Studiu privind identificarea zonelor de impact a rețelelor electrice aeriene asupra păsărilor și soluții pentru protecția [305752]

Studiu privind identificarea zonelor de impact a rețelelor electrice aeriene asupra păsărilor și soluții pentru protecția

acestora

Coordonatori:

Papp Tamás, Tóth Péter, Kó[anonimizat]:

Tóth Péter, Papp Tamás, Nagy Attila, Kó[anonimizat] Lőrinc, Daróczi Szilárd, Kelemen Márton, Komáromi István, [anonimizat] Ró[anonimizat]: Bóné Gábor

Traducere: Júlia Zeitz

Capitolul 7 respectiv părți ale capitolelor 2 și 5 au fost traduse și adaptate din lucrarea realizată de Tóth Péter pentru situația din România "Madarak és középfeszültségű háló[anonimizat]árvédelmi alapelvek és megoldások középfeszültségű hálózatok oszlopai" (în lb. română "[anonimizat]").

Cuprinsul studiului

Prefață

Asociația "Grupul Milvus" salută intenția companiei S.C. Electrica S.A. de a se ocupa cu coexistența dintre rețelele electrice aeriene și păsări. [anonimizat] – [anonimizat] o [anonimizat]. Considerăm că această lucrare este un prim pas într-o colaborare de lungă durată între instituțiile și organizațiile de mediu și operatorii de linii electrice.

Asociația "Grupul Milvus" se ocupă de aproape 25 [anonimizat], de protecția păsărilor în România. Specialiștii din Grupul Milvus au fost interesați de coexistența dintre păsări și infrastructura de transport a energiei electrice începând cu anii 1990. [anonimizat] – printr-o bună colaborare cu sucursala Electrica Târgu Mureș. [anonimizat] "Barza albă și liniile electrice" în 1999, când am avut prima ocazie să discutăm despre problema electrocutării pe liniile de medie tensiune. [anonimizat] 2005, a [anonimizat]-[anonimizat], jud. Mureș. [anonimizat] 2010-2014 – două proiecte finanțate de programul LIFE al Comisiei Europene pentru protecția a două specii de păsări periclitate (printre altele și de electrocutare), prin care am reușit să izolăm coronamentul a 1700 stâlpi de medie tensiune. [anonimizat], dar importanți. [anonimizat]. Pentru a [anonimizat]. Am încercat să introducem în acest studiu cele mai importante informații necesare pentru îndeplinirea obiectivelor comune cu privire la protecția naturii:

[anonimizat] a coronamentelor, pentru a [anonimizat] a [anonimizat]rafică a zonelor în care liniile existente vor trebui izolate prioritar

Sperăm că studiul va fi util pentru toate sucursalele Electrica și pe baza lui se va începe o schimbare care să ducă la rețele aeriene inofensive și chiar prietenoase pentru păsări, în România.

Dorim să mulțumim personalului Electrica de la sucursalele Bihor, Galați și Târgu Mureș

pentru ajutorul acordat în colectarea datelor și de la Electrica București, pentru tot sprijinul acordat.

Identificarea problemei

Folosirea energiei electrice în industrie și, mai apoi, în gospodăriile oamenilor a început să ia amploare la sfârșitul secolului XIX. Ca o consecință firească s-a născut necesitatea transportării energiei electrice la distanțe mari. Odată cu dezvoltarea rețelelor electrice aeriene, încă de la începutul secolului XX au fost raportate mortalități la păsări (Hallinan 1922). Totuși, amploarea globală a acestui fenomen a fost conștientizată abia în anii 1970 când au apărut și primele articole științifice (Markus 1972, Haas 1980, Ollendorf et al. 1981, Ledger & Annegarn 1981 etc.).

Foto 1: 15 cadavre de păsări găsite sub un singur stâlp de întindere (Foto: Tóth Péter)

Azi este binecunoscut faptul că liniile electrice aeriene constituie unul din principalii factori de risc pentru multe specii de păsări protejate și periclitate, iar organizațiile de protecția naturii și a păsărilor tratează cu mare prioritate rezolvarea acestei probleme. În ultimele decenii în multe țări s-au depus eforturi semnificative pentru reducerea mortalității păsărilor, s-au publicat lucrări de recenzie și propuneri tehnice (ex. Bevanger 1994, APLIC 1996, Ferrer & Janss 1999, APLIC 2006, Haas & Schürenberg 2008, Horváth et al. 2008), dar rezolvarea problemei este încă foarte departe, în majoritatea țărilor.

Fenomenul nu este o problemă doar din perspectiva protecției naturii. Companiile de electricitate pot înregistra pierderi materiale semnificative din cauza scurtcircuitelor cauzate de păsări. Dacă pasărea electrocutată rămâne pe coronament, în multe cazuri

8 Prefață

se întrerupe furnizare energiei electrice către clienți, provocând pagube materiale și reclamații de la clienți supărați.

Recunoscând fenomenul, respectiv devenind tot mai sensibili la problemele de mediu, companiile de electricitate din tot mai multe țări încearcă să colaboreze cu organizațiile de protecția naturii pentru rezolvarea acestei probleme. Pe lângă colaborarea voluntară, în mai multe țări s-au votat legi care obligă companiile de electricitate la soluționarea problemelor cauzate păsărilor, iar câteva convenții internaționale tratează aceste probleme, urgentând rezolvarea ei.

În România, această lucrare este prima care tratează problema păsărilor și a liniilor electrice aeriene. Am încercat să adunăm toate informațiile accesibile în legătura cu acestă problemă, referitoare la toate cele trei nivele de tensiune cu care lucrează SC Electrica SA, detaliind, atât aspectele negative cât și cele pozitive (cuibăritul), dar prezentând și metode de rezolvare a problemelor.

Coexistența păsărilor cu liniile electrice aeriene

Coliziune

Coliziunea păsărilor cu liniile electrice aeriene este posibilă în cazul liniilor de medie- și înaltă tensiune. Păsările căzute victime coliziunilor, suferă răni grave, care deseori cauzează moartea acestora (Foto 2). Coliziunile cu liniile electrice periclitează mai ales speciile de păsări de talie mare, cu capacitate de manevrare redusă și/sau păsările care zboară în stoluri mari (la noi în țară de regulă păsările acvatice, dropia, cocorul și unele specii răpitoare de talie mare). Mortalitatea cauzată de coliziune a unor exemplare provenite din populații mari a unei specii de păsări nu poate cauza în mod direct dispariția populației locale. Însă în cazul speciilor periclitate și rare (de ex.: dropia (Otis tarda), sau în cazul speciilor cu rată de reproducție scăzută (care depun mai puține ouă, și care cresc mai puțini pui) mortalitatea unui singur exemplar are efect semnificativ negativ asupra viabilității populației locale.

Foto 2: Erete de stuf accidentat în urma coliziunii cu liniile electrice aeriene

Numărul coliziunilor păsărilor cu liniile electrice aeriene și gravitatea problemei din punct de vedere al conservării naturii este mai puțin cunoscută ca și problema electrocutării, din cauza lipsei de date. În România până în momentul de față nu a avut loc nici un studiu care să vizeze colectare de date în acest sens, dar datele cazuale, ajunse la cunoștința noastră confirmă importanța acestei probleme. La nivel de Europa păsările acvatice devin cel mai des victimele coliziunilor cu liniile electrice. Acestea se află în habitatele lor sau între zonele frecventate de păsări (vezi studiu de caz – Cefa). Coliziunile cu liniile electrice aeriene periclitează cel mai mult păsările acvatice de talie mare din ordinele: Anseriformes, Ciconiformes, Charadriiformes și familiile: Pelicanidae și Podicipedidae. Accidentele cauzate de coliziuni cu liniile electrice sunt cele mai frecvente cauze a mortalității în cazul cocorului (Grus grus), dar și în cazul dropiei, specie periclitată pe plan global. Dar nu numai speciile și grupurile de păsări enumerate mai sus sunt periclitate de coliziunile cu liniile electrice aeriene. În special păsările răpitoare care, în diferite perioade ale anului (de ex.: cu ocazia migrației) urmăresc mișcările speciilor de pradă enumerate mai sus, cu riscuri ridicate de coliziune, utilizează aceleași terenuri și sunt expuse aceluiași pericol.

Evitarea sau reducerea evenimentele de coliziune între păsări și liniile electrice aeriene presupune în primul rând înțelegerea cauzei acestui fenomen. Coliziunea este rezultatul mai multor componente.

Factorii care influențează apariția coliziunilor

Factorii biologici

dimensiunile corporale ale păsării,

greutatea,

capacitatea de manevrare,

păsările de talie mare, cu aripile proporțional mai scurte pot schimba direcția de zbor mai greu

detectare (există un obiect în preajma/anturajul lor, la care nu se așteaptă),

starea de sănătate,

vârsta (păsările tinere, fără experiență devin victimele coliziunilor mai des),

sexul (de exemplu în cazul rațelor, masculii devin victimele coliziunilor în procentaj mai mare decât femelele),

necesitățile de habitate (de exemplu zone deschise de șes, zone umede cu luciu de apă, zonă mlăștinoasă),

utilizarea habitatelor (dacă de exemplu liniile electrice intersectează diferite tipuri de zone de hrănire sau se află între zonele de hrănire, odihnă sau cuibărit ale unei specii),

specific habitual, care poate distrage atenția păsărilor de la liniile electrice aeriene (de exemplu zbor nupțial sau strategie de zbor: chiar și o pasăre răpitoare de talie mare, care manevrează cu precizie și zboară bine poate deveni victima coliziunii cu liniile electrice, dacă urmărirea prăzii îi distrage atenția de la sursa de pericol abordată).

Factorii de mediu

moduri de utilizare a terenurilor (pășuni, fânețe, terenuri agricole, etc.),

condiții meteorologice (umiditate ridicată, vânt etc.),

condiții de vizibilitate (ceață, ninsoare),

condiții de lumină (crepuscul),

caracteristici de sezon/anotimp (condiții neprielnice).

Factorii technici și antropogeni:

efectele umane introduse în sistem,

grosimea conductoarelor,

numărul conductoarelor aflate pe stâlpi,

poziția conductoarelor în coronament

înălțimea conductoarelor de la nivelul pământului,

orientarea liniilor de electricitate,

distanța dintre stâlpii de electricitate,

efectele cumulate ale liniilor electrice cu nivel de tensiune diferit, care se află aproape una de cealaltă.

Pentru o mai bună înțelegere a interacțiunilor și consecințelor factorilor de mai sus, vom prezenta câteva situații des întâmplate în realitate.

Speciile de păsări expuse coliziunilor cu liniile electrice pot fi grupate în funcție de statutul lor. În acest sens, putem vorbi despre specii cuibăritoare în țara noastră, specii prezente în perioada de migrației de toamnă sau de primăvară, respectiv specii care iernează aici. O parte din speciile cuibăritoare la noi, care nu migrează, sau o fac pe distanțe scurte, sunt expuse considerabil la acest pericol, deoarece pe tot parcursul anului se pot întâlni cu secțiunile rețelei. Conform literaturii internaționale, coliziunile speciilor cuibăritoare cu liniile de electricitate aeriene au loc mai ales pe timp de noapte. Păsările acvatice zboară în mod regulat înainte de răsăritul sau după apusul soarelui. Pentru reducerea presiunii generate de prădătoare, o parte din păsările acvatice zboară (și) noaptea, pentru a evita întâlnirea cu păsările răpitoare care vânează la ele. În condiții slabe de vizibilitate, de crepuscul sau de noapte, riscul coliziunii crește în mod evident.

Păsările cuibăritoare din populațiile nordice, care iernează la noi, petrec o perioadă de timp relativ scurtă în țara noastră. Chiar și speciile migratoare, care trec primăvara și toamna deasupra habitatelor umede (de obicei urmărind coridoarele formate de lacuri, râuri și păduri de luncă) din țara noastră, sunt expuse pericolului coliziunii cu firele electrice. Rezultatele mai multor studii au demonstrat că, există diferențe în frecvența coliziunilor petrecute în perioadele de migrație de primăvară și respectiv cele de toamnă. De exemplu, în cazul mișcărilor de noapte ale cocorilor și ale păsărilor acvatice din perioada de toamnă, rata mortalității constituie 31,8% din rata de mortalitate anuală, pe când rata mortalității din perioada de primăvară este de numai 7,7%. Aceste diferențe pot fi înțelese ușor, dacă luăm în considerare faptul că, mișcările din toamnă par mult mai haotice ca și cele din perioada de primăvară, care sunt mai orientate. Cu ocazia migrației de toamnă, păsările sunt preocupate de căutarea locurilor adecvate de hrănire și odihnă, urmărindu-și semenii, și se îndreaptă către cartierele de iernare într-un ritm destul de lent, petrecând timp îndelungat în locurile de hrănire și odihnă. În schimb primăvara, fiecare individ se grăbește să ajungă cât mai repede înapoi, în zona de cuibărit, astfel crescându-și șansele pentru ocuparea locurilor de cuibărit preferate.

Speciile de păsări, care iernează la noi, sunt expuse la riscul coliziunii în mod multiplu cu ocazia fiecărei zile petrecute aici, deoarece în fiecare zi se deplasează – cel puțin dimineața și seara – între locurile de înnoptare și locurile de hrănire. Aceste locuri pot fi la distanțe de mai mulți kilometri unul de celălalt. Pentru parcurgerea acestor distanțe, păsările nu se ridică la înălțimi foarte mari, zburând în apropierea liniilor de electricitate. Și în acest caz se pot identifica diferențe între modelele de zbor ale

diferitelor grupuri de păsări. Cocorii și gâștele frecventează zilnic distanțele dintre luciurile de apă (loc de înnoptare) și terenurile agricole din apropiere (loc de hrănire), în schimb majoritatea speciilor de rațe care se hrănesc în apă nu urmează astfel de modele de zbor.

Rezultatele mai multor studii au remarcat faptul că, păsările tinere, care nu cunosc îndeajuns de bine locul de cuibărit și zona din împrejurimi, devin mai ușor victimele coliziunilor, deoarece în timpul zborului nu se așteaptă la potențialul pericol aflat în aer. Trebuie menționat și faptul că, capacitatea de manevrare a păsărilor tinere este mai redusă, zborul lor este mai nesigur față de păsările adulte. În cazul cocorilor, păsările juvenile sunt mai periclitate decât cele adulte, în schimb la rațele mari – chiar dimpotrivă – au fost găsite mai multe victime ale coliziunilor din rândul păsărilor adulte. Pe lângă diferențele dintre modelele de zbor ale celor două specii, rațele au formula aripii mai puțin optimă (aripi largi și scurte) și greutatea corporală proporțional mai mare decât cea a cocorilor. Acestea pot cauza diferențe în gradul de periclitare față de coliziuni.

Foto 3: Berze albe moarte în urma coliziunii cu conductele electrice

Un alt aspect care poate crește riscul coliziunilor atât în cazul păsărilor cuibăritoare, migratoare, cât și oaspeților de iarnă, este apariția neașteptată a omului în locurile de cuibărit, hrănire sau odihnă. Cu ocazia vânătorii rațelor, datorită anumitor fenomene înspăimântătoare pentru păsări (stimulare vizuală sau acustică), acestea deodată se sperie și încearcă să evadeze din acel loc, folosind un model de zbor haotic, neobișnuit. În această situație, riscul de coliziune cu liniile de electricitate aeriene crește considerabil.

Condițiile meteorologice pot avea efecte negative asupra vizibilității, comportamentului și mișcării păsărilor și asupra activităților de zi cu zi ale acestora. Factori ca ceața densă, furtuna, diferite forme de precipitații, ninsoarea abundentă au ca rezultat condiții de vizibilitate reduse și reduc capacitatea de zbor, crescând astfel drastic posibilitatea coliziunii păsărilor cu liniile electrice. Condițiile scăzute de vizibilitate și vântul puternic obligă păsările să zboare la o altitudine mai joasă,

împrejurare care joacă rol decisiv în apariția coliziunilor cu liniile de electricitate aflate în zonele deschise, de șes. Stolurile de păsări în mișcare pot fi afectate de furtunile sau ceața formată brusc și pot influența reacțiile lor în timpul zborului. În cazul apariției rafalelor puternice, păsările se pot lovi una de cealaltă, sau cu liniile electrice aeriene. Toate aceste efecte se pot multiplica în cazul stolurilor de mii de păsări, care zboară împreună (de ex.: cocori, berze).

Electrocutare

Luând în considerare parametrii tehnici ai stâlpilor și izolațiilor acestora, electrocutarea este periculos în primul rând în cazul rețelelor de medie tensiune. Fenomenul este observat la exemplarele care folosesc stâlpii pentru a se așeza pe acestea. Nivelul de pericol al electrocutării depinde de tipul stâlpului, tipul consolei dar și de habitatul în care acesta este amplasat.

Foto 4: Șorecar comun, victima scurtcircuitului fază-pământ (Foto: Tóth Péter)

Electrocutarea se poate produce în cazul în care trupul păsărilor scurtcircuitează spațiul dintre două conductoare cu potențiale electrice diferite. Din această pricină, orice stâlp este considerat periculos, unde o pasăre are șansa să atingă în același timp (cu piciorul, aripa sau altă zonă a corpului) două conductoare, sau un conductor și o porțiune a stâlpului legat la pământ.

În cele mai multe cazuri de electrocutare, pasărea moare pe loc, deoarece curentul de 20 kV, care trece între cele două puncte ale corpului, care au produs scurtcircuitul (aripă-aripă sau aripă-picior), în general trece și prin inimă. Dacă pasărea, întâmplător, supraviețuiește electrocutării, cade sub stâlp suferind de arsuri și moare după o agonizare de mai scurtă sau mai lungă durată. Dacă se întâmplă cea mai rară variantă, adică victima este găsită încă în viață, proaspăt electrocutat și are posibilitatea să

beneficieze de tratament medical, șansele de supraviețuire oricum sunt minime. Dintre traumatismele comune cunoscute, păsările electrocutate au șansa cea mai mică de supraviețuire, deoarece ele suferă de așa numitul simț pe dos, sau simț straniu, din cauza căruia aceste exemplare se auto-mutilează la nivelul zonelor afectate.

Din cauza celor explicate mai sus, păsările niciodată nu au șansa să învețe să evite aceste suporturi periculoase. Există exemplare norocoase, care nu se electrocutează, și cele în cazul cărora prima experiență negativă este în același timp și letală.

Factori care contribuie la producerea electrocutării

Păsările pot produce scurtcircuit pe stâlpii de medie tensiune în două feluri

atingerea în mod simultan a unui conductor de fază și a unui component de stâlp (consolă) legat la pământ (Figura 1)

ori

Figura 1: Scurtcircuit fază-pământ

atingerea în mod simultan a două conductoare de fază (Figura 2)

Figura 2: Scurtcircuit fază-fază

În cazul stâlpilor de medie tensiune, prima variantă este mult mai comună, căci la cele mai multe modele de stâlp, distanța dintre conductoare de fază și coronamentul legat la pământ este mai mică decât cea între două conductoare paralele.

În partea următoare vă prezentăm factorii principali care au influență majoră asupra producerii electrocutării.

Modul de amplasare a conductoarelor

Gradul relativ de pericol al unei porțiuni de linii electrice aeriene este determinat în

primul rând de habitatul, unde acesta se află. Putem să preconizăm rată de mortalitate mai mare sau pierderi mai însemnate în cazul liniilor aflate în general în habitate deschise, unde există surse de hrană bogate pentru păsări, sau cele aflate în vecinătatea zonelor de cuibărire ale unor speciilor periclitate prin faptul că, preferă să se așeze pe stâlpi.

Tipul de consolă a stâlpilor

Deși stâlpii cu coronament de susținere constituie marea majoritate a stâlpilor de medie tensiune cu 20 kV, a fost dovedit faptul,

că celelalte tipuri de stâlpi, care sunt mult mai rare (cele cu coronament de întindere în aliniament, întindere în colț, susținere în colț și terminali) sunt mai periculoase pentru păsări. În general, putem afirma faptul că, un coronament este cu atât mai periculos la păsări cu cât spațiul deasupra și în jurul consolei conține mai multe legături, conductoare, instalații și dispozitive neizolate.

Mărimea păsărilor

Probabilitatea ca o pasăre așezată pe stâlp este sau nu electrocutată, este determinată în mare măsură de mărimea acesteia, din cauză că distanța dintre elementele atinse simultan crește cu mărimea păsărilor. În literatura de specialitate există patru categorii de păsări din punctul de vedere a mărimii acestora (LC – lungimea corpului, AA – anvergura aripii):

Figura 3: Exemple pentru categoriile de mărimi la păsări (A codalb, B sorecar comun, C vânturel roșu, D

graur

Păsări de talie foarte mare- (LC: 60-110 cm, AA: 140-240 cm):

Berze, stârci, acvile, șerpar, șorecar mare, buhă;

Păsări de talie mare – (LC: 40-60 cm, AA: 80-150 cm):

Șorecari, uliu porumbar, ereți, șoimi de talie mare, bufnițe de talie medie, corvide de talie mare

Păsări de talie medie – (LC: 20-40 cm, AA: 40-90 cm):

Uliu păsărar, vânturei, bufnițe de talie mică, dumbrăveancă, porumbei, corvide de talie mică, păsări cântătoare de talie mare;

Păsări de talie mică – (LC: 10-20 cm, AA: 15-40 cm):

Păsări cântătoare de tale medie și mică.

În general putem afirma faptul că, indiferent de tipul stâlpului, gradul de periclitate a electrocutării crește cu talia păsărilor (Figura 3).

Comportamentul păsărilor

Stâlpii de medie tensiune sunt folosiți în diferite moduri de diferite specii în funcție de comportamentul acestora. Așadar, diferite specii cu aceeași talie sunt expuse electrocutării în măsură diferită. De exemplu, posibilitatea, ca eretele de stuf, o specie comună să fie electrocutată, este mică, datorită faptului că, specia vânează exclusiv din zbor scanând hrana de la altitudine mică. Șorecarul comun, o specie cu spectrul de hrană și talie asemănătoare, este o specie foarte expusă electrocutării datorită faptului că, vânează folosind locuri

Foto 5: Păsări tinere de vânturel de seară poposind pe vârful coronamentului unui stâlp de medie tensiune. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

de pândă. Șorecarul comun este una dintre cele mai frecvent electrocutate specii din România (Foto 4). La nivel național, electrocutarea este o problemă serioasă în cazul speciilor periclitate care preferă să folosească stâlpii de medie tensiune pentru vânătoare sau odihnă, (șoim dunărean, acvilă țipătoare mică, vânturel de seară, codalb, acvilă de munte, buhă, dumbrăveancă, etc).

Comportamentul păsărilor este determinat de multe ori și de starea de sănătate ale acestora. Este posibil, ca păsările slăbite, epuizate, otrăvite, cu simțul redus de echilibru folosesc mai des stâlpii și ca urmare, sunt electrocutați. Un studiu din Bulgaria

arăta, ca un procent semnificativ de mare dintre cadavrele de șorecari, berze albe și berze negre electrocutați conțineau otravă (Emilian Stoinov com. pers.).

Foto 6: Vânturei roșii electrocutați în timpul unei lupte. (Foto: Horváth Márton)

Între exemplarele aceleiași specii, există diferențe în ceea ce privește experiența și vârsta acestora. Posibilitatea, ca un exemplar tânăr să fie electrocutat este mai mare, decât la cei adulți. Abilitățile lor de zbor sunt inferioare păsărilor adulte, această diferență fiind și mai proeminentă la aterizare. Astfel, păsările tinere efectuează multe mișcări în plus până la obținerea echilibrului, crescând șansa să atingă conductoarele electrice (Janss és Ferrer 2001, Lehman et al. 1999). Exemplarele adulte folosesc, ca loc de odihnă locuri bine-cunoscute, exemplarele

tinere folosesc deseori habitate noi (mai periculoase) în timpul hoinăririi.

Condiții meteorologice

În vreme uscată penajul păsărilor nu este un conductor bun de curent electric, în aceste condiții meteorologice doar atingerea firelor cu extremitățile cu țesut viu (picior, cioc, corp parțial acoperit de pene) poate cauza electrocutare (APLIC 2006). În vreme umedă, ploioasă, păsările zboară mai greoi, capacitatea lor de manevrare este mai slabă, deseori aterizează pe stâlpi electrici și se uscă ținându-și aripile deschise.

Foto 7: Vânturei roșii electrocutați în timpul împerecherii

-stânga mascul, dreapta femelă.

Pe de altă parte, capacitatea de conductibilitate a penajului umed este de 10 ori mai mare decât a celui uscat; acesta mărește posibilitatea curentării. Studii efectuate în

Statele Unite au arătat, că în timp ce penele uscate nu prezentau conductibilitate electrică la tensiune de 70 kV, cele umede s-au comportat ca bune conductoare de curent la doar 5 kV (APLIC 1996, Lehman et al. 1999). În cazuri similare de umiditate în natură, atât remigele cât și rectricele (penele din coadă) se comportă ca bune conductoare, astfel reduc distanța considerată a fi periculoasă pentru electrocutare între elementele cu tensiuni diferite ale coronamentului și pasăre. Cu alte cuvinte, în vreme ploioasă se mărește corpul conductibil al păsărilor.

Cuibăritul păsărilor pe liniile electrice aeriene

Cuibăritul berzelor pe liniile de joasă tensiune

Barza albă este o specie ocrotită de lege, pe întregul ei areal de răspândire. Inițial, cuiburile berzelor erau amplasate pe copaci. În Bazinul Carpatic, berzele cuibăresc de mai multe secole pe clădiri, fapt atestat de documente din sec. XIII-XIV. Problemele de conviețuire a berzelor cu omul au apărut abia în ultimul secol, în anii 1950, când berzele au început să-și construiască cuiburile pe stâlpii rețelelor electrice de joasă tensiune. Primele cuiburi construite pe stâlpi au apărut în anul 1928 în Germania, în 1958 în Slovacia, iar, în 1968, în Ungaria.

Trecerea la acest mod de cuibărire s-a derulat treptat în tot arealul de răspândire a speciei și, în unele țări, acest proces s-a și terminat: în aceste regiuni peste 80-90% din cuiburile de berze albe sunt deja construite pe stâlpi electrici. În alte țări procesul a început mai târziu și continuă și azi.

În România primele cuiburi amplasate pe stâlpi au fost semnalate, în anul 1971, la Subcetate (județul Harghita) și la Biled (județul Timiș). În perioada 1971-1994, construirea cuiburilor pe stâlpi electrici s-a extins în toată țara, ajungând la un procent de 45,72%. În numai zece ani (1994-2004), acest procent aproape s-a dublat: în 2004, majoritatea (83,91%) cuiburilor de berze din România erau deja construite pe stâlpi electrici. În ultimii zece ani (2004-2014) procesul trecerii la noul mod de cuibărire s-a încetinit, procentul cuiburilor construite pe stâlpi ajungând la 93,3%.

Cuiburile de barză, în majoritatea lor, inclusiv cele din România, actualmente, sunt amplasate pe stâlpi din rețelele de joasă tensiune din localități. Această modalitate de cuibărit pune probleme operatorilor de rețea. Cuibul, aflat direct pe conductoarele rețelei electrice, respectiv păsările, pot scurtcircuita rețeaua, pricinuind pagube însemnate și periclitând deservirea clienților. Excrementul acid al berzelor provoacă, în microclimatul cuibului aflat direct pe rețea, corodarea prematură și, drept consecință, ruperea conductoarelor electrice. Pe lângă aceste neajunsuri, cuibul voluminos îngreunează lucrările de exploatare și de reparație. Scurtcircuitul provocat de berze poate fi cauză a morții păsării aducând pagube astfel populației de berze. Din cauza arcului electric, cuibul poate să ia foc, provocând moartea întregii ponte. Există o modalitate eficientă prin care se pot ameliora, în mod semnificativ, problemele prezentate: folosirea suporturilor speciale, care se montează pe stâlpii rețelei electrice, evitându-se astfel contactul direct dintre linia sub tensiune, cuib și barză. Prin

montarea suporturilor se asigură ridicarea cuibului cu 1 m peste conductoarele electrice, astfel încât pasărea care vine la cuib, să zboar peste nivelul primejdios al rețelei. Utilizarea suporturilor pentru cuiburi este o metodă eficientă și larg răspândită în toată Europa: în prezent, în toate țările europene populate de berze albe, se montează astfel de suporturi.

Pentru a avea eficacitatea necesară, suporturile proiectate pentru cuiburile de berze trebuie să îndeplinească anumite cerințe:

înălțimea suportului să nu fie prea mică. Altfel, crengile aduse de păsări pot atârna până la conductoarele electrice, producând scurtcircuit. Nici o înălțime prea mare a suportului nu este o soluție bună, întrucât greutatea cuibului poate să ajungă la câteva sute de kg. Un suport care are "picioare" prea lungi și slabe se va îndoi. "Picioarele" suportului trebuie dimensionate în așa fel încât, ele să reziste la greutatea cuibului;

diametrul platformei nu trebuie să fie prea mic, acesta trebuind să ofere o bază suficient de mare cuibului de barză, altminteri berzele vor prefera să-și reconstruiască cuibul pe rețeaua electrică, chiar sub suportul montat;

dacă platforma suportului este în formă de coș, nu trebuie căptușit cu folii de plastic, pentru că se poate aduna apă în cuib, iar puii vor sta în umiditate și chiar se pot îneca.

Cuibăritul altor specii pe linii de medie și înaltă tensiune (Șoimului dunărean, Vânturelul roșu, Dumbrăveanca, etc.)

Deși majoritatea speciilor cuibăresc în condiții naturale, departe de zonele urbanizate, intervenția din ce în ce mai activă a omului în natură a creat, pentru mai multe specii, condiții favorabile cuibăritului.

Foto 8: Cuib de corb pe stâlp de înaltă tensiune

Stâlpii de medie și de înaltă tensiune pot înlocui, pentru unele specii, copacii în zonele, unde, pe suprafețe întinse nu sunt arbori, cum ar fi Bărăganul, Câmpia de Vest și unele părți ale Dobrogei. În ultimele câteva decenii, mai multe specii s-au adaptat la prezența acestor construcții și au beneficiat de prezența lor drept loc de reproducere, folosind pentru cuibărit mai ales stâlpii rețelelor de înaltă tensiune. Dintre aceste specii, menționăm în primul rând corbul (Corvus corax) și cioara grivă (Corvus cornix).

Aceste cuiburi sunt construite pe console, fiind

suficient de stabile încât să aibă o viață lungă, mai ales în cazul în care păsările le ocupă

regulat de la un an la celălalt și le întreține. Cuiburile de corb sunt construite, aproape în exclusivitate, în centrul stâlpului, la întâlnirea și încrucișarea a două piese metalice, sau imediat lângă corpul (piciorul de susținere) stâlpului, la baza brațului lateral. În cazul ciorilor, cuibul lor este construit deseori pe brațul lateral, de multe ori chiar în vârf, unde acestea se îngustează, aproape de lanțurile izolatoare. În acele zone unde posibilitățile de cuibărit sunt foarte limitate, aceste cuiburi sunt suprasolicitate, rareori având ocazia să întâlnim cuiburi construite pe stâlpi, care să fie abandonate complet. După ce puii corvidelor își iau zborul, cuiburile sunt imediat ocupate de diferite specii de păsări răpitoare dintre care cel mai des de către vânturelul roșu (Falco tinnunculus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), iar în unele părți ale țării și de către șoimul dunărean (Falco cherrug), specie periclitată la nivel global. Acesta din urmă cuibărește în țara noastră exclusiv în cuiburile montate pe stâlpi de înaltă tensiune. Pe lângă acestea, în țările învecinate s-a constatat și cuibăritul altor specii în cuiburile părăsite de pe stâlpi, cum ar fi buha (Bubo bubo) și șoimul călător (Falco peregrinus), ambele specii protejate.

Foto 9: Instalarea cuiburilor artificiale pe stâlpi electrici de înaltă tensiune

Aceste cuiburi sunt construite din crengi, păsările aducând ca material de construcție doar foarte rar sârme, astfel cuibul nu provoacă scurtcircuit, cum se întâmplă în cazul cuiburilor construite pe stâlpii rețelelor de joasă tensiune. În același timp, anvergura aripilor în cazul speciilor care ocupă aceste cuiburi este mică, în comparație cu mărimea lanțurilor izolatoare ale unui stâlp de 110 kV astfel că electrocutarea acestora este aproape exclusă. Putem spune astfel că, din punctul de vedere al inconvenientelor cauzate de întreruperea curentului sau avarierii liniilor electrice, cuiburile de pe stâlpii de înaltă tensiune nu reprezintă o problemă. În mod firesc, totuși, în cazul diferitelor lucrări de întreținere și intervenție (recondiționare, zugrăvire, reparația sau schimbarea unor piese etc.) cuiburile construite pe stâlpi sunt de cele mai multe ori înlăturate, ceea ce poate duce la dispariția, în unele cazuri, a speciilor rare și protejate din zona cutare. Din acest motiv, ar fi indicat ca echipa de intervenție să îndepărteze doar acele cuiburi care reprezintă pericol real pentru rețea, dar și în astfel de cazuri este binevenită amplasarea unui cuib artificial în locul fiecărui cuib natural înlăturat sau cât mai

aproape de locul inițial al acestuia. Montarea cuiburilor artificiale (platforme semideschise confecționate din metal sau din lemn) pe stâlpii de înaltă tensiune, cum deja s-a făcut și în România (vezi capitolul 3.c.), oferă, așadar, o posibilitate pentru cuibăritul mai multor specii protejate și rare de la noi, pe termen lung.

În numeroase țări europene, printre care și în România, ornitologii interesați de conservarea păsărilor răpitoare au amplasat, inițial, astfel de cuiburi pe copaci. Prin stabilirea unor relații bune cu operatorii rețelelor de înaltă tensiune și, realizând faptul că, prezența păsărilor pe astfel de stâlpi nu creează probleme companiilor de distribuție, s-a început montarea acestor cuiburi artificiale pe linii de înaltă tensiune în mai multe zone ale țării. Beneficiul cuiburilor artificiale, pe lângă faptul, că oferă loc de cuibărit multor specii periclitate, este că, sunt montate în locuri unde păsările, care stau mult la cuib în perioada de reproducere, nu corodează și nu deteriorează cu excrementele lor conductoarele.

În afară de ciora grivă și corbul, în unele zone ale țării și cioara de semănătură cuibărește pe brațele laterale ale stâlpilor de înaltă tensiune, formând colonii de câteva zeci de perechi (mai ales pe liniile de 220 kV si 400 kV) . În astfel de cuiburi, de asemenea, cuibăresc cu regularitate (uneori și semicolonial) vânturei roșii, respectiv șoimi ai rândunelelor.

Dat fiind faptul că, în multe regiuni, pe o rază de 2-3 km nu sunt arbori, stâlpii de medie și de înaltă tensiune pot reprezenta singurele posibilități pentru montarea cuiburilor. Practica amplasării cuiburilor artificiale pentru dumbrăveancă (Coracias garrulus) pe stâlpi este o metodă practicată în vederea conservării acestei specii în mai multe țări, precum Serbia, Ungaria, Spania etc. Aceste cuiburi, confecționate din scândură sunt amplasate la 2-4 m înălțime de sol, fiind prinse de stâlp cu coliere metalice. Cei mai buni, pentru acest scop, sunt stâlpii de beton din rețeaua de 110 kV.

Stâlpii de medie tensiune nu sunt adecvate cuibăritului speciilor de păsări răpitoare, doar în cazuri rare. Uneori, în coronamentul unor modele putem găsi cuiburi de cioară grivă sau de coțofană, care, la rândul lor, sunt deseori ocupate de vânturei roșii, vânturei de seară (Falco

Foto 10: Scorbură artificială pentru dumbrăveancă

vespertinus) sau de ciufi de pădure (Asio otus). Cuibăritul pe astfel de stâlpi nu este însă lipsit de primejdii, multe dintre păsări căzând victime electrocutării, fiind indicată izolarea acestor stâlpi sau montarea a unor suporturi, care să nu permită construcția cuiburilor.

Legislația internațională, comunitară și națională

Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna și Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn, conferă o baza legislativă solidă, care este menită să asigure cadrul legal pentru diminuarea efectelor negative a rețelelor aeriene de electricitate asupra păsărilor. În continuare sunt prezentate cele două Convenții respectiv legislația care se bazează pe acestea.

Conform art. 4 din Legea nr. 13 din 11 martie 1993 privind aderarea României la Convenția de la Berna, fiecare parte contractantă va lua măsurile legislative și administrative necesare pentru protejarea speciilor sălbatice. În 2004, Comitetul Permanent al Convenției de la Berna a adoptat Recomandarea nr. 110 privind reducerea efectelor negative ale rețelelor aeriene de electricitate asupra păsărilor. Printre măsurile recomandate se numără și interzicerea celor mai periculoase tipuri de stâlpi de susținere, utilizarea celor mai bune mijloace tehnice pentru insularea noilor linii electrice, și monitorizarea mortalității păsărilor provocate de electrocutare sau de coliziunile cu conductoarele electrice.

Principalul obiectiv al Convenției de la Bonn este protecția speciilor de animale migratoare, a căror protecție trebuie asigurată de fiecare parte semnatară. România a aderat la această Convenție prin Legea nr. 13 din 8 ianuarie 1998.

Prin Rezoluția nr. 7.4 de la cea de-a 7-a Conferință a Părților Semnatare ale Convenției de la Bonn din 2002, în baza documentației prezentate la conferință privind creșterea impactului pe plan global a liniilor electrice, liniilor conductoare și a anexelor aferente asupra păsărilor de talie mare, inclusiv cele migratoare, au adoptat o serie de măsuri pentru a diminua rata de mortalitate sau de rănire a acestora. Această rezoluție invită Părțile să reducă pe termen lung riscul de electrocutare, cauzată de liniile de medie tensiune și să introducă măsuri adecvate în legislație pentru mitigarea efectelor negative. În aceleași timp rezoluția încurajează constructorii de noi linii de medie tensiune să includă măsuri adecvate menite să protejeze păsările sau să neutralizeze (prin izolare sau instalare subterană) efectele negative deja existente. Companiile din domeniul energiei sunt încurajate de document să colaboreze cu ornitologi și cu organizațiile de protecția mediului.

În completarea acestei rezoluții vine Rezoluția 10.11., adoptată în 2011, care cere interzicerea tipurilor de coronamete periculoase păsărilor și adoptă o serie de standarde tehnice care asigură siguranța păsărilor împotriva electrocutării și a coliziunii.Documentulpune accent pe necesitatea efectuării unor studii de evaluare strategică de mediu (SEA) pe o perioadă de cel puțin un an în faza de planificare a liniilor electrice și a unor studii de impact (EIA) pentru monitorizarea regulată a mortalității provocate de electrocutare sau coliziune cu liniile electrice. Rezoluția subliniază, de asemenea, valoarea datelor culese anterior planificării și luarea în considerare a prezenței ariilor protejate în procesul de planificare. Planificarea corespunzătoare a rutei liniilor electrice construibile bazată pe datele ornitologice, prin

identificarea zonelor cu mortalitate înaltă, poate reduce substanțial impactul negativ al acestora asupra păsărilor migratoare. Din păcate, în cazul multor țări lipsesc datele necesare unei planificări adecvate, și în multe cazurinu există nici fonduri pentru astfel de cercetări. Pentru a surmonta acest obstacol, este recomandat facilitarea accesării fondurilor exterioare pentru a aduna date despre migrația păsărilor sau, în cazul proiectelor mici, investitorii ar trebui să includă aceste activități de cercetare în bugetele proiectelor.

În Rezoluția 5.11 a Înțelegerii pentru Conservarea Speciilor de Păsări de Apă Migratoare Euro-Africane din 2012, este recunoscut importanța aprovizionării stabile cu energie a populației, și se pune accentul pe faptul că electrocutările cauzează căderi de curent. Semnatarii împărtășesc ideea că buna planificare a rutei liniilor electrice, aplicând măsurile de protecție, constituie o situație mutual benifică populației locale și păsărilor .Rezoluția atrage atenția asupra faptului că liniile electrice, prin electrocutare și coliziune, cauzează moartea păsărilor protejate și/sau amenințate în ordinul zecilor de milioane de exemplare anual. Rezoluția subliniază necesitatea absolută a studiilor de evaluare strategică de mediu (SEA) și a studiilor de impact (EIA. În vederea monitorizării impactului liniilor energetice și pentru implementarea politicilor comune este propus documentarea distribuției speciilor de păsări, a mărimii populațiilor, a tendințelor migrației și a celorlalte mișcări dintre locurile de hrănire, înnoptare și cuibărire,. Aceste lucrări trebuie făcute dacă este posibil pe o perioadă de cel puțin 5 ani în timpul planificării rutei liniei electrice, acordând atenție sporită speciilor vulnerabile de electrocutare și/sau coliziune. În baza acestei Rezoluții, ruta și direcția tronsoanelor de electricitate trebuie planificat, luând în considerare rutele majore de migrație și distribuția habitatelor importante (situri Natura2000 desemnate în baza Directivei Păsări a UE, IBA-uri, arii protejate naționale, situri Ramsar și a altor situri critice pentru conservarea speciilor), unde probabilitatea de a avea un efect negativ asupra păsărilor este mare. În construirea infrastructurii trebuie promovată utilizarea soluțiilor care nu periclitează păsările, pentru a reduce rata electrocutării și a coliziunii, trebuie identificate tronsoanele periculoase păsărilor și acestea trebuie izolate. Conform rezoluției trebuie asigurată monitorizarea continuă a liniilor electrice și în aceleași timp trebuie asigurat finanțarea implementării acestei Rezoluții de către companiile energetice și alte organizații relevante, naționale și internaționale.

Directiva Păsări a Uniunii Europene, transpusă în legislația românească prin OUG nr 57/2007 și Legea nr. 49 din 16 aprilie 2011, interzice, în art. 5, omorârea deliberată, prin orice mijloace, a speciilor de păsări enumerate în art 1. al directivei. Statele membre sunt urgentate să implementeze măsuri efective împotriva cauzelor umane ale mortalității păsărilor și subliniază necesitatea armonizării legislațiilor statelor membre prin ghiduri care asigură implementarea standardizată a acestora. Nerespectarea acestei Directive duce la demararea procedurii de infringement împotriva statului semnatar care nu o respectă.

Legea nr. 14 din 3 februarie 1997, adoptată pentru ratificarea Tratatului Cartei Energiei și a Protocolului Cartei Energiei privind eficiența energetică și aspecte legate de mediu, încheiate la Lisabona la 17 decembrie 1994, obligă fiecare parte contractantă să se străduiască să minimalizeze impactul negativ asupra mediului prin adoptarea unor măsuri de prevenire sau minimizare a degradării mediului. Părțile trebuie să promoveze

dezvoltarea și aplicarea tehnologiilor, practicilor și proceselor care să reducă impactul negativ a liniilor de electricitate asupra mediului. Totodată, Părțile semnatare trebuie să dezvolte, promoveze și să aplice programe de mediu.

Un alt act normativ important de menționat este Legea nr. 13 din 09 ianuarie 2007, intitulată Legea energiei electrice, cu modificările și completările ulterioare. Aceasta este o lege cadru pentru activitățile din sectorul energiei electrice care prevede integrarea respectarii normelor de protecție a mediului în strategia energetică națională. Legea prevede în aceleași timp că rețelele electrice de distribuție trebuie dezvoltate cu respectarea normelor de protecția mediului.

Pe lângă aceste legi, există și un Normativ pentru construcția liniilor aeriene de energie electrică cu tensiuni peste 1000 V – NTE 003/04/00, aprobat prin Ordinul nr. 32 din 17 noiembrie 2004 al Președintelui ANRE, care prevede că la proiectarea, construcția, retehnologizarea și mentenanța liniilor electrice aeriene trebuie să fie luate măsuri pentru reducerea impacturilor negative ale liniilor asupra mediului. Măsurile privind protecția mediului au în vedere fragmentarea habitatelor faunei sălbatice, impactul asupra păsărilor (mai ales în zonele de migrații) și monitorizarea impactului asupra mediului pe durata exploatării. Documentația pentru realizarea LEA trebuie să cuprindă planul de management și monitoring, care va include acțiuni de reducere a impactului asupra factorilor de mediu, atât pe perioada eliberării traseului, construcției, exploatării/mentenanței, precum și la dezafectarea acestora, în vederea obținerii acordului de mediu.

Legislația națională și internațională prezintă în consens faptul că este, în primul rând, obligația investitorilor ca, în colaborare cu organizațiile guvernamentale și non- guvernamentale, să aplice măsurile necesare diminuării impactului negativ a liniilor electrice asupra mediului, în special asupra păsărilor. În multe țări, acest pas a fost impus de o legislație națională mult mai aspră decât în România. Astfel, spre exemplu, Germania a adoptat o lege în baza căruia, în decursul a 10 ani, toate liniile de electricitate trebuie securizate în așa fel, încât electrocutarea păsărilor să fie în totalitate exclusă. Astfel, Germania a izolat 100% din liniile electrice până în 2012, următorul pas fiind introducerea liniilor de 110 kV în sol. În 2010, guvernul olandez a adoptat schimbări majore planului național energetic, plafonând lungimea actuală la acea vreme a liniilor de electricitate. Azi, în Olanda, pentru fiecare km de linie electrică construită trebuie introdusă o secțiune de același lungime în sol, drept compensare. Demersuri similare au fost implementate și sunt în continuă demarare și în alte țări, procesul de plasare a liniilor de joasă și medie tensiune, care prezintă cel mai mare risc de electrocutare pentru păsări, în sol, fiind aprope finalizat în Belgia, Regatul Unit, și Norvegia. Deși amplasarea în subteran a liniilor de înaltă tensiune este dificilă din punct de vedere tehnic, în Danemarca, un plan recent impune dezafectarea a 3200 km deja existente de 132-150 kV, și aproximativ 2900 km de linii noi, iar secțiuni selectate de linii de aeriene de înaltă tensiune (400 kV) au fost amplasate în subteran în șase arii cu valoare naturală ridicată și în imediata vecinătate a orașelor. În Slovacia, conform legii, dacă se poate demonstra că un anumit segment sau pilon cauzează decese în rândul păsărilor, autoritatea centrală de mediu poate impune operatorului energetic să aplice măsuri care să elimine posibilitatea electrocutării sau coliziunii. Ungaria a introdus 70 km de linii de înalte tensiune în sol și a izolat mai multe sute de km de linii de medie

tensiune pe parcursul ultimilor 10 ani și este la un pas să implementeze un set de măsuri legislative noi, propunându-și securizarea în totalitate a liniilor electrice în perioada 2016-2020, cu finanțare, mai ales din resursele financiare ale proiectelor LIFE, KEOP, dar și din bugetele furnizorilor de electricitate și din bugetul național. Cehia plănuiește să izoleze toate secțiunile periculoase până în 2024. În Slovacia și în Lituania organizațiile non-guvernamentale au demarat și continuă să demareze proiecte LIFE, împreună cu furnizorul de energie electrică și ministerele de resort, pentru a diminua sau a exclude în totalitate dintre cauzele de mortalitate a păsărilor electrocutarea și coliziunea cu linii de electricitate. În toate țările enumerate, pe liniile de înaltă tensiune deasupra solului s-au instalat diferite dispozitive care sunt menite să facă liniile de înaltă tensiune ușor observabile, pentru a diminua rata coliziunilor. Acțiuni similare sunt implementate în multe alte țări a Uniunii Europene. Astfel, se poate observa o tendință generală de schimbare a legislației spre una care să impună investitorilor și furnizorilor de energie electrică implementarea unor măsuri clare, care să reducă semnificativ impactul infrastructurii de transport al energiei asupra mediului.

Istoricul problemei, situația curentă din România

Colaborarea dintre companiile de electricitate și organizațiile implicate în protecția păsărilor are o vechime de peste 15 ani. În această perioadă, au avut loc 4 întălniri importante, cu ocazia cărora s-au discutat problemele coexistenței păsărilor cu liniile electrice aeriene. Primele două simpozioane au avut ca temă principală barza albă – cuibăritul speciei pe LEA de joasă tensiune, respectiv electrocutarea frecventă pe LEA de medie tensiune. Detaliere acestora se poate găsi la cap. 4.1.

Cea mai importantă întâlnire, care a încercat să adune toți actorii importanți în coexistența păsărilor cu LEA din România, a fost organizată de Grupul Milvus în cadrul unui proiect LIFE și facilitată de Ministerul Mediului, la București, în 14 decembrie 2011. Lista participanților (incluzând reprezentanți de la Electrica, Transelectrica, ENEL, EON și CEZ), respectiv prezentările se pot accesa la adresele:

http://sakerlife2.mme.hu/en/content/downloads

http://sakerlife2.mme.hu/sites/default/files/Schedule_and_participants.pdf

Cea mai recentă întâlnire a fost organizată în data de 12 mai 2015, la București, cu tema “Sustenabilitatea rețelelor de transport pentru energia electrică”, organizată de Societatea Ornitologică Română și Renewables Grid Initiative. Această întâlnire a avut loc în cadrul proiectului Best Grid http://www.bestgrid.eu/, care are ca obiectiv ca, planificarea, respectiv implementarea proiectelor majore de infrastructură pentru transportul energiei electrice în Europa, să se facă într-un mod transparent și luând în vedere factorii de interes local și de mediu. Pentru rezultate și concluzii accesați:

http://www.bestgrid.eu/fileadmin/user_upload/Deliverables/D7.2_Guidelines_Pr otecting_Nature.pdf

Istoricul cuibăritului berzelor pe stâlpii liniilor de joasă tensiune din România

În România, primele suporturi pentru cuiburi de berze albe au fost montate în județele Mureș și Satu Mare, în anul 1996. Ele s-au realizat ca urmare a colaborării dintre Societățile de Electricitate și societățiile de protecție a păsărilor.

Problemele și soluțiile tehnice legate de montarea primelor suporturi au fost dezbătute, mai pe larg, la Simpozionul "Barza albă și liniile electrice" organizat de către Grupul Milvus și Electrica Tg. Mureș la Sovata în 27-28 octombrie 1999. La acest simpozion au participat reprezentanții S.D.E.E. Tg.-Mureș, S.C. Electrica S.A. București,

S.D.E.E. Tg.-Mureș, S.D.E.E. Sibiu, S.D.E.E. Satu Mare, S.D.E.E. Alba Iulia, S.D.E.E. Brașov,

S.D.E.E. Sibiu, S.D.E.E. Oradea, S.D.E.E. Sf. Gheorghe, S.D.E.E. Cluj, S.D.E.E. Tg.Mureș,

S.D.E.E. Miercurea Ciuc, precum și 13 ornitologi din partea societăților de protecția păsărilor din țară și străinătate. În urma discuțiilor și soluțiilor găsite, s-a publicat prima

versiune a ghidului pentru confecționarea și montarea suporturilor pentru cuiburi de berze care conține și desenele tehnice ale suporturilor folosite în județele Mureș și Satu Mare.

În perioada următoare, montarea suporturilor pentru cuiburile de berze s-a extins: până în anul 2000 au fost montate 890 de suporturi în 10 județe, iar până anul 2004 990 de suporturi (Tabelul 1).

Pentru a extinde acțiunea de montare a suporturilor și în județele din sudul țării, s-a organizat de către Societatea Ornitologică Română în data de 10-11 martie 2005, la Băile Olănești și al II-lea Simpozion “Berzele și liniile electrice” unde au participat pe lângă reprezentanții SDFEE Timișoara, SDFEE Vălcea, SDFEE Tg. Mureș, SDFEE Satu Mare, SDFEE Slatina, SDFEE Tulcea, SDFEE Pitești, SDFEE Brăila, SDFEE Tulcea, SDFEE Călărași și reprezentanții Agențiilor de Protecția Mediului din Olt și Călărași împreună cu zece ornitologi din partea societăților de protecția păsărilor. Din partea BirdLife Franța a participat d-na Duncan Alison.

În 2004, a apărut și a doua ediție îmbunătățită și revizuită a publicației ”Ghid pentru confecționarea și montarea suporturilor pentru cuiburi de berze”.

În ultimii zece ani, instalarea suporturilor pentru cuiburile de berze s-a extins în toată țara: până în 2014-2015 au fost montate 1999 de suporturi în 33 județe (Tabelul 1). Astfel, din totalul de 5363 de cuiburi de berze albe, construite pe stâlpii electrici, 37,27% se găsesc pe suporturile montate.

Situația actuală a distribuției numărului de cuiburi de berze construite pe stâlpii electrici, precum și repartiția suporturilor montate pe suprafața deservită de către Electrica Furnizare S.A. se regăsește în Tabelul 2

În județele deservite de către Electrica Furnizare S.A. s-au identificat 2489 de cuiburi de berze albe construite pe stâlpi electrici. Până în anul curent au fost montate cel puțin 1207 de suporturi (48,49%).

Tabelul 1. Numărul suporturilor de berze instalate în România în perioada 2000-2014

Tabelul 2: Distribuția cuiburilor construite pe stâlpii electrici în județele deservite de către Electrica Furnizare S.A.

Menționăm că datele nu sunt complete, în unele județe recensământul berzelor a acoperit majoritatea localităților, în altele însă numai o mică parte a localităților au fost recenzate. Astfel, aceste numaratori reprezintă numărul minim de cuiburi/suporturi.

Electrocutarea păsărilor pe liniile de medie tensiune

– istoric

Istoricul evaluării liniilor de medie tensiune, din punct de vedere al electrocutării păsărilor în România

Primele evaluări ale liniilor de medie tensiune, din punct de vedere al electrocutării păsărilor în România, au fost realizate începând cu anul 1995. Metoda de evaluare a fost standardizată după 2000, odată cu realizarea unui Ghid și a unui formular standard. Cele două documente sunt anexate, în limba engleză (ne-au ajutat voluntari din străinătate).

Evaluatorul trebuie să aibă următoarele echipamente: GPS, aparat foto, pungi de plastic pentru rămășițe, creion. Persoana care realizează evaluarea merge de-alungul rețelei de medie tensiune, se oprește la fiecare stâlp, înregistrează coordonatele stâlpului cu aparatul GPS, realizează o poză despre coronamentul stâlpului după care caută păsări moarte (sau rămășițele acestora) sub stâlpii într-un cerc de max. 10 m. Păsările moarte respectiv rămășițele găsite sunt duse la o distanță de min. 10 m de stâlp pentru a evita înregistrarea lor la următoarea inspecție. Toate informațiile colectate se notează în formular. Datele din GPS și pozele sunt stocate în baza de date împreună cu informațiile din formarul standard.

În afara proiectelor prezentate mai jos, restul evaluărilor au fost de mică anvengură, realizate mai ales în județul Mureș. Totuși, pe baza acestor rezultate am reușit să evaluăm rata moralității. Astfel pe stâlpii evaluați de noi mor 0.07 păsări/stâlp/an. Aceste numere sunt mult mai mici decât datele din unele studii din străinătate care indică până la 0.6 păsări/stâlp/an. Datele noastre mai recente, adunate în cadrul proiectului LIFE (vezi studii de caz) arată min. 0.17 păsări/stâlp/an. Cunoscând faptul că sunt peste un milion de stâlpi de medie tensiune din România, numărul păsărilor

moarte prin electrocutare este probabil foarte mare, de ordinul sutelor de mii.

Istoricul montării de soluții împotriva electrocutării păsărilor pe liniile medie tensiune din România

În acest capitol enumerăm cazurile de montare de teci electroizolante efectuate până în prezent în România – cu scopul declarat de protecție a păsărilor. Pe lângă aceste lucrări s-au efectuat și alte lucrări similare, la inițiativa proprie a sucursalelor Electrica

S.A. – pe liniile unde se înregistrau multe căderi de tensiune din cauza păsărilor. Astfel de cazuri cunoaștem în județele Mureș și Galați din datele primite de la sucursalele Electrica.

Dumbrăvioara

Satul Dumbrăvioara (jud. Mureș) este important din cauza numărului mare de perechi de barză albă, care cuibăresc pe stâlpii de joasă tensiune. Într-un proiect dedicat protecției berzelor din Dumbrăvioara, în anul 2000, s-au izolat 3 stâlpi (vezi poze) cu diferite metode de izolare. Acești stâlpi erau localizați în imediata apropiere a cuiburilor de barză și prezentau pericol iminent de electrocutare pentru berzele cuibăritoare în sat. În majoritatea cazurilor, păsări tinere, abia zburate din cuib au fost electrocutate. Datorită izolării, numărul păsărilor decedate din cauza electrocutării a scăzut, dar problema nu s-a rezolvat, fiindcă au rămas mulți stâlpi neizolați.

Foto 11: Stâlpi de medie tensiune izolate, Dumbrăvioara

LIFE09NAT/HU/000384

În cadrul proiectului internațional LIFE09 NAT /HU/000384 „Conservarea șoimului dunărean în nord-estul Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia” s-a pus accent mare pe obținerea de informații legate de electrocutarea păsărilor pe stâlpi de medie tensiune. În cadrul proiectului, în 2011, s-au verificat pe teren stâlpi de medie tensiune în vestul țării și în Dobrogea. După localizarea liniilor periculoase pentru specia țintă a proiectului – șoimul dunărean – s-au montat teci electroizolante și alte soluții tehnice de protecția păsărilor în județele Arad și Timiș. Materialele au fost procurate de la Megawatt srl, iar montarea a fost realizată în colaborare cu ENEL. Personalul de la ENEL a fost instruit de către specialiștii firmei Megawatt. Aceste izolatoare au fost montate, în primul rând, în locațiile unde cuibărește specia. Montarea de teci electroizolante s-a realizat și pe liniile de medie tensiune gestionate de compania CEZ în sudul României.

Foto 12: Montarea tecilor electroizolante

LIFE08NAT/RO/000501

O parte intergrantă a proiectului LIFE08NAT/RO/000501 „Conservarea acvilei țipătoare mici” a fost localizarea și izolarea stâlpilor de medie tensiune periculoase pentru păsări. În cele trei situri ale proiectului (Valea Nirajului-Dealurile Târnavelor, Podișul Hârtibaciului și Piemontul Făgăraș) în 2010-2011 s-au verificat 4835 stâlpi de medie tensiune. În total s-au găsit 554 de păsări electrocutate sub 403 de stâlpi. După localizarea liniilor periculoase s-au izolat 1286 de stâlpi cu teci electroizolante Textor. Mai multe detalii la studii de caz.

Coliziunea păsărilor cu liniile de medie și înaltă tensiune

Istoricul evaluării liniilor de medie și înaltă tensiune din punct de vedere al coliziunii păsărilor

După cunoștințele noastre, monitorizări sistematice cu scopul de a evalua amplitudinea coliziuni păsărilor cu conductele liniilor de înaltă (110 kV) și medie tensiune nu s-au realizat în România. Există o problemă de metodologie care face foarte dificilă interpretare științifică a datelor. O parte a victimelor coliziunilor nu mor pe loc (ca în cazul electrocutării) ci se îndepărtează la 50-100m distanță (la marginea coridorului liniei), unde se ascund în vegetație și în majoritate cazurilor mor. Găsirea victimelor este mult mai dificilă decât în cazul electrocutării, unde păsările – care de obicei mor instantaneu – se pot găsi la baza stâlpului. Astfel evaluarea liniilor pentru depistarea cazurilor de coliziune duce la subestimarea majoră a cazurilor. Există metodă – de ex. căutatul cu câini dresați – care dau rezulate interpretabile, dar aceste metode nu au fost încercate în România. Cunoaștem câteva linii în România unde cu toată imperfecțiunea metodei de a găsi victime, se găsesc destul de multe victime de coliziune. Astfel de locații se află de obicei în zonele unde găsim multe păsări care sunt "predispuse" la accidente de coliziune (cap. 5.2.) – în general în zonele umede. Două cazuri sunt descrise în studiile de caz, iar un alt caz simbolic este linia de medie tensiune de pe teritoriul Rezervației Biosferei Deltei Dunării – Grindul Chituc, unde linia (administrată de ENEL) este între lacul Sinoe și Marea Neagră. Aici multe păsări de apă mor anual din cauza coliziunii cu conductele electrice, inclusiv exemplare de pelican creț (Pelicanus crispus), specie periclitată pe plan mondial.

Foto 13: Amplasarea unor plăci reflectorizante tip Firefly pe liniile electrice

Lucrări pentru evitarea coliziunii

Singura lucrare pentru evitarea coliziunii executată în România a fost realizată în Delta Dunării, în cadrul unui proiect LIFE de către Societatea Ornitologică Română. Materialele folosite – 150 bucăți – au fost cumpărate din Suedia de la http://www.hammarprodukter.se/

Montarea de suporturi pentru cuibăritul șoimilor și a altor specii în România – istoric

Habitatele deschise din zonele de câmpie s-au modificat în mare măsură în ultimele secole. Aceste habitate constituie locurile de cuibărit pentru foarte multe păsări, printre care și șoimului dunărean (Falco cherrug). Acesta, ca și celelalte specii de șoimi, nu își construiesc cuib propriu, ci ocupă cuiburile altor păsări.

Din cauza faptului că numărul arborilor vârstnici, izolați, din zonele de câmpie s-a redus semnificativ, păsările au fost nevoite să se adapteze la circumstanțele modificate și unele specii au început să își construiască cuiburi pe liniile electrice de înaltă tensiune (lista speciilor în cap.2.2.2.). Aceste cuiburi, dacă sunt construite în apropierea firelor electrice, pot aduce probleme companiilor de electricitate și sunt eliminate cu ocazia mentenanței stâlpilor. Cuiburile pot fi ocupate și de specii foarte rare și periclitate, astfel distrugerea lor trebuie evitată. Astfel, cea mai bună variantă pentru asigurarea siguranței rețelei și a locurilor de cuibărit pentru păsări este amplasarea cuiburilor artificiale pe stâlpii liniilor electrice de înaltă tensiune. Cuiburile artificiale trebuie montate în acele locuri de pe stâlpi unde prezența păsărilor nu deranjează rețeaua (excremente, etc.).

După cunoștințele noastre, până în momentul de față în România au fost amplasate cuiburi artificiale pe linii electrice de înaltă tensiune în următoarele cazuri:

În cadrul proiectului LIFE “Conservarea Șoimului Dunărean în nord-estul Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia” partenerii din România (Grupul Milvus și Societatea Ornitologică Română) au montat în total un număr de 120 de cuiburi artificiale.

Cuiburile amplasate sunt confecționate din aluminiu și au dimensiunea de 60x60x60 cm. Aceste modele de cuiburi au fost folosite cu succes în proiecte anterioare, de către partenerii din Ungaria și Slovacia. Cuiburile au fost montate în apropierea zonelor unde există sursă bogată de hrană și era lipsă de cuiburi naturale. (Foto 14)

Foto 14: Cuib artificial din aluminiu, înainte de instalare

Cuiburile artificiale oferă avantaje multiple șoimilor: îi protejează de vânt și de alte condiții meteorologice neprielnice, sunt mai stabile și mai mari decât cuiburile naturale, astfel că nu permit ouălor să cadă din cuib.

În Câmpia de Vest a României au fost instalate 85 de cuiburi artificiale în cele patru județe. Distribuția cuiburilor artificiale, în cele 4 județe, este următoarea: 2 în județul Satu Mare, 9 în județul Bihor, 37 în județul Arad și 37 în județul Timiș, deci 11 cuiburi au fost instalate pe rețelele Electrica S.A. (Foto 9 pag. 21)

În Dobrogea au fost instalate 35 de cuiburi artificial în cele 2 județe. În județul Constanța au fost montate 20 de cuiburi, iar în județul Tulcea 15 cuiburi artificiale.

În toamna anului 2014 Compania Națională de Transport al Energiei Electrice (Transelectrica) a solicitat de la Administrația sitului Natura 2000 Dealurile Târnavelor- Valea Nirajului un aviz de mediu privind mentenanța liniilor electrice de 220 kV din județul Mureș. Administrația sitului a emis aviz favorabil lucărilor de întreținere a stâlpilor și liniilor și, cu aceeași ocazie, a solicitat montarea unor cuiburi artificiale pe stâlpii în locul cuiburilor naturale. Asociația “Grupul Milvus” a pus la dispoziția companiei un număr de 15 cuiburi artificiale, care au fost montate pe stâlpii desemnați anterior și în care au cuibărit cu succes vânturei roșii. (Foto 15)

Foto 15: Cuib artificial din aluminiu amplasat pe un stâlp de înaltă tensiune

Specii relevante

Specii de păsări care sunt expuse electrocutării la nivelul rețelelor de medie și înaltă tensiune

Între speciile de păsări, există o mare varietate în ceea ce privește posibilitatea, ca acestea să se curenteze și să provoace astfel scurtcircuite. Speciile care trăiesc în zone cu vegetație densă, păduri, pâlcuri de copaci, tufăriș, etc, nu cad atât de des victime curentării, timpul petrecut pe stâlpi de medie tensiune se reduce mult, pentru că,în astfel de habitate, au multe posibilități de a alege loc de pândă sau de odihnă (Benson, 1981).

Speciile care traiesc în habitate deschise unde există (au rămas) mult mai puține posibilități naturale pentru poposit sau pândă, au tendința mult mai mare să foloseascăacești stâlpi, și ca urmare să se electrocuteze. Speciile care trăiesc în astfel de habitate deschise cum ar fi pajiști, terenuri agricole, zone umede, diferă în mod de viață și comportament unua de cealălaltă. De exemplu, speciile de ereți care vânează din aer și consumă hrana pe sol nu sunt atât de expuse riscului electrocutării decât speciile de șorecari care folosesc ca mod de vânătoare, pânda. Speciile care prind hrana în zbor, așa cum sunt șoimul dunărean sau șoimul rândunelelor, sunt expuse și ele din cauza faptului că își consumă hrana pe copaci izolați (în lipsa acestora pe stâlpi).

Cu cât specia este de talie mai mare, cu atât crește posibilitatea, să se creeze scurtcircuit atunci cand aceștia se așează pe stâlp. Există totodată diferență de talie între sexe în cazul aceleiși specii de pasări. În perspectiva acestor informații, încercăm să enumerăm speciile cele mai relevante din fauna României, cu mențiunea că, dacă o specie nu este prezentă în această listă nu înseamnă că exemplarele acelei specii nu pot cădea victime electrocutării.

În cazul stâlpilor de înaltă tensiune (110 kV), probabil din cauza mărimii lanțurilor de izolatori, singura specie despre care sunt date de electrocutare este barza albă.

În cazul stâlpilor de medie tensiune, speciile cele mai expuse riscului electrocutării sunt următoarele:

Accipitriforme

Acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina)

Șorecar comun (Buteo buteo)

Șorecar încălțat (Buteo lagopus)

Uliu păsărar (Accipiter nisus)

Uliu porumbar (Accipiter gentilis)

Viespar (Pernis apivorus)

Șerpar (Circaetus gallicus)

Acvilă mică (Hieraaetus pennatus)

Acvilă de câmp (Aquila heliaca)

Șorecar mare (Buteo rufinus)

Codalb (Haliaeetus albicilla)

Acvilă de munte (Aquila chrysaetos)

Falconiformes

Vânturel de seară (Falco vespertinus)

Șoim dunărean (Falco cherrug)

Șoim călător (Falco peregrinus)

Vânturel roșu (Falco tinnunculus)

Șoimul rândunelelor (Falco subbuteo)

Tytoidae

Strigă (Tyto alba)

Strigiformes

Ciuf de pădure (Asio otus)

Cucuvea (Athene noctua)

Buhă (Bubo bubo)

Huhurez mic (Strix aluco)

Huhurez mare (Strix uralensis)

Alte specii de păsări

Barză albă (Ciconia ciconia)

Barză neagră (Ciconia nigra)

Porumbel de scorbură (Columba oenas)

Porumbel gulerat (Columba palumbus)

Dumbrăveancă (Coracias garrulus)

Cioară grivă (Corvus cornix)

Corb (Corvus corax)

Coțofană (Pica pica)

Cioară de semănătură (Corvus frugilegus)

Graur (Sturnus vulgaris)

Specii de păsări care sunt expuse coliziunii la nivelul rețelelor de medie și înaltă tensiune

Podicipiformes (specii de corcodel):

Corcodel cu gât roșu (Podiceps griseigena)

Corcodel cu gât negru (Podiceps nigricollis)

Corcodel mic (Tachybaptus ruficollis)

Corcodel moțat (Podiceps cristatus).

Pelecaniformes:

Pelican comun (Pelecanus onocrotalus)

Pelican creț (Pelecanus crispus).

Ciconiformes (berze și stârci):

Buhai de baltă (Botaurus stellaris)

stârc pitic (Ixobrychus minutus)

stârc de noapte (Nycticorax nycticorax)

stârc galben (Ardeola ralloides)

stârc de cireadă (Bubulcus ibis)

egretă mică (Egretta garzetta)

egretă mare (Egretta alba)

stârc cenușiu (Ardea cinerea)

stârc roșu (Ardea purpurea)

barză albă (Ciconia ciconia)

barză neagră (Ciconia nigra)

țigănuș (Plegadis falcinellus)

lopătar (Platalea leucorodia).

Anseridae (gâște și lebede):

Lebădă de vară (Cygnus olor)

lebădă mică (Cygnus columbianus)

lebădă de iarnă (Cygnus cygnus)

gâscă de semănătură (Anser fabalis)

gârliță mare (Anser albifrons)

gârliță mică (Anser erythropus)

gâscă de vară (Anser anser)

gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis)

călifar roșu (Tadorna ferruginea)

călifar alb (Tadorna tadorna).

Anatidae (rațe, ferestrași):

Rață fluierătoare (Anas penelope)

rață pestriță (Anas strepera)

rață mică (Anas crecca)

rață mare (Anas platyrchynchos)

rață sulițar (Anas acuta)

rață cârâitoare (Anas querquedula)

rață lingurar (Anas clypeata)

rață cu ciuf (Netta rufina)

rață cu cap castaniu (Aythya ferina)

rață roșie (Aythya nyroca)

rață moțată (Aythya fuligula)

rață cu cap negru (Aythya marila)

eider (Somateria mollissima)

rață sunătoare (Bucephala clangula)

ferestraș mic (Mergus albellus)

ferestraș moțat (Mergus serrator)

ferestraș mare(Mergus merganser).

Hărți realizate

În acest capitol sunt prezentate trei tipuri de hărți:

Harta României – două variante – cu ariile protejate

Harta celor 18 județe – evidențiind zonele prioritare pentru diminiuarea electrocutării păsărilor

Harta celor 18 județe – cu localitățile în care sunt cuiburi de barză, pe LEA de joasă tensiune fără suport de cuib

Harta României

Harta României cu zonele protejate importante din punct de vedere al conservării păsărilor

"Ariile de Protecție Specială Avifaunistică" sunt acele arii protejate care au fost desemnate, în mod special, pentru protecția unor specii de păsări de interes comunitar, pe baza Directivei Păsări a UE, constituind o obligație pentru fiecare stat membru. Uneori se face referire la ele sub denumirea de situri Natura 2000.

Harta României pe care sunt afișate toate zonele protejate din România

Aici sunt incluse atât parcurile naționale respectiv parcurile naturale, cât și toate siturile Natura 2000 (atât cele desemnate pentru păsări, cât și cele desemnate pe baza Directivei Habitate). Din punct de vedere al păsărilor, cele mai importante zone sunt cele de pe harta “Ariile de Protecție Specială Avifaunistică din România”

Zonele prioritare pentru diminuarea electrocutării păsărilor pe LEA de medie tensiune

Hărțile a fost realizate pe baza datelor provenite din baza de date a Grupului Milvus, date obținute în cursul studiilor și observațiilor de teren efectuate.

În vederea delimitării acestor zone s-au suprapus date din următoarele categorii de date:

limite Arii de Protecție Specială Avifaunistică

cuiburi: barză albă, barză neagră, șoim dunărean, acvilă de munte, buhă, acvilă țipătoare mică

colonii de vânturel de seară

40 Hărți realizate

locuri de adunare pe timp de vară și în migrație: barză albă, vânturel de seară

zone de iernare importante pentru păsări răpitoare

zone de migrație importante din Bărăgan și de-a lungul Dunării

Menționăm că, aceste hărți au fost create pe baza cunoștințelor actuale (2015), existente despre păsări. Nu putem afirma că, în zonele care au rămas în afara zonei prioritară, nu pot să existe locații în care multe păsări sunt electrocutate, din următoarele motive:

informațiile pe baza cărora au fost întocmite hărțile sunt departe de a fi complete, acest lucru fiind imposibil în cazul majorității speciilor

nu am avut posibilitatea să includem în studiu datele despre anumite specii protejate (dar comune), care cad foarte des victime electrocutării. Astfel de specii sunt șorecarul comun (Buteo buteo) sau vânturelul roșu (Falco tinnunculus).

în migrație, berzele se adună în grupuri de până la câteva mii de exemplare. Aceste grupuri de berze deseori înnoptează pe stâlpii liniilor de medie tensiune, iar când zeci-sute de exemplare se așează pe stâlpi cu coronamente periculoase, pot apărea multe victime, mai ales în vreme ploioasă. Astfel de evenimente pot avea loc aproape oriunde, dar probabilitatea lor este mai mare în zona Bărăganului, în Piemontul Făgărașului și în depresiunile intermontane (Bazinul Ciucului, Giurgeului etc.).

Vrem să subliniem faptul că, harta ne arată prioritățile din punct de vedere al câtorva specii de păsări protejate. În același timp însă, datorită faptului că, păsările cad victime electrocutării și în alte părți ale țării, scopul nostru final este ca toate liniile de medie tensiune să fie tratate astfel ca ele să nu prezinte pericol păsărilor.

Baza de date a Grupului Milvus este în continuă dezvoltare, astfel în cazul în care se planifică izolarea unei linii de medie tensiune sau se prevăd lucrări de izolare într-o anumită zonă, recomandăm ca executantul să ne contacteze ca să-i putem furniza cele mai noi date și să-i oferim consultanță de specialitate.

Harta localităților cu cuiburi de barză pe LEA de joasă tensiune, fără suport de cuib

Hărțile a fost realizate pe baza datelor provenite din baza de date a Grupului Milvus, date obținute în cursul studiilor și observațiilor de teren efectuate.

Trebuie menționat că efortul depus pentru a depista cuburile de barză poate diferi mult de la un județ la altul. Astfel, în unele județe există date despre cuiburile de barză din aproape fiecare localitate, iar în alte județe sunt zone relativ mari din care nu avem date.

Hărțile reprezintă deci numărul minim de localități în care este nevoie de suporturi pentru cuiburi de berze, dar foarte probabil numărul acestora este mai mare.

Hărți realizate 41

Soluții tehnice propuse

Recomandare tipuri suporturi

S.F.E.E. Transilvania Nord

Județul Bihor

Foto 16: Suport tip Bihor: platformă cu două picioare

Județul Bistrița-Năsăud

Foto 17: Suport tip Târgu Mureș modificat: coș cu trei picioare

Județul Cluj

Foto 18: Suport tip Satu Mare: platformă cu un picior

Județul Maramureș

Foto 19: Suport tip Târgu Mureș modificat: fără coș cu patru picioare

Județul Satu Mare

Foto 20: Suport tip Satu Mare – platformă cu un singur picior

Județul Sălaj

Foto 21: Suport tip Târgu Mureș modificat: fără coș, cu patru picioare; două variante, prima este mai frecventă

S.F.E.E. Transilvania Sud

Județul Brașov

Foto 22: Suport tip SatuMare modificat

Județul Covasna

Foto 23: Trei tipuri de suporturi: cele vechi cu unu și două picioare, iar cele noi și cele mai numeroase cu patru picioare (modelul Tg. Mureș)

Județul Harghita

Foto 24: Suport tip Târgu Mureș simplificat: coș cu patru picioare

Județul Mureș

Foto 25: Suport tip Târgu Mureș: coș cu patru picioare

Județul Sibiu

Foto 26: Suport tip Târgu Mureș simplificat: coș cu patru picioare

S.F.E.E. Muntenia Nord

Județul Buzău

Foto 27: Suport tip Târgu Mureș: cos cu patru picioare

Județul Brăila

Foto 28: Cel puțin trei tipuri de suporturi: cu unu, două și patru picioare, toate cu coș

Județul Dâmbovița

Foto 29: Suport tip Satu Mare: coș cu un picior

Județul Galați

Foto 30: Suport: coș cu două picioare

În județele Alba, Prahova și Vrancea nu am identificat nici un suport pentru cuiburile de berze.

Recomandare: pe baza datelor acumulate în ultimii 19 de ani recomandăm montarea suporturilor de tip Târgu Mureș pe următoarele considerente:

structura de rezistență a suportului de cuib de tip Târgu Mureș cu patru picioare cu variantele cu coș sau platformă plată sunt corect dimensionate; în ultimii 19 de ani de când s-au amplasat primele suporturi în județul Mureș, nu s-a înregistrat nici un caz de deteriorare din cauza greutății cuibului;

deși s-au înregistrat și ulterior unele deranjamente pe LEA 0,4kV, din cauza unor bucăți de sârmă aduse de berze la completarea cuibului, în general s-a redus simțitor numărul incidentelor, după ce programul de amplasare a suporturilor a ajuns unul de anvergură.

în primul an de la PIF, aproximativ 95% din suporturile montate au fost ocupate de familii de berze, iar majoritatea cuiburilor neocupate din primul an, au fost populate treptat, în anii următori.

Principii de bază a protecției păsărilor pentru rețelele de medie tensiune

Posibilitățile teoretice împiedicării coliziunii păsărilor de conductoare

În țările dezvoltate, problema coliziunii păsărilor de conductoarele electrice este un subiect dezbătut de mult timp de către specialiștii în protecția naturii. Cele mai multe cercetări legate de acest subiect au avut loc în S.U.A. (Brown et al. 1992, 1996, APLIC 2006), Spania (Alonso et al. 1994, 1996, 2004) și Austria (Raab et al. 2010) etc. În ceea ce urmează, vă prezentăm principalele modalități de soluționare valabile pentru rețelele existente în România prin prisma cunoștințelor la nivel internațional.

Soluția perfectă pentru rezolvarea problemelor de protecția păsărilor este folosirea conductoarelor subterane (Figura 4), deoarece se poate elimina cu

Figura 4: Compoziția cablului subteran și șanțul pentru acesta (sursă: Kocsis 2007)

desăvârșire coliziunea cu conductoarele. Mai mult, este modalitatea cea mai avantajoasă din punct de vedere al arhitecturii peisagistice, în consecință, în zonele unde acest lucru este posibil și există populații importante de păsări, recomandăm folosirea conductoarelor subterane. Problema este însă, că acesta este cea mai costisitoare variantă dintre metodele recomandate de către specialiștii de protecția naturii. În acest context, în cazul eventualelor proiecte de înlocuirea liniilor aeriene cu unele subterane pentru scopul evitării produceri de pagube în valorile naturale, este recomandat consultarea specialiștilor în domeniu.

Dacă utilizarea conductoarelor subterane nu este posibil din diferite cauze, trebuie asigurat vizibilitatea cablurilor, astfel, ca acestea să fie ocolite în timp util de către păsări. Este recomandat ca în zone deosebit de importante, cu potențial mare de coliziune (zone umede, zone de trecere între arealul de cuibărire și hrănire/înnoptare

pentru păsări de apă, ex. pelicani, gâște, etc.) să fie montate dispozitive care măresc vizibilitatea cablurilor, așa numitele dispozitive de deviere a păsărilor (Foto 31). Au fost montate câteva modele ale acestor dispozitive în multe țări, având o eficiență variabilă, cert este însă, că reduc numărul de coliziune a păsărilor de talie mare (Savareno et al. 1996). Este foarte probabil că accidentarea păsărilor cu cablurile aeriene să nu fie înlăturată cu desăvârșire pe conductoarele izolate sau neizolate folosite în prezent. Suntem convinși de faptul că folosirea acestor dispozitive va reduce însemnat acest risc.

Cele mai multe cazuri de coliziune au loc în habitatele de reproducere, hrănire, agregare a speciilor cele mai vulnerabile la acest tip de accidente (păsări de apă, dropie), deci, amplasarea dispozitivelor de deviere a păsărilor trebuie început în aceste zone ale țării. Menționăm, că și în această problemă este necesară prioritizarea, luând în considerare atât speciile cât și numărul exemplarelor periclitate.

Este indicat ca în habitatele speciilor vulnerabile la coliziune, să se planteze

Foto 31: Două tipuri de dispozitive de deviere a păsărilor montate pe cabluri (Sursa: EDF- DÉMÁSZ)

aliniamente paralele (ex. plopi) cu conductoarele, aceste crescând peste înălțimea firelor pot devia direcția de zbor a păsărilor.

Posibilitățile tehnice împiedicării electrocutării păsărilor

Probelmele legate de electrocutarea păsărilor este de asemenea un subiect intens dezbătut de către specialiștii în protecția naturii, existând deja rezultate preliminare și parțiale în țările din Europa Centrală și de Est. Cele mai multe cercetări au avut loc în S.U.A. (Lehman 2001, APLIC 2006), Africa de Sud (Van Rooyen & Ledger 1999, Van Rooyen 2000), Germania (Haas 1980, Haas et al. 2003, Haas & Schürenberg 2008), Spania (Ferrer & De la Riva 1987, Ferrer & Janss 1999) și Ungaria (Horváth et al. 2008, Tóth 2010, Fidlóczky et al. 2014). Eforturile pentru rezolvarea problemei de electrocutare diferă de la țară la țară, în baza posibilităților și legislației în vigoare. În ceea ce urmează, vă prezentăm principalele

Foto 32: Prin amplasarea conductoarelor subterane se poate înlătura cu desăvârșire electrocutarea păsărilor.(Foto: Tóth Péter, BNPI)

modalități de soluționare valabile pentru rețelele existente în România prin prisma cunoștințelor la nivel internațional. Din punct de vedere al protecției păsărilor, rețelele de medie tensiune din România se pot categoriza în felul următor:

Și în acest caz, soluția perfectă pentru rezolvarea problemelor cauzate electrocutarea păsărilor este folosirea conductoarelor subterane (Foto 32), deoarece se poate elimina cu desăvârșire electrocutarea, și este modalitatea cea mai avantajoasă din punct de vedere al arhitecturii peisagistice. În consecință, în zonele unde acest lucru este posibil și există populații importante de păsări, recomandăm folosirea conductoarelor subterane. La fel ca și în cazul diminuării probabilității de coliziune prin introducerea conductoarelor electrice în sol, cea mai mare problemă a acestei metode este că acesta este cea mai costisitoare variantă dintre metodele recomandate de către specialiștii de protecția naturii. Prioritar este schimbarea rețelelor aeriene cu cele subterane în afara localităților, mai ales în ariile protejate. În acest context, în cazul eventualelor proiecte de înlocuirea liniilor aeriene cu unele subterane pentru evitărea produceri de pagube în valorile naturale, este recomandat consultarea specialiștilor în domeniu.

Folosirea conductoarelor universale este o altă soluție aplicabilă, aceste cabluri fiind proiectate atât pentru conductoare subterane cât și pentru cele aeriene (Foto 33). Prin folosirea conductoarelor universale se poate mări signifiant zona de siguranță, care în cazul rețelei aeriene este de 0,5 m, iar în cazul celui subteran de 1,0

m. Cablurile de acest tip au izolație completă, astfel nu există risc de electrocutare, iar costul de întreținere este minimă. Dezavantajul acestora este că au preț de achiziție relativ ridicat, însă pe termen lung această diferență de preț se compensează, căci nu există cazuri de

Foto 33: Rețea de medie tensiune cu cablu universal. (Foto: Papp Tamás, Milvus)

deranjamente cauzate de producerea de scurtcircuite datorită electrocutării păsărilor. Un alt avantaj este faptul că aceste cabluri pot fi instalate pe stâlpii folosiți în România, iar uneltele speciale existente pentru instalarea lor asigură securitatea umană în timpul mentenanței și reduce considerabil probabilitatea electrocutării păsărilor.

Următorul nivel în categorii de siguranță este folosirea cablurilor învelite pe toată lungimea lor (Foto 34), fiindcă în cazul în care acest înveliș rămâne intact, nu se ridică problema electrocutării. Totodată aceste conductoare, fiind mai groase, sunt detectate mai ușor de către păsări și sunt ocolite într-o măsură mai mare de aceștia. Însă proiectarea acestor rețele trebuie efectuat cu mare precauție, fiindcă este necesară aplicarea tehnologiei corespunzătoare (protecție de supratensiune), în caz contrar posibilitatea apariției deranjamentelor este ridicat. Avantajul conductoarelor cu cablu învelit este,

Foto 34: Rețea de medie tensiune cu cablu învelit și protecție de supratensiune.(Foto: Tóth Péter, BNPI)

că distanța între faze se poate reduce, în timp ce pericolul electrocutării păsărilor nu crește. Folosirea acestor conductoare este recomandat mai ales în localități și arii protejate.

În cazul rețelelor cu conductoare cu cablu neizolat, păsările nu se electrocutează doar în cazul în care distanța dintre toate elementele cu potențial electric diferit este mai mare decât anvergura aripară a speciilor de păsări de talie foarte mare (cat. A). În România codalbul este specia cu cea mai mare anvergură a aripii (240 cm) dintre cele care intră în categoria speciilor periclitate de electrocutare. Alte specii de acvilă și barză au anvergură peste 2 metrii. Aceste specii deseori folosesc stâlpii de medie tensiune pentru odihnă, pândă, înnoptare, etc. În cazul conductoarelor neizolate protecția acestor specii se poate asigura doar cu

Figura 5: O recomandare din SUA cu dimensiuni de coronament pentru stâlpi cu conductoare neizolate, prin care se poate elimina electrocutarea păsărilor fără dispozitive specifice. (Sursă: APLIC 1996)

coronamente cu distanța dintre faze de 240 cm, respectiv 120 cm între fază și potențial de pământ (Figura 5). Rezolvarea acestei probleme însă nu este posibilă nici la nivel teoretic. Din această cauză trebuie utilizate dispozitivele necesare împiedicării accidentării păsărilor de-a lungul transectelor ce vor fi întreținute și modernizate. Totodată, este foarte indicat ca rețelele noi, ce vor fi instalate în viitor, să fie proiectate luând în considerare și aspectul de protecția păsărilor.

Luând în considerare faptul că nu există posibilitatea de aplicare pe scară largă a tipurilor de conductoare și stâlpi de medie tensiune sus-menționate să aibă loc în zona de furnizare a SC ELECTRICA S.A. (dar și în celelalte regiuni ale țării), considerăm că soluțiile ce urmează să fie tratate sunt realiste. Pe stâlpii conductoarelor aeriene cu cabluri neizolate este necesar determinarea unei distanței universale fază-fază, respectiv fază-potențial de pământ – luând în calcul specificitatea păsărilor. Acești parametri trebuie să aibă în vedere reducerea sau chiar eliminarea posibilității de electrocutare la păsări de toate dimensiunile. În capitolul următor încercăm să prezentăm acele parametrii care, sperăm, că vor folosi ca îndrumare și vor avea eficiență în ceea ce privește înlăturarea acestelor probleme.

Criteriile fundamentale a modificării coronamentelor din punct de vedere a siguranței păsărilor

Evitarea scurtcircuitului fază-fază

Posibilitatea producerii scurtcircuitului fază-fază cauzat de păsări se poate reduce signifiant, dacă distanța între conductoarele neizolate (Figura 6) este cel puțin de cele prezentate mai jos:

pe plan orizontal (0°-30°): 160 cm

pe plan oblic (30°-60°): 120 cm

pe plan vertical (60°-90°): 120 cm

Pentru a evita scurtcircuitul fază-fază, în procesul de proiectare trebuie să luăm în vedere dimensiunile păsărilor de talie foarte mare (tabel 1). Dacă dimensiunile luate în calcul sunt ale păsărilor mari și mijlocii (deoarece aceste specii sunt mai des observate pe stâlpi), stâlpii modificați după acești parametrii nu oferă siguranță

Figura 6: Distanțe necesare înlăturării scurtcircuitului fază- fază pe un stâlp imaginar. (fig: Horváth Márton)

speciilor de talie foarte mare. Trebuie menționat faptul că speciile de talie foarte mare sunt mai rare și cele mai multe dintre ele sunt periclitate, astfel siguranța lor este prioritară.

Evitarea scurtcircuitului fază-pământ

Pentru a executa intervențiile în scopul protecției păsărilor la nivelul coronamentelor, trebuie să luăm în considerare două lucruri importante:

– care dintre diferitele porțiuni ale coronamentelor servesc ca loc pentru așezare pentru păsări de diferită talie (vezi Figura 7)

– care este dimensiunea la care păsările își pot întinde aripile în momentul aterizării sau decolării de pe stâlp, adică care este distanța între componenții cu potențial electric diferit, care prezintă pericol de electrocutare (vezi Figura 10).

Acești parametrii pot fi estimați în baza informațiilor privind dimensiunile păsărilor (vezi capitolul 3.2.1.3.) din diferite categorii (lungimea corpului, anvergura aripii, lungimea cozii) și forma corpului în momentul aterizării/părăsirii locului de așezare de pe stâlp (Tabelul 3).

Tabelul 3: Parametrii principali al locului de așezare a păsărilor pe stâlpi pentru evitarea electrocutării acestora la cele patru categorii de mărime.

Parametrii locului de așezare a păsărilor pe stâlp (determinarea concepțiilor)

Suprafața locului de așezare: este suprafața minim necesară în care o pasăre cu o anumită dimensiune este capabil să se așeze (Figura 7). Aceste pot fi: o porțiune a unei crengi, stâlp liber din lemn sau beton, vârful proeminent al unei stânci, traversa unei stâlp sau vârful izolatorului. Existența suprafețelor ca locuri de așezare pentru păsări, este determinat de spațiul din jurul acestora.

Figura 7: Modelul unei suprafeței de așezare minim necesare pentru păsări de talie foarte mare (categoria

„A”) (fig: Solt Szabolcs, MME).

Spațiul locului de așezare: este o formă geometrică, în care pasărea este capabilă să se așeze și să staționeze mai mult sau mai puțin timp cu aripile închise. Deoarece forma unui astfel de spațiu este greu de descris din punct de vedere geometric, vom folosi formă cubică pentru a descrie acest spațiu.

Spațiul liber deasupra locului de așezare este înălțimea cubului sus amintit, iar spațiul lângă locul de așezare este distanța (în ambele direcții) de care pasărea are nevoie să-și închidă și să deschidă aripile. Din punctul de vedere lateral, este spațiul care permite mișcarea capului (se apleacă) și a corpului (se întoarce). Suprafața locului de așezare se află pe planul de jos acestui cub (Figura 8). De exemplu, într-un spațiu deschis este posibil ca o suprafață de așezare pentru păsări (vârful unui coș, vârful unui stâlp liber, etc.), să fie accesibil pentru toate categoriile de mărime de la pițigoi la barză. Însă în cazul coronamentului stâlpilor de medie tensiune cu

Foto 35: Distanța dintre lanțul izolator și vârful stâlpului determină mărimea păsărilor care pot accesa acest vârf de stâlp (categorie ≥ „B”)(Foto: Kovács András, RaptorImages).

forma lor triunghiulară între conductoare, distanța dintre consola de susținere a lanțului de izolator superior și vârful stâlpului limitează mărimea păsărilor, ce pot folosi acest punct ca suprafață de așezare (Foto 35).

Figura 8: Modelul unui spațiu minim necesar pentru păsări de talie foarte mare (categoria „A”) (fig: Solt

Szabolcs, MME).

Figura 9: Model de distanțe de siguranță minime necesare pentru așezarea și mișcarea păsărilor de talie foarte mare (categoria „A). (fig: Solt Szabolcs).

Parametrii evitării electrocutării păsărilor (concepții de bază)

Spațiul periculos deasupra locului de așezare: Acesta depinde de mărimea păsărilor, dar în principiu es te spațiul care conține toate componentele cu potențial diferit ce pot fi atinse de capul păsării. De exemplu vârful izolatorului de deviere poate cauza electrocutare atingând capul păsărilor (vezi categoriile de distanță în Tabelul 3).

Spațiul periculos de lângă locul de așezare: este spațiul de lângă, din spatele și din fața păsărilor, în direcție orizontală de la suprafața de așezare. Mărimea acestui spațiu depinde de mărimea păsărilor și conține toate componentele cu potențial diferit ce pot fi atinse de aripa păsărilor. De exemplu vârful izolatorului suport, care poate cauza electrocutare atingând aripa păsărilor.

Spațiul periculos sub locul de așezare: este spațiul sub suprafața de așezare, care conține elemente, componente cu potențial diferit și poate fi atins de coada sau vârful aripii (vezi categoriile de distanță în Tabelul 3).

Concepția de „spațiu periculos” este real, acoperă un spațiu tridimensională, deși aceste spații figurează ca distanțe de siguranță în tabelele noastre. Extinderea lor în spațiu nu ne indică doar în vertical și orizontal distanțele care trebuie respectate, ci și specificațiile coronamentului unui stâlp din punct de vedere a siguranței acestuia asupra păsărilor, care trebuie luate în considerare ca elemente geometrice tridimensionale. Figura 10 ne ajută să înțelegem această formă tridimensională.

Figura 10: Modelul unui spațiu minim necesar pentru păsări din categorii diferite de mărimi, luând în calcul atât spațiile pe deasupra, lângă, cât și cele inferioare locului de așezare (fig: Solt Szabolcs, MME).

Utilizând modelul din Figura 10, axa verticală a spațiului trebuie alăturat stâlpului (cu dimensiuni egal-proporționale) pe care dorim să o testăm. Pe plan orizontal, spațiul trebuie amplasat cu planul orizontal, unde manta inferioară și superioară se întâlnesc pe traversul stâlpului. În cazul în care conductoarele nu intră în spațiul sus-amintit, stâlpul oferă siguranță pentru păsările din categoria respectivă de mărime (și cele din categoriile inferioare) în ceea ce privește electrocutarea prin scurtcircuit fază-fază. În caz contrar trebuie efectuate modificări în dimensiunea traversei ori este necesar folosirea dispozitivelor pentru protecția păsărilor.

Protecția păsărilor pe LEA de medie tensiune

Principii de realizare a protecției păsărilor, la liniile electrice aeriene de medie tensiune (LEA M.T.) existente.

Liniile electrice aeriene de medie tensiune construite până în prezent, și aflate încă în funcțiune, sunt echipate cu diverse tipuri de coronamente, în funcție de perioada în care au fost realizate.

Uzual, aceste coronamente pot fi de susținere sau de întindere, orizontale sau verticale, simplu sau dublu circuit, iar coronamente de susținere pot fi echipate cu izolație rigidă sau elastică.

Analiza acestor coronamente, din punct de vedere al protecției păsărilor, este diferită pentru fiecare tipodimensiune de consolă. Deasemenea soluțiile tehnice de prevenire și protejare, din punct de vedere al protecției păsărilor și a prevenirii pericolului de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzat de păsări, sunt foarte diferite în funcție de tipul și dimensiunile consolelor. Cheltuieli pentru achiziționarea și montarea dispozitivelor de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor, și cheltuielile

pentru realizarea de modificări la coronamentea sunt și ele diferite, în funcție de soluțiile de prevenire adoptate.

În aceste cazuri principiul de bază al „Grupului Milvus” este că atât la lucrările de modernizare cât și la lucrările de reparații capitale să se adopte soluții pe termen lung pentru siguranța păsărilor. Deasemenea este necesar ca la liniile electrice existente, care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, să fie prevăzute măsuri și dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor.

În continuare vom propune soluții tehnice importante din punct de vedere al protecției păsărilor, pentru completarea coronamentelor la liniile electrice existente cu dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor.

Propuneri de soluții pentru protecția păsărilor la liniile electrice aeriene de medie tensiune existente

Coronamente de susținere

Condiția de bază a montării dispozitivelor de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor – este ca componentele liniei electrice pe care urmează să fie montate să fie în stare perfectă de funcționare. În cazul în care stare acestor componente (coronament, conducte, izolatori, etc.) nu este satisfăcătoare, ele trebuie reparate, schimbate înainte de montarea dispozitivelor de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor. Acest lucru este important deoarece dispozitivele de protecția păsărilor acoperă părțile conductoarelor din apropierea coronamentului, inclusiv partea de legătură a conductorului la izolator. Dacă aceste părți sunt deteriorate și vor fi acoperite cu materiale de prevenire a electrocutării – problemele nu vor întârzia să apară.

Montarea de dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor pe coronamentul stâlpiilor existenți este o soluție de compromis, care are și dezavantaje. În mod ideal toate tipurile de coronament care prezintă pericol păsărilor ar trebui înlocuite cu coronamente sigure, astfel am rezolva pentru totdeauna problema electrocutării păsărilor pe liniile de medie tensiune și în același timp nici companiile de distribuție a energiei electrice nu ar mai avea avarii la rețele aeriene din cauza păsărilor.

Care sunt dezavantajele acestor soluții de compromis?

Din punct de vedere al exploatării liniilor, tecile electroizolante limitează semnificativ posibilitatea controlării stării tehnice a conductoarelor, izolatoarelor și a legăturilor, observarea unor eventuale probleme care poate duce la defecțiuni. Din acastă cauză recomandăm ca linia pe care urmează a fi montate dispozitive pentru protecția păsărilor trebuie să fie verificată și reparată dacă este cazul înainte de intervenție. Alegerea greșită a metodei de izolare sau montarea greșită a acestuia, crește pericolul de defecte.

Reguli de bază pentru alegerea materialelor și montarea lor:

la alegerea dispozitivelor de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor – trebuie avut în vedere ca ele să se potrivească ca tip și mărime cu izolatorii de pe consolă și cu conductori;

tecile să acopere capul izolatorului și conductorul de pe acesta dar fără să acopere fusta izolatorului;

conductorul să fie acoperit (cu teacă electroizolantă sau alt material izolant) pe ambele părți a izolatorului, pe o lungime minimă de 800-800 de mm, ca să ofere protecție și păsărilor de dimensiuni mari cu anvergură mare a aripilor;

pe lanțurile de izolatore duble, trebuie montat "inveliș" specific pentru acest tip, care să fie destul de flexibil pentru o acoperire eficientă pe o porțiune necesară a conductorelor liniei și a conductoarele auxiliare (corzile) (foto);

materialul (teaca electroizolantă) folosit trebuie să permită o acoperire completă și în cazul conductoarelor montate în unghiuri diferite;

în caz de reabilitare a liniilor deja dotate cu dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor, să fie posibilă repunerea acestora pe conductoare, după terminarea lucrărilor

Există mai multe modele din dispozitivele de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor, care îndeplinesc criteriile de mai sus. Dintre acestea un model este confecționat în România, restul în străinătate. La alegerea materialelor va trebui să aveți în vedere calitatea materialelor din care sunt produse, calitatea execuției, durata de viață preconizată, etc.

Materialul corespunzător se potrivește cu precizie, se poate folosi pe o gamă largă de conductoare, are durabilitate lungă, oferă protecție sigură și este eficient din punct de vedere financiar.

Ca urmare prezentăm prin figuri, poze și descrieri scurte modelele de dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor care sunt accesibile pe piață și în principiu utilizabile.

Modelul teacă electroizolantă tip TE

Acest model de înveliș izolator TEACA TE – este produs de o firmă româneacsă, la un preț accesibil și poate fi folosit la aproape toate tipurile de coronamente de susținere (simple sau duble), respectiv la izolatoare suport de pe coronamentele de întindere. Analizând documentele producătorului (Figura 11 a,b,c) respectiv coronamentele care sunt echipate de câțiva ani cu acest model (Foto 36 a,b), suntem de părere că este o soluție bună, dar care trebuie îmbunătățită ca să aibă parametri optimi. Lipsa cea mai mare o constiue faptul, că mărimile actuale nu permit "îmbrăcarea" conductoarelor pe dinstanța de 800-800 de mm în ambele părți de la axa izolatorului, distanță necesară din punct de vedere a protecției păsărilor. (Figura 11a. Foto 36a.). Nu este potrivit pentru coronamente cu legături duble (două izolatoare suport / fază) pentru că nu poate acoperii ambele conductoare (Figura 11a. Foto 36a.). Aceste lipsuri pot fi ușor soluționate, iar după aceste modificări acest model poate fi o alegere bună. Nu o putem recomanda însă cu dimensiunile actuale, consolele completate cu acest model

nu prezintă siguranță suficientă pentru păsări.

Figura 11: învelirea cu izolator a părților conductoarelor din apropierea stâlpilor, la console cu izolator supor, concepute în România, cu conductoare montate cu siguranță normală sau mărită. Metoda permite izolarea ulterioară a conductelor neizolate.

Foto 36: Modelul TEACA TE permite izolarea conductoarelor de pe stâlpurile de beton cu consolă din beton, echipate cu legături simple sau duble de susținere realizate cu izolatori suport.(Fotó: Papp Tamás, Milvus)

Modelul RAYCHEM BCIC

a protecției păsărilor. (Figura 12, Foto 37c). Nu este potrivit pentru coronamente cu lanțuri de izolatoare duble (Foto 37b,c). Aceste lipsuri pot fi ușor remediate, dar cunoscând politica rigidă a producătorului, credem că nu ar face aceste modificări la modelele standard la comanda a puține piese. Firma producătoare are modele, care ar putea completa aceste lipsuri, dar aceste soluționări trebuie rezolvate împreună cu specialiști de la ELECTRICA S.A. În acest caz, modelul RAYCHEM BCIC poate fi o alternativă potrivită. Însă cu dimensiunile actuale, nu o putem recomanda pentru că nu prezintă siguranță suficientă pentru păsări.

Foto 37: Modelul RAYCHEM BCIC cu dimensiuni diferite permit o utilizare pe gamă largă. Dezavantajul o constituie dimensiunile prea mici montate pe izolatoare duble cu linii electrice suplimentare, doarece nu permite o învelire completă.. (Foto: 37a,b. foto Raychem; 37c. foto: Papp Tamás, Milvus)

Modelul ENSTO SP

Modelul de tip ENSTO SP este un produs pentru siguranța păsărilor, cu preț mediu, fabricat de o companie scandinavă. După documentație, este utilizabilă la aproape toate tipurile de legături simple sau legături duble realizate cu izolatoare suport. Are două variante, SP 45.3 și SP 60.3 Chiar dacă nici unul dintre variante nu corespunde dimensiunilor necesare de 1600 de mm, împreună cu un alt model, SP 31.3, dimensiunile pot fi mărite. Analizând documentele producătorului (Figura 13) și coronamentele echipate cu acest model (Foto 38), considerăm că poate fi o soluție bună, dar ar avea nevoie de unele modificări. Problema cea mai mare o constituie faptul că la ambele tipuri, partea care acoperă capul izolatorului "căciula" este prea mare.

Asta înseamnă o montare ușoară, dar în același timp se poate deplasa, cădea ușor (Foto 38). Aceste lipsuri pot fi ușor de rezolvate, dar probabil producătorul nu va face aceste modificări la modelele standard,

Figura 13: Modelul ENSTO SP 60.3 (sus) și dimensiunile forma de concepție a modelului ENSTO SP 31.3 (jos).(Sursa: Ensto Finland)

la comanda a puține modele. Cu dimensiunile actuale, coronamentele echipate cu acest model nu sunt o soluție potrivită, și nu prezintă siguranță suficientă pentru

păsări.

Foto 38: Ambele tipuri au dimensiuni prea mari pentru modelele de izolatoare a consolelor care sunt utilizate cel mai frecvent în Europa Centrală și de Est. Partea care acoperă capul izolatorului este prea mare, asta înseamnă o montare ușoară, dar în același timp se poate deplasa, cădea ușor. În cazul utilizării modelului SP 60.3, dimensiunile constituie o și mai mare problemă. (Foto: Tóth Péter, EDF DÉMÁSZ)

Modelul MEGAWATT MBR

Modelul MEGAWATT MBR este un produs cu preț mediu, eficient pentru siguranța păsărilor, al unei companii din Ungaria. După documentație, este utilizabilă pe aproape toate tipurile de legături simple sau legături duble realizate cu izolatoare suport. Analizând documentele producătorului și legăturile echipate cu acest model (Foto 39), considerăm că este o soluție bună. Calitatea cea mai importantă o constituie faptul că corespunde cu cerințele minime de 1600 de mm (800 de mm în ambele părți de la axa izolatorului) din punct de vedere a protecției păsărilor (Foto 40). Modelul MBR2 este potrivit și pentru legături duble, (Foto 39c- Foto 40). Un alt aspect eficient, constă în faptul că acest model a

Foto 39: Modelul Megawatt, pentru protecția păsărilor, concepută de o firmă din Ungaria. Sus modelul MBR1 (legături simple), în mijloc modelul MBR2 ( legături duble). Aceste două modele au fost deja folosite în anii anteriori, modelul din poza inferioară este o nouă inovație.(Foto: Megawatt SRL.)

fost proiectat pentru mărimile de izolatoate cele mai des folosite în Europa Centrală și de Est. Din punct de vedere tehnic, modelul MEGAWATT MBR reprezintă o soluție bună. Experiența a zeci de mii de legăturile echipate cu acest model sunt pozitive din punct de vedere a protecției păsărilor.

Foto 40: Poza din parte a stângă prezintă modelul Megawatt MBR1, cea din partea dreaptă modelul dezvoltat MBR2, utilizat pe mii de stâlpi a companiei ÉMÁSZ. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

Coronament de întindere

Ca și în cazul coronamentelor de susțienere, este important, faptul că pe elementele liniei electrice pe care urmează să fie montate dispozitive de protecție a păsărilor să fie în stare perfectă de funcționare.

Echiparea consolelor de întindere cu dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor au un risc mai scăzut din punct de vedere tehnic, decât ceea în cazul consolelor de susținere. Asta se datorează faptului, că echipamentele de protecție și metodele folosite, nu modifică siguranța de funcționare a liniei și nici un element al consolei nu ajunge să fie acoperită. Din mai multe puncte de vedere, se îmbunătățește siguranța de funcționare a liniei, deoarece dispare posibilitatea de scurtcircuit fază-pământ cauzat de păsări. În același timp, dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor, cum ar fi deviatorul de aripi, rămân soluții temporare, până la modificarea finală a liniilor electrice cu lanțuri de izolatoare mai lungi.

În ceea ce privește partea tehnică și de funcționare, nu sunt modificări de mare importanță. Pot apărea probleme în urma montării necorespunzătoare a acestor dispozitive. Materialul deviatoarelor de aripi se distruge cu timpul, din cauza factorilor climatici (razele soarelui, vânt puternic, fulger, ger). În concluzie, în lipsa întreținerii permanente a acestor dispozitive pot re-apărea accidentările păsărilor. Ambii părți interesați vor o soluție permanentă, care să fie optim din punct de vedere financiar pe termen lung, de încredere, eficient, durabil și să necesite puțină întreținere (cap. 7.3.2).

Cerințe de bază pentru dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor în cazul coronamentelor de întindere:

înainte de montarea dispozitivelor, toate legăturile electrice (corzile) realizate cu conductoare neizolate să fie schimbate cu conductoare neizolate, care minimalizează scurtcircuitul fază-fază și fază-pământ (Foto 41);

toate legăturile electrice izolate să fie montate sub nivelul consolei, în partea inferioară, cu excepția acelora, care din motive tehnice (rotire de faze) trebuie

montate pe partea superioară (Foto 41);

la racordarea corzilor izolate la conductoarele liniei, mai ales în cazul în care coarda trece peste consolă, clema de legatură electrică trebuie poziționată sub coardă (Foto 42);

având în vedere că, corzile realizate cu conductoare izolate nu au voie să aibă contact cu componente metalice deoarece provoacă deteriorarea izolației trebuie folosite izolatoare pentru ocolirea acestor elemente (Foto 43);

la lanțurile de izolatoare care sunt prea scurte din punct de vedere a siguranței păsărilor, trebuie montate deviatoare de aripi, pe partea dinspre conductor a izolatoarelor, între ultimele fuste ale izolatorului (Foto 41, Foto 44);

diametrul deviatorului de aripi nu poate fi mai mic de 500 de mm, iar partea deasupra izolatorului de întindere să nu fie mai mică de 250 de mm (Foto 44);

deviatorul de aripi trebuie să corespundă cu mai multor tipuri de (lanțuri de) izolatoare, simple sau duble, și să poată fi montat cu ușurință (Foto 44b);

lanțurile de izolatoare ( legături simple) prea scurte din punct de vedere a siguranței păsărilor, pot fi protejate în acest sens prin montarea a unor dispozitiv, realizate din materiale izolante, montate pe conductor și capătul izolatorului (Foto 45a);

prelungirea lanțurilor de izolatoare prea scurte din punct de vedere a siguranței păsărilor, poate fi realizată și prin montarea a încă unui izolator în lanțul simpu și a două izolatoare în lanțul dublu (Foto 45b), dar nu este permis mărirea lungimii lanțului cu prelungitoare.

Cerințele mai sus enumerate pentru dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor sunt asigurate de majoritatea producătorilor care fabrică asemenea produse. Dar pentru aplicarea în practică a acestor principii pentru reabilitarea liniilor din punct de vedere a protecției păsărilor este necesară cunoașterea și analiza detailată a acestor linii. Pentru alegera potrivită a dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor terbuie avut în vedere calitatea produsului, a materialului din care este realizat, durata de viață, posibilitățile de montaj, etc. Un alt aspect poate fi experiența dobândită în utilizarea acestor dispozitive, cantitatea necesară și prețul unitar furnizorul (autohton sau din import). După analiza acestor aspecte se poate alege modelul corespunzător.

Ca urmare prezentăm prin figuri, poze și descrieri scurte a modelelor de dispozitive complementare care sunt accesibile și în principiu utilizabile.

Foto 41: Coronamente de întindere, cu conductoare electrice izolate și derivatoare de aripi pe rețelele ÉMÁSZ. Pe poaza din stânga, console de întindere terminale în două direcți, una cu legături simple și una cu legături duble, completate cu dispozitive pentru protecția păsărilor. Pe partea dreaptă, stâlp portal cu legături duble și rotire de faze. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

Foto 42: Conductoare electrice izolate.Pe poza din stânga, conductorul izolat nu este eficientă pentru siguranța păsărilor. Pe poza din dreapta, două metode de legătură electrică, care sunt eficiente pentru sigurața păsărilor. (Foto 42a. : Papp Tamás, Milvus; Foto 42b. : Tóth Péter, BNPI)

Foto 43: Conducte electrice izolate cu izolatoare pentru deviere.Pe poza din partea stângă vedem metoda care necorespunzătoare pentu siguranța păsărilor, izolatorul folosit nu este corespunzător, cum nici folosirea fixării cu sârmă. Pe poza din partea dreaptă, executarea corectă. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

Foto 44: Lanțuri cu izolatoare scurte dotate cu deviatori de aripi. (Foto: Tóth Péter)

a.: Modelul deviatorului de aripi Raychem de 20- 80 mm Ø , folosit pentru legături simple de întindere. b.: Modelul deviatorului de aripi Megawatt 20- 80 mm Ø, folosit pentru legături de întindere simple și duble.

c.: Modelul deviatorului de aripi Energo-merkúr Ø 55 sau 80 mm, folosit pentru legături de întindere duble.

Foto 45: legături de întindere cu izolatoare scurte dotate cu dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor Pe parte stângă modelul Raychem BCIC-TEN. Pe partea dreaptă modelul vechi EBR. (Foto: Tóth Péter)

Coronamentul stâlpului cu separator

Modificările necesare pentru siguranța păsărilor la stâlpii cu separatori, trebuie să cuprindă toate principiile, modalitățile și materialele utilizate la coronamentele de întindere. Din acest motiv, vom pune accent numai pe principiile, modalitățile și materialele necesare pentru modificarea legăturilor între separator și conductoarele liniei de medie tensiune, din punctul de vedere a protecției păsărilor. Aceste legături se vor realiza cu conductoare izolate. Celelalte aspecte sunt identice cu cele amintite la legăturile de întindere.

La majoritatea liniiilor vechi separatorii sunt montate de obicei pe vârful stâlpului și din cauza că sunt dispozitive mari și complexe, atrag exemplarele multor specii ca loc ideal pentru odihnă. Principiul de funcționarea a acestui tip de aparataj nu permite montarea de teci electroizolante. În lipsa acestora, separatorii montați pe vârful stâlpului, degeaba sunt modificate sau dotate cu diferite dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor, ele oricum vor prezenta un pericol. Cu dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor și montarea unor schele pentru șezut destinate păsărilor se poate diminua pericolul electrocutării. Locurile pentru

șezut destinate păsărilor trebuie montate pe ambele părți a confecției metalice de fixare pe stâlp (scaunul) separatorului, Locurile pentru șezut vor fi orientate spre exterior (Foto 46).

Descrierea tehnică a locurilor pentru șezut destinate păsărilor:

barele pe care se așează păsările trebuie să fie paralele cu scaunul separatorului ( perpendicular cu conductoarele de fază), trebuie montate pe ambele părți a sacunului pentru separator, iar loc de șezut trebuie să fie către exterior și nu deasupra cornamentului.

Locul de șezut trebuie să fie la o distanță minimă de 80-100 cm către lateral și la min. 60-80 cm în sus de la părțile sub tensiune a separatorului. Bara unde se așează păsările să fie de minim 30-50 de cm lungă și cu diametru de 30-50 de mm.

Să susțină greutatea la aterizare a păsărilor de dimensiuni mari, fără să se deterioreze (minim 6 kg).

Cadrul de metal să fie galvanizat iar cea din plastic să fie rezistent la razele UV.

Schela să nu deterioreze coronamentul și nu poate să fie deasupra rețelei electrice.

Să fie utilizabil la mai multe tipuri de confecții pentru separator.

Foto 46: Stâlp cu separator cu schele de șezut pentru păsări.Pe partea stângă, schelă de șezut din rășină artificială din fibre de sticlă, a companiei Megawatt SRL. Pe partea dreaptă schela de șezut din rășină artificială din fibre de sticlă tip Biro (Foto: Tóth Péter)

Altă soluție și mai eficientă, este mutarea separatorului din vârful stâlpului la un nivel mai jos. Noul dispozitiv montat sub nivelul consolei, pe stâlp, în poziție orizontală a fost creat cu scopul de protecția păsărilor. Are mai multe avantaje funcționale, de exemplu este mai ușor de întreținut, nu necesită montarea schele pentru șezut destinat păsărilor și păsările de dimensiuni mari, din categoriile „A” și „B” nu sunt expuse pericolului de electrocutare. Separatorul montat sub cosolă corespunde prin funcționare cu vechile modele, diferă doar aranjarea lui asimetrică.

Astfel, montarea pe orizontală a separatorului se poate face în două variante. Una este în modul clasic, adică partea funcțională este deasupra consolei (Foto 49a), iar cealaltă este suspendată, cu capul în jos (Foto 49b). Varianta a doua prezintă o siguranță maximă păsărilor de pe coronament, deoarece partea aflată sub tesiune aseparatorului nu este accesibilă de către păsări. Este eficient din punct de vedere a siguranței

păsărilor, și nu necesită decât conductoare izolate. Este optim și din punct de vedere financiar, costurile achiziționării, montării și funcționării corespund cu bugetul modelelor vechi, care sunt periculoase pentru păsări.

Foto 47: Posibilități de montare a schelelor de șezut pe coronamentul stâlpilor separator. Pe partea stângă schelă de așezare a companiei Megavatt SRL. Pe partea dreaptă schelă de așezare tip Biro (Foto: Tóth Péter)

Separatoarele montate vertical pe stâlp, cauzează cele mai puține accidente ale păsărilor, deoarece între piesele cu potențial electric diferit, numai păsările de dimensiunea categoriei „D”, cum ar fi vrabia sau graurul, se pot așeza. Dar pe scaunul separatorului, pe consola de susținere a izolatoarelor suport pe are se fixează conductoarelor de legătură, pe consola de susținere a capetelor terminale sau pe consola de susținere a descărcătoarelo se pot așeza și păsările de dimensiuni din categoriile „C” și „D”, ca de

exemplu vânturelul roșu, cucuveaua. Aceste suporturi și console sunt montate în poziție orizontală, deci constitue un loc de așezare pentru păsări. În consecință dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor la coronamentele de întindere, coronamentele de susținere și cele pentru separatoare montate orizontal, pot fi folosite și la modelele în poziție verticală. Legăturile între conductoarele liniei, separator, descărcătoare capete terminale și alte aparate montate pe stâlp se vor realiza cu

conductoare izolate

Foto 48: Și la modelele verticale este recomandat folosirea

complementărilor pentru siguranța păsărilor.(Foto: Papp Tamás, Milvus)

Foto 49: Coronamente separator modificate, montate mai jos de vârful stâlpului, sunt mai sigure din punct de vedere a siguranței păsărilor. În stânga modelul OK-2-MV 24/400 a companiei Kaposvári Villamossági Gyár SRL. Pe partea dreaptă modelul OK-2-MVf 24/400 , cel mai eficient pentru protecția păsărilor. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

Posturi de transformatoare montate pe stâlpi (PTA)

Modalitățile, principiile și dispozitivele de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor folosite posturile de transformatoare coincid cu cele amintite la coronamentele de întindere și la stâlpii cu separatori, deoarece stâlpul pe care se montează transformatoarele este echipat cu coronament de întindere și aparataj asemănător stâlpului cu separator vertical (Foto 50-53). Ca urmare, vom prezenta doar modificările necesare pentru siguranța păsărilor, din punct de vedere a transformatorilor, modalitățile prezentate la coronamentele de întindere și la stâlpii cu separatori sunt aplicabile și în aceste cazuri.

La modificările necesare pentru siguranța păsărilor, din punct de vedere a transformatorilor, vom prezenta două tipuri de bază: dacă posturile și dispozitivele sunt montate pe stâlpul postului sub conductoare, pe partea de întindere sau pe partea opusă a acestuia. Fără modificările complementare, adică la legăturile electrice

Foto 50: Posturile și dispozitivele sale sunt montate sub conducte, metodă mai eficientă pentru siguranța păsărilor. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

neizolate, a doua variantă este mai periculoasă. Dar dacă sunt folosite materiale și dispozitive complementare potrivite, atunci cele două tipuri devin egale din punct de vedere a siguranței păsărilor.

După cum am precizat și în celelalte cazuri, precizăm și aici, că toate legăturile electrice între conductoarele liniei, separator, descărcătoare capete terminale transformatoare și alte aparate montate pe stâlpul postului de transformare se vor realiza cu conductoare izolate, (Foto 50-53). Legăturile transformatoarelor montate pe partea opusă a coronamentelor de întindere, ar trebuie montate sub console (Foto 51 și 52b). Pentru modelele mai vechi care nu au izolatori de întindere, trebuie proiectate și montate învelișuri de izolatoare, sau în caz de recondiționare trebuie aplicate metode cu lanțuri de izolatoare de întindere. În al doilea caz, ar fi optim, dacă s-ar folosi izolatoare de întindere mai lungi, care sunt potrivite pentru siguranța păsărilor, dar în cazul în care această variantă nu este aplicabilă, este necesar folosirea a dispozitivelor de deviere a aripii. La instalațiile mai vechi, descarcătoarele cu coarne trebuie demontate și în locul lor trebuie montate, sub coronamentul de întindere, descărcătoare cu oxid de zinc. (Foto 52).

Foto 51: posturile și dispozitivele sale sunt montate pe liniile terminale sub conducte, pe partea opusă, metodă eficientă pentru siguranța păsărilor. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

Descărcătoarele împotriva supraîncărcării montate în poziție verticală, nu pot rămâne pe coronamente, deoarece și cu legături electrice izolate pot cauza electrocutări.

Astfel, descărcătoarele împotriva supratensiunii care sunt montate în poziție verticală pe coronament, trebuie demontate, și montate sub coronamentul de întindere. Dacă nu este posibil, atunci descărcătoarele trebuie montați suspendat de coronament (Foto 52a). În ultimul caz, descărcătoarele împotriva supratensiunii se pot monta și pe conductoarele de fază, iar conductoarele de legare la priza de pământ se vor realiza cu conductoare izolate (Foto 52b).

Soluțiile propuse în capitolele, respectiv aliniatele anterioare, trebuie aplicate și la alte tipuri constructive de posturile de transformatoare montate pe stâlpi ( ex. post de transformare montat pe doi stâlpi).

La trecerea liniilor electrice aeriene (LEA) în linii electrice subterane (LES) din punct de vedere a siguranței păsărilor prezintă aceasi deficiențe ca și stâlpi cu separatori verticali și posturile transformatoare,. Din acest motiv, la trecerile LEA-LES terbuiesc folosite aceleași metode și dispozitive pentru siguranța păsărilor ca și la stâlpi cu separatori verticali și posturile transformatoare (Foto 53c).

Foto 52: Metodele de așezare a descărcătoarelor.Pe poza din stânga, montat sub suporturi, în poziție verticală. Pe poza din dreapta, montat și legat la conductoarele de fază. (Foto: Tóth Péter)

Foto 53: Metode de realizare a protecției păsărilor pe stâlpii de transformare 53c. Metode de realizare a protecției păsărilor la trecerea LEA – LES.(Fotó: Tóth Péter, BNPI)

Aspectele fundamentale privind protecția păsărilor în cazul construirii liniilor electrice aeriene noi sau în cazul lucrărilor de modernizare și reparații capitale la cele existente

La construcția liniilor noi sau la modernizarea celor existente, Asociația „Grupul Milvus” are ca scop evitarea montării ulterioare de dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor. Aceste modificări ulterioare sunt mai costisitoare, au o durabilitate scurtă și prezintă o sursă mai mare de posibile deficiențe, decât coronamentele proiectate și realizate astfel încât să nu diminueze păsărilor. La construcția de linii noi și lucrările de modernizare și reparații capitale la cele existente se întâmplă după însușirea acestui document, aceste soluționări pe care le propunem vor putea fi puse în practică în viitorul apropiat. Dar până atunci la construcția liniilor noi sau la modernizarea celor existente trebuie folosite soluțiile prezentate în capitolul 7.3.1.

Ținem să amintim, că pe parcursul proiectării consolelor și a metodelor favorabile din punct de vedere al protecției păsărilor, este indicat colaborarea cu specialiști din domeniul protecției păsărilor. În acest fel se poate reduce perioada necesară de proiectare respectiv crește eficacitatea noilor coronamente.

Foto 54: Linie electrică cu console cu izolatoare tijo, în România. (Foto: Papp Tamás, Milvus)

Recomandări privind protecția păsărilor în cazul construcțiilor a noi linii electrice sau modernizarea celor existente

În primul aliniat a capitolului 7.3.1. amintim faptul, că soluțiile, metodele și dispozitivele folosite pentru siguranța păsărilor, sunt temporare, nu sunt complete, există posibilitatea de deteriorare și nu sunt eficiente din punct de vedere financiar. Referințele noastre despre modificările liniilor de medie tensiune în scopul protecției păsărilor, sunt bazate pe datele detaliate privind investițiile din Ungaria. Aceste intervenții în scopul siguranței păsărilor, cuprind 840 de km, cu o porțiune alcătuită din aproape zece mii de stâlpi, în mare parte dotate cu dispozitive și metode amintite în capitolul anterior. Pe lângă toate acestea, pe o porțiune de 100 de km, la 760 de stâlpuri au fost folosite console cu izolatori suspendați, care nu periclitează păsările. Acestea din urmă reprezintă metodele cele mai bune, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere a protecției păsărilor, reprezintă o soluție finală.

Am analizat bugetul total necesar aplicării acestor două metode, pe o porțiune de zece kilometrii (material și manoperă). Soluțiile temporare, prin folosirea dispozitivelor de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor – au avut un cost de 23 210 Euro, iar cele de lungă durată, unde s-au folosit console cu izolatori suspendați de 33 630 Euro. Adică, comparativ cu metoda temporară, pentru o soluție de lungă durată este nevoie de un buget cu 1,45x mai mare. Acesta ar însemna numai o singură investiție. Dacă privim costul investiției pe durabilitate, atunci acestea se egalizează, mai mult, vor fi inversate. Durata de viață a dispozitivelor de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor, a deviatoarelor de aripi – este de aproximativ zece ani, iar a echipamentelor LEA (coronamente, izolatoare, etc.) este de minim treizeci de ani. În acest timp liniile

echipate cu metodele temporare vor necesita de minim două ori reabilitare, deci vor costa de aproximativ două ori mai mult decât cele de lungă durată. Pe lângă toate acestea, metoda de lungă durată este mai eficientă din punct de vedere tehnic, de siguranță a funcționării, a protecției păsărilor, dar chiar și din punct de vedere estetic. Vom prezenta modele pentru a facilita folosirea acestora în România.

Linii electrice subterane

Din punct de vedere al protecției păsărilor, cele mai bune soluții prezintă liniile electrice subterane (LES), deoarece prin această metodă se exclude în totalitate coliziunea și electrocutarea păsărilor. În cazul montării liinor subteran, problema din punct de vedere a protecției păsărilor este pe punctul de trecere LEA – LES. Utilizarea liniilor subterane este de dorit în toate cazurile, mai ales pe porțiunile pe unde migrează multe păsări, pe locurile de aglomerare a păsărilor de apă, zonele cu specii amenințate de coliziune, cum ar fi dropiile, pelicanii, gâștele sau rațele.

Lini electrice aeriene cu conductoare izolate torsadate și cablu universal

Din punct de vedere a protecției păsărilor, dar și tehnic, cea mai bună soluție de realizare a liniilor electrice aeriene este cea cu conductoare izolate torsadate sau cu cabluri universale. Liniile electrice aeriene astfel realizate, nu provoacă electrocutare păsărilor, dar nici mamiferelor mici, ca de exemplu veveriță, pârșul mare etc., deci nu necesită dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor. Datorită dimensiunilor mai mari a conductoarelor (diametru mai mare), poate fi mai bine observat de către păsări, iar asta scade probabilitatea de coliziune. Coronamentul este simplu, de mică dimensiune, necesită puțină întreținere, și distanța de siguranță este mai mică decât la liniile cu conductori. Deși costurile depășesc pe cele ale metodelor clasice, funcționarea sigură și durabilitatea lungă o pot egaliza. În cazul montării a noi linii sau reabilitatea totală a liniilor existente în zonele muntoase, păduri, arii protejate, zone cu populație semnificativă de berze respectiv în zone umede cu multe păsări de apă este indicată utilizarea acestora.

Lini electrice aeriene cu conductoare neizolate

Coronamente de susținere

Cum am precizat în capitolul 7.2., conductoarele neizolate pentru liniile electrice cu izolator suport, fără utilizarea dispozitivelor de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor, ar fi eficiente doar în cazul în care conductoarele ar fi la o distanță mai mare între ele, decât cea mai mare anvergură a aripii a păsărilor din România. Din punct de vedere tehnic pot fi realizate, dar valoarea acestor lucrări este destul de mare. Dar dacă se modifică coronamentul pe dimensiunile minime de protecție pentru păsări – adică de 1600 de mm – iar consola unde păsările se pot așeza este izolat, atunci păsările nu vor fi în pericol de electrocutare.

Urmând aceste criterii s-a alcătuit o consolă de susținere triunghiulară (Foto 55) Calitatea cea mai importantă constă în faptul că părțile de susținere orizontale și verticale sunt izolate, deci sunt identice cu izolatoarele compozit și sunt realizate cu

tije din fibră de sticlă cu înveliș siliconic iar pe capătul lor sunt montate armăturile de susținere a conductoarelor.

Astfel acest coronament a devenit un suport simplu și eficient din punct de vedere a protecției păsărilor și poate fi montat rapid și ușor.

Coronamentele cu izolație elastică sunt eficiente pentru siguranța păsărilor dar și din punct de vedere tehnic și funcțional. Realizarea acestora poate fi orizontală sau triunghiulară, ambele sunt eficiente.

Dar folosirea consolelor cu izolație elastică încă nu garantează siguranța pentru păsări, dacă nu este bine structurată.

Foto 55: Consolă compozit, modelul SZKK-25 a companiei Nyír-Mix Trade SRL. (Fotó: Tóth Péter, BNPI)

Trebuie precizat, că la structurarea și dimensionarea consolelor cu cu izolație elastică, trebuie avut în vedere distanța optimă dintre suprafețele pentru așezarea păsărilor, cu potențial electric diferit. Altfel aceste console pot prezenta o problemă pentru siguranța păsărilor, și pot provoca electrocutarea acestora.

Pot însemna o mare îmbunătățire coronamentele triunghi cu izolație elastică și așa numitul hybrid (cu un izolator de susținere și două elastice), care sunt confecționate din materiale obișnuite. Console cu izolație elastică există și în România, dar cum se vede pe poza 16, acestea nu sunt 100% eficiente pentru siguranța păsărilor, trebuie modificate dimensiunile. Cu toate acestea, este o soluție bună și ar trebui utilizat în proporții mai mari. Pe pozele 78-80. Sunt modele cu aceleași principii.

Foto 56: Consolă eficientă pentru siguranța păsărilor, pe liniile companiei ÉMÁSZ SRL. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

Consolă cu izolator de tijă cu schelă de așezare pentru păsări, modelul MFK-2E , a companiei Megawatt SRL. MFK-2E típusú függőszigetelős fejszerkezete madárkiülővel kiegészítve.Foto

: A Pöyry-Erőterv SA. Modelul TvBH I consolă cu coronament compactizat.Foto

: A Pöyry-Erőterv SA. Modelul TfBH I consolă cu izolator tijă.

Coronamente de întindere –

La construcția liniilor noi sau la modernizarea celor existente, criteriile din punct de vedere a protecției păsărilor corespund cu criteriile de dotarea a coronamentelor cu dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor (cap. 7.3.1.) cu

excepția că aici nu este nevoie de utilizarea deviatorului de aripi a păsărilor. Ca o soluție definitivă, propunem utilizarea lanțurilor de izolatori de întindere de minim 700 de mm, pentru o distanță sigură. Câteva soluții sunt prezentate pe pozele 81-82.

Foto 57: Consolă de întindere eficientă pentru siguranța păsărilor ÉMÁSZ SRL. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

Stâlp echipat cu separator sau cu alte echipamente de comutație (reanclanșatoare, separatoare telecomandate).

La construcția liniilor noi sau la modernizarea celor existente, criteriile din punct de vedere a protecției păsărilor corespund cu criteriile de dotare cu dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor prezentate la coronamentul stâlpului cu separator (vezi cap. 7.2.1.), cu mențiunea că separatoarele trebuie montate sub coronamentul liniei. La stâlpii echipați cu alte echipamente de comutație cum ar fi

reanclanșatoare, separatoare telecomandate, ca și în cazul separatoarelor, acestea trebuie montate sub coronamentul liniei (Foto 58 – 59). După cum am precizat și în celelalte cazuri, precizăm și aici, că

Foto 58: Reanclansator telecomandat și

descărcător ZnO montat sub consolă și racordat cu conductoare izolate la LEA. (Fotó: Papp Tamás, Milvus).

toate legăturile electrice între conductoarele liniei, separator, descărcătoare capete și alte echipamente montate pe stâlpul cu echipamente de comutație se vor realiza cu conductoare izolate.Deasemenea în locul deviatoarelor pentru aripi propunem folosirea lanțurilor întindere având lungimea izolatoarelor de minim 700 de mm.

Foto 59: Racordoare separatoare teletelecomandate. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

Posturi de transformatoare

La construcția posturilor de transformare noi sau la modernizarea celor existente, criteriile din punctul de vedere a protecției păsărilor corespund cu criteriile de echipare cu dispozitive de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor prezentate la cap.

7.3.1. cu mențiunea că aceste soluții să respecte următoarele:

Pe stâlpul postului de transformare toate echipamentele cum ar fi separatorul, cadrul de siguranțe cu descărcător și transformatorul trebuie montate sub cosola de întendere, pe parte dinspre linia de racord la post (Foto 60);

Lanțurile de izolatoare de întindere trebuie prevăzute cu izolatoare de minim 700 de mm lungime (Foto 60a);

Legăturile electrice între conductoarele liniei, separator, cadrul de siguranțe cu descărcător, transformator și alte echipamente montate pe stâlpul postului de transformare se vor realiza cu conductoare izolate (Foto 60);

La posturile de transformare noi sau la schimbarea trasformatoarelor existente, se poate utiliza și un tip de transformator compact cu siguranțe incluse care este optim și din punct de vedere a protecției păsărilor (Foto 60c). Pe acest transformator capsulat sunt semnificativ mai putine legături electrice periculoase decât pe transformatoarele tradiționale. Câteva exemple de urmat sunt prezentate în următoarele poze.

Foto 60: Transformatoare care nu periclitează păsările. (Foto: Tóth Péter, BNPI)

a.: Transformator și componentele sale, cu izolator suport, legături de curent cu conductori izolați și de lanțuri de izolatoare cu izolația de 700 de mm.

b.: Transformator și componentele sale, cu consolă cu izolator suspendat pe coronament, așezat sub conductor.

c.: Dispozitiv de racordare montat sub consolă de întindere, cu legătură care permite interveții și sub tensiune.

Stâlpi echipați cu alte tipuri de coronamente sau echipamente

La stâlpi echipați coronamente sau echipamente (ex. grup de măsură), altele decât cele care au fost analizate până în prezent, trebuie adoptate soluții de protecție a păsărilor inspirate din cele prezentate în prezent sau proiectate soluți noi. Pentru proiectarea de noi soluții de protecție a păsărilor se poate consulta cu specialiști din domeniul protecției păsărilor.

Protecție împotriva coliziunii păsărilor cu conductoarele electrice

În acest capitol vă prezentăm modalitățile de îmbunătățire a rețelei de medie și de înaltă tensiune existente din puncte de vedere al coliziunii păsărilor, bazându-ne pe experiența acumulată în alte țări.

Dispozitive de deviere a păsărilor folosite pe rețelele din România și experiențe acumulate

Până în momentul de față nu s-au efectuat studii privind eficiența dispozitivelor de deviere deja amplasate și influența lor asupra siguranței rețelelor din România. Pentru a acumula date despre eficiența și aplicabilitatea acestor dispozitive, este nevoie să se efectueze monitorizare de lungă durată (control trasee și zonă, montarea unor dispozitive în special pentru a le compara cu cele existente, observații directe) și utilizarea dispozitivelor speciale (bird strike indicator). Perioadele cele mai importante de monitorizare sunt cele de migrație de toamnă și primăvară, iar în cazul speciilor cuibăritoare afectate, care sunt expuse coliziunii (ex. dropie, pelicani) trebuie realizate studii cuprinzând și perioada de reproducere, ideal pe o perioadă de mai mulți ani.

Dispozitive de deviere a păsărilor folosite pe rețelele din străinătate și experiențe acumulate

În SUA încă din anii 1970 există studii asupra problemei coliziunii păsărilor cu conductoarele aeriene. Această problemă a fost descrisă pentru prima dată în 1994 de APLIC (Avian Powerline Interaction Committee) și EEI (Edison Electric Institute) în studiul lor, numit „Coliziunea păsărilor cu conductoare electrice”. Acest studiu a fost urmat de cooperare internațională privind rezolvarea acestei probleme. APLIC s-a înființat în 1984 cu scopul de a trata problema coliziunii a unei specii autohtone de cocor. Manualul publicat în anul 2012 de APLIC conține recomandări de ultimă oră pentru companii de distribuție a energiei electrice, agenții și asociații pentru protecția naturii, juriști și factori de decizii, în scopul rezolvării acestei probleme. Scopul cercetărilor derulate în prezent este reducerea posibilității de coliziune și dezvoltarea sistemelor de monitorizare. Conform legislației în vigoare în SUA, aproape toate speciile autohtone se află sub protecție, este interzis distrugerea lor sub orice formă (inclusiv prin coliziune). Aceste legislații sunt întărite și de convențiile internaționale privind protecția păsărilor migratoare – nu numai în SUA ci și în Europa.

Pe măsura dezvoltării economice și sociale, rețelele (de medie și înaltă tensiune) se multiplică și produc presiune din ce în ce mai mare asupra populațiilor de păsări. Cercetările au demonstrat, că cele mai multe coliziuni se produc la nivelul conductoarelor de protecție, conductorul cel mai sus poziționat și cel mai subțire. Studiile arată totodată, că rata coliziunilor se poate reduce cu 50-80% prin amplasarea dispozitivelor de deviere a păsărilor pe aceste conducte. Alte studii, mai noi, arată că acest procent este mult mai mic, de numai 9,6% (Barrientos, 2012). Ca urmare, în procesul de proiectare a amplasării acestor dispozitive, trebuie luat în considerare factorii specifici a habitatelor, iar evaluarea randamentului lor poate să fie relativă.

Aceste dispozitive de deviere au evoluat mult din anul 1994 în SUA, Europa și Africa de Sud. Îmbunătățirea calității acestor dispozitive (forme sferice, spiralate, dispozitive amplasate cu cleme arcuite) constă în materialul din care acestea au fost confecționate, prevenirea avarierii conductoarelor, culoarea precum și longevitatea lor.

Dispozitivele care sporesc vizibilitatea cablurilor sau ajută la devierea zborului păsărilor se pot împărți în patru grupuri după cum urmează:

dispozitive sferice

dispozitive atârnate

dispozitive spiralate

obiecte emițătoare de lumină

Dispozitive sub formă sferică sau minge

Este primul instrument, care a fost folosit în scopul devierii păsărilor. Original aceste dispozitive au avut rol de avertizare pentru piloții aeroplanelor (Foto 61). Dimensiunea lor este între 23 și 138 cm diametru (cele folosite pentru păsări sunt între 23 și 30,5 cm). Se pot monta atât pe conductoarele de protecție cât și pe conductoarele electrice. Sunt mai grele decât dispozitive atârnate. Datorită suprafeței mai mari decât la celelalte instrumente, în cazul celor sferice trebuie să ținem cont și de greutatea gheții cât și de presiunea vântului. Prețul lor unitar este mai mare decât a celor spiralate sau a celor FireFly, dar prețul pe un tronson dinntre doi stâlpi este mai redus față de alte dispozitive datorită distanței mai mari la care este recomandat

Foto 61: Dispozitiv de formă sferică, original a fost folosit pentru avertizare pentru piloți. (Sursa: EEI & APLIC)

amplasarea lor unul de celălalt (30-100m). Amplasarea lor este mai greoaie, în decursul unei intervenții se pot monta 7-8 dispozitive. Contrar avertizoarelor clasice, care au culoare portocalie, dispozitivele pentru păsări trebuie să fie ușor detectabile și în condiții de vizibilitate redusă, astfel este recomandat să se folosească culoarea galbenă sau alb-negru.

Dispozitive atârnate (SD)

Soluționări generale

Există multe feluri de deviatoare atârnate, de la variante ieftine până la produse de marcă cum ar fi de exemplu Fire Fly sau BirdMark. Dintre variantele posibile, separat vom trata aceste două tipuri din urmă. O caracteristică comună a acestora este, că sunt montate cu ajutorul unei cleme arcuite. Astfel o parte din ele se mișcă din cauza vântului, dar în zone cu vânt puternic se pot fixa. Porțiunea atârnată este confecționată din policarbonat rezistent la raze UV, este disponibil în forme și culori variate. Există variante luminescente și fluorescente, astfel obiectele luminoase aflate în mișcare sporește în mod însemnat detectabilitatea conductoarelor. Aceste tipuri sunt montabile pe conductoarele de avertizare a rețelelor de înaltă tensiune, precum și pe conductoarele liniilor de medie tensiune.

Foto 62: Câteva exemple de deviatori oscilante, clătinante și rotative (Sursa: EEI & APLIC)

FireFly

Există mai multe tipuri de deviatoare FireFly dintre care două tipuri sunt mai importante: FireFly-FF și FireFly-HW (Foto 63).

Dispozitivele FireFly sunt montate pe conductoare cu ajutorul clemelor arcuite, astfel placa se poate mișca liber. Instrumentul mărește profilul conductoarei, mișcarea și lumina reflectată a părții libere cresc vizibilitatea acestuia pentru păsări.

Componentul aflată în mișcare la FireFly-FF este confecționată din material cu bază acrilică, are mărime de 9 cm × 15 cm, este învelit de o folie reflectantă și fotoreactivă cu grosime de 3 mm. Suprafețele colorate sunt confecționate în așa fel, ca acestea să fie puternic reflectante în timpul zilei,

Foto 63: Stânga: FireFly-FF, dreapta: FireFly-HW. (Sursa: EEI & APLIC)

și să fie vizibile și într-un anumit spectru UV. Conform producătorului acestea strălucesc până la 10-12 ore după apusul de soare. Tabla reflectantă se leagă de clema arcuită printr-un sistem cu rulment, care ajută acesta în mișcare. Înainte de anul 2010, durabilitatea dispozitivului depindea de viața acestui rulment și de tabla reflectoare care deseori se agăța de cablu. Rulmenții deseori se stricau după doar un an, din cauza

uzurii sau a depuneri de praf, se blocau, iar tabla a căzut (în unele zone în peste jumătate din numărul dispozitivelor amplasate). Pagubele cele mai mari erau cauzate de intensificare bruscă a vântului. În zilele noastre durata de viață a unui dispozitiv FireFly-FF este de cel puțin 3 ani, iar amplasarea lui este deosebit de ușor.

FireFly-HW este de culoare, dimensiune similară, cu capacitate asemănătoare de reflectorizare. Diferența este, ca acest dispozitiv este aplicat în zonele cu vânt mult și puternic deoarece partea liberă este fixat și nu are mișcări rotative, oscilante, doar se clatină în vânt. Studii în SUA arată, că acest dispozitiv reduce cu 50% numărul coliziunilor. Producătorul susține, ca ambele variante au același randament. Distanța recomandată între aceste dispozitive este de min. 4,5 m și max. 15 m. Este recomandat, ca pe conductoarele paralele aceste dispozitive să fie montate alternant, astfel o distanță de 15 m să apare a fi de 7,5 m. Se poate amplasa în diferite moduri, are preț moderat, este ușor de montat.

BirdMark (After Glow)

Este asemănător cu modelul FireFly- HW, privind elementele de fixare și de atârnare, precum și calitatea reflectoare (Foto 39), diferența constă în caracteristicile plăcii de plastic. Acesta din urmă este o suprafață găurită, în mijloc aflându-se partea reflectantă. Producătorul susține, că acest tip de deviator este superior, nu numai din cauza vizibilității mărite dar chiar și fonic, din cauza vântului care trece prin placa perforată. Privind utilizarea acestor dispozitive, numărul recomandat este asemănător cu

Foto 64: vizibilitatea tipului BirdMark (After Glow) ziua și noaptea. (Sursa: EEI & APLIC)

variantele prezentate mai sus. Nu cunoaștem studii privind eficacitatea acestui dispozitiv în literatura de specialitate.

Deviatorul de păsări RIBE (BFD)

Acest tip de instrument, dezvoltat de compania germană RIBE, are două variante. Partea inferioară a primei variante este confecționat dintr-o placă portocalie din plastic, atârnată de pe o bară, care este fixat pe conductor. A doua variantă are 10 benzi verticale alb-negre care flutură alternând, asemenea clapelor unui pian. Ambele tipuri pot fi confecționate în diferite mărimi. Bara este fixată prin două cleme la extremitățile ei pe cablul de avertizare sau conductorul electric cu legătură apresa pentru a proteja cablul de uzură (Foto 65). După informații provenite de la producător, un

Foto 65: Dispozitivul RIBE, varianta cu benzi alternante. (Sursa: EEI & APLIC)

studiu de trei an efectuat pe rețele de 110 kV în Africa de Sud a dovedit, că acest tip de dispozitiv este eficient, însă date detaliate referitor la acest studiu nu sunt disponibile. Este recomandat montarea lor la distanțe între 20 și 40 m. Deși nu dispunem de informații mai concrete legat de eficiența, durabilitatea produsului, dar după modul în care este confecționat, materialul din care este produs, estimăm, că este vorba de un dispozitiv eficace și de durată lungă. Durabilitatea ei este limitată probabil de efectul corona și razele UV. Poate fi amplasat atât pe conductoarele rețelei de medie și înaltă tensiune, precum și pe conductoare de protecție.

Baliza Avifauna

Modelul cu benzi atârnate din neopren, – numit „Baliza Avifauna” – este produsul firmei spaniole Saprem. Bandele atârnate, care se mișcă încrucișate în vânt, atrag atenția păsărilor, care zboară spre conductoare. Există modele cu benzi fosforescente. Benzile, care sunt învelite cu folii fluorescente și reflectante de culoare roșie și albă, sunt fixate cu ajutorul șuruburilor pe un suport din cauciuc.

În confecționarea acestui produs cele mai importante aspecte au fost greutatea mică, durabilitatea mare și detectabilitate mare chiar și în condiții de vizibilitate redusă. Mișcarea încrucișată a benzilor simulează zborul unei păsări de pradă. Dimensiunea suportului de cauciuc este de 6X28 cm, recomandăm instalarea lor la distanță între 10-12 m unul de celălalt. Sunt folosite mai ales în țările mediteraneene și în Africa de Sud. Eficiența acestui produs a fost testat de către Janss și Ferrer (1998) pe liniile de medie și înaltă tensiune și au

Figura 14: Tipul Baliza Avifauna imită zborul păsărilor de pradă. (Sursa: EEI & APLIC)

înregistrat o scădere de 76% la coliziuni. Se poate monta cu bară, cu coș, dar s-au dezvoltat și sisteme automate și semiautomate pentru instalare. Folosirea acestui produs are costuri medii, pentru că montarea este simplă și durata de viață lungă.

Avian Flight Diverters

Deviatorul dezvoltat de către firma Power Line Sentry este conceput să fie detectat din orice direcție (Foto 66). Este confecționat din material RPVC rezistent la UV. Elementele de culoare galben, negru și alb sunt legate în formă „V”. Partea din exterior, de culoare galbenă este învelit de o folie puternic reflectantă, iar noaptea este fluorescentă. Astfel este asigurată detectabilitatea deviatorului timp de 24 ore. Este rezistent la vânt, chiar și la la cele care au viteză de până la 160 km/ora. Greutatea unui grup este mic, 0,725 kg, dimensiunea este de 10,2 x 15,2 cm. Folosirea acestui tip este recomandat folosind distanță de 4,5 – 9 m între piese.

Foto 66: Deviatorul Avian Flight Diverters. (Sursa: Power Line Sentry)

Inotec BFD 88

Inotec BFD 88 este un dispozitiv relativ nou, încorporează însușirile dispozitivelor sferice și celor cu piese atârnate. Deviatorul are diametrul de 70 mm, este reflectivă, confecționată din material inoxidabil și este fixat pe conductor cu o clemă de aluminiu (Foto 67). Rezistența lui la vânt este mică datorită formei și a dimensiuni. Trebuie montat relativ des, aproximativ la distanță de 5 m unul de celălalt. Principalul obiectiv în proiectarea acestui tip de deviator era, o longevitate egală cu cea a conductorului pe care este montat, astfel să nu necesite întreținere deloc. Clema cu care se fixează pe conductor este din aluminiu tocmai să

Foto 67: Inotec BFD 88 din Africa de Sud este un dispozitiv sferic din oțel inoxidabil, puternic reflectant și bine detectabil în lumină slabă(Sursa: EEI & APLIC)

ajungă la astfel de longevitate, iar acesta este fixată pe conductor cu o bandă adezivă din uretan, foarte puternic, folosită și la elevatoare. Producătorul susține, ca aceste dispozitive își mențin funcționalitatea timp de 50 de ani! Este folosit și o garnitură din cauciuc, care împiedică galvanizarea aluminiului cu materialul cablului. Astfel, dispozitivul poate fi folosit la orice tip de conductor, fără a o deteriora . Din cauza efectului corona, poate fi folosit până la 88kV.

Studii efectuate în grădina zoologică din Johannesburg arată că acest instrument a fost mult mai vizibil decât celelalte având culoare roșie, galbenă sau alb-negru, mai ales în condiții de vizibilitate redusă. Celelalte dispozitive, care au mișcări de oscilație, rotație, etc. își exercită efectul mai ales în vânt. Din această cauză, nu sunt foarte efective tocmai în perioade critice pentru păsări (dimineața și seara, când vântul nu bate tare), în comparație cu această sferă strălucitoare care reflectează puternic în toate direcțiile și lumina mai puțin instensivă.

Deviatoare spiralate

Amortizatoare de vibrații și spirale detectabile (SVD)

Original, aceste dispozitive nu au avut ca scop devierea zborului păsărilor ci serveau ca amortizoare de vibrație (Foto 68). Prin folosirea lor, diametrul conductoarelor se mărește considerabil, astfel ele devin mai vizibile. Lungimea lor este de 112-165 cm și se pot monta pe conductoare de diferite dimensiuni. Versiunea originală este de culoare gri dar s-au confecționat și în culoarea galbenă, astfel crescând detectabilitatea conductoarelor. Este de

Foto 68: Amortizoarele de vibrații, pe lângă funcția originală mărește detectabilitatea pentru păsări al conductoarelor. (Sursa: EEI & APLIC)

recomandat montarea acestor spirale la distanțe de 3,3 m una de cealaltă. Un studiu din SUA a arătat, că folosirea acestor instrumente a redus coliziunea cu 60%. Este ușor

de montat și este recomandat atât la conductoare de protecție, cât și la conductoare de fază, dar până la sarcină de 220kV. La tensiuni peste acest nivel apare efectul de corona. Chiar și razele UV o pot afecta, peste un anumit timp pierde din culoare, se rigidizează și se rupe. După experiență internațională nu deteriorează cablul, este ușor de montat din coș.

Deviator de pasăre spiralat (BFD)

Dispozitivul a fost dezvoltat în anii 1970 în Marea Britanie. În zilele noastre este folosit în mai multe țări ca Africa de Sud sau SUA. Se poate monta pe cabluri de dimensiuni diferite, diametrul la partea cea mai lată este de 4-30 cm, iar lungimea este de 18-60 cm (Foto 69).

Varianta originală este gri, dar în prezent există variante în culori diferite ca galben, portocaliu, marou, verde, negru, strălucitor, astfel crescând detectabilitatea acestora. La montarea ei este recomandat folosirea distanței de 5-15 m unul de celălalt. Un studiu efectuat în SUA a arătat, că folosirea acestui dispozitiv a redus coliziunea cu 90%. Pe rețele de înaltă tensiune este folosit doar

Foto 69: Deviatorul spiralat pentru păsări este confecționat din multe culori, materialul fiind un PVC rezistent la UV. (Sursa: EEI & APLIC)

pe cabluri de avertizare, pe cele de medie tensiune se poate folosi pe conductoare de fază. Are efect redus de amortizare a vibrației. Nu deteriorează cablul, este ușor de montat dar este sensibil la fenomenul de corona, astfel nu este recomandat pe conductoare cu tensiune de peste 220 kV. În SUA este sub dezvoltare o metoda de montare robotizată, care nu necesită intervenție umană.

Deviator de pasăre simetric, spiralat (SFD)

Acest dispozitiv este asemănător cu BFD și are caracteristici asemănătoare, doar că este simetric față de acesta (Foto 70). Pe rețele de înaltă tensiune este folosit doar pe conductoare de protecție, pe cele de medie tensiune se poate folosi pe conductoare de fază. Are efect redus de amortizare a vibrației. Nu deteriorează cablul, este ușor de montat dar este sensibil la fenomenul corona, astfel nu este recomandat pe linii de peste 220 kV. În SUA se dezvoltă o metodă de montare robotizată, care nu necesită intervenție umană. Datorită dimensiunii ei, trebuie

Foto 70: Deviatorul SFD se poate monta să fie mai stabil decât versiunea anterioară. (Sursa: EEI & APLIC)

luat în calcul efectul negativ al zăpezii și al gheții. Chiar și razele UV o pot afecta, peste un anumit timp pierde din culoare, se rigidizează și se rupe.

Deviatoare pe bază de lumină

Aceste deviatoare au fost dezvoltate pentru zone din afara localităților. Aceste dispozitive produc lumină pentru care folosesc curent electric obținut din spațiul încărcat electric din jurul conductoarelor. Este foarte folositoare la specii de păsări nocturne, mai ales în apropierea habitatelor acvatice. Există păreri contradictorii în ceea ce privește efectul pozitiv al acestui instrument asupra păsărilor. Este bine de știut, că păsările adeseori sunt atrase de sursele de lumină, se derutează, se pot ciocni unul de altul învârtindu-se în jurul sursei de lumină. În lipsa datelor concrete, acest capitol nu va fi tratat în detaliu.

Studii din alte țări referitoare la eficacitatea deviatoarelor de păsări

În anii 60-70 în Europa s-au efectuat multe studii privind eficacitatea dispozitivelor sferice montate pe conductoare electrice. Aceste cercetări au dovedit, că aceste deviatoare reduc posibilitatea coliziunii păsărilor. Există multe studii din această perioadă dar rezultatele sunt foarte diferite. Aceste diferențe se încadrau de la eficacitate de 60% la zero. Răspunsul la aceste diferențe este lipsa protocoalelor de cercetare pe baza cărora aceste evaluări au fost efectuate pe teren, deseori nu au fost folosite nici porțiuni de control, unde să nu se monteze deviatoare. Perioadele de studiu erau foarte scurte, dar nici longevitatea deviatoarelor nu era mare.

Figura 15: Modul de montare a deviatoarelor de păsări pe cabluri aeriene. (Sursa: EEI & APLIC)

Din anul 1995, studiile au deja un spectru mult mai larg de factori studiați, ca urmare au apărut câteva lucrări de bună calitate care au pus în evidență eficacitatea acestor dispozitive. Cele mai multe studii au fost efectuate de-a lungul liniilor de înaltă tensiune și nu au comparat eficacitatea a mai multor tipuri de deviatoare în același tip de habitat. Ca urmare, practic nu găsim studii referitoare la compararea diferitelor tipuri de deviatoare în literatura internațională de specialitate. Aceste aspecte au fost subliniate în lucrarea lui Barrientos et al 2011, care analizează și adune studiile de analiză din trecut (meta-analiză). Barrientos arată, că procentul cu care se poate reduce coliziunea păsărilor cu conductoarele electrice poate fi până la 78%. Totodată el afirmă, că există o diferență atât de mare în literatura de specialitate în ceea ce

privește calitatea datelor și concluziile, că nu se poate deduce o părere plauzibilă.

Pe baza lucrării lui Jenkins et.al, dimensiunile optime ale deviatorilor și distanța optimă între ele se poate formula astfel:

Dispozitivul montat trebuie să aibă cel puțin 20 cm diametru sau lungime și trebuie montat la distanță de max. 5-10 m unul de celălalt. Doar în acest caz ne putem aștepta ca procentul de coliziune va fi mai mică cu 50-80%. Modul de montare a deviatoarelor este recomandat în Figura 15.

Documentarea coliziunii păsărilor

În SUA s-au efectuat o serie de studii privind coliziunea păsărilor cu conductoare aeriene, pe baza cărora în 2006 s-a dezvoltat un aparat-detector de coliziune. Indicatorul de coliziune (bird strike indicator – BSI) este un receptor de vibrații sensibil la schimbarea produsă de impulsuri, astfel înregistrează coliziunile la nivelul conductorului. Conceptul măsurării se bazează pe faptul, că în momentul în care o pasăre se lovește de conductoare, produce o anumită vibrație, care trece de-a lungul conductorului. Aparatul are două unități, prima unitate – receptorul-, instalat pe conductor (Foto

și unitatea de descărcare, instalată la sol. Datele obținute de unitatea de la sol sunt gata pentru a fi

Foto 71: Indicator de coliziune montat pe conductor.

analizate. Funcționarea aparatului a fost testat din mai multe puncte de vedere și s-a dovedit a fi un instrument util.

Este de indicat, ca aparatul să fie montat la mijlocul tronsonului între două stâlpi, deoarece vibrațiile petrecute pe sol și preluate de stâlpi se diminuează odată cu mărire distanței de acestea (ex vibrații cauzate de tren, circulație, etc.) Astfel, informațiile utile acumulate de aparat au pondere mai mare.

Trebuie dezvoltat un protocol după care să fie executate deplasările pe teren.

Este de folos înregistrarea coliziunilor și în mod vizual, ca aparatul să fie calibrat cu mărimea cunoscută a diferitelor specii de. Aparatul, de sine, nu este capabil să estimeze mărimea păsărilor.

În cazul stâlpilor, cu mai multe conductoare aflate pe plan orizontal, este de ajuns să se amplaseze deviatoare pentru păsări pe conductoarele exterioare.

În cazul în care acest aparat va fi folosit, recomandăm culegerea datelor timp de mai mulți ani (cel puțin 3) după cum urmează: observații directe, vizuale, parcurgerea transectelor preselectate, folosirea a 100, 150 de BSI, și nu în ultimul rând implicarea specialiștilor în protecția naturii și cunoașterea păsărilor. (Menționăm, că din 2012 se dezvoltă o nouă versiune a aparatului capabil să înregistreze și să trimită fotografii).

Soluții propuse pentru evitarea coliziunii păsărilor

În cazul reabilitării sau montării a noi linii electrice, recomandăm utilizarea unor conductoare de protecție de dimensiuni mai groase, în acest fel mărind vizibilitatea părților critice din punct de vedere a coliziunii păsărilor. Conductoarele de fază cu secțiune transversală mai mare, pot fi depistate și în acest fel ocolite de păsări, dar conductoarele mai subțiri sunt observate mai greu sau deloc, producând coliziuni.

Figura 16: Distanța dintre liniile paralele influențează numărul coliziunilor.

(Sursa: EEI & APLIC)

O altă metodă prin care s-ar putea reduce rata coliziunilor, ar fi în cazul reabilitării liniilor electrice paralele. O linie să fie desființată, iar cealaltă modificată în așa fel, încât să suporte ambele rețele.

Figura 17: Aranjarea conductoarelor electrice influențează numărul coliziunilor. (Sursa: EEI & APLIC)

Este indicat ca la proiectarea liniilor noi să fie folosită această metodă de sistem de

două rețele, reducând astfel numărul coliziunilor, a stâlpilor și liniilor electrice. În cazul în care această metodă nu poate fi folosită, din motive tehnice, este indicat montarea liniilor paralele la o distanță cât mai mică între ele (Figura 16). Și astfel pot fi împiedicate coliziunile la unele specii de păsări.

În cazul utilizării metodelor amintite, ar fi recomandat proiectarea stâlpilor, în așa fel încât conductoarele electrice să ocupă un spațiu aerian cât mai redus (Figura 17), conductoarele pe plan vertical să fie la o distanță cât mai mică între ele, ca să apară ca o singură suprafață.

O soluție eficientă din punct de vedere financiar și al durabilității, este realizarea unor linii de copaci suficient de înalți, bine identificabile de păsări, dea lungul și pe ambele părți ale liniilor electrice aflate în ariile prioritare pentru protecția păsărilor.

Aceste linii de copaci vor fi identificate de către păsări ca elemente de peisaj din natură, ridicându-se la înălțime pentru a trece deasupra (Figura 18).

Figura 18: Fâșiile de copaci suficient de înalți, paralel cu liniile electrice pot reduce semnificativ numărul coliziunilor. (Sursa: EEI & APLIC)

Înaintea montării unor linii electrice noi, este indicată evaluarea stării de conservare a habitatului, numărul speciilor de păsări care pot fi expuse coliziunilor și identificarea factorilor de risc. Împreună cu specialiști din domeniul protecției păsărilor trebuie realizată o documentație pentru minimalizarea coliziunilor păsărilor, în zonele cu habitate acvatice, râuri, locuri cunoscute pentru iernarea, odihnă a păsărilor, trasee de migrație. În zonele desemnate pentru noile linii electrice , este indicat folosirea elementelor existente de peisaj , cum ar fi aliniamentele de arbori, fâșiile și perdelele de pădure, crestele de munte sau o vale mai adâncă, care ar acoperi liniile electrice, reducând în acest fel numărul coliziunilor. Pe traseele cunoscute pentru migrația păsărilor, cum ar fi un defileu îngust, creastă de munte etc., este interzisă montarea liniilor electrice care ar trece perpendicular prin aceste zone.

Există diverse dispozitive de semnalizare a conductoarelor, dar au fost făcute puține studii care să ateste eficacitatea lor. Din acest motiv, nu se poate alege dispozitivul care ar fi cel mai adecvat împotriva coliziunilor păsărilor. Prin compararea unor modele, rezultatele obținute sunt foarte diferite.

Totuși credem că, cele mai eficiente dispozitive de semnalizare sunt cele de mari dimensiuni, cu structură simplă, de două-trei culori, care și la vizibilitate redusă reflectă destul de bine lumina și sunt fluorescente.

Dispozitivele care pot fi montate foarte ușor pe conductoare, cu ajutorul unor cleme, ar fi potrivite, dar dintre acestea cele care sunt rotative, pot avea o durabilitate mai scăzută, din cauza unor posibile defecte ale rulmenților speciali.

Cele mai multe dispozitive sunt puțin sensibile la efectul corona. S-au dovedit a fi mai rezistente dispozitivele de deviere sferice și cele spiralate, decât cele montate cu ajutorul unor cleme, deoarece în jurul legăturilor părților de plastic și metal ale acestora, se dăunează mai rapid. Ca atare, la liniile electrice este indicat montarea majorității dispozitivelor doar pe conductorul de protecție, dar modelele sferice și cele RIBE pot fi montate și pe conductoarele de fază.

După criteriile descrise mai sus, amintim cinci dispozitive, care trebuie testate din punct de vedere a calității, al eficienței și al compatibilității, pentru utilizarea lor corespunzătoare în ceea ce privește siguranța păsărilor, în cazul reabilitării a diferitelor linii electrice.

Avian Flight Diverters

Baliza Avifauna

Tipul sferic

Inotec BFD 88

RIBE

Eficiența dispozitivelor de semnalizare pe traseele de testare, trebuie examinate împreună cu specialiști din domeniul protecției păsărilor, după un protocol anume, pe o perioadă de minim trei ani. Pe lângă acesta, propunem utilizarea a 100-

150 de bucăți de dispozitive tip BSI (cu tehnica de montare după modelul american), montate pe porțiunile de testare și pe porțiunile de control, pentru monitorizarea numărului și a locurilor de mortalitate a păsărilor. Pe parcursul testării, desemnarea porțiunilor de testare trebuie făcută împreună cu specialiști din

Foto 72: Coliziunea lebedei de vară cu conductoare liniilei de înaltă tensiune (Foto: Solt Szabolcs

domeniul protecției păsărilor. Aceste porțiuni pentru testare, cât și dispozitivele folosite vor fi alese după un protocol stabilit. Rezultatele mai multor monitorizări efectuate în diferite țări, demonstrează că cele mai multe coliziuni pe liniile electrice, au loc de fapt pe conductorul de protecție. Motiv pentru care este deosebit de important creșterea vizibilității acestora.

Analiza coronamentelor liniilor electrice aeriene ehipate cu conductoare neizolate și detalierea soluțiilor tehnice propuse pentru protecția păsărilor

În continuare vom analiza forma și dimensiunile coronamentelor prezentate în specificația tehnica ST34 SC Electrica SA, „Console metalice pentru linii electrice de medie tensiune” din punct de vedere a cerințelor pentru protecția păsărilor, ținând cont de următoarele principii:

Să asigure suficientă siguranța pentru păsările de diferite dimensiuni,

Să aibă în vedere principii și criterii unitare de analiză,

Să prezinte soluții moderne,

Siguranța funcționării de lungă durată,

Pe termen mediu să nu necesite întreținere iar lucrările de reparații să fie minime sau nule,

Pe termen mediu și lung să fie eficiente economic.

Simbolizarea consolelor va fi dată prin denumirea lor prescurtată, dar la fiecare vom preciza și denumirea din specificația tehnică cât și schița consolelor.

CONSOLA CSO 1100 (Consola de sustinere orizontala 1100)

Această consolă de susținere, utilizată la liniile electrice aeriene de medie tensiune (LEA M.T.) simplu circuit, care se echipează cu legături de susținere, realizate cu izolatori suport, nu corespunde cu principiile legate de protecția păsărilor.

Este o consolă orizontală, având distanța dintre faze de 1100 de mm care nu

Figura 19: CONSOLA CSO 1100

corespunde cerințelor de minimă siguranță care este de 1600 de mm.

În caz de echipare cu legături duble ( două izolatoare suport / fază), la aceste consolele cu distanța dintre faze de 1100 de mm, spațiul rămas liber pentru păsări va fi de numai 850 de mm și 600 de mm, deoarece și conductoarele auxiliare (corzile) pentru dublarea legăturilor sunt sub tensiune, iar în acest caz există riscul mai mare de scurtcircuit fază-fază, cauzat chiar și de păsări de dimensiuni mici din categosia „C”. Distanța dintre conductoarele de fază, fixate pe izolatorii suport, și consola de susținere este de 250-300 de mm, poate provoca scurtcircuit fază-pământ (consolă) la toate păsările de dimensiuni mici, dar mai mari decât cele amintite în categoria „D”.

Din acest motiv la realizarea de noi linii electrice aeriene de medie tensiune, cu

conductoare neizolate, sau la modernizarea celor existente, din punct de vedere a protecției păsărilor nu este acceptabilă utilizarea acestui tip de consolă. Liniile electrice existente, care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, pot rămâne în funcțiune numai în cazul în care vor fi prevăzute cu dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. Executarea și montarea acestor dispozitive realizate din materiale izolante montate pe conductoare și pe izolatoarele suport trebuie să corespundă, metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul 7.3.1. Prin montarea acestor dispozitive de protecție ar scădea semnificativ pericolul de scurtcircuit fază- fază și fază-pământ cauzat de păsări. La modernizarea liniilor echipate cu console CSO 1100, aceste coronamente ar trebui schimbate cu un tip de coronament care nu periclitează păsările (capitolul 7.3.2) și care să nu necesite montarea de dispozitive suplimentare pentru prevenirea accidentării păsărilor.

CONSOLA CSO 1385 (Consola de sustinere orizontala 1385)

Această consolă de susținere, utilizată la liniile electrice aeriene de medie tensiune (LEA M.T.) simplu circuit, care se echipează cu legături de susținere, realizate cu izolatori suport, nu corespunde cu principiile legate de protecția păsărilor.

Este o consolă orizontală, având distanța dintre faze de 1385 de mm care nu

Figura 20: CONSOLA CSO 1385

corespunde cerințelor de minimă siguranță care este de 1600 de mm. În caz de echipare cu legături duble ( două izolatoare suport / fază), la aceste consolele cu distanța dintre faze de 1385 de mm, spațiul rămas liber pentru păsări va fi de numai 1135 de mm și 885 de mm, deoarece și conductoarele auxiliare (corzile) pentru dublarea legăturilor sunt sub tensiune, iar în acest caz există riscul mai mare de scurtcircuit fază-fază, cauzat chiar și de păsări de dimensiuni mici din categosia „B”. Distanța dintre conductoarele de fază, fixate pe izolatorii suport, și consola de susținere este de 250-300 de mm, poate provoca scurtcircuit fază-pământ (consolă) la toate păsările de dimensiuni mici, dar mai mari decât cele amintite în categoria „D”.

Din acest motiv la realizarea de noi linii electrice aeriene de medie tensiune cu conductoare neizolate sau la modernizarea celor existente, din punct de vedere a protecției păsărilor nu este acceptabilă utilizarea acestui tip de consolă. Liniile electrice existente, care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, pot rămâne în funcțiune numai în cazul în care vor fi prevăzute cu dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. Executarea și montarea acestor dispozitive realizate din materiale izolante montate pe conductoare și pe izolatoarele suport trebuie să corespundă, metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul 7.3.1. Prin montarea acestor dispozitive de protecție ar scădea semnificativ pericolul de scurtcircuit fază- fază și fază-pământ cauzat de păsări. La modernizarea liniilor echipate cu console CSO 1385, aceste coronamente ar trebui schimbate cu un tip de coronament care nu periclitează păsările (capitolul 7.3.2.) și care să nu necesite montarea de dispozitive

suplimentare pentru prevenirea accidentării păsărilor.

CONSOLA CIT 140 (Consola de intindere si terminala 140)

Această consolă de întindere și terminală, utilizată la liniile electrice aeriene de medie tensiune (LEA M.T.) simplu circuit, care se echipează cu legături de întindere, realizate cu izolatore tijă sau capă-tijă, nu corespunde cu principiile legate de protecția păsărilor.

Este o consolă orizontală, având distanța dintre faze de 1400 de mm care nu

Figura 21: CONSOLA CIT 140

corespunde cerințelor de minimă siguranță care este de 1600 de mm, iar în acest caz există riscul de scurtcircuit fază-fază, cauzat de păsări de dimensiuni mari din categoria

„A”. Având în vedere că la lanțurile de întindere realizate cu izolatoare tijă compozit sau ceramică, lungimea lanțurilor de întindere simple este de 550 – 650 mm iar lungimea lanțurilor de întindere duble este de 750 – 900 mm, acestea nu sunt corespunzătoare pentru evitarea scurtcircuitului fază-pământ (consolă) cauzat de păsările mari și medii din categoriile „A” și „B”, pentru că distanța între parțile aflate sub tensiune ale lanțului de izolatoare și consolă este doar 400 – 500 mm la lanțuri simple și doar 550 – 650 mm la lanțuri duble. La faza de mijloc în cazul trecerii conductorului (coarda de legătură) deasupra consolei, printr-un izolator suport fixat pe vârful stâlpului, distanța între coardă și elementele metalice a consolei se reduce la doar 250-300 de mm, care poate provoca scurtcircuit fază-pământ (consolă) la păsările de dimensiuni mici, din categoria „C”. La lanțurile de întindere realizate cu izolatoare capă-tijă (CTS 70 sau CTS 40), lungimea lanțurilor de întindere simple este de ~700 de mm iar lungimea lanțurilor de întindere duble este de ~920 de mm, aceste distante nefiind corespunzătoare pentru evitarea scurtcircuitului fază-pământ (consolă) cauzat de păsările mari și medii din categoriile „A” și „B”, pentru că distanța între parțile aflate sub tensiune ale lanțului de izolatoare și consolă este doar ~570 mm la legături simple și doar ~710 mm la legături duble.

Din acest motiv la realizarea de noi linii electrice aeriene de medie tensiune cu conductoare neizolate sau la modernizarea celor existente, din punct de vedere al protecției păsărilor nu este acceptabilă utilizarea acestui tip de consolă echipată cu legături de întindere, cu dimensiunile mai sus mentionate, și legături (corzi) realizate cu conductoare neizolate, montate deasupra consolelor. Liniile electrice existente, care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, pot rămâne în funcțiune numai în cazul în care vor fi prevăzute cu dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. Executarea și montarea acestor dispozitive realizate din materiale izolante montate pe conductoare și pe izolatoarele suport trebuie să corespundă, metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul 7.3.1. Deasemenea legăturile (corzile) realizate cu conductoare neizolate trebuie schimbate cu corzi realizate cu conductoare izolate, iar la faza de mijloc coarda de legătură, montată deasupra consolei și fixată printr-un izolator suport montat pe vârful stâlpului, trebuie

demontată și trecută sub consolă și fixată de consolă cu un lanț de susținere. La lanțurile de întindere, pe partea dinspre conductor a izolatoarelor, între ultimele fuste a izolatorului, trebuie montate dispozitive de deviere a aripilor păsărilor (Foto 44 pag.67). Executarea și montarea acestor dispozitive realizate din materiale izolante trebuie să corespundă, metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul 7.3.1. In cazul înlocuirii izolației liniilor existente, trebuie utilizate lanțuri de întindere realizate cu izolatoare tijă compozit având lungimea izolatorului de minim 700 mm.

Prin aplicarea acestor metode ar scădea semnificativ pericolul de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzată de păsări.

La realizarea de noi linii electrice aeriene de medie tensiune cu conductoare neizolate sau la modernizarea celor existente, pentru protecția păsărilor și reducerea numărului de scurtcircuite fază-fază și fază-pământ, cauzate de păsări, trebuie utilizate console de tip CIT având distanța dintre faze de 1600 de mm, lanțuri de întindere realizate cu izolatoare tijă compozit având lungimea izolatorului de minim 700 mm, corzi de legătură realizate cu conductoare izolate, iar la faza de mijloc coarda de legătură montată sub consolă și fixată de aceasta cu un lanț de susținere.

CONSOLA CDS (Consola dezaxata de sustinere)

Această consolă de susținere, utilizată la liniile electrice aeriene de medie tensiune simplu circuit, care se echipează cu legături de susținere, realizate cu izolatoare suport, nu corespunde cu principiile legate de protecția păsărilor.

Este un coronament dezaxat așezat pe două nivele, având pe consola superioară distanța dintre faze de 1000 de mm, care nu corespunde cerințelor de minimă siguranță care este de 1600 de mm. În caz

Figura 22: CONSOLA CDS

de echipare cu legături duble (cazurile cele mai frecvente), pe consola superioară, spațiul rămas liber pentru păsări va fi de numai 500 de mm, deoarece și conductoarele auxiliare (corzile) pentru dublarea legăturilor sunt sub tensiune, iar în acest caz există riscul mai mare de scurtcircuit fază-fază, cauzat chiar și de păsări de dimensiuni mici din categosia „C”. La consola inferioară, în plan orizontal, distanța dintre fază și partea de fixare de stâlp a consolei este 550 mm, iar în caz de echipare cu legături duble, pe consola inferioară, spațiul rămas liber pentru păsări va fi de numai 300 de mm, deoarece și corzile pentru dublarea legăturilor sunt sub tensiune, iar în acest caz există riscul de scurtcircuit fază-pământ, cauzat chiar și de păsări de dimensiuni mici din categosia „C”.

Distanța dintre conductoarele de fază, fixate pe izolatorii suport, și consola de susținere este de 250-300 de mm, poate provoca scurtcircuit fază-pământ (consolă) la toate păsările de dimensiuni mici, dar mai mari decât cele amintite în categoria „D”.

Liniile electrice aeriene de medie tensiune echipate cu console de tip CDS care sunt construite de regulă în zonele locuite, și care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, pot rămâne în funcțiune numai în cazul în care vor fi protejate pentru prevenirea accidentării păsărilor si prevenirea pericolului de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzat de păsări. Protejarea acestor linii electrice aeriene echipate cu console de tip CDS se poate face prin înlocuirea conductoarelor liniei și a conductoarelor de legătură neizolate cu conductoare izolate sau prin montarea de dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. Executarea și montarea acestor dispozitive realizate din materiale izolante, montate pe conductoare și pe izolatoarele suport, trebuie să corespundă metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul 7.3.1. Prin înlocuirea conductoarelor neizolate cu conductoare izolate sau prin montarea dispozitivelor de protecție ar scădea semnificativ pericolul de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzat de păsări. La liniile electrice de medie tensiune noi sau la modernizarea liniilor existente echipate cu console de tip CDS, aceste linii trebuie echipate cu conductoare izolate torsadate sau cu cablu universal sau trebuie trecute în linii electrice subterane (LES), realizate cu cablu pozat în pământ. Astfel, se poate elimina aproape în totalitate accidentărea păsărilor și implicit pericolul de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzată de păsări.

CONSOLA CDI (Consola dezaxata de intindere)

Această cconsolă de întindere, utilizată la liniile electrice aeriene de medie tensiune simplu circuit, care se echipează cu legături de întindere, realizate cu izolatore tijă sau capă-tijă, nu corespunde cu principiile legate de protecția păsărilor.

Este un coronament dezaxat așezat pe două nivele, având pe o consola superioară, distanța dintre faze de 1000 de mm care nu corespunde cerințelor de

Figura 23: CONSOLA CDI

minimă siguranță care este de 1600 de mm. Având în vedere că cele două coronamente dezaxate realizate cu consolele CDI și CDS au forma și dimensiunile de gabarit foarte apropiate, în continuare vom analiza mai detaliat numai părțile diferite din punct de vedere tehnic care au nevoie de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. La lanțurile de întindere realizate cu izolatoare tijă compozit sau ceramică, lungimea lanțurilor de întindere simple este de 550 – 650 mm, lungimea lanțurilor de întindere duble este de 750 – 900 mm, iar distanța între parțile aflate sub tensiune ale lanțului de izolatoare și consolă este de doar 400 – 500 mm la lanțuri simple, și doar 550 – 650 mm la lanțuri duble. Aceste tipuri de legături nu sunt corespunzătoare pentru evitarea scurtcircuitului fază-pământ (consolă) cauzat de păsările mari și medii din categoriile

„A” și „B”.

Având în vedere că, montarea consolei superioare se face la distanța de 250 mm de vârful stâlpului (distanță aproximativ egală cu înălțimea unui izolator suport) iar la faza de lângă stâlp unde trecerea corzii de legătură se face deasupra consolei superioare,

printr-un izolator suport fixat pe consolă, distanța între coardă și vârful stâlpului (locul unde se asează păsările) este de cca. 250 mm, ceea ce poate provoca scurtcircuit fază- pământ (stâlp) și la păsările de dimensiuni mici, amintite în categoria „C”. Ca atare, numai păsările foarte mici, din categoria „D” nu sunt puse în pericol de electrocutare. În cazul în care coarda de legătură este montata sub consolă și fixată de consolă cu un lanț de susținere, păsările mari și medii din categoria „A” și „B”, care se așează pe consola inferioară, vor fi foarte aproape de acestă coardă.

Liniile electrice aeriene de medie tensiune echipate cu console de tip CDI care sunt construite de regulă în zonele locuite, și care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, pot rămâne în funcțiune numai în cazul în care vor fi protejate pentru prevenirea accidentării păsărilor și, implicit, prevenirea pericolului de scurtcircuit fază- fază și fază-pământ cauzat de păsări. Protejarea acestor linii electrice aeriene echipate cu console de tip CDI se poate face prin înlocuirea conductoarelor liniei și a conductoarelor de legătură neizolate cu conductoare izolate sau prin montarea de dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. La lanțurile de întindere, pe partea dinspre conductor a izolatoarelor, între ultimele fuste ale izolatorului, trebuie montate dispozitive de deviere a aripilor păsărilor (Foto 44 pag.67), corzile trebuie înlocuite cu conductoare izolate și trebuie montate dispozitive izolante pe conductoare și pe izolatoarele suport. Executarea și montarea dispozitivelor de deviere a aripilor păsărilor si a dispozitivelor realizate din materiale izolante montate pe conductoare și pe izolatoarele suport trebuie să corespundă, metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul 7.3.1. Prin înlocuirea conductoarelor neizolate cu conductoare izolate sau prin montarea dispozitivelor de protecție ar scădea semnificativ pericolul de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzat de păsări. Liniile electrice de medie tensiune noi sau modernizarea liniilor existente, echipate cu console de tip CDI, trebuie sa se realizeze cu conductoare izolate torsadate sau cu cablu universal, sau trecute în linii electrice subterane (LES), realizate cu cablu pozat în pământ. Astfel, se poate elimina aproape în totalitate accidentarea păsărilor și implicit pericolul de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzat de păsări.

CONSOLA CIE (Consola izolatie elastica)

Această consolă de susținere , utilizată la liniile electrice aeriene de medie tensiune simplu circuit, care se echipează cu izolație elastică, realizată cu lanțuri de susținere, nu coincide cu principiile legate de protecția păsărilor, dar este o soluție mai eficientă decât cea cu izolație suport.

Este o consolă de simplu circuit, distanța dintre faze este de 1510 de mm care diferă puțin față de mărimea de minimă

Figura 24: CONSOLA CIE

siguranță care este de 1600 mm. Izolația elastică este deosebit de favorabilă pentru siguranța păsărilor, deoarece partea pe care se pot așeza păsările cel mai frecvent este

traversa de susținere a conductoarelor.

Un alt loc unde se pot așeza păsările, este vârful stâlpului, care se află între montanții consolei. Distanța dintre montanți în dreptul traverselor este de 1940 mm iar distanța intre montanți în zona de fixare pe stâlp este de 200 – 250 mm în funcție de dimensiunile stâlpului. Astfel, pe vârful stâlpului, între montanți se pot așeza și păsările de talie medie din categoria „B”, ca de exemplu șorecarul comun. Dar, aceste păsări din categoria „B” sunt în pericol de electrocutare, deoarece distanța dintre vârful stâlpului și partea inferioară a traversei este de 1100 de mm, dar la lanțurile de susținere simple, având lungimea de cca. 630 mm (între punctul de fixare la traversă și partea de jos a clemei de susținere a conductorului), distanța care rămâne între clema de susținere și vârful stâlpului este de 470 mm, distanță care prezintă siguranță doar păsărilor de talie mică, din categoria „C”.

Apare o problemă majoră, dacă sunt folosite legături duble realizate cu lanțuri de susținere in „V”, deoarece în acest caz distanța dintre vârful stâlpului și clema de susținere scade la 395mm, ceea ce prezintă pericol de electrocutare chiar și pentru păsări mici din categoria „C”, de exemplu vânturelul roșu poate provoca un scurtcircuit fază-pământ.

Din aceste motive consolele CIE care se montează pe linii noi sau pe cele modernizate, fără modificările dimensiunilor sau fără montarea de dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor, nu sunt corespunzătoare din punct de vedere a protecției păsărilor.

Liniile electrice existente, care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, pot rămâne în funcțiune numai în cazul în care vor fi prevăzute cu dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. O soluție ar fi împiedicarea păsărilor de a se așeza în vârful stălpului, adică montarea

Figura 25 Dispozitiv antipasăre

dispozitivelor antipasăre (paraberze) (Figura 25). Aceasta ar fi o soluție numai în cazurile speciale, deoarece contravine cu principiile de bază ( cap. 7.3.1), dar în acest caz este singura soluție, pentru acest tip de consolă, care ar putea scădea semnificativ numărul păsărilor accidentate prin electrocutare și implicit pericolul de scurtcircuit fază-pământ cauzat de păsări.

În cazul realizării de console noi de acest tip, acestea trebuie dimensionate astfel încât să nu necesite folosirea de dispozitive de protecție suplimentare pentru prevenirea accidentării păsărilor ( cap. 7.3.1).

CONSOLA CSS, CSI (Consola orizontala d.c. de sustinere superioara si sutinere inferioara)

Acest coronament de susținere, utilizată la liniile electrice aeriene de medie tensiune dublu circuit, care se echipează cu legături de susținere, realizate cu izolatori suport, nu corespunde cu principiile legate de protecția păsărilor. Coronamentul este orizontal și se compune din două console (traverse), una montată pe vârful stâlpului și cealaltă montată la distanța de 1550 mm. Având în

Figura 26: CONSOLA CSS, CSI

vedere că aceste console sunt diferite ca tip, dar au dimensiunile de gabarit foarte apropiate, evaluarea problemelor legate de siguranța păsărilor va fi tratat în ansamblu pentru întregul coronament.

Este un coronament orizontal, având distanța dintre faze de 1270 de mm care nu corespunde cerințelor de minimă siguranță care este de 1600 de mm. În caz de echipare cu legături duble ( două izolatoare suport / fază), la aceste console spațiul rămas liber pentru păsări va fi de numai 770 de mm, deoarece și conductoarele auxiliare (corzile) pentru dublarea legăturilor sunt sub tensiune, iar în acest caz există riscul mai mare de scurtcircuit fază-fază, cauzat chiar și de păsări de dimensiuni mici din categosia „C”. Distanța dinte conductoarele de fază și consola de susținere este de 250-300 de mm, ceea ce poate provoca scurtcircuit fază-pământ (consolă) la toate păsările de dimensiuni mici, dar mai mari decât cele amintite în categoria „D”.

Din acest motiv la realizarea de noi linii electrice aeriene de medie tensiune cu conductoare neizolate sau la modernizarea celor existente, din punct de vedere al protecției păsărilor nu este acceptabilă utilizarea acestui tip de coronament. Distanța dintre cele două console, superioară și inferioară, ar fi potrivită, dar nu putem exclude posibila electrocutare a berzei albe, care poate atinge consola superioră sau conductorul montat pe aceasta, în cazul în care se așează pe izolatorul suport sau pe conductorul montat pe consola inferioară.

Liniile electrice existente, care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, pot rămâne în funcțiune numai în cazul în care vor fi prevăzute cu dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. Executarea și montarea acestor dispozitive realizate din materiale izolante montate pe conductoare și pe izolatoarele suport trebuie să corespundă, metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul

7.3.1. Prin montarea acestor dispozitive de protecție ar scădea semnificativ pericolul de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzat de păsări.

În cazul realizării de console noi de acest tip, acestea trebuie dimensionate astfel încât să nu necesite folosirea de dispozitive de protecție suplimentare pentru prevenirea accidentării păsărilor ( cap. 7.3.2.).

CONSOLA CIS, CII (Consola orizontala d.c. de întindere superioara si inferioara)

Acest coronament de întindere realizat cu console CIS, CII ca și coronamentul de susținere realizat cu console CSS, CSI, se utilizează la liniile electrice aeriene de medie tensiune dublu circuit. Cele două coronamente au configurație și dimensiuni apropiate.

Acest coronament de întindere pentru LEA M.T. dublu circuit, care se echipează cu legături de întindere realizate cu

Figura 27: CONSOLA CIS, CII

izolatore tijă sau capă-tijă, nu corespunde cu principiile legate de protecția păsărilor. Coronamentul este orizontal și se compune din două console (traverse), una montată la 440 mm de vârful stâlpului și cealaltă montată la distanța de 1500 mm de prima consolă. Ca și la coronamentul de susținere, console sunt diferite ca tip, dar au dimensiunile de gabarit foarte apropiate, evaluarea problemelor legate de siguranța păsărilor va fi tratat în ansamblu pentru întregul coronament.

La acest coronament orizontal distanța dintre faze este de 1470 de mm care nu corespunde cerințelor de minimă siguranță care este de 1600 de mm, iar în acest caz există riscul de scurtcircuit fază-fază, cauzat de păsări de dimensiuni mari din categoria

„A”.

Având în vedere că, la lanțurile de întindere, realizate cu izolatoare tijă compozit sau ceramică, lungimea lanțurilor de întindere simple este de 550 – 650 mm, lungimea lanțurilor de întindere duble este de 750 – 900 mm, iar distanța între parțile aflate sub tensiune ale lanțului de izolatoare și consolă este doar 400 – 500 mm, la lanțuri simple, și doar 550 – 650 mm, la lanțuri duble, aceste tipuri de legături nu sunt corespunzătoare pentru evitarea scurtcircuitului fază-pământ (consolă) cauzat de păsările mari și medii din categoriile „A” și „B”. Deasemenea lanțurile de întindere realizate cu izolatoare capă-tijă (CTS 70 sau CTS 40), nu sunt corespunzătoare pentru evitarea scurtcircuitului fază-pământ (consolă) cauzat de păsările mari și medii din categoriile „A” și „B”, pentru că distanța între parțile aflate sub tensiune a lanțului de izolatoare și consolă este doar ~570 mm la legături simple și doar ~710 mm la legături duble.

Problema specifică la acest coronament, care poate afecta siguranța păsărilor este că, între tirantul de fixare a consolei inferioare de întindere (CII) și coarda de legătură, pentru conductorul montat pe consola superioară de întindere (CSI), distanța fază- tirant este de numai 650-750 mm, care nu este corespunzătoare pentru evitarea scurtcircuitului fază-pământ (tirant) cauzat de păsările mari și medii din categoriile „A” și „B”.

Din acest motiv la realizarea de noi linii electrice aeriene de medie tensiune cu conductoare neizolate sau la modernizarea celor existente, din punct de vedere al

protecției păsărilor nu este acceptabilă utilizarea acestui tip de consolă echipată cu legături de întindere cu dimensiunile mai sus mentionate și cu legături (corzi) realizate cu conductoare neizolate.

Liniile electrice existente, care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, pot rămâne în funcțiune numai în cazul în care vor fi prevăzute cu dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. Executarea și montarea acestor dispozitive realizate din materiale izolante montate pe conductoare și pe izolatoarel trebuie să corespundă, metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul 6.1.1 Deasemenea corzile realizate cu conductoare neizolate trebuie schimbate cu corzi realizate cu conductoare izolate. La lanțurile de întindere, pe partea dinspre conductor a izolatoarelor, între ultimele fuste ale izolatorului, trebuie montate dispozitive de deviere a aripilor păsărilor (Foto 44 pag.67). Executarea și montarea acestor dispozitive realizate din materiale izolante trebuie să corespundă, metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul 7.3.1. In cazul înlocuirii izolației liniilor existente, trebuie utilizate lanțuri de întindere realizate cu izolatoare tijă compozit având lungimea izolatorului de minim 700 mm.

Prin aplicarea acestor metode ar scădea semnificativ pericolul de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzat de păsări.

La realizarea de noi linii electrice aeriene de medie tensiune cu conductoare neizolate sau la modernizarea celor existente, pentru protecția păsărilor și reducerea numărului de scurtcircuite fază-fază și fază-pământ cauzat de păsări, trebuie utilizate console de tip CIS, CII având distanța dintre faze de 1600 de mm, lanțuri de întindere realizate cu izolatoare tijă compozit având lungimea izolatorului de minim 700 mm, iar corzile de legătură trebuie realizate cu conductoare izolate.

CONSOLA CDCS (Paianjen) (Consola de sustinere izolatie elastica dublu circuit)

Aceste coronament de susținere vertical, utilizată la liniile electrice aeriene de medie tensiune dublu circuit, care se echipează cu izolație elastică, realizată cu lanțuri de susținere, nu corespunde în totalitate cu principiile legate de protecția păsărilor, dar este o soluție mai eficientă decât cea cu izolație suport. Coronamentul este vertical având distanța între faze ( pe verticală ) de 1500 mmm iar distanța între circuite ( pe orizontală ) de

Figura 28: CONSOLA CDCS (Paianjen)

3000 mmm. La acest coronament distanța dintre faze pe orizontală fiind de 3000 mm, aceasta depășeste semnificativ distanța minimă siguranță care este de 1600 de mm.

Distanța pe verticală între faze este de 1500 mmm, dar la consolele de jos și de mijloc distanța între consolă și partea de jos a clemei de susținere a conductorului aflat

deasupra consolei se reduce la 870 mm in cazul lanțurilor de susținere simple (având lungimea lanțului de 630 mm) și la 664 mm in cazul lanțurilor de susținere duble (având lungimea lanțului de 836 mm). Acestă distanță nu este corespunzătoare pentru evitarea scurtcircuitului fază-pământ (consolă) cauzat de păsările mari și medii din categoriile „A” și „B” cum ar fi șorecarul comun sau cod alb.

La realizarea de noi linii electrice aeriene de medie tensiune cu conductoare neizolate sau la modernizarea celor existente, cu toate avantajeje acestui tip de coronament, din punct de vedere a protecției păsărilor nu este acceptabilă utilizarea acestuia fără modificarea dimensiunilor sau fără montarea de dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor.

Liniile electrice existente, care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, pot rămâne în funcțiune numai în cazul în care vor fi prevăzute cu dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. Prin montarea acestor dispozitive de protecție ar scădea semnificativ pericolul de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzat de păsări. O soluție ar fi împiedicarea păsărilor de a se așeza pe consolele de jos și de mijloc, prin montarea dispozitivelor antipasăre (paraberze) pe aceste console (Figura 25). Acesta ar fi o soluție numai în cazurile speciale, deoarece contravine cu principiile de bază ( cap. 7.3.1), dar în acest caz este singura soluție pentru acest tip de consolă, care ar putea scădea semnificativ numărul păsărilor accidentate prin electrocutare și implicit pericolul de scurtcircuit fază-pământ cauzat de păsări.

În cazul realizării de console noi de acest tip, acestea trebuie dimensionate astfel încât să nu necesite folosirea de dispozitive de protecție suplimentare pentru prevenirea accidentării păsărilor (dispozitivelor antipasăre).

CONSOLA CDCI (Consola de intindere izolatie elastica dublu circuit)

Această consolă de întindere CDCI ca și consola de susținere CDCS, se utilizează la liniile electrice aeriene de medie tensiune dublu circuit cu coronament vertical. Cele două coronamente au configurație și dimensiuni apropiate.

Acest coronament vertical de întindere pentru LEA M.T. dublu circuit, care se echipează cu legături de întindere, realizate cu izolatore tijă sau capă-tijă, nu

Figura 29: CONSOLA CDCI

corespunde în totalitate cu principiile legate de protecția păsărilor, dar este o soluție mai eficientă decât coronamentul orizontal de întindere dublu circuit, realizat cu console CIS, CII.

Această consolă de întindere CDCI, ca și consola de susținere CDCS, are distanța între faze ( pe verticală ) de 1500 mmm iar distanța între circuite ( pe orizontală ) de 3000

mmm. La acest coronament distanța dintre faze pe orizontală fiind de 3000 mm, aceasta depășeste semnificativ distanța minimă siguranță pentru păsări, care este de 1600 de mm.

Ca și la celelalte console de întindere analizate până în prezent, realizate cu izolatoare tijă compozit sau ceramică, distanța între parțile aflate sub tensiune ale lanțului de izolatoare și console este doar 400 – 500 mm la lanțuri simple, și doar 550 – 650 mm la lanțuri duble, iar la lanțurile de întindere realizate cu izolatoare capă-tijă (CTS 70 sau CTS 40) distanța între parțile aflate sub tensiune ale lanțului de izolatoare și console este doar ~570 mm la legături simple și doar ~710 mm la legături duble. Aceste tipuri de legături nu sunt corespunzătoare pentru evitarea scurtcircuitului fază-pământ (consolă) cauzat de păsările mari și medii din categoriile „A” și „B”.

Ca și la consola de susținere CDCS, distanța pe verticală între faze este de 1500 mmm, dar la consolele de jos și de mijloc distanța între tirantul de fixare a consolelor și coarda de legătură a conductorului montat pe consola aflată deasupra acestora se reduce la cca. 950-1100 mm. In cazul în care această coardă nu este izolată, distanța de 950 – 1100 nu este suficientă pentru evitarea scurtcircuitului fază-pământ (tirant) cauzat de păsările mari din categoriile „A” cum ar fi barza albă.

La modernizarea acestor linii electrice aeriene de medie tensiune cu conductoare neizolate, cu toate avantajele acestui tip de coronament, din punct de vedere al protecției păsărilor nu este acceptabilă utilizarea acestuia fără montarea de dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor și fără înlocuirea corzilor realizate cu conductoare neizolate cu corzi realizate cu conductoare izolate ( sau izolarea celor existente ) la consolele de sus și de mijloc.

Deasemenea liniile electrice existente, care sunt în stare tehnică bună și nu necesită modernizare, pot rămâne în funcțiune numai în cazul în care vor fi prevăzute cu dispozitive de protecție pentru prevenirea accidentării păsărilor. Executarea și montarea acestor dispozitive, realizate din materiale izolante montate pe conductoare și pe izolatoare, trebuie să corespundă metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul 7.3.1 Deasemenea legăturile (corzile) realizate cu conductoare neizolate trebuie izolate sau schimbate cu corzi realizate cu conductoare izolate, la consolele de sus și de mijloc. La lanțurile de întindere, pe partea dinspre conductor a izolatoarelor, între ultimele fuste ale izolatorului, trebuie montate dispozitive de deviere a aripilor păsărilor (Foto 44 pag.67). Executarea și montarea acestor dispozitive realizate din materiale izolante trebuie să corespundă, metodelor și soluțiilor tehnice prezentate în capitolul 7.3.1. In cazul înlocuirii izolației liniilor existente, trebuie utilizate lanțuri de întindere realizate cu izolatoare tijă compozit având lungimea izolatorului de minim 700 mm.

Prin aplicarea acestor metode ar scădea semnificativ pericolul de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzat de păsări.

La realizarea de noi linii electrice aeriene de medie tensiune cu conductoare neizolate, cu toate avantajeje acestui tip de coronament, pentru protecția păsărilor și reducerea numărului de scurtcircuit fază-fază și fază-pământ cauzată de păsări, trebuie utilizate

console de tip CDCI având distanța dintre faze (pe verticală) de 1600 de mm, lanțuri de întindere realizate cu izolatoare tijă compozit având lungimea izolatorului de minim 700 mm și corzile de legătură realizate cu conductoare izolate.

Studii de caz și interpretarea datelor primite de la sucursale

Metoda folosită

În prezenta cercetare, au fost alese câte o filială din fiecare sucursală a Electrica S.A., astfel din Transilvania Sud – SDEE Mureș, din Transilvania Nord – SDEE Bihor, iar din Muntenia Nord – SDEE Galați.

La fiecare dintre filiale menționate, au fost organizate întâlniri pentru discuții personale, iar pentru colectarea datelor necesare studiilor de caz s-a trimis filialelor o cerere de furnizare de date.

Datele care au fost cerute de le filiale se află detailate în continuare.

Legat de rețeau de joasă tensiune, următoarele date au fost cerute:

În problematica cuiburilor de berze aflate pe stâlpii liniilor de joasă tensiune:

dacă există o evidență a cuiburilor de berze aflate pe rețea?

dacă există o evidență a suporturilor pentru cuiburi de berze montate?

dacă există o evidență a localităților problematice – unde se produc multe deranjamente din cauza berzelor?

ce tip/tipuri de suport pentru cuiburi de berze sunt folosite in județ?

Considerații generale despre rezultate

Scopul nostru a fost să realizăm o bază de date cu toate cuiburile de berze aflate pe rețea (din cele trei județe luate în studiu), cu locația exactă al fiecărui cuib, menționând dacă cuibul este pe suport sau nu, și incluzind tipul de stâlp. O astfel de bază de date ar facilita programarea lucrărilor (cap. 8 Concluzii și recomandări)

În cazul cuiburilor de barză pe rețeaua de joasă tensiune ni s-au furnizat date de calitate foarte diferită, probabil din cauză că aceste date nu se centralizează la nivel de filială sau sucursală (cap. 8 Concluzii și recomandări).

Unele birouri au trimis numai o listă a localităților în care se află cuiburi de berze pe rețea, altele au menționat numărul cuiburilor din localități, dar numai rar am primit informație detaliată cu tipul de stâlp pe care se află cuibul, respectiv dacă cuibul se află pe suport sau nu. Pentru că această informație nu era disponibilă de pe întreg teritoriul a celor trei județe țintă, nu am putut să realizăm o situație exactă a cuiburilor de berze aflate pe rețea. Din această pricină am folosit informațiile din baza de date a Asociației Grupul Milvus și le-am comparat cu datele primite de la cele 3 filialele Electrica cu care

am colaborat. Folosind ambele surse am reușit să creăm o hartă cu localitățile unde ar fi necesar montarea suporturilor pentru cuiburi de berz e. Menționăm că o bază de date completă ar cuprinde și tipul de stâlp, dar această informație ne lipsește în majoritatea cazurilor. Unele județe (de ex. Vrancea) sunt foarte deficitare la acest capitol, deoarece Asociația Grupul Milvus dispune de foarte puține informații despre cuiburi de berze din acest județ.

Legat de rețeaua de medie tensiune

Următoarele întrebări au fost adresate filialelor:

care sunt liniile care înregistrează cele mai multe RAR-uri?

care sunt liniile pe care s-au înregistrat cele mai multe deranjamente (cazuri în care personalul Electrica trebuia să se deplaseze pentru a remedia situația) din cauza păsărilor?

perioadele (lunile) în care se înregistrează deranjamentele

dacă sunt linii izolate – locația, numărul de stâlpi, etc. respectiv ce tip de izolator s-a folosit

locația liniilor care sunt cu cablu izolat (torsadat)

locația liniilor cu izolatoare îndreptate în jos (console cu izolație elastică)

Considerații generale

Scopul nostru a fost să aflăm dacă electrocutarea păsărilor pe liniile de medie tensiune crează probleme în funcționarea rețelei, dacă sunt unele linii care înregistrează mai multe probleme decât altele, dacă perioada considerată de noi cea mai problematică (lunile iulie – august, când zboară puii berzelor și altor specii frecvent electrocutate) se reflectă și în datele primite de la filiale, respectiv să adunăm experiența sucursalelor legat de montarea de teci electroizolante.

Ce am constatat?

Două sucursale (Galați și Mureș) au experiență cu montarea de teci electroizolante fabricate în România – experiența în ambele cazuri este satisfăcătoare.

Perioada anului în care se înregistrează majoritatea problemelor cu păsări pe LEA de medie tensiune (incidentele) sunt iulie – august – septembrie. O mare parte a RAR-urilor se înregistrează tot în această perioadă și probabil sunt cauzate de păsări.

Legat de liniile de 110 kV

Următoarele întrebări au fost adresate filialelor:

care sunt liniile pe care se înregistrează probleme din cauza păsărilor

perioadele în care se înregistrează deranjamentele

tipurile de coronament a stâlpilor unde se înregistrează probleme cu păsările.

Considerații generale:

În cazul liniilor de 110 kV nu se înregistrează incidente provocate de păsări. Cel puțin în cazul inspecților de teren, nu se găsesc păsări moarte sub stâlpi. Dat fiind mărimea lanțurilor de izolatori la stâlpii de 110 kV, numai păsările de mărimea berzei albe pot cauza scurtcircuite.

Figura 30: Numărul total al incidentelor din jud. Bihor în perioada 2011-2014, pe baza datelor furnizate de Electrica Transilvania Nord

Din păcate situația incidentelelor defalcat pe luni am primit numai de la sucursala Oradea. Analizând aceste date, putem constata că 58 % dintre incidente sunt produse în perioadele în care berzele produc incidente și pe liniile de medie tensiune.

Este cunoscut faptul că berzele în lunile iulie-august înnoptează în stoluri și deseori aleg stâlpii de medie sau de înaltă tensiune ca platformă. Ar fi logic, deci, să afirmăm că o mare parte a incidentelor în această perioadă sunt cauzate de berze. Totuși, faptul că nu s-au găsit cadavre de păsări sub stâlpi cu ocazia ieșirilor pe teren, nu ne permite să afirmăm sigur că aceste incidente sunt cauzate de berze.

Analizând datele primite din județul Galați, constatăm că există o zonă în jurul localității Liești unde – pe cinci linii – se înregistrează cele mai multe incidente – 86,03% din totalul incidentelor înregistrate în județul Galați.

Figura 31: Liniile electrice cu număr ridicat de incidente din jurul localității Liești

Considerăm că ar fi indicat o verificare a acestui fenomen. Primul pas ar fi o defalcare pe luni a incidentelor, după care în lunile cu cele mai multe incidente ar trebui verificat

pe teren cauza incidentelor.

În general, datele furnizate de sucursalele Electrica au stat la baza sau au contribuit semnificativ la realizarea studiilor de caz. Discuțiile personale cu angajații companiei au fost de mare ajutor în realizarea studiului. Aceste discuții ne-au ajutat să înțelegem mai bine problemele cu care se confruntă Electrica și ne-au dat o perspectivă referitoare la posibilitățile tehnice respectiv nivelul de experiență, pentru rezolvarea problemelor.

Coliziunea păsărilor sălbatice cu LEA de medie tensiune în ROSPA0097 Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani, județul Bihor

Situl Natura 2000 ROSPA0097 Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani, județul Bihor este una dintre cele mai importante zone din Câmpia de Vest pentru păsări acvatice respectiv păsări de stepă și silvostepă. Situl se suprapune, printre altele, cu Parcul Natural Cefa. Criteriile în alegerea limitelor acestor situri au fost distribuția speciilor și a habitatelor, precum și învecinarea de partea cealaltă a graniței cu zona Kis-Sárrét care face parte din Parcul Național Körös-Maros din Ungaria și care adăpostește în mare aceleași tipuri de habitate și speciile lor caracteristice, constituind împreună un ecosistem complex.

Figura 32: Numerotarea bazinelor principale ale complexului piscicol Cefa

Pescăria Cefa

Pescăria Cefa constituie doar o treime din complexul transfrontalier al celor trei sisteme de heleșteie existente în această zonă. Celelalte două, Biharugra și Begécs se regăsesc în Ungaria, însă păsările nu țin cont de granițele politice și împreună cu pescăria Cefa formează un singur ansamblu de habitate. Pescăria Cefa este constituită din 47 de bazine mai mici și mai mari, exploatate ca heleșteie de creștere, bazine de reproducere, bazine de iernare și bazine de parcare. Suprafața totală a luciului de apă este de apr. 680 ha.

Figura 33: Tronsonul de 20kV care trece printre heleșteie

Heleșteiele de la Cefa și zonele învecinate oferă prin plasarea lor pe culoarul de migrație Panonică, locuri ideale pentru hrănire, acumulare și repaus pentru zeci de mii de păsări în timpul migrației de primăvară și toamnă. În același timp, pescăria Cefa oferă loc de cuibărit pentru efective importante de păsări acvatice.

Avifauna pescăriei Cefa este bine cunoscută și des cercetată în comparație cu alte zone umede din România. Membrii Grupului Milvus derulează activități de evaluare a ornitofaunei de la Cefa începând din 1991, iar în 2012 dinamica păsărilor a fost urmărită constant de-a lungul unui întreg an. Aceste activități s-au derulat în cadrul proiectului transfrontalier HURO – 1001/302/1.3.1 – (Îmbunătățirea caracterelor transfrontaliere ale Parcului Național Körös-Maros și Parcului Natural Cefa). În cadrul celor 42 de zile de teren efectuate în 2012 s-au monitorizat concomitent statutul heleșteielor, dinamica speciilor de păsări sălbatice și preponderent a celor acvatice ale căror viață este legată de zone umede, dar și factorii negativi care afectează aceste păsări. Unul dintre acești

factori îl constituie pierderile generate de coliziunea păsărilor acvatice cu LEA de medie tensiune Cefa – Ateaș.

Linia respectivă urmează drumul comunal DC89 care leagă satul Ateaș de reședința de comună Cefa, astfel trece printre heleșteiele care formează Pescăria Cefa.

Foto 73: LEA MT între lacurile Pescăriei Cefa

Cele mai amenințate efective de păsări de coliziune cu acest LEA de MT sunt cele care poposesc în preajma lacurilor adiacente DC89, adică lacurile 1, 2, 3, 7b, 8, 10, 12, 13 și 14, deoarece aceste păsări, când se mută de pe un lac pe altul dincolo de drum, trec peste conductoarele liniei de MT la foarte joasă altitudine. Ele nu sunt nevoite să urce la înălțime mai mare deoarece se lasă aproape imediat după decolare. Cele mai afectate grupuri de păsări sunt cele care aparțin familiilor Anatidae (lebede, gâște și rațe), Ardeidae (stârci), Podicipedidae (corcodei), Phalacrocoracidae (cormorani) etc. Aceste familii sunt bine reprezentate la Pescăria Cefa, și cuprind numeroase specii vulnerabile din punctul de vedere al cazurilor de coliziune cu LEA MT datorită comportamentului lor (de exemplu dinamica de dimineață și de seară ale cârdurilor de rațe, aglomerarea gâștelor pe heleșteie golite seara etc.) sau specificului lor (de exemplu specii de dimensiuni mari și zbor greu, precum lebedele și speciile mari de stârci). Șansa cazurilor de coliziune ale acestor păsări crește odată cu reducerea condițiilor de vizibilitate, cauzată de reducerea luminii în perioadele de crepuscul, ceață, ploaie și ninsoare abundentă.

În 2012, lacurile adiacente liniei MT Cefa-Ateaș s-au prezentat după cum urmează.

Lacul nr. 1 – Datorită suprafeței restrânse, importanța acestui bazin pentru

păsări acvatice este una nesemnificativă.

Lacul nr. 2 – Toamna se adună diferite specii de rațe (rața mare Anas platyrhynchos, rața lingurar A. clypeata, rața mică A. crecca cu nr. maxime de 1090, 800 respectiv 860 de ex.). În perioada în care lacul a fost golit, stârci cenușii Ardea cinerea s-au adunat în număr mare (până la 150 de ex.) pe acest lac.

Foto 74: Lebădă de vară moartă în urma coliziunii cu LEA MT Cefa-Ateaș

Lacul nr. 3 – Insulele de stuf de pe acest lac constituie cele mai importante locuri de cuibărit pentru egreta mare Ardea alba, stârcul roșu A. purpurea, și gâsca de vară Anser anser. În a doua parte a anului (august-decembrie) lacul 3 constituia principalul loc de aglomerare pentru rața mare Anas platyrhynchos (până la 2500 de ex.). În 8 septembrie 2012 pe acest lac au poposit 760 de rațe roșii Aythya nyroca, specie periclitată pe plan global. În decembrie, după ce majoritatea lacurilor au înghețat complet, acest lac a rămas ultimul refugiu pentru păsări acvatice.

Lacul nr. 7b – În 22.09.2012 au fost observate 199 de rațe roșii Aythya nyroca pe acest lac.

Lacul nr. 8 – În ianuarie 2012 a fost lacul cu cele mai multe păsări (~2000 de gârlițe mari Anseralbifrons, și peste 1500 de rațe mari Anasplatyrhynchos). Lacul8 a constituit unul dintre lacurile cu cele mai multe rațe roșii Aythya nyroca. Numărul acestora a crescut treptat din 4.VIII (124 ex.) până la sfârșitul lui septembrie (~500 ex. în 29.IX). Aici amintim de lacurile 8/1-8/2…8/5, care sunt niște bazine mici de câte 2 ha și se găsesc pe latura estică a lacului 8 propriu zis. Aceste lacuri trebuie menționate în primul rând din cauza cormoranului mic Phalacrocorax pygmaeus, care toamna înnoptează în număr foarte mare (până la 350 de ex.) pe câteva sălcii din apropierea acestor lacuri.

Lacul nr. 10 – Lacul 10 are cea mai mare acoperire cu cornaci (o plantă natantă), ceea ce îi conferă o importanță deosebită, aici acumulându-se majoritatea efectivelor de rață roșie Aythya nyroca din zonă. Toamna numărul maxim al rațelor roșii de pe acest lac a urcat la 2500 de exemplare (15.08.2012).

Lacul nr. 12 – Iarna (21.01.2012) respectiv primăvara (24.03.2012) câte 5-600 de gâște au poposit pe acest bazin. Numărul rațelor roșii Aythya nyroca a ajuns la 1650 de exemplare (19.08.2012).

Lacul nr. 13 – Este de remarcat numărul destul de mare al stârcilor în perioada golirii lacului din lunile martie (max. 120 ex.) respectiv septembrie (133 ex.).

Lacul nr. 14 – În perioada de golire s-au adunat 126 de stârci cenușii Ardea cinerea și egrete mari A. alba. În data de 13.10.2012 aproape 2900 de rațe (rațe mari Anas platyrhynchos, rațe cu cap castaniu Aythya ferina, și rațe roșii A. nyroca) au fost notate pe acest lac.

Concluzii, recomandări:

Pescăria Cefa, care se regăsește în situl Natura 2000 ROSPA0097 respectiv în Parcul Natural Cefa, este cel mai important habitat acvatic pentru cuibăritul și migrația păsărilor de baltă din întreaga Câmpia de Vest. În iazurile Pescăriei Cefa poposesc în întreaga perioada a anului mii de păsări acvatice care sunt periclitate de coliziune cu conductoarele liniei de MT Cefa-Ateaș. Tronsonul de LEA care afectează păsările acvatice de aici aste de 3 km lungime și trece exact prin mijlocul sistemului piscicol. Păsările se lovesc de conductoare mai ales în condiții de vizibilitate redusă (crepuscul, întuneric, ceață, precipitații). Considerăm că singura modalitate de a rezolva această problemă este transformarea acestui tronson de LEA în linie subterană. Considerăm că acest lucru este o necesitate absolută și prioritară, luând în considerare efectivele mari de păsări periclitate, printre care se numără și specii periclitate la nivel global precum rața roșie Aythya nyroca.

Habitatele de dropii de la Salonta

Dropia (Otis tarda), cea mai mare pasăre aptă de zbor din Europa, este o specie tipică pentru zonele de stepă, uscate, cu medii anuale de precipitație scăzute. Odată cu dezvoltarea agriculturii, stepele naturale, habitatele primare ale dropiei, s-au transformat în mare parte în terenuri arabile, care, în prezent, constituie cele mai răspândite habitate populate de dropii.

Dropia este o specie de pasăre

Foto 75: Dropie moartă datorită coliziunii cu LEA

periclitată la nivel mondial, a cărei populații, estimată în prezent la 43500 – 51200 de exemplare, se află în scădere permanentă aproape în întreaga sa arie de distribuție. Dropia a avut populații însemnate și în România până la mijlocul sec. XX, însumând prin anii ’50 peste 1000 de exemplare. De atunci, datorită în special diferitelor presiuni antropice (degradarea și fragmentarea habitatelor, intensificarea agriculturii, dezvoltarea infrastructurii, creșterea ratei de mortalitate din cauza coliziunilor cu linii electrice aeriene, rata reușitei de cuibărit scăzută datorită nivelului ridicat de mortalitate la puii de dropii, cauzat de tehnicile intensive de recoltare ale culturilor agricole, etc.), dropia a dispărut din țară aproape fără urme.

Figura 34: Zona populată de dropii în zona Salonta – Kis-Sárrét

Aparițiile cele mai regulate ale dropiei la noi în țară din ultimele decenii se localizează în zona ce se întinde în vestul orașului Salonta, partea de sud a ariei de proiect. Această populație aparte este una comună cu Ungaria, habitatele folosite de păsări se suprapun cu teritoriile ambelor state. Asociația Grupul Milvus a început verificarea prezenței dropiilor în zona dintre Salonta și granița de stat, parte integrantă a ariei de proiect în primăvara anului 2007.

Figura 35: Efectul de barieră generat de LEA asupra populației de dropii de la Salonta

În 2012, distribuția speciei în zona Salonta a fost urmărită constant de-a lungul unui întreg an. Aceste activități s-au derulat în cadrul proiectului transfrontalier HURO – 1001/302/1.3.1 – (Îmbunătățirea caracterelor transfrontaliere ale Parcului Național Körös-Maros și Parcului Natural Cefa). În cadrul celor 39 de zile de teren efectuate în 2012, în cursul cărora de 31 de ori specia țintă a fost văzută (maxim de exemplare 27), s- au monitorizat concomitent mărimea populației de dropii dar și factorii negativi care afectează aceste păsări. Unul dintre acești factori îl constituie reducerea habitatelor din cauza efectelor de barieră generate de existența LEA de medie tensiune și înaltă tensiune din vestul orașului Salonta.

Pierderea habitatelor din cauza existenței LEA însă nu este singurul factor negativ al acestora asupra dropiilor. În condiții slabe de vizibilitate, păsările se pot lovi fatal de conductoare, deoarece zborul lor este foarte greoaie și de cele mai multe ori zboară la altitudine foarte joasă, razant deasupra solului.

Concluzii, recomandări:

Dropia este o specie de pasăre periclitată la nivel global. În România specia aproape a dispărut. Singura zonă din întreaga țară unde mai există o populație viabilă de dropii este la Salonta, județul Bihor. Reducerea habitatelor din cauza efectelor de barieră generate de existența LEA de MT și ÎT afectează grav efectivele de dropii de la Salonta. Liniile de MT constituie linii care alimentează stații de pompare aparținând ANIF, respectiv anumite complexe de ferme.

Linia de înaltă tensiune este de 110kV, și leagă Salonta de Chișineu Criș. Considerăm că singura modalitate de a rezolva această problemă este transformarea tronsoanelor de LEA în linie subterană, și dezafectarea acelora care nu mai sunt în funcțiune. În ceea ce privește linia de ÎT, se propune montarea unor instalații de tip ”firefly” pentru prevenirea coliziunii dropiilor în condiții slabe de vizibilitate cu conductoarele liniei de 110kV.

Considerăm că aceste măsuri constituie o necesitate absolută și prioritară, luând în considerare statutul periclitat al dropiei, atât la nivel de țară, cât și global.

Foto 76: LEA transformate în LES în Ungaria, în habitate populate de dropii

Foto 77: Instalație tip ”firefly” care ajută dropiile să observe

conductoarele și în condiții reduse de vizibilitate și să le evite

Montarea cuiburilor artificiale destinate șoimului dunărean pe LEA de ÎT din județul Bihor

Șoimul dunărean este o pasăre răpitoare strict protejată prin lege, a cărei populație la nivel global se află în declin. În urmă cu 100 de ani șoimul dunărean era răspândit pe întreaga suprafață a țării cu excepția Carpaților, fiind întâlnit în special în vecinătatea ostroavelor și pădurilor din lunca Dunării (de aici și denumirea populară românească). Între timp numărul lor a scăzut, astfel că, la începutul acestui secol, se mai cunoșteau doar trei perechi în Munții Măcin din Dobrogea, dar și acestea au dispărut între timp.

La fel ca toate speciile de șoimi, nici șoimii dunăreni nu își construiesc propriul lor cuib, ci ocupă cuiburile abandonate ale altor păsări răpitoare sau ale corbilor. Adulții rămân tot anul în teritoriu, apărându-și cuibul pentru următorul sezon de împerechere. Arealul șoimului dunărean se întinde din centrul Europei, unde ocupă zonele deschise sau parțial împădurite de la câmpie (pășuni, câmpuri agricole), până în China. Populația globală este estimată la 9600 – 17000 de perechi. În România cuibăresc abia câteva perechi. Spre deosebire de populația din Europa Centrală, populația globală este în scădere accentuată.

Șoimul dunărean este listat în majoritatea convențiilor internaționale de conservare a biodiversității respectiv în Anexa I a Directivei Păsări a Uniunii Europene, fiind considerat specie periclitată aproape în întreaga sa arie de răspândire. În perioada 2010-2014 s-a demarat cel de-al doilea proiect LIFE (Conservarea șoimului dunărean în Nord-estul Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia – LIFE09 NAT/HU/000384) care vizează protecția acestei specii, care este de fapt continuarea primului proiect derulat între anii 2006-2010 (Protecția șoimului dunărean în Bazinul Carpatic – LIFE06 NAT/HU/000096). În cadrul acestui al doilea proiect, derulat în România de Asociația Grupul Milvus în colaborare cu Societatea Ornitologică Română, experții maghiari și slovaci au transferat experiența acumulată prin cel dintâi proiect LIFE specialiștilor din Bulgaria și România în vederea implementării celor mai bune metode de conservare a șoimului dunărean. Principalul obiectiv al proiectului a fost protecția populației șoimului dunărean în Europa, prin crearea condițiilor favorabile pentru extinderea populației în România și Bulgaria și, în același timp, stabilizarea acestor efective.

Odată cu începerea proiectului LIFE09 NAT/HU/000384 s-au demarat ample căutări ale șoimilor, în special în Dobrogea și în Câmpia de Vest, în urma cărora au fost identificate câteva cuiburi de șoim dunărean în Banat, respectiv Dobrogea, unde șoimii încă mai cuibăresc cu succes. Însă, chiar și așa, numărul perechilor cuibăritoare de șoimi dunăreni din România este sub 10 în prezent, și supraviețuirea speciei în România depinde de implementarea măsurilor necesare de conservare!

Una dintre cele mai eficiente metode de a stimula aceasta specie să cuibărească, metodă experimentată cu succes și în alte țări din U.E., este amplasarea unor cuiburi artificiale în acele zone unde șoimii găsesc condiții optime de hrănire, însă nu dispun de locuri de cuibărit. Cuiburile artificiale sunt de fapt niște platforme (varianta deschisă) sau cutii (varianta închisă, cu acoperiș) confecționate din metal sau material lemnos, amplasate pe stâlpii de susținere ai liniilor electrice de înaltă tensiune, care străbat

aceste zone. Șoimul dunărean preferă cuiburile care oferă o vizibilitate bună asupra teritoriului și unde există locuri favorabile pentru hrănire în apropiere. Este necesară astfel amplasarea cuiburilor artificiale în acele zone, unde se regăsesc suficiente terenuri agricole sau pășuni, care să ofere hrană șoimilor, însă nu mai există copaci înalți. Fiind vorba de o pasăre răpitoare care se hrănește în mare parte cu alte păsări, atragerea lor pe LEA de înaltă tensiune este benefică și pentru operatorii de rețea, deoarece șoimii pot reduce semnificativ prezența acelor păsări (ciori, grauri, porumbei etc.) pe consolele stâlpilor, care cauzează multe probleme tehnice.

Foto 78:

Cuiburi artificiale deschise confecționate din aluminiu (Ungaria) respectiv cherestea (Serbia) Șoim dunărean în cuib natural de corb (Banat) respectiv cuib artificial închis (Ungaria)

În cadrul proiectului s-au montat peste 130 de cuiburi artificiale în Câmpia de Vest respectiv Dobrogea. Dintre cele 85 cuiburi din Câmpia de Vest, 15 au fost montate pe stâlpii LEA de 110 kV din județul Bihor respectiv Satu Mare, gestionați de către Electrica Transilvania Nord, după cum urmează în tabelul de mai jos. Stâlpii au fost selectați în

așa fel încât, să fie în apropierea habitatelor agreate de șoimi, și să fie cât de departe posibil de surse de deranj și risc, precum localități, drumuri, LEA de MT etc.

Figura 36: Selectarea tronsoanelor de LEA de ÎT optime pentru montarea cuiburilor artificiale pentru șoimi dunăreni (cu negru) prin excluderea tronsoanelor apropiate de surse de deranj și risc

Până în prezent, nu s-a semnalat vreun caz de cuibărit de șoim dunărean în aceste 15 cuiburi, însă în Banat există deja 6 cuiburi artificiale montate pe stâlpi de ÎT ocupate de șoimi, care cuibăresc cu succes, și este de așteptat că, odată cu răspândirea populației cuibăritoare dinspre sud (Banat) respectiv vest (Ungaria) șoimii vor cuibări și în cuiburile montate pe stâlpii din Bihor și Satu Mare. Primii șoimi dunăreni au apărut deja în zonele unde există aceste cuiburi.

Figura 37: Stâlpii de 110 kV ai Electrica Trans. Nord pe care s-au montat cuiburi artificiale

De altfel, în ceea ce privește cuiburile care nu sunt ocupate de șoimi, de obicei nu rămân goale, deoarece mai sunt și alte specii în afara șoimului dunărean care duc lipsă

de cuiburi naturale. În cursul observațiilor efectuate în anul 2015 asupra cuiburilor artificiale instalate în județele Bihor respectiv Satu Mare, majoritatea acestora (10 din

15) au fost ocupate de vânturei roșii Falco tinnunculus. În afară de vânturelul roșu, uneori și șoimul rândunelelor ocupă aceste cuiburi.

Foto 79: Mascul adult de șoim dunărean la cuibul Oradea -Salonta-01

Concluzii, recomandări:

Șoimul dunărean este o specie periclitată, amenințată cu dispariția în România. Prin montarea cuiburilor artificiale pe stâlpii rețelelor LEA de ÎT, putem oferi acestor păsări locuri sigure de cuibărit. Datorită prezenței acestor răpitoare, scade numărul altor specii în preajma stâlpilor (ciori, porumbei, grauri) care pot cauza probleme. Selectarea corectă a stâlpilor pentru montarea cuiburilor trebuie să se bazeze pe analiza locațiilor acestora din punct de vedere al nevoilor speciei țintă. Cuiburile se vor monta cât mai sus posibil, iar în ceea ce privește poziționarea lor, trebuie evitată situația în care laturile deschise ale cuibului să privească în direcțiile de unde de obicei suflă vântul.

Foto 80: Cuiburi artificiale montate pentru șoim dunărean, ocupate de vânturel roșu (stânga) respectiv șoimul rândunelelor (dreapta)

Montarea de teci electroizolante pe stâlpii liniilor de medie tensiune pentru conservarea acvilei țipătoare mici (Aquila pomarina)

Acvila țipătoare mică (Aquila pomarina) este o specie periclitată în UE, iar România este responsabilă pentru o parte însemnată a populației europene. Unul dintre factorii periclitanți ai speciei (și a păsărilor răpitoare în general) este electrocutarea pe stâlpii rețelei de medie tensiune. Astfel, la impementarea proiectului LIFE08NAT/RO/000501

„Conservarea acvilei țipătoare mici”, finanțat prin programul LIFE al UE, o activitate importantă a fost localizarea și izolarea stâlpilor de medie tensiune periculoase. Proiectul a fost realizat în parteneriat între Agenția de Protecția Mediului Sibiu, Asociația Grupul Milvus și Societatea Ornitologică Română, iar activitățile concrete de conservare s-au desfășurat în trei Arii de Protecție Specială Avifaunistică din județele Mureș, Sibiu și Brașov, unde găsim populații însemnate ale acvilei țipătoare mici: Valea Nirajului-Dealurile Târnavelor, Podișul Hârtibaciului și Piemontul Făgăraș.

În toamna anilor 2010 și 2011, echipa proiectului (ajutat de voluntari din țară și din străinătate) a verificat 4828 de stâlpi de medie tensiune (metoda este descrisă în cap.4.2). Sub 414 stâlpi s-au găsit cadavre sau rămășițe de păsări electrocutate, numărul total al victimelor fiind de 519 exemplare (vezi tabelul de mai jos). După localizarea liniilor periculoase, a urmat montarea de teci electroizolante pe 1286 de stâlpi.

Materialele folosite pentru izolarea stâlpilor au fost procurate de la firma Textor din Timișoara. Din mai multe motive, s-a optat pentru varianta de a izola, ("a trata cu teci electroizolante") o linie întreagă și nu numai acei stâlpi sub care am găsit păsări electrocutate. Indiferent de faptul că în perioada de verificare s-au găsit cadavre sub ele sau nu, oricare stâlp cu coronament potențial periculos poate să electrocuteze păsări. Scopul final trebuie să fie îmbunătățirea întregului sistem de medie tensiune, astfel încât păsările să fie în siguranță. Dacă tratăm doar o parte a stâlpilor dintr-o linie, pentru restul se vor găsi foarte greu proiecte și fnanțări, iar izolarea acestora din urmă nu ar mai fi atât de cost-benefică ca izolarea unei linii întregi.

Eficiența acestei lucrări (din punct de vedere a protecției păsărilor) a fost verificată în septembrie 2015, la trei ani după montarea tecilor electroizolante. Rezultatele sunt

detaliate la concluzii.

Concluzii

Montarea de teci electroizolante pe liniile de medie tensiune este o activitate foarte folositoare din punct de vedere al păsărilor – sub stâlpii acoperiți bine cu teci electroizolante nu au fost găsite păsări moarte. Totuși, unele tipuri de coronament (stâlp transformator, stâlp separator, coronamente complicate, etc.) nu se pot izola cu această metodă, pentru aceste tipuri de stâlpi trebuie găsite alte soluții (vezi capitolul 7.) și aplicate împreună.

Foto 81: Coronament complicat, izolat pe jumătate, sub care s-a găsit pasăre electrocutată.

Șorecar pe coronament izolat.

Tecile electroizolante de la Textor sunt o soluție bună ca raport preț/calitate, dar necesită unele îmbunătățiri descrise în cap.7.

Foto 82: Montarea tecilor electroizolante / Stâlpi izolate

Electrocutarea păsărilor sălbatice pe tronsoanele LEA de MT Pechea-Costache Negri-Cudalbi, județul Galați

Zona se află în județul Galați, la limita Câmpiilor Lozova, Cuca și a Tecuciului de est. În cadrul evaluărilor coloniilor de cioară de semănătură Corvus frugilegus și vânturel de seară Falco vespertinus în 2013, efectuate în cadrul proiectului ”Sistemul național de gestiune si monitorizare a speciilor de păsări din România în baza articolului 12 din Directiva Păsări”, respectiv în 2015 în cadrul proiectului ” „Stabilirea nivelului actual pentru indexul populațiilor de păsări specifice terenurilor agricole din România”, zona a fost identificată ca fiind una importantă pentru vânturei de seară. În urma acestor rezultate, Grupul Milvus a elaborat o propunere de desemnare a unei noi Arii de Protecție Specială Avifaunistică, propunere încărcată în luna noiembrie 2015 în baza de date aplicația RNI-IBIS http://ibis.anpm.ro/, urmând ca Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să decidă dacă se va desemna.

Vânturelul de seară este o pasăre răpitoare migratoare, vulnerabilă și protejată de lege. Este o specie tipică zonelor de câmpie. Efectivele din România sunt estimate la 1300- 1600 conform Planului european de acțiune al vânturelului de seară (Palatitz, P., P. Fehérvári, S. Solt & B. Barov 2009) respectiv 1000-1500 de perechi conform Raportului național al României întocmit pe Directiva Păsări (CNDD 2013).

Ecologia de cuibărit a vânturelului de seară include, printre altele, două caracteristici aparte. În primul rând, ei nu își construiesc cuib, astfel sunt nevoiți să folosească cuiburile altor specii de păsări pentru a-și crește puii. În același timp, este o specie gregară, și cuibărește preponderent în colonii. Deoarece cea mai comună specie de pasăre colonială din zonele de câmpie de la noi este cioara de semănătură (Corvus frugilegus), majoritatea populației de vânturel de seară din România cuibărește în colonii de cioară de semănătură.

În jurul localității Costache Negri, se găsesc patru colonii de cuibărit, unde cuibăresc în număr mare atât ciori, cât și vânturei.

Figura 38: Suprapunerea spațială a LEA MT și a razei de activitate a păsărilor din zona Costache Negri

După cum reiese din tabelul de mai sus, în această zonă destul de restrânsă se adună foarte multe păsări de talie medie. Doar ciorile și vântureii aparținând perechilor cuibăritoare însumează 1200 de exemplare, iar după ce puii zboară din cuib (ciorile cresc de obicei câte 4-5 pui, pe când vântureii câte 2-4), acestui număr se mai adaugă alte 2600 de exemplare.

Așadar, toate aceste păsări, adăugând și vântureii roșii care cuibăresc de asemenea în

coloniile de cioară, numărul total al ciorilor și al vindereilor se poate ridica la 4000 de exemplare în perioada de vară. După perioada de cuibărit, ciorile hoinăresc pe suprafața mari, dar uneori înnoptează în coloniile de cuibărit chiar și în afara perioadei de creștere a puilor. Vântureii de seară sunt păsări migratoare, din octombrie până în aprilie nu sunt prezenți în zonă.

Foto 83: Vânturei de seară adunându-se pe LEA de MT

În general, raza de activitate a acestor specii de păsări este de aproximativ 2,5 km. Dat fiind faptul că, această zonă se suprapune cu numeroase LEA de MT, care leagă localitățile Pechea, Costache Negri, Cudalbi și Grivița, riscul de electrocutare a păsărilor este unul foarte ridicat față de alte zone adiacente, de unde coloniile de cuibărit lipsesc.

În unele cazuri, stâlpii de medie tensiune din zonă constituie singurele locuri unde vântureii pot sta la pândă, deoarece în câmpurile deschise arborii lipsesc cu desăvârșire. Vântureii de multe ori se pun pe elemente de peisaj mai ridicate de unde caută pradă. Însă vântureii folosesc LEA și doar pentru a se odihni. Vântureii de seară sunt păsări gregare și uneori se pot aduna în număr mare pe LEA de MT, crescând astfel riscul evenimentelor de electrocutare.

Asemănător vântureilor, și ciorile de semănătură sunt păsări gregare și deseori stau pe stâlpii sau conductoarele LEA de MT. Riscul evenimentelor de electrocutare crește și mai mult acolo unde, colonia de cuibărit se află în imediata vecinătate a liniilor de medie tensiune. În cazul nostru, acest aspect are loc la colonia de la marginea localității Costache Negri.

Foto 84: Colonia de cuibărit de la Costache Negri în imediata vecinătate a unei LEA de MT

Dovada faptului că, în această zonă sunt cazuri multiple de electrocutare, sunt datele furnizate de către Electrica Muntenia Nord SDEE Galați, după cum urmează:

CE MT JT Exterior Galati 03,07,2011/ora 20,25 PTA 5265 CUDALBI 17 V.A.,Trafo PTA Cudalbi 17 V.A. 2 pasari

CE MT JT Exterior Galati 15,07,2014 ora 21,30 LEA 20 KV PECHEA-CUDALBI 1 pasare la stp.31

CE MT JT Exterior Galati 01,06,2015 ora 12,50 LEA 20 KV PECHEA ~ PECHEA 1 cioara la stp.3, Pechea 33 Hiodrosfera

CE MT JT Exterior Galati 02,08,2015 ora 18,27 LEA 20 KV PECHEA ~ CUCA 2 pasari la stp.82

13.08.2010/ 08:09:00 st. Pechea: LEA 20 kV RAR(-) ciclul 1+ ciclul 2/ PHR Defect: pasare la separator rac. 1/126 SPP 32A Pechea – Cudalbi1

03.07.2011/ 20:25:00 st.Pechea: LEA 20 kV Pechea- RAR(-) ciclul 1+ ciclul 2/PMT Defect: 1.La PTA 17 VA Cudalbi pasari electrocutate s-au indepartat

17.08.2012/ 07:33:00 st. Pechea: Trafo 110/20 kV Defect: 1.Refuz declansare I-20kv LEA 20kV . Pechea 1 Obs: La controlul efectuat pe LEA 20 kV Pechea – Pechea 1 sa gasit la sep. racord 20 kV PTA Hidrosfera Pechea 13, 2 pasari electrocutate cazute la sol

15.07.2014/ 21:20:00 st.Pechea: Recloser st.2 CEE Pechea 1 declanseaza PMT Defect: 1.pasare electrocutata cazuta la sol din LEA 20 kV Pechea – Cudalbi

01.06.2015/ 12:50:00 st. Pechea: LEA 20 kV RAR(-) ciclul 1+ciclul 2/PH Defect: 1.Pe rac20 kv Pechea 13 la stp 3 pasare electrocutata in retea

02.08.2015/ 18:27:00 st.Pechea: LEA 20 kV Pechea-Cuca RAR(-) ciclul 1+ciclul 2/PHR Defect: 1.pasari electrocutate in retea la stp 82 intre izolator si consola

Analizând datele de mai sus, putem observa că toate evenimente s-au petrecut vara, în perioada în care puii de păsări părăsesc cuiburile și numărul păsărilor din zonă devine foarte mare.

Concluzii, recomandări:

Zona Costache Negri din județul Galați este una deosebit de importantă pentru populația de vânturel de seară din Moldova. Din aceste considerente, zona a fost propusă ca sit Natura 2000 în special în vederea conservării acestor efective de vânturei. Tronsoanele de LEA de MT din preajma localităților Pechea, Costache Negri, Cudalbi respectiv Grivița afectează păsările cuibăritoare în cele patru colonii de cuibărit. Considerăm că, zonele unde există colonii de cuibărit riscul cazurilor de electrocutare este mult mai mare față de alte zone, astfel că tronsoanele de LEA de MT din preajma acestor colonii trebuie să fie prioritare atunci când, se planifică izolarea stâlpilor de medie tensiune în vederea reducerii numărului acestor cazuri.

Experiențe cu suporturile pentru cuiburi de berze pe LEA de joasă tensiune în județul Mureș

Mureșul este primul județ – alături de Satu Mare – în care, deja în 1996, s-au montat suporturi pentru cuiburile de berze aflate pe stâlpii liniilor de joasă tensiune. Există deci în cadrul acestei sucursale o vastă experiență legată de suporturile speciale pentru cuiburile de barză. Tipul de suport dezvoltat aici este foarte bun la raportul calitate/preț respectiv foarte rezistent – fiind folosit cu mici modificări în multe județe ale țării.

Figura 39: Locul suporturilor de cuib, sat Ernei, județ Mureș

Există experiență și cu privire la rata de acceptare a suporturilor pentru cuiburi, care este foarte ridicată în acest județ, pentru că au fost respectate puținele, dar importantele sfaturi din "Ghidul pentru confecționarea și montarea cuiburilor de barză

aflate pe stâlpi". Puținele cazuri în care nu a fost posibil montarea suportului exact pe stâlpul pe care se afla cuibul de barză a demonstrat fidelitatea berzelor pentru locul de cuibărit. În cazul în care suportul este montat pe același stâlp unde a fost cuibul, gradul de ocupare este aproape de 100%. Dacă este pe un stâlp din imediata apropiere a cuibului (pe o rază de 50 m) – atunci de obicei este ocupată de berze, însă dacă noul suport este la o distanță mai mare de 100 m de locul cuibului, șansele ca suportul să fie ocupat sunt mult mai mici. În aceste cazuri barza de obicei își reface cuibul pe stâlpul vechi, făcând montarea suportului inutilă, sau dacă coronamentul stâlpului nu mai permite berzei să construiască cuib poate să părăsească zona.

Un astfel de caz s-a întâmplat în localitatea Ernei, jud. Mureș unde nu a fost posibilă montarea suportului exact pe același stâlp unde a fost cuibul – din cauză că peste linia de joasă tensiune s-a montat o linie de medie tensiune, făcând imposibilă montarea suportului. În primul an suportul a fost montat în imediata apropiere a cuibului vechi (vizavi, peste drumul național) la o distanță de sub 50 m. Barza a ocupat-o la primăvară și a cuibărit cu succes. După doi ani, cuibul a fost mutat iarăși – din cauza proprietarului casei de lângă noul cuib, cine s-a plâns de nenumerate ori la autoritățile locale și la Electrica – cu câteva stâlpi mai încolo (peste 100 m). În acest caz barza nu a mai ocupat noul suport, care stă goală de atunci (Foto 85).

Concluzii

Foto 85: Suportul cu cuibul gol, sat Ernei, județ Mureș

Regula de aur este că suportul pentru cuib se montează pe același stâlp pe care a fost construit cuibul de către berze. În cazul în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice, suportul se va monta pe cel mai apropiat stâlp, în acest caz însă trebuie încercat reamplasarea unei părți (cu cât mai mare cu atât mai bine) a cuibului vechi în

suport. Reamplasarea unei părți a cuibului este recomandat și în cazul în care se montează suportul exact pe locația vechiului cuib, însă dacă suportul este mutat este foarte important, deoarece construirea unui cuib nou durează mult iar existența unui cuib "gata făcut" în imediata apropiere determină păsările să-l ocupe.

Evaluarea suporturilor pentru cuiburi de berze folosite în România – probleme și recomandări

În România peste 90% dintre cuiburile de berze albe sunt construite pe stâlpii electrici de joasă tensiune. Dintre cele 2489 de cuiburi identificate de noi în 2014-2015, în județele deservite de Furnizare Electrica S.A. 1282 de cuiburi de berze albe sunt construite direct pe stâlpi, iar restul de 1207 pe suporturi montate pe stâlpi.

Primele suporturi pentru cuiburile de berze au fost instalate în anul 1996, iar de atunci au trecut 19 ani și s-au acumulat multe informații referitoare la problemele legate de utilizarea diferitelor tipuri de suporturi și montarea lor. Cu ocazia recensămintelor naționale de berze albe din 2004 și 2014, pe lângă înregistrarea coordonatelor cu GPS s- a fotografiat și fiecare cuib de barză albă. Având o bază de date conținând peste 7000 de fotografii a cuiburilor de berze albe am putut identifica cele mai frecvente probleme legate de utilizarea suporturilor speciale pentru cuiburile de berze albe.

Problemele identificate:

În cazul suporturilor de tip Satu Mare, având numai un singur “picior” s-a constatat că în unele cazuri sub greutatea cuiburilor și a fixării neadcevate a suportului, piciorul suportului cu cuib se îndoaie și/sau se înclină.

Foto 86:

În unele cazuri suporturile de tip Satu Mare, având numai un singur picior sunt montate neadecvat: distanța dintre platforma orizontală a suportului și coronamentul stâlpului fiind mare crește instabilitatea suportului.

Foto 87:

În cazul suporturilor de tip Bihor, ăn cazul montării neadecvate,distanța dintre platforma orizontală a suportului și coronamentul stâlpului fiind mare, berzele în unele cazuri își construiesc cuibul sub platforma orizontală a suportului.

Foto 88:

În cazul suporturilor de tip Bihor și de tip Satu Mare care nu au o platformă în formă de coș, dacă volumul cuibului crește peste o anumită limită, materialul folosit pentru construirea cuibului se ”scurge” afară pe liniile elctrice.

Foto 89:

Spre deosebire de problema prezentată la punctul 2. în unele cazuri și la unele tipuri de suporturi folosite, distanța dintre platforma orizontală și capătul superior al stâlpului este foarte mică, practic nu reduce semnificativ probabilitatea unei eventuale scurtcircuitări.

Foto 90:

În numai patru cazuri, la suporturile de tip Târgu Mureș, în urma folosirii a unor materiale de construcție sau/și tehnologii de sudare neadecvate pentru confecționarea suporturilor, s-a constatat deteriorarea în timp a suportului: s-a îndoit sau s-a rupt una sau două dintre cele patru picioare ale suportului.

Foto 91

În unele localități s-au montat suporturi noi pe stâlpi electrici unde înainte nici nu erau cuiburi de berze, iar locația aleasă a fost una neadecvată deoarece în apropiereea suportului se găsesc stâlpi electrici de medie tensiune, neizolați.

Foto 92

Având în vedere problemele enumerate mai sus și având experiența acumulată cu diferite tipuri de suporturi și modurile de montare a acestora în ultimii 19 ani, facem următoarele recomandări:

înălțimea suportului să nu fie prea mică, altfel crengile aduse de păsări pot atârna până la conductoarele electrice, producând un scurtcircuit (problema nr. 5).

nici o înălțime prea mare a suportului (problema nr. 2). nu este o soluție bună, întrucât greutatea cuibului poate să ajungă la câteva sute de kg. "Picioarele" suportului trebuiesc dimensionați în așa fel, încât să reziste la greutatea cuibului. Un suport care are "picioare" prea lungi și slabe se va îndoi (problema nr. 1). Dacă picioarele sunt prea lungi berzele vor prefera să-și reconstruiască cuibul pe rețeaua electrică, chiar sub suportul montat (problema nr. 3).

diametrul platformei nu trebuie să fie prea mic, acesta trebuie să ofere o bază suficient de mare cuibului de barză. O platformă ideală este cea de forma unui coș (suportul de tip Târgu Mureș) care odată cu creșterea volumului cuibului previne ”scurgerea” materialelor de construcție pe liniile electrice (problema nr. 4).

Concluzii și recomandări – sumar

Joasă tensiune

Aproape în fiecare județ se folosesc tipuri de suporturi diferite pentru cuiburile de barză. O analiză a acestora și o recomandare despre tipul de suport ideal găsiți în capitolul 7.1. Problemele identificate de noi la diferitele tipuri de suport folosite, respectiv recomandări generale găsiți în studiul de caz 8.6.

Medie tensiune

În cazul în care vrem să rezolvăm problemele (de protecția naturii și de siguranța rețelei) cauzate de electrocutarea păsărilor pe LEA de medie tensiune, avem la dispoziție două metode de bază. Prima soluție – soluția temporară – este montarea dispozitivelor de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor pe coronamentele existente (metodă descrisă detaliat în cap. 7.3.1) iar al doilea este schimbarea coronamentelor cu coronamente care prin structura lor exclud electrocutarea păsărilor. Propuneri de astfel de console pentru fiecare tip de coronament găsiți la cap.

7.3.2. Acestea sunt numai recomandări și exemple (care se pot prelua sau modifica), credem că noi tipuri de coronament care să fie sigure pentru păsări trebuie proiectatea de inginerii Electrica S.A. respectând recomandările din acest ghid și în colaborare cu protecția păsărilor.

Prin analizarea acestor două metode din punct de vedere tehnic și a protecției păsărilor, am putut determina bugetul total (material și manoperă) de care este nevoie pentru o porțiune de zece kilometrii. Soluțiile temporare, realizate prin montarea dispozitivelor de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor au avut un cost de 23 210 Euro, iar cele de lungă durată, unde s-au folosit console care exclud electrocutarea păsărilor fără materiale adiționale, de 33 630 Euro. Adică, comparativ cu metoda temporară, pentru o soluție de lungă durată este nevoie de un buget cu 1,45x mai mare. Acesta ar însemna numai o singură investiție. Dacă privim costul investiției pe termen lung, atunci acestea se egalizează, mai mult, vor fi inversate. Durabilitatea dispozitivelor de protecție pentru prevenirea electrocutării păsărilor, a deviatoarelor de aripi este de aproximativ zece ani, iar consolele noi dezvoltate a fi favorabile din punct de vedere a siguranței păsărilor, este de minim treizeci de ani. În acest timp liniile dotate cu metodele temporare vor necesita de minim două ori reabilitare, deci vor costa de aproximativ două ori mai mult decât cele de lungă durată. Pe lângă toate acestea, metoda de lungă durată este mai eficientă din punct de vedere tehnic, de siguranța funcționării și a protecției păsărilor.

Trebuie să avem în vedere aceste calcule înainte de planificarea unei lucrări.

Recomandăm ca în cazul în care se instalează teci electroizolante pentru a evita electrocutarea păsărilor pe coronamentele LEA de medie tensiune, să se trateze toți

stâlpii aparținând unui tronson (de menționat că, nu la toate tipurile de stâlpi este posibilă montarea tecilor) și nu doar cele care cauzează cele mai multe probleme.

Datele din teren și cele din literatură arată că, nu toate tipurile de coronament sunt la fel de periculoase, respectiv nu toți stâlpii dintr-o linie de medie tensiune electrocutează păsările în aceeași măsură chiar dacă coronamentul lor este identic. Astfel, am fi tentați ca dintr-o linie de medie tensiune să alegem pentru izolare numai o parte dintre stâlpi, pe baza unei cercetări de teren respectiv luând în considerare tipul coronamentului. Experiența altor țări (Ungaria, Germania) arată însă că, pe termen lung este mult mai cost-benefică izolarea tuturor stâlpilor dintr-o linie, incluzând și liniile scurte, marginale. Motivația este că, aproape toți stâlpii de medie tensiune folosiți în prezent în România pot produce moartea păsărilor prin electrocutare, respectiv probleme în funcționara rețelei (căderi de curent) – astfel nu este indicat ca să izolăm numai câteva tipuri de coronamente dintr-o linie. Având în vedere că, obiectivul nostru trebuie să fie rezolvarea tuturor problemelor de electrocutare, când se lucrează la o linie este mult mai adecvat să izolăm toți stâlpii, pentru că revenirea ulterioară pentru a completa lucrarea ar fi mai costisitoare.

Înaltă tensiune

Recomandăm continuarea colaborării între Electrica și asociațiile de protecția păsărilor cu scopul de a elucida incidentele de pe liniile de 110 kV care posibil sunt cauzate de berze (pentru detalii – caz județul Galați – vezi cap.8 Studii de caz). Elucidarea cauzelor și identificarea exactă a acelor tronsoane de linii de 110 kV care sunt preferate de berze ca locuri de înnoptare, ar ajuta eficientizarea costurilor la montarea instalațiilor tip "parabarză".

General:

Surse posibile de finanțare pentru realizarea lucrărilor de evitare a electrocutării și a coliziunii păsărilor

Vă recomandăm ca înainte de a începe planificarea lucrărilor de izolare a coronamentelor, să consultați asociațiile de protecția păsărilor pentru a primi – dacă există – date mai recente, respectiv pentru o eventuală colaborare. Uniunea Europeană încurajează colaborarea dintre diferitele sectoare pentru rezolvarea problemelor de mediu. Izolarea coronamentelor LEA de medie tensiune în vederea evitării electrocutării păsărilor este un bun exemplu în acest sens și, există multe asemenea colaborări fructuoase în foarte multe țări ale UE (Germania, Slovacia, Ungaria, Spania, etc.). Există diferite surse de finanțare în cadrul UE prin care o parte a costurilor aferente acestor intervenții pot fi finanțate, dacă proiectul este în beneficiul naturii.

Resurse umane și raportul de mediu

Recomandăm o instruire a angajaților Electrica legat de problemele cu păsări, mai ales în privința angajaților care lucrează pe teren. Numai astfel se poate realiza o bază de date reală care ar ajuta compania Electrica la remedierea problemelor. Dacă cauza incidentelor nu este cunoscută – pentru că angajații nu menționează în raport acest lucru – respectiv nu există o bază de date cu incidentele cauzate de păsări – nu se vor lua măsuri și astfel păsările vor continua să moară, respectiv incidentele vor continua să apară.

Raportul de mediu ar trebui să cuprindă un capitol despre coexistența păsărilor și a liniilor electrice – dat fiind faptul că, printre cele mai semnificative efecte asupra mediu al rețelei electrice este impactul asupra păsărilor.

Recomandăm crearea unei baze de date cu informații despre coexistența păsărilor cu liniile electrice aeriene.

Baza de date cu cuiburile de barză ar trebui să cuprindă locația exactă a cuiburilor, tipul de stâlp pe care se află cuibul, o imagine a stâlpului cu cuib (pentru a vedea dacă suportul se poate monta ușor sau există complicații, ca corp de iluminat montat pe stâlp, etc.). Astfel, fără o deplasare pe teren în plus:

se poate comanda tipul potrivit de suport de cuib de barză pentru că se cunoaște tipul de stâlp,

se poate estima timpul necesar montării – pe baza fotografiei se vede dacă stâlpul mai are montat și corp de iluminat, sau există alte complicații.

Baza de date cu liniile de medie tensiune – ar trebui să cuprindă toate deranjamentele cauzate de păsări, cu locația exactă a stâlpului problemă, respectiv privitoare la tipul de coronament. Astfel de date ar ajuta la prioritizarea liniilor pe care se vor monta izolatoare și ne-ar indica care sunt tipurile de coronament cele mai problematice.

Bibliografie

Alonso, J. C. & Alonso, J. A. (1996) The Great Bustard Otis tarda in Spain: present status, recent trends and an evaluation of earlier censuses. Biol. Conserv. 77: 79– 86.

Alonso, J. C., Alonso, J. A. & Munoz-Pulido, R. (1994) Mitigation of bird collisions with transmission lines through groundwire marking. Biol. Conserv. 67: 129–134.

Alonso, J. C., Martín, C. A., Palacín, C., Martín, B. & Magana, M. (2005) The Great Bustard Otis tarda in Andalusia, southern Spain: Status, distribution and trends. Ardeola 52: 67–78.

Avian Power Line Interaction Committee (APLIC). (2012) Reducing Avian Collisions with Power Lines: The State of the Art in 2012. Edison Electric Institute and APLIC. Washington, D.C.

Avian Powerline Interaction Commitee (APLIC) (1996): Suggested Practices for Raptor Protection on Power Lines – The State of the Art in 1996. Edison Electric Institute and Raptor Research Foundation. Washington, D.C.

Avian Powerline Interaction Commitee (APLIC) (2006): Suggested Practices for Avian Protection on Power Lines – The State of the Art in 2006. Edison Electric Institute, APLIC and the Califonia Energy Commission. Washington, D.C. & Sacramento, CA. 227 pp.

Bagyura, J., Szitta, T., Sándor, I., Viszló, L., Firmánszky, G., Forgách, B., Boldogh, S. & Demeter, I. (2003): A review of measures taken against bird electrocution in Hungary. In: Abstracts – 6th World Conference on Birds of Prey and Owls; Budapest, Hungary, 18-23 May 2003. World Working Group on Birds of Prey and Owls, Germany.

Barrientos, R., C. Ponse, C. Palacín, C. A. Martín, B. Martín & J. C. Alonso (2012) Wire marking results in a small but significant reduction in avian mortality at power lines: a BACI designed study.PLoS ONE 3: e32569

Barrientos, R., J. C. Alonso, C. Ponse & C. Palacín (2011) Meta-analysis of the effectiveness of marked wire in reducing avian collisions with power lines. Conserv. Biol. 25: 893-903

Benson, P. C. (1981): Large raptor electrocution and powerpole utilization: a study in six western states. Ph.D. dissertation, Brigham Young University, Provo, UT.

Bevanger K. (1998) Biological and conservation aspects of bird mortality caused by electricity power lines: a review. Biol. Conserv. 86: 67-76

Bevanger, K. (1994) Bird interactions with utility structures: collision and electrocution, causes and mitigating measures. Ibis: 136: 412-425.

Bevanger, K. (1999) Estimating bird mortality caused by collision and electrocution with power lines: a review of methodology. Pages 29-56 in M. Ferrer and G. F. E. Janss, eds. Birds and power lines: collision, electrocution, and breeding. Quercus, Madrid, Spain.

BirdLife International (2004): Birds in Europe: population estimates, trends and conservation status. BirdLife Conservation Series No. 12. Cambridge, UK. 374 pp.

Brotons, L., Sierdsema, H. and Newson, S., (2005) Report on the workshop “Spatial modelling of large scale bird monitoring data: towards pan-European quantitative distribution maps”. Bird Census News 18: 30-38.

Demeter, I., Bagyura, J., Lovászi, P., Nagy K., Kovács, A. & Horváth, M. (2004) Középfeszültségű szabadvezetékek és madárpusztulás Magyarországon – Tapasztalatok, természetvédelmi követelmények és javaslatok. Magyar Madártani és Természetvédelmi Egyesület (MME), Budapest. 30 pp.

Devault, T. L., Rhodes, Jr. O. E., Shivik, J. A. (2003): Scavenging by vertebrates: behavioral, ecological and evolutionary perspectives on an important energy transfer pathway in terrestrial ecosystems. Oikos 102: 225-234.

Drewitt, A. L. & R. H. W. Langston. (2008) Collision effects of wind-power generators and other obstacles on birds. Annals NY Acad. Sci. 1134: 233–266

Dudás, M. (1999) Távvezetékek és madárpusztulás. Élet és tudomány 23: 720-721.

EDM International, Inc. (EDM). (2004) Corona testing devices used to mitigate bird collisions. California Energy Commission, PIER Energy-Related Environmental Research. Technical Report 500-04-086F

Faragó, S (szerk.) (2002-2003): Magyar Vízivad Közlemények. No. 8-11. Nyugat- Magyarországi Egyetem, Vadgazdálkodási Intézet, Magyar Vízivad Kutató Csoport. Sopron.

Ferrer, M. & Janss, G.F.E. (eds.) (1999): Birds and power lines: Collision, electrocution and breeding. Quercus, Madrid. 238 pp.

Ferrer, M., and F. Hiraldo. (1992) Man-induced sex-biased mortality in Spanish imperial eagles. Biological Cons. 60:57–60.

Ferrer, M., De la Riva, M. & Castroviejo, J. (1991) Electrocution of raptors on power lines in southwestern Spain. Journal of Field Ornithology : 62(2): 181-190.

Ferrer, M., Delariva, M., Castroviejo, J. (1991): Electrocution of raptors on power lines in southwestern Spain. Journal of Field Ornithology 62: 181-190.

Ferrer, M., Negro, J. (1992) Tendidos electricos y conservación de aves en España; Ardeola 39 (2), 23-27.

Fidlóczky, J., Bagyura, J., Nagy, K., Tóth, P., Szitta, T. & Haraszthy, L. (2014) Bird conservation on electric-power lines in Hungary: Nest boxes for saker falcon and avian protection against electrocutions. Projects' report. Slovak Raptor Journal, 8/2014 (2): 87-103.

Goda, Z. (2007) Középfeszültségű szabadvezetékek természetvédelmi problémája a Mohácsi-szigeten. Budapesti Műszaki és Gazdaságtudományi Egyetem, Vegyészmérnöki Kar, Budapest. Szakdolgozat. 43 pp.

Haas, D. & Schürenberg, B. (eds.) (2008) Stromtod von Vögeln. Grundlagen und Standards zum Vogelschutz an Freileitungen. NABU, Germany. 304 pp.

Haas, D. (1980) Gefährdung unserer Grossvögel durch Stromschlag: eine Dokumentation. Ökologie der Vögel 2: 59-109.

Haas, D., Nipkow. M., Fiedler, G., Schneider, R., Haas, W. & Schürenberg, B (2003) Protecting Birds from Powerlines: a practical guide on the risks to birds from electricity transmission facilities and how to minimise any such adverse effects. NABU – German Society for Nature Conservation, BirdLife in Germany. 31 pp.

Hadarics, T. & Zalai, T. (eds.) (2008): Nomenclator Avium Hungariae – Magyarország Madarainak Névjegyzéke – An annoted list of the birds of Hungary. Magyar Madártani és Természetvédelmi Egyesület, Budapest. 278 pp.

Hallinan, T. (1922) Bird interference on high tension electric transmission lines. Auk 39: 573.

Hannum, G., W. Anderson, and M. Nelson. (1974) Power lines and birds of prey. Paper presented at Northwest Electric Light and Power Assoc. Wilson Bull. 85(4):478.

Harness, R., S. Milodragovich & J. Schomburg. (2003) Raptors and power line collisions. Colorado Birds 37(3).

Horváth, M., Bagyura, J., Kovács, A., Solt, Sz., Szügyi, K. & Tóth, P. (2010): Az ETV- Erőterv Zrt. által 2009. novemberében készített „Környezetbarát 20 kV-os hálózat (ajánlások madarak fokozott védelmére) – IRÁNYTERV” című szakanyagának madárvédelmi szempontú értékelése. Magyar Madártani és Természetvédelmi Egyesület, Budapest. 20 pp.

Horváth, M., Demeter, I., Bagyura, J., Kovács, A., Lovászi, P., Nagy, K., Szügyi, K. & Tóth, P. (2010): Madarak és légvezetékek. Magyar Madártani és Természetvédelmi Egyesület (MME), Budapest. 44 pp.

Horváth, M., Nagy, K., Papp, F., Kovács, A., Demeter, I., Szügyi, K. & Halmos, G. (2008) Magyarország középfeszültségű elektromos vezetékhálózatának madárvédelmi szempontú értékelése. Magyar Madártani és Természetvédelmi Egyesület, Budapest: 131 pp.

Infante, S., Neves, J., Ministro, J. & Brandão, R. (2005) Estudo sobre o impacto das linhas Great Bustards and power line collisions 305 eléctricas de média e alta tensão na avifauna em Portugal. Castelo Branco, Portugal: Quercus Associação Nacional de Conservação da Natureza e SPEA Sociedade Portuguesa para o Estudo das Aves. http://portal.icnb.pt/NR/rdonlyres/A04AE662-7439-4FF6-A0D4- E0162D0A9245/0/PORImpacto_LinhasElectricas_2005.pdf. [Accessed: 12 June 2010].

Janss, G.F.E. & Ferrer, M. (2001) Avian electrocution mortality in relation to pole design and adjacent habitat in Spain. Bird Conservation Internatonal 11(1): 3-12.

Janss, G.F.E., and M. Ferrer. (1999) Mitigation of raptor electrocution on steel power poles. Widl. Soc. Bull. 27:263–267.

Jenkins, A. R., J. J. Smallie & M. Diamond. (2010) Avian collisions with power lines: a global review of causes and mitigation with a South African perspective. Bird Conserv. Int. 20: 263–278

Kovács I., Bărbos L., Bóné G.M., Daróczi J. Sz., Kis R.B., Komáromi I., Latkova H., Marton A., Papp T., Zeitz R., 2013a: Evaluarea păsărilor de interes comunitar în zona Hârtibaciu – Târnava Mare – Olt. Raport realizat pentru Asociația WWF Programul Dunăre Carpați România. Asociația „Grupul Milvus”, Târgu Mureș.

Kovács I., Bóné G.M., Kis R.B., 2013b: Evaluarea păsărilor de interes comunitar în SPA Munții Trascăului. Raport realizat pentru Clubul de Ecologie și Turism Montan Albamont. Asociația „Grupul Milvus”, Târgu Mureș.

Kovács I., Bărbos L, Bóné G.M., Daróczi J.S., Dósa A., Kis R.B., Komáromi I., Marton A., Papp T., Simó I. & Zeitz R. (2014): Evaluarea păsărilor din formularului standard al

sitului ROSPA0028 Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului. Raport realizat pentru Administrația Natura 2000 Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului. SC GREENVIRO SRL, Cluj-Napoca

Kocsis, T. (szerk.) (2007) Madárvédelmi ajánlás középfeszültségű szabadvezeték hálózatokhoz. E.ON Hungária Zrt., Győr. 45 pp.

Laboda Z. (szerk.) (2008) Környezetbarát 20 kV-os hálózati elrendezések, fejszerkezetek és hálózati elemek kifejlesztése madárvédelmi szempontok alapján – Kutatási anyagok, adatszolgáltatások összegzése (tervindító tárgyalási anyag). ETV-Erőterv Zrt., Budapest. 96 pp.

Laboda Z. (szerk.) (2009) Környezetbarát 20 kV-os hálózat (ajánlások madarak fokozott védelmére) – Irányterv. ETV-Erőterv Zrt., Budapest.

Lane, S. J. & Alonso, J. C. (2001) Status and extinction probabilities of great bustard (Otis tarda) leks in Andalucı´a, southern Spain. Biodivers. Conserv. 10: 893–910.

Ledger, J.A. & Annegarn, H.J. (1981) Electrocution Hazards to the Cape Vulture (Gyps coprotheres) in South Africa. Biological Conservation 20: 15-24.

Lehman, R.N. (2001) Raptor electrocutions on power lines: current issues and outlook.

Wildlife Society Bulletin 29(5): 804–813.

Lehman, R.N., Ansell, A.R., Garrett, M.G., Miller, D.A. & Ollendorf, R.R. (1999) Suggested Practices for Raptor Protection on Power Lines: The American Story. In: Birds and power lines: collision, electrocution, and breeding (eds. Ferrer, M. & Janss, G.F.E.). Quercus, Madrid, Spain. pp. 125-144.

Magyar Madártani és Természetvédelmi Egyesület (MME). (2011) Budapest declaration on bird protection and power lines. Adopted by the conference, Power lines and bird mortality in Europe; Budapest, Hungary; 13 April 2011. www.mme.hu/termeszetvedelem/budapestconference-13-04-2011/1429.html

Markus, M.B. (1972) Mortality of Vultures Caused by Electrocution. Nature 238: 228. Nelson, M.W. and P. Nelson. (1976) Powerlines and Birds of Prey. Idaho Wildlife Review

28(5):3-7

Olendorff, R. R., A. D. Miller & R. N. Lehman. (1986) Raptor collisions with utility lines: an analysis using subjective field observations. Pacific Gas and Electric Co., San Ramon, CA. 73 pp.

Olendorff, R.R., Miller, A.D. & Lehman, R.N. (1981) Suggested Practices for Raptor Protection on Power Lines: the State of the Art in 1981. Raptor Research Foundation, St. Paul, Minnesota. 111 pp.

Raab, R., Kollar, H. P., Winkler, H., Faragó,S., Spakovszky, P., Chavko, J., Maderic, B., Škorpíková, V., Patak, E.,Wurm, H., Julius, E., Raab, S. & Schütz, C. (2010) Development of the West Pannonian population of the Great Bustard, Otis tarda Linnaeus 1758, from1900 to the winter 2008/2009. Egretta 51: 74–99.

Raab, R., Spakovszky, P., Julius, E., Schütz, C. & Schulze, C. H. (2011) Effects of power lines on flight behaviour of the West-Pannonian Great Bustard Otis tarda population. Bird Conserv. Internatn. 21: 142–155.

Savereno, A.J., Savereno, L.A., Boettcher, R. &. Haig, M. (1996) Avian behavior and mortality at power lines in coastal South Carolina. Wildlife Society Bulletin 24(4): 636-648.

Takács, G. & Demeter I. (2004) Középfeszültségű oszlop-fejszerkezetek madárvédelmi megoldásai. Észak Magyarországi Áramszolgáltató Vállalat és Magyar Madártani és Természetvédelmi Egyesület, Budapest. 23 pp.

Terhes, A. (2000) Áramütés okozta madárpusztulások középfeszültségű légvezetékeken. Szegedi Tudományegyetem Mezőgazdasági Főiskolai Kar, Állatélettani és Egészségtani Tanszék, Hódmezővásárhely. Szakdolgozat.

Tóth, P. & Tóth, L. (2008) A Hevesi Füves Puszták Tájvédelmi Körzet területén 2008 évben végzett középfeszültségű szabadvezetéket tartó oszlopok felmérésének eredményei. Heliaca 2008: 61-71.

Tóth, P. (2007) Középfeszültségű elektromos szabadvezetékek okozta madárpusztulás a Hevesi Füves Pusztákon. Debreceni Egyetem, Agrártudományi Centrum, Mezőgazdaság-tudományi Kar, Természetvédelmi, Állattani és Vadgazdálkodási Tanszék, Debrecen. Szakdolgozat. 78 pp. (http://www.greenfo.hu/adatbazisok/szakdolgozatok_item.php?szd=31)

Tóth, P. (2011) A madarakat érő áramütések nagyságrendjének becslési hibája – a dögevők hatása/ Bias in the estimation of electrocution rates – scavenger removal effect. Heliaca 2010: 95-103.

Tóth, P., Kovács, A., Solt, Sz., Horváth, M., Demeter, I., Tihanyi, G. & Bagyura, J. (2011): A PÖYRY-ERŐTERV ZRt. által 2010. decemberében készített „Környezetbarát 22 kV- os szabadvezeték hálózat (Madárvédelmi kialakítások a VÁT-H2 és VÁT-H20 típustervek szerint létesített hálózatokon) – IRÁNYTERV” című szakanyagának madárvédelmi szempontú értékelése. Magyar Madártani és Természetvédelmi Egyesület, Budapest. 14 pp.

Van Rooyen, C. (2000) An Overview of the Eskom-Ewt Strategic Partnership in South Africa. Manuscript.

Van Rooyen, C. and Ledger, John A. (1999) Birds and Utility Structures: Developments in Southern Africa. Pages 205-229 in M. Ferrer and G. F. E. Janss, eds. Birds and power lines: collision, electrocution, and breeding. Quercus, Madrid, Spain.

Vincze, L. (2000) Madárvédelem a DÉDÁSZ Rt. Hálózatain. Madártávlat 6: 21.