.3.diferntieri Locale [305601]

3.3. Diferențieri locale

3.3.1.[anonimizat]. Datează din a doua jumătate a [anonimizat] a fost dedicat Sfinților Gheorghe și Mihail. Este singura biserică din Țara Bârsei fără turn de biserică atașat.

[anonimizat] 1702, este format din 252 [anonimizat] o axă de lemn iese în jos. [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] (Foith), Simon Playger (Plajer) și Thomas Groß [anonimizat] a fost restaurată sub conducerea pictorului Eduard Morres.

Figuraː3.3.1. Plafonul casetat al bisericii din Codlea; Sursa ː 2013 – Burzenlä[anonimizat], însă, și câteva abateri de la regulă. O casetă, [anonimizat], [anonimizat] . Artistul a vrut să se imortalizeze în el sau și-a permis doar să se distreze? În vecinătatea acestui câmp există și trei prescurtări (TG, BG și EB), care sunt vizibile abia cu ochiul liber de jos. [anonimizat] .

3.3.2. [anonimizat], localitatea nu a [anonimizat]. Nivelul apei potabile era la o adâncime de 25 până la 26 m, săparea unei fântâni a fost extrem de dificilă. Prima fântână documentată de Weidenbach este cea din turnul de la poarta castelului bisericii. Costurile de achiziție a [anonimizat] (40 x 30 x 30 cm), cu o greutate totală de până la 180 t, aduse din cariere comerciale prin rute dificile. Apoi s-au realizat lanțul de fier de cel puțin 55 m lungime, [anonimizat], o [anonimizat] o [anonimizat] a puțului de protecție. Lucrările s-au transmis dintr-o [anonimizat] a menține și de a-[anonimizat] o astfel de instalație să aibă succes.

Figuraː3.3.2. Casă cu fântână din Ghimbav; Sursa ː 2013 – Burzenländer Heimatkalender

Așa s-au creat cele nouă cartiere de fântâni care au existat până în 1990 în Weidenbach. [anonimizat], [anonimizat], mai târziu cu pompe electrice.

3.3.3. [anonimizat] „Siebenburgenlied” – Transilvania, o melodie din 1845, care a fost asociată mai târziu cu poezia „Siebenburgen, Land des Segens” (1846) de Maximilian Leopold Moltke.

Hedwig, fiul unor simpli fermieri din Hălchiu, a studiat la Viena, a [anonimizat] .A fost cel mai talentat compozitor și muzician saxon din vremea sa. [anonimizat] trei părți, cântată de Paște și Rusalii, șase cântece funerare și alte piese pentru cor cu acompaniament orchestral.

Pe 17 mai 1896 la locul de naștere al lui Hedwig a fost dezvăluită o placă memorială, donată de fiul său cel mai mare Johann, profesor de muzică din Brașov. Placa comemorativă transferată acesteia a supraviețuit vremurilor agitate ale comunismului.

Figuraː3.3.3.Casa memorială Johann Lukas Hedwig;

Sursa ː 2013 – Burzenländer Heimatkalender

3.3.4.Poarta capcană Vulcan – Wolkendorf

Poarta capcană din Vulcan este menționată aproape întotdeauna în documentele secolelor XV și XVI. Biserica sală romanică din secolul al XIII-lea a fost reconstruită în stil gotic în secolul al XV- lea. Biserica a fost distrusă de Gabriel Báthory și nu a putut fi restaurată decât 50 de ani mai târziu. Zidul inelar de 10 m din 1521 a fost consolidat în 1612 și 1632 și a obținut aspectul actual, noul turn clopotniță datează inițial din zidul inelar care era prevăzut cu trei turnuri, dintre care doar cel din sud-vest se păstrează, în ruină.

Figuraː3.3.4. Poarta capcană din Vulcan; Sursa ː 2013 – Burzenländer Heimatkalender

Următoarea inscripție nedatată poate fi citită deasupra vechii porți „Der Krieg und die Zwietracht verwüsten ein Land, sie stürzen | die Schutz-Mauren nieder. Nur Frieden und Eintracht, dies | einzige Band, die bauen Zerfallenes wieder."(Războiul și discordia devastează o țară, răstoarnă maurii protectori. Numai pacea și armonia, această singură legătură, ei reconstruiesc ceea ce s-a destrămat). Inscripția nu și-a pierdut valabilitatea până astăzi.

3.3.5. Frescă pelicană la Biserica Hărman – Honigberger

Deasupra impresionantului portal vestic gotic târziu al Bisericii Hărman (secolul al XIII-lea) cu zidurile puternic profilate, barele neadormite alternând cu gâturile adânci care se ridică de la o bază comună la vârful arcului element care este rar în bisericile protestante din Țara Bârsei. Câmpul arcului este împodobit cu o pictură de perete destul de bine conservată. Pe un fundal albastru de cobalt prezintă un pelican de culoare bronzului, cu aripi largi, care și-a deschis pieptul cu ciocul; În cuibul din față, trei pui cu ciocuri deschise, din fiecare dintre care curge un flux de sânge care curge din rana deschisă. În iconografia creștină, imaginea înseamnă moartea sacrificială a lui Iisus Hristos și pentru sacrificarea iubirii (mamei).

Conform unei științe naturale creștine timpurii grecești, în care plantele, pietrele și animalele sunt descrise și interpretate alegoric, pelicanul își rănește propriul piept cu ciocul și își aruncă sângele pe puii morți pentru a le oferi o nouă viață, a învierii.

Figuraː3.3.5. Frescă pelicană la Biserica Hărman;

Sursa ː 2013 – Burzenländer Heimatkalender

Poate sursa acestei interpretări este faptul că puii pelicanului își adună mâncarea adânc din gâtul părinților, ceea ce poate da impresia că își mănâncă carnea de sân. În plus, sacul de gât la unele specii de pelican devine roșu în timpul perioadei de reproducere, amintind de o rană sângeroasă.

3.3.6. Monumentul elevilor eroi din Feldioara – Marienburg

La 16 octombrie 2022, se vor împlini 410 de ani de la nefericita bătălie de la Marienburg, când, într-o singură zi, au murit judecătorul orașului Michael Weiß și 39 de elevi, toți liceeni de la Honterus gymnasium. Și-au dat viața în lupta împotriva prințului lor tiran Gabriel Báthory, care deja ocupase și jefuiau Sibiul și se afla acum în Țara Bârsei pentru a pune stăpânire pe Brașov . Michael Weiß nu a vrut să se plece în fața lui Báthory.

Figuraː3.3.6. Monumentul elevilor din Feldioara;

Sursa ː 2013 – Burzenländer Heimatkalender

Pentru a comemora cea de-a 300-a aniversare a elevilor de la Honterus care au căzut pentru patrie, a fost construită un monument în Feldioara conform unui proiect al arhitectului părintele Balthes, cu donații de la întreaga populație din Țara Bârsei. Monumentul este un turn compact, de aproximativ 12 metri înălțime, care se află pe o terasă care se ridică de pe deal, cu patru ferestre de turn în vârf. La parter, de unde se ridică o scară îngustă, stă sub stema Feldioarei, flancat de stema Brașovului și de cea a Universității Națiunilor din Saxonia citatul ː „Dem Anden- ken der vierzig Studenten, die hier am 16. Oktober 1612 im Kampfe fur die Heimat ihr Leben lieBen." Amintirea celor patruzeci de studenți care au murit aici la 16 octombrie 1612 în lupta pentru patria lor.

3.3.7. Casa Saxonă a Societății din Cristian – Neustadt

Casa Societății a fost proiectată și executată de doi constructori, arhitectul Wilhelm Schmidts și maestrul constructor Heinrich Götz.

Este dotat cu o sală frumoasă. Bolta unică de tavan cu șipci de lemn în formă de fagure, un brevet german, a fost folosită aici pentru prima dată în Transilvania, șipcile fiind produse sub îndrumarea studenților muncitori. Sala era acoperită cu parchet de stejar, iar în colțuri stăteau patru sobe mari de tunuri din fontă, care, încălzite cu bușteni de fag, încălzeau camera uriașă în trei ore.

Figuraː 3.3.7.Casa Saxonă a Societății din Cristian;

Sursa ː 2013 – Burzenländer Heimatkalender

A fost utilizată o tehnologie modernă de ventilație și o scenă. Trei candelabre mari de lemn și și lumini laterale cu becuri în formă de lumânare au dat lumină. Peretele de vizavi de scenă era împodobit la dreapta și la stânga galeriei cu două scene nostalgice (Cavalerii teutonilor și fermierii semănători) pictate de Waldemar Schachel. Mulți ani, casa societății a fost locul ideal pentru festivaluri nenumărate, spectacole teatrale, baluri, prelegeri, nunți, petreceri de carnaval și multe altele. În timpul războiului, casa a fost ocupată de o unitate antiaeriană germană, în 1945 a devenit un spital militar rus, mai târziu un cinematograf și sala de sport și în final un „centru cultural”.

3.3.8. Cetatea Râsņov – Rosenau

Istoria refugiului sau a castelului refugiaților din Râșnov datează probabil de pe vremea când Ordinul Teutonic s-a stabilit în Țara Bârsei. Papa Grigore al IX-lea vorbește în 1231, într-o scrisoare de cinci castele pe care cavalerii germani le-au construit în Terra Borza, dar fără să le numească. Din faptul că Rosenau (alături de Kronstadt, Marienburg, Tartlau și Zeiden) a fost unul dintre suburbiile Țării Bârsei și existența timpurie a unui spital acolo, se poate presupune că unul dintre aceste castele de protecție ar fi putut fi cel al Râșnov.

Figuraː3.3.8. Cetatea Râsņov; Sursa ː 2013 – Burzenländer Heimatkalender

Primele informații mai detaliate despre castel pot fi găsite în repertoriul bisericii din 1630.

Inițial doar o fortificație din lemn pe o stâncă abruptă, dificil de accesat, a devenit treptat o cetate fermă de piatră, construită de coloniștii germani din Râșnov, Cristian și Vulcan ca o fortăreață împotriva incursiunilor mongolilor, turcilor și a popoarelor învecinate.

Aceasta era format din două părți: complexul cetății real, cu case de locuit și depozitare pentru persoanele care căutau protecție, o capelă (din 1650) etc. și o curte. Protecția a fost asigurată de un zid inelar de aproximativ 5 m înălțime, cetatea a fost fortificată mai mult, fântâna castelului a fost tăiată în stâncă. Adâncimea de sus până la partea de jos a muntelui era 76 m . Fântâna nu a fost folosită încă din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, adâncimea sa s-a redus până la o treime.

Cetatea a rezistat atacul inamicilor an de an, trebuind să fie predată numai lui Gabriel Báthory în 1612. Garnizoana permanentă a inclus patru „Trabanten" (sateliți) plătiți de comunitate.

3.3.9. Clădirea curială din Șercaia – Schirkanyen

Într-o scrisoare din 1557, clădirea a fost menționată pentru prima dată curia, se spune că în ea a fost instalată o nouă baie de aburi. În dialect, a fost cunoscut sub numele de Harrenhöf, mai recent sub numele de Praetura (din latinescul praetor = praefectus).

Figuraː 3.3.9. Clădirea curială din Șercaia; Sursa ː 2013 – Burzenländer Heimatkalender

Locuind în piața din mijlocul satului, această clădire impunătoare dintr-un trecut îndepărtat a jucat un rol special. Oficialii administrației au locuit acolo ca guvernanți legali, din 1555 conform celei mai vechi liste de taxe cunoscute. În 1662 era menționat Croner Lord ca oficial al satului, pentru care comunitatea de iobagi, temporar trebuia să presteze servicii. Clădirea curială de astăzi a fost ridicată în perioada Brukenthal (a doua jumătate a secolului XVIII) și a suferit mai multe conversii. În ultimele timpuri a fost chiar transformată într-o clădire a școlii.

3.3.10. Biserica Sfântul Bartolomeu Brașov – Kronstadt

Biserica din orașul vechi, la capătul nordic al Stăzii Lungi și la poalele Șprenghiului, este cea mai veche clădire sacră conservată din Brașov. Primul sistem a fost construit la începutul secolului al XIII-lea, probabil după 1223, și a fost reconstruit la dimensiunea actuală în jurul anului 1260, după ce se presupune că a fost distrusă de tătari (1241). Începută ca bazilică romanică, biserica a fost completată în stilul gotic timpuriu, cu naos înalt și transept, cu culoar inferior și un cor poligonal, înconjurat de un zid defensiv.

Figuraː 3.3.10 Biserica Sfântul Bartolomeu Brașov;

Sursa ː 2013 – Burzenländer Heimatkalender

Influența Cistercianului Kerz este inconfundabilă: pe friza arcuită și pe ferestrele rotunde cu șase trepte ale corului, pe ferestre arcuite, bolți și contraforturi în trepte. O caracteristică specială poate fi găsită pe peretele transeptului sudic al Bisericii Bartolomeu: este un ceas solar din 1652. Cadranul are cifre arabe și romane, anul (16 – 52) este de o parte și de alta a ferestrei de deasupra. Ceasul solar a fost probabil atașat în cursul unei renovări, care a fost finalizată în 1656. Inscripție laterală pe transept: "1656 | RENOVATA | 1 TAC | IULIUS "

O altă caracteristică specială pentru Brașov și Țara Bârsei este curtea bisericii care este încă folosită ca cimitir după obiceiul vechi.

Figuraː 3.3.11. Biserica Sfântul Bartolomeu Brașov privire din lateral;

Sursa ː 2012 – Burzenländer Heimatkalender

De-a lungul secolelor au avut loc mai multe schimbări în arhitectura bisericii. Una datează din 1634, după cum reiese din inscripția de pe clădire. În perioada 1818 – 1820, bolta creastă în cruce a fost trasată în naosul central. Ultima renovare importantă a avut loc în 1981, punându-se mare accent pe identificarea diferitelor faze de construcție.