PARTEA I. Introducere Biodiversitatea și importanța conservării acesteia …….2 [305705]

CUPRINS

PARTEA I. Introducere Biodiversitatea și importanța conservării acesteia ……….……2

Capitolul I – Stadiul actual al cercetărilor privind Melothria scabra

1. Politica României privind conservarea biodiversității………………………………..…..4

1.1.Strategia națională și planul de acțiune privind conservarea biodiversității………………4

2. Biodiversitatea familiei Cucurbitaceae………………………..………………………….6

3. Stadiul actual al cercetărilor privind Melothria scabra………………………………….10

3.1. Originea și aria de răspândire……………………………………………………………10

3.2. Importanța alimentară și economică……………………………………………………………………….13

3.3. Importanța pentru sănătate………………………………………………………………13

3.4. Particularități botanice……………………………………………………………………14

3.5. Alte întrebuințări…………………………………………………………………………18

PARTEA II-A

[anonimizat]

2.1. Justificarea temei……………………………………………………………………………………………….20

2.2. Obiectivele propuse……………………………………………………………………………………………20

2.3. Material și metodă……………………………………………………………………………………………..20

2.3.1. Locul de desfășurare al experienței……………………………………………………………………..20

2.3.2. Descrierea speciei……………………………………………………………………………………………..21

2.3.3. Pregătirea răsadului și înființarea culturii……………………………………………………………..21

2.3.4. Observații și măsurători……………………………………………………………………………………..24

2.3.5. Boli și dăunători……………………………………………………………………………………………….31

2.4. Metode de păstare……………………………………….……………………………..31

2.5. Concluzii și recomandări……………………………………………………………………………………37

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………39

Introducere

Biodiversitatea și importanța conservării acesteia

Conceptul de biodiversitate sau diversitate biologică a [anonimizat]-ului Pământului UNCED din 1992 de la Rio de Janeiro. Acesta semnifică diversitatea vieții de pe pământ și implică patru nivele de abordare: [anonimizat], diversitatea genetică și diversitatea etnoculturală.

[anonimizat], acesteia asociindu-i-[anonimizat], socială, economică, științifică, educațională, culturală, recreațională și estetică.

Reprezentând condiția primordială a [anonimizat]-economice. [anonimizat] – [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat]onarea acestor sisteme și care pot fi consecințele diminuării efectivelor acestora sau a dispariției, pentru asigurarea supraviețuirii pe termen lung a sistemelor ecologice, principalul furnizor al resurselor de care depinde dezvoltarea și bunăstarea umană. De aceea, menținerea biodiversității este esențială pentru asigurarea supraviețuirii oricăror forme de viață, inclusiv a oamenilor.

Valoarea economică a biodiversității devine evidentă prin utilizarea directă a componentelor sale: resursele naturale neregenerabile – combustibili fosili, minerale etc. și resursele naturale regenerabile – speciile de plante și animale utilizate ca hrană sau pentru producerea de energie sau pentru extragerea unor substanțe, cum ar fi cele utilizate în industia farmaceutică sau cosmetică.

În prezent nu se poate spune că se cunosc toate valențele vreunei specii și modul în care ele pot fi utilizate sau accesate în viitor, astfel că pierderea oricăreia dintre ele limitează oportunitățile de dezvoltare a umanității și de utilizare eficientă a resurselor naturale. La fel de important este rolul biodiversității în asigurarea serviciilor oferite de sistemele ecologice, cum ar fi reglarea condițiilor pedo-climatice, purificarea apelor, diminuarea efectelor dezastrelor naturale etc.

Conservarea biodiversității și utilizarea durabilă a resurselor vegetale depind în bună parte și de acuratețea informațiilor referitoare la compoziția speciilor, la locul și rolul pe care îl joacă în ecosistemele naturale (CBD – art. 6-10).

Biodiversitatea are un rol important în viața fiecărei societăți, reflectându-se în cultura și spiritualitatea acestora (folclor, artă, arhitectură, literatură, tradiții și practici de utilizare a terenurilor și a resurselor etc.).

Valoarea estetică a biodiversității este o necesitate umană fundamentală, peisajele naturale și culturale fiind baza dezvoltării sectorului turistic și recreațional.

Din punct de vedere etic, fiecare componentă a biodiversității are o valoare intrinsecă inestimabilă, iar societatea umană are obligația de a asigura conservarea și utilizarea durabilă a acestora.

Din cele mai vechi timpuri omul, migrând dintr-un loc în altul, a luat cu sine atât semințe de plante comestibile, cât și animale domestice. Firește, nomazii nu erau preocupați de faptul dacă noile condiții se potrivesc sau nu pentru dezvoltarea normală a plantelor și animalelor aduse. Pur și simplu, cele care nu puteau să se adapteze la noile condiții de viață piereau, rămânând doar cele mai rezistente. Acestea au fost primele cazuri de aclimatizare.

Mult timp acest proces a avut un caracter spontan. Acumularea cunoștințelor biologice a contribuit la tratarea științifică a problemelor aclimatizării animalelor și plantelor. Cercetări în acest domeniu au efectuat în Germania – A. Humbolt, în Anglia – C. Darwin, în Rusia – K. F. Rulie, A. P. Bogdanov.

Aclimatizarea plantelor e un fenomen foarte răspândit. Multe dintre plantele ce le cunoaștem sunt de origine străină. De exemplu, porumbul, fasolea, cartoful, tomatele, dovleacul, tutunul au fost aduse din America.

Aclimatizarea plantelor se face pe larg și în prezent. Aceasta are drept scop îmbogățirea patrimoniului vegetal și a surselor de hrană.

Dintre speciile de legume cultivate la noi în țară, sunt puține cele care se pot încadra în categoria populațiilor endemice. Introducerea speciilor noi de cultură sau a populațiilor în țara noastră s-a făcut treptat, în decursul istoriei. După anul 1990, când circulația în afara granițelor țării a fost posibilă cu mai multă ușurință și schimburile economice și științifice s-au făcut cu mai mare intensitate, a fost posibilă introducerea de specii noi în cercetare și în cultură.

Datorită modificărilor climatice din ultimii ani, România a devenit o țară cu un potențial ridicat pentru culturile de plante exotice.

CAPITOLUL I

1. Politica României privind conservarea biodiversității

Activitatea de conservare a biodiversității în România, are o istorie relativ îndelungată, dezvoltându-se în concordanță cu preocupările oamenilor. Primele reguli vizând ocrotirea naturii s-au regăsit în dreptul românesc vechi, începând cu secolul XV. Acestea au evoluat până în secolul al XIX-lea, asigurând o bună conservare a resurselor naturale, fiind o legislație care impunea un set de reguli și măsuri stricte. (MMediu, 2013)

Preocupările vizând direct ocrotirea naturii, s-au manifestat, în special, începând cu secolul al XX-lea. Între anii 1922 și 1928, s-au desfășurat activități intense pentru ocrotirea naturii, susținute de nume de marcă din lumea biologiei, geologiei, geografiei și silviculturii. În 1930 a fost adoptată prima Lege pentru protecția monumentelor naturii, care a marcat începutul unei noi etape de ocrotire a naturii în România. (MMediu, 2013)

După 1990 s-au reluat și consolidat activitățile de conservare a biodiversității, prin elaborarea de noi acte normative și crearea de structuri instituționale adecvate.

1.1.Strategia națională și planul de acțiune privind conservarea biodiversității (SNPACB)

Ca semnatară a CBD, România are obligația să aplice prevederile art. 6 care stipulează că Părțile trebuie "să elaboreze strategii naționale, planuri și programe de conservare a diversității biologice și utilizare durabilă a componentelor sale, sau să adapteze în acest scop strategiile, planurile sau programele existente". (MMediu,2013)

Până în prezent au fost elaborate două SNPACB-uri, prima în 1996, la doi ani de la ratificarea de către România a CBD, iar a doua în 2000, ca urmare a deciziei de aderare la Uniunea Europeană și de preluare a acquis-ului comunitar. (MMediu, 2013)

Cea de-a 3-a SNPACB se adresează perioadei 2010 – 2020 și a fost realizată în cadrul proiectului UNDP/GEF: “Suportul pentru Conformarea Strategiei Naționale și a Planului de Acțiune pentru Conservarea Biodiversității cu CBD și realizarea Mecanismului de Informare (Clearing-House Mechanism – CHM)”. Conținutul și modul de realizare au fost stabilite luând în considerare Decizia VIII/8 din 2005 privind Liniile directoare pentru revizuirea SNPACB.(MMediu, 2013)

Strategia națională pentru conservarea diversității biologice nu reprezintă o simplă acțiune de răspuns a unei Părți semnatare, ca urmare a obligațiilor asumate sub art. 6 al CBD. Aceasta concentrează, într-o manieră armonizată, obiectivele generale de conservare și utilizare durabilă a diversității biologice prevăzute și de alte instrumente internaționale de mediu. În același timp asigură integrarea politicilor naționale la nivel regional și global. Cu alte cuvinte, SNPACB constituie un punct de referință esențial pentru dezvoltarea durabilă a țării noastre. (MMediu.2013)

Biodiversitatea din România, reprezentată de varietatea ecosistemelor, speciilor și genelor, reprezintă capitalul natural național, fiind parte integrantă din dezvoltarea durabilă, prin faptul că oferă bunuri și servicii, precum hrana, sechestrarea carbonului și redistribuirea apei marine și terestre, care stau la baza prosperității economice, a bunăstării sociale și a calității vieții. Activitățile umane sunt evaluate din prisma impactului direct sau indirect asupra componentelor diversității biologice în scopul aplicării de măsuri corespunzătoare pentru minimalizarea efectelor negative, reconstrucția, reabilitarea și remedierea ecosistemelor afectate. Cercetarea, educația, mediul de afaceri și societatea civilă se implică împreună cu autoritățile și comunitățile locale pentru promovarea, conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice. (MMediu. 2013)

În momentul de față au fost adoptate la nivel internațional și asumate la nivel comunitar și național următoarele concepte cheie privind conservarea biodiversității:

1. Dezvoltarea durabilă. Protecția și conservarea biodiversității sunt strâns legate de satisfacerea nevoilor economice și sociale ale oamenilor. Această abordare stă la baza triplului scop al CBD: conservarea biodiversității, utilizarea durabilă a componentelor sale și împărțirea echitabilă a beneficiilor rezultate din exploatarea resurselor genetice. (MMediu. 2013)

2. Abordarea ecosistemică. Biodiversitatea trebuie privită în toată complexitatea ei, incluzând toate procesele și funcțiile esențiale ale ecosistemelor, interacțiunile

3. Prioritizarea biodiversității. Biodiversitatea trebuie să fie integrată în toate politicile sectoriale – planificarea exploatării resurselor naturale, exploatarea pădurilor, planificarea dezvoltării agricole și rurale. Convenția poate contribui la toate capitolele Agendei 21, mai ales la cele referitoare la modul de integrare a conservării în acțiunile de dezvoltare. (MMediu. 2013)

Având în vedere valoarea intrinsecă a biodiversității și contribuția esențială a serviciilor ecosistemice la bunăstarea oamenilor și la prosperitatea economică, stoparea pierderii biodiversității și a degradării serviciilor ecosistemice a devenit obiectiv prioritar la nivel mondial, UE sporindu-și contribuția la combaterea pierderii biodiversității pe plan mondial. (MMediu. 2013)

România ca stat membru al Uniunii și semnatar al tratatelor și convențiilor internaționale privind conservarea biodiversității, a adoptat o serie de măsuri de ordin legislativ, măsuri menite să reglementeze protecția resurselor naturale și genetice.

2. Biodiversitatea familiei Cucurbitaceae

Familia botanică Cucurbitaceae cuprinde 118 de genuri și aproximativ 975 specii. Parte dintre ele sunt utilizate în alimentația omului, în medicină, în industria produselor cosmetice sau ca plante ornamentale. Membrii familiei sunt ierburi anuale sau perene originale din zonele temperate și tropicale și includ castraveți, castravetele țepos, castravetele amar, lufa, tigva, tâlvul, tărtăcuțe, pepeni și dovleci.

Cele mai multe specii sunt extrem de sensibile la temperaturi apropiate de îngheț, un factor care limitează distribuția lor geografică și aria de cultivare. Cucurbitaceae-le au un conținut de nutrienți în general scăzut, cu excepția anumitor soiuri de Cucurbita maxima, C. moschata și C. pepo. Multe dintre speciile acestrei familii formează în mod natural un număr mare de lăstari, ceea ce permite utilizarea acestora pentru realizarea „gardurilor verzi”, bolților etc. cu un consum redus de forță de muncă manuală. Asigură decorul o perioadă destul de lungă, respectiv mai-iunie și până la căderea brumei. Aceste specii se remarcă printr-o rezistență deosebită la boli, ceea ce asigură un decor foarte atractiv pe toată perioada de vegetație. (Hoza, 2011)

La cucurbitacee întâlnim pe aceeași plantă atât flori bărbătești cât și femeiești, dar proporția este diferită. Astfel, la unele soiuri, pe tulpina principală și pe ramificațiile de ordin inferior, se află mai multe flori bărbătești, iar pe ramificațiile de ordin superior predomină florile femeiești. Florile femeiești se recunosc prin forma ovarului care este asemănătoare cu a fructului. Pentru a obține un număr mai mare de flori fermele, deci un potențial productiv mai mare, se efectuează ciupiri repetate care stimulează ramificarea. De asemenea, fructele apar și cresc concomitent cu formarea de noi flori, frunze și cu creșterea plantei. Există soiuri care formează fructe fără fecundare, procesul fiind denumit partenocarpie, iar fructele partenocarpice. (Berar, 2005)

Cele mai multe specii au o creștere rapidă de viță, au frunze lungi palmate, care alternează de-a lungul tulpinii. În partea laterală a frunzei în speciile anuale există un cârcel simplu, adesea ramificat, spiralat. Cele mai multe specii au flori unisexuale care sunt purtate în axilele frunzelor și au cinci petale albe sau galbene. Există cinci sepale la fiecare floare; florile masculine au până la cinci antere, adesea contopite sau îmbinate într-un mod complex, iar florile de sex feminin au de obicei trei carpele.

Familia Cucurbitaceae-lor se numără printre primele familii de plante ca număr și procente de specii folosite în alimentația umană.

Unele specii de Cucurbitaceae au fost cultivate de oameni de milenii și sunt acum răspândite în întreaga lume. Citrullus lanatus (pepene verde) este originar din Africa tropicală și subtropicală și a fost cultivat în Egipt în vremuri preistorice.

Cucumis sativus L. este cel mai cunoscut membru al familiei și una dintre cele mai vechi plante legumicole în cultură, originară din ținuturile calde ale Indiei și Chinei. Această plantă se cultiva în Egipt cu 2000 ani î.H., iar în Grecia era cunoscută și cultivată în anul 600 î.H. De la greci, castravetele a ajuns în Imperiul Roman, răspândindu-se apoi în celelalt țări ale Europei. Cultura castravetelui este menționată în lucrările lui Plinius,Varo, Collumela și alții, și se găsește pe frescele vechi egiptene.(Stan și Munteanu, 2001)

Pulpa de fructe uscată din alte specii de Citrullus este purgativă. Semințele sunt plane și unele, cum ar fi cele produse de castravetele Javan (Alsomitra macrocarpa), au aripi, pentru a ajuta la dispersare.(Petruzzello, 2015)

Dintre speciile familiei cucurbitaceaelor, multe au fost aclimatizare la noi în țară și întroduse în cultură. Dintre acestea se pot enumera: Momordica cochinchinensis (fig.1), Luffa cilindrica (fig.2), Momordica charantia (fig.3), Cucumis metuliferus (kiwano)(fig.4)

Figura 1 Momordica cochinchinensis

Figura 2 Luffa cilindrica

Figura 3 Momordica charantia

Figura 4 Cucumis metuliferus (kiwano)

Cel puțin 20 de specii sunt folosite în medicina homeopată asiatică tratând cu success afecțiuni ale sistemului nervos, sistemului circulator, afecțiuni ale ficatului, boli digestive, afecțiuni ale pielii. Dintre aceste specii putem enumera: Bryonia alba, Cephalandra indica, Colocynthis cucumis, Coriaria myrtifolia, Coriaria ruscifolia, Cucumis hirsutus, Cucurbita pepo, Cucurbita maxima, Cucurbita citrullus, Ecballium Elaterium, Luffa amara, Luffa bindal, Luffa actangula, Luffa operculata, Luffa sphaerica, Momordica balsamina, Momordica charantia, Momordica foetida, Momordica involucrate, Trichosanthes tricuspidat.( Lizme, 2011)

Multe specii se remarcă printr-o rezistență deosebită la boli, fiind folosite ca portaltoi pentru a imprima rezistență altor specii cultivate intensiv, dar sensibile la Fusarium și Verticilium. Printre cele mai cunoscute și folosite specii se numără Lagenaria syceraria,

Curcubita ficifolia, Benincasa hispida, Cucurbita spp. (Hoza, 2011)

3. Stadiul actual al cercetărilor privind specia Melothria scabra

Denumirea stiințifică: Melothria scabra

Familia botanică: Fam. Cucurbitaceae

Genul: Melothria

3.1. Originea și aria de răspândire

Specia este nativă în Mexic, America centrală (fig.3.1). Populația Americii centrale cunoaște și consumă acestă specie cu mult dinainte de a fi cucerită de conchistadorii spanioli. În 1866, botanistul francez Charles Victor Naudin a clasificat aceată specie.

Sinonime: Melothria pendula L.1753. Apodanthera pringlei S. Watson 1890. Melothria costensis C. Jeffrey 1978. Melothria donnell-smithii Cogn. Ex Donn. Sm. 1891. Melothria pringlei (S. Watson) Mart. Crov. 1954, Melothria fluminensis Gardner 1842. Melothria guadalupensis (Spreng.) Cogn. 1881, Apodanthera pringlei S. Watson 1890, Melothria costensis C. Jeffrey 1978.

Denumiri populare: Sandiitas de Raton (span.), Cuca-melon, Mexikanische Ziergurke (ger.), Mexican Sour Cukes, Mouse Melon, Mexican Sour Cucumbers, Guadeloupe Cucumber, Creeping cucumber, Little watermelon) (engl.), Castrapepenele (tradus de unii jurnaliști români).

Aria actuală de răspândire: Cele mai multe suprafețe cultivate se găsesc în zona Americii Centrale, USA. Până acum (2019) cultura nu are caracter intensiv, motiv pentru care nici datele statistice nu sunt disponibile. Specia este cultivată mai mult ca un hobby decât ca o cultură comercială, majoritatea micilor fermierilor având în general 10-15 plante în cultură pentru consum propriu. În ultimii 10 ani, specia a devenit populară și astfel a ajuns să fie cultivată în grădini familiale, în Cehia, Germania, Ungaria, Marea Britanie, Australia, Africa de Sud, Asia (fig.3.2).

În raportul trimestrial pentru perioada 1 iulie-30 septembrie 2007 al Environmetal Risk Management Authority din Noua Zeilandă, Melothria scabra a fost considerată “organism nou” iar firma care a importat semițele în august 2007, a fost pusă sub acuzare pentru introducerea în țară a unei specii fără autorizație (ERMA, New 2009). Prin urmare importul semințelor și cultura au fost interzise. Este cunoscut faptul că Noua Zeilandă are un regim restrictiv în ceea ce privește introducerea de specii noi și conservarea resurselor genetice.

Figura 3.1 Zona de origine

Figura 3.2 Răspândire actuală

Sursa: (www.eol.org/data_objects/21321854)

Figura 3.3 Exemplar din colecția University of Maryland

3.2. Importanța alimentară și economică

Fructele, cu un gust răcoritor de castravete și lămâe, pot fi consummate în stare proaspătă în salate sau conservate sub formă de murături (fig. 3.4). Fructificarea este continuă pe toată perioada de vegetație. Ca bază a dietelor mexicane și americane din vremea pre-columbiană, Melothria scabra este utilizată și în moduri nonclinice, inclusiv în medicină și pentru vița și frunza. În cea mai mare parte, utilizările sale medicinale au fost pierdute, dar se pare că apar în mod obișnuit în rețetele mexicane (Rosetta S. Elkin, 2018).

Figura 3.4. Variante de consum

3.3. Importanța pentru sănătate

Nutrienții ei bogați se spune că ajută la scăderea riscului de boli de inimă, accident vascular cerebral și cancer, precum și pentru a preveni îmbătrânirea prematură, ajutând la protejarea și întinerirea celulelor, țesuturilor și organelor organismului.

Fructele au un conținut scăzut de calorii și grăsimi și sunt o sursă de zaharuri simple, fibre și vitamine, care sunt esentiale pentru optimizarea stării noastre de sănătate. Fructele conțin un nivel ridicat de licopen, cunoscut pentru îmbunătățirea funcționării inimii, precum și beta-caroten, cunoscut pentru proprietățile antioxidante și anti-îmbătranire remarcabile, care ajută la prevenirea condițiilor cardiace legate de vârstă și multe altele. Combinația de vitamina C, potasiu și carotenoide, ajută la scăderea nivelului colesterolului rău, oferind protecție suplimentară inimii și sistemului cardiovascular. (Rosetta S. Elkin, 2018)

Fitonutrienții săi susțin, de asemenea, buna funcționare a ochilor și aproape a oricărui organ intern. Proprietățile benefice sunt datorate bogăției lor de vitamine, minerale, oligoelemente, anti-oxidanți, care ajută corpul să prevină sau cel puțin să prelungească schimbările naturale ale îmbătrânirii, protecția și întinerirea celulelor, țesuturilor și organelor.

3.4. Particularități botanice

Melothria scabra este o liană, ce poate crește până la 3 m înălțime, pe suport (fig.3.5). Specia este perenă, formând în primul an o rădăcină tuberizată, iar în climat temperat este cultivată ca plantă anuală. (fig. 3.6)

Figura 3.5 Melothria scabra – sistem de sustinere

Figura 3.6 Rădăcina tuberizată

Tulpina este subțire, de aproximativ 2mm, cu internoduri de 5cm, și e acoperită de perișori (tomentoasă). Ramifică la fiecare al trei-lea nod, fiecare ramificație urmând același tipar. La al patru-lea nod formează un cârcel simplu (monofil), opus frunzei, acoperit cu perișori. (fig.3.7)

Răspunsul la ciupire nu este semnificativ.

Figura 3.7 Tulpină și cârcel

Frunza este pentalobată, glabră, cu marginea dințată. Nervațiunea este palmată. Pețiolul are 4-5 cm.

Florile sunt de culoare galbenă, au 5 petale, aproximativ 6 mm în diametru și se formează în axila frunzelor. (fig.3.8) Flori de ambele sexe se găsesc în număr aproximativ egal pe plantă, predominând florile femele.

Primele flori apar după 55-60 de zile în apexul primului lăstar și sunt flori femele. Florile femeiești se recunosc prin forma ovarului care este asemănătoare cu a fructului. Polenizarea este anemofilă și entomofilă.

Figura 3.8 Floare femelă

Figura 3.9 Floare mascul

Fructul este oval cu un diametru de 2 cm și lungime de 2,5-3 cm. Fructele au o greutate medie de 6 g. (fig. 3.10)

Figura 3.10 Fruct

Pulpa este alb-verzuie, crocantă. (fig. 3.12) Pericarpul are culoarea verde deschis cu striații verde închis, la fel ca la pepenele verde, de unde și numele de Mouse Melon (engl.).

Semințele se găsesc într-un număr mediu de 25 în fruct și au forma oval-alungită, tegument neted, culoare galben-albicioasă și o greutate de aproximativ 0,01gr.(fig. 3.11)

Figura 3.11 Semințe de Melothria scabra

Figura 3.12 Melothria scabra pulpă și semințe

3.5 Alte întrebuințări

Pentru faptul că specia ramifică puternic, are cârcei și un număr mare de frunze, aceasta poate fi condusă în forme ornamentale,(fig.3.13-3.15), “îmbrăcând” bine garduri și chiar suprafețe verticale de zidărie. Beneficiind de un support adecvat, aceasta poate fi folosită și ca umbrar.(fig.14).

Figura 3.13 Formă de arcadă (sursa internet)

Figura 3.14 Ghiveci ornamental (sursa internet)

Figura 3.15 Soluție de umbrie a unui coteț de păsări (sursa internet)

PARTEA II-A

Capitolul II Contribuții proprii

2.1. Justificarea temei

Cunoașterea și autenticitatea sunt elemente de determinare a valorii pentru practică a speciilor și soiurilor, în general, și pentru cele legumicole, în special. De aceea, cunoașterea principalelor caractere și însușiri ale fiecărui genotip sunt necesare în vederea stabilirii corecte a destinației cât și a tehnologiei de cultură, de așa manieră încât să exprime potențialul biologic maxim, atât cantitativ, cât și calitativ al soiului.

În contextul schimbărilor climatice actuale, care devin favorabile cultivării unor specii dintr-un climat mai cald, cercetarea actuală urmeză tradiția școlii românești și urmărește să aclimatizeze noi specii în țara noastră, îmbogățind astfel patrimoniul vegetal.

Printre speciile din familia cucurbitaceae-lor aclimatizate până în prezent pot fi enumerate: Momordica cochinchinensis, Lophanthus anisatus, Sideritis scardic, Cichorium latifolium, Luffa cilindrica și altele, specii cu multiple valențe, cercetate și aclimatizate la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, Facultatea de Horticultură din cadrul Universitatății de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București precum și în alte centre universitare și de cercetare din țară.

Pentru această cercetare a fost aleasă specia Melothria scabra. Specia în cauză are foarte puține referințe în literatura de specialitate, ceea ce o face cu atât mai interesantă.

2.2. Obiectivele cercetărilor

Obiectivele cercetării au urmărit studiul amănunțit al plantei, aclimatizarea sa și stabilirea unei tehnologii de cultură în perspectiva introducerii speciei în cultura intensivă.

2.3. Material și metodă

2.3.1. Locul de desfășurare a experienței

Cercetările s-au desfășurat în București, pe o suprafață de 30 m², și în comuna Periș, pe o suprafață 25m2. Ambele localități se află în zona de favorabilitate I, subzona I și se caracterizează printr-un climat continental, cu ierni reci și veri uscate și călduroase, contraste termice de la zi la noapte și de la vară la iarnă.Temperatura medie anuală este de 11,5oC, cu variații de la media de 23oC pe timp de vară la 1,5oC iarna (regimul climatic general se caracterizează prin veri foarte calde, cu cantități medii de precipitații, care cad în mare parte sub formă de averse și prin ierni relativ reci, marcate la intervale neregulate, atât de viscole puternice cât și de încălziri frecvente). Precipitațiile atmosferice înregistrează cantități medii anuale scăzute, în medie de 585 mm pe an, dar au debitul mai ridicat vara: cele mai mari cantități medii lunare de precipitații cad în iunie (circa 85 mm), iar cele mai scăzute în martie (15 mm). Precipitațiile cad în medie 117 zile/an. Diferențierile de relief, natura și particularitățile pe care le imprimă suprafeței terenurilor construcțiile urbane au dus la conturarea urmatoarelor trei tipuri de microclimate:

– microclimatul zonei centrale a orașului, aflat sub influența directă a densității construcțiilor urbane, unde temperaturile sunt mai ridicate, calmul atmosferic și nebulozitatea are o frecvență mai mare;

– microclimatul zonelor industriale, unde cețurile și ploile sub forme de averse apar mai frecvent datorită impurităților din aer

– microclimatul din zonele rezidențiale periferice, care se aseamănă mult cu microclimatele naturale exterioare orașului, caracterizându-se prin vânturi mai puternice și temperaturi mai scăzute. Umiditatea relativă a aerului este de 55-65 %. De menționat că datele statistice se modifică rapid datorită fenomenelor extreme din ultimii ani.

2.3.3. Pregătirea răsadului și înființarea culturii

Înființarea culturii s-a efectuat cu răsad, iar pentru aceasta, semănatul s-a executat în sera caldă, în tăvițe alveolare în data de 30 martie 2018. (fig.2.3.3)

Semințele au fost achiziționate din două surse diferite, una afându-se în Regatului Unit al Marii Britanii, pe teritoriul Țării Galilor, insula Anglesey, regiune cunoscută pentru proiectele sale în domeniul conservării biodiversității și al culturilor ecologice (fig.2.3.1) iar cealaltă sursă aflată în SUA, în apropierea graniței cu Mexicul, stat aflat în zona de origine a speciei. (fig. 2.3.2) În lucrarea de cercetare au fost diferențiate ca soiul 1 (V1) și soiul 2 (V2).

Studiul s-a desfășurat în perioada 2018-2019.

Figura 2.3.1 Semințe din UK

Figura 2.3.2 Semințe din SUA

Semănatul s-a facut în substrat de turbă "Kekkila", care este un substrat pentru producerea răsadurilor, obținut dintr-un amestec de turbă brună și turbă închisă, cernută la un calibru fin (0-6 mm), cu pH ajustat la 5,5/5,9, fertilizat cu îngrășământ NPK 15-12-29, cu agent de umectare, recomandat pentru producerea răsadurilor de legume în ghivece sau suporturi alveolare.

Răsadul se produce prin semănatul cu 4-6 săptămâni înainte de plantare. Acesta nu nevoie de repicare.

Figura2.3.3 Răsaduri de Melothria scabra produse în sera Facultății de Horticultură București

Figura2.3.4 Răsaduri de Melothria scabra produse în sera Facultății de Horticultură București

Răsadurile au fost transplantate în solarii la jumătatea lunii mai, când condițiile de temperatură au fost considerate favorabile înființării culturii. Răsadurile transplantate au avut 45 de zile.

2.3.4. Observații și măsurători

Germinația a fost de 100% la ambele variante.

Pentru germinație V1 a avut nevoie de 5-6 zile iar V2 de 7 zile la o temperatură. de 240C.

Următoarea etapă a fost creșterea primelor frunze adevărate, după 12 zile de la semănat și la o temperatură a solului de 240C.

Pentru stimularea dezvoltării răsadurilor a fost aplicată o fertilizare cu Cropmax în 2,5 ml/10 L. Fertilizantul are o acțiune sistemică și este certificat ecologic Nu s-au făcut tratamente fitosanitare în această fază de dezvoltare.

Încă de la apariția cotiledoanelor s-a observat un ritm de creștere diferit la cele 2 variante.

Astfel, V1 după 30 de zile a avut o înălțime de 9 cm, iar V2 o înălțime de 16 cm.

De asemenea și numărul de frunze al soiurilor a fost diferit.

În această etapă a cercetării ritmul de dezvoltare al plantelor a fost diferit la cele două variante. După 30 de zile ritmul de dezvoltare al celor două variante s-a echilibrat, astfel că la momentul plantării ambele variante au avut aceiași înălțime. S-a considerat că ritmul diferit de dezvoltare a fost influențat de factorul lumină, plăcile alveolare fiind așezate în două spații cu luminozitate diferită.

Pregătirea terenului s-a făcut în data de 25.04.2018 și a fost fertilizat prin administrarea de gunoi de grajd în cantitate echivalentă de 100t/ha, similar culturii în câmp a castraveților.

Irigarea s-a asigurat cu un sistem de irigare prin picurare, instalat anterior.

Plantarea răsadului la locul definitiv s-a făcut după 45 de zile de la semănare, iar ca perioadă calendaristică, 12-15 mai. Plantarea s-a făcut alături de alte specii, cunoscute ca fiind sensibile la boli și dăunători (tomate, castraveți).

Pentru stabilirea necesarului zilnic de apă, s-a efectuat un experiment separat, în care un număr de 5 plante au fost cultivate în regim de cultură fără sol. Pentru acest experiment s-a folosit un sistem hidroponic cu recirculare a soluției nutritive și un volum 3 litri.(fig. 2.3.5)

Figura 2.3.5 Plante după 15 zile de la răsărire în sistemul de cultură hidroponică

Figura 2.3.6 Plante mature cultivate în sistem hidroponic

S-a monitorizat consumul de apă timp de 30 de zile, în intervale de câte 3 zile. Astfel, în urma măsurătorilor, s-a stabilit că unei plante mature îi sunt necesari 300ml apă/zi.

În cadrul aceluiași experiment, a urmărit și evoluția plantelor în sistem de cultură fără sol, în vederea stabilirii unei tehnologii de cultură a speciei în seră, lucru ce ar favoriza un ciclu de cultură mult mai lung, specia fiind perenă în zona de origine.

Soluția nutritivă folosită a fost una cu raportul NPK 4-3-6 (fig. 2.3.7)

Figura 2.3.7 Compoziția soluției nutritive

Suprafața efectivă totală a experienței desfășurată în solarii a fost de 55m2, cu cele 2 variante experimentale. Plantarea s-a făcut pe un singur rând, la 50cm, ținându-se cont de faptul că specia are o ramificare puternică. Ca sistem de susținere a fost instalată o plasă din mase plastice.(fig. 2.3.8)

Figura 2.3.8 Sistemul de susținere

Primele flori au apărut după 45 de zile de la plantare și au fost flori femele.(fig 2.3.9)

Figura 2.3.9 Flori femele

Primele fructe au fost recoltate după 80 de zile de la plantare. La maturitatea deplină, fructele cad de pe plantă și au culoare maronie, fiind asemănătoare cu cele ale speciei Melothria pendula, cu care pot fi confundate (fig. 2.3.10)

Figura 2.3.10 Fructe aflate în stadii diferite de dezvoltare aflate concomitent pe plantă

Pe parcursul experimentului s-au aplicat 3 fertilizări foliare cu fertilizantul certificat ecologic Cropmax, în cantitate de 20 ml/10 L apă.

Lucrările de întreținere în perioada de vegetație, au fost minime, acestea constând doar în lucrări de prășit.

Fructificarea a avut loc până la data de 20 octombrie când cultura a fost desființată din cauza temperaturilor scăzute. Recoltarea s-a făcut manual, eșalonat (fig. 2.3.12)

Rădăcinile au fost prelevate în vederea înființării unei noi culturi. Acestea au fost depozitate la o temperatură de 5oC și o umiditate de 45%. Greutatea medie a unei rădăcini a fost de 170 gr.

Plantele crescute în sistem hidroponic, nu au format rădăcini tuberizate, acestea fiind scufundate în soluția nutritivă în proporție de aproximativ 80%.

Ritmul de dezvoltare al plantelor crescute în sistem hidroponic a fost mult mai alert față de al celor crescute în sol, fapt datorat regimului de iluminare care a fost de 14 ore/zi și de temperatura constantă atât ziua cât și noaptea (26O C). Cu toate acestea înflorirea nu a fost mai abundentă și nici producția de fructe nu a fost mai mare decât la plantele cultivate în sol, plantele dezvoltând în schimb un aparat foliar mai bogat.(fig. 2.3.11)

Figura 2.3.11 Aparat foliar la cultura în sistem hidroponic

Figura 2.3.11 Fructe de Melothria scabra

În cele două variante experimentale cantitățile recoltate au fost similare, acestea fiind de 1,7 kg/plantă, în decursul perioadei de vegetație.

Figura 2.3.13 Măsurarea fructelor

Figura 2.3.14 Rădăcini de Melothria scabra

Din informațiile colectate a rezultat că facultatea germinativă se poate păstra 5-6 ani dacă semințele sunt păstrate în condiții corespunzătoare de temperatură și umiditate.

Pentru verificări amănunțite, pe parcursul experienței s-au prelevat și semințe de la plantele cultivate, pentru a se determina în timp, facultatea germinativă.(fig. 2.3.15)

Figura 2.3.15Semințe

2.3.5. Boli și dăunători

Uneori introducerea unor specii cultivate s-a facut simultan cu dăunători ai acestora, un exemplu fiind gândacul din Colorado, adus împreună cu cartoful.

Până acum nu au fost semnalate boli comune cucurbitaceaelor, sau dăunători la specia Melothria scabra, în zona de origine.

În perioada desfășurării experimentului plantele nu au fost afectate de boli și nici de dăunători, nefiind necesare tratamente fitosanitare preventive sau curative.

2.4. Metode de păstare

În principal se recomandă consumul în stare proaspăpătă, în salate sau ca atare. În stare proaspătă fructele se pot păstra la o temperatură de 2o-7oC timp de 7-8 zile. Temperatura optimă pentru menținerea celei mai bune calități este de 2o-4oC

Din fructe pot fi preparate și murături după diferite rețete (acidocenoanabioza- conservarea prin acidifierea naturală a legumelor și a fructelor). În continuare sunt prezentate câteva rețete cu rezultate gustative deosebite.fig. 2.3.19-21)

Rețeta clasică de pereparare a castraveților murați poate fi utitilizată cu bune rezultate și la acești castraveți miniaturali. În rețetă se utilizează mărar proaspăt, usturoi tăiat mărunt, sare. Pentru saramură se adaugă o lingură și jumătate de sare la 1 litru de apă rece. Se dau la rece iar după 3-4 zile pot fi consumați.

O rețetă complementară recomandă ca după cele 3-4 zile, castraveții să fie transferați într-un alt vas, iar peste ei să se adauge apă proaspătă, zahăr (150g/litru) și oțet alimentar 200 ml la litru de apă.

Prima rețetă păstrează mai bine aroma și gustul de lămâie specific fructelor de Melothria scabra.

Figura 2.3.16 Fructele se pot conserva întregi sau tăiate

Figura 2.3.17 Amestecare cu sare

Figura 2.3.18 Pregătirea condimentelor

Figura 2.3.19 Frunzele de plante aromatice se așează pe fundul borcanului

Figura 2.3.20 Adăugarea soluției de conservare

Figura 2.3.21 Prezentarea produsului finit

2.5. Concluzii și recomandări

În urmă prelucrării datelor experimentale se desprind o serie de recomandări care au atât importantă practică, cât și teoretică.

Cerecetarea a confirmat capacitatea de adaptare la condițiile climaterice ale țării noastre și faptul că această specie se pretează atât la cultura în sol cât și în sisteme de cultură fără sol.

Costurile înființării culturi sunt mici comparativ cu înființarea unei culturi de castraveți cornișon, spre exemplu.

Cultura este rentabilă deoarece în afara sistemului de susținere, de la înființare până la recoltare, aceasta nu necesită nicio lucrare.

Fructificarea se desfășoară continuu până la prima brumă, garantând astfel o cantitate Specia este inedită în țara noastră, asigurându-și astfel o nișă în rândul consumatorilor.

Specia, până la acest moment (2019), nu are dăunători și este rezistentă la bolile comune cucurbitaceaelor, iar acest fapt elimină tratamentele fitosanitare, reducând implicit costurile de producție și mai ales recomandând-o pentru cultura ecologică.

Bibliografie

Sârbu A., 2001. Diversitatea plantelor în contextual strategiei europene de conservare a biodiversității. Editura alo, Bucuresti

Stan N. T., N. C. Munteanu 2001. Legumicultură vol II Editura "Ion Ionescu de la Brad", Iași

Berear V, Gh.Poșta, 2005. Legumicultură. USAMV a Banatului, Timișoara

*** New Zealand Gazette nr.100, 2007

*** 2009. Alternative Crop and Vegetable. Open House, Simcoe Research Station

Hoza Ghe., 2011. Legumicultură generală. USAMV Facultatea de Horticultură, București

Paucean A., 2011. Tehnologia conservelor și semiconservelor vegetale. USAMV Cluj Napoca

Vînătoru C., B. Zamfir, C. Bratu, V. Lagunovschi, 2014. Scientific Papers. Series B, Horticulture, Vol. LVIII

Kaiser C., E. Matt., 2016. Hispanic Ethnic Vegetables. University of Kentucky, Center for Crop Diversification

Roberts E. M. I., I. O. Agbagwa, B. E. Okoli, 2018. Journal of Advances in Biology & Biotechnology

*** http://ananp.gov.ro/ananp/new/wordpress/wp-content/uploads/SNPACB.pdf

http://apps.kew.org/herbcat/

http://articles.latimes.com/2013/may/14/news/la-lh-mouse-melons-mexican-gherkins-20130514

http://www.bihrmann.com/caudiciforms/subs/mel-sca-sub.asp

http://www.biodiversitylibrary.org/page/47768567

http://www.biodiversitylibrary.org/pdf4/047428200089023

https://en.wikipedia.org/wiki/Melothria_scabra

https://www.enciclopedia.biz/2015/10/aclimatizarea.html

http://www.eol.org/pages/5733780/maps

http://www.ghmck.org/

http://homegrown-revolution.co.uk/savoury-fruit/growing-cucamelons

Cucurbitaceae medicines in homeoparthy

The Coolest Cucumber You’ve Never Met

http://www.motherearthnews.com/real-food/

http://www.tropicos.org/Name/9200614

http://www.wattalyf.com/melon-daga/

Food Worth Growing: Mexican Sour Gherkin