Universitatea De Medicină Şi Farmacie [305594]

Universitatea de Medicină și Farmacie

“Carol Davila„ [anonimizat]

“Rolul șablonului de ocluzie la edentatul total”

Coordonator științific

Asist.univ. Dr. Camelia Ionescu

Absolvent: [anonimizat]

2018

CUPRINS:

Introducere………………………………………………………………………….. 4

Capitolul I:

Aspecte ale câmpului protetic edentat total……………………………….. 6

Capitolul II:

Criterii ce stau la baza realizării șablonului de ocluzie……………… 21

Capitolul III:

Materiale și metode utilizate în realizarea șablonului de ocluzie….30

Capitolul IV:

Cazuri clinice………………………………………………………………………. 43

Concluzii……………………………………………………………………………. 74

Bibliografie

Introducere

Edentația totalӑ se definește ca o situație clinicӑ când sunt absenți toți dinții de pe un maxilar și aceasta este definitӑ ca edentație totalӑ unimaxilarӑ sau de ambele maxilare ca rezultat al acțiunii unor factori de ordin patologic sau traumatic. Astfel, câmpul protetic în edentația totalӑ este reprezentat de țesutul osos al maxilarelor și fibromucoasӑ.

Starea de edentație nu trebuie confundată cu anodonția.În cazul anodonției înțelegem că este vorba de o lipsă a mugurilor din cavitatea bucală.

Edentația totalӑ reprezentӑ starea patologicӑ [anonimizat], masticația, fonația, [anonimizat]. Aceasta situație de edentație totalӑ fiind catalogatӑ de cӑtre pacient: [anonimizat].

Masticația este afectatӑ, [anonimizat], iar ca urmare pot aparea probleme la nivelul aparatului digestiv.

[anonimizat]ӑ [anonimizat], nedeformabile ce trebuie sa asigure o masticație eficientӑ în limite fiziologice. Aceastӑ atribuție revenindu-i tehnicianului dentar.

Fizionomia, [anonimizat]ӑ[anonimizat]ӑ decât vârsta realӑ. Tehnicianul dentar are obligația de a realiza lucrӑri protetice ce redau aspectul natural și fizionomic al pacientului. Redarea aspectului fizionomic este realizatӑ de forma, mӑrimea, culoarea și poziția dinților pe arcadӑ, [anonimizat], dento-[anonimizat]ӑ [anonimizat]-i personalitate proprie.

Fonația este afectatӑ, [anonimizat] a [anonimizat] o articulare deficitarӑ a sunetelor. Litere precum D, T și siflante S, T, Z când vârful limbii ia punct de sprijin pe fața oralӑ și marginea incizalӑ a [anonimizat] o pronunție deficitarӑ. Tehnicianului dentar îi revinde atribuția de redare cât mai fidelӑ a [anonimizat] sӑ se înscrie în conturul și configurația spațialӑ a arcadei, iar dimensiunea și relieful lor sӑ ofere confort mișcarilor limbii pentru a asigura o pronunție normalӑ a sunetelor.

Toate aceste tulburӑ[anonimizat]ӑ starea pacientului din punct de vedere psihic, dându-i un sentintiment de inferioritate, de handicap și de cele mai multe ori acest aspect îi îngreuneazӑ colaborarea și exprimarea pentru a trata aceastӑ stare patologicӑ.

În edentația totalӑ, determinarea relațiilor intermaxilare se realizeazӑ cu dificultate comparativ cu edentația parțialӑ, unde avem ca punct de reper dinții restanți.

Astfel pentru înregistrearea raporturilor intermaxilare se va realiza șablonul de ocluzie, etapӑ realizatӑ de tehnicianul dentar.

Deși, în zilele noastre existӑ numeroase soluții de tratament în cazul edentației totale și nu numai, protezarea acrilicӑ totalӑ rӑmâne pentru pacienții vârstnici cu buget redus o soluție optimӑ de tratament ce le poate oferi comoditatea și recӑpӑtarea încrederii în sine ca urmare a soluționӑrii eficiente a unui astfel de caz patologic.

CAPITOLUL I

ASPECTE ALE CȂMPULUI PROTETIC EDENTAT TOTAL

Câmpul protetic edentat total se definește prin lipsa dinților de pe arcada maxilară sau mandibulară, unimaxilară sau bimaxilară. Edentația totală este întâlnită în general la vârsta înaintată, de multe ori chiar la vârstă medie, iar foarte rar poate fi congenitală. Aceasta se instalează lent, după edentații parțiale mai întâi reduse, apoi întinse.

Cauzele edentației totale, în ordinea frecvenței, sunt următoarele:

caria dentară și complicațiile ei;

paradontopatiile;

involuția fiziologică a aparatului dento-maxilar;

factorul iatrogen, reprezentat de tratamente stomatologice necorespunzătoare;

afecțuni tumorale;

traumatismele.

Situația în care se află pacientul edentat total poate avea o un impact diferit ce se diferențiază de la individ la individ, în funcție de capacitatea fiecăruia de adaptare. Astfel, tulburările și efectele negative ale edentaței totale, pot fi diferite de la pacient la pacient.

Consecințele edentației totale fiind:

tulburări de masticație – sunt datorate pierderii dinților și au ca rezultat triturarea insuficientă a alimentelor. Acest fenomen poate afecta tubul digestiv și stomacul și poate îngreuna absorbția nutrienților;

tulburări fizionomice – pierderea dinților duce la apropierea celor două maxilare, modificând raportul acestora. Musculatura orofacială se modifică, buzele și obrajii se înfundă, apar cute ale pielii în jurul cavității bucale. Mentonul se apropie de vâful nasului, aspect asemanător profilului de pasăre.

tulburări de fonație – pierderea dinților modifică vorbirea în sensul că limba nu mai întânește suportul pe baza căruia se emitau consoanele.

tulburări psihice – toate aceste modificări, dar în mod special aspectul fizionomic influențează starea de spirit al pacientului în cauză, făcâdu-și prezența prin trăsături de îmbătrânire, aceștia fiind triști și deprimați instalându-se o labilitate psihică grație acestor aspecte.

Câmpul protetic reprezintă suma totală de elemente, țesuturi cu care lucrarea protetică vine în contact. Aceste elemente sunt:

– la maxilar sunt: – bolta palatină;

– crestele alveolare;

– tuberozitățile maxilare;

– linia “Ah”;

– fundurile de sac vestibulare.

– la mandibulă sunt: – crestele alveolare;

– tuberculii piriformi 2/3 anterioare;

– fundurile de sac vestibulare și linguale.

Din cauză că dinții s-au pierdut, procesul alveolar s-a transformat în creastă alveolară, aceasta se va modifica rezultând în timp creastă alveolară ștearsă datorită rezorbției osoase accentuate în cazul pacientului nerestaurat.

CÂMPUL PROTETIC MAXILAR

Câmpul protetic maxilar cuprinde 3 zone – zona funcțională de sprijin;

zona de menținere/ funcțională periferică de succiune;

zona spațiului protetic.

1. Zona funcțională de sprijin este alcătuită din substratul osos acoperit de mucoasa fixă a crestelor alveolare edentate, bolta palatină, tuberozitățile maxilarelorși are ca rol preluarea forțelor masticatorii transmise prin baza protezelor.

2. Zona de menținere/funcțională periferică de succiune cuprinde mucoasa neutrăla nivelul fundurilor de sac vestibulare, linguale și la nivelul zonei “Ah”, în această zonă se situează marginile protezei. Astfel, proteza are o închidere marginală internă și una externă.

Închiderea marginală internă corespundefaței interne a marginii protezei și mucoasei pasiv mobilă din fundurile de sac.

Închiderea marginală externă corespunde între faței externe a marginii protezei totale și mucoaseibuzelor și obrajilor.

3. Zona spațiului protetic este formată din elementele anatomice din vecinătatea viitoarei proteze, acestea fiind buze, obrajii, limba, mușchii masticatori.

Fig. 1.Zona de sprijin a câmpului protetic Fig. 2. Zona de menținere a câmpului protetic

1. Zona funcțională de sprijin maxilară – este reprezentată de substratul osos.

a) Bolta palatină urmărește forma crestei alveolare în sens orizontal și poate avea formă de semielipsă, U, trapez. La nivel median, pe secțiune transversală poate avea formă de arcadă gotică, ogivală sau aspect de cupolă. Bolta palatină poate fi plată, medie sau adâncă (insoțită de o boltă ogivală).

Elementele anatomice importate la nivelul bolții palatine sunt:

-gaura retroincisivă;

– sutura mediană, la acest nivel se poate întâlni o proeminență osoasă numită torusul palatin;

– găurile palatine posterioare;

– spina nazală posterioară.

Toate aceste elemente anatomice trebuie cunoscute deoarece pot exista pacienți cu proeminențe sau sensibilitate la nivelul acestor elemente, astfel încât în timpul realizării protezelor să fie avute în vedere aceste aspecte pentru realizarea unor restaurări protetice atât din punct de vedere fizionomic dar și funcțional.

b) Tuberozitățile maxilare se află în regiunea posterioară a crestei edentate și au rol în menținerea, sprijinul și stabilitatea protezei totale.

Crestele edentate joacă un rol important în asigurarea unui sprijin suficient protezei, în retentivitate și stabilitatea acesteia.

c) Fibromucoasa de acoperire denumit și stratul mucos este reprezentat de mucoasa fixă ce acoperă zona de sprijin și are rol de protecție biologică sau mecanică a cavității bucale și în stabilitatea protezelor. Vascularizația este foarte abundentă, iar inervația este realizată prin intermediul terminațiilor senzitive intraepiteliale. Ea sesizează variația termperaturii, presiunilor și substanțele chimice. Culoarea normală a mucoasei este roz pal, aspectul ei morfologic diferă însă de la o zonă la alta în funcție de cantitatea stratului submucos.

Fig. 3. Substratul osos maxilar

2. Zona de menținere/funcțională periferică de succiune este situată la periferia zonei de sprijin, are o suprafață foarte redusă și reprezintă mai mult o linie decât o suprafață cu care marginile protezei vin în contact. Această zonă este formată de o mucoasă ce acoperă fundurile de sac și de o porțiune din mucoasa mobilă ce are raport cu proteza pe fața ei externă (mucoasa obrajilor, buzelor și limbii).

Se diferențiază mai multe zone de mucoasă ale câmpului protetic maxilar:

zona de mucoasă fixă ce acoperă crestele alveolare și bolta palatină. Mucoasa aderentă corespunde tuberozității maxilare și tuberculului piriform;

zona pasiv mobilă sau mucoasa neutră corespunde periferiei câmpului protetic la linia de întâlnire a mucoasei fixe cu cea mobilă. La maxilar se află la nivelul fundului de sac vestibular și la nivelul liniei "Ah", exact la trecerea palatului dur la palatul moale;

zona de mucoasă mobilă nu face parte din câmpul protetic și cuprinde mucoasa care acoperă buzele, obrajii, planșeul bucal și vălul palatin. Aceasta mucoasă mobilă este legată de mucoasa fixă prin frenul buzei superioare și bridele laterale.

3. Zona spațiului protetic

Formațiunile musculare cu care fețele exterioare ale protezelor vin în contact sunt următoarele:

Mușchii orofaciali sau mușchii mimicii sunt formați din: mușchiul orbicularul buzelor, mușchiul buccinator, mușchiul marele zigomatic, mușchiul micul zigomatic, mușchiul canin, mușchiul triunghiularul buzei superioare, mușchiul pătrat al buzei superioare, mușchiul bărbiei;

Mușchii limbii;

Mușchii mobilizatori ai mandibulei: mușchiul maseter, mușchiul temporal, mușchiul milohioidian;

Mușchii vălului palatin: mușchii ridicători și tensori ai vălului;

Mușchii faringelui: constrictorul superior care prin fascicolul sau milohioidian ce poate veni în contact cu buza inferioară.

Fig. 4. Mușchii orofaciali

CȂMPUL PROTETIC MANDIBULAR

Maxilarul inferior (mandibula) este cu mult mai mic ca și volum decât maxilarul superior.

Zona de sprijin fiind reprezentată de creasta alveolară a mandibulei și de tuberculul piriform.

Creasta alveolară mandibulară este mult mai redusă comparativ cu cea a maxilarului, micșorându-se astfel și zona de sprijin.

Tuberculul piriform reprezintă o formațiune morfologică ce se formează după extracția molarului de minte inferior. Această formațiune anatomică este structurată să suporte presiuni, motiv pentru care este acoperităîn 1/3 anterioară de suprafața protezei.

Zona de succiuneeste formată din mucoasa pasiv mobilăavând o lățime de 1-3 mm situată pe versantele vestibulare ale crestelor edentate în apropierea fundului de sac vestibular.

Fig. 5. Atrofie centripetală a maxilarului edentat total și atrofia centrifugală a mandibulei edentate total (văzute bimaxilar în profil, norma laterală și norma frontală)

Suportul osos mandibular este reprezentat din creasta edentată mandibular și urmărește forma arcadei dentare înainte de edentație. Poate avea formă de trapez, semielipsă, V sau omega. În zona posterioară este mai lată, iar anterior este mai redusă, pe secțiune având formă triunghiulară.

Fig. 6. Substratul osos mandibular

În zonele distale, întâlnim două formațiuni osoase acestea sunt tuberculii piriformi osoși. Aceștia au o structură densă osoasă cu corespondență fibroasă. În timp, suportul osos se resoarbe lasând tuberculul piriform fibros fără suport osos, căpătând astfel o direcție tot mai orizontală.

Cele mai importante elemente anatomice sunt:

– linia oblică externă reprezintă o linie de forță care transmite și preia presiunile masticatorii ale viitoarei proteze. Această linie pleacă din apropierea protuberanței mentoniere și se îndreaptă posterior cu marginea anterioară a ramului ascendent al mandibulei. În cazurile de atrofie accentuată, linia oblică se îndreaptă spre creasta edentată.

– gaura mentonieră include pacherul vasculo-nervos mentonier ce se află în proximitatea premolarilor. În situațiile de atrofie și resorbție accentuată, aceasta se ridică spre creastă și trebuie evitate și protejate de presiunile protezei.

– linia oblică internă denumită și creasta milohioidianului pornește din apropierea apofizelor genii are o direcție ascendentă și termină în ramul ascendent mandibular pe fața internă.

– la nivelul apofizelor genii se inseră mușchii geniogloși și mușchii geniohioidieni;

– torusurile mandibulae sunt situate la nivelul premolarilor inferioari, sunt bilaterale și au mărimea bobului de mazăre sau chiar a unei alune. Sunt sensibile la palpare și de multe ori în funcție de volum se îndepărtează chirurgical.

În funcție de perioada de instalare a edentației, gradul de atrofie și resorbție,osul madibular involuează continuu. Instalarea edentației totale conform factorului timp, poate fi:

-instalarea foarte înaintată;

-instalarea timpurie;

-instalarea medie;

-instalarea tardivă.

La nivelul unghiului mandibulei, de asemenea apar modificări majore în cazul unui edentat total. Valoarea acestui unghi va fi de 120°-125° la un adult dentat, iar la persoanele vârstnice edentate valoarea acestuia va crește la aproximativ 130°, valori foarte asemănătoare cu cele întâlnite la copii.

Fig. 7. Variația unghiului mandibular în raport cu vârsta și cu edentația

Astfel, valorile unghiului mandibular în raport cu vârsta și cu edentația, vor fi:

A – la copil nou născut: 135°-140°;

B – la copil cu prima dentație: 120°;

C – la adult dentat: 110°;

D – la vârstic edentat: 130°.

Fig. 8. Modificarea unghiului mandibulei supus atrofiei

Fibromucoasa de acoperire este mai inferioară spre deosebire de cea fibromucoasa maxilarului. Fibromucoasa mandibulei este mai subțire, mai fragilă și mai puțin rezistentă la presiunile masticatorii. Trecerea de la mucoasa fixă la mucoasa mobilă sunt foarte greu de delimitat, nu sunt destul de evidente, mai ales în zonele linguale unde închiderea marginală este realizată cu dificultate.

Zona funcțională periferică de succiune este reprezentată de mucoasa pasiv mobilă și mucoasa mobilă aplicându-se pe fața externă a protezei în vecinătatea marginilor.

Se diferențiază mai multe zone de mucoasă ale câmpului protetic mandibular:

zona de mucoasă fixă ce acoperă crestele alveolare. Mucoasa aderentă corespunde tuberculului piriform;

zona pasiv mobilă sau mucoasa neutră corespunde periferiei câmpului protetic la linia de întâlnire a mucoasei fixe cu cea mobilă. La mandibulă se situează la nivelul fundului de sac vestibular și lingual;

zona de mucoasă mobilă nu face parte din câmpul protetic și cuprinde mucoasa care acoperă buzele, obrajii, planșeul bucal. Aceasta mucoasă mobilă este legată de mucoasa fixă prin frenul buzei inferioare, frenul limbii și bridele laterale.

Mucoasa pasiv mobilă face trecerea de la mucoasa mobilă la mucoasa fixă, având rolul de a înconjura versantele vestibulare ale crestelor maxilare și mandibulare în apropierea fundurilor de sac, lățimea fiind variabilă de 1-3mm.

Mucoasa mobilă cuprinde un țesut bogat submucos, vase, nervi, formațiuni ligamentare și musculare și tapează restul cavității orale.

ARTICULAȚIA TEMPORO-MANDIBULARĂ ȘI MODIFICĂRILE EI PATOLOGICE ÎN EDENTAȚIA TOTALĂ

Prin absența ghidajelor anterioare sau laterale, deci prin lipsa dinților, face ca mandibula, în mișcarea de propulsie sau lateralitate să nu mai coboare și să treacă direct la mișcarea propusă astfel ghidajul fiind realizat de mușchii mobilizatori ai mandibulei și ATM prin reflexe neuroarticulare și neuromusculare.

Față de articulația tipică a degetelor sau cea a vertebrală, articulația temporo-mandibulară este formată din două articulații care îi permit să facă mișcări de rotație și să alunece. Pocniturile în articulație sunt destul de frecvente, dar și deviațiile în mișcare. Durerea fiind cel mai convențional simptom al tulburării.

Versantele osoase de la nivelul ATM vor suferi alterări favorizate de modificarea dimensiunii verticale de ocluzie. Astfel condilii mandibulari suferă modificări cum ar fi rotunjirea și aplatizarea acestora. Tuberculul articular se reabsoarbe și pierde din înclinația sa normală. Meniscul articular se subțiază putând ajunge până la perforare realizând luxații.

Deplasarea repetată posterioară a condiliului va aduce după sine apariția unor sindroame precum sindromul funcțional dureros al lui Costen prin iritarea nervului auriculo-temporal. Desigur, pot apărea glosite, dureri oftalmice si faciale. Factorii care favorizează acest sindrom pot fi protezele mobile deteriorate sau proteze parafuncționale, dar și stările psihice tensionate.

Fig.9. Modificările articulației temporo-mandibulare în edentația totală

Articulația temporo-mandibulară la deschiderea și la închiderea gurii

La deschidere:

condiliul coboară pe panta posterioară a eminenți articulare fiind tras de mușchiul pterigoidian lateral;

discul este tras spre anterior fiind antrenat de condil;

odată cu mișcarea condiliului, situat posterior este țesutul elastic ce va fi întins;

la deschiderea maximă, discul va fi tras ușor spre posterior de țsutul elastic.

La închidere:

partea inferioară a mușchiului pterigoidian lateral se relaxează, iar condiliul va reveni în cavitatea glenoidă;

partea superioră a mușchiului pterigoidian lateral se contractă, iar discul va fi tras către înainte.

Fig.10 Pozițiile discului în cavitatea glenoidă

CAPITOLUL II

CRITERII CE STAU LA BAZA REALIZĂRII ȘABLONULUI DE OCLUZIE

Șabloanele de ocluzie sunt elemente cu ajutorul cărora medicul determină relația intermaxilară a pacientului. Acestea sunt trimise în laboratorul de tehnică dentară, iar tehnicianul va transfera această distanță intermaxilară într-un simulator al aparatului dento-maxilar, numit articulator sau ocluzor. Șabloanul de ocluzie va fi realizat întotdeauna pe modelul funcțional și redă forma arcadelor dentare și baza viitoarelor proteze.

Fig. 11. Alcătuirea șabloanelor de ocluzie: 1. bazele; 2. valurile de ocluzie

Alcătuirea șablonului de ocluzie:

baza șablonului;

bordurile (valurile) de ocluzie.

Funcțiile șabloanelor de ocluzie sunt:

șabloanele de ocluzie ajuta medicul la prefigurarea aspectului fizionamic al pacientului;

servesc medicului la determinarea relației intermaxilare în cele trei planuri ale spațiului;

servesc drept suport pentru setul de îregistrare graficӑ intra-oralӑ a relației intermaxilare (dupӑ Mc Grane ori Gerber);

servesc transferului relației intermaxilare în simulatorul aparatului dento-maxilar (articulator sau ocluzor);

ele pot servi la montarea dinților artificiali, mai ales frontali și proba acestora în cavitatea bucalӑ a pacientului.

BAZA ȘABLONULUI DE OCLUZIE

Baza șablonului de ocluzie se confecționează de obicei din placă bază termoplastică sau polistiren, dar în situații mai speciale se poate realiza și din acrilat. Este asemănătoare cu baza portamprentei individuale.

Confecționarea bazei se realizează pe modelul funcțional dupăce a fost umezit în apă pentru a nu permite ca placa de bază sau polistiren să adere pe model.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească baza șablonul de ocluzie:

– trebuie să acopere în întregime câmpul protetic;

– grosimea bazei șablonului să fie uniformă;

– să fie stabilă pe câmpul protetic, să nu basculeze la presiunile exercitate cu degetele pe creste;

– să se poată scoată și repune cu ușurință pe modelul funcțional.

Baza șablonului, după ce a fost confecționat se lasă să se răcească și numai după aceea se încearcă îndepărtarea și repunerea pe model. În caz contrar poate apărea deformarea bazei. Marginile bazei șablonului se vor rotunji cu o foafecă sau cu o pilă de acrilat.

În situațiile în care câmpurile protetice sunt foarte atrofiate, cel mai des întânite în edentația totală la nivelul mandibulei, baza șablonului de ocluzie se va realiza din acrilat. Într-un asemenea caz, baza șablonului din material termoplastic nu ar avea rezistență și stabilitate.

BORDURILE DE OCLUZIE

Bordurile sau valurile de ocluzie au dimensiunea si forma viitoarelor arcade dentare artificiale și sunt realizate pe locul acestora. Acestea sunt confecționate din ceară, de obicei, pentru că astfel sunt prelucrate mai ușor, iar stabilirea relațiilor intermaxilare și stabilirea reperelor pentru montarea dinților de către medic se va realiza în condiții optime.

Unșablon de ocluzie se compune din baza șablonului și un val de ocluzie. Baza acoperă toată zona de sprijin și are marginile rojunjite. Valul de ocluzie este reprezentat de o proemintențăde ceară, patrulaterăîn secțiune, se fixează pe mijlocul crestei și se întinde de la 1.7 la 2.7 respectiv 4.7 și 3.7. Dimensiunile valului de ocluzie diferă, astfel:

– în regiunea frontală: înălțimea de 10 mm și lățimea de 4 mm (vestibulo-orală);

– în regiunea laterală: înălțimea de 6 mm și lățimea de 6 mm.

Șabloanele de ocluzie sunt piese auxiliare indispensabile în tehnologia protezelor totale, cu ajutorul cӑrora medicul determinӑ raporturile intermaxilare și stabileșe date referitoare la alegerea și poziționarea dințro artificiali. Șabloanele de ocluzie reproduc cu aproximație baza și arcadele dentare artificiale ale viitoare proteze.

Prin lipirea cu ceară bine încălzită, valurile de cearăse solidarizează la nivelul bazei șablonului cu ajutorul unei spatule.

Fig. 12. Solidarizarea bordurilor de ceară cu baza șablonului prin lipire

TEHNICA DE CONFECȚIONARE A ȘABLONULUI DE OCLUZIE

În funcție de material, tehnica de confecționare a bazei șablonului de ocluzie este asemănătoare cu cea a lingurii individuale. De asemenea este necesar ca marginile bazei șablonului să fie rotunjite până la nivelul fundurilor de sac și în zona “Ah”. Aceasta fiind necesară pentru ca șablonul să aibă menținere și să fie stabil pe câmpul protetic în timp ce se determină relațiile intermaxilare.

În situația în care se folosește lingura individuală ca bază a șablonului se vor lua următoarele măsuri:

– mânerul și butonii laterali de presiuni se vor secționa;

– dacă baza șablonului este confecționată din placă de bază se plastifiază și readaptează pe modelul funcțional umezit;

– dacă baza este din acrilat, aceasta se readaptează pe modelul funcțional umezit prin adaugarea unei cantități de acrilat autopolimerizabil (căptușire) sau cu pastă de oxid de zinc-eugenol.

Valurile sau bordurile de ceară se realizează din ceară roz, se plastifiază cu ajutorului becului Bunsen și se formează un rulou adaptat de-a lungul crestelor alveolare și se lipește de baza șablonului cu ceară cu ajutorul unei spatule încălzite. Cât timp ruloul este incă în stare plastică, acesta se va presa pe o placuță de sticlă de preferat pentru ca să devină cât mai plană suprafața sa ocluzală. Suprafeței vestibulare a valului de ocluzie, de asemenea i se va da un aspect plan, neted. În final, bordura de ocluzie va avea forma asemănătoare arcadei dentare.

RELAȚIA INTERMAXILARǍ

Cu ajutorul acestor șabloane de ocluzie, medicul stomatolog stabilește poziția fiziologică a mandibulei față de maxilar în trei planuri: frontal, sagital și orizontal. Această poziție poartă denumirea de relație centrică și presupune intercuspidarea maximă a arcadelor dentare artificiale. În timpul determinării relației intermaxilare, prin intermediul șablonului de ocluzie, medicul îi transmite tehnicianului dentar dinstanța în care s-a aflat mandibula față de maxilar, iar tehnicianul dentar va aplica șablonul de ocluzie pe un simulator ce imită mișcările cavității bucale numit ocluzor sau articulator.

După înregistrarea relației intermaxilare, șabloanele de ocluzie vor corespunde următoarelor aspecte:

Poziția modelelor, astfel încât prin intermediul șabloanelor de ocluzie să corespundă cu poziția de relație centrică a mandibulei față de maxilar; în această poziție, condilii mandibulei se află în poziția cea mai posterioară și superioară față de tuberculul articular (cavitatea glenoidă), iar mușchii ridicători ai mandubulei contractându-se simetric;

Bordurile de ocluzie vor reprezenta planul de orientare ocluzală. În regiunea anterioară, la pacient acest plan va fi paralel cu linia bipupilară și la distanță de 2 mm sub marginea buzei superioare, iar în regiunea laterală planul de orientare ocluzală va fi paralel cu planul Camper situat între aripa nasului și conductul auditiv extern (tragus). La nivelul planului de orientare ocluzală se vor situa suprafețele ocluzale ale dinților artificiali;

Distanța verticală dintre modele reprezintă distanța dintre mandibulă și maxilar și este menținută cu ajutorul șabloanelor de ocluzie. Se mai numește dimensiunea verticalăa etajului inferior al feței și este determinată după cristerii antropometrice, fiziologice și fizionomice;

Curbura vestibulară a valului de ocluzie superior va reprezenta locul de plasare a fețelor vestibulare a dinților frontali superiori.

Fig.13. Linia bipupilară paralelă cu Fig. 14. Șablonul de ocluzie paralel cu

șablonul de ocluzie maxilar planul lui Camper

Relația centrică (RC) reprezintă poziția cea mai înaltă, cea mai posterioară, simetrică și neforțată ocupată de condili în cavitatea glenoidă.RC este raportul dintre mandibulăși maxilar în care condilul mandibular este situat în poziția cea mai înaltă a cavității glenoide indiferent de poziția dinților, de prezența sau absența lor, sau a DVO. RC reprezintă o poziție osoasă și ligamentară.

Dimensiunea verticală de ocluzie (DVO) este dimensiunea măsurată arbitrar între două puncte, unul pe maxilar iar celalalt pe mandibulă, atunci când pacientul închide gura în ocluzie. Mai pe scurt, DVO reprezintă distanța dintre 2 puncte, unul pe maxilar, unul pe mandibulă când dinții antagoniști sunt în contact (în ocluzie). Există și o dimensiune verticală de repaus, este cu 2-4 mm mai mare decât cea de ocluzie și se măsoară atunci când gura este închisă dar dinții nu au contact.

REPERELE TRASATE PE ȘABOANELE DE OCLUZIE

Se vor urmări următoarele repere:

Linia mediană se trasează în concordanță cu linia mediană a feței. De o parte și de alta a medianei se vor monta incisivii centrali superiori, fața mezială a dinților fiind în contact cu aceasta;

Linia caninilor sau linia comisurilor bucale (locul de întâlnire a buzelor) este locul în care se va afla cuspidul caninilor superiori;

Linia surâsului reprezintă locul până unde se va ridica buza superioară atunci când pacientul zâmbește și aici se va ține cont de stabilirea coletului la nivelul dinților frontali superiori.

Fig. 15. Șablonul de ocluzie cu: 1.linia mediană; 2.planul de ocluzie; 3.linia caninilor; 4.linia surâsului

Pe lângă datele transmise prin intermediul șabloanelor de ocluzie, tehncianul dentar mai primește o serie de date transmise prin fișa de laborator sau prin telefon, cum ar fi:

Culoarea dinților;

Elemente suplimentare privind forma și măimea dinților (în funcție de tipul constitutional);

Indicații particulare privind montarea dinților frontali;

Diastema (la maxilar și la mandibular);

Treme;

Dinți încălecați;

Dinți cu obturații;

Dint acoperiți cu coaroane metalice;

Tipul de rapoarte ocluzale în regiunea frontală:

Cap la cap (labiodont);

Cu supraocluzie minimă (psalidodont) sau

Ocluzie adâncă

Inocluzie sagitală etc.

Dorințe privind releful ocluzal al dinților laterali;

Eventuale schițe desenate pe fișa de laborator.

ALEGEREA DINȚILOR ARTIFICIALI CONFORM CELOR ÎNSCRISE ÎN FIȘA DE LABORATOR

Fișa de laborator transmisă tehnicianului dentar trebuie să include următoarele date legate de alegerea dinților conform celor stabilite în cabinet împreună cu pacientul:

Forma dinților frontali superiori – aceștia trebuie aleși sau mai bine zis corelați cu forma feței. Incisivul central superior trebuie să aibă un contur asemănător cu cel facial al pacientului. În funcție de pacient, acesta poate avea un contur facial triunghiular, pătrat, oval, dreptunghiular sau trapezoidal. Se urmărește stabilirea unei armonii dento-facială așa cum ar fi fost pacientul pe cât posibil înainte de a avea această stare patologică.

Culoarea dinților – se urmăresc aspect precum vârsta, culoarea ochilor, tegumentelor și culoarea părului.

Suprafața ocluzală a dinților laterali – în funcție de tipul de masticație al pacientului.

Dimensiunea vestibulo-orală a dinților laterali – corespunde dimensiunii crestei în zona laterală.

Raportul de ocluzie în regiunea frontală – poate fi psalidodont sau labiodont, se poate evidenția acest aspect după protezele vechi, fotografii sau date furnizate chiar de către pacient.

Materialul din care sunt realizați dinții – poate fi ceramic sau din acrilat. Dințiilor realizați din acrilat în zona laterală, se recomandă ca fața ocluzală să se realizeze din metal, prin turnare pentru a împiedica abrazarea acestora.

Fig. 16. Armonia dento-facială – Tip de contur facial: 1.părat. 2.dreptunghiular. 3. trapezoidal. 4. oval

Astfel, alegerea dinților artificiali ce vor fi montați pentru viitoarea proteză acrilică, vor ține seamă unor serii de indicații, atât ce țin de recomandarea medicului stomatolog dar și doleanțelor pacientului, rămânând ca între aceștia să aibă loc o discuție ce constă în individualizarea tratamentului.

CAPITOLUL III

MATERIALE ȘI METODE UTILIZATE ÎN REALIZAREA ȘABLONULUI DE OCLUZIE

Șablonul de ocluzie este realizat cu scopul de a determinarea și înregistrarea poziției mandibulei față de maxilar în relație centrică. Șabloanele de ocluzie sunt piese auxiliare indispensabile în procesul de realizare al protezelor totale, ele reproduc baza și arcadele dentare artificiale ale viitoarelor proteze.

Părțile componente sunt:

Baza șablonului;

Bordura de ocluzie.

Baza șablonului

Baza șablonului seamănă cu lingura individuală fiind adaptată pe modelul definitiv. Poate fi confecționată din:

material termoplastic: placă de bază;

rășină acrilică autopolimerizabilă;

rășinicompozitefotopolimerizabile.

1.Metoda de confecționare a bazei șablonului de ocluzie din material termoplastic din placă de bază.

Compoziție: șelac, talc, stearină, materiale de umplutură (coloranți etc).

Principala lor caracteristică constă în proprietățile sale ce asigură:

prelucrabilitate bună;

rezistență de formă după răcire;

rezistență mecanică;

imposibilitatea de încleiere la orice material.

Indicația plăcilor de bază este pentru confecționarea lingurilor individuale și a șabloanelor de ocluzie.

Placa de bază din material termoplastic este produsă din rășini naturale din șelacși rășini sintetice. Se comercializeazăîn forme ușor diferite, în formă de trapez pentru maxilar, iar pentru mandibulă cu aspect de potcoavă, dimensiunea lor fiind de 1,5-2 mm. Placa de bază din material termoplastic se poate prelucra doar la temperaturi înalte.

Modelul definitiv se va izola în apă pentru câteva minute și urmează confecționarea bazei șablonului.

Pentru împiedicarea deterioriorării modelului definitiv prin lipirea de model a unei porțiuni de material termoplastic, se va umezi modelul pe toată durata realizării bazei șablonului de ocluzie, evitând astefel apariția unor zone neconforme pe fața mucozală a bazei viitoarei proteze.

Cu ajutorul becului Bunsen, se va încalzi placa de bază astfel încât să se poată aplica pe modelul definitiv, prin presiuni degetare astfel încât sa fie intim adaptată având contact ferm cu modelul. Manevrele se aplică dinspre centrul modelului spre periferia acestuia, urmărind forma fundurilor de sac și ocolind bridele și frenul, iar posterior se întinde până la linia “Ah”. Excesul de material se îndepărtează cu o foarfecă, în faza când încă este plastifiată placa de bază. Finisajul marginilor se va realiza cu ajutorul micromotorului cu freză pentru acrilat.

Șablonul inferior datorită dimensiunii sale înguste vom fi nevoiți ca în timpul confecționării lui să îi mărim rezistența cu ajutorul unei sârme de grosime 1,5 mm. Aceasta se va aplica pe muchia crestei sau pe fața linguală a șablonului luând forma arcadei. Manevrele de realizare sunt aceleași ca la șablonul maxilar, în plus vom avea introducerea sârmei cu ajutorul unei spatule încălzite până când aceasta va rămâne incorporată în baza șablonului. Baza șablonului trebuie să aibă o grosime adecvată astfel încât să ofere rezistență, să fie intim adaptat pe modelul definitiv și să nu basculeze. Când se încearcă dezinserarea de pe model, baza șablonului trebuie lăsată să se răcească bine pentru a evita deformarea acesteia. În cazul în care se dorește economie de materiale, se poate folosi lingura induviduală ce a fost realizată din același material din placă de bază, se poate realiza baza șablonului de ocluzie din aceasta, îndepărtând mânerul și butonii de presiune și se adaptează conform limitelor modelului funcțional. Pentru ca valul de ceară să aibă o bună menținere, la nivelul crestelor bazei șablonului se vor realiza mici retenții cu spatula încălzită. Valul de ceară va avea o mai bună stabilitate.

O altă metodă relativ modernă de realizare a lingurii individuale, dar și a bazei șablonului de ocluzie din material termoplastic este cu ajutorul sistemului Heko-Vacuboy. Astfel, cu un pistol termic se va încălzi placa așezată pe model, iar când placa va atinge temperatura optimă și va avea un aspect strălucitor, aparatul va fi acoperit de un capac prevăzut cu o membrană. În acest fel se va declanșa procesul de vidare, iar placa va fi mulată pe model.

Este un procedeu eficient și economic, iar avantajul acestui sistemul îl constituie faptul că îi conferă o grosime uniformă.

După răcirea placii, aceasta va fi separată de model cu ajutorul unei spatule sau cu o freză conică. Prelucrarea bazei șablonului va fi efectuată cu freze pentru acrilat.

În cazul utilizării aparatului Erkoform, modelul se poziționează în chiuvetă cu granule ale aparatului, unde va rămâne liberă doar suprafața modelului propriu-zis, iar soclul va fi acoperit în totalitate. Folia de pe capacul aparatului va fi plastifiată. Spațiul dintre folie și model se videază, folia fiind perfect adaptată pe model. Prin răcire bruscă circa 1-2 minute, baza șablonului se desprinde din ramă, fiind mulată pe model.

Tehnica de lucru:

placa termoplastică se fixează în dispozitivul de prindere și presare, format din inelul de acoperire și rama de vibrare;

rama de vibrare se aplică cu placa termoplastică pe radiator;

se așează modelul în chiuveta cu granule, fiind îngropat în acestea astfel încât să rămână liberă doar suprafața câmpului protetic;

după ce placa s-a plastifiat, rama vibratoare se așează pe model și se apasă scurt;

se oprește căldura, folia se trage peste model;

pentru răcire se pulverizează pe placa termoplastică;

aerul este absorbit sub presiune și folia rămâne atașată de model;

se oprește aerul după 30-40 secunde;

rama de vibrare se desprinde și se detașsează folia de pe model.

Fig. 17. Tehnica Erkoform

Tehnica Erkoform constituie același avantaj ca și tehnica Heko Vacuboy, acela de economisire a materialelor, timp de lucru mai scurt decât metoda clasică și o grosime uniformă a bazei șablonului de ocluzie.

2.Metoda de confecționare a bazei șablonului de ocluzie din rășină acrilică autopolimerizabilă.

Se prezintă sub formă de pulbere și lichid respectiv polimer și monomer. Are aceeași destinație ca și placa de bază.Se vor realiza linguri individuale și baza șabloanelor de ocluzie pentru câmpuri protetice cu atrofie accentuatăîntâlnităîndeosebi la edentația totală mandibulară. Caracteristicile care îl definesc ca un material eficient în rolul pe care îl joacăîn tehnica dentară sunt rezistența, stabilitatea și duritatea lui. Acrilatul conține molecule de metacrilat polimerizate-polimetacrilatul de metal ceea ceîi conferă duritate.

Prin amestecarea monomerului cu polimerul, conform dozelor indicate de fabricant, vom obține o masă nisipoasă, iar apoi se va transforma într-o masă omogenă.

Se va începe prin izolarea modelului definitiv pentru câteva minute în apă, iar pasta pe care am obținut-o în urma amestecării pulberii cu lichidul va fi confecționată manual astfel încât să obținem o grosime a bazei șablonului de 2 mm. Aceasta manevră trebuie realizatăîntr-un timp scurt pentru a nu face priză acrilatul.

Etapele de execuție vor fi:

se trasează limitele câmpului protetic, ocolind frenurile și bridele;

deretentivizarea zonelor exagerat de retentive;

izolarea câmpului protetic în apă timp de 5-10 minute sau cu soluții alginice prin pensulare.

Se vor urmări cele 3 fazele prin care trece rășina acrilică autopolimerizabilă (RCA):

zahăr umezit;

tras în fire;

cocă nelipiciosă.

Când RCA a ajuns în ultima fazăeste gata pentru a începe manevrarea lui și confecționarea bazei șablonului.Înainte de priza acrilatului se realizează retenții pentru valul de ceară. Dupăce acesta a făcut priză urmează prelucrarea lui cu ajutorul frezelor pentru acrilat.

3. Metoda de confecționare bazei șablonului de ocluzie din rășină diacrilică fotopolimerizabilă

Această metodă de realizare a șablonului de ocluzie este una modernă și care economisește timp. Se utilizează plăci din compozit și sunt produse de diferite firme.Forma plăcilor diferă ca și formă în funcție de destinație. Pentru maxilar va fi în formă trapezoidală, iar pentru mandibulă va fi în formă de potcoavă. Acestă rășină își pierde plasticitatea o dată ce intră în contact cu lumina naturală sau artificială iar în scurt timp nu vor mai putea fi utilizate. De aceea plăcile din rășină diacrilică fotopolimerizabilă se vor ține într-un loc ferit de lumină.

Pentru realizarea șablonului vom începe prin trasarea cu creion chimic a conturului câmpului protetic, iar apoi se va izola modelul cu soluții alginice și se va lăsa să se usuce aproximativ 5 minute. Cele două folii negre ce acoperă placa din rășină fotopolimerizabilă se vor îndepărta. Aceasta se aplică pe model iar prin presiuni digitale va fi adaptată mai întâi pe bolta palatină, iar apoi pe versantele crestelor alveolare. Presiunile digitale nu trebuie să fie exagerate deoacere vor duce la subțierea plăcii în zona respectivă.

Cu o spatulă se va elimina excesul de material ce depășește limitele câmpului protetic, iar marginile se răsfrâng în așa fel încât să rămână la nivelul limitelor trasate pe modelul funcțional. Grosimea acestor margini trebuie să fie de 2 mm și aibă o formă rotunjită. Se urmărește stabilitatea pe modelul definitiv.În cazul realizării lingurii individuale, din resturile rămase se vor realiza mânerul lingurii și respectiv butonii de presiune la arcada inferioară.

Baza șablonului așezată pe model se va introduce în cuptorul de fotopolimerizare, iar timpul de polimerizare va fi diferit de la o firmă la alta, timpul mediu fiind de 3-5 minute. Prelucrarea bazei șablonului de oculzie se va realiza cu ajutorul unosr freze pentru acrilat, marginile fiind rotunjite și netede.

Avantajele utilizării acestui material sunt:

se asigură grosimea optimă de 2 mm, modelarea fiind facilitată pe câmpul protetic;

timpul de modelare și adaptare este nelimitat până la introducerea în cuptor;

flexibilitatea materialului;

surplusul de material se îndepărtează ușor;

accesoriile se realizează din același material;

în cazul în care dorim să adăugăm material la cel polimerizat se poate face;

lingura supusă unei noi fotopolimerizări nu suferă modificări;

portamprentele pot fi utilizate imediat după finalizarea polimerizării;

nu conțin monomer rezidual;

după fotopolimerizare, lingurile sunt ușor lipicioase favorizând aderarea materialului de amprentă fără să mai fie nevoie de realizarea de retenții.

Dezavantele acestei metode:

prelucrarea lingurii individuale/ șablonului de ocluzie mai dificilă;

prețul de cost mai ridicat.

Bordura de ocluzie

Bordura de ocluzie reprezintă acel element care înlocuiește arcada dentară absentăși poate să fie confecționată din materiale precum stents, kerr sau acrilat autopolimerizabil, însă cel mai frecvent, bordura de ocluzie va fi confecționată din ceară roz. Ca și formă, poziție și mărime, bordurile de ocluzie trebuie să respecte linia arcadelor dentare, astfel:

trebuie sa fie montate pe mijlocul crestei;

bordurile de ocluzie trebuie să corespundă cu dimensiunile crestelor din zonele respective astfel că valurile de ceară trebuie să aibă o înălțime de 10 mm în zona frontalăși 6 mm în zona laterală, iar ca și lățime va fi de 6 mm în zona frontalăși 8 mm în zona laterală;

bordura va avea un aspect pierdut și nu se va extinde pe tuberozitățile maxilare și pe turberculii piriformi;

înălțimea valului de ceară mandibular nu trebuie să depășească treimea mijlocie a tuberculului piriform din zona laterală;

suprafețele valului de ceară sa fie netede și bine solidarizată la baza șablonului.

Bordura de ocluzie pentru maxilar:

valul de ceară va fi realizat pânăîn tuberozități la o distanță de 1,5 mm.

în zona posterioară, înălțimea de la baza șablonului la suprafața ocluzală trebuie să fie de 10 mm;

în zona frontală, înălțimea față de locul de inserare a frenului buzei superioare până la suprafața ocluzală trebuie să fie de 22 mm;

lățimea în zona laterală va fi de 4 mm;

lățimea în zona frontală 4 mm;

panta incizală va fi orientată spre anterior 2,5 grade;

posterior panta va fi orientată 45 grade spre anterior la limita distală.

Bordura de ocluzie pentru mandibulă:

la distanță de tuberculii piriformi, se termină la 1,5 mm;

paralelismul suprafeței ocluzale cu baza modelului;

lățimea în zona laterală va fi de 10 mm;

în zona frontală lățimea va fi de 4 mm’

în zona frontală, de la locul de inserție a frenului buzei inferioare la suprafața de ocluzie va fi de 18 mm

posterior, înălțimea va fi la jumătate din tubercului piriform;

panta incizală va fi de 2 grade orientată spre anterior;

posterior, panta va fi de 45 grade orientată spre anterior la limita distală.

Modul de realizare a valului de ocluzie din ceară

Primul pas pentru realizarea valului de ocluzie din ceară îl presupune pregătirea modelului funcțional căruia îi este atașat baza șablonului de ocluzie având retenții la nivelul crestelor.

Valul de ocluzie din ceară poate fi realizat manual din placa de ceară roz sau cumparat prefabricat de la magazinele specializate.

Valul de ceară realizat manual va urmări câteva etape:

folia de ceară se înmoaie cu ajutorul becului Bunsen, astfel încât din aceasta să realizăm un rulou;

ruloul de ceară se lipește la nivelul retenților realizate pe creasta bazei șablonului

valul de ceară se netezește cu o spatulă încinsă ținând cont de regulile de de realizare a valului de ocluzie.

Fig. 18. Realizarea bordurilor de ceară

În final, șablonul de ocluzie trebuie să aibă dimensiunile și forma viitoare arcade artificiale, valul de ocluzie având un aspect neted, finisat.

De asemenea, bordurile de ocluzie se pot achiziționa de la magazinele de specialitate, ele fiind prefabricate și având formă de potcoavă sau drepte acestea fiind preformate în conformitate cu proporțiile maxilarului.

Fig. 19. Borduri de ocluzie prefabricate în formă de potcoavă

Fig. 20. Borduri de ocluzie preformate în conformitate cu proporțiile maxilarului

Materiale folosite în etapa de confecționare a șablonului de ocluzie

1. Placa de bază termoplastică, având forme specifice pentru maxilar și mandibulăce urmează să fie adaptate pe modelul funcțional;

2. Rășină acrilică autopolimerizabilă – Duracrol. În urma preparării materialului (pulbere și lichid) urmează realizarea bazei șablonului de ocluzie pe modelul funcțional.

3. Rășină diacrilică fotopolimerizabilă – plăci compozite. În momentul de față sunt cele mai utilizate datorită faptului că pot fi manevrate mai ușor decât celelalte materiale prezentate anterior.

Fig. 21.Placă de bază din material termoplastic pentru maxilar respectiv mandibulă

Fig. 22. Rășină acrilică autopolimerizabilă (pulbere și lichid)

Fig. 23. Placa de bază fotopolimerizabilă

CAPITOLUL IV

CAZURI CLINICE

Cazul nr. 1:

Pacienta P. C. s-a prezentat la cabinetul de medicină dentară pentru realizarea de noi proteze dentare. Pacienta prezintă edentație totală bimaxilară, însă dorește refacerea doar a protezei mandibulare.

Conform legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 actualizată în 2018 cu art.19, pacienta P.C. și-a dat acordul folosirii pozelor pentru cercetarea în cauză.

Fig. 1.Amprente preliminare la mandibulă și maxilar (lingură standard din material plastic și material de amprentă hidrocoloid ireversibil tip alginat)

Fig. 2. Soclarea modelului preliminar maxilar în formă de pentagon. Deși, pentru turnarea modelelor preliminare se folosește un gips clasa a-II-a β hemihidrat CaSO4, am optat pentru ghipul clasa a-III-a α hemihidrat CaSO4 tip Moldano, datorită contracției și rezistenței crescute, dar și a timpului de priză mai scăzut

Fig. 3. Soclarea modelului preliminar mandibular în formă de trapez

Fig. 4. Realizarea lingurii individuale din rășină acrilică simplă autopolimerizibilă pe modelul preliminar mandibular anterior turnat

Fig. 5. Fața mucozală a lingurii individuale mandibulare din rășină acrilică simplă autopolimerizabilă

Fig. 6. Amprenta funcțională mandibulară (lingură individuală din R.A.S. auto și un silicon de condensare de consistență fluidă tip ORANWASH L)

Fig. 7. Turnarea modelului de lucru=definitiv= funcțional mandibular din ghips dur cls. a-III-a α hemihidrat CaSO4 tip Moldano în amprenta funcțională

Fig. 8. Modelul funcțonal mandibular din ghips dur cls. a-III-a α hemihidrat CaSO4 tip Moldano

Fig. 9. Șablonul de ocluzie având baza realizată din rășină acrilică simplă autopolimerizabilă și bordurile de ocluzie din val de ceară verde prefabricată

Fig. 10. Înregistrarea relațiilor intermaxilare de ocluzie (DVO+RC)

Fig. 11. Aspectul modelelor cu șabloanul de ocluzie mandibular solidarizate montate în ocluzor (norma frontală)

Fig. 12. Aspectul machetei preliminare a viitoarei proteze totale mandibulare ( norma frontală)

Fig. 13. Aspectul machetei preliminare a viitoarei proteze totale mandibulare ( norma laterală)

Fig. 14. Aspectul protezei totale acrilice mandibulare

Cazul nr. 2:

Pacienta F.I s-a prezentat în cabinetul de medicină dentară pentru realizarea de noi proteze dentare.Pacienta în vârstă de 58 ani dorește înlocuirea protezelor vechi cu unele noi.Conform legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 actualizată în 2018 cu art.19, pacienta F.I. și-a dat acordul folosirii pozelor pentru cercetarea în cauză.

Fig.1. Amprente preliminare la mandibulă și maxilar (lingură standard din material plasticși material de amprentă hidrocoloid ireversibil tip alginat)

Fig. 2.Turnarea modelelor preliminare (maxilar) din ghips dur cls.a-III-aαhemihidrat CaSO4 tip Moldano în amprenta preliminară. Deși, pentru turnarea modelelor preliminare se folosește un ghips clasa a-II-a β hemihidrat CaSO4, am optatpentru ghipul clasa a-III-a tip Moldano, datorită contracției și rezistenței crescute, dar și a timpului de priză mai scăzut

Fig. 3.Turnarea modelelor preliminare (mandibular) din ghips dur cls.a-III-aα hemihidrat CaSO4 tip Moldanoîn lingură standard de plast

Fig. 4. Realizarea modelelor preliminare din ghips dur cls.a-III-aα hemihidrat CaSO4 tip Moldano

Fig.5. Soclarea modelului preliminar maxilar

Fig. 6. Soclarea modelului preliminar mandibular

Fig. 7.Realizarea modelelor preliminare (maxilar și mandibulă) din ghips dur cls.a-III-aα hemihidrat CaSO4 tip Moldano, deretentivizarea lor și trasarea limitelor câmpului protetic în vederea realizării lingurilor individuale

Fig. 8.Realizarea lingurilor individuale la maxilar și mandibulă pe modelul preliminar din rășină diacrilică compozită fotopolimerizabilă.

Fig. 9. Amprenta funcțională: lingura individuală din RDC și un silicon de condesare de consistență medie

Fig. 10.Turnarea modelului definitiv (funcțional) maxilar din ghips dur cls.a-III-aα hemihidrat CaSO4 tip Moldano în amprenta funcțională.

Fig. 11.Turnarea modelului definitiv, funcțional mandibular din ghips dur cls.a-III-aα hemihidrat CaSO4 tip Moldano în amprenta funcțională

Fig. 12. Soclarea modelului funcțonal maxilar

Fig. 13. Soclarea modelului funcțonal mandibular

Fig. 14. Modelele funcționale maxilar și mandibular și trasarea limitelor în vederea realizării șabloanelor de ocluzie

Fig. 15.Aspectul șabloanelor de ocluzie bază din RDC și bordurile de ocluzie din ceară verde

Fig. 16. Aspectul șabloanelor de ocluzie și modelele de lucru ce vor fi montare în ocluzor în urma determinării relațiilor intermaxilare (DVO și RC)

Fig. 17.Montarea modelelor funcționale în ocluzor cu șabloanele de ocluzie solidarizate și alegerea garniturii de dinți în funcție de reperele transmise de medicul stomatolog

Fig. 18.Macheta preliminară a viitoarelor proteze totale bimaxilare (normă frontală)

Fig. 19.Macheta preliminară a viitoarelor proteze totale bimaxilare (normă laterală)

Fig. 20.Macheta preliminară a viitoarelor proteze totale bimaxilare

Cazul nr. 3:

Pacienta C. M. s-a prezentat la cabinetul de medicină dentară pentru realizarea de noi proteze dentare. La maxilar se confruntă cu edentație totală, iar la mandibulă prezintă o edentație clasa a II-a după Kennedy (edentație uniterminală). Conform dorinței pacientei, i s-a propus realizarea unei proteze totale acrilice pentru maxilar.

Conform legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 actualizată în 2018 cu art.19, pacienta C.M. și-a dat acordul folosirii pozelor pentru cercetarea în cauză.

Fig. 1. Amprente preliminare la mandibulă și maxilar (lingură standard din material plastic și material de amprentă hidrocoloid ireversibil tip alginat)

Fig. 2. Turnarea modelelor preliminare (maxilar și mandibulă) din ghips dur cls.a-III-aαhemihidrat CaSO4 tip Moldano. Deși, pentru turnarea modelelor preliminare se folosește un gips clasa a-II-a β hemihidrat CaSO4, am optat pentru ghipul clasa a-III-a α hemihidrat CaSO4 tip Moldano, datorită contracției și rezistenței crescute, dar și a timpului de priză mai scăzut

Fig. 3. Soclarea modelelor preliminare la maxilar și mandibulă

Fig. 4. Aspectul modelelor preliminare din ghips dur cls.a-III-aαhemihidrat CaSO4 tip Moldano

Fig. 5. Lingura individuală confecționată din material rigid reversibil – masă termoplastică tip placă de bază

Fig. 6. Amprenta funcțională la maxilar(lingură individuală + silicon de consistență medie)

Fig. 7. Turnarea modelului de lucru=definitiv=funcțional la maxilar din gips clasa a III-a α hemihidrat CaSO4

Fig. 8. Aspectul modelului funcțional maxilar ghips dur cls. a-III-aαhemihidrat CaSO4 tip Moldano

Fig. 9. Aspectul șablonului de ocluzie din placă de bază și ceară verde prefabricată pe modelul de lucru

Fig. 10. Trasarea reperelor pe șablonul superior (linia mediană, liniile caninilor și linia surâsului)

Fig. 11. Înregistrarea relațiilor intermaxilare de ocluzie (DVO+RC)

Fig. 12. Aspectul modelelor de arcadă montate în ocluzor (transmiterea în laborator a reperelor trasate pe bordura de ocluzie a șablonului superior) – norma frontală

Fig. 13. Montarea modelelor în ocluzor – norma laterală

Fig. 14. Aspectul machetei preliminare la maxilar (norma frontală)

Fig. 15. Macheta preliminară maxilară (norma laterală)

Fig. 16. Proba machetei preliminare în cavitatea bucală

Fig. 17. Aspectul machetei preliminarea viitoarei proteze acrilice maxilare în cavitatea bucală (norma frontală)

Fig. 18.Aplicarea protezei acrilice maxilare în cavitatea bucală

Fig. 19. Aspectul protezei acrilice maxilare în cavitatea bucală

Fig. 20. Aspectul protezei acrilice maxilare în cavitatea bucală

CONCLUZII

Edentația totală este reprezentată de lipsa sănătății orale ce este manifestată prin lipsa dințiilor în totalitate, localizându-se fie pe un singur maxilar (edentație unimaxilară), fie la nivelul amândurora (edentație bimaxilară). Una dintre cele mai puțin laborioase și costisitoare soluții o reprezintă tratamentul ce restaurează edentația totală cu ajutorul protezei totale acrilice. Acest tratament presupune o succesiune de etape clinico-tehnice în care sunt implicați cu responsabilități importante atât medicul stomatolog, cât și tehnicianul dentar. Orice abatere de la corectitudinea fiecărei etape de lucru poate duce la realizarea unei lucrări protetice incorecte.

În cercetarea prezentă am vrut să evidențiez rolul șablonului de ocluzie dar și aspectele cele mai avantajoase ale materialelor de realizare ale acestuia, etapă indispensabilă în realizarea protezelor totale acrilice.

Astfel, analizând materiale precum placă de bază din material termoplastic, rășina acrilică simplă autopolimerizabilă și rășina diacrilică compozită fotopolimerizabilă, cea din urmă reușeste să se claseze net superior față de cele anterioare. Pentru realizarea lingurilor și șabloanelor de ocluzie din RDC necesită cuptor. Materialul cel mai eficient este RDC urmat de RAS auto.

Materialul de elecție rămâne rășina diacrilică compozită fotopolimerizabilă (RDC), dar trebuie precizat faptul că rășina acrilică simplă autopolimerizabilă (RAS auto) este cel mai utilizat material de realizare a lingurilor și a șabloanelor de ocluzie în laboratoarele de tehnică dentară. RAS auto prezintă avantaje precum rezistență crescută, nu necesită cuptor iar prețul de cost este mai scăzut decât RDC. Materialul termoplastic precum placa de bază ar trebui să fie contraindicat deoarece este un material casant cu o rezistență scăzută.

Comparativ cu RAS auto și placă de bază din material termoplastic, RDC prezintă următoarele avantaje:

flexibilitatea materialului;

timpul de modelare și adaptare este nelimitat până la introducerea în cuptor;

surplusul de material se îndepărtează ușor;

lingura supusă unei noi fotopolimerizări nu suferă modificări;

se asigură grosimea optimă de 2 mm, modelarea fiind facilitată pe câmpul protetic;

în cazul în care dorim să adăugăm material la cel polimerizat acest lucru se realizeaza usor.

Tratamentul edentatului total presupune o succesiune de etape clinico-tehnice impunând o echipă medic-tehnician dentar foarte bine pregătită. Ca și echipă, datoria noastră este să aducem zâmbetul pe buzele pacienților prin restaurarea funcțiilor pierdute ale ADM. Pacientul se prezină cu cea mai mare încredere în cabinetul stomatologic, iar echipa medic-tehnician dentar, pe lângă pregătirea profesională trebuie să aibă empatie față de acesta.

Exact așa cum un pacient se prezintă la farmacie pentru achiziționarea unui medicament care să contribuie la însănătoșirea lui, asemănător acesta se prezintă în cabinetul de medicină dentară pentru realizarea protezelor totale care să contribuie la restaurarea ADM și obținerea stării de confort fizic, dar și psihic.

În concluzie, atât pentru realizarea șabloanelor de ocluzie dar și a lingurilor individuale, materialul cel mai eficient va rămâne pentru momentul actual RDC deoarece prezintă proprietăți superioare celor existente. Se dorește o manevrare facilă a materialelor, de aceea RDC corespunde acestui aspect, dar și a calității lucrărilor (șabloane sau linguri individuale) ce vor fi realizate din acest material.

BIBLIOGRAFIE

Bârsa Gheorghe, Tehnici de confecționare a protezelor dentare, Editura Știința, Chișinău 1994, cap 9, pg.363, 364

www.dentistul.info/stomatologie/protetică/edentația-totală-2683.html (accesat la data de 15.07.2018)

David VICHENTE Dumitru, Ada Cӑtӑlina Epistatu, Irina Ioana Donciu, Restaurӑri Protetice Fixe-Curs pentru Colegiul de tehnicӑ dentarӑ, București 2006, pg 11, 85

Vasile DONCIU, Dumitru DAVID, Ion PǍTRAȘCU, Tehnologia protezei totale, Curs pentru Colegiile de Tehnicӑ Dentarӑ, Editura Didacticӑ și Pedagogicӑ, R.A., București 1995, pg 5,6, 7 ,10,11, 12, 64, 65, 67, 68, 70

www.esanatos.com/boli/boli-stomatologice/Clinica-campului-protetic-eden25527.php (accesat la data de 15.07.2018)

http://www.scrigroup.com/sanatate/CAMPUL-PROTETIC14336.php (accesat la data de 15.07.2018)

http://www.scritub.com/medicina/cosmetica/PIELEA-SI-MUSCHII221962324.php (accesat la data de 15.07.2018)

http://www.creeaza.com/familie/medicina/REABILITAREA-ORALA-A-PACIENTIL243.php (accesat la data de 15.07.2018)

www.dentfix.ro/2015/02/edentatiatotala/ (accesat la data de 15.07.2018)

http://www.medici-stomatologi.ro/infodent/sindromul-articulatiei-temporomandibulare (accesat la data de 15.07.2018)

http://www.esanatos.com/boli/boli-stomatologice/Evolutia-si-complicatiile-eden51469.php (accesat la data de 15.07.2018)

http://www.evoluirbh.com.br/articulacao-temporomandibular-atm-pode-estar-comprometida-mas-pode-ser-tratada-com-rpg (accesat la data de 15.07.2018)

Ion COCA, Proteza dentarӑ totalӑ, Editura Cermaprint, București 2004, pg 37, 40, 41

Prospect TESSEX – Plăcile bazale de șelac

http://www.creeaza.com/familie/medicina/INDICATIILE-SI-LIMITELE-UTILIZ552.php (accesat la data de 15.07.2018)

Călin Mancaș, Vlad Dumitrescu, Teodora Eva Lupulescu, Suport de Curs:Tehnologia aparatelor și intrumentelor utilizate în tehnica dentară, pg 32, 36, 38

Mihaela Păuna, Elena Preoteasa: Aspecte practice în protezarea edentației totale, Editura Cermaprint, București, pg. 101,102,105, 111

http://www.poka.ro/laborator/modele-din-gips/materiale/ceara-ocluzie-potcoave-10-buc-set (accesat la data de 15.07.2018)

https://www.dentotal.ro/ceara-bordura-ocluzie-yeti.html(accesat la data de 15.07.2018)

https://www.dentotal.ro/tessex-placa-de-baza.html (accesat la data de 15.07.2018)

https://www.dentotal.ro/duracrol-set-500g-pulbere-250-ml-lichid.html (accesat la data de 15.07.2018)

https://heliosmedical.ro/placi-foto-pico-tray-blue-18100002.html (accesat la data de 15.07.2018)