RAPORT PENTRU PREZENTAREA PROGRESULUI ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ [305776]

RAPORT PENTRU PREZENTAREA PROGRESULUI ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

Soluții de ultimă oră în optimizarea fiabilității lucrărilor de sprijinire a terenurilor în pantă

Domeniul de doctorat: [anonimizat]: [anonimizat].univ.dr.ing. Gheorghe-Constantîn IONESCU ing. [anonimizat]

2018

CUPRINS

CAPITOLUL I

SOLUȚII CONSTRUCTIVE PENTRU LUCRĂRI DE

SUSȚINERE A EXCAVAȚIILOR

Lucrările de susținere se pot defini ca fiind lucrări de construcții cu rol de reținere a pământului în săpătură sau umplutură, a [anonimizat] a unui mal ori versant.

Solicitarea principală la care este supusă o lucrare de susținere o reprezintă împingerea pământului. [anonimizat] a pământului din amplasament și de prezența apei în sol respectiv de nivelul pînzei freatice.

[anonimizat]. Datorită spațiilor limitate de existența construcțiilor învecinate, a utilităților sau a [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], conducte magistrale sau galerii de metrou. [anonimizat].

În funcție de caracterul utilizării în timp se întîlnesc lucrări de susținere cu caracter temporar sau cu caracter definitiv. Alcătuirea constructivă a sprijinirilor cu caracter temporar le clasifică în două categorii.

O primă categorie este cea a [anonimizat]. Se regăsesc în a doua categorie

lucrări de sprijinire din elemente nerecuperabile cum ar fi pereți îngropați.

Lucrările de susținere avînd un caracter definitiv se întîlnesc atît în lucrări de suprafață cît și în construcții subterane.

[anonimizat], [anonimizat], ancorele.

[anonimizat].

1.1.1 [anonimizat] o adîncime de 1÷1,5m [anonimizat]. [anonimizat] 1,5÷2m, sprijinite la rîndul lor de șpraițuri.

Figura 1.1 prezintă o sprijinire simplă pentru un pământ cu coeziune redusă unde dulapii sunt dispuși joantiv.

Fig. 1.1. Sprijinire simplă realizată cu dulapi dispusi orizontal [19]

În figura 1.2. este reprezentată o sprijinire simplă pentru un pământ care prezintă o [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat] 1.3., până la cota de săpătură proiectată.

Fig. 1.2. Sprijinire simpla cu dulapi de lemn dispuși cu interspații [31]

Fig. 1.3. Etalepe de realizare 1-dulap, 2- filată, 3-șpraiț [13]

Pentru săpături avînd o lățime mai mare de 5÷6m sunt necesare lucrări de contravântuire a șpraițurilor. Acestea, ca în figura 1.4, se realizează cu grinzi de lemn în plan orizontal și popi verticali. Se reduce astfel lungimea de flambaj și riscul de cedare a sprijinirii.

Fig. 1.4. Sprijinire cu contravântuire cu popi [31]

Se pot monta șpraițuri si in plan înclinat figura 1.5

Fig. 1.5. Sprijinire cu șpraițuri înclinate [31]

Se reduce astfel lungimea de flambaj și riscul de cedare a sprijinirii.

Pentru suprafețele mari de excavat se poate adopta soluția de sprijinire din figura 1.6.

Fig. 1.6. Sprijinire cu profile metalice [31]

Lucrarea de susținere este alcătuită din profile metalice montate vertical, dulapi așezați orizontal, șprijiniți de contrafișe înclinate fixate cu tălpi.

Realizare săpăturii se face combinat mecanizat și manual deoarece suprafața de lucru este obstrucționată de prezența contrafișelor.

În situațiile în care săpătura se execută în spații înguste și sprijinirea pereților se realizează ca în figura 1.7., care să ocupe un spațiu cât mai mic.

Fig. 1.7. Susținere spații înguste [31]

Această soluție constă în amplasarea unor grinzi metalice la distanța de 1,5÷2m bătute sub cota săpăturii dulapi orizontali fixați cu dispozitive metalice.

1.1.2 Sprijiniri simple verticale

Sprijinirile verticale se adoptă ca soluție de susținere pentru pământurile necoezive sau pământurile argiloase-prăfoase moi. Pentru pământurile care nu își pot menține pereții verticali în săpătură lucrările de susținere se realizează înaintea începerii sapăturii.

O lucrare de susținere cu dulapi verticali este prezentată în figura 1.8. Se realizează prin baterea în pământ, pe conturul săpăturii, a dulapilor verticali solidarizați prin filate orizontale cu rol de cadru de ghidaj sprijinite de șpraițuri.

Fig. 1.8. Sprijinire cu dulapi verticali [31]

Sprijinirea se realizează în trepte de săpătură respectînd condiția ca vîrful dulapilor să fie cu 0,3m sub cota săpată. Se asigură astfel rezemarea în pământ a dulapilor verticali.

Lungimea dulapilor de lemn limitează adîncimea de susținere verticală putînd fi aplicată doar pînă la adîncimi de 4÷6m.

Pentru sprijiniri simple verticale se pot atinge adîncimi mai mari aplicînd procedeul telescopic în realizarea lucrării de susținere figura 1.9.

Fig. 1.9. Sprinjinire cu dulapi verticali-metoda telescopică [31]

Acest procedeu telescopic presupune realizarea sprijinirii verticale în trepte, concomitent cu reducerea secțiunii săpăturii. În cazul executării manuale a săpăturii se amenajează platforme necesare evacuării pământului.

Executarea unei sprijiniri verticale prin procedeul telescopic conduce la realizarea unui volum de săpătură mult mai mare decît cel necesar și un consum mare de material.

Pentru evitarea acestor neajunsuri se poate adopta pentru săpături adînci o soluție de sprijinire cu dulapi verticali în sistem „marciavanti” prezentat etapizat in figura 1.10.

Fig. 1.10. Etapele de sprijinire în sistem „marciavanti” [13][20]

1- dulapi; 2 – cadre orizontale; 3 – popi; 4 – pane de ghidaj; 5 – pane

În lucrările de sprijinire prin sistemul „marciavanti”, pe cadrul de ghidaj dulapii verticali se bat înclinat, fiind fixați cu ajutorul unor pene.- etapa I . După săparea pământului la mai puțin de 0,3m de vârful dulapilor bătuți următorul cadru de ghidaj se solidarizează cu popi pe verticală. Penele de ghidaj dintre dulapi și cadre asigură unghiul de înclinare necesar dulapilor de lemn.- etapa I I. Pentru a doua treaptă se bat dulapi înclinați fixați cu pane de următorul rînd de cadre – etapa I I I. Etapele se succed pe verticală până la cota de săpătură [13][20].

1.1.3 Sprijiniri simple din metal

Elementele componente care alcătuiesc o sprijinire simplă, dulapi filate și șpraițuri sunt din metal. Ele au dimensiuni modulate iar șpraițurile telescopice permit asamblarea cu ușurință. O soluție de sprijinire cu elemente metalice este prezentată în figura 1.11.

Fig. 1.11. Sprijinire simplă din metal [31]

Dimensionarea și alcătuirea sprijinirilor din elemente metalice este similar sprijinirilor din lemn.

Avantajul sprijinirilor simple cu dulapi orizontali sau verticali constă în complexitatea redusă a execuției.

Dezavantajul acestor sprijiniri îl constituie consumul mare de manoperă atît pentru realizarea sprijinirii cît și pentru execuția săpăturii. Sprijinirile simple nefiind lucrări etanșe nu se aplică în cazul unor cote finale aflate sub nivelul apei subterane.

Dimensiunile în plan a lucrărilor de sprijinire simplă se stabilesc astfel încît să fie capabile să preia împingerea activă a pământului. Calculul elementelor unei sprijiniri asigură rezistența pereților și stabilitatea terenului. [13],[19]

Sprijinirile simple au posibilitatea de deformare și deplasare limitată prin alcătuirea lor. Pereții sprijinirii se pot deplasa prin acțiunea presiunii active a pământului din spatele acestuia. Șpraițuirea pereților sprijinirii conduce la mobilizarea parțială a rezistenței pasive a pământului.

Pe baza studiilor experimentale și teoretice s-au stabilit diagrame simplificate a presiunii active figura 1.12.

Fig. 1.12. Diagramă simplificată – presiune activă [13], [19]

Propunerile de diagrame simplificate au fost făcute pentru pământuri necoezive de către Tschebotarioff, iar pentru pământuri coezive de către Peck. [13], [19]

Elementele unei sprijiniri simple, dulapi,filate sau șpraițurile ori grinzile cadru, se calculează considerîndu-le din punct de vedere static simplu rezemate între două reazeme consecutive.

1.2 Sprijiniri de tip mixt

Sprijinirile de tip mixt sunt lucrări de susținere neetanșe avînd un caracter provizoriu. Se caracterizează prin combinația materialelor care intră în alcătuirea sprijinirilor.

Pot fi combinații de metal cu lemn, metal cu beton sau numai metal.

Sistemul de susținere adoptat la construcția metroului din Berlin, care este cunoscut sub denumirea de sistemul berlinez, combină metalul cu lemnul.[53]

O secțiune a sistemului berlinez de sprijinire este prezentat în figura 1.13.

Fig. 1.13. Secțiune orizontală-Sistem berlinez [31]

Această soluție se folosește în terenuri coezive, care permit menținerea peretelui vertical pe o anumită înălțime. Elementele componente ale sistemului berlinez de sprijinire sunt profilele metalice de tip I sau H, dulapii din lemn și șpraițurile metalice.

Înainte de începerea săpăturii, pe conturul peretelui de susținere se introduc profilele metalice la o distanță de 1÷3m. Introducerea în pământ se realizează printr-un procedeu de vibrare, batere sau forare.

Rezemarea profilelor la partea inferioară se realizează prin amplasarea lor sub cota finală a săpăturii. Din punct de vedere tehnologic sistemul berlinez se realizează în etape.

Săpătura se execută pe înălțimea pînă la care pereții se mențin nesprijiniți. Dulapii din lemn se montează orizontal, pe intervalul cuprins între grinzile metalice. Se continuă activitatea de săpare și apoi montare a dulapilor pînă la cota finală.

În funcție de adîncimea pe care se realizează peretele de susținere, profilele metalice se reazemă atît la partea inferioară prin încastrare, cît și pe înălțime prin șpraițuri metalice în interior sau prin ancoraje [13], [16], [19].

Figura 1.14 [19] prezintă realizarea unei sprijiniri în sistem berlinez.

Fig. 1.14. Sprijinire în sistem berlinez [19]

1.3 Sprijiniri cu palplanșe

Palplanșele sunt realizate din metal, lemn sau beton armat ca și elemente prefabricate. Prin sistemul lor de îmbinare palplanșele asigură etanșeitatea suprafețelor și continuitatea peretelui.

Înainte de începerea săpăturii, palplanșele sunt introduse în pământ prin procedee de vibrare batere sau presare.

Realizarea de pereți etanși a condus la adoptarea sprijinirilor cu palplanșe pentru lucrările de sprijinire a săpăturilor adînci și a celor realizate sub nivelul apei subterane.

Această soluție de sprijinire se aplică și în cazul lucrărilor cu amplasamente acoperite cu apă, pentru crearea de incinte închise, uscate, după eliminarea apei.

Palplanșele din metal și lemn se folosesc în lucrări cu caracter temporar, ele putînd fi recuperate. În lucrările cu caracter definitiv se regăsesc palplanșele din beton armat, ele constituind o parte componentă a infrastructurii construcției. [8][16][19].

1.3.1 Palplanșe din metal

Palplanșele metalice sunt confecționate cu lungimi mari de pînă la 30m. Sunt realizate din profile laminate prelucrate la cald sau la rece, cu secțiunea în formă de U, Z sau S prezentate în figura 1.15 [31].

Fig. 1.15. Tipuri de îmbinări [31]

Îmbinarea palplanșelor sau modul de alcătuire a joantelor diferă de la o formă la alta astfel:

la o secțiune de tip U a palplanșelor îmbinarea sau joantele se găsesc la fiecare punct de intersecție dintre axa profilului și axa peretelui;

la o secțiune de tip S îmbinarea este tot la al doilea punct de intersecție al axei peretelui cu axa profilului;

la secțiunea de tip Z îmbinarea se află de o parte și de alta a axei peretelui.

Palplanșele metalice se introduc în pământ printr-un procedeu de vibrare, batere sau presare. Introducerea în pământ ușor prin procedeul de batere fără a produce vibrații le recomandă a fi folosite și în zone urbane cu spații limitate de vecinătăți.

Cu o rezistență mare la încovoiere, dată de materialul din care sunt confecționate, palplanșele metalice pot pătrunde prin terenuri tari. Se pot realiza pereți de sprijinire în cazul lucrărilor mari unde sunt necesari moduli de inerție și rezistență mari cu ajutorul palplanșelor mixte.Acestea se realizează prin combinarea palplanșelor cu elemente de tip cheson, tuburi sau grinzișoare prezentate în figura 3.16a,b,c,d [31].

a. Tuburi cu palplanșe “U” b. Chesoane din profile „U” cu palplanșe „U”

c. Chesoane din profile “Z” cu palplanșe “Z”

d. Grinzișoare și palplanșe”Z”

Fig.1.16. a,b,c,d Pereți de palplanșe mixte [31]

Palplanșele metalice pot fi folosite pentru lucrări provizorii de sprijinire. Ele se pot recupera printr-un precedeu de vibrare și apoi reutiliza.

Pentru lucrările de sprijinire cu caracter definitiv palplanșele metalice vor fi protejate anticoroziv, măsură necesară, determinată de agresivitatea terenului în care se execută.

1.3.2 Palplanșe din lemn

Palplanșele din lemn sunt confecționate din lemn de esesnță tare sau rășinoase, avînd forma unor dulapi sau grinzi. Se folosesc pentru lucrări de sprijinire cu adîncimi de pînă la 8m. Dimensiunile palplanșelor din lemn lungimea și grosimea depind și de natura terenului pe care îl traversează.

Cele mai uzuale dimensiuni pentru palplanșele din lemn sunt prezentate în tabelul numărul 1.1.

Tabel 1.1. Dimensiuni uzuale palplanșe din lemn [17]

Palplanșele din lemn se introduc în pământ prin procedee de batere și vibrare.

La capete palplanșele sunt protejate cu piese metalice pentru a se evita distrugerea pe parcursul activității de montaj. Se pot deteriora în procesul de batere capul palplanșei sau virful palplanșei datorită consistenței și durității straturilor de pământ pe care le traversează.

În lucrări de sprijinire cu caracter temporar se regăsesc frecvent palplanșele din lemn. Gradul de etanșeitate a incintei se obține în funcție de debitul de apă subterană prezent în amplasament si de tipul de îmbinarea a palplanșelor. În figura 1.17 [31] sunt prezentate tipuri de îmbinări pentru palplanșe.

Fig. 1.17. Tipuri de imbinari palplanșe din lemn [31]

Sprijinirile realizate din palplanșe din lemn prevăzute cu sistem de îmbinare lambă și uluc conduc la etanșările cele mai bune.

Pentru realizarea pereților din palplanșe se intoduc la distanțe de 4÷5m și la colțuri piloți din lemn figura 1.18 [16] pe care se fixează clești din dulapi cu rol de ghidaj a palplanșelor în timpul baterii.

Fig. 1.18. Îmbinare piloți din lemn cu palplanșe [16]

Baterea palplanșelor nu se realizează pînă la cota finală. Ele se bat în trepte de adîncimi prezentat în figura 1.19.

Fig. 1.19. Perete din palplanșe din lemn [13][19]

Se evită astfel ca rostul dintr-un pachet de două palplanșe să se deschidă la întîlnirea unor obstacole pe parcursul baterii. Baterea se realizează pe tronsoane de 8÷10 pachete de palplanșe care sunt fixate în pene de clești. Distanța între tronsoane este cuprinsă între 1,5÷2,0m.

Din lucrările cu caracter definitiv palplanșele nu se pot recupera, ele fiind bătute sub nivelul apei subterane, iar prin procedeul de scoatere se distrug în mare măsură.

1.3.3 Palplanșe din beton armat

Palplanșele din beton armat se realizează ca elemnte prefabricate.Acestea se folosesc în general pentru lucrări de sprijinire cu caracter definitiv datorită dificultății procesului de recuperare.Palplanșele au o secțiune dreptunghiulară, prezentată în figura 1.20.

Fig. 1.20. Palplanșe din beton armat [31]

Îmbinarea prin lambă și uluc conduc la realizarea unui perete de sprijin etanș. Dimensiunile palplanșelor din beton pot avea valori pentru lățime de 50÷60cm, iar pentru grosime de 10÷50cm. [13],[31].

Lungimea palplanșei poate ajunge pînă la 20m, fiind limitată de greutatea proprie și dificultatea de introducere în pământ prin procedeu de batere sau vibrare.

3.4 Șprijiniri cu pereți îngopați

Pereții îngropați se întîlnesc tot mai des în practica curentă, adoptați ca lucrări de susținere. Aceștia se realizează pentru a îndeplini funcția unei lucrări de susținere, de portanță sau de etanșeitate pentru incinte.[16],[31]

În literatura de specialitate se regăsește clasificarea pereților îngropați după două criterii.

În funcție de alcătuirea constructivă sunt pereți realizați din panouri sau pereți realizați din piloți.

Raporatat la funcția de îndeplinit de susținere, de etanșare sau de portanță, pe lungimea aceleiași verticală, pereții îngropați pot fi omogeni sau compuși. Pereții îngropați sunt pereți omogeni atunci cînd pe lungimea aceleiași verticală funcția de îndeplinit și materialul din care sunt alcătuiți sunt identice. Pereții omogeni pot fi sub formă de pereți mulați, pereți tip mixt sau pereți prefabricați. În cazul pereților compuși pe lungimea aceleiași verticală funcția de îndeplinit se separă. [31]

1.4.1. Pereți îngopați din panouri

1.4.1.1. Pereți mulați

Pereți mulați sunt realizați din beton monolit.

Secțiunea printr-un perete din panouri este prezentată în figura 1.21.

Fig.1.21. Secțiune perete din panouri [31]

Realizarea lor presupune parcurgerea următoarelor etape:

a) realizarea grinzilor de ghidaj avînd stabilit prin proiectare dimensiunea panourilor; în figura 1.22. a și b se prezintă amplasamentul cu grinzile de ghidaj pentru un perete mulat cu rol de etanșare [22].

Fig. 1.22. a Platforma de lucru cu grinzi de ghidaj [22]

Fig. 1.22. b Grinzi de ghidaj pentru utilaj Kelly [22]

b) excavarea panourilor cu utilaj Kelly,Else, CIS Soletanche, sub protecția noroiului bentonitic; în figura 1.23 se poate vedea excavarea panoului cu utilaj Kelly.

Fig.1.23. Excavarea panoului cu utilaj Kelly [22]

c) montarea elementelor de rost și a carcaselor de armătură.

d) turnarea betonului în panouri cu pîlnia fixă figura 1.24.

Fig. 1.24. betonarea panoului [22]

Particularitățile lucrării precum și utilajul folosit pentru excavare conduc la stabilirea soluției privind dispunerea panourilor și dimensiunea acestora în plan. În funcție de tehnologia de execuție și tipul utilajului de săpat se deosebesc panouri primare, secundare și mixte.

Realizarea peretelui mulat din panouri primare și secundare presupune parcurgerea următoarelor etape de execuție [31]:

I – excavare panouri primare și montare tuburi de rost între panouri

II – lansare carcasă de armătură în panourile primare

III – betonare panouri primare

IV – extragerea tuburilor de rost

V – excavare panouri secundare

VI – lansare carcasă de armătură în panourile secundare

VII – betonare panouri secundare

Schematic etapele de realizare a unui perete mulat realizat din panouri primare și panouri secundare este prezentat în figura 1.25. [13][31].

Fig. 1.25. Etape de executie perete mulat alcătuit din panouri primare

și panouri secundare [13],[31].

Etapele de execuție ale unui perete mulat realizat din panouri primare și panouri de tip mixt sunt [31]:

I – excavare panou primar și montare tuburi de rost între panouri

II – lansare carcasă de armătură în panoul primar

III – betonare panoului primar și extragerea tubului de rost; săparea panoului de tip mixt și lansarea unui tub de rost la extremitatea acestuia

IV – lansare carcasă de armătură în panoul de tip mixt

V – betonare panou de tip mixt și extragerea tubului de rost; săparea următorului panou de tip mixt

În figura 1.26. sunt prezentate schematic etapele de execuție pentru un perete mulat alcătuit din panouri primare și panouri de tip mixt [31].

Fig. 1.26. Etape de realizare perete mulat alcătuit din panouri primare

și panouri de tip mixt [13],[31]

1.4.1.2. Pereți îngopați de tip mixt

Pereții de tip mixt sunt realizați cu elemente prefabricate și beton monolit. Panourile în cîmp sunt executate din beton monolit iar rosturile sunt realizate din elemente prefabricate. [13],[16]

1.4.1.3. Pereți îngropați din elemente prefabricate

Pentru realizarea pereților de susținere din elemente prefabricate se folosesc panouri prefabricate cu muchii profilate asemănător palplanșelor. Îmbinarea elementelor prefabricate poate fi de tip lambă și uluc prezentat în figura 1.27.

Fig. 1.27. Panou prefabricat îmbinare lambă și uluc [31]

sau sub formă de T care asigură stabilitatea, avînd și rolul de rost pentru panourile din cîmp cu secțiunea dreptunghiulară, prezentat în figura 1.28 [13], [31]

Fig. 1.28. Panou prefabricat îmbinare înT [31]

Asigurarea legăturii între panoul prefabricat și teren precum și etanșarea rostului dintre panourile prefabricate se realizează prin intermediului ,,fluidului de foraj autoîntăritor,[13] sau a noroiului de foraj autoîntăritor [31].

Noroiul de foraj autoîntăritor este un noroi bentonitic cu adaos de ciment și aditiv întîrzietor de priză. Noroiul trebuie să corespundă unor cerințe și anume:

caracteristicile privind densitatea ori vâscozitatea se stabilesc astfel încît să fie posibilă evacuarea lui.

întârzietorul de priză își va face efectul după lansarea elementelor prefabricate.

atingerea rezistenței necesare pentru noroiul întărit similar unui mortar, astfel încît să asigure etanșarea rosturilor și legătura între teren și panoul prefabricat, necesară începerii săpăturii.

1.5 Pereți îngopați din piloți forați

Există situații în care din condiții de stabilitate și rezistență, pentru sprijinirea pereților unei excavații adînci, nu se poate adopta o soluție cu pereți îngropați din panouri avînd o sectiune dreptunghiulară. Construcțiile existente pe amplasament, în imediata vecinătate a unui perete de susținere, influențează stabilitatea acestuia datorită încărcărilor transmise.

Stratificația terenului, prin prezența unor straturi de mîl și nisip fin sub nivelul apei subterane, posibil de antrenat de curentul de apă, periclitează stabilitatea și rezistența peretelui de susținere. În aceste situații se adoptă ca soluție de sprijinire pereții îngropați din piloți forați.

În funcție de rolul pe care îl au de îndeplinit de rezistență, etanșare sau combinate piloții pot fi dispuși cu interspații între ei, joantivi sau secanți.

Atunci cînd prin adîncimea de săpătură nu coboară sub nivelul apei freatice, peretele nu are și rolul de etanșare, el putînd fi realizat din piloți amplasați cu interspații ca în figura 1.29. [31].

Fig. 1.29. Perete îngropat din piloți armați dispuși cu interspații [31]

În pământuri puțin permeabile, unde apa poate pătrunde în incintă cu un debit redus, peretele se poate realiza din piloți joantivi figura 1.30. [13],[16]

Fig. 1.30. Piloți joantivi [16]

Piloții joantivi se realizează din beton simplu sau armat funcție de mărimea solicitării și a destinației peretelui. În condițiile în care peretele de susținere are și rol de etanșare piloții vor fi dispuși joantiv sau secant. Execuția piloților se poate face în mod continuu unul după celălalt sau în șah adică pe sărite.[16]

Realizarea piloților în șah adică pe sărite impune parcurgerea a două etape. Prima etapă presupune execuția piloților primari cei cu numar impar, iar apoi în etapa a doua execuția pereților secundari cei cu număr par.

Acolo unde se impun condiții severe de etanșare peretele se realizează din piloți secanți figura 1.31 [31].

Fig. 1.31. Piloți secanți [31]

Dacă rolul de etanșare a peretelui este important și peretele nu suportă solicitări mari se armează doar piloții secundari. Piloții secanți se execută în șah adică pe sărite. În cazul unor încărcări mari care implică o rezistență ridicată a peretelui, se vor arma atît piloții secundari cît și cei primari

La proiectarea și execuția unui perete îngropat realizat din piloți secanți o atenție deosebită se acordă asigurării intersecției piloților pe toată lungimea. Pentru a nu periclita etanșeitatea peretelui, piloții secundari se execută cu o atenție deosebită, astfel încît să nu se distrugă piloții primari deja realizați [19].

Tehnologia de execuție a piloților pentru perete de susținere poate fi cu tub de protecție recuperat sau sub protecția noroiului bentonitic.

1.5.1 Piloți executați cu tub de protecție

Realizarea piloților secanți cu tub implică parcurgerea următoarelor etape:

a) Se execută piloții primari începînd cu poziționarea tubului de protecție și începerea săpăturii. Se continuă săpătura pînă la cota finală urmînd lansarea carcasei de armătură dacă aceștia sunt armați prezentată în figura 1.31. și betonare.

Fig. 1.32. Carcasa de armatura pilot [21]

(1) – bare longitudinale; (2) – freta; (3) – inele de ridigizare; (4) – distanțieri.

b) Se revine pe traseul peretelui și se execută piloții secundari, respectînd fluxul tehnologic de la piloții primari.

Lucrările continuă alternînd tronsoane în care se execută piloți primari cu cele în care se execută piloți secundari, pînă la finalizarea întregului traseu de perete îngropat.

În figura 1.33. se prezintă în mod schematic etapele de execuție a unui pilot.

Fig. 1.33. Etape realizare pilot [33]

1.5.2 Piloți executați sub protecția noroiului bentonitic

În situațiile în care datorită caracteristicilor fizico-mecanice ale pământului nu se poate asigura stabilitatea pereților forajului, piloții se execută sub protecția noroiului bentonitic. Tehnologia de execuție prezentată schematic în figura 1.34. [12] constă în:

Fig. 1.34. Execuția pilot sub protecție noroi bentonitic [34]

înfigerea unui tub cu rol de ghidare a echipamentului de săpat și începrea săpăturii;

se introduce noroi bentonitic în groapă;

se continuă forarea gropii sub protecția pînă la cota finală;

turnarea betonului evacuînd noroiul bentonitic;

lansarea carcasei de armatură.

Aplicînd această tehnologie se pot realiza piloți în condiții dificile de amplasament și în categorii diferite de teren. Instalațiile de foraj cu gabarit redus permit execuția piloților în zone urbane pe un amplasament limitat de vecinătăți. [12].

1.5.3 Pereți îngopați din piloți CFA( Continous Flight Auger)

În zonele urbane acolo unde amplasamentul este limitat de vecinatăți, realizarea pereților îngropați din piloți se poate face cu piloți CFA (Continous Flight Auger).

Piloții CFA sau piloții cu șnec sau burghiu continuu poate fi o soluție alternativă piloților forați sub protecția noroiului bentonitic. Caracteristic tehnologiei de realizare a piloților CFA este echipamentul utilajului de forat, care are prevăzut un tub în interiorul burghiului prin intermediul căruia se toarnă betonul. Forarea piloților se face cu un șnec sau burghiu continuu, prevăzut cu o tijă găurită. După atingerea cotei finale betonul este injectat concomitent cu extragerea burghiului.După finalizarea betonării se lansează carcasa de armătură figura 1.35. [12],[34].

Fig. 1.35. Forare pilot CFA [34].

Tehnologia de execuție pentru realizarea unui pilot CFA fară tub de protecție, prezentată în figura 1.36. [12],[35] constă în parcurgerea următoarelor etape:

Fig. 1.36. Etape de execuție pilot CFA [12],[35]

realizarea forajului prin procedeu de rotire avansare în mod continuu pînă la cota stabilită prin proiectare;

turnarea betonului astfel încît acesta să ocupe volumul de pământ evacuat prin retragerea șnecului, eliminînd posibilitatea ca pereții forajului să se prăbușească;

lansarea carcasei de armătură și introducerea ei în betonul proaspăt sub greutatea proprie sau prin vibrare.

Pentru terenuri cu coeziune redusă și executați în imediata vecinătate a unor construcții piloți CFA se pot realiza cu tub de protecție recuperat. Etapele de execuție se regăsesc prezentate schematic în figura 1.37. [12],[34] sunt:

Fig. 1.37. Etape de execuție pilot CFAcu tub recuperat [12],[35]

realizarea forajului cu șnecul continuu prin rotire în sens invers cu a tubului de protecție;

turnarea betonului prin dispozitivul șnecului concomitent cu retragerea șnecului și a tubului de protecție;

lansarea carcasei de armătură și introducerea ei în betonul proaspăt turnat prin vibrare.

Realizarea piloților CFA (Continous Flight Auger) necesită dotarea cu utilaj special a cărui echipament de forat să execute o mișcare de rotire dublă pentru burghiu și pentru tubul de protecție.

1.5.4 Pereți îngopați executați prin metoda ,,jet-grouting”

O tehnologie de execuție a pereților îngropați cu rol de susținere pentru excavațiile adînci poate fi și ,,jet-grouting,, Aceasta constă în restructurarea pământului prin injectarea unui mortar de ciment cu o presiune foarte mare figura 1.38.

Fig. 1.38. Tehnologia ,,jet-grouting” [31]

Fracturarea hidraulică a pământului a fost folosită începînd cu anul 1948 în industria petrolului și gazelor.

Echipamentul utilajului de forat este prevăzut cu o tijă perforată care distribuie radial în jurul forajului mortarul de ciment. Se formează astfel coloane, executate din amestecul de pământ și mortar de ciment, care printr-o dispunere tangentă sau secantă a acestora realizează pereții de susținere [31].

Funcție de condițiile din teren se pot realiza coloane în sistem simplu în care jetul injectat este din suspensie de ciment, în sistem dublu la care jetul din suspensia de mortar este înconjurat de aer comprimat și sistemul triplu compus din jet de apă înconjurat de aer comprimat și alt jet de mortar separat.

Aplicarea acestei tehnologii conduce la costuri ridicate de execuție ceea ce o face mai puțin adoptată ca soluție de realizare a pereților de susținere dar aplicată frecvent ca soluție de consolidare.

3.5.5 Pereți de susținere prin metoda CSM (Cut Soil Mixit)

Metoda CSM (Cut Soil Mixit) – amestec cu solul frezat, este derivată din tehnologia cutter-Bauer. Utilajul are echipamentul de forat din roți rotative și dinți de tăiere cu plăci de forfecare montate vertical figura 1.39.

Fig. 1.39. Tehnologia CSM [34]

Caracteristic metodei este că pământul săpat nu este evacuat el fiind folosit ca material de construcție pentru realizarea peretelui de susținere. Tehnologia constă în săparea, introducerea concomitentă a betonului lichid prin coloana de frezat, amestecarea acestora și presarea înspre pereții golului. Omogenizarea amestecului format din pământ si fluidul de beton este asigurată de rotirea roților rezultînd un mortar omogen. Direcția de rotire poate fi modificată pe parcursul execuției. Viteza medie de penetrare este de 20-60cm / min. [34]

Continuitatea peretelui de susținere este realizată prin execuția de panouri primare și secundare figura 1.40. tehnologie similară cu cea a piloților secanți.

Fig. 1.40. Tehnologia CSM [34]

Dimensiunile cele mai frecvent întîlnite pentru pereții îngropați ca soluție de susținere a excavațiilor se fegăsesc in Tabelul 3.3. [31]

Tabelul 1.3. Dimensiuni uzuale pentru pereți îngropați

1.6 Soluții de sprijinire a pereților de susținere

În funcție de modul în care pereții de susținere preiau solicitările se întîlnesc pereți de susțire în consolă, autoportanți sau pereți de susținere rezemați. [31]

1.6.1 Pereți de susținere în consolă

Realizarea pereților de susținere în consolă presupune parcurgerea etapelor prezentate în figura 1.41. [31], [21].

Fig. 1.41. Etapele realizării peretelui în consolă [31]

În timpul derulării activității de excavare, peretele de susținere în consolă are stabilitatea asigurată prin încastrarea acestuia în teren.

1.6.2 Pereți de susținere rezemați

1.6.2.1 Rezemare prin metoda „top-down” sau „milaneză”

Pereții de susținere pot fi rezemați prin elemente de construcție care sunt parte integrantă a infrastructurii. Tehnologia de execuție se regăsește în literatura de specialitate sub denumirea de procedeul „top-down”(de sus în jos) sau metoda „milaneză”.

Aplicînd procedeul „top-down” pentru execuția unui perete de susținere se parcurg următoarele etape figura 1.42. [31].

Fig. 1.42. Etape de execuție prin procedeul „top-down” [31]

În prima etapă se realizează peretele pe conturul construcției împreună cu fundația structurii pe o soluție cu piloți sau barete. Activitatea continuă cu excavarea pământului din interior pînă la cota primului planșeu al subsolului. Se execută primul planșeu care reazemă pe peretele realizat pe contur și pe stîlpii interiori.

Planșeul este prevăzut cu goluri tehnologice pentru a asigura accesul utilajelor de săpat și evacuarea pământului. Excavația continuă pînă la cota următorului planșeu care se execută similar cu primul.Se continuă excavarea pînă la realizarea ultimului planșeu, apoi pînă la cota radierului aferentă structurii subsolului și betonarea acestuia.

Acest procedeu permite execuția structurii subsolului de sus în jos concomitent cu execuția suprastructurii de jos în sus. Aplicarea acestui procedeu impune folosirea unor utilaje cu gabarit redus, avînd spații limitate de manevră pentru excavat și evacuat pământul săpat, care conduc la o execuție anevoioasă.[80]

1.6.3 Sisteme de rezemare a pereților de susținere

1.6.3.1 Soluția de rezemare cu șpraițuri

Eforturile rezultate din împingerea pământului sunt preluate de șpaițuri, folosite ca elelente de rezemare din prifile metalice H avînd secțiuni rectangulare sau tubulare. Această soluție de rezemare are un caracter provizoriu, asigurînd stabilitatea pereților de susținere pe parcursul execuției structurii. Șpraițurile se îndepărtează pe măsură ce se realizează construcția structurii încînd de jos în sus. [31]

Soluția de rezemare a pereților de susținere cu șpraituri prezintă un mare dezavantaj privind spațiul de desfășurare a lucrărilor. Atît lucrările de excavare cît și cele de realizare a structuri se desfașoară cu dificultate datorită spatiului limitat de prezența șpraițurilor.

Pentru deschideri mari rezemarea poate fi făcută prin sprijinirea de fundul excavației cu ajutorul unor contrafișe.

1.6.3.2 Soluția de rezemare cu ancoraje

Aplicarea soluției de rezemare a pereților de susținere prin intermediul ancorajelor asigură o incintă liberă, în care activitatea de excavare și apoi de construire a structurii se poate desfășura fără a fi obstrucționată de prezența altor elemente de sprijin.

În terenuri slabe sau atunci cînd în vecinătate există alte construcții care pot fi afectate prin execuția ancorajelor, acestă soluție de rezemare nu se recomandă a fi adoptată.

Soluția de rezemare cu ancoraje se poate aborda în două variante [14],[31]:

cu tiranți pasivi care transmit solicitarea preluată din reazem la o placă de ancoraj figura 1.43. sau care transmit încărcarea la un bloc de beton care în cazul unor solicitări mari se fixează printr-o capră de piloți figura 1.44.

Fig. 1.43. Tirant pasiv care transmite încărcarea unei plăci de ancoraj [31]

Fig. 1.44. Tirant pasiv care transmite încărcarea unui bloc de beton [31]

cu tiranți forați, injectați și pretensionați care sunt indicați în cazul în care terenul susținut de perete este abrupt și atunci cînd nivelul de ancorare este sub nivelel apei subterane [14],[31]. În situația în care prin tehnologia de execuție nu se poate preveni curgerea apei, sau dacă nivelul hidrostatic nu poate fi coborît astfel încît punctul de pornire a a forajului să fie deasupra acestuia, nu se recomandă folosirea tiranților forați, injectați și pretensionați.

În figura 1.45 este prezentat un tirant forat, injectat și pretensionat, care pot fi

instalați pe mai multe niveluri [31].

Fig. 1.45. Tirant forat, injectat și pretensionat [31]

Adoptarea tiranților forați, injectați și pretensionați ca soluție de rezemare a pereților de susținere aduc unele avantaje dar și limitări care sunt prezentate în tabelul 1.4.

Tab.1.4. Avantaje și limitări ale tiranților forați, injectați și pretensionați [31]

Fig.1.46. Ancoraje în teren pentru pereții unei incinte [33]

1.6.3.3 Soluția de rezemare cu contrabanchete

Adoptarea soluției de rezemare cu contrabanchete de pământ conduce la reducerea deplasării peretelui și asigurarea unui anumit grad de stabilitate determint de elementele geometrice ale contrabanchetei figura 1.47. [31]

Fig.1.47. Elemente geometrice ale contrabanchetei [31]

Înălțimea H și lățimea B ale contrabanchetei sunt în funcție de suprafața amplasamentului și accesul din excavație, iar panta 1:m este dependentă de parametrii geotehnici ai pământului.

Contrabanchetele pot fi utilizate în combinație cu soluția de rezemare cu contrafișe. Reducerea dimensiunii contrabanchetei sau înlăturarea prematură a acesteia poate conduce la cedarea peretelui. Figura 1.48. prezintă etapele de execuție pentru acestă soluție de rezemare. [14],[31]

Fig.1.48. Utilizarea contrabanchetelor din pământ în combinație

cu soluția de rezemare cu contrafișe [31]

Soluția de rezemare a peretelui de susținere prin structura realizată, combinată cu soluția prin contrabanchete poate constitui o soluție alternativă de rezemare. Contrabancheta poate fi îndepărtată după realizarea structurii care să fie capabilă să preia solicitările date de peretele de susținere [14],[31].

În figura 1.49. sunt redate etapele de executat pentru această soluție de rezemare.

Fig.1.49. Utilizarea contrabanchetelor din pământ în combinație cu

rezemarea peretelui de infrastructură executată în incinta excavată [31]

Atunci cînd pentru realizarea reazemului permanent se impune îndepărtarea contrabanchetei pe o anumită lungime, stabilitatea și deplasarea peretelui se poate estima printr-o analiză tridimensională dificil de realizat fapt ce recomandă și aplicarea unor metode observaționale. [14],[31]

CAPITOLUL II

SOLUȚII MODERNE PENTRU ZIDURILE DE SPRIJIN

2.1. ZIDURI DE SPRIJIN DIN PĂMÂNT ARMAT

Pământul armat este un material de construcție rezultat din asocierea fizică și conlucrarea structurală a unui material granular necoeziv sau slab coeziv capabil să suporte compresiuni și forfecări, cu un material de armare, capabil să suporte și întinderea. Eforturile de întindere din pământul armat vor fi transmise armăturilor prin frecarea dintre cele două materiale în zonele de contact.

Armăturile sub formă de benzi, fire, rețele, plase, sunt realizate din materiale durabile, nealterabile în timp, cu coeficient de frecare suficient de mare.

Fig. 2.1. Soluție de prindere armătură – parament

Orientarea armăturilor se face după direcțiile în care eforturile de întindere din masiv sunt importante.

Prezența armăturilor oferă de fapt pământului o coeziune pe direcția de dispunere a acestora, dar pentru ca această coeziune să se mobilizeze trebuie ca frecarea dintre pământ și armatură să aibă loc fără alunecare.

Aceasta este prima condiție a pământului armat.

A doua condiție este ca armătura să poată prelua eforturile de întindere, iar pământul pe cele de forfecare și compresiune. Pentru ca sub acțiunea sarcinilor (greutatea proprie și sarcinile exterioare) pământul din vecinatatea marginii are tendința de a parăsi spațiile dintre armături, marginea se realizează dintr-un perete subțire numit parament (ecran) de obicei din elemente prefabricate.

Un zid de sprijin din pământ armat este alcătuit dintr-o succesiune de straturi orizontale de pământ, între care sunt intercalate armăturile fixate la unul din capete de parament.

Fig. 2.2. Prinderea armăturilor de parament din zidărie

Pământul utilizat poate fi unul natural sau de origine îndustrială, dar care să îndeplinească următoarele condiții:

Sa nu conțină materii organice sau deșeuri casnice;

Sa nu prezinte o agresivitate chimică, electrochimică sau biologică față de

materialul din armături;

Sa asigure coeficientul de frecare necesar, dintre pământ și armătură (stabilit prin încercări de laborator).

În practica lucrărilor din străinătate nu s-au folosit armături cu A>15% (pământuri necoezive).

Armăturile pot fi din materiale care să satisfacă următoarele cerințe:

Sa fie suple și să aibă rezistență la întindere corespunzatoare;

Sa aibă rezistență potrivită la acțiunea factorilor degradanți mecanici, chimici, electrochimici, biologici și de mediu;

Să nu fie casante.

Materialele folosite pentru armăturile din pământul armat pot fi:

oțel inoxidabil, cuprul, oțelul ordinar galvanizat sau negalvanizat;

beton beton armat și beton precomprimat;

geosinteticele din care fac parte:

Geotextile (textile îndustriale fabricate din fibre sintetice) cu avantajele: sunt subțiri, permeabile la apă și aer, durabile, rezistente la întindere și coroziune;

Geomembranele, sunt straturi subțiri și rezistente fabricate din mase plastice, impermeabile, durabile, rezistente la coroziune; în lucrări sunt protejate pe ambele fețe cu Geotextile împotriva perforării;

Geogrilele sunt rețele de mase plastice, formate din nervuri și noduri, fără îmbinări sudate sau alte legături; se prezintă ca o placă perforată sau fire de poliester țesute sub formă de grilă, acoperite cu un strat protector din PVC negru, și de un strat de bitum cu adaosuri de polimeri și adezivi.

Paramentul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

sa suporte eforturile din imediata vecinătate;

sa fie flexibil;

sa fie estetic;

sa aibă o tehnologie simplă de punere în operă.

Fig. 2.3. Soluții de legătură armătură – parament din metal sau beton

Fig. 2.4. Secțiune parament din beton sau metal

Fig. 2.5. Dispunerea pe verticală a elementelor de parament

Paramentul poate fi realizat din placi prefabricate de beton armat, oțel, mase plastice.

Proiectarea unui zid de sprijin din pământ armat

Etapele proiectării sunt:

alegerea materialului de terasament din corpul zidului;

alegerea tipului de armătură;

alegerea soluției pentru parament;

alegerea dimensiunilor și verificarea stabilității externe;

verificarea stabilității interne a zidului.

a) Alegerea dimensiunilor și verificarea stabilității externe

Dimensiunile care se aleg sunt adâncimea de fundare și lățimea L a blocului de pământ armat. Alegerea adâncimii de fundare se face după aceleași criterii ca la orice alt zid de sprijin. Referitor la alegerea lațimii L, ea se alege în general între 0.8Hz și 1.1Hz, Hz fiind înălțimea totală a zidului.

Stabilitatea externă a zidului este asigurată dacă sunt îndeplinite verificările la alunecare, la răsturnare, verificarea de capacitate portantă a terenului de fundare și când este cazul, verificare la alunecare generală după suprafețe circulare de alunecare. Aceste verificări se fac la fel cu cele de la zidurile de sprijin clasice.

b) Stabilitatea internă

Stabilitatea internă a zidului de sprijin din pământ armat este în pericol, dacă exista posibilitatea smulgerii armăturilor din masiv sau a ruperii acestora.

Aceste cedări se pot produce la toată armătura din zidul de sprijin (stabilitate internă globală), dar ele pot aparea și izolat la un rând oarecare de armătura (stabilitate internă locală).

2.2. ZIDURI DE SPRIJIN DIN CASETE PREFABRICATE

Casetele sunt cutii prefabricate, cu pereți din beton armat de 20 – 25 cm grosime, fără capac și fără fund.

Fig. 2.6. Casetă prefabricată

Ele se așează unele peste altele pe o fundație din beton monolit. Înălțimea casetelor este de obicei de 50cm, lățimea de 1.5m și lungimea variabilă între 1.0m și 3.0m pentru a permite executarea unor ziduri cu dimensiuni cât mai variate (lățimea în secțiune transversală).

Fig. 2.7. Zid de sprijin din casete prefabricate

Fiecare perete are un gol central de cca. 4cm diametru, din care cutia este agățată în vederea manipularii și montării în zid. Casetele se dispun unele peste altele fără țesere (rosturi verticale continue), dar sunt îmbinate între ele cu tije scurte din oțel beton filetate la capete, introduse în golurile din pereți.

Casetele sunt umplute cu pământ compactat sau cu beton. Când umplutura se face cu beton, din fundația monolită pot continua bare de oțel în umplutura de beton din cutii.

Un alt tip de casetă utilizată la execuția zidurilor de sprijin este:

Fig. 2.8. Zid de sprijin din casete prefabricate cu spații ȋnierbate ȋntre ele

Casetele de acest tip se dispun astfel încât rosturile verticale să fie decalate, sau între ele se lasă spații taluzate înierbate.

Zidul se execută cu un singur tip de casetă, ceea ce simplifică execuția. Dimensiunile casetei pot varia în funcție de înălțimea zidului și de valoarea împingerii pământului. Pentru înălțimi ale zidului de sprijin de până la 4.0m forma casetei poate fi pătrată, cu laturi de 1.5m și înălțimea de 0.5m. Pentru înălțimi mai mari, casetele pot fi și dreptunghiulare.

Casetele de acest tip se umplu de obicei cu pământ. Când este necesară umplerea cu beton, casetele se dispun joantiv. Este posibil ca rândurile de jos sa fie umplute cu beton iar cele de deasupra cu pământ.

Referitor la calculul zidurilor din casete, acesta se face în mod similar cu calculul zidurilor monolite, cu următoarele precizări:

Se vor verifica tensiunile în toate rosturile orizontale în care se modifică secțiunea;

Nu se admit tensiuni de întindere în rosturi;

Când umplutura este din pământ.

Folosirea casetelor prefabricate la executarea zidurilor de sprijin reduce volumul de manoperă pe șantier, iar când umplutura este din pământ, se reduce substanțial și volumul de beton din elevație. În cazul casetelor cu interspații, conditiile de rezistență și stabilitate pe înălțimea secțiunii transversale pot fi îndeplinite prin varierea distanței dintre casete și prin mărirea secțiunii spre bază, precum și prin natura materialului de umplutură.

La dispunerea casetelor cu interspații, drenul din spatele zidului nu mai este necesar, iar prin înierbarea interspațiilor se asigură o încadrare a lucrării în peisaj.

BIBLIOGRAFIE

Băncilă I. – Geologie inginerească,vol II, Editura Tehnică București,1981.

Boboc V., Zarojanu Gh. – Terasamente rutiere, Editura Societății Academice ,,Matei Teiu Botez” Iași, 2005.

Dron A. – Cambaterea instabilității pământurilor în practica lucrărilor de îmbunătățiri funciare, Editura Ceres, București 1982.

Filliat G. Eds. – La pratique des sols et fondations du Moniteur, Paris 1981.

Florea M.N. – Mecanica rocîlor, Editura Tehnică București, 1983.

German Society For Geotechnics – Recommendations on Excavations, Ed. Ernst&Sohn 2003.

Gruia A., Haida V. – Geotehnică și Fundații, I.P. Traian Vuia Timișoara 1990.

ICCECON- Asigurărea calității și eficienței lucrărilor de înfrastructură în construcții. Caracteristici specifice și cerințe privind procedee tehnologice și echipamente performante, M.D.R.A.P. 2012.

Iliescu M – Geosintetice, Editura Dacia Cluj-Napoca 1994.

Haida V., Marin M., Mirea M – Mecanica pământurilor, Editura Orizonturi Universitare Timișoara 2007.

Găzdaru A, Manea S, Feodorov V, Batali L. – Geosinteticele în construcții, Editura Academiei Române, 2008.

Kezdi,A. – Handbook of soil mechanics, vol.I, II, Akadémiai Kiadó, Budapesta,1974.

Marinescu C. – Asigurarea stabilității terasamentelor și versanților, Vol I și II, Editura Tehnică București 1998.

Nicolescu L. – Consolidarea și stabilizarea pământurilor, Editura Ceres București 1981.

Păunescu M., Pop V., Silion T. – Geotehnică și fundații, E.D.P. București 1982.

Popa A., Ilieș N. M. – Fundații, Editura Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca 2013.

Popa A. Ilieș N.M.-Consolidarea Fundațiilor, U.T.PRESS Cluj-Napoca 2009

Silion T., Răileanu P., Mușat V. – Fundații în condiții speciale, Înstitutul Politehnic Iași 1988.

Silion T., Răileanu P., Stanciu A. – Fundații-Pământ armat, Înstitutul Politehnic Iași 1980.

Silion T. – Geologie, geotehnică și fundații vol. I,II,III, Rotaprint I.P.Iași 1971-1973.

Raulin P. Rouques C, Toubol A. – Calcul de la stabilite des pents en rupture non circulaire, Rapport de recherche LPCP nr.36/1974

Smoltczyk U. Geotehnical Engineering Handbook Vol 3, Ernst&Sohn Berlin, 2003.

GP 129-2014 – Ghid privind proiectarea geotehnică, Partea 1 – Învestigarea și încercarea terenului, Partea 2 – Proiectarea geotehnică.

NP 074-2014 – Normativ privind documentațiile geotehnice pentru construcții.

NP 113-04 – Normativ privind proiectarea, execuția, monitorizarea și recepția pereților îngropați.

NP 114-2013 – Normativ privind proiectarea geotehnică a ancorajelor în teren.

NP 124:2010 – Normativ privind proiectarea lucrărilor de susținere.

P100-2013 – Prevederi de proiectare pentru clădiri – Cod de proiectare seismică Partea I.

SR 13440-1 Lucrări de căi ferate. Drenarea apelor în zona căii. Partea 1 – Drenuri gravitaționale. Prescripții de proiectare și de execuție.

SR 13440-2 Lucrări de căi ferate. Drenarea apelor în zona căii. Partea 2 – Drenuri forate. Prescripții de proiectare și de execuție.

***www.CFAînimagini.ro

SR EN 1538:2002 – Execuția lucrărilor geotehnice speciale. Pereți mulați.

SR EN 1997-1:2006 – Proiectarea geotehnică: Partea 1- Reguli generale.

*** www.manual.midasusser.com – Manual de utilizare midas gts nx

***http://bavaria.utcluj.ro/-ccosmin, 2009

Marin M., Mirea M. – Sisteme de fundare a construcțiilor, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara 2011.