MITRICĂ AL. Geanina Sorina [305662]

[anonimizat]: MANAGEMENT ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

Top of Form

PROIECT DE DISERTAȚIE

Bottom of Form

CoordonatorȘtiințific:

Prof.univ.Dr. Bozgă Ion

Masterand: [anonimizat]

2016

EVOLUȚIA ECONOMICĂ A UNEI EXPLOATAȚII AGRICOLE

Coordonator Științific:

Prof.univ.dr.Bozgă Ion

Masterand: [anonimizat]

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Lucrarea de disertație intitulată „Evoluția economică a unei exploatații agricole” își propune să analize exploatațiile agricole ca evoluție și ca referință pt dezoltarea economiei rurale.[anonimizat],cât și la nivel social.

Evoluția lor este strâns legată de calitatea sa ca sistem:

[anonimizat] a definiției cât și a delimitării sale de unitatea agricolă și întreprinderea agricolă.Ceea ce unește cele trei forme de proprietate este realizarea unor producții agricole regulate.

În ceea de-a doua parte a lucrării am abordat creșterea ca o necesitate de concentrare a [anonimizat] o formă de sporire a dimeniunii economice a unei exploatații agricole.

Puterea economică se vrea a fi evidențiată prin gradul de consolidare și prin aportul pe care și-l propune pt asigurarea unei agriculturi durabile.

Am ales această temă datorită faptului că o [anonimizat],atât pt economie cât și pt agricultor.

[anonimizat].

În vederea elaborării studiului de caz s-[anonimizat].

CAPITOLUL I EXPLOATAȚIA AGRICOLĂ

1.1.[anonimizat], [anonimizat]-se. [anonimizat] „exploatație agricolă” este următoarea:

Tabelul nr.1.1

Din cele de mai sus rezultă că definiția exploatațiilor agricole trebuie să conțină menționarea că: este o unitate economică; de producție; [anonimizat]/sau animalelor; în vederea obținerii de produse (specifice) agricole. [anonimizat]-am însușit următoarea definiție: “Exploatația agricolă este o [anonimizat], plante și/[anonimizat]”. Diferitele tipuri de exploatații agricole se pot grupa după mai multe criterii: ideologii politice și doctrine economice; dimensiune; profil (structura de producție); [anonimizat]grare; destinația producției, precum și după criterii juridico-economice.

1.2Exploația agricolă- sistem complex și dinamic

În calitatea sa de sistem, exploatație agricolă ca, de altfel, orice unitate economică, prezintă o serie de trăsături care o deosebesc de alte forme de organizare:

a) Este un sistem complex, determinat de particularitățile activității agricole, de mijloacele angajate în producție, de modul de combinare a factorilor și de complementaritatea dintreaceștia, de necesitatea îmbinării ramurilor etc. Nu numai că încorporează o mare varietate de resurse, dar unele dintre ele sunt biologice, ceea ce crește complexitatea activitățiiși, implicit, pe cea a funcționalității sistemului.

b) Exploatația agricolă este un sistem economic, dar și social. Sub acțiunea muncii omului și a proceselor naturale șibiologice se obțin produse agricole. Concomitent, între participanții la procesele de muncă se stabilesc anumite relații.

Climatul relațional, măsură în care sunt create condiții favorabile de desfășurare a activității și de viață pentru componenții exploatației, condiționează rezultatele obținute. Crește tot mai mult rolul factorilor psihosociali în procesul muncii, ale căror cerințe trebuie satisfăcute pentru a mări productivitatea celor care execută diferite lucrări, generate de domeniul de activitate al exploatației.

c) Exploatația agricolă, mai ales sub formă de societate comercială, societate agricolă etc., poate fi privită ca un sistemprogramat, ea urmând să-și desfășoare activitatea pe baza unui

program. Conținutul programului și modul său de elaborare trebuie să fie adaptate economiei de piață. Este vorba de a fixa, în mod realist și în concordanță cu cerințele pieței, obiective a căror realizare are menirea să asigure adaptarea exploatației la mediul ambiant-condiție de bază a supraviețuirii ei.

d) Exploatația agricolă este un sistem deschis, în relații foarte puternice cu mediul său ambiant, exprimat prin fluxul de "intrări" (pământ, apă, energie, semințe, informații etc.) și prin "ieșirile" sale (produse agricole), destinate sistemului din care face parte.

Gospodăria familială poate fi privită că un sistem parțial deschis, mai mult spre "intrări" și mai puțin către vânzările de produse.

e) În strânsă legătură cu trăsătura precedentă, se poate afirma că exploatația agricolă este un sistem adaptiv. Ea se schimbă permanent sub influența factorilor endogeni și exogeni,

adaptându-sela evoluția mediului ambiant în care își desfășoară activitatea, mai cu seamă când avem de a face cu o exploatație agricolă cu caracter comercial (o gospodărie de subzistență "trăiește" și fără o asemenea adaptare, dacă se are în vedere consumul din producție proprie, specific acesteia). Adaptarea presupune măsuri în plan economic, tehnologic, organizatoric, informațional-decizional sau al relațiilor interumane .

f) Exploatația agricolă este un centru de decizie , orientat spre urmărirea de obiective. Deciziile sunt rodul activității celor care au competențe (manageri, întreprinzători etc.), în acest domeniu. Prin deciziile lor se are în vedere asigurarea funcționării corespunzătoare a sistemului, evitându-se abaterile acestuia de la scopul urmărit.

g) Orice exploatație agricolă este un sistem tehnicomaterial, dar și biologic. Este caracterizat, din acest punct de vedere, de folosirea de mijloace tehnice și de diverse materiale, între ele existând anumite legături determinate de tehnologiile utilizate. Aspectul biologic se referă la utilizarea, în procesele de producție, a organismelor vii-plante și animale.

h) Este un sistem probabilistic- activitatea sa fiind supusă influenței factorilor naturali și biologici, ea putând fi previzionată numai cu un anumit grad de probabilitate.

i) În sistemul "exploatație agricolă" întâlnim entropia, specifică, după cum se cunoaște, tuturor sistemelor economice.

Entropia unui sistem caracterizează gradul său de dezordine(termenul este luat din termodinamică și reprezintă o marimecare permite să se evalueze degradarea energiei unui sistem).

O societate comercială agricolă pe acțiuni suferă influența entropiei din subsistemele sale (ferme și sectoare). Recurgerea la măsuri organizatorice înlătura starea de dezorganizare, adică fenomenele entropice.

Exploatația agricolă, ca sistem are și trăsături care îi sunt specifice, generate de particularitățile agriculturii. Dintre acestea pot fi amintite:

a) Organizarea exploatației agricole pe ramuri, spre deosebire de situația din industrie, unele ramuri sunt organizate pe întreprinderi, trăsătură care decurge din neconcordanță dintre timpul de muncă și cel de producție în agricultură, ceea ce își pune amprenta asupra utilizării diferitelor resurse de producție-tehnice, economice sau de forță de muncă. Prin organizarea pe ramuri pot fi înlăturate sau atenuate efectele negative generate de neconcordanță amintită, în ceea ce privește eficiența cu care sunt folosite resursele de producție, se contribuie la asigurarea rotației culturilor, care are un anumit aport la protejarea solului.

b) În exploatațiile agricole se desfășoară procese biologice, ceea ce face necesară utilizarea unor măsuri energicede reglare și prevenire a abaterilor de la dezvoltarea normală aplantelor și a animalelor, generate de boli și dăunători.

Sesizarea acestor perturbații, ca și măsurile care se inițiază pentru înlăturarea lor depind, la un moment dat, de nivelul cunoștințelor în domeniu, dar și de posibilitățile materiale ale

producătorului.

c) Desfășurarea proceselor de producție din exploatațiile agricole pe suprafețe întinse (a se avea în vedere și dispersarea teritorială a parcelelor de teren deținute de gospodăriile familiale) imprimă un caracter complex organizării producției și a muncii, folosirii mijloacelor tehnice și a forței de muncă și cuprinderii activităților, care se desfășoară, în procesul managerial. În această situație devin importante condițiileexistente pentru deplasarea mijloacelor tehnice, a altor factori deproducție și a produselor obținute, care influențează consumul detimp, starea tehnică a mașinilor și a tractoarelor și calitatea produselor.

d) Factorii naturali au impact asupra unor laturi importante ale activității exploatației, cum ar fi: alegerea sistemului de producție, a structurii de producție și utilizarea mijloacelor tehnice. De asemenea, influența lor se regăsește și în ceea ce privește: respectarea perioadei optime de efectuare a lucrărilor agricole și nivelul producției, mai cu seamă în sistemele extensive de producție.

În abordarea întreprinderii ca sistem, diverși autori văd în componența acesteia două subsisteme-conducător și condus,trei subsisteme-operațional, economico-decizional, informațional, sau patru subsisteme-operațional, decizional, informațional, relațional.

Funcționarea exploatației agricole, ca sistem, are loc sub influența unei multitudini de factori, care pot determină o stare optimă a sistemului sau abateri ale sale de la nivelul parametrilor prestabiliți. Acești factori provin din interiorul sistemului sau din mediul său ambiant, prin componentele economice, tehnice, sociale etc. ale acestuia. Este necesar să se cunoască influența factorilor, mai cu seamă a celor economici, și să fie înlăturată, atunci când ea este negativă, prin decizii de corecție, luate de sistemul de management al unității. Procesul influențează adaptarea unității la mediu și-i amplifică rezultatele de producție și economice.

1.3Metode și indicatori folosiți în analiza exploatației agricole

Funcționarea unei exploatații agricole are, desigur, o anumită finalitate. Fiecare șef de exploatație, întreprinzător sau manager dorește că realizările exploatației și, implicit, ale sale, în urmă activității de gestionare a acesteia, să fie cât mai bune, că o răsplată a eforturilor materiale, umane și manageriale depuse într-un ciclu de producție sau în decursul unei perioade de timp, cum ar fi un an agricol.

Măsurarea performanțelor economice aparțin funcției de control-evaluare a managementului .

Controlul constată în ce măsură ceea ce s-a obținut corespunde obiectivelor prestabilite. Desfășurarea lui, pe parcursul activității, permite să se intervină , prin decizii, pentru a corecta abateri (efecte entropice, având loc dezorganizarea sistemului, acesta pierzându-și capacitatea de a-și realiza obiectivele, fixate prin activități de previzionare). Controlul are un caracter activ, dar și unul reactiv .

Caracterul activ al controlului favorizează inițierea de acțiuni de corecție înainte, chiar dacă urmările anumitor decizii să se fi făcut resimțite. În acest fel, se previn efectele negative ce s-ar putea înregistra, ceea ce este benefic pentru realizarea obiectivelor, pentru evitarea unor pierderi materiale, de timp etc. Caracterul reactiv al controlului se manifestă atunci când rezultatele sunt cunoscute și definitive, măsurile au caracter corectiv fiind inițiate numai într-un nou ciclu managerial. Ele au ca premisă concluziile desprinse cu ocazia exercitării controlului. Deciziile de corecție corespund, de fapt, unor activități de

reglare. Aceste activități urmează să fie desfășurate de manageri și de alte persoane, șefi de exploatații, arendași, întreprinzători în domeniul afacerilor agricole. Intervenția lor prin decizii adecvate mențin starea de ordine a sistemului „exploatație agricolă” și asigura, la nevoie, reorganizarea acestuia.

Desigur că, în cazul sistemului amintit este necesar să facem cuvenitele sublinieri legate de posibilitățile persoanelor amintite, care au atribuții și competențe manageriale, de a reuși în activitățile de reglare .Sunt numeroase situații (dezorganizare, apariția unor boli și dăunători despre care se dețin cunoștințe suficiente și există și mijloace de combatere, insuficientă unor substanțe hrănitoare în sol etc.), în care rolul reglator se poate manifestă cu bune rezultate (se iau măsuri de reorganizare, se combat bolile și dăunătorii, se administrează îngrășăminte chimice și naturale

etc.).

Dar, dacă ne gândim la specificul producției agricole, cu referire specială la cea vegetală, care se desfășoară în câmp deschis (mai puțin legumicultura practicată în serele de tip industrial), de multe ori perturbatiile, care apar în sistem, depășesc posibilitățile materiale, umane sau chiar cunoștințele (apariția unor boli noi) celor care gestionează exploatații, ceea ce face reglarea dificilă sau imposibilă. În astfel de situații, sistemul poate ajunge la dezagregare, funcționalitatea să nu se mai asigure, iar obiectivele nu se realizează. Această stare de lucruri nu constituie o problema și o preocuparea numai ale agricultorilor, în sens larg, ci, în egală măsură, și ale societății în ansamblul sau, care este interesată în asigurarea securității alimentare a populației. Combaterea secetei, de exemplu, care se manifestă, uneori, în mod sever, producând mari pierderi, a inundațiilor, a alunecărilor de teren, etc. presupune eforturi din partea proprietarilor, dar, apare că necesară și intervenția puterii publice, prin modalități diverse.

Aceste situații, dar și altele, fac necesară apariția parteneriatului și a solidarității sociale.

A măsură rezultatele și a stabilii, în mod foarte exact, nivelul performanțelor economice ale unei unități nu sunt lucruri facile. Problemele devin mai complexe dacă ne referim la agricultură, unde există numeroase tipuri și forme de exploatații, cele familiale nu țin nici, cel puțin, un minim de contabilitate, există numeroși factori de diferențiere a activității, structurile de producție sunt diverse și nu permit comparații , calitatea produselor este foarte variată, există diferențieri zonale ale cheltuielilor și consumurilor de muncă etc. Cu toate acestea, pentru a ieși din impas, abordările ar putea să aibă loc pe tipuri de exploatații.

Desigur că, în cazul societăților comerciale agricole pe acțiuni, al societăților comerciale constituite pe baza inițiativei private și, chiar, al societăților agricole, care au organizată contabilitatea după legea în vigoare, pe baza informațiilor existente se determina elementele de “ieșire” (rezultate): venituri, cifra de afaceri, valoarea adăugată, profit brut și net etc. Cu ajutorul acestora și recurgând și la alte elemente, în special, la cele de “intrare” se pot calcula numeroși indicatori și rate, care evidențiază situația patrimonial-financiară și eficientă economică a activității fiecărei unități comerciale.

Mult mai complexă este evaluarea rezultatelor de producție și economice când este vorba de exploatațiile agricole familiale, acestea având o serie de particularități, cum ar fi: nu au organizată o minimă evidență, activitatea este desfășurată, de regulă, de membrii familiei (care nu sunt salariați), se utilizează ocazional forță de muncă din afară exploatației, structurile de producție sunt eterogene (comparațiile sunt greu de efectuat),

calitatea produselor este diferită, există modalități diverse de valorificare a surplusului de producție, ceea ce ridică problema prețurilor pentru determinarea veniturilor. Toate acestea îngreunează elaborarea unei metodologii necesare calculării, cu rigurozitate, a rezultatelor finale ale exploatațiilor, care să ofere o imagine cât mai fidelă a realității.

În lipsa în formațiilor înregistrate pe diferiți suporți, pentru a se cunoaște, fie și cu o oarecare aproximare, rezultatele exploatațiilor agricole familiale, se efectuează cercetări pe baza de eșantioane de exploatații. Astfel, pentru a determina producția medie la o cultură de câmp, într-o localitate, se recurge la un sondaj, constituindu-se un eșantion de exploatații familiale (gospodării individuale). Numărul de gospodării cuprinse în eșantion trebuie să dețină 10-15% din suprafață totală pe care se practică cultură în localitatea respectivă. Raportând producția totală, obținută de exploatațiile alese, la suprafață totală

cultivată de ele, se obține producția medie la hectar. Sondaje se efectuează, cu aspecte specifice, și în domeniul creșterii animalelor.

Desigur că, producția are semnificația să, dar interesează rezultatele economice. Demersurile de acest fel sunt, așa după cum arată studiile efectuate în cazul exploatațiilor agricole din UE, destul de complexe și presupun o amplă metodologie și participarea unor experți în domeniu.

În situația exploatațiilor familiale, rezultatele se sintetizează, potrivit experienței citate mai sus, în marja brută.

Pentru această trebuie să se obțină informații privind veniturile și cheltuielile. Sunt necesare lămuriri metodologice privind încadrarea cheltuielilor pe grupe (speciale – proporționale și neproportionale și costuri generale – variabile și fixe). În plus, se pune problema dacă determinăm marja brută aferentă tuturor cantităților de produse sau numai celor vândute, în ultimul caz ivindu-se dificultăți în stabilirea părții din cheltuieli care le revine. Dacă avem în vedere o exploatație comercială, lucrurile par a se simplifica, gradul sau de dezvoltare îi permite să țină o contabilitate.

Evidențierea rezultatelor permite efectuarea de aprecieri privind puterea economică a exploatațiilor agricole, gradul lor de consolidare, care să le favorizeze practicarea unei agriculturi durabile, și aportul pe care îl au la dezvoltarea generală. Mai mult performanțele efective se compară cu cele prestabilite prin programe. Raportându-se la elemente bine fundamentate, se creează posibilități de a constată, dacă exploatatia a fost gestionată în mod corespunzător, activitățile ei s-au ales potrivit cerințelor, iar resursele s-au alocat pe baza de principii economice. Observarea abaterilor relevă existența unor cauze, care trebuie să fie identificate. Mai cu seama, când abaterile sunt negative este foarte util să se știe ce cauze le -au generat și, deci, unde se poate interveni, astfel încât, în același ciclu managerial sau, cel puțin, în următorul să se adopte măsuri de reglare. Pe această baza, se elimina disfuncționalitățile și se mențin șansele de obținere a performanțelor economice dorite. Marja brută variază în timp și între exploatații. Ea servește alegerii structurii domeniului de activitate, când se produce pentru piață ( a se vedea problemele referitoare la „structura de producție” și la „structura culturilor”, în calitate de componentă a sistemului de producție în cultură plantelor.

Cunoașterea rezultatelor sintetice servește și la fundamentarea și orientarea unor măsuri de politică agricolă. În ideea existenței unui sprijin și a amplificării acestuia, pornind de la rezultate, se aleg exploatațiile cărora el trebuie să li se acorde, cu precădere. Ar fi vorba de exploatații agricole cu un anumit grad de consolidare, care exploatează suprafețe mai mari sau cresc mai multe animale, se orientează către gestionarea modernă a resurselor de care dispun, țin o minimă contabilitate, își desfășoară activitatea după un program gândit în relație directă cu nevoile manifestate pe piață.

Exploatațiile devin, pe această baza, tot mai puternice și au posibilități mult mai mari de a induce în economie, prin intermediul filierelor care se vor crea și se vor consolida, cantități de produse, care să satisfacă diferitele cerințe. Totodată, prin veniturile obținute exploatațiile procura factori de producție și diverse bunuri necesare familiei. Prin ambele modalități, adică prin “injectare” de produse adresate, inclusiv, industriilor de procesare, și prin achiziționarea de factori de producție și de bunuri de natură diversă, se amplifică „efectul de antrenare” al agriculturii, ceea ce are rol benefic pentru toți cei implicați (agricultori, distribuitori, procesatori, consumatori) și pentru

economia națională .

1.3.1Intocmirea studiului de caz

Studiul de caz a fost ales pt o exploatație agricolă care a vizat implementarea unui proiect pe fonduri europene cu care să-și mărească dimensiunea economică a fermei și veniturile.

Zona în care este amplasată exploatația este una cu potențial agricol dezvoltat și cu grad de adaptare la cerințele pieței.

În acest studiu de caz mi-am propus să bifez factorii importanți dintre care dotarea fermei,materii și materiale folosite și căi de îmbunătățire.

Studiul se continuă prin analiza evoluției principalilor indicatori ai agriculturii prin care s-au urmărit: analiza sectorului vegetal(observarea suprafețelor cultivate din județul Olt are o poziție bună la clasa de culturi perene, culturile de cereale boabe ,analiza suprafețelor și culturilor irigate;utilizarea inputurilor ( la care se remarcă o tendință de folosire rațională a apei și a îngrășămintelor în exploatațiile agricole); delimitarea dimensională a exploatațiilor prin cuantum valoric.

Gama resurselor de producție ce fac obiectivul aprovizionării ,se va menține cu modificări neesențiale și în perspectivă.Alegerea furnizorului de semințe certificate s-a făcut pe considerentul că este o firmă care comercializează semințe de calitate din clase biologice superioare ,tratate cu insectofungicide în orice cantități ,eliberând certificate de calitate.Selecția furnizorilor pentru a obține cele mai bune prețuri și marfă de calitate este efectuată în funcție de reputația și competența sa în domeniu ,amplasarea în teritoriu de la producători interni ,societăți private.Aprovizionarea este realizată direct de către fermier ,în concordanță cu necesarul cantitativ,calitativ și sortimentul de mărfuri.

Pentru fiecare din aceste elemente interesează cantitătile , calitatea, termenele de procurare , prețurile cât mai scăzute , având în vedere posibilitătile financiare ale fermierului. Ponderea cheltuielilor pentru aprovizionare variază între 28 și 42% . Având în vedere ponderea acestor cheltuieli, aprovizionarea este o problemă deosebit de importantă în activitatea unei ferme.

1.3.2Metode și indicatori

Subcapitolul 1 al lucrării intitulat „Metode si indicatori ” conține caracterizarea tuturor metodelor si indicatorilor de studiu folosiți pentru cunoașterea, definirea, cuantificarea si interpretarea strategiilor de dezvoltare a agriculturii. Pentru selectarea acestor indicatori s-au avut in vedere înprimul rând semnificațiilor lor , specificul proceselor analizate, consecințele analizei si evidențierea rezultatelor. In prima măsura , studiul s-a focalizat pe definirea, clasificarea șitipologia exploatațiilor agricole și cuantificarea variantelor de asociere din cadrul acestora. După acest demers, s-au identificat indicatorii si metodele de analiză a dezvoltării exploatațiilor agricole și anume:

indicatori privind dimensiunile economice ale activităților agricole ale exploatației (indicatori de analiză în dimensionarea producției agricole, indicatori ce caracterizează latura cantitativ- structurală a activităților agricole, indicatori valorici de sinteză utilizați în evaluarea rezultatelor tehnico-economice a exploatațiilor agricole);

indicatori de venit din activitatea exploatației agricole (indicele venitului real);

indicele venitului net al întreprinzătorului, pe unitate anuală de lucru, din resursele de forță de muncă nesalariată;

marja brută standard, indicator în fundamentarea și analiza activităților din exploatația agricolă);

indicatori ai activităților neagricole din exploatațiile agricole (indicatori fizici privind resursele de muncă pentru activitățile de producție neagricolă/servicii din exploatația agricolă);

indicatori ai rezultatelor economice ale activităților producției neagricole/servicii din cadrul exploatației agricole (indicatori de venit din activitatea de producție neagricolă/servicii, indicatori ai producției serviciilor de mecanizare a agriculturii);

indicatori ce măsoară evoluția și probabilitatea obținerii producției agricole (media aritmetică mobilă, abaterea medie pătratică, abaterea standard, coeficientul de variație, limitele de încredere pentru un risc dat, rata medie anuala de creștere, amplitudinea limitelor de încredere pentru un risc dat fata de medie si semnificația statistică a acestor indicatori).

Ca indicatori macro-economici de analiza si stabilire a unei strategii de dezvoltare durabilă ,au fost utilizați indicatori specifici și anume:

indicatori demografici (populație, număr de locuitori, ritm de creștere);

indicatori economici (PIB);

indicatori de mediu (consumul de energie/locuitor).

Metodele de cercetare, de stabilire a strategiilor au fost:

metodele analizei cantitative (metoda determinării izolate a acțiunii factorilor, metoda funcțiilor de producție,- metoda corelației);

metodele de analiză a calității (metode de bază, metode complementare)

CAPITOLUL II ANALIZA AGRICULTURII DIN JUDEȚUL OLT

2.1.Date generale despre județul Olt

Situat în sudul țării, între Dunăre și Podișul Getic și axat pe cursul inferior al râului cu același nume, județul Olt ocupă circa 2,3% din suprafața țării, fiind ca mărime al 24-lea județ al României, cu o suprafață totală de 5.507 km. Măsoară 138 km de la nord la sud și 78 km de la est la vest. Ca poziție istorico-geografică, județul Olt face trecerea între vechile provincii istorice Oltenia și Muntenia, având olegătură permanentă cu restul țării, cu Banatul prin valea Dunării, cu Transilvania prin valea Oltului, iar prin portul dunărean Corabia, are ieșire la Marea Neagră. Județul Olt are ca vecinătăți la nord-vest județul Vâlcea, în est Arges și Teleorman, iar ca județ vecin în vest Doljul, Dunărea reprezentând atât limita județului nostru, cât si o porțiune din hotarul țării cu Bulgaria pe o lungime de 47 km. De la limita de nord a județului, până în apropiere de Slatina, reședința acestuia, se întinde zona de dealuri subcarpatice, iar la sud de aceasta, până la Dunăre, se desfășoară Câmpia Boianului, subunitate a marii Câmpii Române, în partea stângă orașul centru fiind mărginit de râul Olt a cărui vale – Valea Oltului – reprezintã o adevărată axă a teritoriului județului. Poziția geografică și relieful determinã, în mare măsură și manifestarea elementelor climatice, pe întinderea județului, clima, ca și în întreaga țară, fiind temperat continentală, manifestânduse prin ierni aspre și veri uscate.

Populația stabilă a județului Olt este de 415.530 locuitori, potrivit datelor provizorii obținute la recensământul din 2011. Din totalul populației stabile în mediul urban își au domiciliul 153.297 locuitori și în mediul rural 259.233 locuitori. Din punctul de vedere al mărimii populației stabile, județul Olt se situeazã pe poziția a XIX-a în ierarhia națională a județelor.Structura populației ocupată civilă la nivelul județului se prezintă pe domenii de activitate astfel: agricultură, vânătoare, silvicultură: 49,5%; industrie: 20,9 %; construcții: 3,7 %; comerț: 6,6%; sănătate și asistență socială: 3,8; Învățământ: 4,6%; Administrație publică: 2,3 %; Alte domenii: 8,6%. Structura populației pe sexe evidențiază că, de-a lungul timpului, deși diferențele sunt relativ mici, persoanele de sex feminin sunt majoritare în județul nostru. Structura populației pe grupe de vârstă relevă un proces mai intens de îmbătrânire demografică, concentrat în mediul rural, unde ponderea populației vârstnice de 60 ani și peste, a atins cifra de 28%, la polul opus situându-se populația din municipii și orașe unde populația tânară și adultă de până la 44 ani, ajunge la 70,9%.

Economia României și implicit a județului Olt, economie total centralizată sub regimul comunist, a reușit să depășească dificila perioadă de tranziție, astfel dezvoltându-se economia de piață prin încurajarea privatizărilor și investițiilor străine. Principalele ramuri ale economiei județului Olt sunt: metalurgie, construcții mașini, construcții civile și industriale, industria energetică, petrol, industria alimentară, industria textilă, agricultura. Sectorul primar este reprezentat de industria extractivă – Schela Ciurești, iar sectoarele secundar și terțiar sunt reprezentate de Alro Slatina, TMK-Artrom Slatina, Altur Slatina, SC Electrocarbon SA Slatina, Pirelli Slatina, Prismyan Slatina, IAC Balș, Yazaki Caracal. Industria județului Olt reprezintă principalul sector de activitate în care 20,9% din populația județului realizeazã peste 65% din volumul activităților productive. Potențialul râului Olt a fost pus în valoare prin construirea unei salbe de hidrocentrale care contribuie la producerea unei cantități însemnate de energie electrică. Industria mică și medie este reprezentatã de industria textilă,cele mai mari firme din domeniu sunt Guraytex Slatina, Minatex Slatina, Romanița Caracal, Uniconfex Slatina. Minatex, firmă cu capital integral privat, este reprezentativă în industria confecțiilor textile la nivelul județului Olt. În domeniul industriei alimentare activează firme care produc și comercializează produse specifice, printre acestea remarcându-se Hame Caracal, SC Leader International SA, firmă recunoscută ca fiind parte a unuia dintre cele mai puternice holdinguri din România cu o largã arie de activitate: producerea fructelor, strugurilor și vinului, producerea legumelor de seră, a legumelor de câmp, conservarea legumelor și fructelor și activitate de import export. În domeniul construcțiilor activează firme, asociații familiale și persoane fizice independente, printre care SC SCADT SA Slatina, SC Oltdrum SA Slatina, SC GrupPrimaCons SRL Slatina, SC Condor Păduraru SRL Slatina. Dezvoltarea procesării produselor agricole (cereale, plante oleaginoase, plante tehnice, legume, fructe) constituie o ramură importantã a industriei alimentare prin realizarea unor investiții în crearea de întreprinderi producătoare de uleiuri comestibile, sucuri naturale de fructe și legume, conserve de legume, gemuri și dulcețuri prin valorificarea potențialului agricol, pomicol și legumicol al județului Olt.

2.2. Agricultura județului Olt

Suprafețe cultivate, producții realizate , medii si totale

Condițiile naturale relieful, clima și solul au asigurat condițiile optime pentru dezvoltarea în județ a tuturor ramurilor agriculturii: cultura mare, horticultura, creșterea animalelor. Astfel, agricultura a devenit o îndeletnicire de bază a locuitorilor Oltului. Ca organizare, în județ se disting trei forme principale de exploatații agricole: familiale simple, care reprezintă mica proprietate, exploatații agricole organizate asociativ, ce funcționează ca societăți agricole cu personalitate juridică , dar fără caracter comercial și societăți comerciale create din fostele unități de stat. Județul Olt dispune de o suprafață agricolã de 437.845 ha, în context național fiind pe locul șapte, din care:

plantații viticole: 7.523ha – locul 11 pe țară;

plantații pomicole: 7.023ha – locul 14 pe țară;

pășuni: 30.128 ha – locul 37 pe țară;

fânețe: 343 ha – locul 34 pe țară;

suprafața arabilă: 392.828 ha – locul 6 pe țară.

Din punct de vedere al structurii agricole, se evidențiazăcu un important potențial viticol comunele Sâmburești, Cîrlogani, Dobroteasa, Morunglav, Vitomirești, Strejești, Mărunței, iarîn domeniul legumicol localitățile din lunca Dunării și de-a lungul râurilor Olt și Olteț, respectiv Strejești, Grădinari, Izbiceni etc. Reprezentativă societate agricolă în județ și, de asemenea, o importantă producătoare de vinuri de marcă, vechi și curente, din soiurile Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Regalã și Sauvignon, țuicv și rachiuri naturale, prune și mere în stare proaspătă este SC Viti-pomicola SA Sâmburești.

2.3. Agricultura în comuna Gostavățu

Comuna Gostavățu este situată în partea de sud a județului Olt în Câmpia Caracalului, la o distanță de 61 km de orașul reședință de județ – Slatina și la 18 km de orașul Caracal, orașul cel mai apropiat al acesteia.
Ocupă o suprafață de 46 kmp., întinzându-se de-a lungul Râului Olt pe o lungime de 7,5 km.
Se învecinează: la nord cu comuna Stoenești, la sud cu comuna Babiciu, la est cu comunele Dăneasa și Sprâncenata, iar la vest cu comunele Deveșelu și Traian.

Activități specifice zonei:agricultura,creșterea animalelor.

CAPITOLUL III. ANALIZA ACTIVITĂȚILOR DE MANAGEMENT ÎN CADRUL EXPLOATAȚIEI AGRICOLE PFA DUMITRU ȘTEFAN LAURENȚIU

3.1. Date generale

Obiectul de activitate

Exploatația Dumitru Ștefan Laurențiu are ca obiect de activitate cultivarea legumelor în câmp ,a plantelor de câmp și este situată pe raza localității Gostavatu,județul Olt.Suprafața agricolă este 6.21 ha ,conform hotărârilor judecătorești nr.729/21.02.2012 526/9.02.2012,175 18.01.2012 rămase definitiv și irevocabile cu punere în posesie conform procesului verbal de măsurare și punere în posesie ,suprafața pe care a cultivat-o în anul 2012 cu următoarele culturi agricole :2.07 ha grâu ,0.66 ha porumb și 3.48ha pepeni verzi și gălbui.

Solicitantul își desfășoară activitatea agricolă ca persoană fizică ,urmând a se înregistra și autoriza conform prevederile OUG 44/2008 ,și a angajamentului solicitantului de înregistrare și autorizarea din dosarul cererii de finanțare pe cod CAEN:

0113 Cultivarea legumelor și a pepenilor,radacinoaselor și tuberculilor

0111 Cultivarea cerealelor (exclusiv orez),plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.

Istoricul activității

Activitatea desfășurată de solicant este în fermă vegetală având o suprafață de 6.21 ha teren arabil amplasat în comunaGostavățu,județul Olt.

Solicitantul are experiență practică întrucât anterior a desfășurat activitate agricolă în fermă înainte de instalare.

Solicitantul Dumitru Ștefan ,după ce în ultimele 12 luni a lucrat în fermă a căpătat experiență și a decis să se instaleze pentru prima dată în calitate de conducător în fermă proprie,astfel în anul 2012 înființează pe raza localității Gostăvățu exploatația agricolă Dumitru Ștefan Laurențiu prin cumpărarea suprafeței de 6.21 ha teren arabil.

Suprafața exploatată este cultivată cu următoarele culturi agricole :

2.07 ha grâu

0.66 ha porumb

3.48 pepeni verzi și gălbui

Solicitantul este înregistrat în Registrul Fermierilor la APIA din data de 4/05/2012 având numărul de identificare RO004254691.

Dezvoltarea exploatației oferă oportunita de muncă pentru persoanele din mediul rural ,facilitându-le posibilitatea de a obține venituri alternative.

Fiind o zonă cu potențial agricol unde se cultivă în general legumele ,exploatația Dumitru Ștefan Laurențiu se va axa pe cultivarea pepenilor ,dar și pe cultivarea cerealelor.Potențialul agricol,la nivelul comunei Gostăvățu este mediu este mediu pentru culturile de câmp și ridicat pentru culturile de legume.Exploatația figurează figurează înscrisă în Registrul Agricol al comunei Gostăvățu,poziția 260 cu suprafața de 6,21 ha teren în proprietate.

Exploația agricolă Dumitru Ștefan Laurențiu preconizează să-și mărească dimensiunea economică a fermei cu 4.704Ude-uri de la 14,23 Ude an 0 la 18.934 Ude-uri an 1.

Exploatația agricolă Dumitru Ștefan Laurențiu, preconizează ca pe perioada de implementare a proiectului să-și mărească dimensiunea economică a fermei și veniturile fermei prin:

cumpărare de teren arabil în suprafață de 5,00 ha (anul 1)

Zona în care este amplasată exploatația este este o zonă cu posibilități de dezvoltare a agriculturii care va contribui la standardului de viață.Forța de muncă disponibilizată nubeneficiază de șanse de angajare în permanență în alte domenii ale economiei din cauza lipsei unor posibilități de calificare –recalificare,decât în domeniul agricol prin cursuri de calificareși perfecționare în meserii specifice domeniului agricol.

Bazele de producție ale solicitantului

Terenuri agricolă(ha)în anul 0

Tabelul nr.3.1

3.2. Dotarea fermei

Dotările fermei (se vor menționa cele mai importante clădiri,mașini și utilaje agricole în anul 0

Tabelul nr. 3.2

3.3. Structura culturilor pe ani(2012-2016)

Previzionat suprafață cultivată

Tabelul nr.3.3

3.4. Materii si materiale utilizate în cadrul tehnologiei de cultură

Furnizorii de materii prime:

Pentru imput-uri vegetale:SEMROM OLTENIA CARACAL

SC CLAUSE SA BUCUREȘTI

3.5. Caracterizarea indicatorilor tehnico economici ai productiei

Previzionat producția medie kg/ha

Tabelul nr. 3.4

Previzionat producție totală

Tabelul nr. 3.5

Pentru stabilirea veniturilor s-a plecat de la situația culturilor înscrise în APIA și producțiile previzionate conform potențialului agricol al zonei pentru Anul 0 și respectiv anii 1-5 și prețurile practicate în anul 0 ,pe piața de desfacere a producției.

Previzionarea veniturilor totale

Tabelul nr. 3.6

Previzionarea cheltuielilior totale

Tabel 3.7

În rândurile de mai jos,vom calcula atât costurile de înființare/încorporarea culturii ,cât și venitul realizat din sumă cuvenită ca plată agromediu pentru această suprafață.

Costuri de înființare și venituri realizate Tabelul nr. 3.8

Prin centralizarea rezultatelor pe culturi (și pentru suprafața cu angajament de agromediu rezultă următoarele previziuni la nivel de fermă.

Rezultat financiar

Tabelul nr. 3.9

Analizând rezultatul financiar anual pe perioada de implementare a proiectului se poate constata viabilitatea economică a exploatației,demonstrându-se în acest fel eficiența investițiilor ,a măsurilor de restructurare ,de dezvoltare și de modernizare a exploatației și justificarea sprijinului financiar solicitat.

Tabelul nr.3.10

3.6. Căi de îmbunătățire a activității în cadrul exploatației

Importanța managementului este crucială,fiind considerată pe bună dreptate un al 4-lea factor de producție alături de pământ,muncă și capital și nu ultimul dintre acestea.În fermele micii și mijlocii ,fermierul poate fi proprietar și întreprinzător ,sau numai proprietar care arendează pământul ,acesta devine nu numaia autonom,ci și inovator și creator.

Agricultura a devenit din ce în ce mai actuală și mai importantă prin funcțiile sale principale,furnizoare de produse agroalimentare ,gestionarăa resurselor de pământ și apă ,piață de desfacere pentru produsele și serviciile furnizate de ramurile industriale .De aceea integrarea agriculturii,la nivel macroeconomic constituie o problemă esențială a strategiei și politicii dezvoltării economico-sociale.

O agricultură performantă se va face prin promovarea:

tinerilor fermieri ca șefi de exploatații pentru prima dată și încurajarea acestora pentru a realiză bineînțeles investiții ,și îmbunătățirea managementului

exploatațiilor prin: îmbunătățirea abilităților organizatorice ale responsabilului exploatației agricole pentru creșterea productivității muncii și scăderii cheltuielilor.

Responsabilul exploatației agricole,prin măsurile care le ia în desfășurarea proceselor de producție poate influența mărimea profitului brut prin modul în care sunt combinați factorii de producție și strategia de de cumpărare a factorilor și de vânzare a producției.

Desfășurarea eficientă a activităților între fermele agricole necesită ca asigurarea cu resurse de producție ,combinarea și alocarea lor să fie altfel de făcută încât să ducă :

valorificarea integrală a capacității de producție a exploatației ;

obținerea unor cantități sporite de produse ,cu cheltuieli cât mai reduse pe unitate de produs ;

schimbarea tehnologiei aplicată pentru toate culturile prin achiziționarea de semințe de calitate și certificate ,de îngrășăminte chimice,pesticide ;

creșterea continuă a randamentului resurselor utilizate prin aplicarea tehnlogiilor moderne ,a mijloacelor tehnice perfecționate și a nepoluarii mediului prin reziduuri.Prin investițiile menționate mai sus ce se vor face la nivelul fermei ,se va îmbunătăți calitatea produselor obținute ,igiena și siguranță alimentelor.

îmbunătățirea sistemului de marketing și evidență economică ,printr-o evidență clară a veniturilor și cheltuielilor ,urmărirea consumurilor de materiale ,executarea contractelor și comenzilor privind aprovizionarea cu materiale și desfacerea produselor ,utilizarea tractoarelor ,mașinilor și utilajelor agricole.

Pregătirea profesională vizează :

urmarea unui curs de pregătire referitor la bunele practici agricole,curs ce va fi urmat prin accesarea măsurii 111 formare profesională,informare și difuzare de cunosțiinte în domeniul managementului exploatației agricole ,care va duce la dobândirea de către fermier a unor cunosțiinte complexe de gestiune,administrație care le asigură competențe în relațiile cu furnizorii și clienții,în folosirea facilităților create de politicile agricole guvernamentale .

Graficul de timp pentru restructurare,inclusiv obiective si etape

3.7.Sinteza veniturilor,cheltuielilor ,rezultatelor financiar la nivel de exploatare

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În lucrarea intitulată” Evoluția economică a unei exploatații agricole „ se urmărește evoluția pe formă de proprietate prin dimensiunea fizică și prin și prin unități de dimensiune economică și producția brută.

Prin studiul de caz propus s-a văzut că agricultura în comună Gostavățu este în proces de creștere dacă agriculturii tineri vor știi să folosească productiv terenurile sau să achiziționeze explotații pe care să le administreze într-un mod benefic.

Exploatația Dumitru Ștefan Laurențiu și-a propus să vizeze aprobarea proiectului din care să rezulte că produsele sunt de calitate superioară și că aprobarea proiectului va fi aducătoare de profit și forță de muncă,un plus pt comunitatea rurală.

Pentru optimizarea profitul a fost necesar să se valorifice integral producțiile legumicole obținute,să se introducă în asolament legume rentabile din punct de vedere economic și să se creeze condiții optime de executare a tehnologiilor.

Solicitantul a demonstrat că prin calcule exacte 30% a fost investit pt modernizare și dezvoltarea exploatației,iar restul pentru procesul de producție în desfășurare din prezent și viitor.

De la înființare, Dumitru Ștefan Laurențiu s-a înscris într-o cooperativă agricolă căruia să-i deschidă calea spre informare,dar și spre achiziții și vânzări.Este extrem de important să figureze într-o cooperativă,întrucât întâlnirea cu alți agricultori îl poate ajută să se dezvolte și chiar să se asocieze.

După analizarea rezultatului financiar pe perioadă de implementare a proiectului s-a constat ca exploatația agricolă a fost viabilă din punct de vedere economic și astfel sprijinul financiar solicitat a putut fi justificat.

Încă o dată se poate spune că managementul este o parte principală a acestui proces de implementare-finalizare-căci astfel va face că strategia să fie îmbunătățibilă de la an la an și să completeze partea teoretică cu cea practică.Pentru solicitant pregătirea profesională a fost benefică,experiență acestuia de înainte într-o fermă l-a ajutat să-și întreprindă propriul său proiect.

Din punct de vedere al biodiversității, se consideră că așa numitele practici agricole „prietenoase” trebuie aplicate și respectate după următoarele reguli:

evitarea efectuării arăturilor timpurii ( iarnă -primăvară) pe solul prea umed, care duce la compactare;

folosirea cât mai redusă a mașinilor agricole agresive ( freze, grape, cultivatoare) pentru afânarea și mărunțirea solului , care pot afecta și ucide organismele din sol;

aprovizionarea solului cu materiale organice reziduale, stimulând activitatea benefică a diferitelor organisme care trăiesc în sol, mai ales a ramelor, și evitarea arderii miriștilor;

efectuarea lucrărilor solului pe terenul arabil cu pantă mai mare de 12%, cultivat cu plante prășitoare se va efectua de-a lungul curbelor de nivel.

Respectând acestea,agricultura se realizează la nivel durabil și ecologic din punct de vedere al respectării bogăției solului.

În urmă acestor acestora am ales o serie de propuneri care să ajute exploatația la o mai bună dezvoltare.

Prin prismă viziunii față de client este nevoie de

achiziționarea,inclusiv în leasing de tractoare ,combine de recoltat,mașini,utilaje,instalații,echipamente și accesorii,echipamente și software specializate;

achiziționarea de animale și după caz ,a cotei de producție ;

plantarea și replantarea plantelor perene ;

adaptarea producției la cerințele pieței ;

respectarea normelor comunitare de eco-condiționalitate ,de protecția muncii ,protecția mediului ;

optimizarea soiurilor și hibrizilor prevăzuți a se cultiva cât și diversificarea lor contribuind astfel la eliminarea sau reducerea riscurilor legate de cerințele pieții ;

reducerea emisiilor dăunătoare cu efect de seră și o mai bună gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea de producție .

Toate acestea plus altele vor aduce un plus de satisfacție calitativă din punct de ecologic și cantitativă din punct de vedere al producției.

BIBLIOGRAFIE

1. Alecu, I., (1997), Management agricol, București: Ed. Ceres;

2. Anghelescu Coralia, s.a, (2001), Dicționar de economie, ediția II, București: Ed. Economică;

3. Dona I., (2000), Economie rurală, București: Ed. Economică;

4. Dona I., (2006), Economie rurală, București: Ed. Ceres;

5. Georgescu-Roegen, N., (1979), Legea entropiei și procesul economic, București: Ed.

Politică,;

6. Gerard M., J., N., D., Sejur, B., Gsell, (1995), L’agriculteur et son exploitation, vol III, în “

Le metier d’agriculture”, Paris: Ed. Dunod;

7. Grall J., (1994), L’agriculture, Paris: Ed. Le Monde;

8. Hartia S., (1969), Dicționar de economie agrară, București: Ed. Agrosilvică;

9. Zahiu Letiția, (1999), Management agricol, București: Ed. Economică;

10. Glogovetan Oana Eleonora (2009), Studiu privind evoluția exploațiilor agricole familiale in Romania, în volumul „Creativitate și competitivitate în economia în economia globala

europeană”, Cluj Napoca, Ed. Dacia, pp. 51-60;

11. Luca L., (2009), O țară și două agriculturi, CRPE, Policy Memo, nr.4, p.24;

12. Popescu M., (1997), Exploatația familială – Tipologie și perspective, revista Economistul,

nr. 907;

13.Oancea, Margareta, 2003 – Managementul modern în unitățile agricole. Editura Ceres, București

14. ***, 1999–Dicționar de economie. Editura Economică, București

15. Legea 166/2002, de aprobare a OUG 108/2001 privind exploatațiile agricole, publicată în M.O. al României, partea I, nr. 256/20

ANEXE