,

atingerea unuia dintre cele mai importante obiective de interes național, un obiectiv la care românii aspirau de mult prea multă vreme . În anul 1995, România a înaintat cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană, iar în cadrul Consiliului European de la Madrid se decide acceptarea cererii României, stabilindu-se că începând cu anul 1998 să fie inițiate negocierile de aderare . Un rol important în procesul de integrare în Uniunea Europeană i-a revenit și Parlamentului României care prin intermediul mecanismelor pe care le-a avut la îndemână a urmărit să se implice întrun mod activ în acest proces, care a presupus un număr major de transformări la nivelul structurilor statului român . Parlamentul României s-a implicat de asemenea în procesul de aderare la Uniunea Europeană și prin intermediul dezvoltării relațiilor de cooperare bilaterală la nivelul comisiilor și grupurilor de prietenie, ale căror membri au promovat și susținut obiectivele de politică externă ale țării noastre. La momentul aderării la Uniunea Europeană, România deținea statutul de membru al următoarelor organizații parlamentare internaționale: Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre,

Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterană, Adunarea Parlamentară a Francofoniei, Adunarea Parlamentară a NATO, Adunarea Parlamentară a OSCE, Adunarea Parlamentară a CEMN, Adunarea Uniunii Europei Occidentale.

Diplomația parlamentară a fost cu siguranță unul dintre pilonii importanți care au stat la baza aderării României la NATO, în 2004 și la Uniunea Europeană, în 2007 . Membrii comisiilor permanente din cadrul celor două Camere ale Parlamentului României au reușit după 2007 să practice o diplomație parlamentară care a permis o mai strânsă colaborare cu membri ai parlamentelor din întreaga lume pe subiecte de interes internațional precum: respectarea drepturilor omului, egalitatea de șanse între femei și bărbați, protecția minorităților, educație, știință . După momentul aderării României la Uniunea Europeană, o componentă importantă a dezvoltării relațiilor de la nivel multilateral a constituit-o și activitatea din cadrul Adunării Parlamentare a

OSCE, organizație în cadrul căreia România deține statutul de membru fondator . Diplomația parlamentară românească a demonstrat și după anul 2007 că reprezintă un vector important de promovare a intereselor României la nivel internațional și că este un instrument valoros pentru extinderea relațiilor de cooperare dintre statul român și state din întreaga lume . Diplomația parlamentară românească reprezintă cu siguranță unul dintre cei mai importanți vectori ai politicii externe, un instrument care i-a adus țării noastre importante reușite pe plan internațional și care continuă să producă și în zilele noastre efecte benefice la nivelul domeniilor cheie ale statului român

Diplomația parlamentară reprezintă una dintre formele de diplomație care a cunoscut în ultimele secole o dezvoltare spectaculoasă, fiind recunoscută tot mai mult ca un important actor în domeniul relațiilor internaționale . Diplomația parlamentară românească s-a raliat la practicile existente la nivel internațional, remarcându-se de-a lungul timpului prin importante reușite care au susținut consolidarea poziției României la nivelul spectrului internațional . După momentul aderării României la Uniunea Europeană, diplomația parlamentară românească nu a cunoscut transformări semnificative, politica externă fiind și în zilele noastre ghidată de obiective precum: consolidarea pozitiei țării noastre în UE și NATO, promovarea

relațiilor de bună cooperare cu statele din Europa și cele din afara spațiului european, asigurarea unei reprezentări de calitate a României în organismele internațional . România a înregistrat în ultimele peste două decenii importante reușite la nivel internațional și datorită acțiunilor specifice diplomației parlamentare, această formă de diplomație având în mod primordial vocația de a armoniza interesul național cu cel din plan internațional, armonizare fără de care atingerea obiectivelor de politică externă s-ar concretiza într-un demers dificil .