Plan de Afaceri [305584]

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir

Facultatea de Relatii Economice Internationale

Promotia 2013-2016

LUCRARE DE LICENTA

“ GLOBALIZAREA SI EFECTELE EI”

Coordonator: Sustinator:

Prof. Univ. Dr. C. Chitiba Gabriel Ghe. Merlusca

INDEX

I. PARTE TEORETICA

Introducere ………………………………………………………………………………………………………… 4

1. Abordări conceptuale privind procesul de globalizare ………………………………………………….. 5

1.1 Ce este globalizarea? Apariția conceptului de globalizare și fazele evoluției …………….. 5

1.2. Abordări moderne ale globalizării ………………………………………………………………………….. 6

2. Opinii pro si contra globalizare ……………………………………………………………………………….. 13

2.1 Analiza pro și contra proceselor și conceptelor ……………………………………………………….. 13

3. Vectorii globalizării ………………………………………………………………………………………………. 15

4. Organismele internationale si procesul de globalizare ………………………………………………… 22

5. Forme de instituții internaționale …………………………………………………………………………….. 26

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………… 32

II. [anonimizat] ………………………………………………………. 34

Scurtă prezentare 35

1. Declarația Societății 38

2. Piața 40

2.1. Contextul de piață general 40

2.2. Dimensiunea pieței locale 43

2.3. Locul nostru pe piață 44

2.4. Produse și parteneri 47

3. Abordarea clienților 50

3.1. Distribuitori 50

3.2. Instalatori & Antreprenori 51

3.3. Proiectanți tehnologici & Beneficiari finali 51

4. Concurenți 54

5. Societatea – Grand Voltage 55

5.1. Forma de proprietate 56

5.2. Istoricul societății 56

5.3. Planuri prezente și viitoare 60

5.3.1. Faza de PORNIRE & Acomodare (până în 2015) 60

5.3.2. Faza de DEZVOLTARE (începând din 2016) 61

5.3.3. Faza de CONSOLIDARE (după 2022) 64

5.4. Cifre prognozate 65

5.4.1. Prognoza de vânzări 2016-2022, defalcată pe tip de produse: 65

5.4.2. Investiții 66

5.4.3. Prognoza privind indicatorii de resurse umane 66

5.4.4. Venituri 67

Concluzie 68

Introducere

Globalizarea este un proces de interacțiune și de integrare a oamenilor, a societăților și a [anonimizat].
[anonimizat], asupra dezvoltării și prosperității economice precum și asupra bunei funcționări a oamenilor în societăți pe întregul glob.
Globalizarea nu este totuși nouă. [anonimizat], [anonimizat]. Multe dintre trăsăturile curentului actual al globalizării sunt similare cu cele care au prevalat înainte de izbucnirea primului război mondial în 1914.

[anonimizat] a intrat într-o nouă fază calitativă în dezvoltarea sa economică. De exemplu, din 1950, volumul cormerțului la nivel mondial a crescut de 20 ori*. Diferențiind curentul actual al globalizării de cele anterioare, Thomas Friedman a afirmat în cartea sa Longitudes and Attitudes, Exploring the World After September 11 că ʺglobalizarea este integrarea inexorabilă a piețelor, sistemelor de transport și de comunicație până la un grad nemaiîntâlnitʺ și că este ʺmai îndepărtată, mai rapidă, mai ieftină și mai profundă decât a fost vreodată înainteʺ.

Acest curent al globalizării a fost condus de politici care au deschis economiile locale și internaționale. În anii care au urmat celui de-al doilea război mondial și în special în ultimele două decenii, multe guverne au adoptat sistemul economic al liberalizării piețelor, crescând potențialul lor productiv și creând noi oportunități pentru cormerțul internațional și pentru investiții. Guvernele au negociat reducerea dramatică a barierelor comerțului și au stabilit acorduri internaționale pentru a promova comerțul de bunuri, servicii și investițiile. Profitând de noile avantaje oferite de piețele străine, corporațiile au construit fabrici în străinătate și au stabilit acorduri de producție si de vânzare cu parteneri străini.

Tehnologia a fost celălalt element de acționare principal al globalizării. Avansarea tehnologiei informațiilor în mod special a transformat într-un mod dramatic viața economica. Tehonologia informației a oferit consumatorilor, investitorilor, afacerilor, o nouă unealtă pentru identificarea și punerea în aplicare a oportunitățilr economice, inclusiv analize a tendințelor economice mai rapide si mai bine documentate, un transfer al bunurilor mai rapid si o mai bună colaborare cu partenerii aflați la distanță.

Abordări conceptuale privind procesul de globalizare.

Ce este globalizarea? Apariția conceptului de globalizare și fazele evoluției

Globalizarea este un subiect controversat. Partizanii globalizării argumentează că aceasta permite țărilor sărace să se dezvolte din punct de vedere economic iar locuitorilor acestor țări le permite să-și crească nivelul de trai. De cealaltă parte, opozanții globalizării susțin că liberalizarea internațională a piețelor crează beneficii corporațiilor multinaționale în detrimentul întreprinderilor locale, a culturilor locale și a oamenilor obișnuiți. Pentru a se găsi echilibrul între beneficiile și costurile asociate globalizării, oamenii trebuie să înțeleagă cum funcționează globalizarea și care sunt alegerile pe care ei sau societățile în care trăiesc, trebuie să le facă.

Este interesantă părerea lui Braudel despre globalitate: “globalitatea […] totul din tot”, la care autorul menționează atunci când vorbește despre formarea economiei-universului în Europa în secolele XVII – XVIII (Braudel, 1989). Autorul utilizeaza termenul de globalitate pentru a desemna caracterul global al comerțului la acele vremuri, care ne permite asocierea cu conceptul actual de globalizare, care desemnează un fenomen complex de transformare a lumii într-un tot unitar. În cazul în care considerăm momentul la care face referire autorul, când afirmă că, acesta corespunde momentului când hegemonia lumii a fost păstrată de Anglia. În acea perioadă de timp a avut loc revoluția industrială și s-a fondat economia modernă bazată pe dezvoltarea tehnologiei industriale. Cred că putem vorbi despre globalizare de la începuturile istoriei, și efectele sale pot fi simțite mai mult sau mai puțin în timp, până la momentul în care a căzut zidul Berlinului, când acest proces a devenit realitate.

Nu este lipsit de interes, nici măcar evoluția ierarhică a procesului de globalizare, făcută de Robertson (1992), care identifică cinci faze ale globalizării:

Faza seminală în perioada Europei din anii 1400-1750, momentul apariției primelor hărți ale planetei ca rezultat al noilor descoperiri geografice, când umanitatea devine conștientă de viața pe planetă care nu este în centrul sistemului nostru solar, perioadă când este adoptat calendarul universal și încep să se creeze granițele viitoarelor puteri coloniale.

Faza incipientă, de asemenea în Europa anilor 1750-1875, când apar statele națiuni, se dezvoltă diplomația formală între state, apar primele convenții legale internaționale și apar primele idei despre internaționalizare și universalitate.

Faza de pornire în perioada 1875-1925, când începe să se vorbească despre societățile internaționale, o umanitate unică, are loc amplificarea legăturilor comerciale dintre națiunile independente, comuniunile se extind și începe migrația în masă din Europa în America.

Faza conflictelor pentru hegemonia lumii în perioada cuprinsă între anii 1925-1969, care este lansată de Primul Război Mondial, continuată de al Doilea Război Mondial și care este temperată de fondarea Ligii Națiunilor și ulterior Națiunile Unite (NU). NU este un organism internațional care a introdus conceptul de crimă de război și crime împotriva umanității și prin agenția unor organisme specializate a atras atenția asupra pericolelor ce rezultă din ignoranța problemelor globale precum: poluarea, explozia demografică, epuizarea resurselor naturale, sub-dezvoltarea economică, sub-nutriția etc

Ultimele decade ale secolului XX, începând cu anul 1989, când au avut loc progrese semnificative în explorarea spațiului cosmic, telecomunicațiile, IT, apare o formă diferită de integrare regională față de profunzimea fără precedent a diviziunii naționale a muncii.

Astfel, începând cu anul 1989 ne aflăm într-o nouă eră a globalizării, când se vorbește din ce în ce mai mult depre renunțarea la limite teritoriale, ascensiune nelimitată a tehnologiei, libera circulație a bunurilor și informațiilor, libera circulație a persoanelor și capitalului, unificarea economiei, și nu în ultimul rând, alinierea politică referitoare la guvernarea globală. Dar, acum adresăm întrebarea iminentă, „câte dintre caracteristicile prezentului proces de globalizare sunt îndeplinite cu adevărat, ca acest fenomen să fie viabil?”

1.2. Abordări moderne ale globalizării

La întrebarea „ce este globalizarea” găsim un răspuns la Friedman, un susținător pasionat al globalizării, care declară că „globalizarea nu este doar o înclinație sau o fantezie, ci mai degrabă un sistem internațional. Este sistemul care a luat loc sistemului Războiului Rece și, la fel ca și acesta, globalizarea are propriile legi și propria sa logică, care influențează astăzi, în mod direct sau indirect, politica, mediul, geo-politica și economia fiecărei țări de pe glob. ” (Friedman, 2000)

Pe de altă parte, prin raportare la manifestarea internațională a procesului de globalizare, Korten (1995) – cunoscut ca un critic vehement al acestui proces – declară că “Forțele unui sistem financiar globalizat au transformat corporațiile și instituțiile financiare, într-o zi potrivite, în instrumente ale autocrației pieței care este propagată pe întreaga planetă, ca un cancer, colonizând din ce în ce mai mult spațiul vital al Terei, distrugând stiluri de viață, dislocând ființe umane, lasând instituțiile democratice fără putere și înghițind viața în căutarea neînsetată de bani” (Korten, 1995).

Această primă confruntare a ideilor mă face să fiu de acord cu afirmația că „globalizarea este un concept extrem de complex, care este bazat pe schimbări radicale în viața economică, social-culturală și politică, modificări rezultate din realitatea directă a zilelor noastre, care nu poate fi încadrată în vechile tipare istorice și care nu poate fi explicată cu ajutorul dispozitivului clasic […] a devenit între timp nepotrivită pentru noile procese economice și fenomene care se manifestă pe arena internațională” (Popescu, 2004).

În ceea ce privește terminologia utilizată, e menționat faptul că școala anglo-saxonă folosește, de obicei, termenul de globalizare, în timp ce în literatura franceză întâlnim deseori conceptul de mondializare.

Canadianul A. Ayoub utilizeaza în schimbul termenului de globalizare noțiunea de mondializare: “mondializarea este departe de a fi o noutate sau un fenomen nou. În cadrul conceptelor, mondializarea nu este , de fapt, decât o denumire nouă a unui concept vechi, care pur și simplu este liber schimb” (Ayoub , 2001). Astfel, el consideră că mondializarea reprezintă liberul schimb extins la scară planetară : ʺpropagarea procesului liberei circulații de bunuri, servicii, capital, persoane și idei în toate țările, lăsând deoparte granița politică, care le separă.ʺ

Autorul declară că momentan evoluția fenomenului de globalizare este mult mai rapidă decât succesiunea progresului tehnologic, de apariție a unei noi economii, a cunoașterii și informaticii. La analiza pe care o efectuează în mod sociologic si economic Ayoub își dă seama că unii analiști combină tezele lui F. Braudel asupra „ economiei lumii” cu analiza marxistă a evoluției capitalismului și văd în mondializarea actuală un alt ciclu sistematic de acumulare de capital care nu se poate stabili cu o criză neagră. Fără îndoială, aceasta este o critică față de cei cu o viziune apocaliptică asupra mondializării contemporane. În opoziție cu aceștia, alți analiști consideră că „ termenul de mondializare este în mod clar și prematur comparat cu realitățile economice ale zilelor noastre. Aceștia consideră că este mai degrabă potrivit să discute despre integrarea economică internațională , fiind bucuroși să vadă în mondializare mai degrabă decât într-un ideal de atins într-o zi, decât un fenomen deja existent” (Ayoub, 2001). Dacă analizăm aceste declarații din perspectiva evenimentelor și realitățile prezente, putem afirma că, am intrat în acea “criză neagră” previzionată de autor.

Filozoful francez Regis Debrau, ex-consilier pe probleme de politică externă în timpul președenției lui Francois Mitterand, consideră că „globalitatea impusă incită la o particularitate predominată ca un antidot omogen (Debrau, 2000). Acesta declară că, integrarea economică este în contradicție cu dezintegratorul politic. Raportarea la începutul european – integrare europeană și faptul că el consideră că reprezintă globalizarea, autorul declară: „ Globalizarea trebuie judecată sub cele două aspecte ale sale, retragere și dezvoltare, contracție și dilatare, ne-iluminare și re-iluminare. Toate acestea devin foarte clare pentru europeni la discuțiile despre Tratatul de la Mastricht despre integrare.” Astfel, autorul reafirmă idea că regionalismul nu neagă globalizarea, ci reprezintă produsul globalizării. Ar trebui să înțelegem că fenomenul actual de globalizare respect regula : “separă apoi unifică”?

Personalitățile politice ale lumii discută de asemenea despre procesul de globalizare și este remarcabilă opinia fostului președinte al Rusiei, Mihai Gorbaciov, […] asistăm la globalizarea economiei și acceptarea faptului că problemele precum mediul pot fi soluționate doar dacă ne unim eforturile pe toate meridianele. Trebuie să înțelegem că, chiar dacă lumea este contradictorie, încă este o lume integrată, care dezorganizează națiunile. Acestea se tem că își pierd cultura, limba, stilul de viață. Este bine sau rău ? Aș spune că este nobil. În același timp, avem nevoie de securitate globală și economie pentru viitor. Dar globalizarea nu trebuie văzută ca o rolă de ghidare pentru a crea o uniformitate totală în lume fără să țină cont de diversitatea culturală.”(Gardels, 2000). Iată astfel o opinie pentru globalizare, dar care susține conservarea culturii și a obiceiurilor naționale pentru evitarea uniformizării, pentru a evita monotonia.

Deținătorul Premiului Nobel pentru economie din 2001, Joseph. E. Stiglitz, de asemenea o personalitate remarcabilă a mediului academic american și cu recunoaștere internațională, privește globalizarea din unghiul unui fost-angajat a două organisme internaționale de globalizare la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială și prezintă “efectul devastator pe care îl are globalizarea asupra țărilor în curs de dezvoltare și în special asupra populației sărace din aceste țări” ( Stiglitz, 2003), aspecte care trebuie să fie un semn de întrebare în abordarea fenomenului globalizării, dar nu este de acord cu modul în care se desfășoară procesul, considerând că este necesară regândirea radicală a acordurilor comerciale internaționale, care joacă un rol esențial în eliminarea barierelor evaluate ale țărilor în curs de dezvoltare. Mai mult chiar, Stiglitz declară că: “ globalizarea a contribuit la îmbunătățirea stării de sănătate a persoanelor, și de asemenea la intensificarea luptei duse de către societatea civilă pentru democrație și dreptate socială. Nu globalizarea este problema, ci modul în care s-a dezvoltat până acum” (Stiglitz, 2003)

Zygmunt Bauman analizează globalizarea din perspectiva efectelor sociale, declarând că „[…] globalizarea reprezintă destinul implacabil către care se îndreaptă lumea în mod implacabil, un proces ireversibil care ne afectează pe toți în același mod și în aceeași măsură” (Bauman, 2002). Ajungem să completăm această declarație cu explicația lui Michael Manley referitoare la sistemul economic internațional “ fiecare dintre noi trebuie să își găsească locul în economia globală și să ne tragă mai sus […] ”.

Dar, cea mai elocventă afirmație care vine să îmi susțină părerea, că globalizarea este înțeleasă ca un avantaj al elitei, este cea a lui Martin și Schumann (1996). Cei care au asistat la dezbaterea referitoare le evoluția economiei din secolul XXI, care a avut loc în San Francisco în septembrie 1995 și la care a luat parte „ elita lumii, a puterii formate din 500 de diplomați, șefi de concerne, oameni de știință, toți personalități de prim plan” : “ 20% din populația aptă de muncă ar fi necesară pentru a asigura în următorul secol existența economiei mondiale. Nu este necesară mai multă forță de muncă” , este părerea magnatului care conduce Sycip Washington. A cincea parte dintre cei care caută un loc de muncă vor fi suficienți pentru a produce toate bunurile și pentru a furniza suficiente servicii de calitate ridicată pe care societatea lumii și le permite “ (Martin, Schumann, 1999).

În această nouă eră a globalizării, trebuie să recunoaștem o realitate incontestabilă: o ordine economică internațională greșită care trebiuie eliminată. Astfel, țările din lumea a treia nu au posibilitatea să concureze cu țările care au deja monopol asupra celor mai avansate tehnologii și resurse financiare nelimitate, care conduc deja majoritatea piețelor. Treptat se vor reduce la simple zone de producție de materii prime și bunuri competitive din punct de vedere al prețului, cu cea mai prost plătită mână de lucru.

În ceea ce privește dezvoltarea demografică și tehnologică, istoricul Paul Kennedy (2003) declară că “planeta este secționată astăzi de o mare linie de separare […]. Pe una dintre acestea se află societățile tinere care cresc repede, lipsite de resurse, sub-dezvoltate și needucate, și pe de altă parte se află populații vechi, cu inventivitate tehnologică, dar care mor din punct de vedere demografic. ”

Astfel, globalizarea ar trebui să fie singurul mod în care s-ar face reintegrarea lumii, la „egalizarea ”celor „două lumi”, am putea spune. Dar, poate globalizarea să treacă acest test? Dacă luăm în calcul faptul că societatea a numai a cincea parte : 20% față de 80% (Martin, Schumann, 1999) conform căruia 20% din populația aptă de lucru este suficientă pentru a asigura animația economică a lumii, nu putem fi suficient de optimiști. Cei săraci vor rămâne săraci , iar cei bogați vor fi mai bogați, și diferența dintre cele două lumi va fi mai mare. Prin drepturi, câștigătorul Premiului Nobel, Henry Kendyll, a afirmat că “dacă nu stabilizăm populația cu justiție, bunătate și milă, atunci natura o va face pentru noi ”, această stabilizare reprezintă cea mai mare provocare a globalizării.

În lucrarea interesantă și controversată publicată în 1995 în SUA : “ Când corporațiile conduc lumea”, autorul acesteia David C. Korten, analizează un material documentar vast, si ajunge la concluzia că “globalizarea economică este parțial o viziune modernă a fenomenului imperialist și are aproape aceleași efecte” (Korten, 1995). În accepțiunea autorului, globalizarea reprezintă un imperialism modern, distingându-se prin conceptul clasic de imperialism cu înlocuirea statelor coloniale ale lumii.

O concepție interesantă a globalizării o găsim și la recunoscutul economist nord-american John Kenneth Galbraight. Globalizarea este abordată de către autor în ultimele sale lucrări și este cercetată în special în lucrarea sa „Societatea bună. Agenda umană” (Galbraight 1996). Trebuie ținut cont de faptul că Galbraight dă în mod categoric în spate termenul de globalizare și într-un interviu în care discută despre nesupunerea noului mileniu, acesta spune : “Sunt consultant la Dicționarul de moștenire americană, referitor la utilizarea limbii și nu voi permite cuvântul globalizare. Este un termen urât.” Acesta preferă în schimbul termenului de globalizare, o serie de termeni echivalenți, gen : “ relații internaționale strânse în aceste zone precum economie, cultură, artă, călătorie și comunicații” , “internaționalizarea vieții economice, asocierilor dintre state și instituțiile acestora“, “parteneriatul dintre state și națiuni”, “deschidere economică externă a țărilor “. În alte circumstanțe, acesta preferă termenul de internaționalizare în loc de globalizare :

“Acțiunea internațională în cadrul conferințelor și instituțiilor precum Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Organizația Internațională de Comerț reprezintă o parte esențială a internaționalismului spre care mă îndrept. A se ține cont de faptul că utilizez termenul de internaționalism și nu de globalizare”. (Galbraight, 1996)

John Kenneth Galbraight respinge termenul de globalizare, dar nu globalizarea în sine, la care el vede un alt conținut. Acesta definește globalizarea pornind de la două premize esențiale: ” trăim într-o lume aflată într-o continuă internaționalizare”, în care “responsabilitatea pentru bunăstarea economică și socială trebuie văzută ca un concept transnațional”, și că scopul pe care trebuie să îl atingem constă în cercetarea “modului în care putem opri diferența tragică dintre cei care sunt susținuți de credință și cei aflați la nevoie”.

Galbraight, spre deosebire de alți teoreticieni ai globalizării, concepe globalizarea ca un rezultat al internaționalizării vieții economice naționale și formarea unei economii integrate a lumii. Diferența abordării sale constă în modul în care concepe realizarea acestui proces și în special coordonarea acestuia de către guverne, adică rămânerea statelor ca entități naționale.

Economistul francez Jacques Percebois, face parte din cei care preferă termenul de mondializare în locul celui de globalizare. Intr-un studiu care este evidențiat prin logica argumentării și documentația statistică despre evoluția defectuoasă a golurilor economice dintre nord și sud și credința statului națiune, autorul își concepe analiza cu definiția conceptuală a mondializării. În lucrarea sa Mondializarea activităților energetice ce probleme? (Percebois, 2001) autorul subliniază și aduce în atenția publicului datele statistice ale diferențelor dintre nord și sud, subliniind credința statului națiune în contextul procesului de globalizare sau mondializare actuală.

Percebois definește mondializarea drept “procesul în care contextul de internaționalizare în creștere a activităților duce la pornirea rețelelor transnaționale de decizie în domeniul motorului de creștere, precum: informație, dezvoltare – cercetare, finanțe, tehnologii înalte” (Percebois, 2001).

În analiza mondializării / globalizării, autorul subliniză relația dintre statul național și organizațiile financiare internaționale (Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială), ca fiind relația distructivă pentru o națiune care este într-un impas : „Dictatura piețelor financiare internaționale în modul în care orice stat, care ia măsuri considerate nepotrivite de către finanțiștii internaționali este pedepsită cu o scădere a valorii monedei naționale și mai multe dificultăți de accesare a piețelor de capital”. Considerăm că rolul organismului financiar internațional trebuie să fie de susținere a economiilor aflate în dificultate și nu de degradare și îndatorarea exagerată a acestora. Dar realitatea ne demonstrează contrariul.

Analiza critică a autorului referitoare la mondializare / globalizare distinge dificultățile pieței și liberalismul economic manifestat de asemenea în domeniul care coordonează activitățile economice în domeniul social, și de asemenea cele ale inegalităților economice internaționale, și consideră oportună „necesitatea unui stat de reglementare” și chiar “emergența unui stat administrator a noilor riscuri” . Astfel, autorul concepe mondializarea contemporană ca un proces de cooperare între state și conducerea proceselor de mondializare reprezintă etapa care poate fi realizată prin coordonatori organisme interguvernamentale și nu prin crearea de reprezentanți de organism cu funcții peste state și peste națiuni, care duc la chestiunea suveranității și a granițelor statelor națiuni.

Responsabil cu elaborarea “Raportului de dezvoltare a lumii 1999-2000 Intrarea în primul secol” de la Banca Mondială, Shahid Yusuf definește și analizează globalizarea în relație directă cu localizarea, oferind astfel un element de noutate în marele dialog contemporan despre globalizare.

În analiza sa, autorul pornește de la premiza ca “decorul dezvoltării de la începutul secolului XXI va fi configurat de globalizare si localizare”, două fenomene care încep în același timp, dar în direcții opuse. Astfel, globalizarea este abordată de autor ca fiind “integrarea țărilor cu restul lumii”, care se manifestă ca o forță unificatoare la nivel mondial, în timp ce localizarea reprezintă tendința de “grupuri locale la o autonomie mai mare”, sugerând astfel o acțiune internă a țărilor de a se descentraliza.

Shahid Yusuf apreciază că, datorită evoluției care tinde către cele două procese, globalizarea și localizarea au devenit două forțe puternice care „oferă țărilor sărace ocazii fără precedent pentru creștere, dar care pot dovedi și o modalitate de destabilizare politică și economică atunci când cadrul instituțional nu este puternic. […] răspunsul statelor națiune la aceste două forțe va determina dacă veniturile țărilor sărace converg cu cele ale țărilor industriale și dacă eforturile pentru eliminarea sărăciei sunt cu succes” (Yusuf, 1999).

Globalizarea și localizarea sunt două forțe care configurează dezvoltarea în noul mileniu, dar fiecare dintre ele are un conținut diferit și o influență diferită asupra dezvoltării.

Globalizarea este apreciată de către autor ca fiind procesul de integrare a țărilor la nivel mondial, care are de asemenea efecte pozitive și negative. Efectele pozitive se referă la faptul că „integrează piețele de bunuri și de factori de producție, si principalul efect negativ este faptul că afectează, în direcția de degradare, mediul expune țările la șocuri externe care pot precipita crizele financiare și economice.”

Ambele efecte negative pe care Shahid Yusuf le prezice, din anul 1999 se manifestă la intensitate maximă în prezent, dar suntem martorii acestor evenimente. Întrebăm dacă, într-adevăr procesul de globalizare este direct răspunzător pentru producerea acestor efecte care ne afecteaza în mod negativ. Poate că satisfacția necesității este din ce în ce mai ridicată și sofisticată, ceea ce necesită resurse adecvate, poate fi unul dintre motivele de declanșare a crizei mondiale actuale sau poate interesele unor grupuri din vârful piramidei au considerat util ca aceasta să fie declanșată.

Apârând pe scena unor dezbateri internaționale într-o perioadă când nu se vorbea deloc sau foarte puțin și confuz despre globalizare, abordarea lui John Naisbitt a surprins nu doar prin puterea anticipativă a ideilor sale cât și prin capacitatea expunerii sale de a incita la reflecție și de a deschide noi căi către gândirea teoretică a dezvoltării. Nasibitt este considerat de către specialiștii Băncii Mondiale drept primul autor modern al conceptului de globalizare : ”globalizarea a intrat în discursul despre dezvoltare de la începutul anului 1980 odată cu publicarea cărții lui John Naisbitt „Megatrends” și a opiniilor sale despre globalizare particularizează nu doar o conceptie de rigoare științifică imensă, cât și o poziție profund umană și democratică (Yusuf, 1999).

În sensul său comun, globalizarea este concepută de către autor ca o tranziție a “ integrării economice a lumii a țărilor și a comunităților naționale”, în care economiile naționale, “ ca regulă independentă, continuă la situația în care sunt parte din economia globală interdependentă” (Naisbitt, 1999).

Aprecierea sintetică a globalizării ca proces de tranziție “ de la economie națională la economie mondială” și transformarea ultimei într-o “ economie globală” sau un “stat global la nivel planetar” se distinge de autor prin numeroase idei concrete care completează abordarea sa referitoare la globalizare. Astfel, autorul utilizează frecvent conceptele de “ globalizare a economiilor nationale”, “ globalizarea industriei”, “modelul global de diviziune a producției”, “investiție globală”, “gândire globală”, “gândire globală și acțiune locală”, etc.

Interesant în abordarea lui Naisbitt este faptul că, criticii la “oamenii de afaceri americani pentru lipsa de previzionare și graba de a urma profituri imediate” (Naisbitt, 1999), care subliniază faptul că, în condiții de economie globală “ trebuie să renunțăm la vechile obligații industriale și să avem grijă de viitoarele obligații”. Vechile obligații se referă la industrii consumatoare de energie și resurse, poluante și cu forță de muncă scumpă, și noile obligații înseamnă dezvoltarea industriei informaționale și a cunoașterii – noi forțe de progress a viitorului.

Este necesar să se sublinieze critica adusă oamenilor de afaceri care urmează doar un profit imediat, despre care vorbește autorul și să pună în contact cu recesiunea economică a lumii din prezent, care după părerea noastră este o consecință a acestui tip de abordare a afacerilor.

Surprinzător este faptul că Naisbitt a considerat că “ o modalitate de atașare a globalizării este sistemul bancar”. Analizând profund această afirmație, putem rata faptul că realitatea actuală demonstrează corectitudinea analizei, a previziunilor și afirmațiilor autorului.

Alvin Töffler este apreciat în literatura de specialitate ca unul dintre cei mai de valoare futurologi, datorită analizei și previziunilor de mare valoare pe care le-a enunțat și publicat. Acesta apreciază globalizarea ca fiind “sistemul mondial fără granițe naționale a secolului XX”.

Utilizând rar termenul de globalizare Alvin Töffler se referă deseori la acest proces utilizând termeni cu valori echivalente “ sistem global”, “în mod global”, “rețea globală”, “ o nouă ordine globală”, “sistem mondial de globalizare ”, “interdependețe internaționale hiperconecate”, “mondializarea producției”, etc. Acesta se referă la globalizare cu aspecte diferite, dar apreciază că este un fenomen generat de către șocul viitorului, și indus de către “al treilea val”, cu alte cuvinte, de către revoluția informațională actuală. Chiar dacă au un caracter fragmentar, în aceste cuvinte, aceste referințe au o rată ridicată de relevanță pentru înțelegerea globalizării.

Prima idee care aduce în discuție conceptul de globalizare este fraza “sistemul global al secolului XXI”. Astfel, autorul declară că “câteva cuvinte sunt aruncate azi mult mai ușor decât termenul de globalizare. Aici nu există politică, funcționari ai NU sau editorial de presă, care nu sunt pregătiți să vorbească despre sistemul de globalizare. Dar acest principiu nu este ceea ce își imaginează majoritatea. Pentru a înțelege cum a fost ieri, nu modul în care se transformă cu rapiditate, chiar și cele mai bune strategii pot începe cu opusul. Din acest motiv, gândirea strategică a secolului XXI trebuie să înceapă cu o hartă a sistemului global de mâine” (Töffler, 1995).

Alvin Töffler critică ideea apariției noului sistem global care coincide cu finalul Războiului Rece “Finalul războiului rece continuă să fie important la sistem global. Dar, modificările generate de descompunerea Uniunii Sovietice sunt secundare , și de fapt sistemul global ar fi fost dimensionat cu vechituri revoluționare chiar dacă Zidul Berlinului nu ar fi fost demolat și Uniunea Societică nu ar mai fi existat” (Töffler, 1995). Autorul consideră că forțele care impun “sistemul global al secolului XXI” și-au făcut simțită prezența din cauza revoluției informaționale și ca succesiune a noului sistem de creere a bogăției implicate în această revoluție, adică al treilea val de modificări în istoria omenirii.

Într-o exprimare corectă, utilizarea termenului de globalizare, Alvin Töffler apreciază ca este facilitată de revoluția informațională și cerut de noul sistem de creere a bogățiilor “o dată cu distribuirea mijloacelor cercului informațional Pământul facilitează globalizarea cerută de noul sistem de creare a bogățiilor, devine din ce în ce mai dificilă păstrarea informației concrete în limita granițelor naționale” (Töffler, 1995).

Dacă facem o analiză a abordării conceptului de globalizare în opinia lui Alvin Töffler putem considera că:

globalizarea este un proces obiectiv generat de către al treilea val, care a făcut țările inegale, cele dezvoltate fiind favorizate de către acest proces

globalizarea presupune mondializarea producției și a noului sistem de creare a bogățiilor

globalizarea implică deteriorarea suveranității naționale, permeabilitatea granițelor naționale și dislocarea națiunii, ca o succesiune a transferului de competență: unul dintre ele de la organisme naționale la cele internaționale și altele de la centru național, către sub-unități naționale: regional și local.

Opinii pro si contra globalizare.

2.1 Analiza pro și contra proceselor și conceptelor

Reacțiile la procesele care contribuie la procesele de globalizare au cunoscut o mare varietate, având o istorie extrateritorială în ceea ce privește contactul, interacțiunea și comerțul.

Diferențele filosofice cu privire la costurile și beneficiile acestor procese au dat naștere unor mișcări ideologice și sociale. Susținătorii creșterii economice, expansiunii și dezvoltării, în general, văd procesele de globalizare ca fiind de dorit și necesare pentru binele societății umane.

Criticii văd unul sau mai multe procese de globalizare în detrimentul bunăstării sociale la scară globală sau locală.

Aici intră toți cei care pun la îndoială durabilitatea socială și naturală pe termen lung, expansiunea economică continuă, inegalitatea structurală socială cauzată de aceste procese, și etnocentrismul colonial, imperialist sau hegemonic, asimilarea culturală și însușirea culturii, care duc la apariția, influențarea și legarea unor astfel de procese.

Aspectele cheie ale globalizării

Globalizarea este conceptul-capcană preferat de jurnaliști și politicieni. Termenul a devenit, de asemenea, ideea-cheie pentru practica și teoria afacerilor, dar, de asemenea, a apărut în dezbaterile academice. Din păcate, ceea ce oamenii doresc să exprime sau să definească prin globalizare este adesea confuz. Vom examina în continuare câteva aspecte cheie ale teoriei și experienței globalizării.

Globalizarea este de obicei folosită ca o formă la îndemână pentru a descrie răspândirea tehnologiilor de producție de comunicare și de conectare în întreaga lume. Cel mai adesea, termenul globalizare este folosit într-un mod confuz în ceea ce privește eforturile FMI, ale Băncii Mondiale și ale instituțiilor de a crea o piață globală liberă pentru bunuri și servicii. Acest proiect politic, semnificativ de altfel, (și potențial dăunător pentru mai multe națiuni mai sărace), este, de fapt, proiectat să dezvolte și să exploateze procese mai complexe.

Globalizarea în ceea ce privește conectivitatea în întreaga lume a vieții economice și culturale a crescut de-a lungul secolelor. Totuși, mulți cred că situația actuală este doar o ordine fundamental diferită a ceea ce a fost înainte. Comunicarea și cursul de schimb, complexitatea și dimensiunea rețelelor implicate, volumul schimburilor comerciale, interacțiunea și riscul dau o forță ciudată termenului "globalizare". Odată cu creșterea interconectării economice, schimbările politice s-au aprofundat – țările mai sărace "periferice" au devenit mai dependente de economiile "centrale", cum ar fi SUA, în cazul în care capitalul și expertiza tehnică tind să fie blocate. A existat, de asemenea, o schimbare la nivelul puterii, departe de statele națiunii și, după cum susțin unii, de corporațiile multinaționale. Am văzut creșterea și globalizarea "brand-ului".

Nu doar marile corporații care operează în mai multe țări diferite – ele, de asemenea, s-au dezvoltat și au adus pe piață produse – care pot vinde la fel de bine ca și la Washington. Mărci precum Coca-Cola, Nike și multe altele au devenit o parte a vieții unui număr foarte mare de oameni.

Globalizarea implică difuzarea de idei, practici și tehnologii și presupune puțin mai mult decât internaționalizarea și universalizarea. Nu este pur și simplu modernizarea sau occidentalizarea. Desigur, este mult mai mult decât liberalizarea pieței.

Vectorii globalizării

Globalizarea are 5 vectori care acționează asupra societății umane, vectori care influențează dezvoltarea societății umane. Vectorii prin care globalizarea interacționează cu societatea la nivel local, regional și internațional sunt:

vectorul economic,

vectorul militar,

vectorul politic,

vectorul religios și

vectorul cultural.

Discuțiile și analiza globalizării au dimensiuni economice, politice, culturale și sociale distincte. În continuare, voi aborda 4 teme care apar în mod regulat în literatura de specialitate:

A. relocare și supra-teritorialitate

b. viteza și puterea de inovare tehnologică și creșterea riscurilor respective

c. creșterea corporațiilor multinaționale

d. modul în care mișcările de formare a piețelor libere globale duc la instabilitate și divizare.

Un aspect particular al globalizării este acela al impulsului și a puterii de schimbare pe care o implică. Will Hutton și Anthony Giddens spun că globalizarea este interacțiunea dintre inovația tehnologică extraordinară combinată cu influența la nivel mondial, ceea ce dă schimbărilor de astăzi complexitatea.

Pentru țările din avangarda lumii economice echilibrul dintre știință / cunoaștere și resurse s-a schimbat în așa fel încât știința / cunoașterea a devenit, probabil, cel mai important factor care determină nivelul de trai, mult mai mult decât teritoriul, uneltele, muncă. Astăzi, cele mai avansate economii în ceea ce privește tehnologia se bazează într-adevăr pe știință / cunoaștere.

Creșterea așa-numitei "științe economice" a însemnat că economiștii au fost provocați să privească dincolo de muncă și de capital ca factori-cheie de producție.

Paul Romer și alții au spus că tehnologia (și știința pe care se bazează) trebuie să fie văzută ca al treilea factor în conducerea economiei. Tehnologia, știința și finanțele globale formează împreună o forță conducătoare a economiei.

Așa cum a spus Charles Leadbeater, știința capitalismului constând în "generarea de idei noi și apoi transformarea acestora în produse și servicii comerciale pe care consumatorii le doresc" este acum convingătoare și puternică. Inevitabil, acest lucru duce la întrebări cu privire la generarea și exploatarea cunoștințelor. Există deja o diviziune între țările bogate și cele sărace, care pare să fie accelerată prin "știința capitalismului".

Comentatori și analiști precum Charles Leadbeater au afirmat și argumentat necesitatea de a inova, dar și de a recunoaște faptul că cunoștințele economice de succes trebuie să fie abordate în mod democratic în ceea ce privește răspândirea "ar trebui să creăm o societate deschisă, provocatoare și ambițioasă."

Există forțe puternice contrare acestui ideal, și mă refer în special la creșterea semnificativă a cerințelor marilor corporații să fie recunoscute drepturile de proprietate intelectuală cu privire la noile descoperiri, de exemplu, în ceea ce privește cercetarea genetică, din care vor rezulta profituri uriașe, prin acordarea de licențe asupra acestor cunoștințe altora. Există, de asemenea, îndoieli serioase că economiile moderne sunt, de asemenea, bazate pe cunoaștere.

Riscul poate fi văzut ca posibilitate dăunătoare care provine din schimbările tehnologice și economice. Cu alte cuvinte, riscurile devin, de asemenea, globalizate. Riscurile de modernizare au o tendință inerentă de a se globaliza. Universalizarea pericolelor care însoțesc producția industrială are loc, indiferent de locul în care are loc producția. Lanțurile de aprovizionare conectează, practic, toată lumea de pe pământ, cu toți ceilalți.

Ulrich Beck a spus că există canale sub frontiere și a arătat că există un efect de bumerang al globalizării. Riscurile îi pot atinge pe toți cei care profită de pe urma acesteia sau care produc folosind materii prime locale pentru piețele regionale.

Principiul și logica acestui argument al lui Ulrich Beck sunt destul de simple și posibile: ceea ce pune în pericol viața pe Pământ amenință, de asemenea, proprietățile și interesele comerciale ale celor care trăiesc pe baza bunurilor și produselor, rezultate de pe urma acestei vieți. Astfel, apare o contradicție sistematică și intensă între interesele de profit și proprietate, care transportă mai departe procesul de industrializare, pe de o parte, și consecințele lor adesea amenințătoare, care, eventual, pun în pericol și distrug proprietățile și profiturile, pe de altă parte, să nu mai vorbim despre posesia și profiturilor vieții în sine.

Ajungem, astfel, la unul dintre paradoxurile centrale pe care Beck l-a numit "riscul societății". Pe măsură ce cunoașterea a crescut, a crescut și riscul. Într-adevăr, se poate spune că relațiile sociale, instituțiile și dinamica generării de cunoștințe a subliniat riscul pe care îl implică. Riscul a fost globalizat.

Delocalizarea și supra-teritorialitatea

Manuel Castells a argumentat convingător că, în ultimii 20 de ani, o nouă economie a apărut în jurul lumii. El a caracterizat-o ca un brand nou de capitalism cu trei caracteristici: management, productivitate și competitivitate. Aceste trei elemente sunt funcții ale generării de cunoștințe / abilități și de prelucrare a informațiilor. Firme și teritorii sunt organizate în rețele de producție, de management și de distribuție și, în consecință, nucleul activităților economice este la nivel global – ceea ce înseamnă că există posibilitatea de a lucra împreună, în timp real sau la un anumit moment dat, la o scară planetară. Această ultimă idee este subiectul multor analize și discuții despre globalizare.

Multe activități care inițial implicau o interacțiune față-în-față sau aveau un caracter local, vor fi conduse acum de la distanță.

John N. Gray a afirmat că a existat un schimb de delocalizare semnificativ social și economic. Activități și relații au fost smulse din locurile lor de origine și culturile acestora. Un element important a fost diviziunea dintre munca la domiciliu și mutarea clasică în suburbii. Dar, delocalizarea merge dincolo de acest lucru și, prin urmare, creșterea populației trebuie să se confrunte cu sisteme la distanță, astfel încât oamenii să-și poată trăi viața.

Vânzările bancare și cu amănuntul au adoptat noi tehnologii care implică o interacțiune redusă față-în-față, cum ar fi magazinele online. Noțiunea de distanță și zona sunt mutate într-un domeniu nou.

"Spațiul" pe care noi locuim atunci când se utilizează internetul pentru a cumpăra bunuri și pentru a comunica poate permite dezvoltarea unui alt simț al locului și al comunicării din care facem parte.

Punctul de plecare în înțelegerea lumii de astăzi nu este mărimea PIB-ului sau a puterii distructive a sistemelor militare, dar că există o uniune / suprapunere mult mai mare decât înainte. Aceasta poate părea să implice persoane fizice, firme, națiuni suverane și orașe distincte, dar realitatea mai profundă este aceea de conexiuni multiple. Afacerile sunt un exemplu clasic de astfel de inter-conectivitate.

Declinul puterii guvernelor naționale

Nu numai persoanele și instituțiile au simțit impactul delocalizării. Un efect important al acestui proces a fost scăderea puterii guvernelor naționale de a conduce și influența economiile lor (în special cu privire la gestionarea macroeconomică). Schimbările din activitățile economice, de exemplu, în SUA și Japonia, sunt resimțite pe tot globul. Cu toate că influența statelor naționale a scăzut, aceasta nu a dispărut cu totul. Instituțiile de pivotare au rămas, în special în ceea ce privește crearea condițiilor necesare de guvernare actuală.

Colin Leys subliniază faptul că impactul globalizării este, totuși, un argument puternic, și că aceasta este cel mai mult resimțită de măsura în care politicile de pretutindeni sunt acum, în esență, determinate de piață. Aceasta înseamnă nu numai că guvernele nu pot "gestiona" economiile naționale, dar, de asemenea, că, pentru a supraviețui în biroul lor, acestea trebuie să crească capacitatea de a conduce politicile naționale în așa fel încât să fie adaptate la presiunile forțelor pieței transnaționale.

Cu alte cuvinte, impactul globalizării nu este la fel de apăsător în zona în care alegerile politice sunt luate în mod direct, dar este dificil în zona în care relațiile sociale în toate țările sunt modelate și remodelate.

Deși nu există nici o îndoială cu privire la amploarea tot mai mare și domeniul de aplicare al acțiunii corporației multinaționale, gradul lor de control asupra dinamicii globalizării rămâne totuși limitat. In realitate, ele sunt adesea organizații slabe în stare amorfă, care se confruntă cu pierderea de autoritate și erodarea valorilor comune, care afectează de fapt, în ultima vreme, toate instituțiile moderne.

Anthony Gray a observat că piața mondială nu permite societăților să-și asume funcțiile anterioare ale statelor suverane. De fapt, atât unele cât și celelalte devin tot mai slăbite și depășite. In timp ce companiile multinaționale au jucat un rol important în creșterea globalizării, este important să nu exagereze gradul de control pe care le au asupra dinamicii globalizării.

Apariția mărcilor și instituțiilor globale

Un alt aspect crucial al globalizării este natura și puterea corporațiilor multinaționale. Este semnificativ faptul că un sfert din comerțul mondial a fost realizat în 1999, prin corporații multinaționale. Multinaționalele pot afecta comunitățile în diferite locații și zone. În primul rând, acestea caută să stabilească sau să încheie un contract de fabricație, servicii și operațiuni de vânzare în țările și regiunile în care acestea pot exploata cea mai ieftină forță de muncă și cele mai ieftine resurse.

Cu toate că acest lucru poate însemna bogăție adusă comunității respective, această formă de globalizare produce inegalități semnificative, deoarece aceasta poate însemna, de asemenea, rata șomajului în comunitățile în care acestea au fost localizate anterior. Remunerația plătită în noile locații poate fi minimă, precum și drepturile și condițiile de lucru ale angajaților pot fi rele.

De exemplu, Naomi Klein a arătat că, în 1998, o trecere în revistă a zonelor economice, în special în China, a arătat că lucrătorii pentru companiile Ralph Lauren, Adidas și Nike sunt plătiți cu 13 de cenți pe oră, în timp ce salariul pe care se poate asigura viața în acea zonă a fost 87 de cenți pe oră, iar în SUA un lucrător similar primește 10 dolari pe oră.

În al doilea rând, companiile multinaționale sunt în căutarea de piețe noi și neexplorate, uneori caută să crească vânzările prin crearea unor nevoi în diferite grupuri-țintă. Un exemplu este activitatea companiilor de tutun din țările din emisfera sudică. Un alt exemplu este dezvoltarea piețelor populate preponderent de copii și tineri. De fapt, piața produselor și serviciilor pentru copii și tineri a crescut devenind unul dintre sectoarele cele mai profitabile și influente.

Este evident că există un efect profund asupra creșterii, modul în care privim copilăria (mai ales în țările nordice și cele dezvoltate) crește produsul culturii consumatorului mass-media. Această cultură este sprijinită printr-o contribuție directă a copiilor, așa-numita "lumea a treia", a. Folosind diverse medii, produse de bază au devenit centrul vieții tinerilor din Occident, construindu-le identitatea și relațiile, universul lor emoțional și social.

Adulții și școlile se poziționează în mod negativ în această matrice extinsă, în cazul în care plăcerea și puterea tinerilor sunt construite în așa fel încât să aibă loc departe de adulți și școli, și, în principal acest lucru se poate întâmpla cu ajutorul produselor. Desigur astfel de produse utilizate în viața de zi cu zi sunt aproape noi. Scriitori precum Erich Fromm a comentat asupra fenomenului chiar și la începutul anilor 1950.

A existat, evident, o accelerare și intensificare (și globalizare) semnificativă, în paralel cu apariția de branduri, cu accent pe condiționarea copiilor și tinerilor de a-și construi identitatea în jurul acestor mărci.

În al treilea rând, și în legătură cu cele de mai sus, se poate sesiza erodarea spațiului public prin activități corporatiste. Un domeniu important de agrement, de exemplu, s-a mutat în forme asociative, cum ar fi cluburi și activități comerciale. Tinerii sunt din ce în ce mai excluși din spațiile publice și școli, atât timp cât acestora li se oferă posibilitatea de a-și pierde timpul în relativă siguranță, să lucreze cu mentori și să-și dezvolte talentele și sentimentul de autostimă. La fel ca și conceptul de cetățenie în sine, spațiile de agrement sunt acum privatizate, într-o încercare îndrăzneață de a face profit. Centrele de tineret, parcurile publice, baschetul sau străzile unde copiii se jucau cu mingea au ieșit din sfera de interes. Zonele de joacă sunt acum închiriate pentru cea mai mare ofertă de preț.

Această situație a fost bine documentată în S.U.A. (în special de către analistul Robert Putnam) și a găsit o implicare profundă în calitatea vieții comunităților și în starea de bine cunoscută de către acești oameni.

În al patrulea rând, companiile multinaționale pot avea o influență semnificativă în modelarea politicilor în multe organisme naționale și transnaționale guvernamentale, cum ar fi UE și MB, ambii actori-cheie în procesul de globalizare. Au profitat de privatizare și deschiderea serviciilor.

George Monbiot a arătat că, analizând situația din Marea Britanie, de exemplu spitalele, drumurile și închisorile au fost în mod deliberat adaptate pentru a satisface cererile corporative, mai degrabă decât nevoile oamenilor.

Companiile de biotehnologie au căutat să transforme lanțurile alimentare într-un bun controlabil și au acum o legătură foarte puternică și influențabilă cu agențiile guvernamentale și miniștrii guvernului. Corporații au devenit factori cheie în procesul de luare a deciziilor în UE și, cu ajutorul guvernului britanic, așa cum se arată în articolele lui George Monbiot, au început să dezvolte o piață unică transatlantică, controlată și gestionată de către conducătorii executivi ai corporațiilor.

În timp ce puterea guvernelor naționale asupra globalizării forțelor macro-economice a fost limitată în ultimii ani, serviciile și sprijinul acordat cetățenilor au fost văzute de către corporații ca o oportunitate semnificativă.

In plus, guvernele naționale au o influență considerabilă în cadrul organizațiilor internaționale și, prin urmare, au devenit ținta companiilor multinaționale care acționează în această scenă.

Creșterea numărului de companii multinaționale și globalizarea impactului acestora au determinat apariția brandurilor. Creșterea astronomică a bogăției și influenței culturale a companiilor multinaționale în ultimii 15 de ani, poate fi atribuită unei idei dezvoltate de teoreticienii de management ai anilor '80: corporații de succes trebuie să producă mai întâi mărci, spre deosebire de produse. Așa cum Naomi Klein a sugerat, producătorii de mărci sunt în primul rând producătorii unei așa-numite economii de cunoștințe / abilități.

Unul dintre elementele cheie care implică companiile multinaționale, mai degrabă decât transnaționale, este extinderea în ceea ce acestea consideră ca fiind surse externe de materiale, componente și servicii. Legătura logică este că toate societățile nu ar trebui să cheltuiască resursele limitate în fabrici, care nu se pot menține pe echipamente care se uzează și pe angajați care îmbătrânesc și decedează, dar acestea ar trebui să-și concentreze în schimb resursele pe cărămizi și mortar virtual, în scopul de a construi branduri.

Nike, Levi’s, Coca-Cola și alte companii mari cheltuiesc sume uriașe pentru a-și promova și sprijini brandurile. O strategie este de a încerca și stabili un anumit brand ca parte integrantă a ceea ce oamenii înțeleg sau doresc să vadă. După cum am văzut deja, în ceea ce privește operațiunile companiilor multinaționale, acestea au un impact major asupra copiilor și tinerilor și asupra educației. Este o încercare de a "stăpâni tinerii".

In mod semnificativ, concentrându-se asupra brandului, mai degrabă decât asupra calităților intrinseci ale produsului, de asemenea, favorizează companiile multinaționale având în vedere condițiile de dezvoltare ale pieței în mod similar călcâiului lui Ahile. Daunele asupra brandului afectează în mod disproporționat vânzările și profitabilitatea în diferite domenii în care există acel brand specific.

În cazul în care un brand devine asociat cu eșecul și rușinea (de exemplu, un atlet celebru, care a fost folosit pentru a promova brandul lor este expus ca un consumator de droguri sau atunci când brandul devine asociat cu exploatarea copiilor) companiile se confruntă cu probleme majore de pe piață. Pentru un brand, imaginea este totul.

Abordări semnificative

Majid Tehranian definește globalizarea ca fiind un proces care a început în urmă cu mai mult de 5000 de ani, dar a fost accelerat în mod semnificativ după căderea Uniunii Sovietice, în 1991. Elementele globalizării includ capitalul, forța de muncă, de management, știri, imagini, toate canalele de informații. Principalii factori ai globalizării sunt corporații multinaționale, organizații de media transnaționale, organizații interguvernamentale, organizații non-guvernamentale și organizații guvernamentale alternative. Din punct de vedere umanist, globalizarea implică consecințe atât negative, cât și pozitive: se îngustează și se lărgește decalajul dintre națiuni, crește și scade dominația politică, se netezește și multiplică identitățile culturale.

George Modelski are o concepție interactivă a globalizării, și vede globalizarea ca un proces cu patru dimensiuni: globalizarea economică, formarea opiniei publice mondiale, democratizarea și globalizarea politică. Orice schimbare în una dintre aceste patru dimensiuni determină modificări în alte dimensiuni.

Christopher Chase-Dunn aduce, de la sfârșitul anilor '80, un nou termen care introduce în discursul popular: globalizarea. În loc de a clarifica problemele de dezvoltare ale lumii, termenul părea mai degrabă să provoace confuzie și neînțelegeri.

Există cel puțin cinci dimensiuni diferite ale globalizării, între care trebuie să se facă o distincție: globalizarea economică, globalizarea politică, constrângerile ecologice comune, instituțiile și valorile culturale și globalizarea comunicării.

In timp ce discursul popular timpuriu cu privire la globalizare părea să sugereze – cel puțin implicit – că globalizarea și creșterea globală sunt în tandem, o privire mai atentă relevă faptul că unele aspecte ale globalizării devin mai pronunțate în fazele lungi ale creșterii (1973 – 1992 ), în comparație cu termenul inițial (1950-1973). Cuvinte precum "inegal" și "limite" au început să apară din ce în ce mai mult în titlurile lucrărilor academice referitoare la globalizare. Acest lucru reflectă nu numai o poziție critică, dar evidenta necesitate a unei teoretizări clare și a unei cercetări empirice.

Jeffrey Hart a identificat cinci concepte reprezentate de globalizare: 1. Existența unei infrastructuri globale, 2. Armonizarea globală sau convergența caracteristicilor importante 3. Lipsa frontierelor 4. Difuzia globală a fenomenelor inițial localizate și 5. Dispersia geografică de competențe de bază în cele mai înalte și cele mai dorite activități. Aceste concepte formează un întreg în care societatea umană se dezvoltă.

Zdravko Mlinar aduce în prim plan ideea existenței unui model în schimbările istorice atunci când el caracterizează procesul care evită diferențele dintre transformarea fără sfârșit și secvențele repetabile și previzibile. Totul revine în evoluția societății, în conformitate cu acest model, dar la un alt nivel pe scara evolutivă. Eu, autorul acestei lucrări, cu privire la problema definirii globalizării, consider că globalizarea este un fenomen social extrem de complex, care are cinci vectori (componente) prin care își exercită acțiunea asupra unei comunități locale, regionale sau transnaționale: vectorul economic, vectorul politic, vectorul religios, vectorul cultural și vectorul militar.

Cei cinci vectori sunt împărțiți în componente active – vectorii economic și militar, în componente latente – vectorii religios și cultural, precum și o compoziție mixtă – vectorul politic. Teoria prezentată de autor se bazează pe conceptul că forța globalizării/societate și forța /societatea globalizată interacționează în mod continuu, iar rezultatul acestei interacțiuni continue are o influență directă în ambele direcții, atât în ​​procesul de globalizare a societății / comunității cât și asupra societății globalizate/ comunitate.

Organismele internationale si procesul de globalizare.

Într-o lume din ce în ce mai globalizată, regulile și organizațiile internaționale au devenit mai cruciale din cauza rezolvării majorității problemelor economice și sociale. Cum pot liderii să modeleze instituțiile internaționale care vor rezolva în mod efectiv problemele globale de reglementare? Acest document confruntă această întrebare prin prezentarea a trei tipuri majore de probleme globale, în special șase categorii principale de forme instituționale care pot fi utilizate pentru a adresa aceste probleme și a arăta modul în care eficiența instituțiilor internaționale depinde de rezolvarea “formei-problemei”. Complicarea acestei potriviri va fi tendința statelor națiuni de a prefera formele instituționale care fac puțin pentru a restricționa suveranitatea lor. Totuși formele instituționale care încastrează cel mai puțin sunt cele care vor tinde să fie cele mai puțin de succes în legătură cu problemele de reglementare globală – în mod special probleme comune și amenințări ale drepturilor omului. Atingerea modelului eficient de problemă – formă depinde astfel de crearea structurilor instituționale care pot conferi statelor națiuni asigurarea adecvată că interesele lor nu vor fi afectate în mod nejustificat, în același timp asigurându-se că instituțiile globale se bucură de suficientă independență pentru rezolvarea problemelor globale.

Perioada actuală de globalizare aduce cu ea solicitări de coordonare internațională și acțiune colectivă. Piețele în extindere duc la o interdependență profundă a economiilor și cererea în creștere pentru coordonare în domeniul zonelor de reglementare, inclusiv siguranța alimentară, bancă și standarde ale produselor. Viteza în creștere și costul în descreștere a comunicației globale depinde în mare parte de acțiunea internațională coordonată pentru asigurarea compatibilității rețelei. Problemele globale de mediu precum schimbările de mediu sunt de asemenea candidate remarcabile pentru acțiune colectivă la scară internațională. Cum bogățiile și soarta oamenilor din întreaga lume devin din ce în ce mai legate, va fi necesară acțiunea internațională continuă pentru a se adresa varietății de probleme globale.

Deseori eforturile de a rezolva problemele globale se axează pe crearea de forme diverse de instituții internaționale. Prin “instituții” ma refer atât la reguli internaționale cât și la organizații internaționale.

Organizațiile internaționale pot fi atât non-guvernamentale cât și guvernamentale, deși în acest capitol mă axez în principal pe organizațiile guvernamentale. Concepute în termeni de reguli și organizații, instituțiile internaționale au fost subiectul unor cercetări semnificative ale organismelor în domeniul relațiilor internaționale. Multe cercetări instituționaliste s-au axat pe modul în care sunt create instituțiile internaționale și dacă pot afecta în mod independent comportamentul politic într-o lume dominată de statele națiuni care au putere inegală, interese divergente și politici interne complexe.

Globalizarea și problemele globale

Intensitatea crescută și extinderea interacțiunilor globale aduc cu sine o diversitate de provocări pentru guvernare. Putem distinge trei tipuri de probleme care însoțesc globalizarea și solicitări prompte pentru acțiune internațională. (1) probleme de coordonare, (2) probleme comune și (3) probleme de valori cheie, precum drepturile omului.

Probleme de coordonare.

Primul tip de probleme este unul de coordonare a legăturilor globale sau a schimburilor de informații, produse, servicii și bani peste granițe naționale. Depășirea granițele naționale înseamnă confruntarea cerințelor sau tehnologiilor incompatibile, ceea ce va restricționa schimburile trans-naționale pe care altfel oamenii nu doresc să le facă.

De exemplu, avansul tehnologiei care a făcut comunicarea globală mai ieftină depinde de inter-operatibilitatea rețelelor și serviciilor de telecomunicații în diferite părți ale lumii.

Un alt exemplu este cel al preocupării actuale referitoare la așa numitele “semnături electronice” pentru tranzacții electronice. Semnăturile electronice permit societăților să autentifice identitatea părților contractante. Există deja un număr de tehnologii de autentificare și mai mult ca sigur multe se vor dezvolta în viitor. Dacă diverse țări solicită utilizarea de tehnologii diferite de autentificare, comerțul electronic trans-național va deveni mai nesigur și împovorâtor decât dacă țările aderă la o abordare comună.

Problemele de coordonare sunt o preocupare specială a producătorilor care se confruntă cu standarde naționale de reglementare diferite. Reglementările naționale guvernează atât designul cât și performanța produselor vândute într-o țară (standarde de produs), cât și procesele prin care sunt făcute produsele (standarde de produs). Standardele de produs pot varia în ceea ce privește caracteristicile cerute de design, precum cele pentru siguranță și performanță, cât și în ceea ce privește testarea și alte proceduri utilizate pentru a demonstra că produsele îndeplinesc cerințele substanțiale. Diferitele standarde de design pot uneori să forțeze producătorii să varieze produsele pentru diferite piețe, astfel scăzând economia la scară. Chiar dacă standardele de design sunt similare, diferite proceduri de testare pot duce la costuri suplimentare. De exemplu, producătorii de automobile europeni și americani raportează că, costurile asociate respectăeri diferitelor standarde ajung la 10% din costurile lor de inginerie și design.

Desigur, costurile suplimentare asociate diferitelor standarde pot fi ușor justificate dacă sunt compensate de beneficii suplimentare. Diferențele între standarde pot reflecta condiții diferite sau preferințe diferite în cadrul statelor națiuni care fac mai mult decât să justifice standarde diferite, chiar incompatibile. În absența unor beneficii compensatoare, prin variații în reglementare standardele tind să reducă competiția și să ducă la ineficiență.

În aceste cazuri, variațiile în standardele de produse pot ajunge în mod esențial la o barieră în intrare, din moment ce societățile locale în piețe care au standarde de cost excesive pot duce la un avantaj în respectiva piață asupra societăților străine.

În alte cazuri, societățile care operează în piețe cu standarde excesiv de reduse pentru procesele de producție – precum acele țări cu reglementări reduse de mediu și de securitate în muncă – în esență pot oferi un avantaj inechitabil asupra societăților cu sedii în țări cu standarde înalte, adecvate din punct de vedere social. În lipsa unor justificări adecvate pentru diferite standarde de reglementare în diferite jurisdicții, costurile asociate cu standardele divergente pot duce la ineficiențe în alocarea globală de producție și comerț.

Probleme comune.

Un al doilea tip de probleme asociate globalizării este cel familiar legat de protejarea resurselor comune sau bunurilor publice. Bunurile publice sau resursele comune sunt bunuri necompetitive pentru care este imposibil de exclus oricine de la a le utiliza. Pe cale de consecință, nu reprezintă o maximizare a beneficiului utilizarea unui sistem de piață liberă pură pentru a îi aloca utilizarea. De exemplu, pe măsură ce gazele cu efect de seră s-au intensificat odată cu intensificarea utilizării combustibililor fosili, încălzirea globală a ajuns o problemă comună.

Toate țările pot utiliza atmosfera ca un loc unde să își elibereze emisiile și toți beneficiem de reducerea gazelor cu efect de seră indiferent daca se contribuie sau nu la reducerea lor. Drept rezultat, există o puternică încurajare de utilizare parazită. În asemenea cazuri, instituțiile internaționale, dacă sunt create în mod suficient, pot fi capabile să depășească problema parazitismului.

O problemă asemănătoare o reprezintă efectele transfrontaliere ale activității domestice. Industria dintr-o țară , de exemplu, poate genera poluarea aerului care se mută ulterior în altă țară. Ori, o implementare a unei legi permisive dintr-o țară poate duce la un paradis pentru traficanții de droguri sau teroriștii care își amplasează operațiunile în alte țări. În alte cazuri, acțiunile interne

(sau lipsa de acțiune) au ca rezultat externalizări negative care sunt impuse țărilor externe. Din moment ce costurile sunt suportate disproporțional de ceilalți, acei care le produc au puține interese să investească în măsuri necesare pentru prevenirea acestora. În consecință, acțiunea internațională poate fi adecvată și în aceste circumstanțe.

Valori cheie.

Un al treilea tip de probleme globale se referă la protejarea valorilor cheie sau transcendente. Principiile morale, precum egalitate, libertate și democrație se poate spune că transcend practicilor politice.

Solicitările principale referitoare la drepturile de tratarea cu demnitate și respect se subînțeleg oamenilor ca și oameni și nu ca și cetățeni ai unei anumite țări. Astfel, asigurarea minimului de respect pentru drepturile omului este aproape prin definiție o problemă globală.

Mai mult, perioada actuală a globalizării poate crea condiții sub care valorile sociale importante devin mai acceptate în toată lumea. Globalizarea aduce cu sine ușurința crescută în difuzarea informației și ideilor, chiar și până acum în sistemele politice închise. Mai multe persoane din lume au azi acces la imagini și idei din afara propriei țări decât înainte. Schimbul crescut de idei despre valorile politice și culturale poate de asemenea să contribuie la o mai largă acceptare a drepturilor omului și a principiilor democratice, în ciuda drepturilor pozitive care sunt (și deseori nu sunt) protejate de anumite țări. Din moment ce statele-națiuni nu au securizat justiția și protejat în mod uniform drepturile oamenilor lor, e posibil să fie nevoie de instituții internaționale care să ajute la garantarea protecției minime a drepturilor omului în toate națiunile.

Probleme globale și cererea de Instituții internaționale.

Am stabilit trei probleme principale care în anumite cazuri justifică stabilirea instituțiilor internaționale: probleme de coordonare, probleme comune și protejarea valorilor cheie. În măsura în care aceste probleme cresc în timpul perioadei de globalizăre, atunci e de așteptat să crească și nevoia de acțiune internațională. Totuși asta nu înseamnă că instituțiile internaționale vor apărea automat acolo unde este nevoie de ele. Statele-națiuni încă se așteaptă să își protejeze suveranitatea și interesele. Într-adevăr, în timp ce lumea se extinde interconectată la scară globală, multe națiuni au văzut o renaștere remarcabilă în regionalism și descentralizare. Într-un număr de sisteme federale au existat mișcări de dezvoltare a emiterii de politici de la nivel național la nivel de stat sau local. În Uniunea Europeană principiul de subsidiaritate a devenit un simbol al instituțiilor locale și naționale care par amenințate de integrarea europeană. Candidații politici izolaționiști în țări din întreaga lume agită rezistența la noi instituții internaționale. La fel, pe măsură ce etapa de globalizare se intensifică, statele-națiuni și publicul lor indigen va deveni doar mai protector al instrumentelor locale de guvernare.

Se pot aștepta alte obstacole ale cooperării internaționale precum încurajări ale parazitismului. Există costuri de tranzacție pentru crearea instituțiilor internaționale. Țările au nevoie de informație credibilă pentru a decide dacă cooperarea va ajuta intereselor lor.

În plus, se confruntă cu timp și cheltuieli de negociere cu alte națiuni. Indiferent de aceste obstacole foarte reale, numărul de instituții internaționale a crescut totuși în mod dramatic în timpul actualei perioade de globalizare. Ultimii cincizeci de ani au fost martorii creșterii dramatice în diverse măsuri ale cooperării internaționale și a creării instituțiilor, inclusiv o creștere globală în schimb inter-guvernamental, tratate și organizații guvernamentale internaționale.

Forme de instituții internaționale

Cum trebuie modelate instituțiile internaționale? Statele-națiuni au opțiuni în modul în care răspund la problemele globale. Acestea pot alege să nu acționeze, lăsând deschisă posibilitatea ca norme sau alte mecanisme de coordonare se vor dezvolta în mediul de piață sau prin rețele de organizații non-guvernamentale. În alte momente, statele-națiuni pot căuta să se trimită problemele internaționale prin legislația indigenă, fie impunând standarde indigene pe produse care intră pe piața sa ori prin coordonarea reglementărilor locale cu cele din celelalte țări. În alte momente, națiunile pot lucra direct cu alte națiuni pentru a dezvolta strategii pentru a recunoaște una alteia normele interne sau pentru a crea norme internaționale acceptabile în mod reciproc. În plus, alteori națiunile crează organizații internaționale care au autoritate delegată pentru a studia problemele globale, crea recomandări sau politici, implementa programe sau implementa reguli și soluționa conflicte.

Aceste răspunsuri varianză în funcție de câtă autoritate rămâne investită în statul-națiune, față de cea transferată altor state sau organizații internaționale. Tabelul I rezumă șase opțiuni majore sau forme instituționale, pe care țările le pot alege să răspundă problemelor globale, cu fiecare formă listată în funcție de cât de multă autoritate rămâne statului-națiune. În elaborarea răspunsurilor la problemele globale statele-națiuni pot alege din această gamă de posibilități și orice țară în mod individual pot (și se vor va) angaja în multe dintre aceste opțiuni la un moment dat. Dacă globalizarea crește cererea de acțiune internațională, trebuie să ne așteptăm să vedem o mai mare utilizare a acestor opțiuni, mai ales a celor care implică recunoaștere reciprocă, consens și delegare. Totuși, inițial ne putem aștepta că țările vor tinde să răspundă la noi probleme globale cu opțiuni care impun cel mai puțin suveranitatea statului.

Tabel I Forme instituționale de răspuns la probleme globale

Acțiune non-statală. Prima opțiune este pentru statul-națiune care să nu întreprindă nicio acțiune, astfel lăsând o problemă globală fie nerezolvată fie permițând altor actori non-stat să încerce să o soluționeze. Absența intervenției statului nu înseamnă neapărat că problema globală va rămâne nealocată, pentru piețe, norme sociale trans-naționale și organizații private de stabilire a standardelor pot încerca să rezolve sau să prevină anumite tipuri de probleme globale.

Uneori dinamica pieței poate duce la acțiune coordonată. În absența oricăror standarde formale de produs, piețele se pot stabili pe un standard de industrie de fapt. Dominația sistemului de operare Windows ca standard pentru dezvoltarea de software PC, de exemplu, a ajuns mai degrabă de la dominanția pe piață a Microsoft decât de la un anume standard guvernamental. Totuși, chiar în fața diferitelor standarde guvernamentale, practicile de producție pot încă converge (la cel mai riguros standard) dacă este mai ieftin de îndeplinit de companii acel standard decât sa proiecteze produse diferite.

De asemenea, normele sociale pot servi drept funcție de reglementare. În domeniul internațional, rețelele de profesioniști și alte elite pot distribui normele chiar în absența unei intervenții a statului-națiune. De asemenea normele pot fi generate sau susținute de către publicul indigen. Protestele actuale împotriva condițiilor de muncă în fabricile de îmbrăcăminte din lumea a treia, de exemplu, mențin potențialul pentru norme de protejare referitoare la tratamentul muncitorilor de către corporații multinaționale care operează în țările dezvoltate.

Deși normele non-statale pot apărea de la organisme private de stabilire a standardelor, piețe și rețele sociale, aceasta nu înseamnă că aceste norme vor fi urmate întotdeauna. Fără implicarea statului și a mecanismelor sale de implementare, normele pot fi ignorate cu ușurință atunci când costurile de implementare ajung ridicate. Pe de altă parte, în măsura în care aceste norme pătrund prin rețele sociale și devin internalizate de către conducători și publice în întreaga lume, efectele acestora ar putea fi chiar semnificative.

Control intern.

A doua opțiune este pentru statele-națiune de a exercita control prin propriile procese interne de emitere a legilor. Această abordare menține domeniul maxim al autorității suverane a statului-națiune, dar este limitată de accesibilitatea națională a acelei jurisdicții de suveranitate și de probabilitatea ca diferite state să adopte diferite standarde. Problemele globale prezentate în Partea I a acestui capitol sunt deranjante deoarece națiunile state sunt prost echipate singure pentru a promova coordonarea, păstra resursele comune globale și a proteja valorile cheie.

Aceasta nu înseamnă că, controlul intern nu poate afecta niciodată problemele internaționale. Legislația cu multă putere este utilizată uneori pentru a extinde autoritatea indigenă a statului-națiune dincolo de granițele sale, reglementând societăți din exterior care se angajează în tranzacții cu rezidenții. Mai mult chiar, în anumite circumstanțe, statele-națiuni pot fi capabile să își coordoneze politicile create intern prin urmărirea a ceea ce fac alte state-națiuni. Țările cu economii extinse sau în special cu reputație deosebită pentru guvernare eficientă pot funcționa ca și conducători de reglementare pe care alte națiuni le urmează, astfel rezultând o anumită convergență de reglementare fără eforturi formale la coordonare internațională.

Totuși, armonizarea fără cooperare internațională este consumatoare de timp și împovorâtoare. Nu prea există garanții că națiunile își vor alinia politicile unele cu celelalte.

Chiar dacă controlul intern este limitat în fața problemelor trans-naționale, acțiunile guvernelor naționale rămân vitale pentru aproape fiecare abordare de adresare a problemelor globale. Chiar atunci când instituțiile internaționale sunt necesare pentru a permite statelor să soluționeze probleme globale, aceste instituții aproape întotdeauna depind de deciziile naționale pentru implementarea acestora.

De exemplu, deseori tratatele vor avea nevoie de legislație de implementare și guvernele naționale sunt deseori responsabile pentru monitorizare și implementare a regulilor internaționale în cadrul granițelor lor. Ar fi astfel incorect doar să alături control intern cu control internațional. Ceea ce distinge controlul intern de restul formelor instituționale este absența oricărui mecanism de coordonare instituțională internațională precum un acord, tratat sau organizație guvernamentală internațională.

Recunoaștere reciprocă.

A treia formă de instituții internaționale, recunoașterea reciprocă, implică acceptarea principiilor de coordonare de către statele-națiuni sub care recunosc, în anumite condiții, politicile adoptate de alte state-națiuni.

Această abordare furnizează baza pentru stabilirea regulilor care trebuie aplicate tranzacțiilor care implică societăți sau persoane din diferite țări. Două sau mai multe țări care adoptă recunoașterea reciprocă mențin fiecare controlul intern în cadrul granițelor lor, dar sunt de acord că vor guverna situații care implică o interacțiune între țări. Astfel, de exemplu Națiunea A poate fi de acord să permită vânzarea unor anumite produse pentru a respecta standardele de siguranță ale Națiunii B, chiar dacă nu respectă anumite standarde stabilite de Națiunea A pentru produse fabricate în cadrul granițelor sale. Recunoașterea este reciprocă atunci când Națiunea B permite apoi vânzarea produselor Națiunii A în cadrul Națiunii B.

Acordurile de recunoaștere reciprocă au fost utilizate în special în Europa, acolo unde statele membre ale Uniunii Europene recunosc producția în jurisdicția fiecăruia. Uniunea Europeană a urmat de asemenea negocieri bilaterale cu Australia, Noua Zeelandă, Canada, Japonia și Statele Unite. Momentan, negocierile de recunoaștere reciprocă au tendința să se centreze în jurul negocierilor bilaterale pe anumite produse, precum alimente, dispozitive medicale și echipament de telecomunicații.

În aceste negocieri, chestiunea cheie pentru națiuni a fost să se asigure că există o măsură de echivalare în standardele de reglementare în națiunile care ar cadea sub acordul de recunoaștere reciprocă. Astfel, recunoașterea reciprocă este o opțiune disponibilă mai ales acelor țări care au atins deja o măsură de convergență de reglementare.

Reguli consensuale.

Regulile consensuale – tratate – sunt a patra formă de instituții internaționale. Prin crearea de tratate internaționale sau acorduri, statele-națiuni se obligă nu doar să recunoască unul altuia regulile indigene, ci chiar să creeze un nou set de reguli comune trans-naționale. În timp ce deseori tratatele sunt susținute de un mecanism formal de implementare, acestea ramân într-o formă des utilizată de cooperare internațională. Mai mult de 34.000 de tratate sunt înregistrate la Națiunile Unite, peste 500 dintre acestea fiind tratate multilaterale majore.

Din moment ce statul-națiune trebuie să consimtă politicile conținute în tratat, autoritatea politicii rămâne încă inserată în cadrul statului-națiune. În practică, fiecare decizie a națiunii va fi constrânsă la un anumit nivel prin procesul de negociere, deoarece ceea ce reiese dintr-un tratat nu poate fi identic cu prima cea mai bună alegere de politică a unei națiuni. Statele puternice au de asemenea tendința să domine statele mai slabe. Totuși, fiecare stat posedă încă autoritate completă pentru a decide dacă este de acord cu acel tratat. Această păstrare a autorității are prețul său, desigur, deoarece elaborarea de reguli bazată pe consens poate fi consumatoare de timp, subiect al celui mai scăzut efect comun denominator și părtinitor în favoarea stării de fapt.

Delegare.

A cincea formă instituțională, delegarea, este o formă specială de elaborare de reguli consensuale și în teorie deține promisiunea de a depăși limitele inerente în negocierea tratatelor multilaterale. Atunci când țările deleagă autoritatea, acestea consimt la transferarea autorității către o organizație internațională pentru a întreprinde acțiuni specifice. Această organizație poate întreprinde acțiuni pe propriul să acord, astfel încât țările nu trebuie să negocieze limbaj de tratat pentru a guverna fiecare decizie necesară pentru a soluționa o anume problemă. Astfel, organizațiile internaționale pot furniza un forum pentru cooperare internațională continuă. Pe la jumătatea anilor 1990 guvernele naționale creaseră mai mult de 250 de organizații guvernamentale internaționale.

Printre acestea se află binecunoscutele Națiunile Unite, Uniunea Europeană și Organizația mondială de comerț (WTO) alături de altele mai puțin cunoscute inclusiv Comisia Codului Alimentar ( care emite standarde de siguranță alimentară) și Comisia internațională de telecomunicații (care stabilește standarde pentru serviciile de telecomunicații). Statele-națiune au stabilit aceste organizații internaționale și altele similare pentru a stabili limitele de acțiune, de la studierea problemelor trans-naționale și emiterea de recomandări până la crearea sau implementarea de politici trans-naționale pentru a implementa politici și a soluționa conflictele dintre țări.

Delegarea nu înseamnă că statul-națiune renunță complet la autoritatea sa asupra unei chestiuni de politică către o organizație internațională. Într-adevăr, e posibil ca liderii naționali să se asigure că interesele țărilor lor nu vor fi subminate de nicio instituție nouă pe care au creat-o la nivel internațional. Astfel, țările vor delega cu grijă, acordând atenție termenilor oricărei delegări și structura de luare a deciziilor noii instituții. În acest sens, preocuparea liderilor naționali referitoare la delegarea de autoritate către organizațiile internaționale nu este precum cele de delegare a autorității legislaturii către o agenție administrativă sau a oricarui actor privat care deleagă afaceri sau altă autoritate de luare a deciziilor către terți.

Din moment ce organizațiile internaționale sunt create din consensul acestor națiuni, cine va fi subiectul autorității organizației, ne putem aștepta ca structura organizațiilor internaționale să fie similară delegărilor de autoritate în alte contexte, precum delegare legislativă către agenții administrative. Pentru a reduce potențialul agenților de a acționa în moduri altfel incompatibile cu interesele liderilor, delegările includ deseori măsuri menite să permită liderilor să monitorizeze și să controleze acțiunile agenților lor. Delegările de autoritate guvernamentală sunt deseori însoțite de una sau mai multe caracteristici similare de constrângere a discreției organizației la care este transferată. Aceste patru caracteristici pot fi grupate în patru categorii: (1) conturare, (2) monitorizare, (3) partajare și (4) reversibilitate.

Conturarea se referă la standardele sau principiile specificate de jurisdicția organizației – scopul său, sarcinile și funcțiile.

Monitorizarea cuprinde acele proceduri care asigură faptul că luarea de decizii este transparentă și care necesită anumite tipuri de analize și raportări de efectuat înainte de luarea deciziilor.

Partajarea de acorduri furnizată pentru implicarea și reprezentarea statelor membre în procesul organizațional de luare a deciziilor.

Reversibilitatea se referă la clauze de eliberare prin care țările se pot retrage de la jurisdicția organizației în anumite condiții.

Modul în care sunt construite fiecare dintre aceste caracteristici în cazuri specifice va afecta ceea ce poate fi considerat ca și compactitate a delegării. Delegările pot fi limitate sau de amploare, în funcție de natura conturării, monitorizării, partajării și reversibilității acestora.

Conturările pot fi specifice sau generale. Monitorizarea poate fi extinsă sau limitată. Acordurile de partajare pot necesita consimțământ complet al tuturor statelor membre sau similar reprezentării complete sau unanimitate. Condițiile pentru reversabilitate pot fi cele mai ușor de îndeplinit sau cele care necesită un caz riguros. Cu cât delegarea este mai strânsă cu atât țările de control rețin deciziile și direcția organizațiilor internaționale. Cu cât e mai destinsă delegarea cu atât organizația are mai multă discreție.

Retragerea.

Ultima formă instituțională care merită menționată, deși poate mai mult pentru simetrie teoretică decât pentru utilizarea sa în practică. Opțiunea de retragere se află în capătul opus al spectrului de opțiuni în care se află autoritatea legală în cadrul statelor națiuni. Odată cu retragerea, statul-națiune renunță la sau transferă plângerea în totalitate la autoritatea politică. Fie abandonează exercițiul de autoritate fie face o delegare completă, ireversibilă unei alte instituții. Principalele probe de retragere apar atunci când națiunile-stat fuzionează sau sunt incluse în alte state, precum în recenta reunificare a Germaniei. Altfel, opțiunea de retragere rămâne în sens larg o aspirație a celor care susțin așa –numita “guvernamentare globală” ca înlocuire a unui sistem de guverare în rândul statelor-națiuni. Când este vorba de rezolvarea problemelor globale, principala acțiune va continua să se învârtă în jurul actorilor non-state, statelor-națiuni și a negocierilor internaționale asupra recunoașterii reciproce, regulilor consensuale sau delegărilor organizațiilor internaționale.

Bibliografie

– http://www.globalization101.org/what-is-globalization/

– Thomas Friedman – Longitudes and Attitudes, Exploring the World After September 11

Bohman, James. (1999). “International regimes and democratic governance: political equality and influence in global institutions.” International Affairs, Vol. 75, No. 3: 499-514.

Beck, U. (1992) Risk Society, London: Sage.

Castells, M. (2001) 'Information technology and global capitalism' in W. Hutton and A.

Giddens. (eds.) On The Edge. Living with global capitalism, London: Vintage.

Frank, T. (2002) One Market Under God. Extreme capitalism, market populism, and the end of economic democracy, London: Vintage.

Fox, J. (2001) Chomsky and Globalization, London: Icon Books.

Gray, J. (1999) False Dawn. The delusions of global capitalism, London: Granta.

Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D. and Perraton, J. (1999) Global Transformations – politics, economics and culture, Cambridge: Polity Press.

Hutton, W. and Giddens, A. (eds.) (2001) On The Edge. Living with global capitalism, London: Vintage.

Klein, N. (2000) No Logo, London: Flamingo.

Sen, A. (2002) 'How to judge globalization', The American Prospect Online,

Cutler, Claire, Virginia Haufler, and Tony Porter. (1999). Private Authority and International

Affairs. Albany: State University of New York Press.

Dryzek, John S. (1996). Democracy in Capitalist Times: Ideas, Limits and Struggles. New York: Oxford University Press.

Edley, Christopher F. (1990). Administrative Law: Rethinking Judicial Control of Bureaucracy New

Haven: Yale University Press.

FSIS: Food Safety and Inspection Service, United States Department of Agriculture. (1999). “Codex

Mission and Activities.” http://www.fsis.usda.gov/Oa/speeches/tb-wto.htm, 06/02/1999.

Higgott, Richard. (1999). “Coming to Terms with Globalisation: Non-State Actors and Agenda for Justice and Governance in the Next Century.” Working Paper GHC 99/3. Hamilton, Canada: Institute on Globalization and the Human Condition.

Reinicke, Wolfgang H. (1998) Global Public Policy: Governing Without Government? Washington: Brookings.

Ruggie, John. (1992). “Multilateralism: the anatomy of an institution.” International Organization,

Woods, Ngaire. (1999). “Good Governance in International Organizations.” Global Governance, Vol. 5: 39-61.

STUDIU DE CAZ

Plan de Afaceri

BENEFICIAR

Denumirea comercială: Grand Voltage srl

Adresa: Ilfov, București

Șoseaua Pipera

Voluntari, 077190 Romania

Email: office@grandvoltage.ro

Scurtă prezentare

Viziunea Grand Voltage constă în construirea unui concept de GHIȘEU UNIC (ONE-STOP SHOP) pentru sectorul de echipamente electrice.

Noi activăm pe piața de electricitate, în calitate de furnizor complex de echipamente electrice, întrucât considerăm că electricitatea reprezintă una dintre cele mai importante resurse ale civilizației noastre, fără de care nu ne putem imagina viața modernă.

Noi am optat să devenim un furnizor diversificat în acest sector, iar prin urmare putem livra o soluție completă pentru orice proiect de dezvoltare ori întreținere ce implică un Sistem Energetic. Noi putem realiza aceasta datorită faptului că reprezentăm mai mulți producători cu peste un secol de experiență, și care ne pot furniza nouă și clienților noștri know-how și tehnologie de vârf în următoarele domenii:

producția de cabluri electrice de joasă, medie și înaltă tensiune;

conductoare, cabluri de date și telecomunicații de toate tipurile;

cabluri electrice pentru uzine fotovoltaice, cabluri speciale pentru industria de petrol, gaze și petrochimică, cabluri nucleare și subacvatice;

conductoare pentru linii electrice aeriene (trenuri, tramvaie și troleibuze);

garnituri, conectoare și accesorii pentru liniile electrice aeriene, cabluri de suport și stații;

sisteme de management al cablurilor, izolatoare de porțelan și semnale luminoase, turnuri și structuri de oțel pentru stații până la 500kV;

aparate electrocasnice și alte articole complementare precum echipamente de siguranță.

În calitate de societate activă în regiunea UE de Est și Sud-Est, noi înțelegem că actuala tendință curent indică necesitatea de ”consolidare” – prin unificarea cu Piața de Energetică comunitară. Această strategie multilateral asumată împinge guvernele locale să investească în dezvoltarea și întreținerea capacităților transfrontaliere. Aceste circumstanțe ne oferă convingerea generală că activăm într-un ”mediu de înaltă conductivitate”, ceea ce înseamnă că sectorul este profitabil, și intenționăm să ne facem prezența simțită și în mod foarte concret.

Cablurile și conductoarele reprezintă, în acest moment, 80% din cifra noastră de afaceri anuală, dar intenționăm să ne diversificăm gama de produse și să reducem veniturile din cabluri la 60%, pe baza unui plan pe 5 ani.

Piața locală de cabluri și conductoare electrice înregistrează anual vânzări în valoare de aprox. 700 mil. RON; rapoartele pe anul 2014 privind segmentarea pieței în funcție de cifra de afaceri indică faptul că actorii principali sunt, de asemenea, fabricanți de cabluri locali, primii trei acoperind peste jumătate din piață.

Concurenții noștri sunt specializați pe anumite sectoare, iar noi utilizăm această ofertă divizată în avantajul nostru. Noi suntem dedicați să ne poziționăm față de concurenții noștri în calitate de parteneri de încredere, punând la dispoziție oferta noastră pentru a complementa cererea neacoperită a acestora. Prin urmare, noi menținem o bună relație cu furnizorii din sectorul nostru, și suntem acceptați cu ușurință drept un actor corect și o soluție complementară utilă.

Gama noastră vastă de produse este asigurată prin semnarea de contracte de agenție cu fabricanți lider din sector, cu un istoric ce indică satisfacția clienților și produse de calitate și inovatoare: GENERAL CABLE, NSW, ARRUTI GROUP, LA FARGA GROUP, FAMMSA, CERALEP, UNISTRUT, HEX și DE ANGELI.

Noi avem relații cu toți actorii cheie care operează, întrețin și dezvoltă infrastructura energetică și clasificăm clienții noștri în trei grupuri, pentru a putea să ne concentrăm asupra specificului acestora și să răspundem cererii acestora cu soluții personalizate:

Distribuitori: revânzătorii produselor noastre, ce reprezintă interesele noastre

Instalatori și antreprenori: reprezintă interesul clientului

Proiectanți tehnologici și beneficiari finali: își reprezintă propriile interese.

Grand Voltage activează în domeniu din anul 2010, și a semnat contractul de agenție cu General Cable în septembrie 2011. În calitate de agent local reprezentant, Grand Voltage a adus în anii următori vânzări de până la 13 milioane EUR anual, vânzări generate de noi și înregistrate în bilanțurile contabile ale partenerilor noștri. Grație rezultatelor noastre deosebite și strategiei proactive, am primit propunerea de a deveni agentul comercial al altor fabricanți globali de produse complementare, iar prin urmare această strategie definește activitatea noastră curentă.

Noi considerăm perioada 2010 – 2015 drept “Etapa de pornire & acomodare”, o perioadă bine investită: pentru a încheia parteneriate de afaceri cu partenerii și clienții noștri, pentru a ne mări cifra de afaceri și a depăși eticheta de “societate tânără”, pentru a cunoaște mai bine clienții și concurenții noștri și a construi o conduită de afacere sustenabilă, pentru a fi flexibili față de partenerii noștri, iar în cele din urmă pentru a deveni mai adaptabili la cererile de proiecte și cerințele de livrare.

Cu privire la etapa în care intrăm în prezent, faza de dezvoltare, începând din 2016 urmărim să ne extindem afacerea pe 3 piloni de bază:

Extindere regională: extinderea prezenței noastre mai întâi în Zona Balcani, iar începând din 2018 în regiunea comunitară occidentală;

Dezvoltarea de produse: oferirea de Noi Produse și Servicii;

Dezvoltarea de piață: intrarea pe piața de bricolaj (Do it Yourself, DiY).

Având în vedere planurile noastre de dezvoltare asumate, noi am redactat prognoze pe o perioadă extinsă, luând în considerare capitalizarea profiturilor și atragerea de fonduri de la investitori strategici, în calitate de deținători de interese în societatea noastră, sub formă de acțiuni ori obligațiuni corporative.

Declarația Societății

Grand Voltage reprezintă ghișeul unic (ONE-STOP SHOP) pentru sectorul de echipamente electrice.

De ce suntem aici? Noi funcționăm întrucât considerăm că electricitatea reprezintă una dintre cele mai importante resurse ale civilizației noastre, și nu ne putem imagina viața modernă fără aceasta. Noi urmărim în orice moment să contribuim la un flux stabil de energie electrică, pentru a stimula oamenii, întreprinderile și comunitățile, și efectuăm acest lucru pe mai multe canale:

prin ajutarea actorilor cheie (producători de energie, transportatori și distribuitori de energie) să mențină Sistemul Energetic la cea mai înaltă performanță,

prin oferirea de asistență logistică și hardware dezvoltatorilor (antreprenori, instalatori), pentru a construi un sistem modern, actualizat și din ce în ce mai stabil,

și prin sprijinirea entităților ce extind Sistemul Energetic (distribuitori și beneficiari) să-și optimizeze accesul la energia electrică, pentru a-l face din ce în ce mai eficient și accesibil.

Cum ne îndeplinim această misiune? Noi ne angajăm să prezentăm clienților noștri o gamă de produse ce încorporează cele mai noi soluții inovatoare; totodată, noi furnizăm asistență tehnică și comercială, astfel încât putem genera o multitudine de beneficii pe termen mediu și lung. Oferta noastră conține produse de top din domeniu; în acest fel, noi asigurăm siguranța și calitatea proiectelor clienților noștri.

Activitatea Grand Voltage urmărește construirea unui viitor sustenabil pentru partenerii noștri și în scopul obiectivelor noastre. De aceea, noi investim constant în creșterea capacității noastre de lucru și perfecționarea și dezvoltarea personalului nostru și colaboratorilor noștri. Noi ne bazăm pe o perfecționare profesională continuă, în scopul realizării unei extinderi constante a portofoliului nostru; astfel, noi suntem dedicați să mărim gama noastră de produse, să venim în întâmpinarea nevoilor clienților noștri și să generăm soluții comprehensive, personalizate în funcție de proiectele de dezvoltare ale acestora.

Ce aducem la masă? Din experiența noastră, rezultată din prezența noastră pe această piață din anul 2010, noi am observat și internalizat comportamentul și nevoile clienților noștri, ajungând la concluzia că partenerii noștri caută o gamă largă de produse, cu caracteristici de mare performanță și garanție extinsă.

Acesta este motivul pentru care noi am decis să devenim GHIȘEUL UNIC (ONE-STOP SHOP) pentru echipamente electrice, reprezentând producatori cu peste un secol de experiență și care furnizează know-how și tehnologie de vârf pentru următoarele sectoare:

* fabricarea de cabluri de joasă, medie și înaltă tensiune;

* conductoare, cabluri de date și telecomunicații de toate tipurile;

* cabluri electrice pentru uzine fotovoltaice, cabluri speciale pentru industria de petrol, gaze și petrochimie, cabluri nucleare și subacvatice;

* conductoare pentru linii electrice aeriene (trenuri, tramvaie și troleibuze);

* garnituri, conectoare și accesorii pentru liniile electrice aeriene, cabluri de suport și stații;

* sisteme de management al cablurilor, izolatoare de porțelan și semnale luminoase, turnuri și structuri de oțel pentru stații până la 500kV;

* toate celelalte articole complementare, precum aparate electrocasnice și echipamente de siguranță.

Piața

Contextul de piață general

În calitate de societate activă în regiunea UE de Est și Sud-Est, noi trebuie să luăm în considerare faptul că actuala tendință constă în consolidare, prin unificarea cu Piața Energetică comunitară (o Piață Energetică unică în regiune – a se vedea MoU aici). Această strategie multilateral asumată împinge guvernele locale să investească în dezvoltarea și întreținerea capacităților transfrontaliere. Aceste circumstanțe ne oferă convingerea generală că activăm într-un ”mediu de înaltă conductivitate”, ceea ce înseamnă că sectorul este profitabil și intenționăm să ne facem prezența simțită și în mod foarte concret.

Rapoartele de piață indică în mod clar că în regiunea noastră, România și Balcani, există o cerere sporită pentru întreținerea și extinderea infrastructurii energetice, întrucât Sistemul Energetic trebuie supus unei modernizări majore, iar consumul de electricitate pe cap de locuitor se situează cu mult sub media zonei comunitare occidentale.

Comisia Europeană a publicat “Raportul pe 2014 privind evoluția pieței energetice interne de electricitate și gaze și implementarea legislației comunitare”. Raportul pe 2014 (a se vedea aici raportul integral) a constatat că integrarea pieței energetice a produs deja multe rezultate pozitive. Pentru activitatea noastră și pentru noi, cele mai importante concluzii și argumente, care ne dau încredere în capacitatea de absorbire a pieței noastre regionale, sunt următoarele:

”Multe conexiuni de infrastructură inexistente dintre țările UE au fost construite ori se află în curs de construire.

Comerțul transfrontalier cu gaze și electricitate dintre țările UE a crescut.

Trebuie efectuate mai multe investiții în infrastructură, inclusiv în rețele inteligente. În domeniul gazelor, investițiile trebuie să se axeze pe încetarea izolării Statelor Baltice și diversificarea furnizorilor pentru țările din Europa de Est. În domeniul electricității, investițiile trebuie să se axeze pe interconectarea rețelelor din Peninsula Iberică, regiunea Baltică și Irlanda și Marea Britanie. Până în anul 2020, trebuie finalizate trei sferturi din proiectele de interes comun privind infrastructura comunitară.

Implementarea aceluiași set de reguli simple, armonizate la nivelul Europei, pentru infrastructura energetică.

Un accent mai mare pe cooperarea regională, pentru a produce rezultate mai rapide și a răspunde mai bine nevoilor locale.

Consumatorii vor deveni actori mai activi pe piața energetică (respectiv prin intermediul contoarelor inteligente, care le permit să monitorizeze și să-și ajusteze consumul energetic).

Piețele de vânzare cu amănuntul și cu ridicata trebuie mai bine interconectate, astfel încât prețurile cu ridicata mai scăzute să conducă la prețuri mai mici către consumatori.”

Din vederea panoramică alăturată se poate observa existența unui loc promițător în rețea, situat preponderent în Europa de Est, respectiv Balcani și Grecia, cu mare potențial de dezvoltare pentru secțiunea 220kV – 299kV (liniile albastre) și secțiunea 300kV – 499kV (liniile roșii). Acest tip de suprapunere a liniilor energetice exact cu gama noastră de produse a determinat stabilirea obiectivului nostru de extindere a prezenței noastre regionale, în special datorită faptului că deținem contracte de reprezentare exclusivă pentru România & Balcani, ceea ce ne determină să valorificăm acest avantaj.

Astfel, Grand Voltage intenționează să se lanseze viguros pe această piață și să-și facă simțită prezența în acest sector, altfel spus “să prindă acest tren cât timp se află în stație”. Luând în considerare, totodată, faptul că economiile țărilor vizate din Balcani se află în etape timpurii de dezvoltare, mișcându-se rapid de la piețe de frontieră către piețe emergente, ceea ce oferă oportunități de beneficii primilor investitori sosiți.

În plus, multe proiecte naționale și comunitare de interes comun (Proiecte de interes național (PIN) și Proiecte de interes comun (PCI)), pe care intenționăm să le sprijinim, se regăsesc în toate rapoartele privind țările din regiune. De exemplu, Raportul de Țară pe 2014 privind Grecia indică faptul că accentul se pune în prezent pe “sporirea siguranței furnizării de energie către Insulele Egee și facilitarea dezvoltării în continuare a energiei regenerabile, interconectarea subacvatică a Insulelor Ciclade […]. Prima fază a interconectării se va finaliza în anul 2016, în timp ce a doua fază este planificată pentru anul 2017. Conform ultimului plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani aprobat, interconectarea Cretei este planificată a avea loc în perioada 2017 – 2020”.

Trecând de la contextul regional larg la cel local, găsim mai multe argumente în sensul că potențialul nostru de dezvoltare în sectorul energetic de înaltă tensiune se află pe teren fertil, după cum se poate concluziona din “Raportul pe Țară privind România” (a se vedea raportul integral aici), pe scurt:

Descentralizare – “În septembrie 2014, România a adoptat modificări ale legislației sale energetice, menite să asigure transpunerea integrală a Directivelor privind Electricitatea și Gazele, al Treilea Pachet Energetic – Comisia examinează dacă legislația națională transpune în prezent pe deplin Directivele”;

Piețe angro – “Operatorul Sistemului de Transport (TSO) dezvoltă și administrează servicii de echilibrare, auxiliare și piețe de capacitate transfrontalieră. Licitații coordonate bilaterale, pe termen lung și scurt, au fost organizate în anul 2012, în scopul alocării capacității transfrontaliere pe granițele cu Ungaria și Bulgaria, iar din decembrie 2012 pe granița cu Serbia. În iulie 2013, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, România și Polonia au semnat un Memorandum de înțelegere (MoU) privind extinderea racordării piețelor existente din Europa Centrală și de Est, prin includerea României și Poloniei.”

Piața cu amănuntul – “Retragerea treptată a prețurilor reglementate s-a finalizat în decembrie 2013 pentru consumatorii necasnici, în timp ce pentru gospodării trebuie să se finalizeze în decembrie 2017. Numărul de consumatori alimentați pe bază concurențială (care au ales să schimbe furnizorii) a sporit în mod constant, dar rata de transfer de pe piața de electricitate retail este încă foarte mică (+0,03% în 2012); gradul de deschidere reală a pieței a crescut ușor doar, de la 55% în 2012 la 57% în 2013” – ceea ce indică un potențial deosebit pentru proiecte de dezvoltare și extindere a Sistemului Energetic.

Piața pentru cabluri speciale: administratorul infrastructurii feroviare de stat din România, CFR SA, a semnat la începutul anului 2016 un contract de finanțare în valoare de 686 milioane EUR cu Comisia Europeană (INEA – Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele) cu privire la patru proiecte feroviare incluse în Programul privind Facilitatea ”Conectarea Europei” (CEF). Obiectivul principal al proiectului constă în promovarea mobilității sustenabile de-a lungul coridorului Rin – Dunăre, prin creșterea vitezei trenurilor, reducerea timpului de călătorie pentru trenurile de pasageri și mărfuri, sporirea siguranței traficului prin introducerea unor sisteme moderne de management al traficului și semnalizare, iar în cele din urmă protejarea mediului, în conformitate cu noi standarde și reglementări comunitare privind inter-operabilitatea.

Dimensiunea pieței locale

Deși avem o gamă de produse foarte diversificată, ne raliem la această secțiune a pieței române de cabluri, întrucât Cablurile și Conductoarele reprezintă, în acest moment, 80% din cifra noastră de afaceri anuală. Piața locală de echipamente electrice – cabluri și conductoare înregistrează anual vânzări în valoare de aprox. 700 mil. RON.

Segmentarea pieței pe baza cifrei de afaceri din rapoartele pe 2014 prezintă principalii fabricanți de cabluri activi pe piața din România:

Locul nostru pe piață

Sistemul Energetic din UE de Est, și în cel special regiunile vizate de noi, este proiectat funcțional conform lanțului descriptiv de mai jos. Produsele Grand Voltage acoperă, după cum se poate vedea, aproape întreaga gamă de componente necesare pentru transferul energetic, acesta fiind motivul pentru care ne poziționăm drept furnizor comprehensiv și complex, un ghișeu unic (one-stop shop) pe piața de echipamente electrice.

Clienții și partenerii noștri potențiali, care beneficiază de expertiza și produsele noastre, sunt foarte diversificați, respectivi actori implicați în generarea, dezvoltarea, instalarea, distribuirea de energie, în industrie, construcții, și utilizatori finali care urmăresc să desfășoare o activitate eficientă și sigură.

Grand Voltage furnizează un pachet complet de produse pentru segmentul construcții civile, începând cu cabluri rigide și flexibile și conductoare pentru sistemele de alarmă, pentru semnalizare și putere, cu emisii scăzute de fum și halogeni, ignifuge, din aluminiu sau cupru, împreună cu accesoriile aferente acestora, sisteme de cabluri precum paturi de metal pentru cabluri, tuburi rigide și flexibile, cabluri de date și de fibre optice, precum și accesoriile asociate și produsele conexe. Produsele oferite respectă integral standardele europene ori internaționale în vigoare.

Grand Voltage este prezentă pe acest segment cu produse care susțin o infrastructură în continuă dezvoltare: cabluri de curent, comandă și instrumentație pentru frâne pneumatice, pentru comunicații, cabluri pentru locomotive diesel și electrice, cabluri flexibile ecranate, pentru materiale rulante, cu izolație și teacă fără halogen și care oferă o întârziere sporită la propagarea flăcării, rezistente la uleiuri minerale și combustibili lichizi. De asemenea, noi furnizăm sisteme de cabluri și structuri de oțel, izolatoare ceramice pentru linii și stații, linii de contact cu suspensie catenară, cabluri aeriene, dispozitive de prindere și garnituri pentru acestea, precum și suporți și montanți.

Pentru o comunicare îmbunătățită, Grand Voltage recomandă cabluri de telecomunicații din cupru și fibră optică, cabluri de semnalizare, instrumentație și comandă, pentru interior și exterior, pentru instalare subterană ori aeriană. Cablurile moderne prezintă o varietate de învelitori și garnituri, proiectate pentru aplicații pentru îngropare directă în șanțuri ori pentru dublă folosință precum protecția datelor și transport în sistemul SCADA pe Linii de Transmisie, pentru instalare în țevi, pentru prindere pe stâlpi de telefonie etc.

Grand Voltage furnizează produse sigure pentru industria auto și pentru aeroporturi, precum cabluri cu întârziere sporită la propagarea flăcării și emisie scăzută de fum, fără halogen și cabluri rezistente la foc până la 120 de minute, ce asigură astfel o protecție sporită în caz de incendiu, precum și alte produse conexe, utilizate în zonele publice și aglomerate, precum aeroporturi, precum și aeronave și autovehicule. Portofoliul nostru include conductoare și fire electrice utilizate în industria auto și de aeronave, unelte și echipamente conexe, cabluri de iluminat și de forță, sisteme de management al cablurilor, cabluri de date și fibre optice și telecomunicații, precum și alte echipamente electrice.

Tehnologia a făcut posibil transportul subacvatic al energiei și datelor, la adâncimi mari, prin intermediul cablurilor de telecomunicații și fibre optice, precum și al cablurilor de forță de până la 400kV AC sau 500kV DC. În domeniul maritim, Grand Voltage furnizează cabluri marine, cu izolație de cauciuc, cabluri marine cu izolație din polietilenă reticulată și teacă termoplastică, fără halogen și emisie scăzută de fum și gaze corozive, sisteme de cabluri galvanizate la cald și alte echipamente speciale, toate certificate de organisme de certificare recunoscute în domeniu.

Sistemele Nucleare & Hidrologice reprezintă o resursă ieftină de energie dar prezintă un risc ridicat, motiv pentru care produsele utilizate pentru acestea trebuie să respecte cerințe foarte stricte. Grand Voltage furnizează partenerilor săi produse certificate de organisme internaționale competente. Printre acestea se numără cabluri speciale pentru aceste segmente, sisteme de cabluri, accesorii și alte echipamente conexe.

În acest segment, diversitatea portofoliului Grand Voltage respectă cerințele stricte referitoare la interferența electrostatică sau electromagnetică, rezistența mecanică, rezistența la întindere, rezistența la hidrocarburi, rezistența la explozii și flexibilitate. Cablurile și echipamentele pe care le recomandăm respectă toate aceste cerințe, fiind însoțite de certificări și referințe ale fabricanților, precum și de un proces continuu de cercetare și dezvoltare de noi materii prime și produse brevetate.

“Noi avem grijă de mediul înconjurător…”, este mesajul pe care dorim să-l transmitem de la o generație la alta, de aceea am optat pentru dezvoltarea Energiei Verzi, respectiv electricitate generată de surse regenerabile și nepoluante, precum energie hidro, eoliană, solară etc. Pentru aceste segmente Grand Voltage furnizează cabluri de joasă, mediu și înaltă tensiune, cabluri subterane și aeriene, structuri metalice conexe, precum și alte articole complementare destinate dezvoltării de proiecte ecologice pentru transportul și distribuția de energie electrică. Mai mult decât atât, noi furnizăm soluții personalizate în funcție de cerințele individuale ale partenerilor noștri, pentru aplicații în larg (off-shore) și continentale (on-shore).

În concluzie, suntem mândri că am construit relații solide cu firmele de distribuție și instalare care funcționează în România, care au identificat beneficiile numeroase ale produselor noastre din punct de vedere al calității și disponibilității. Noi am reușit să proiectăm ideea că Grand Voltage este un furnizor de încredere, cu o gamă largă de produse adecvate pentru orice proiect de dezvoltare din Sistemul Energetic, indiferent dacă acesta este situat în amontele sau avalul rețelei.

Produse și parteneri

Grand Voltage oferă o gamă de produse ce acoperă toate cerințele din amontele și avalul Sistemului Energetic, toate acestea fiind certificate de organisme competente internaționale, ce acoperă:

Cabluri & conductoare

Sisteme de management al cablurilor

Turnuri & structuri metalice

Dispozitive de prindere & garnituri

Izolații

Aparate electrocasnice și alte echipamente

Pentru o imagine detaliată, vă rugăm să consultați broșurile prezentate pe website-ul nostru.

We have to give credit to our partners for support on covering our vast product range. We have secured this by signing agency agreements with leading manufacturers in the sector, with historical background that shows customer satisfaction.

GENERAL CABLE: O societate lider în producerea și vânzarea de cabluri Electrice, de Comandă, Semnalizare, Date și Telecomunicații, și în Proiecte la Cheie. Societatea are o tradiție de un secol și propriile valori bazate pe integritate globală, lucrul în echipă, viteză de livrare, creativitate, inovare și perfecționare continuă, în care oamenii reprezintă sursa principală de valoare.

NSW: De peste 115 ani, societatea NSW este dedicată extinderii și îmbunătățirii comunicațiilor. Societatea este un fabricant lider de cabluri de comunicații, submarine, electrice și pentru aplicații off-shore, precum și de materiale plastice pentru aplicații tehnologice și produse pentru protecția mediului.

GRUPUL ARRUTI: un Grup de societăți dedicat proiectării, fabricării și vânzării de produse suport pentru instalații electrice, componente pentru asamblare și cablaj. Catalogul extensiv al acestora include linii aeriene, echipamente pentru stații de transformare, linii de contact pentru căi ferate, unele și accesorii.

GRUPUL LA FARGA: Înființat în anul 1808, La Farga este o societate metalurgică care fabrică și vinde produse din cupru semifabricate și aliaje pentru piețele de electricitate, ambalaje de metal, căi ferate, țevi, auto, țagle și conductoare speciale. Aceasta deține centre de cercetare care lucrează continuu în scopul inovării de noi produse și dezvoltării de aplicații în domeniul cuprului și aliajelor.

FAMMSA: O societate înființată în anul 1977 și dedicată fabricării de suporți metalici pentru liniile electrice (de până la 400kV), structuri metalice pentru stații de transformare și miezuri de transformatoare. Societatea dispune de o clădire de 20.000 de metri pătrați și cea mai inovatoare tehnologie de proiectare și fabricare, menită să răspundă cerințelor pieței.

CERALEP: Societate franceză de izolații de porțelan cu o istorie de aproape un secol, CERALEP își dedică know-how-ul, istoricul și expertiza în scopul creării de izolatoare electrice. Lider pe piața de izolații de porțelan extinse de înaltă rezistență mecanică, Ceralep SN acoperă toate cerințele, de la piese unice la serii de produse.

UNISTRUT: Began furnizează produse pe Piața Mecanică încă din anii 1930. Sistemul de cadre metalice original Unistrut încă furnizează și astăzi un mod rapid, economic și ușor de construire de structuri temporare și permanente cerute de serviciile electrice, mecanice și industriale. Cu peste 65 de ani de experiență și investiții, Unistrut și-a majorat portofoliul de produse deja extins cu o varietate de Soluții de Management de Cabluri și Sisteme de Cadre Metalice.

HEX: Acest brand de recunoaștere globală este bine cunoscut pe segmentele Accesorii de Cabluri, Sisteme de Împământare & Paratrăsnet. Gama vastă a produselor HEX este fabricată de societatea Brass Copper & Alloy (I) Ltd., care și-a început operațiunile în anul 1991. Valorile care au stat la baza înființării societății continuă să impulsioneze și astăzi personalul său, în scopul atingerii obiectivelor societății, care este dedicată să realizeze un viitor sustenabil.

DE ANGELI: Această societate și-a dezvoltat activitatea prin fabricarea de conductoare electrice din anul 1995, jucând de atunci rolul de “inovator”. Activitatea de bază este reprezentată de fabricarea de conductoare pentru linii de contact, în legătură cu care societatea depune eforturi maxime de cercetare și colaborare cu clienții, în scopul furnizării de produse personalizate și de înaltă calitate.

Abordarea clienților

Deoarece oferim asistență în scopul asigurării eficienței și siguranței Sistemului Energetic, avem relații cu toți actorii cheie care operează, întrețin și dezvoltă infrastructura energetică.

Noi clasificăm clienții noștri și beneficiarii potențiali în trei grupuri, pentru a putea să ne concentrăm asupra specificului acestora și să răspundem cererii acestora cu soluții personalizate.

Categoriile principale în care se încadrează clienții noștri sunt următoarele:

Distribuitori: revânzătorii produselor noastre, ce reprezintă interesele noastre

Instalatori și antreprenori: utilizatori intermediari, ce reprezintă interesul clientului

Proiectanți tehnologici și beneficiari finali: utilizatori finali, care-și reprezintă propriile interese.

Distribuitorii

Distribuitorii sunt revânzătorii produselor și serviciilor Grand Voltage. Aceștia acționează în interesul nostru, iar prin urmare îi considerăm o extensie a propriei noastre societăți.

Distribuitorii ne ajută să fim prezenți în regiune și contribuie la conștientizarea de brand în favoarea noastră. Prin urmare, noi răspundem cerințelor specifice ale acestora referitoare la livrare, gama de prețuri și transport la locația acestora.

În privința livrării, noi răspundem cererii acestora prin schimbarea activității noastre operaționale de la cea de “agent” până în anul 2014, la la cea de “agent & comerciant” din anul 2015. Prin schimbarea acestei abordări, noi am devenit o societate de import-export, oferind livrări mai flexibile. Noi operăm propriul nostru depozit situat în București, România, și putem în prezent menține stocuri tampon în funcție de activitatea specifică a fiecărui distribuitor.

În ceea ce privește gama de prețuri, noi am constatat că cea mai bună modalitate este reprezentată de o strategie de reduceri de prețuri acordate distribuitorilor noștri, prin urmare răspundem cererii acestora cu reduceri de preț din oferta noastră generală, în funcție de cantitate. Pentru transport utilizăm o soluție externalizată, flexibilitatea noastră constând în personalizarea fiecărei tranzacții, astfel putem conveni asupra livrării fie la depozitul nostru, fie la locația solicitată de client.

Instalatori & antreprenori

Instalatorii sunt clienți ai produselor și serviciilor Grand Voltage, ce reprezintă interesele clienților acestora. Aceștia acționează în limitele specificațiilor proiectului de bază, iar prin urmare îi considerăm factori de decizie cu privire la produsele noastre.

Instalatorii ne ajută să ne revizuim continuu gama de produse, contribuind cu referințe privind serviciile și produsele noastre. Prin urmare, noi răspundem cerințelor specifice ale acestora referitoare la ambalare, gama de prețuri și conformitatea produselor.

Referitor la ambalare, pentru a răspunde cererii acestora, magazia din București asigură flexibilitatea necesară. Noi respectăm cerințelor acestora privind lungimea cablurilor, volumul de livrat și operarea rolelor de către aceștia. Prin urmare, în anul 2015 am dotat magazia noastră cu o instalație specializată. Sistemul nostru de desfășurare și tăiere a cablurilor și instalația noastră de ridicat și transportat role ne permit să efectuăm livrări în funcție de specificul fiecărui instalator privind lungimea cablului și capacitatea rolelor.

În ceea ce privește gama de prețuri pentru instalatori, noi negociem în funcție de cerințele proiectelor acestora, pe baza cantității solicitate. Referitor la calitatea și conformitatea serviciilor și produselor, noi am obținut certificări privind standardele internaționale și regionale (ISO9001:2008), acorduri de autorizații conforme cu standardele relevante (TSO) și acceptare a conformității pentru furnizori, și totodată furnizăm clienților noștri testele uzuale, la cerere, cu privire la orice produs din oferta noastră.

Proiectanți tehnologici & Beneficiari finali

Printre clienții noștri se numără, de asemenea, proiectanți tehnologici și clienți industriali, în calitate de beneficiari finali. Aceștia sunt utilizatori finali ai produselor și serviciilor Grand Voltage, care-și reprezintă propriile interese. În special proiectanții tehnologici pun pe primul plan calitatea produselor, împreună cu gama de prețuri și standardele de securitate, iar prin urmare interacționăm cu ei în calitate de factori de decizie finală pentru produsele noastre.

Inginerii sunt cei care ne ajutăm cu privire la proiecte viitoare,
iar prin urmare aceștia reprezintă o bună măsură privind calitatea
serviciilor și produselor noastre. Prin urmare, suntem dedicați să
răspundem nevoilor speciale ale acestora privind standardele de
siguranță, preț vs. calitate și costuri de întreținere pre/post
instalare.

În scopul interacțiunii cu proiectanții tehnologici, noi utilizăm mai întâi canale indirecte, prin participarea la conferințe de specialitate și seminare tematice. Totodată, am planificat pentru anul acesta extinderea spațiilor noastre cu un showroom, în scopul prezentării mostrelor de produse inovatoare din domeniu pe care le furnizăm.

Referitor la aspectul preț vs. calitate, noi alegem să reprezentăm fabricanți cu o reputație istorică extinsă (General Cable are un istoric de 170 de ani) și care prezintă o perioadă extinsă de referințe în legătură cu proiecte în care au fost instalate produsele acestora și au trecut prin faza de întreținere; în plus, noi furnizăm teste tipice pentru produse, pentru a demonstra fiabilitatea acestora și standardele de siguranță. Societatea Grand Voltage își construiește în mod constant, din anul 2010, un portofoliu de proiecte deservite de noi, iar prin urmare invităm clienții noștri să le analizeze și să solicite referințe (a se vedea secțiunea 5.2. – “Istoricul Societății”). De asemenea, noi punem accent pe inovare, listând produse de top din gama aferentă.

Clienți segmentați pe cele trei tipuri:

Concurenți

În sectorul nostru de activitate, întrucât reprezentăm fabricanți mari ce desfășoară activități de anvergură, putem declara cu sinceritate că prețurile noastre sunt competitive, fără a face rabat în privința standardelor de calitate, recunoscute la nivel internațional. Aceasta ajută forța noastră de vânzare în concurența directă cu fabricanții locali.

Concurenții noștri, pe care îi întâlnim pe piața locală și piața regională, cu care societatea Grand Voltage interacționează în legătură cu activitatea sa specifică de agent reprezentant, sunt următorii:

În raport cu acest spectru de furnizori, Grand Voltage se poziționează în calitate de furnizor comprehensiv și complex pe piața de echipamente electrice din România, oferind o soluție completă și acoperind toate echipamentele necesare în scopul dezvoltării și întreținerii Sistemului Energetic.

Concurenții noștri sunt specializați pe anumite sectoare, iar noi utilizăm această ofertă divizată în avantajul nostru. Noi suntem dedicați să ne construim o reputație de încredere, calitate și excelență în management și operațiuni, și să ne poziționăm față de concurenții noștri în calitate de parteneri de încredere, punând la dispoziție oferta noastră pentru a complementa cererea neacoperită a acestora. În această privință, chiar dacă ne suprapunem în privința anumitor produse, noi respectăm proiectele acestora și rareori ne oferim să participăm, respectând cele mai bune principii ale concurenței loiale. Acesta este motivul pentru care menținem o bună relație cu furnizorii similari, și suntem acceptați cu ușurință drept un actor corect.

În concluzie, strategia noastră globală se fundamentează pe doi piloni:

Transformarea concurenților în parteneri – acționând în calitate de furnizor complementar;

Păstrarea prețurilor noastre la nivel competitiv – în privința produselor care se suprapun suntem dedicați să compensăm cu produse calitative și inovatoare, iar în plus încercăm în mod constant să obținem asistența fabricanților noștri în calitate de actori globali puternici, care desfășoară afaceri la scară mai mare decât concurenții noștri, și ne putem baza pe faptul că oferim prețuri concurențiale oneste într-un mediu concurențial loial.

Societatea – Grand Voltage

“Grand Voltage este GHIȘEUL UNIC (ONE-STOP SHOP) în sectorul de echipamente electrice”, poziționându-se drept furnizor complex pe piața de echipamente electrice din România, cu o reputație de integritate, calitate și excelență privind managementul și operațiunile societății.

Forma de proprietate

Gabriel și Adina Merlusca, din București, România, au înființat societatea Voltage SRL în anul 2010 drept afacere de familie, în urma încheierii Contractului de Agenție cu fabricantul de cabluri global “General Cable”. Până recent, la sfârșitul anului 2015, asociatul unic al societății a fost Adina Merlusca.

În anii anteriori afacerea a prosperat, și astfel am concluzionat că putem trece de la ”Faza de pornire și acomodare” a afacerii la faza de „Dezvoltare accelerată”. În anticiparea acesteia, am început să căutăm asociați capabil să adauge valoare echipei noastre de specialiști și să ne ajute să ne dezvoltăm strategia și managementul. Planul nostru pe termen scurt în această privință constă în schimbarea formei juridice de proprietate, la începutul anului 2016, în Societate pe acțiuni.

De asemenea, întrucât planurile noastre de extindere pentru următorii 3 ani în contextul regional și potențialul nostru de afaceri pot fi mult mai mari, am semnat un contract cu alți doi experți de management și financiari, care vor deține un pachet de 3% din capitalul social (1,5% fiecare) după finalizarea schimbării formei juridice de proprietate, din societate cu răspundere limitată în societate pe acțiuni.

Istoricul societății

Societatea Grand Voltage activează din anul 2010 și a semnat contractul de agenție cu General Cable în septembrie 2011. În calitate de agent local reprezentant, Grand Voltage a adus în anii următori vânzări de până la 13 milioane de euro anual, vânzări generate de noi și înregistrate în bilanțurile contabile ale partenerilor noștri.

Grație rezultatelor sale deosebite și strategiei proactive, Grand Voltage a primit propunerea de a deveni agentul comercial al altor fabricanți globali de produse complementare, iar prin urmare această strategie definește activitatea noastră curentă – menținerea unei oferte de tip ghișeu unic (one-stop shop) pentru beneficiarii care dezvoltă infrastructura electrică prin proiecte bazate pe eficiență.

Acționând în mod strict drept agent reprezentant, în calitate de comisionar al fabricanților, noi ne-am construit experiența pe piața locală, iar în cei 5 ani de activitate am început să identificăm pachete de cerere constantă din partea clienților, în temeni specifici. Prin urmare, am identificat punctele slabe specifice de îmbunătățit în afacerea noastră, precum perioada de livrare, flexibilitatea de ambalare și conformarea dificilă la o cerere specifică.

Pentru a răspunde acestor aspecte specifice, noi am decis că anvergura afacerii noastre face fezabilă susținerea efortului de a include activitatea de depozitare în cadrul operațiunilor noastre. În anii 2014 – 2015, ne-am implementat strategia prin închirierea unui depozit în aproprierea orașului București. Factorul determinant în alegerea acestei locații a fost reprezentat de faptul că unul dintre vecinii noștri dintr-un spațiu adiacent este societatea Enel Distribuție (o societate de distribuție electrică importantă din România). Prin urmare, în prezent deținem un stoc de produse de natură să impulsioneze vânzările și să răspundă cererilor stringente de livrare rapidă din partea distribuitorilor.

Prezentăm, continuare, câteva proiecte la care am participat, dezvoltate de clienții noștri în ultimii șapte ani, care pot furniza referințe privind serviciile și produsele noastre:

Planuri prezente și viitoare

Faza de PORNIRE & Acomodare (până în 2015)

În urma vânzărilor de succes înregistrate, pătrunderii reușite pe piață și lansării cu succes a brandului companiei, începând cu anul 2015 am decis să ne extindem operațiunile cu o Divizie de Import-Export nou dezvoltată, am început să construim stocuri, gestionate de depozitul nostru, iar prin urmare am menținut o valoare a cifrei de afaceri în creștere rapidă. În anul 2015 noi am vândut bunuri și servicii în valoare de aprox. 8 mil. RON, majorându-ne Cifra de afaceri cu 143% în comparație cu rezultatele din 2014.

Grație rezultatelor noastre deosebite, am primit propunerea de a deveni agentul comercial al altor fabricanți globali de produse complementare, iar în prezent, având încheiate contracte de agenție cu exclusivitate în România și regiunea Balcani, suntem reprezentanții unor branduri internaționale puternice în acest domeniu.

În acest fel, am putut prezenta clienților noștri o soluție completă și complexă: o gamă de produse de calitate, soluții inovatoare, asistență tehnică și comercială, un ghișeu unic (one-stop shop) pentru operatorii de electricitate.

În rezumat, considerăm această perioadă, 2010 – 2015, drept “Etapa de pornire & acomodare”, o perioadă bine investită în următoarele faze de execuție strategice:

încheierea de relații și parteneriate de afaceri cu partenerii și clienții noștri,

mărirea cifra de afaceri și depășirea etichetei de ”start-up” sau “societate tânără”,

crearea unei prezențe simțite și necesare pe piață,

cunoașterea mai bine a clienților și concurenților noștri și construirea unei conduite de afaceri sustenabile, pentru a fi flexibili față de partenerii noștri,

sporirea adaptabilității la cererile de proiecte și cerințele de livrare etc.

Faza de DEZVOLTARE (începând din anul 2016)

Pentru etapa în care intrăm acum, începând din anul 2016 am planificat să ne extindem activitatea pe 3 piloni:

Pilonul I. – Extindere regională: extinderea prezenței noastre, cu reprezentare și vânzări, mai întâi în regiunea Balcani și apoi, începând din 2018, în regiunea comunitară occidentală.

Noi planificăm să valorificăm experiența câștigată în România și să replicăm faza noastră de Pornire în celelalte țări vizate; deși acest lucru va necesita prezența fizică în locațiile vizate precum și, desigur, costuri de Conștientizare a Brandului, noi intenționăm să utilizăm profiturile capitalizate și să începem cu vecinii noștri geografici în 2016.

Pilonul II – Dezvoltarea produselor: extinderea ofertei noastre cu noi Produse și Servicii.

Noi suntem deja într-o fază avansată de planificare a lansării unei soluții de producție externalizată, prin care vom dezvolta propriile produse sub brandul “Grand Voltage”.

Noi intenționăm să introducem următoarele produse sub brandul Grand Voltage:

Sisteme de cabluri – noi vom utiliza acest tip de produse pentru a desfășura Strategia noastră privind Promovarea Brandului, întrucât acest tip de produse nu necesită specificații speciale, ci reprezintă produse care rămâne integral la vedere în aproape toate instalațiile.

Produse PVC (țevi și canale de cabluri) – și acestea reprezintă produse care rămân integral la vedere în anumite instalații, sunt complementare pentru cabluri și ușor de stocat în depozitul nostru local.

Generatoare electrice – acest produs este menit să ne promoveze în fața instalatorilor, aceștia fiind utilizatorii principali pentru acest tip de echipamente.

Racorduri & terminale de tensiune joasă și medie – aceste produse pot face brandul nostru vizibil către beneficiari, pot determina o marjă de profit mai ridicată și sunt adecvate pentru sectorul de Bricolaj (Do It Yourself).

În această privință, planificăm să realizăm mai întâi acest obiectiv pe baza unei soluții externalizate în privința producției. Aceasta va majora semnificativ marja noastră de profit, reflectându-se în creșterea cifrei de afaceri. Noi ne-am evaluat deja opțiunile și am decis să inițiem discuții cu un producător local și un producător extern. Preconizăm că în anul 2016 vom încheia contract cu acest obiect și vom începe să ne extindem lista de produse.

În al doilea rând, planul nostru pe termen lung constă în continuarea internalizării producției, dezvoltarea propriei noastre fabrici, în mod organic începând din anul 2020 sau mai devreme dacă obținem asistență din partea unui acționar partener puternic. Pe baza unei dezvoltări organice, estimăm că acest lucru va necesita capitalizarea profiturilor pe cel puțin următorii 4 sau 5 ani. În mod alternativ, planificăm să comprimăm semnificativ această perioadă, prin atragerea de Împrumuturi sau Participații la capital.

Planurile noastre pentru viitor implică restructurarea și dezvoltarea de noi divizii, conform celor prezentate mai jos:

Pilonul III – Dezvoltarea de piață: prin intrarea pe piața de Bricolaj (Do it Yourself – DiY).

Noile produse sub brandul Grand Voltage, în principal transformatoare, sisteme de cabluri, generatoare și alte produse complementare necesare pentru infrastructura energetică, vor fi proiectate pentru Divizia de Bricolaj (DiY), în special în scopul pătrunderii pe piața retail. Pentru a construi o prezență pentru piața de retail, vom accesa 2 canale paralele:

Noi urmărim să purtăm discuții și să încheiem contracte în anul 2016 cu principalii retaileri de bunuri pentru renovarea locuinței și bricolaj (do-it-yourself), precum: Dedeman, Practiker, Bricostore etc.;

De asemenea, suntem în curs de dezvoltare a propriului nostru magazin online. Acest plan se află în legătură cu planul de producție și va intra în faza de testare în România în anul 2016. Totodată, vom menține o versiune în limba engleză a website-ului, pentru a folosi acest instrument online în scopul planului nostru de extindere.

Noi estimăm că profiturile capitalizate vor fi suficiente pentru programele de promovare brand retail desfășurate în anul 2016, adresate în primul rând antreprenorilor și instalatorilor, iar în secundar inginerilor tehnologici și clienților industriali mari.

Faza de CONSOLIDARE (după 2022)

Pe termen mediu și lung, planul nostru implică mutarea accentului de pe Vânzări pe creșterea Profitului, iar prin urmare intenționăm să ne asigurăm cota de piață, atingând și menționând nivele ale vânzărilor de cel puțin 30 milioane EUR pe an (începând din 2022) și să ne majorăm marja de profit progresiv, cu cel puțin 2% pe an, până la 25%.

În previziunile noastre, noi am modelat această fază plecând de la prezumția că un număr constant de aprox. 40 de angajați se vor concentra asupra menținerii unei cifre de afaceri constante de peste 30 mil. EUR, conform celor prezentate mai jos.

Ritmul de dezvoltare pe termen lung

Pe baza acestui nivel de vânzări de 30 mil. EUR, putem lua în considerare capitalizarea conștientizării brandului, prin schimbarea atenției asupra creșterii marjei de profit privind produsele sub brand propriu, reduceri renegociate privind contractele de agenție și re-proiectarea gamei de produse proprii.

Această fază poate fi considerată, de asemenea, a conține un Plan de Ieșire pentru partenerii noștri, și suntem deschiși la orice sugestii privind tipul de finanțare: participații la capital, împrumuturi, datorii convertibile sau plan mixt.

Cifre prognozate

Luând în considerare planurile noastre de dezvoltare declarate, noi am redactat prognoze pe o perioadă extinsă de 8 ani. Noi am prognozat majorarea cifrei noastre de afaceri, luând în considerarecapitalizarea profiturilor și o sumă suplimentară de 850.000 EUR destinată creșterii stocurilor noastre în anul 2016. Foaia de calcul alăturată, “Proiecții Financiare privind Planul de Afaceri GV”, prezintă în detaliu modelul nostru de prognoză pentru perioada 2015 – 2024.

Prognoza de vânzări 2016-2022, defalcată pe tip de produs:

Investiții

Dezvoltarea noastră depinde în mare măsură de stocuri, iar prin urmare vom avea nevoie de active mai specializate care să ajute la gestionarea mai eficientă a depozitului nostru începând din 2017.
Valoarea echipamentelor pentru depozit care operează rolele de cabluri este de aprox. 30.000 EUR, și preconizăm că vom dobândi trei tipuri de echipamente de depozit în anii 2017, 2019 și 2020, care totalizează cel puțin 50.000 EUR. Aceasta va necesita gestionarea stocurilor noastre în creștere care susțin creșterea cifrei de afaceri (luând în considerare investiția din 2016 în marfă).

Prognoza indicatorilor de resurse umane

Operațiunile și vânzărilor vor fi susținute de modelul actual până la punctul de inițiere a producției internalizate, moment în care capacitatea de resurse umane trebuie sporită, în principal în scopul operațiunilor aferente diviziei de producție, după cum urmează:

Venituri

În următorii ani ne vom concentra atenția nu doar asupra creșterii cifrei noastre de afaceri, dar și asupra generării unei afaceri mai sustenabile, iar în final asupra conducerii unei afaceri profitabile.

Aceasta înseamnă că ne vom concentra asupra eficienței, iar prin urmare planificăm să menținem costurile noastre de funcționare stabile pentru cel puțin 3 ani de acum înainte, până în anul 2019, când vom dezvolta divizia de producție.

Totodată, obiectivul nostru constă în standardizarea și gestionarea eficientă a stocurilor, construirea unei game de produse care să susțină marje de profit mai ridicate.

Obiectivul urmărit constă în atingerea unei profitabilități de 8% – 10% din cifra de afaceri, astfel încât să ajungem în faza de consolidare în 7 ani sau mai puțin.

Concluzie

Grand Voltage se concentrează pe adaptabilitate, calitate, soluții inovatoare, dar inclusiv pe o echipă dedicată și o conduită de afaceri apreciată, care generează o afacere solidă de vârf; acesta este motivul pentru care considerăm că serviciile Grand Voltage reprezintă deja o alegere recomandată în segmentul electric. Rapoartele de piață indică în mod evident faptul că în România și în regiunea Balcani există un potențial semnificativ de noi dezvoltări ale infrastructurii și întreținerii acesteia, întrucât consumului de energie electrică pe cap de locuitori se situează cu mult sub media zonei UE occidentale.

Prin urmare, Grand Voltage dorește să urmărească această piață în mod susținut și să-și facă simțită prezența în acest sector, altfel spus “să prindă acest tren cât timp se află în stație”. Luând în considerare, totodată, faptul că economiile țărilor vizate se află în etape timpurii de dezvoltare (de la piețe de frontieră către piețe emergente), ceea ce oferă oportunități de beneficii primilor investitori sosiți.

Pe termen mediu, planul nostru implică trecerea de la accentul pus pe Vânzări la creșterea Profitabilității, iar prin urmare intenționăm să ne asigurăm cota de piață, atingând și menținând nivele ale vânzărilor de aprox. 30 mil. EUR pe an, și să ne sporim marja de profit în mod progresiv până la 8% – 10% din cifra de afaceri.

În concluzie, în scopul implementării tuturor obiectivelor stabilite mai sus, noi am redactat un plan pe termen lung, până în anul 2022, luând în considerare capitalizarea profiturilor în principal în scopul creșterii stocurilor, dar totodată luăm în considerare atragerea unor investitori strategici, dornici să ni se alăture în privința infuziei de fonduri și capital. Avem certitudinea că investiții în valoare de peste 1 mil. EUR pot ajuta la comprimarea acestei perioade de creștere până la un termen mediu, în mod potențial 2020 sau mai devreme.

Planul constă în utilizarea fondurilor în principal pentru:

achiziționarea de active fixe specializate, în scopul optimizării livrărilor

stocuri și dezvoltarea de noi produse, precum și atragerea de know-how prin angajarea unor specialiști, în vederea optimizării profitabilității

și construirii conștientizării brandului Grand Voltage, în scopul optimizării planului nostru de extindere către noi teritorii.

Până acum am menținut un rată scăzută a datoriilor, utilizând doar instrumente de credit pe termen scurt: factoring fără regres și asigurări pentru riscul de clienți rău platnici, leasing financiar pentru activele noastre, credit comercial al furnizorilor pentru stocurile noastre și linii de credit cu reînnoire automată pentru un flux de trezorerie stabil.

Datorită funcționării până în prezent cu o rată scăzută a datoriei, Grand Voltage poate lua în considerare deopotrivă finanțarea prin instrumente financiare de credit, precum obligațiuni corporative clasice ori convertibile, și emiterea de acțiuni în scopul atragerii unor investitori strategici. Acesta este motivul pentru care, la începutul anului 2016, societatea a demarat procesul de schimbare a formei sale juridice, din societate cu răspundere limitată în societate pe acțiuni.

Planul final de finanțare urmează a fi redactat împreună cu partenerii noștri.