Cromatica în lirica bacoviană, după lecturarea poeziilor Gri și Plumb, se urmăresc etapele: [305561]
[anonimizat] I
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Lect. univ. dr. Adrian Jicu
CANDIDAT: [anonimizat]. Pȃntea( căs. Bobu) Gabriela
SPECIALIZAREA:
Limba și literatura romȃnă
BACĂU 2016
SIMBOLISMUL BACOVIAN.
ABORDARE INTERDISCIPLINARǍ ÎN ÎNVǍȚǍMÂNTUL LICEAL
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Lect. univ. dr Adrian Jicu
CANDIDAT: [anonimizat]. Pȃntea( căs. Bobu) Gabriela
BACĂU 2016
Cuprins
Argument………………………………………………………………………..………………5
Cap.I. Literatura și celelalte arte………………………………………………………………….8
I.1.1. Literatura și artele vizuale…………………………………………………..……………13
I.1.2. Literatura și sculptura………………………………………………………………….…15
I.1.3. Literatura și muzica………………………………………………………………………16
Cap. II. Simbolismul ……….……………………………………….……………………….…18
II. 1. Simbolismul european……………………………………………………………………..18
II.2 .Simbolismul romȃnesc…………………………………………………………………….19
II. 3. Simbolismul bacovian…………………………………………………………………….20
Cap. III. Poezia bacoviană si celelalte discipline……………………………………………….24
III.1. Poezia bacoviană și artele vizuale…………………………………………..…………….24
III.1.1.Poezia bacoviană și pictura impresionistă și postimpresionistă…………………………24
III.1.2. Poezia bacoviană și desenul ……………………………………………………………30
III. 1. 3. Poezia bacoviană și sculptura…………………………………………………………31
III.2. Poezia bacoviană și muzica………………………………………………………………32
III.3. Poezia bacoviană și chimia………………………………………………………………..42
Cap. IV. Strategii privind valorificarea interdisciplinarităṭii ȋn receptarea operei bacoviene.….44
IV. 1.Vizualul și auditivul ȋn ȋnvăṭare…………………………………………………………..45
IV. 2. Bacovia ȋn programele și manualele școlare……………………………………………..48
IV. 3. Metode didactice cu suport visual………………………………………………………..55 IV. 3. 1. Metode tradiṭionale……………………………….…….……………………………..55
IV. 3. 2. Metode moderne………………………………………………………………………59
IV. 3. 3. Metode de ultimă generaṭie……………………………………………………………62
Cap.V. Optimizarea receptării operei bacoviene prin valorificarea interdisciplinarităṭii…….…68
V. 1. Tipologia cercetării………………………………………………………………………68
V. 2. Formularea temei……………………………………………………..…………….……69
V. 3. Documentarea………………………………………………………………….…………69
V. 4 . Obiectivul cercetării și ipoteza de lucru…………………………………….……………71
V. 5. Metodologia cercetării…………………….………………………….………….…….…71
V. 5.1.Perioada cercetării……………………………………………………….……..………..71
V. 5 2. Lotul de subiecṭi………………………………………………………………….……72
V. 5.3.Variabile…………………………………………………….……………..……..…….76
V. 5.4.Etapele cercetării……………………………………….…….……………….….…….77
V.5. 5 Metode și tehnici de cercetare………………………….……………………………….78
V. 6. Desfășurarea cercetării aplicative………………………………………….……..…..….94
V. 7. Analiza și interpretarea rezultatelor………………………………………………….…102
V. 8. Concluziile cercetării………………………………..…………………………………..113
V. 9. Limitele cercetării și direcṭii viitoare de analiză………………………………………..115
Concluzii……………………………………….…………….………………………………..117
Anexe…………………………………………………………………………………….……119
Bibliografie…………………………………………………………………………………….144
Argument
Studiul operei bacoviene din abordarea interdisciplinară pleacă de la perspectiva privirii literaturii ca o formă complexă de exprimare a emoṭiilor și a modului de percepere a lumii ȋn care trăim. Dacă literatura folosește ca instrument cuvȃntul, [anonimizat]ȃntului și redau lumea prin limbajul lor, ȋmbogăṭind textul literar. Simbolismul bacovian a fost ales deoarece George Bacovia este un autor canonic inclus ȋn programa de liceu care reușește să impresioneze elevul contemporan, atȃt de atras de mirajul tehnologiei.
De asemenea, din disciplinele artistice, ȋn programa majorităṭii liceelor a rămas doar literatura, fiind excluse artele vizuale sau muzica. Acest fapt duce la necesitatea de a aduce elevilor informaṭii suplimentare din domeniul muzicii și al picturii ȋn scopul cultivării gustului pentru frumos. Corespondentul muzical și imagistic al simbolismului este impresionismul, ȋn care se pune accentul pe esenṭa trăirii artistice. George Bacovia ȋnsuși mărturisea lui I. Valerian că „a fost obsedat de pictura cuvintelor sau audiṭia colorată” scriind „după strunele viorii”. Plecȃnd de la această afirmaṭie, ne propunem să parcurgem drumul ȋn sens invers, de la trăirea poetică la imaginea, starea sau fragmentul muzical ce declanșează imaginarul poetic. În ce măsură acest imaginar poetic este influenṭat de simbolismul european sau este doar rodul personalităṭii bacoviene, este discutabil. Ceea ce contează este faptul ca opera bacoviană are o mare influenṭă ȋn literatura romȃnă.
Despre Bacovia s-a scris mult. Numai după 1989 s-au înregistrat studii remarcabile precum cele ale lui Constantin Călin (în primul rȃnd), Ion Simuṭ, Daniel Dimitriu, V. Fanache, Ion Bogdan Lefter, Ioan Milea, Marian Papahagi, Laura Cheie, Constantin Ciopraga, Aura Ambăruș, I. Constantinescu și alṭii. Bacovia este un poet al orașului de provincie, cu tot ce este reprezentativ pentru acest mediu: parcul, cȃrciuma, spitalul, abatorul. Toate aceste repere sunt asociate unui cromatism puternic. Abatorul este dominat de roșul sȃngelui și albul zăpezii, în timp ce cȃrciuma este dominată de gri, din cauza mizeriei, precum și a zidurilor erodate. Lumina palidă, trecută prin filtrul ploilor interminabile, specifice Bacăului, face ca acest spaṭiu să fie ideal meditaṭiei. Spitalul orașului, aflat atȃt de aproape de parcul dominat de tristeṭe, este la rȃndul lui spaṭiu al nuanṭelor de alb, al bolii redată de paloare. Acestora se adaugă amestecul de alb și negru din descrierea copacilor, văzuṭi iarna de la fereastra liceului unde George Bacovia preda desenul.
Acest tip de cromatism, specific poeziei bacoviene, prezentat adesea ca element dominant al poeziei, se caracterizează prin simplitate, prin refuzul artificialului în compoziṭie, prin dominant trăirii. Uneori s-a considerat că, din cauza numeroaselor imagini vizuale, poezia lui Bacovia este una de notaṭie, însă poetul nu descrie doar ceea ce vede, ci accentul este pus pe relaṭia între planul exterior și trăirea lăuntrică. Această trăire duce uneori la o deformare a realului.
Lirica bacoviană are autenticitate tocmai prin această atmosferă aflată la graniṭa dintre real și ireal. Domină acea atmosferă apăsătoare, din care se naște deznădejdea, însă elementele de decor cuprind toate categoriile de senzaṭii: vizuale, auditive, olfactive, tactile. În ce fel se realizează această influenṭă și în ce măsură sunt luate toate aceste senzaṭii în calcul, urmează să vedem în paginile acestei lucrări.
Lucrarea este, în prima parte, o sinteză a numeroaselor materiale care au avut în vedere opera bacoviană, în timp ce, partea a doua, propune o regȃndire a analizei de text literar printr-o serie de metode și mijloace care să deschidă noi perspective asupra importanṭei studierii literaturii romȃne.
Primul capitol își propune să identifice, teoretic și aplicativ, relaṭia literaturii cu celelalte arte. Se au în vedere artele vizuale și muzica, atȃt la nivelul producerii și receptării lor, cȃt și la nivelul limbajului folosit. Se realizează o clasificare a lor, pentru ca apoi să se urmărească, în deosebi, corespondenṭele între arte și textul literar.
Atenṭia noastră s-a oprit asupra picturii, desenului și sculpturii, dar și asupra muzicii, ca mijoace de eficientizare a receptării mesajului literar. Nu ne propunem doar o trecere în revistă a artelor, ci o iluminare a esenṭelor lor și a raportului de interdependenṭă dintre ele.
Al doilea capitol urmărește o prezentare a simbolismului bacovian, raportat la cel romȃnesc, fără a uita să menṭionăm caracteristicile simbolismului european.
Vom enunṭa principalele caracteristici și vom realiza o sinteză a opiniilor criticii literare, în încercarea de a argumenta apartenenṭa lui George Bacovia la simbolism.
Al treilea capitol are în vedere raportarea poeziei bacoviene la celelalte discipline. O primă etapă este raportarea la artele vizuale, mai exact pictura impresionistă și postimpresionistă, la desen și sculptură, a doua etapă urmărind raportarea la muzică, iar în final, influenṭa chimiei asupra poeziei bacoviene.
Dintre pictori, am ales operele lui Edward Munch, Heinrich Fussli, Léon Fréderich, Hugo Simberg. În capitolul dedicat desenului ne vom apleca asupra desenelor făcute de George Bacovia, iar pentru raportarea la sculptură vom vorbi atȃt despre sculptura care îl reprezintă pe Bacovia, cȃt și despre sculpturile lui Brȃncuși.
În capitolul dedicat muzicii am urmărit, în primul rȃnd, modul în care instrumentele muzicale și anumite ritmuri și sunete se regăsesc în opera bacoviană, dar am propus și o serie de compoziṭii care pot deveni fundal muzical pentru poeziile sale.
Relaṭia poeziei bacoviene cu chimia are în vedere plumbul ca element chimic, mai exact trăsăturile lui și reacṭiile acestuia care dau culoare galbenă.
Al patrulea capitol își propune să puncteze strategiile privind valorificarea interdisciplinarităṭii în receptarea operei bacoviene, mai întȃi prin explicarea conceptului de interdisciplinaritate, apoi prin prezentarea importanṭei vizualului și auditivului în învăṭare. Demersul va fi continuat cu o prezentare a modului în care Bacovia este reprezentat în manualele școlare, pentru ca următoarea etapă să prezinte o serie de metode didactice cu support vizual, precum și aplicaṭii practice ale acestora.
Ultimul capitol este rezervat cercetării psihopedagogice, scopul urmărit fiind acela de a demonstra că utilizarea frecventă și diversă a mijloacelor vizuale și auditive în cadrul orelor de limbă și literatură romȃnă, are drept rezultat atȃt un progres informativ cȃt și o ameliorare a atitudinii faṭă de literatură romȃnă.
Metodologia pe care am urmat-o este corespunzătoare obiectivelor propuse: am consutat biografia și am selectat deoporivă studiile de semiotică, cȃt și cele care se referă la abordarea raportului text-imagine. Din coroborarea datelor, se va observa complexitatea relaṭiilor dintre literature și celelalte arte, din care derivă, în consecinṭă, complexitatea procesului didactic.
În concluzie, abordarea interdisciplinară care stă la baza acestei lucrări ajută elevii să descopere latura practică a literaturii, să înṭeleagă modul în care aceasta influenṭează sau se lasă influenṭată de celelate arte, dar și de celelalte discipline.
I. Literatura și celelalte arte
Primul capitol al acestei lucrări nu își propune o teoretizare a conceptului de literatură, nici măcar a celui de poezie sau text literar, ci urmărește o analiză a interferenṭei artelor, a conexiunilor care se realizează între poezie și pictură sau poezie și muzică.
Deseori au fost întȃmpinate dificultăṭi în încercarea de a defini arta, dificultăṭi generate de complexitatea fenomenelor artistice, de diversitatea caracteristicilor, de relaṭiile dintre arte, de clasificarea lor. La acestea se adaugă și imposibilitatea fixării unei definiṭii, cauzată de metamorfoza conceptului de artă în lupta cu timpul. Pȃnă și dicṭionarele evită să se raporteze doar la termenul artă, definind această noṭiune doar împreună cu un determinant: artă vizuală, artă abstractă, artă culinară,etc.
Tolstoi, conform lucrării lui Thomas Munro, pleacă, în încercarea de a defini conceptul de artă, de la existenṭa unui sentiment pe care artistul îl deṭine și dorește să-l transmită și altora. Însă Munro consideră că uneori artistul poate să transmită în opera de artă sentimente care nu sunt neapărat ale lui, scopul artei fiind de a trezi sentimente în alṭii, și concluzionează acestă afirmṭie prin raportarea la conceptul de meșteșug: „arta este meștesugul de a trezi plăcere sau sentimente plăcute”
Confuzia începe cu termenii de bază, artă sau arte. În primul rȃnd, cuvȃntul artă se aplică anumitor meșteșuguri și tehnici, precum și produselor acestor meșteșuguri, adică operelor de artă. Conceptul se extinde și asupra meștesugurilor utile, precum gătitul, olăritul, unele din ele chiar fiind dispărute (mozaicul, tapiseria), altele cunoscȃnd o mare dezvoltare, precum cinematograful. Pȃnă unde vorbim doar de meșteșug și de unde începe arta, este imposibil de stabilit, deoarece, fiind vorba de faptul că opera de artă trezește emoṭii, ea are un grad mare de subiectivism. Un tablou, un fragment muzical sau o sculptură poate trasmite pentru o persoană emoṭii puternice, în timp ce pentru altcineva să fie un obiect fără valoare estetică sau o înșiruire de note muzicale, fără să transmită emoṭii. O astfel de situaṭie a experimentat marele Constantin Brȃncuși în 1924, cȃnd, sculptura Pasărea în spaṭiu, alături de alte sculpturi trimise la New York, au fost oprite în vamă deoarece vameșii au refuzat să le considere opere de arta și să le scutească de taxele vamale. A existat atunci o întreagă controversă despre conceptul de artă raportat la cel de mimesis, întrebarea principală fiind cea referitoare la cȃt de mult trebuie să semene sculptura cu o pasăre reală..
Comparaṭia între arte este, de asemenea, un subiect preferat de persoanele iubitoare de frumos. Unii susṭin că nu există asemănări între arte, alṭii vorbesc de unitatea lor. Poetica lui Aristotel începe în acest fel, deosebind artele care folosesc culoarea și forma sau vocea de artele care folosesc „ritmul, graiul și melodia”.
O atracṭie și chiar o interferenṭă a artelor au existat din toate timpurile, în grade diferite, iar în romantism, conform opiniei lui Ion Pillat, „asistăm la o adevărată fecundare a artelor între ele și la o comprehensiune mutuală, ce nu-și are echivalentul în trecut”.
Secolul al XX-lea aduce cu sine o sincronizare a tuturor categoriilor, vorbindu-se adesea despre o piesă muzicală plină de culoare sau despre o pictură în tonalitate joasă. Culorile vorbesc și cuvintele pictează. Lucian Blaga s-a jucat cu literele din numele său realizȃnd un autoportret, caricatură. Salvador Dali realizează tablouri care sunt totodată poezie, cuvintele au culoare, pictează. Uneori, în simbolismul francez se merge pȃnă la a așeza răsfirat cuvintele în pagină pentru a reda imaginea picăturilor de ploaie, într-o poezie dedicată acesteia. Poezia este o adevărată replică în versuri a unui tablou. Prezentăm , în acest scop, următoarea imagine, din opera lui Guillaume Apollinaire, Il pleut
Ideea a fost preluată și de George Bacovia în poezia Decor.
Muzicienii compun pe texte ale poeṭilor, sculptorul, pictorul și prozatorul fac portrete fizice și morale, iar sinestezia îmbină toate senzaṭiile în operele lui Baudelaire, Mallarmé, Rimbaud sau Bacovia. Edgar Papu afirmă că „în Sonetul vocalelor, Rimbaud pronunṭă alături de fiecare sunet vocalic numele unei culori; vederea acestei culori o înregistrăm după ce dezvoltă în jurul fiecăreia din ele o suită de imagini dens sugestive”. Romanul modern este, la rȃndul lui, influenṭat puternic de cinematograf, autorul realizȃnd, conform lui Edgar Papu, „un film derulat pe calea scrisului”. Poezia lui Mircea Cărtărescu și postmodernismul, în general oferă numeroase prilejuri de argumentare a acestei interferenṭe. Trebuie să avem în vedere însă pȃnă unde mergem cu aceste interferenṭe, pentru a nu subordona opera literară artelor vizuale sau muzicale mai mult decȃt este acceptabil, existȃnd riscul ca aceasta să-și piardă particularităṭile sale definitorii.
Dintre toate clasificările și încercările de clasificare a artelor, cea realizată de Thomas Munro este cea mai amplă, însă și el recunoaște faptul că aceste categorii se suprapun. În anumite privinṭe, literatura este o artă auditivă, în altele este o artă vizuală. În măsura în care este vorbită, ea are caracteristici comune cu muzica, mai ales cȃnd vorbim de analiza unei poezii. În măsura în care este scrisă, literatura devine o artă a modelării vizuale, de exemplu studierea relaṭiei literaturii cu caligrafia. Putem împărṭi astfel procesul în arte care pun accentul pe forma vizuală, cele care pun accentul pe sunet și cele care pun accentul pe verbalizare.
Avȃnd în vedere simṭurile, Thomas Munro realizează însă o clasificare amplă, detaliată, care urmează a fi reprodusă parṭial în lucrarea de faṭă. El distinge astfel următoarele categorii:
ARTE VIZUALE- se adresează în primul rȃnd văzului, se prezintă ca forme statice cu două dimensiuni, pe suprafeṭe plate. din această categorie fac parte:
Artele picturale- pictură, desen; imprimarea stampelor, fotografie (statică), mozaic pictural, încrustaṭie în lemn, ṭesături picturale, colaj și montaj.
Artele grafice nepicturale- folosite în primul rȃnd ca mijloace de prezentare vizuală a compoziṭiilor verbale, inclusiv literatura: caligrafie și scriere de mȃnă, tipografie;
Arte picturale- verbale combinate- scrieri cu imagini, desen de pagină, de afiș, de copertă, ilustraṭii de cărṭi și reviste cu text, timbre poștale;
Arte sculpturale- diferenṭiate din punctul de vedere al mijlocului de expresie( sculptură în piatră, în agilă, în metal, în fier, în sticlă, în gheaṭă etc.), din punctul de vedere al formei produsului (în relief, basorelief etc.) sau în ceea ce privește subiectul prezentat (portrete, busturi, statui întregi, plante, reliefuri cu fundaluri scenice, sculptură semiabstractă, etc.);
Arte decorative- cunoscute mai ales datorită unităṭii lor și apreciate rareori pentru funcṭia lor estetică (împletituri de nuiele, design vestimentar, decorarea interioarelor, broderii, obiecte din piele, mai nou, scuplturi și tablouri tridimensionale în piele), iar alături de acestea este inclusă, în categoria celor șapte acte și arhitectura.
MUZICǍ; ARTE AUDITIVE- muzică vocală, muzică instrumentală, vocală și instrumentală combinate, muzică concretă electronică; artele muzicale pot fi de asemenea clasificate în fucṭie de natura produsului, de formele și funcṭiile sale.
LITERATURA; ARTE ALE COMPOZITIEI VERBALE- definită drept „artă sau grup de arte dedicate combinării cuvintelor și a înṭelesurilor în forme care produc sau sunt destinate să producă un efect satisfăcător”sau „arta de a aranja cuvintele”, însă simte nevoia să facă anumite precizări.
Din punctul de vedere al formei, literatura se clasifică în:
literatură în proză;
poezie, vers și versificaṭie; prozodie;
poezie în proză; proză poetică sau lirică.
Definiṭia poeziei este mai greu de realizat, mai ales datorită omniprezenṭei mijlocului de expresie, în acest caz cuvintele, precum și din cauza faptului că un cuvȃnt poate fi folosit în moduri atȃt de diferite. Un cuvȃnt, spune Webster, este „un sunet sau o serie de sunete articulate care, printr-o asociaṭie convenabilă cu o anumită semnificaṭie fixă, simbolizează și comunică o idee, fără a fi divizibil în unităṭi mai mici, capabile de o utilizare independentă… De unde, caracterul scris au tipărit sau o combinaṭie de caractere, exprimnȃnd o asemenea unitate de vorbire”. Aceste definiṭii se referă la mijlocul de expresie care este cuvȃntul, însă nu vorbesc despre procedeul de a crea literatura, crezȃnd că acest fapt este rezultatul inspiraṭiei.
În ceea ce privește produsul, se urmăresc, în realizarea definiṭiilor, două tipuri de elemente. Primul este cel legat de formă, în timp ce al doilea este cel legat de fond.
În ceea ce privește modul de transmitere, literatura poate fi auzită, atunci cȃnd este rostită, poate fi citită, anume prin simboluri vizuale sau „pipăită” în limbajul Braille. Fiind iniṭial transmisă prin viu grai, fiind artă auditivă, în creaṭii folclorice, ea a devenit, prin scriere, legată de vizual.
Din punct de vedere al dezvoltării ideilor, al funcṭiei și modului general de compoziṭiei, literatura poate fi:
literatură narativă( cu toate subdiviziunile sale);
literatură dramatică;
scrieri lirice;
literatură expozitivă, explicativă și retorică( eseuri, tratate, predici, etc.);
literatură mixtă ( istorie, dialoguri filozofoce, jurnale de însemnări, proverbe etc.)
ARTE ALE REPREZENTAṬIEI PUBLICE; ARTE TEATRALE- arte audiovizuale deoarece prezintă publicului o succesiune de stimuli care provin din înfăṭișarea, acṭiunile, cuvintele sau interpretarea muzicală a actorilor, precum:
dans, balet, dans de salon;
pantomimă;
arte ale vorbirii- oratorie, elocinṭă, interpretare teatrală, recitare, nararea povestirilot, jocul actoricesc și conversaṭia;
o reprezentare dramatică implică mai multe arte, precum scenografia, regia, decorurile, iluminarea scenei, machiajul, costumele, mimica , etc.
operă, dramă muzicală;
spectacol de varietăṭi;
teatru de păpuși;
cinematografie.
ARTE AL SIMṬURILOR INFERIOARE- destinate să producă plăcere estetică, precum arta culinară sau cea a parfumurilor;
ARTE ALE ASPECTULUI PERSONAL- atenṭie acordată aspectului fizic și comportamentului în societate.
Aceste arte intră, fiecare în parte, sau luate pe grupe, în relaṭie cu literatura. Relaṭia literaturii cu pictura este tratată pe larg de Elza Cenușă în Literatură și pictură. Autoarea menṭionează înclinaṭiile pe care o mare parte din scriitori, aparṭinȃnd unor perioade diferite, le-au avut faṭă de artele vizuale, îndeosebi pictura, desenul și arhitectura. De asemenea, se prezintă și o serie de influenṭe care apar ca urmare a faptului că autorii au experimentat artele vizuale. Poeziile sunt dominate de imagini vizuale, de culori, autorii încercȃnd să repete performanṭele picturii, plecȃnd de la jocul cu umbre și lumini, pȃnă la jocul perspectivelor, purtȃnd uneori și titluri care le dezvăluie intenṭia, precum Pastel sau Acuarelă. Dintre autori, se trec în revistă Bacovia, Arghezi, Macedonski, Ion Pillat, Eminescu, Ștefan Petică, iar dintre prozatori, Mateiu I. Caragiale. Proza este influenṭată și de arhitectură, în descrierile de exterior, observȃndu-se adesea ochiul format al arhitectului, cum este cazul lui George Călinescu. Despre relaṭia picturii cu poezia, îndeosebi, urmează să vorbim în subcapitolul următor.
I.1. Literatura și artele vizuale
Deoarece tema acestei lucrări este una în care opera literară este pusă în relaṭie cu celelalte arte, se cuvine să începem cu o scurtă prezentare a termenului literatură. Enciclopedia Britanică o numește simplu, „Ansamblu de lucrări scrise. Denumirea se aplică în mod traditional acelor scrieri în versuri și în proză care se disting prin intenṭiile autorului și prin măiestria execuṭiei.”
Deși numele termenului este preluat de la cuvȃntul littera (o literă a alfabetului) sugerȃnd totalitatea lucrărilor scrise, este de menṭionat faptul că o astfel de raportare duce la o definiṭie incompletă, deoarece exclude literatura orală, ea fiind la baza celei scrise, prin creaṭiile folclorice.
Un alt termen des întȃlnit, este cel de beletristică (fr. belle lettres), termen prin care se pune accentul pe ideea de frumos, văzută ca o condiṭie sine qua non. Literaritatea este generată, pe de o parte de conṭinutul metaforic, de valorificarea sensurilor conotative ale limbajului, pe de altă parte de posibilitatea de a comunica dincolo de cuvinte un mesaj subminal. Texul literar trebuie să creeze expresivitate, să genereze imagini estetice, să sensibilizeze publicul
Literatura este în mod evident înrudită cu celelalte arte. O operă dramatică pusă în scenă devine piesă de teatru, multe filme sunt realizate după opere epice, în timp ce muzica poate fi compusă după subiecte din literatură, de exemplu povești clasice de iubire devenite compoziṭii de operă, precum cea dintre Tristan și Isolda sau Romeo și Julieta.
Pictura, la rȃndul ei, este „arta care constă în realizarea unor desene imaginare sau abstracte, create prin aplicarea unor vopsele colorate pe o suprafaṭă bidimensională, plată”.
Adesea literatura generează apariṭia unor tablouri, influenṭate de aceasta, de exemplu Tristan și Isolda, de Salvador Dali. Uneori aceste tablouri pot avea rolul unei anexe care să completeze și să susṭină mesajul operei literare, sub formă de gravură, desen sau chiar pictură amplă. Un exemplu în acest sens este pictura religioasă, realizată cu scopul accesibilăṭii învăṭămintelor religioase tuturor categoriilor sociale și tuturor vȃrstelor. Mesajele religioase sunt uneori mai ușor de înṭeles dacă, pe lȃngă poveste, cititorului i se prezintă și o reprezentare vizuală a acesteia, o frescă sau un simbol. Aceste informaṭii apar și în manualele de literatură, la tema Literatură și pictură religioasă, însă sub o formă de prezentare cronologică a gravurilor și mesajelor religioase, fără a se vorbi depre latura estetică a acesteia și despre mesaj.
Modul în care pictura a influenṭat literatura este prezentat de Elza Cenușă, autoarea considerȃnd că frecventarea și cunoașterea profundă a mai multor arte nu poate decȃt să îmbunătăṭească textul literar. Dintre marile nume ale istoriei literare, autoarea menṭionează pe Asachi și pe Hasdeu, despre care afirmă că au avut înclinaṭii arhitecturale, lăsȃnd în urmă construcṭii dene de aprecierea contemporanilor, în timp ce Mihai Eminescu și George Bacovia s-au afirmat ca buni cunoscători ai desenului. Despe Alexandru Odobescu știm că a realizat primul tratat de arheologie din ṭara noastră, iar despre George Călinescu știm că a avut o activitate intensă ca pictor și violonist, unele din picturile sale regăsindu-se apoi în paginile de descriere din romane. Lor li se alătură Tudor Arghezi, Adrian Maniu și Felix Aderca.
Merită menṭionat rolul deosebit al lui George Bacovia, deoarece a folosit jocul petelor de culoare la un alt nivel, nemaiîntȃlnit pȃnă atunci în literatura romȃnă, ajungȃnd la statutul de vizionar. „Culoare, ritm, sonorităṭi pure -iată elementele care descătușează versul său de sentimentalismul poeziei tradiṭionaliste, lansȃndu-l pe orbita poeziei moderne”. Arghezi aduce în discuṭie „plasticitatea cuvȃntului”, menṭionȃnd că ideea are nevoie de plastic pentru a putea fi exprimată în formă simplificată, pentru a fi prezentată în esenṭa ei.
Ion Vinea susṭinea că „Poemul e rezultanta tuturor artelor, muzica, plastica, literatura- sunetul, natura, verbul- se rezolvă în poezie” .Alexandru Macedonski a prezentat, de asemenea, poezia simbolistă ca suma celorlalte arte. „Poezia viitorului, spunea el, nu va fi decȃt muzică și imagine; aceste două eterne și principale sorginṭi ale ideii”, însă a susṭinut mai mult influenṭa muzicii asupra poeziei, nefiind la fel de hotărȃt în a susṭine influenṭa picturii asupra creaṭiei poetice. Își imagina o influenṭă a picturii mai mult de natură exterioară, precum o vedem manifestată în dorinṭa de a tipăti epopeea Thalasa, pe hȃrtie de diferite culori, în funcṭie de starea de spirit sugerată de fiecare capitol, însă condamnă atitudinea de a transforma creaṭiile în tablou, preferȃnd sobrietatea clasicismului. Ștefan Petică, apropiat al lui Macedonski, face pentru prima dată în literatură apropierea între simbolism și impresionism, apreciind tehnica simboliștilor drept „izolarea senzaṭiilor și redarea lor printr-un echivalent de imagini (…) De aici impresionismul ca procedeu tehnic, așa de celebru în pictură.” Făcȃnd referire la Flaubert, Petică observă că „chiar atunci cȃnd artistul nu a întrebuinṭat cuvinte luate din domeniul picturii sau al culorilor, el face o puternică impresie plastică sau vizuală”
Desenul este „artă sau tehnică de a produce imagini pe o suprafaṭă, de obicei din hȃrtie, prin intermediul unor semne efectutate cu grafit, cerneală, cărbune sau pastel”.
La rȃndul ei, fotografia poate fi considerată a opta artă, fiind extrem de prezentă în societatea contemporană, a „generaṭiei selfie”. Ea este o formă de a capta frumosul, iar, datorită evoluṭiei tehnologiei, pare atotputernică. În mediul virtual, acolo unde fotografia se simte la ea acasă, găsim și un nou mod de interdisciplinaritate: versuri, creaṭii atȃt clasice, ale unor autori consacraṭi, cȃt și încercări timide, prezentate pe fundal muzical și însoṭite de fotografii care captează artistic lumea înconjurătoare
Caricatura, la rȃndul ei, este o formă de artă, sub mai multe forme: caricatură de satiră, de gag, caricatura de șevalet, caricatură portretistică, simbol sau metaforică, la care se adaugă și desenele animate. La fel ca și în celelalte arte, aceasta surprinde și evideṭiază o trăsatură fizică sau morală a personajului, acesta fiind redus la cȃteva elemente semnificative. Caricatura influenṭează adesea și romanele, lăsȃnd impresia de parodie, cum este cazul lui Urmuz, prin Pȃlnia și Stamate.
Cinematografia este, la rȃndul ei, una dintre artele care se bazează pe vizual, mai ales în perioada de început. Acum, relaṭia ei cu literatura este una foarte strȃnsă, operele dramatice și cele epice devenind filme, influenṭate adesea de viziunea regizorală, fapt care le subliniază statutul de artă independentă.
I.2. Literatura și sculptura
Inclusă în categoria artelor vizuale, sculptura este o artă a reprezentării, fiind produsă prin modelarea materialelor dure, sub formă de obiecte tridimensionale. Scopul pentru care au fost produse ṭine fie de magie, fie este unul strict ormanemtal. Materialele sunt diverse: lut, ceară, metal, lemn, os, pietre preṭioase, plastic etc.
Thomas Munro afirmă că produsele sculpturii sunt „de obicei statice, dar cuprind și tipuri mobile, ca marionetele. El sunt uneori policrome, dar în prezent sunt lăsate de obicei în culoarea și texura natuală a materialului, sau dintr-o textură artificială și relativ uniformă”. Unele din sculpturi au pierdut policromismul, în urma trecerii timpului, însă ele sunt mult mai frumoase, precum este cazul lui Venus din Millo.
Sculptura a fost cea mai importantă reprezentare artistică a Greciei antice. Faptul că multe din aceste sculpturi au la baza creaṭii literare, este incontestabil. Miturile fundamentale, Orfeu, Cupidon, Phoenix, precum și reprezentările zeitătilor, au rămas peste veacuri. În acest sens menṭinăm Pietat, creaṭia lui Michelangelo, înfăṭișȃnd pe Madona ṭinȃnd în braṭe pe fiul sacrificat, devenită simbol al suferiṭei materne, Statuia lui David, a aceluiași sculptor este simbol al luptei pentru libertate, Afrodita este simbolul frumuseṭii feminine, Gȃnditorul lui Auguste Rodin devine simbol al poezie, și lista poate continua.
Cȃt de mult pune un sculptor din sufletul său în propria creaṭie, ne lămurește Pygmalion, care, în opera lui Ovidius, se îndrăgostește de propria operă. Nichita Stănescu scrie un volum numit Căṭre Galateea, nume care se identifică cu sculptura lui Pygmalion, volum în care se încearcă înṭelegerea acestei relaṭii autor-operă. De altfel, în Lecṭia despre cub, Nichita prezintă poezia ca fiind realizată cu unelele sulpturii și vede creaṭia ca o formă de a imita divinitatea, fără însă a fi posibilă fără ajutorul inspiraṭiei divine. Pntru a fi considerată frumoasă, ea pretinde trei condiṭii: întâi, integritatea sau perfecṭiunea, cãci lucrurile lipsite de ea sunt prin însãși aceastã lipsã urâte, în al doilea rând, proporṭia cuvenitã sau armonia și, în fine, claritatea, motiv pentru care cele care au culoare strãlucitoare se numesc frumoase.
I. 3. Literatura și muzica
În Enciclopedia Britanică, muzica este o artă preocupată de combinarea sunetelor vocale sau instrumentale, si de frumuseṭea formei sau de exprimarea emoṭională” În definiṭia din Dicṭionarul explicativ al limbii romȃne, observăm că întȃi se pune accentul pe trăirea afectivă, fiind însă văzută și ca o știinṭă: „Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. Știinṭă a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei”.
Această nehotărȃre în a o încadra în categoria artelor sau în cea a știinṭelor, îl face pe Thomas Munro să afirme: „muzica este arta de a aranja sunetele într-o strȃnsă succesiune temporală, și adesea în combinaṭii simultane, în așa fel încȃt să prezinte o oarecare regularitate și continuitate a variaṭiei de ritm și de obicei de înălṭime” .
Muzica însoṭește omul în toate momentele decisive ale vieṭii, avȃnd atȃt un rol ritualic cȃt și unul ce ṭine de amuzament. Prin ea, omul își transmite atȃt tristeṭea cȃt și bucuria.
O parte a literaturii este dedicată în întregime muzicii, anume literatura orală, doinele, baladele, colindele sau alte forme de cȃntece ritualice, mai mult sau mai puṭin profane, care impun textul alături de muzică, prin ritmul specific dar și prin contextul temporal și zonal de care depind. Urăturile la început de an au un farmec greu de egalat, raportȃndu-se la contextul social sau politic, prin pamflet. Iliada și Odiseea, marile scrieri ale Greciei Antice, sunt, la origine, poeme epice orale ce se transmiteau „de la om la om” de-a lungul secolelor, fiind modificate și îmbunătăṭite de cântăreții mai buni și atingând în cele din urmă acea formă care ne-a fost transmisă până astăzi de Homer (sfârșitul secolului al IX-lea, începutul secolului al VIII-lea î. Hr.).
Mai tȃrziu, Renașterea, dar și Barocul ne aduc muzica lui Bach. Ariile lui Bach sunt comentarii lirice cu mijloacele de exprimare ale epocii, de exemplu Îndură-te Doamne redă căința amară a lui Petru, după ce s-a lepădat, ca un mare laș, de Christos. Mozard vede relaṭia dintre literatură și muzică drept un ritual matrimonial, precum în Nunta lui Figaro. Schubert a dat un puternic conținut dramatic unor lieduri, ele fiind deopotrivă tablouri psihologice și scene dramatice, precum Frumoasa morăriṭă. Wagner transformă legenda, în special cea istorică, în dramă muzicală (Olandezul zburător) .
Schimbȃnd registrul și trecȃnd la literatura romȃnă, descoperim numeroase creaṭii compuse de la început pentru a fi cȃntate, de exemplu romanṭele eminesciene (Pe lȃngă plopii fără soṭ, și Sara pe deal), alături de șlagăre precum Ploaie în luna lui Marte sau Emoṭie de toamnă, creaṭiile lui Nichita Stănescu, cȃntate de Nicu Alifantis sau de Paula Selling. Ion Minulescu este creatorul a numeroase romanṭe, cuvȃntul romanṭă fiind prin natura lui văzut ca aparṭinȃnd atȃt literaturii cȃt și muzicii.
Despre felul în care muzica influenṭează creaṭia lui George Bacovia vom vorbi într-un capitol dedicat acestei relaṭii muzică- poezie.
II. Simbolismul
II. 1. Simbolismul european
Simbolismul este primul curent literar care a cunoscut o sincronizare mondială. Începutul acestuia ṭine de spaṭiul francofon, însă se extinde rapid în toată Europa, mai ales în cea estică, ajungȃnd chiar și în America și este văzut ca o reacṭie împotriva romantismului retoric, parnasianismului și naturalismului.
Numele curentului este legat de Jean Moréas, considerat iniṭiatorul mișcării literare. Marii poeṭi de orientare simbolistă sunt Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud și Stéphane Mallarmé.
Caracteristicile simbolismului pot fi grupate astfel:
Termenul de simbol provine din limba greacă, symbolon (semn de recunoaștere) și reprezintă „un mod de constituire a imaginilor artistice, prin atribuirea unor semnificaṭii noi, iniṭiale, obiectelor, fenomenelor și fiinṭelor”. Termenul definește relaṭia dintre imaginea artistică și starea sufletească nenumită, doar sugerată.
Sugestia reprezintă un mod prin care poezia se apropie de magie și cȃntec. Charles Baudelaire afirmă că este „o specie de vrăjitorie evocatoare”.
Corepondenṭele sunt văzute „ca un raport între eul poetului (microuniversul spiritual) și întreaga lume (macrouniversul)”. Poezia devine o formă de magie al cărei scop este de a dezvălui relaṭiile dintre om și Cosmos. Faptul că un poem de referinṭă din opera baudelairiană poartă titlul Corespondenṭe, nu face decȃt să evidenṭieze importanṭa acestora pentru literatura simbolistă. Arthur Rimbaud menṭionează relaṭia dintre sunete și culori care dă naștere sinesteziei.
Muzicalitatea este bivalentă. Vorbim de o muzicalitate interioară (întȃlnită îndeosebi în opera lui George Bacovia), dar și de o muzicalitate exterioară (întȃlnită în opera lui Minulescu). Drept instrumente, ea se foloseșṭe de cultivarea sugestiilor sonore, folosirea expresivităṭii sunetelor, folosirea repetiṭiei, cu scopul de a reda stare pe care o simte eul liric, devenită obsesie.
Prozodia cunoaște introducerea versului liber, sau a versului alb, iar la nivelul măsurii observăm că nu se mai respectă neapărat cerinṭele prozodice anterioare, anume cele cerute de clasicism și romantism, deoarece scopul nu mai urmărește efectul de simetrie, ci realizarea anumitor combinaṭii sonore care se apropie de compoziṭia muzicală. Primul exemplu în acest sens îl reprezintă poezia Hinov, din 1880, scrisă de Alexandru Macedonski.
Temele și motivele simboliste sunt următoarele:
Orașul, cu instituṭiile sale, cu mansardele sordide, cu bolnavii de ftizie , vagabonzii, artiștii ambulanṭi, devine un simbol al vieṭii moderne;
Natura citadină ia locul vegetaṭiei sălbatice, primitoare, a romantismului, prin evocarea parcurilor autumnale, cu alei și havuzuri, cu parfum ul specific;
Senzaṭia solitudinii, damnarea, întȃlnită la Ștefan Petică și George Bacovia, aduce cu sine trăiri caracteristice: spleenul, plictisul, baudelairian, tristeṭile nedefinite, nevrozele, nostalgia trezită de insatisfacṭia imediată a existenṭei, mirajul difuz al depărtărilor;
Evadarea, plecarea spre necunoscut, simbolizată de corăbiile cu pȃnze, insule pierdute în ocean, fiorduri, zăpezi nordice, păduri tropicale, toate acestea îl fascinează pe poetul simbolist;
Atitudinea protestatară, iniṭiată de Èmile Verhaeren, își găsește ecou și în poezia romȃnească.
II. 2. Simbolismul romȃnesc
Simbolismul romȃnesc s-a conturat ca expresie a unei alte sensibilităṭi, a unor stări sufletești necunoscute predecesorilor. În noul cuent literar s-au cristalizat psihologia și aspiraṭiile intelectualităṭii citadine, indeosebi a celei mic-burgheze sau de origine rurală, uneroi proletarizantă.
Meritul hotărȃtor al acestei mișcări îl constitui dislocarea și dizolvarea epigonismului eminescian de la sfȃrșitul veacului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Întȃia generaṭie simbolistă s-a conturat în jurul revistei Literatorul și al cenaclului condus de Al. Macedonski, în perioad a 1880-1904. Deschizător de drumuri în poezia simbolistă autohtonă, prin cenaclul Literatorul, Macedonski își exprimă opinia în articolul „Despre logica poeziei”, unde își propune să identifice similitudini între muzică și arta versului. Dimitrie Anghel (1872 – 1914), poet de structură romantică, se apropie de simbolism prin: rafinamentul senzațiilor olgactiv – muzicale, predispoziția pentru reverie, preferința pentru stări vagi, nedefinite, corespondențe între ființa umană și elemente ale universului, cultivarea poemului în proză.
A doua etapă a simbolismului romȃnesc, iniṭiată de profesorul Ovid Densusianu, corespunde formal cu apariṭia revistei Vieaṭa nouă( 1905-1925), și se manifestă acum ca o reacṭie de protest împotriva sămănătorismului și a poporanismului.
Simbolismul „exterior”, minulescian, reprezentat de Ion Minulescu (1881 – 1944), nu este un simbolism de substanță, ci mai mult prin mijloace decât prin viziune și sensibilitate. Se manifestă atracție față de tehnica și motivele simboliste: numărul fatidic/prevestitor, mirajul depărtărilor, efectele sonore, neologisme cantabile, numele proprii exotice, sonore, însă tristețea, nota gravă îl apropie de simbolismul autentic.
Simbolismul autentic, bacovian, reprezentat de George Bacovia (1881 – 1957), cel mai mare poet simbolist român; poezia sa îmbină toate trăsăturile esențiale specifice simbolismului. Problema simbolismului Bacovian a fost studiată cu același interes pe care criticii literari l-au acordat demonstrării apartenenṭei lui Eminescu la romantism.
II. 3. Simbolismul bacovian
De la primul volum, Plumb (1916), apărut prin colectă publică (la inițiativa lui C. Banu, Ion Pillat, D. Davidescu, Adrian Maniu), în preajma Primului Război Mondial, în condiții oarecum nefavorabile, până la ultimul volum, Poezii (1957), Bacovia, modern în viziune și scriitură, încearcă permanent, cu fiecare volum, noi experiențe poetice (trecând prin simbolism, expresionism, modernism, avangardism).
Eugen Lovinescu era de părere că legătura poeziei bacoviene cu literatura simbolistă „e prea făṭișă ca să fie nevoie să o subliniem mai mult”.
Gheorghe Crăciun consideră că, în general, criticii literari au evitat să analizeze zonele de pur simbolism din opera bacoviană, preferȃnd să arate care sunt elementele prin care se îndepărtează de simbolism. Acesta este de părere că „toṭi simboliștii minori (Tradem, Iuliu C. Săvescu, Obedenaru, Iacobescu, etc.) se regăsesc în opera lui, ceea ce înseamnă că Bacovia reprezintă sinteza lor majoră și încă ceva pe deasupra”. Vorbim de un simbolism atipic.
George Călinescu vede în poezia lui Bacovia o „pastișă a simbolismului francez, însă pe temperamentul unui Traian Demetrescu”, incluzȃnd și emoṭia poetică, dar și cȃmpul relaṭiilor intertextuale.
De la precursori moștenește „sentimentalismul proletar, ṭinuta de refractar, nostalgia maladivă, «filosofiile» triste și mai ales tonul de romanṭă sfȃșietoare”.
De la baudelairianiști (Rodenbach, Rimbaud, Verlaine) preia „ploaia insinuantă, rece, provincia, urȃtul în descompunere; toamnele insalubre, tusea și ftizia vin de la tuberculosul Jules Laforque; în sfȃrșit, nevrozele, macabrul, sentimentalismul morbid, calviristele care cȃntă marșuri funebre de Chopin își au originea în Maurice Rollinat”. Călinescu vorbește și despre un satanism care iși are punctul de plecare în Rollinat și în Edgar Poe, un romantism al lugubrului, o poză în care nici poetul însuși nu crede.
În a doua perioadă a creaṭie avem o altă „poză”, și anume, simularea pierderii șirului ideilor, în care putem identifica „pretenṭia de filosofie, declaraṭia absurdă cu aparenṭă de profunditate, intervenṭia prozaică”precum în Scȃntei galbene: „Vom spune că toamna a venit foarte trist…”.
Eugen Lovinescu vorbește despre poezia „de atmosferă”, în care apar culori, anotimpuri, o poezie văzută ca „o nimicire a vieṭii, nu numai în formele ei spirituale ci și animale”.
Theodor Codreanu raportează poezia bacoviană la tradiṭia romȃnească, amintind în acest sens despre o afirmaṭie a poetului dintr-un interviu acordat lui Mihai Petroveanu în care recunoaște originea curentului decadent simbolist al lui Macedonski rezultat din romantismul lui Eminescu și clasicismul lui Alecsandri, de la acesta din urma preluȃnd pastelul, mai exact un „antipastel”. Plecȃnd de la un articol al lui I. Constantinescu, tragem concluzia că și cromatica a fost preluată de la Eminescu, însă în manieră proprie.
Negoiṭescu identifică trei etape creatoare: eminesciană, macedonskiană și una proprie, în care și-a găsit identitatea poetică.
Perioada în care vorbim de autenticitate, de bacovianism, se încadrează între anii 1899-1916, apogeul fiind anul 1916, al apariṭiei volumului Plumb.
Prima monografie despre Bacovia a fost realizată în 1958, de Svetlana Matta, iar apariṭia bacovianismului a fost considerată un fapt care ṭine de geografie-capital, occidentalizarea în marginea Europei, el fiind un occidental la Delta Dunării, avȃnd o substanṭă exclusiv citadină.
Mihail Petroveanu găsește asemănări cu literatura expresionistă a lui Georg Tralk și cu literatura absurdului (A Camus, S. Becket, Kafka), idee preluată și de Laurenṭiu Ulici și I. Constantinescu.
Dumitru Micu, în cartea sa, Modernismul românesc, în capitolul dedicat lui Bacovia, Solitarul avangardist, consideră că poetul este primul care, anticipând pe Kafka, Artaud, Beckett, Camus, face „antiliteratură", „camuflată până la Stanțe burgheze, deghizată sub literaturizări convenționale, nedisimulată începând cu acest volum".
Concluzionȃnd, Bacovia este greu de încadrat într-un curent literar. El a fost clasificat simbolist (E. Lovinescu), romantic (P. Constantinescu), expresionist (Ov. S. Crohmălniceanu, I. Negoițescu, L. Ulici), suprarealist (L. Boz), sau avȃnd un rol important ca deschizător de drumuri al postmodernismului (M. Cărtărescu, Marian Popa, I. B. Lefter).
Academicianul Mihai Cimpoi preia o încardare realizată de Daniel Dimitriu, confom căreia fișa de încadrare a poetului ar putea arăta în felul următor: clasic, baroc, tradiționalist romantic, antiromantic, simbolist, postsimbolist, antisimbolist, decadent, impresionist, preexpresionist, expresionist, fauvist, suprarealist, modernist, postmodernist. El rătăcește între toate aceste elemente, se consideră un damnat, asfel încȃt nu își dorește să aparṭină unui grup. Este un Sisif care și-a acceptat condiṭia, cu capul plecat, așa cum îl găsim reprezentat și în centru orașului care i-a marcat existenṭa.
Identificăm trei elemente care duc la dezagregarea și la dezordinea lumii: focul, care mocnește si agonizează, apa, care descompune, vântul, ale carui sunete sinistre reprezintă simbolic dezechilibrul lumii.
Se cultivă teme și motive specifice : condiția poetului și a poeziei, natura, iubirea, starea de nevroză, citadinul, moartea, evadarea, claustrarea ( teme ), singurătatea, melancolia, spleen-ul, misterul, ploaia, toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul, golul, agonia (motive). Dintre motivele simboliste recurente, se evidenṭiază:
Motivul singurătăṭii, prezentat sumbru, preluat din romantism, însă spre deosebire de Eminescu, Bacovia îl consideră sursă de angoasă și spleen.
Motivul toamnei și al ploilor, devine ploaia-moină ca regim nocturn al orașului, declanșȃnd tristeṭi acute și conducȃnd la moartea visurilor. Toamna și iarna produc depresia, primăvara dă stări de nevroză prin verdele crud, prea strident, căldura soarelui de vară descompune materia, precum în poezia Cuptor, în timp ce iarna provoacă frica de moarte, deoarece albul zăpezii este murdărit de noroi și de sȃngele de la abator.
Motivul iubirii este complet diferit de perspectiva romantică. Dragostea este maladivă, dăunătoare, supusă eșecului și ducȃnd doar la suferinṭă.
Motivul acompaniamentului muzical tinde spre anumite instrumente preferate, precum clavirul, pianul, caterinca, dar și ritmuri precum valsul, fanfara. Acestea sunt completate de plȃns, de scȃrṭȃitul agonic, de zgomotul ploii sau al vȃntului.
Motivul golului apare bivalent: golul spaṭial (pustiul camerei din care se aude tusea vecinului tuberculos, golul orașului și al mormȃntului) și golul temporal al haosului.
Motivul agoniei este grupat avȃnd în vedere cifra trei, reprezentȃnd cercuri concentrice ale universului liric bacovian. La baza lui stă omul, cel mai mic punct, urmat de natură și Cosmos.
Culorile universului bacovian sunt cele ale bolii, agoniei și morṭii: galbenul toamnei, ca însoṭitor al negrului funerar, roșul sȃngelui ca lacrimi ale Cosmosului, violetul strigătul sufletului traumatizat de înserarea de toamnă, cenușiul plumbului simbolul apăsării, depresiei poetului, iar negru este al scrumului .„Bacovia nu numai că a coborât în Infern, ci și-a dus acolo și cititorii" .
Poezia este pentru el un joc periculos, care este captivant și fatal în același timp: „Din jocul de-a poetul nu poți ieși niciodată. Mulțimea își trăiește viața în felul ei, și face bine. Cine trece dincolo își arde aripile, își scurge tot sângele."
III. Poezia bacoviană si celelalte discipline
III.1. Poezia bacoviană și artele vizuale
III.1.1.Poezia bacoviană și pictura impresionistă și postimpresionistă
Dacă, așa cum arată Nicolae Balotă, simbolismul apare „ca o variantă poetică a impresionismului” și dacă, așa cum arată simbolimul francez, artei poetice a lui Verlaine i se găsesc analogii nu doar în pictura lui Monet, ci și în sculptura lui Rodin, romanul lui Huysmans, teatrul lui Maeterlinck și filosofia lui Bergson, tot așa pot apărea analaogii între poezia lui George Bacovia și picturile lui Munch, Cezanne, Van Goght, Monet, muzica lui Wagner sau sculpturile lui Brȃncuși.
Nu putem vorbi despre culoare în poezia lui George Bacovia, fără a aminti de capitolul Glasul culorilor, prezent într-o operă dedicată întregii activităṭi literare a marelui poet, capitol editat de Constantin Călin, care începe cu o trecere în revistă a unui interviu dat de poet lui I. Valerian: „În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau audiṭie colorată, cum vrei s-o iei. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine o audiṭie colorată” .Fragmentul lasă impresia că poetul era conștient de faptul că, după o perioadă, opera lui se va raporta atȃt la muzică cȃt și la pictură.
Cromatica are, în poezia bacoviană, statutul de protagonist, poetul reconstituind lumea cu minuṭiozitate, culorile fiind astfel definitorii. Cinci sunt culorile la care putem reduce întreaga poezie bacoviană: albul, negru, roșul, violetul și galbenul. Acesta din urmă este văzut ca rezultat al reacṭiilor chimice ale plumbului, amintind astfel de gri. Albul reprezintă reveria, însă apare adesea combinat cu roșu, care simbolizează sȃngele, negrul invadează întreg univerul, ducȃnd la tristeṭe, suferinṭă, valoarea lui fiind de culoare a doliului, în timp ce galbenul amintește de paloarea oamenilor bolnavi, respectiv de moarte. Trimiterile care derivă din prezenṭa galbenului sunt cele către sulf (de natură olfacṭivă) și plumb (de natură vizuală). Culoarea de fundal, de la care se pleacă în realizare tabloului bacovian, este, de cele mai multe ori, griul. Prin prezenṭa lui încă de la început reușește să contamineze orice altă nuanṭă „aplicată” ulterior.
Prin culori sunt exprimate trăirile eului liric, fapt observat și de Perpessicius care afirmă că în lumea bacoviană „nu trebuie să căutaṭi a pătrunde totul, ca într-o clară problemă de aritmetică, în aceste versuri, oricum hieroglife, ce seamănă atȃt de mult cuvintelor spuse în somn, acelor puncte de foc ce luminează tapetul obscur al visului… Discret și încărcat de taine, d-l George Bacovia coboară în inima lirismului său ca intr-un tunel adȃnc. Acolo trebuie vizitat.”
Culorile universului bacovian sunt cele ale morṭii, ale agoniei, ale suferinṭei. Aceste elemente ṭin de simbolism, fapt remarcat și de Gheorghe Crăciun, care susṭine ideea lui Vladimir Streinu, conform căreia Bacovia ar fi doar un eretic al simbolismului, un antisimbolism, însă aduce și următoarea completare: Bacovia, la începutul activităṭii poetice se încadrează într-un simbolism de factură aparte, pentru a ajunge spre finalul vieṭii, începȃnd cu volumul Stanṭe burgheze, să fie influenṭat de existenṭa imediată, inclusiv cea politică.
Poetul lasă impresia că nu-și traduce liric impresiile, ci doar se confesează. Constantin Ciopraga consideră că „nici plastica formelor, nici cromatica nu duc la imagini picturale, poetul susṭinȃnd, în felul impresioniștilor, vibraṭia, Ritmul unui moment sufletesc” .
Plumbul este părintele aurului și argintului, conform interpretării alchimiștilor. Putem extrage de aici ideea că există un centru al universului, reprezentat de cenușiu, fiind văzut aici ca un punct spre care ṭintește orice culoare, fiind însă lipsită de viaṭă.
Trei nonculori domină cromatica bacoviană: albul, cenușiul și negrul. Ele de fapt le ascund pe celelalte, albul conṭinȃnd întreg spectrul cromatic. Este surprinzător însă faptul că aceste culori apar la apus sau în întuneric. Alternanța de alb și de negru poate fi reprezentată astfel: albul ar sugera viața, o viață mineralizată, în hibernare, în timp ce negrul poate aduce conotații ale neantului, ale morții, în Decor, cele două elemente fiind departe de a descrie un pastel, așa cum ar sugera titlul. În pictură, albul de var este evitat, căci a căpătat o simbolistică mortuară. Sensul albului se transpune în această poezie în ṭinută formală, care respectă o anumită arhitectură. după fiecare strofă există cȃteva versuri care rămȃn izolate: „În parc, fantomele apar…”. Un astfel de decor nu apare în natură, ci doar în artă. Bacovia aranjează compoziṭia pentru a impresiona ochiul, intensifică albul prin folosirea contrastelor.alături de alb, negru înseamnă întunecare totală a lumii.
Despre intensitatea acestor culori sau despre frecvenṭa lor s-a vorbit mult. Merită menṭionate doar cȃteva opinii, precum cele ale lui I. Constantinescu, Daniel Dimitriu sau Aura Imbăruș. Aceasta din urmă consideră că, din cele 186 de prezenṭe ale culorii, 86, reprezentȃnd 46%, sunt cele de culoare „ireală”.
I Constantinescu, păstrȃnd aceeași intenṭie de clasificare a cromatismul, constată că, în ciuda afirmaṭiilor pe care le face autorul, culorile nu sunt foarte prezente, ba chiar putem afirma că există o tendinṭă de decromatizare, deoarece din cele 27 de piese, în 191 nu apare nicio culoare, fapt ce coincide cu o presupusă involuṭie a poeziei bacoviene, pe măsură ce autorul înaintează în vȃrstă.
Daniel Dumitriu constată însă, în lucrarea Bacovia după Bacovia, că sensul este spre poezia de pură notaṭie, simultană cu decromatizarea și cu stingerea tuturor ecourilor, ajungȃnd la tăcerea finală. Criticul vorbește despre faptul că, din cele 211 frecvenṭe cromatice, pseudo-culorile au un caracte majoritar, fiind identificate 92 de exemple (alb-48, negru-33, cenușiu-11). Lor li se alătură violetul cu 37 de exemple, albastrul (19), galben (18), auriu (11), verde (10), argintiu (9), rozul (8) și blondul (7). Surpinzător, predomină tonurile deschise. Tăcerea se asociază în poezie deopotrivă cu albul și cu negrul, roșul nu mai e pasiune, ci este roșul sȃngelui de la abator, galbenul nu mai e aurul alchimic ci culoarea plumbului ars (de care, în treacăt fie spus, se apropie din punctul de vedere al compoziṭiei chimice) și a frunzelor în cădere, verdele este unul crud, deranjant, albastru este prezent doar fugitiv în descrierea cerului și atunci doar pentru a lăsa loc norilor gri, violetul nu mai este, așa cum eram obișnuiṭi, culoarea fecundităṭii născută din amestecul roșului pămȃntesc cu albastrul ceresc, ci este semn de transmutare între cer și pămȃnt, fiind opusul vieṭii, al verdelui primăvăratic, făcȃnd trecerea de la viaṭă la moarte. Violetul apare la asfinṭit, împrumutȃnd semnificaṭiile sumbre ale acestuia, invadează lumea. Este culoarea care se apropie de negru, o nuaṭă a doliului, dacă e să ne gȃndim că, în clipa morṭii, Isus avea haine violet. I. Constantinescu conferă atȃta forṭă culorilor în opera bacoviană, încȃt aproape că devin obiecte, fapt ce îl apropie pe autor de expresionism.
Alexandra Indrieș clasifică folosirea violetului, avȃnd în vedere contextul, identificȃnd:
– un nivel real, în spectrul solar fiind culoarea finală cea mai rece,
– un nivel imaginar, sfȃrșitul zile sau nopṭii, orizontul vizibil,
– un nivel afectiv- la fel ca și în spetrul solar este limita de a îndura, angoasa,
– un nivel ideologic, simbolizȃnd decadenṭa burgheză,
– un nivel axiologic, disforic, avȃnd în vedere respingerea și fascinaṭia,
– nivelul abisului, pornirile thanatice dominȃnd pornirile erotice.
Referindu-se la Poema în oglindă și Plumb de iarnă, autoarea face o conexiune bazată pe asemănarea fonologic-grafică a semnificantelor violet-violent: „Violenṭă a iernii, a pustietăṭii, a singurătăṭii, a fiarelor sălbatice în Plumb de iarnă”. Dincolo de violet pot fi doar două lucruri: neantul sau roșu (un nou început).
Cenușiul este considerat culoarea primordială, considerȃndu-se că este perceput de copil încă din perioada intrauterină. Petre Pandrea, citat de Daniel Dimitriu, constată că Bacovia a înlocuit poezia cȃmpului, a pajiștei, cu cea a asfaltului, dominat de griul monoton.
Albul dă naștere unei vagi impresii de armonie, care ne trimite la vremuri viitoare, însă viitorul e o dimensiune care aproape lipsește, fiind evocat rar, doar de alb, roz și verde crud. Cromatic, ele pot fi asemănate cu niște resturi ale unui schelet, răsfirate în plin deșert. Prezenṭa verdelui crud reușește să redea, alături de roz și alb, pentru o scurtă perioadă, sentimentul de speranṭă. „Verde crud, verde crud…/Mugur alb și roz și pur…”.
Unele poezii se leagă de anumite tablouri, prin cromatică, prin starea sufletească pe care o transmit sau prin atmosfera pe care o redau. Prezentăm în continuare cȃteva exempe în acest sens.
Autoportret, desenat de Bacovia, reușește să transmită portretul său spiritual. Din acest tablou ne impresionează ochii mari, triști, stăpȃniṭi de mister, privind în aparenṭă în gol, dar în realitate ajungȃnd la esenṭa lucrurilor, asă cum doar sufletul artistului reușește să pătrundă. Prin jocul umbrelor, prin tristeṭea ajunsă în pargul disperării care se revarsă din acest tablou, Bacovia se apropie de E. Munch cu Ṭipătul, pictură care a fost adesea raportată la poemul Plumb. Perpessicius se regăsește în acest tablou, precum și în poezia Plumb: „Mergeam pe stradă împreună cu doi prieteni. Am simṭit o urmă de melancolie. Soarele apunea… Dintr-odata cerul s-a făcut roșu sȃngeriu. M-am oprit și m-am sprijinit de un gard… Mă simṭeam epuizat și m-am uitat la norii în flăcări, deasupra fiordului negru-albăstrui și deasupra orașului care atȃrnau asemeni sȃngelui ce curge de pe o spadă. Am auzit un ṭipăt puternic, nesfȃrșit, trecȃnd prin natură.” Același ṭipăt apare și la Bacovia venit dintr-un „suflet terorizat de deznădejdi amare, torturat de toate adversităṭile lumii contemporane, un dezrădăcinat tȃnjind, un mucenic al propriului destin implacabil”. Faptul că își ṭin chipul în mȃinile unduinde, în semn de disperare, uluire , de spaimă absolută, este completat de trupul fragil, care nu se poate nici el opune forṭelor universului. Doar podul, graniṭa celor două lumi, a apei și uscatului, rămȃne necontaminat de descompunere. Apele de un albastru sumbru ale fiordului lasă să străbată frȃnturi din cer, văzute ca limbi de flacări. Singurătatea reiese de aici la fel cum se deduce din versul „Stau singur lȃngă mort și era frig…”. Aflat între cele două lumi, poetul se plasează astfel între două abisuri: „golul inimii în faṭa golului timpului- două oglinzi care reflectă faṭă în faṭă imaginea unică a nimicniciei”, golul interior cȃt și cel exterior.
Același joc de culori, aceleași simboluri apar și în alte tablouri ale aceluiași autor. Mai exemplificăm în acest sens Dansul vieṭii, unde un personaj cu ochii pierduți dansează cu o femeie îmbrăcată în roșu. De o parte și de alta a cuplului, se află aceeași femeie, cu părul auriu. Într-o parte a tabloului, femeia poartă o rochie albă și zâmbește plină de speranță, în timp ce în cealaltă parte, este îmbrăcată în negru, reprezentând dezamăgirea.
Punctul de plecare al obsesiei bacoviene pare a fi, la nivel cromatic, negrul. Este semnul unei lumi care este condamnată la moarte, la apocalipsa focului. Prezent în poemul Plumb, negrul apare însă și înaintea acestui poem, în poezia Negru, însă, chiar în poemele unde nu este menṭionat, este presupus, fiind dedus din atmosferă.
Găsim și alte poeme care par a fi scrise după tablouri consacrate, precum Tablou de iarnă („Ninge grozav pe câmp la abator/Si sânge cald se scruge pe canal ;/Plină-i zăpada de sânge animal –/Si ninge mereu pe un trist patinor..”.), care ne amintește de Time of change, Morris Graves. Combinarea celor trei culori trimite la ideea de moarte. Roșul și negrul păsării, alături de alb, lasă impresia căderii în neant, în timp ce pasărea din umbră trimite la paralela moarte-viaṭă.
Imaginea de mahala de oraș, dominată de frig, zăpada murdară de sȃnge amintește de Village in winter, Edward Redfield.
Poezia Seară tristă( „Barbar, cînta femeea-aceea,/ Tîrziu, în cafeneaua goală,/ Barbar cînta, dar plin de jale, -/ Și-n jur era așa răscoală…) poate avea un ecou pictural în Băutorii de absint, Edgar Degas, din care reiese singurătatea în doi.
Plumb („Și-i atȃrnau aripile de plumb”) trimite la
Léon Fréderich, Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul, prin pierderea oricărei speranṭe, prin sentientul apocaliptic, prin culorile reci. Valul care se apropie în fundal acoperă în întregime cerul, asfel încȃt perspectiva răsăritului devine doar o utopie.
Absenṭa speranṭei este o idee prezentă și în tabloul lui Hugo Simberg, Îngerul rănit. Imaginea lui Eros cu aripile atȃrnate, rupte, asimilează prin acorduri grandioase aceasta stare originară de „urȃt”. Amorul este decăzut pȃnă la a fi un lucru macabru. Plumbul este mai rău decȃt toată moartea, decȃt toată existenṭa. Svetlana Paleologu Matta afirmă că „există trei elemente care ṭes și împletesc drama vieṭii moldovenești: singurătatea, beṭia și ploaia”. Chiar dacă a locuit departe de Bacău, Bacovia a luat cu el singurătatea, precum și sentimentul de izolare de lume, avȃnd pe fundal ploaia.
Totul se transformă în coșmar, precum în Johann Heinrich Fussli, Coșmarul, temerile existȃnd la fiecare colṭ. În această pictură ne frapează jocul de lumină și culoare, evidente fiind contrastul alb-negru, dar și nuanṭele de gri. Roșul care apare nu face decȃt să amintească de moarte, fiind un giulgiu simbolic. Ceea ce îngrozește privitorul sunt cei doi monștri, dar și sentimentul neputinṭei pe care îl degajă prezenṭa feminină.
Sunt nenumărate exemplele prin care poezia bacoviană își găsește corespondent în pictură, atȃt în cea impresionistă cȃt și postimpresionistă, însă noi ne limităm la această selecṭie.
III.1.2. Poezia bacoviană si desenul
Despre Bacovia știm că a fost și un desenator priceput, mai ales în portrete ale unor personalităṭi, dȃnd dovadă de un admirabil simṭ al observaṭiei, desene care pot fi văzute în Casa memorială George și Agatha Bacovia din București. Primul premiu primit de Bacovia nu a fost pentru literatură, ci pentru desen după natura, de la Societatea „Tinerimea Romȃnă”, în 1898.
Din cele cȃteva sute de desene care s-au păstrat peste ani, vorbim doar despre două: un portret al lui Eminescu, realizat minuṭios, iar al doilea reprezintă chipurile a trei copii. Ambele sunt o dovadă a sensibilităṭii poetului, respectiv pictorului Bacovia.
Manualele școlare redactate în ultimii ani, folosesc adesea desenele poetului, plasȃndu-le în vecinătatea textului poetic, pentru ca elevul să-și însușească și alte informaṭii despre scriitor. Un exemplu este pagina de manuscris pe care Bacovia a simṭit nevoia să deseneze, fapt ce confirmă afirmaṭia autorului conform căreia poezia lui este strȃns legată de desen, de pictură. De altfel, găsim adesea în literatură, mărturii ale celor care i-au fost elevi în perioada în care Bacovia a fost profesor la școala normală de băieṭi din Bacău, care afirmă că, după ce le punea elevilor drept model un obiect, petrecea minute în șir lȃngă fereastră, cu privirile pierdute în zare. Desenele lui George Bacovia ne permit să descoperim o altă latură a personalităṭii sale, anume faptul că avea umor. Dovadă stau trei caricaturi ale sale, ce reprezintă pe Krikor Zambaccian, Theodor Pallady și generalul George Manu.
III. 1. 3. Poezia bacoviană și sculptura
În analiza operei lui George Bacovia s-a apelat adesea la asemănările pe care le are aceasta cu sculptura lui Constantin Brȃncuși, unul dintre artiștii cei mai importanți ai secolului al XX-lea, fiind considerat fondatorul sculpturii moderne. Geniali amȃndoi în transmiterea acelor idei care să capteze sufletul romȃnesc, ei au eliberat atȃt sculptura cȃt și poezia de preponderența imitației mecanice a naturii, au refuzat reprezentarea figurativă a realității, au preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, au creat unitatea dintre sensibil și spiritual. Faptul că Bacovia a reușit să surprindă în poezie esenṭa lucrurilor, este de necontestat. Felul în care Brȃncuși face acest lucru este recunoscut de sculptorul însuși care afirmă: „Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.”
Sculptura Prometeu – 1911, aduce cu sine suprimarea treptată a detaliilor, capul lui Prometeu ajungȃnd sa aibă un aspect aproape sferoidal, întrerupt doar de subtila adȃncime a ochilor, de abia perceptibilele linii ale nasului și ale gurii, de forma urechii și de grumazul brusc gȃtuit. Devorat de existenṭă, Bacovia se simte și el un Prometeu, sacrificat pentru binele celorlalṭi.
În Primul ṭipăt– 1914, gura larg deschisă amintește de strigătul din poezia Plumb („am început să-l strig”), fiind un mijloc de exteriorizare a imensei dureri, așa cum pare și în tabloul lui Edgar Munch.
Prin atenṭia acordată formelor, prin reducerea universului la cȃteva elemente definitorii, George Bacovia devine, așa cum îl considera Mircea Scarlat în George Bacovia, „un Brȃncuși al poeziei”
Despre contrastul alb-negru, atȃt de des întȃlnit în opera bacoviană, putem vorbi și la Brancuși, în cele două versiuni ale sculpturii Pasărea în spaṭiu.
Sculptura Rugăciune, realizată ca monument funerar, prezintă tristeṭea unei fiinṭe umane, sentiment regăsit și la Bacovia. Sugerȃnd o femeie care se roaga, o femeie care se reculege în genunchi, nu o femeie care se tȃnguie, conferindu-i în felul acesta un simṭămȃnt de smerenie și de puritate, sculptura reușește să inspire prin numai cȃteva trăsături sentimentul de smerenie si evlavie.
III.2. Poezia bacoviană și muzica
Dintre toate artele, muzica este cea care ajunge cel mai ușor la sufletul omului, este cea care sensibilizează cel mai mult. Ea declanșează emoṭii instantaneu, uneori fără să existe o implicare voită a intelectului. Auzul, spun medicii, este ultimul dintre simṭuri care ne părăsește, iar despre rolul terapeutic al muzicii putem vorbi la nesfȃrșit. Poezia, la rȃndul ei, se folosește de cuvinte care pot sugera imagini, acorduri, dar și emoṭii mai mult sau mai puṭin definite, cu ajutorul senzaṭiilor, percepṭiilor sau reprezentărilor. Prin cȃntec, omul își exprimă atȃt tristeṭea cȃt și bucuria. Acesta a însoṭit omul din cele mai vechi timpuri, i-a fost alături atȃt în clipele de singurătate, cȃt și în comunitate, are în același timp un caracter sacru cȃt și unul profan. Mitologia prezintă muzica drept un concept atotputernic, ce poate îmblȃnzi fiarele și care poate sensibiliza orice suflet.
La fel ca și muzica, poezia se folosește și ea de sunete de ritm și cadenṭe. Spre deosebire de muzică, poezia apelează însă și la intelect. Ambele fac să vibreze sufletele, dar poezia implică un efort intelectual făcut conștient.
Poezia bacoviană se naște din educaṭia muzicală pe care a primit-o autorul în copilărie, acesta pledȃnd pentru impunerea studiului unui instrument muzical încă de la vȃrste fragede, motivȃnd ca acest lucru este important în dezvoltarea sensibilităṭii artistice. Activitatea artistică de mai tȃrziu este adesea legată de muzică, deoarece poetul publică în mai multe rânduri versuri în revista Muzică și poezie. În anul 1956 revista Muzica editează un număr întreg cuprinzând un grupaj de lieduri pe versurile sale. Muzica bacoviană este originală, dominată de monotonie profundă și pesimism. E greu de identificat sursa acestui pesimism în biografia autorului, în ce măsură el provine din natura curentului simbolist sau este o manifestare a fondului sufletesc bacovian. Dacă e să analizăm în linii mari viaṭă lui Goerge Bacovia, nu identificăm motive care pot explica această tristeṭe iremediabilă. A avut o viaṭă împlinită, o familie care l-a susṭinut și motivat. E drept că a cunoscut adesea și dezamăgirea provocată de societatea nedreaptă și a înfruntat și perioade dificile financiar, însă chiar și cȃnd i-a fost recunoscută valoarea, tonalitatea poeziilor lui a rămas la fel de tristă. Obsesia sunetului, a cȃntecului dezacordat, stării de izolare, a pustiului sugerat muzical, sunt elemente care duc la deznădejde, la sentimentul de tristeṭe profundă, la senzaṭia de rătăcire prin lume pȃnă la sfȃrșitul zilelor. Astăzi ne raportăm la poezia bacoviană ca un reper fundamental al literaturii romȃne, însă în timpul vieṭii sale Bacovia a avut de depășit indiferenṭa oamenilor sau de înfruntat nedreptăṭile lor. Primul volum de poezii îi apare destul de tȃrziu, la 35 de ani, după o perioadă în care muzica a avut un rol extrem de important. De altfel, întreg curentul simbolist atribuie o mare importanṭă muzicii, începȃnd cu afirmaṭia lui Paul Verlaine, ce recomanda în vestita sa Arta poetici: „De la musique avant toute chose”, considerând arta muzicală capabilă de a trezi cele mai variate sentimente. Acest curent are în vedere o sistematizare muzicală, plecȃnd de la procesele sonore. În aceeași măsură, Jean Moréas, aduce în discuṭie faptul că poezia trebuie să sugereze, nu să descrie, fapt pe care îl face muzica. Eufonia se realizează cu ajutorul instrumentelor muzicale, introduse în poezie. Plecȃnd de la mărturisirea poetului, conform căreia muzica a fost importantă pentru el, ajungem să înṭelegem de unde vine această obsesie a muzicii:„În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau audiție colorată, cum vrei s-o iei. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influență colorantă. Întâi am făcut muzică și după strunele vioarei am scris versuri. Fie după note, fie după urechea sufletului, acest instrument m-a însoțit cu credință, până azi. Am făcut și compoziție pentru mine”, afirmă Bacovia în 1929 în unul din puṭinele interviuri, răspunzȃnd unei întrebări a lui I. Valerian. Mai mult chiar, conform mărturisirilor ulterioare ale Agathei Grigorescu Bacovia, autorul a susṭinut necesitatea existenṭei unei culturi muzicale încă de la vȃrsta școlară, cultură completată de cea muzicală. Bacovia însuși și-a dedicat o parte din viaṭă activităṭii didactice in pregatirea viitorilor învăṭători ai judeṭului.
Cu sunet limpede și cristalin, vioara este instrumentul pe care însuși poetul George Bacovia l-a cunoscut și practicat. În poezia sa sunetul viorii apare în toamnele ploioase și plictisitoare sau acompaniind cântece triste dinmicul oraș provincial sau chiar din tȃrgul deplorant descris de multe ori de poet: „Dar vioarele-n șoptire / Prezentară / Afectat / Străzi cu umbre de iubire… / Și nici târgul s-a schimbat”. În Toamna murind și în poemul Tu ai murit… viorile toamnei presante plâng, dimpreună cu ființa rătăcită în propria-i odaie transpusă în ultimele clipe: „Vioarele din doliu, cu strunele plesnite, / Te cheamă tremurânde cu nota cea din urmă”, respectiv, „Fereastra e deschisă… vioarele plâng”
Gama de culori îmbinată cu muzica duce la redarea acelor stări sufletești nedefinite. Muzica, la rȃndul ei, impresionează, este una interioară, diferită de cea prozodică, așa cum spune Al Macedonski în Poezia viitorului, manifest apărut în 1892 în revista Literatorul, unde se afirmă că poezia este muzică și imagine, formă și muzică, iar originea ei ar trebui identificată în misterul universal. Simboliștii merg mai departe cu aprecierea muzicalităṭii interioare, renunṭȃnd la cea prozodică și adoptȃnd strofa liberă, cu ritm variabil. Aceștia considerau că prin formă și ritm se creează cele mai frumoase armonii verbale, cele mai sugestive pauze, asonanṭe sau refrenuri. Acest curent aduce pentru prima dată în literatură și starea de inefabil, de mister, provocată de sinestezie, acea stare sufletească nedefinită, doar sugerată. Referitor la instrumentele muzicale întȃlnite în poezia bacoviană, ele pot constitui o orchestră în adevăratul sens al cuvȃntului. Găsim adesea pianul, vioara, violina, clavirul,armonica alături de fanfară, orchestra toată, flautul, piculina, acordeonul, lira, harfa, buciumul, chitara, fluierul și naiul, completate de alt tip de sunete precum scȃrṭȃituri sinistre sau tusea seacă ce se aude prin pereṭi, struna, talanga, plânsul, râsul, zgomotul. Zgomotul este de fapt o extensie a muzicii pline de sunete acute, stridente, uneori violente, răgușite sau chiar barbare. El apare în larma unui cântec ne-nțeles de ceilalṭi, însă în rezonanṭă cu sufletul eului liric, izvorât chiar din muzică. Toate zgomotele infernale care străbat atȃt ziua cȃt și noaptea sunt adunate undeva într-un spațiu al vidului și liniștii: „Acolo, unde nu-i nimeni,/ Nici umbre,/ Unde se duc / Mulțimi de ani,/ Și zgomotul zilei, / Și tăcerea nopții” Noaptea, mai mult decȃt ziua, este un prilej de a asculta. Deoarece absenṭa luminii împiedică manifestarea planului vizual, la fel ca la orbi, auzul devine un mod de a se adapta mediului. Vocea umană apare adesea în versuri care scot în evidenṭă cȃntecul „barbar”. Rolul acestui arsenal este tocmai acela de a sugera stări de spirit, prin redarea decorului în detaliu. Despre Bacovia s-a afirmat că a scris o poezie care descrie mediul, în cel mai fidel mod, lucru ce nu poate fi contestat. El redă spaṭiul exterior însă pentru a transmite astfel stări sufletești nedefinite.
Un exemplu al prezenṭei sinesteziei în text este transpunerea coloristică a senzaṭiilor auditive. Dinamica verbelor este subordonată instinctului auditiv.
Bacovia afirma adesea că muzica este pentru el o prezentă care se apropie de cea umană. A desoperit frumuseṭe ei încă de la o vȃrstă fragedă și a ajuns să îi dedice mare parte din viaṭă. Uneori muzica este un mod prin care reușește să scape de singurătate. Afirma în Deznădejdi provinciale că „Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputînd comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică și, când găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu”.
Această atitudine este susṭinută și de Agatha Grigorescu Bacovia, care într-un interviu luat de V. Netea, în 1943 vorbea despre firea muzicală a poetului, afirmȃnd că „Unele din poeziile sale mai înainte de a fi scrise cu litere au fost țesute pe caiete de muzică, pe portative, melodia sufletului precedând apariția poeziei”.
Muzica este prezentată la Bacovia ca un mod prin care se manifestă sensibilitatea. Muzica atinge doar sufletele sensibile prin sunete legate prin sens, exprimând idei, sentimente, dorințe, idealuri, aspirații. În poezia bacoviană muzica se aude de peste tot, prin parcuri, prin pereṭii, din cȃrciuma murdară. Ea poate deveni prilej de regrete tardive și se face vinovată de starea de tristeṭe a poetului. Efectul muzicii poate dura mult timp, chiar și după ce muzica nu se mai aude.„O, la țară, / Cu amintiri burgheze, / Într-un conac… / O simfonie / De pe stradă / M-a deviat muzical”. În poemul Vals de toamnă muzica induce sentimentul consonanței omului cu veșnicia , apelȃnd la ritmul diafan al unui vals sinistru: „La geamuri, toamna cântă funerar / Un vals îndoliat, și monoton… / – Hai, să valsăm, iubito, prin salon, / După al toamnei bocet mortuar”. Atmosfera creatăduce la o stare de nevroză redată prin simboluri ale disperării: „Auzi, cum muzica răsună clar / În parcul falnic, antic, și solemn, – / Din instrumente jalnice, de lemn, / La geamuri, toamna cântă funerar”. Valsul induce o atmosferă de plȃns, precum în poemul Dormitând: „De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal, / Mai stau, și plânge-n mine un vals provincial”.
Dintre sunetele care domină opera bacoviană, cel mai important rol îl are cu siguranṭă plȃnsul. El este strȃns legat de emoṭie, de intimitate de spaṭiu personal. Plȃnsul la Bacovia este unul care depășește spaṭiul personal, ajungȃnd să zguduie lumea din temelii. Este o emoṭie care declanșează, în adȃncul sufletului sentimentul dezastrului.
Despre plȃns, două lucruri sunt demne de menṭionat: el apare mereu însoṭit de muzică, însă o muzica tristă, atȃt instrumentală cȃt și a vocii care domină cafenelele murdare, precum și faptul ca este contagios, reușind să pătrundă în sufletele celor care îl aud și care , la rȃndul lor, încep să plȃngă: „Barbar, cȃnta femeia-aceea/Și-n jur era așa răscoală…/ Și nici nu ne-am mai dus acasă/Și-am plȃns cu frunṭile pe masă,/Iar peste noi, în sala goală, /Barbar cȃnta femeia-aceea…“. Cȃntecul, probabil unul de petrecere, cȃntat însă în atmoferă de mahala, pătrunde in sufletul celor prezenṭi trezind în ei amintirea păcatelor trecutului, de aici și plȃnsul care îi cuprinde. Prin cȃntec se dorește uitarea: „Să-mi cânt / Cine sînt… / Beat, / La sfȃrșit de leat. // Ani, ani s-au dus – / Sună cântul meu, / Ani, ani stau, / Meditez să beu ”
Pianul, instrumentul dominant în opera bacoviană reușește să facă melodia să vorbească despre suferinṭă, deznădejde, iar sentimentul de gol sufletesc se manifestă prin geamăt: „ Ea plȃnge și-a căzut pe clape, /Și geme greu ca în delir/ În dezacord, clavirul moare/ Și ninge, ca-ntr-un cimitir.” Spaṭiul vast, larg, permite muzicii să se întindă, ajungȃnd la dizolvarea ei, cuprinzȃnd și eul liric „Și plȃng și eu, și tremurȃnd/ Pe umeri pletele-i resfir, / Afară tȃrgul stă pustiu,/ Și ninge ca-ntr-un cimitir” De altfel, prezenṭa cimitirului amintește de infern.
Adesea, poezia bacoviană este recitată avȃnd în fundal muzica pianului, iar ca exemplu regăsim muzica lui Ernesto Cortazar -Lʼadieu, cȃntată la pian și dominată de nostalgie.
În general, muzica prinde viaṭă cȃntată de o femeie, fie că este vorba de muzica intrumentelor, fie că este vorba de vocea acesteia: („Iar la clavir o brună despletită,/ Cȃnta purtȃnd o mantie cernită/ Și trist cȃnta gemȃnd între făclii(…) Plȃngea clavirul trist și violina”, „Și poate că plȃng la clavire/ Fecioare cu păr despletit”)
Plȃnsul este provocat nu doar de pian, alături de care apare aproape peste tot, ci și de celelalte instrumente muzicale, precum piculina, care anunṭă apropierea unei ierni nedorite („Vine/ Iarna cu plȃnsori de piculină”) sau miezul toamnei („E-o muzică de toamnă / Cu glas de piculină”sau de vioară, ( „Toamna în grădină își acordă vioara,/ Plȃng strunele jalnic, lung și prelung (…) Și plȃng în odaie și eu din vioară/ Plȃng strunele toate, lung și prelung,// Fereastra e deschisă…vioarele plȃng…”). Ninsoarea potop, simbol al claustrării într-un univers redus la dimensiunile eului, este veșnic acompaniată de muzică: „Orașul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta”.Atmosfera aceasta își găsește ecou în muzica lui Alban Berg, dominantă fiind vioara întȃi care reușește să redea stările sufletești ale compozitorului. În Suita lirică-quartet pentru coarde, jocul dintre vioară, violă și violoncel, înlocuit cu culorile alb, negru șî roșu, se regăsește în Tablou de iarnă.
Starea de monotonie este redată, prin sugestie, de acordurile altor două instrumente muzicale: armonica și fanfara. Armonica, un acordeon de dimensiuni mai reduse (uneori asimilată și cu muzicuța de gură), contribuie la sugerarea monotoniei absolute: „În ecouri bocitoare/ Vine iarna, vine-acuși -/ Plâng copile pe la uși/ Din harmonii cerșitoare.”. Bacovia induce în poezia sa o monotonie profundă. Aceeași stare de meloancolie apare și în momentul în care sună fanfara, însă aceasta este mai ales întȃlnită în spaṭiul citadin. Pentru a acutiza influenṭa acesteia, uneori muzica de fanfara se reduce la un singur intrument, adesea folosit ca simbol al mediilor sărace. Este vorba de caterincă (flașnetă): „Plângea caterinca-fanfară/ O arie tristă, uitată…”Fie că este vorba de fanfara funerară, fie că este vorba de cea militară, ambele aduc în poezie o atmosferă de monotonie, completată vizual de culoarea violet. Fanfara reușește însă să redea și nevroza, mai ales prin alăturarea ei la verdele crud, la albastru și roz. Albastru și rozul apar însoṭite de violină și flaut, mai ales datorită sunetului strident al acetor instrumente: „Deși nimic… / Cu larme / De piano / Ca ploaia, / Sau violina țipând” Flautul are, în anumite poezii și un caracter erotic, fiind însă și asociat cu zgomotul valurilor mării („Parfumuri – ce se duc pe vânt – Și flaute din stânci de mare…/ – A fost ca niciodată,/ Și valuri se foșnesc la țărm.”), fiind uneori intrumentul mărturisirii erotice („Ca muzicant/ Eu te-aș șopti/ Cu flaut”).
Buciumul apare în poezii cu decor autumnal și sună în acord cu starea de neliniște de dinaintea morții, înfricoșând: „Buciumă toamna / Agonic – din fund –”. El vine, la fel ca și fluierul(„Prin noapte, toamna despletită / În mii de fluiere cântă”), din peisaje rustice, din amintirea unor vremuri de mult trecute. Pe lȃngă starea sufletească, el mai are o altă conotaṭie, devenind un simbol al trecutului, al istoriei. La fel ca și buciumul, fluierul se evidenṭiază prin sunetele-i stridente, care își găsesc ecou în planul lăuntric al eului liric.
Muzica este completată de alte sunete, care nu sunt neapărat instrumente muzicale. Natura devine la Bacovia o sursă infinită de muzică. Cȃntecul apare din zgomotele tălăngilor, din ploaia care cade, sunete metalice stridente ale orașului care îṭi sparg timpanele, vaietul de frunze care acoperă sunetul gorniștilor de la cazarma din marginea orașului „oh, plȃnsul tălăngii cȃnd plouă”,,„Răsună din margini de târg / Un dangăt puternic de armă; / E toamnă… metalic s-aud / Gorniștii, în fund, la cazarmă”, „Plȃns de cobe pe la geamuri se opri”, „Nu e nimeni…plouă…plȃnge-o cucuvaie”, iar cântecul cocoșului, care trezește suflarea omenească, are darul să alunge duhurile dezlănțuite excentric peste noapte: „Dar când despre ziuă cocoșu-a cântat, / Cad buzna din pod grămezi de strigoi”,„Tuse și plȃnset visele scot”, „Frunzișul acuma pornit-a o leneșă, harnică horă”. Alături de zgomotul orașului, lemnul din interior produce un zgomot surd, în antiteză cu sunetul iritant al vȃntului comparat cu zgomotul trenului care se aude din depărtare: „Toamna sună-n geam frunze de metal, / Vânt. (…) // În odaie, trist sună lemnul mut: / Poc”. De altfel, vȃntul apare extrem de des în poezia bacoviană, aminitin de pustieteatea sufletului, de singurătate. El acompaniază adesea trecerea timpului. „Și-n geam suna funebra melodie,/ Iar vântul fluiera ca țipătul de tren” Acestor zgomote li se adaugă altele, care parcă invadează odaia. Serenade ciudate, rȃsete și ṭipete vulgare de femei, în plină stradă și în plină noapte, cabaret care se aude în departare, ba chiar și zgomot de schelet: „Crai-nou, verde-pal, și eu singur/ Prin crengile cu sunet de schelet”. Găsim un amestec de rural și urban, însă sentimentul de invadare fonică este același. Sunetul buciumului („Răsună-n coclauri un bucium./ Și doina mai jalnic pornește”) în oraș este înlocuit de cel al claxoanelor care sparg liniștea nocturnă, provocȃnd nevroză: „Orașul seara… / Pe o piață / Cu sclipiri de fier / Claxon, armonic, a sunat”.
Atunci cȃnd sufletul se simte iremediabil pierdut, cȃnd ajunge la disperare, apare ṭipătul. Prin el se exprimă teama de moarte, de cădere inevitabilă:„ Pe flori de plumb… și-am început să-l strig”. Geamătul se alătură plȃnsului, se amestecă cu acesta, căpătȃnd valenṭe simbolice: „Și-aud gemȃnd amorul meu profund//(…)Și gem și plȃng și rȃd în hî, în ha…”
Alături de elementele vizuale și de cele tactile, prin sinestezie, cȃntecul generează nevroză, precum în poemul intitulat sugestiv Nevroză. Peisajul este dominat de întuneric, marcat de albul murdar de sȃnge. Cȃntecul la clavir al iubitei este total nepotrivit, reușind să îl facă și pe eul liric să se mire, însă completȃnd acea senzaṭie de prezenṭă a morṭii: „Ea plânge, și-a căzut pe clape, / Și geme greu ca în delir… ”. Căderea semnifică deznădejdea eului liric dar și suferinṭa celei care îl cȃntă. Artist sau spectator, ambii suferă și le sunt modificate stările sufletești datorită cȃntecului. Apogeul îl constituie tocmai acea cădere, pe clape sau pe covoare, provocată de suferinṭa profundă: „Deschide clavirul și cântă-mi/ Un cântec de mort.// Și dacă-am să cad pe covoare/ În tristul, tăcutul salon, / – Tu cântă-nainte iubito, / Încet, monoton. Chiar dacă în aceste poezii cȃntecul preveștește sfȃrșitul, ba uneori avem sentimentul că îl acompaniază, există însă în el și sentimentul speranṭei, odată cu venirea primăverii: „O, când va fi un cântec de alte primăveri?”
Cȃntecul este însă, de cele mai multe ori, legat de ideea de toamnă. Toate toamnele bacoviene sunt triste, iar primăvara pare atȃt de departe: „Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit / Îmi cade vioara și cad ostenit, / Iar toamna, poetă, cântând a murit” . Tot prin cȃntec se manifestă și furia. Bacovia a fost de multe ori încercat de viaṭă, suferind datorită nedreptăṭii celor care aveau puterea, lipsit adesea de drepturi care i se cuveneau. Astfel, versuri precum „Cât de străin sunt de țara mea / Și nici un dor nu mi-a rămas – / Gând rău și-ntunecat / Închide al dreptății glas. // Va fi târziu în ziua-aceea… / Și bântuie în calea mea / Tăceri de vremi, sinistra foame! / Sau cântece ce plâng mereu: / – Grăbește nu mai aștepta!” completate de izolarea în camera sa, departe de lume, sunt o formă de revoltă, un mod de a întoarce spatele acestei lumi atȃt de nedrepte.
Prin muzică se obține și liniște și armonie interioară, iar tensiunile nervoase sunt dezintegrate fulgerător. Bacovia refuză însă să integreze muzica relatată de versurile sale în această accepțiune. Reflectarea armoniei este refuzată, tot așa cum nu se întrezărește nici armonia interioară din sufletul poetului. Doar toamna încearcă să redea acea stare de armonie, însă pare a fi sortită eșecului: „Toamna-n grădină și-acordă vioara”
Poezia bacoviană preferă sa prezinte muzica produsă de fiecare instrument muzical în parte în același fel în care folosește și culorile, în formă brută, fără nuanṭe. Din compoziṭii merită menṭionat doar valsul, iar dintre compozitori, esre evidenṭiat Chopin („Lugubrul marș al lui Chopin/ Îl repeta cu nebunie”), influenṭă preluată din opera lui Rollinat, argumentată prin prezenṭa unui personaj-simbol, clavirista, preluat din Lʼamante macabre și regăsit la Bacovia în Marș funebru („Și transfigurata, trista, claviristă”) și Nevroză („Ea plȃnge și-a cazut pe clape”).
La rȃndul ei, muzica produsă de orchestră apare doar în trei poeme și în acelea abia menṭionată auzindu-se de la distanṭă. În poemul Alb, orchestra pornește greu, aproape în amorṭire: „Orchestra începu cu-o indignare grațioasă. / Salonul alb visa cu roze albe – / Un vals de voaluri albe… / Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă”. Motivul cromatic concentrat în alb întărește starea de nevroză. Orchestrele și fanfarele se aud in depărtare, sub imperiul unei ninsori veșnice care acoperă nu numai orașul, dar și sunetele muzicii instrumentale: „Și ninge în orașul mare / E noaptea plină de orgii, / Iar prin saloane aurii / S-aud orchestre și fanfare”. Orchestra poate fi văzută și ca un factor negativ, avȃnd în tonalităṭile ei puterea de a prevesti răutăṭile oamenilor și de a pedepsi păcatele prin muzică: „Ții minte? / Orchestra frigea / În bizare prevestiri, / Balul”
Serenada înlocuiește orchestra în mediile proletare, fiind o formă de artă care îmbină muzica și poezia. Ea este accesibilă muncitorului, extrem de prezentă, întȃlnită aproape zilnic. În mediul rural, serenada este înlocuită de doina de jale și baladă. Sub teroarea ninsorii veșnice mizeriile nu se expun, ci doinesc: „Un moment, să gândesc… / Cum iarna își duce teroarea – / Mizerii, de-aproape, doinesc, / Sclipește-n ferestre ninsoarea”. Balada se potrivește mult mai bine sufletului poetului, prin exprimarea tristeṭii, solitudinii celui care se simte încătușat de lumea dușmană care îl izolează pȃnă la claustrofobie: „”Duminică simplă, burgheză… / Cântec de orgă stricată / Ce veche baladă mai plânge / Pe-un splai, așa, dintr-o dată?”.
„În măsura în care ea este vorbită, literatura are trăsături comune cu muzica”, este de părere Thomas Munro, vorbind despre poezie, despre emoṭia pe care o transmite aceasta prin cuvȃnt, prin sunet, asemănată cu emoṭia transmisă de muzică.„Ultima din cele cinci arte este literatura; sau, numai ȋn sfera mai restȃnsă despre care ar fi bine să vorbim aici este poezia. Poezia foosește cuvinte ȋn ritmuri fixe, pe care le numim metri. Doar o mică parte a efectului ei derivă din frumuseṭea sunetelor. Ea apelează la simṭul auzului mult mai puṭin nemijlocit decȃt o face muzica. Ea nu apelează la simṭul văzului și nu cere ajutor din partea frumuseṭii culorii… dar limbajul fiind depozitul ȋntregii experienṭe umane… rezultă că, dintre toate artele, poezia se avȃntă cel mai sus, zboară cel mai departe și este cea mai apropiată de domeniul spiritual.”, afirmă criticul, citȃnd pe Symonds
Făcȃnd referire la prozodie, muzicalitatea poeziei bacoviene este realizată printr-o ritmare a versurilor, prin rime sugestive, prin preponderența vocalelor și a consoanelor sonante, prin repețiții care dau cadenṭă versului, făcȃndu-l dinamic și insinuant, prin coloristică și prin folosirea refrenului și sugestiei muzicale. Muzicalitatea versurilor se evidențiază nu numai prin repetițiile cuvintelor, ci și prin accentuarea unor sunete, ridicarea acestora la tonalități aproape de perfecṭiune. Ritmul muzical induce expresivități emoționale și oferă șansa de a trăi activ cântarea. Elementele muzicale domină, ca frecvenṭă, pe cele picturale, însă între ele există și un transfer al forṭei de sugestie. Astfel, culorile produc ecouri muzicale și efecte de incantaṭie. Atunci cȃnd a fost rugat să-și recite poeziile, într-o emisiune radiofonică, George Bacovia, spre surprinderea ascultătorilor alege să folosească o intonaṭie neutră, conștient fiind de faptul că muzicalitatea interioară a poeziilor este suficientă, fără a mai fi nevoie de vreun artificiu actoricesc.
Poezia lui este adesea recitată pe un fundal muzical, preferȃndu-se compoziṭii precum Alan Berg, Interlude, Albinoni, Adagio în G minor, Ernesto Cortazar, Lʼadieu, Igor Stravisky, Tango pentru pian, însă știm din mărturisirile poetului că, din muzica clasică, a preferat creaṭiile lui Wagne, precum Tristan și Isolda.
III.3. Poezia bacoviană și chimia
Dintre toate elementele poeziei bacoviene, ne oprim la plumb, văzut ca simbol al inadaptării, deprimării, tristeṭii, reprezentat în poezie atȃt de culoarea gri cȃt și de galben. „Plumbul este un metal greu, de culoare gri-argintie cu densitatea foarte mare. Datorită densității ridicate, plumbul și-a găsit utilizarea la protecția contra radiației ionizante. De asemenea, plumbul este folosit la fabricarea de greutăți cu volum mic dar cu mase mari. Acest metal este toxic pentru organismul uman, intoxicația numindu-se saturnism.”. Despre acest metal Bacovia vorbea adesea, fascinat fiind de faptul că orice reacṭie a lui dă elemente de culoare galbenă. Plumbul este un metal toxic, lucru necunoscut de civilizaṭia romană care îl folosea la construcṭia reṭelelor de apă. Proaspăt topit, el are o culoare albăstruie, însă în contact cu aerul devine gri. Când plumbul metalic este încăzit în contact cu aerul, se formează la suprafața lui cristale gălbui-roșiatice. Acestea sunt oxidul de plumb sau litarga, ce reacționează cu acizii rezultând o substanță care se numește zahărul plumbului (acetat de plumb), care este dulce, folosit în trecut la prepararea vinului, însă poate provoca reacṭii adverse precum colica de Devon, care este o boală cauzată de intoxicarea cu plumb manifestată în Devon, Marea Britanie, în secolele 17 și 18. Se pare că plumbul era folosit în procesul de fabricare a cidrului: atât presele erau din plumb, cât și ustensilele de curățat ale acestora. În latină plumbum era un termen care se referă la metalele moi. Despre el se crede că a fost cauza nebuniei lui Caligula, Nero și Commodus, datorită faptului că au consumat în exces vin îndulcit cu compuși ai plumbului. Pigmentul de galben crom, obṭinut din plumb, mai este numit și șofran datorita acelei culori galbene. Este folosi la decoraṭii exterioare ale vaselor de lut, precum și la vitralii. Cȃnd încercau să obṭină aurul în laboratoare, plumbul era metalul cu care lucrau, deoarece se apropia, din punctul de vedere al elementelor chimice de aur. El este reziduul care rămȃne cel mai mult prezent în urma extragerii agintului. Poetul e fascinat:„în plumb văd culoarea galbenă, compușii lui dau un precipitat galben. temperamentului meu îi convine această culoare.(…) Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben.”. „pe lȃngă impresia colorată mai simṭeam alta statică de greutate. Plumbul apăsa cel mai greu pe om, forṭa lui m-a apăsat pȃnă la distrugere”
Svetlana Matta afirmă:„În radioactivitate se declanșează o serie de transformări vii, un produs final și stabil, un reziduu ce supravieṭuiește dezintegrării și ca un precipitat, cade la fund, acesta e plumbul”. Născut în reactivitate, plumbul păstrează, sub o formă sau alta, pericolul ce rezultă din ea.
.Poezia Chimie concentrează, în final, într-un mod cum doar Bacovia poate spune, opinia acestuia despre știinṭa alchimiei: „Îṭi place?/ Ca din produse fermentate,/ Omagiul/ Unui amic inventor,/ Să fi ajuns/ Un alter ego,/ Gustȃndu-le în izolări./ Ce transformare/ Numai din acest/ Omagiu/ A unui amic inventor.”.
IV. Strategii privind valorificarea interdisciplinarităṭii ȋn receptarea operei bacoviene
Lucrările de specialitate vorbesc din ce în ce mai mult despre conceptul de interdisciplinaritate, văzut ca necesitate a depășirii graniṭelor artificiale între diferite domenii. Argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate constăîn aceea că oferă o imagine integrată a lucrurilor care sunt, de regulă, analizate separat. Prin interdisiciplinaritate se creează o legătură între discipline, eliminarea izolării și lipsei corelațiilor între conṭinuturile diverselor discipline. În viaṭa reală nu putem vorbi de învăṭare prin a ne limita la o disciplină, și tendinṭa este de a grupa obiectele de studiu în funcṭie de conṭinut. Interdisciplinaritate se regaseste pentru prima data în „Dictionarul de neologisme” de F. Marcu si C .Manea, ed. a III-a București, și în “„Le petite Larousse en couleurs” . ed. 1995, definit ca fiind stabilirea unor relaṭii între mai multe știinṭe sau discipline. Conform DEX, termenul reprezintă un transfer de concepte și metodologie dintr-o disciplină în alta.La noi în ṭară, iniṭierea pluridisciplinarăși interdisciplinară este abordatăîn literatură prin Dimitrie Cantemir și Bogdan Petriceicu Hasdeu, care, în lucrările lor, au privit problemele din toate perspectivele disciplinare necesare. Disciplinele nu ne dau imaginea completă a lucrurilor, dacă le privim izolat. Articulȃndu-se între ele, integrȃndu-se, ele își îndeplinesc rolul în mod eficace.
Legate de interdisciplinaritate sunt și pluridisciplinaritatea și transdisciplinaritatea. Pluridisciplinaritatea, numită și multidisciplinaritate, se referă la o situaṭie în care o temă este tratată prin intermediul mai multor discipline care rămȃn independente una faṭă de cealaltă. Se realizează astfel o corelare a demersurilor mai multor discipline, în scopul rezolvării unei situaṭii problemă. Spre deosebire de aceasta, interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii disciplinare, ignorȃnd adesea limitele stricte ale disciplinelor, căutându-se teme comune ale lor, care pot duce la îndeplinirea obiectivelor la un nivel superior, a competențelor transversale, atȃt de necesare în societatea contemporană.
Trandisciplinaritateaeste gradul cel mai elevat de integrare a curriculum-ului, ajungȃnd pȃnă la fuziune, văzută aici ca apogeu al integrării. Se ajunge astfel la o decompartimentare a disciplinelor, scopul fiind centrarea pe viaṭa reală, pe rezolvarea unor situaṭii concrete. Cunoașterea pe care o dobândește elevul, în mod individual, este situată într-un anumit context social, economic, politic și cultural.Aceste abordări pot fi privite ca stadii și ca etape ale integrării curriculum-ului, avȃnd un caracter progresiv: interdisciplinaritatea este cea mai apropiată de modelul disciplinar, pluridisciplinaritatea se îndepărtează de acest model, în timp ce transdisciplinaritatea duce la disoluṭia, în totalitate, a barierelor legate de conceptul de disciplină.
În programa pentru clasa a X-a, domeniul Literatură cuprinde două module: Receptarea textului literar și Literatura și celelalte arte, făcȃndu-se relaṭionarea între literatură și arta spectacolului. În etapa receptării textului literar,simbolismul este prezent în detaliu, urmărindu-se aspecte specifice: instanṭele comunicării, sugestie și expresivitate, diversitate prozodică, etc. Un alt aspect îl reprezintă studiul evoluṭiei poeziei în literatura romȃnă: repere istorice și actualitate. Programele pentru clasa a XI-a și a XII-a sunt structurate avȃnd ca element debază fenomenul literar/cultural. Programa cuprinde cȃteva epoci mari, iar în cadrul acestora se au în vedere perspective diferite. Simbolismul este detaliat prezentat, atȃt cel european (grupaj ilustrativ de texte selectate din opera următorilor scriitori : Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Arthur Rimbaud; arte poetice), cȃt și cel romȃnesc, avȃnd în vedere următoarele competenṭe generale: comprehensiunea și interpretarea textelor și situarea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente culturale / literare. Pentru ca abordarea textelor să nu se facă în mod tradiṭional, la clasele a XI-a și a XII-a se impune realizarea unor studii de caz și a unor dezbateri care, alături de studiul aprofundat al textului, trebuie să constituie activități care să-i implice pe elevi în propria învățare. Parcursul istoric al literaturii implică, pe lângă cunoașterea unor repere ale fenomenului cultural românesc sau formarea unei imagini de ansamblu asupra acestuia, și exersarea gândirii critice și autonome a elevilor, dezvoltarea competențelor de comunicare și de lectură pe marginea textelor sau curentelor studiate. Se dau de asemenea informaṭii referitoare la modul în care ar trebui realizat procesul de predare- învăṭare, prin intermediul studiului de caz și al dezbaterii.
IV. 1. Vizualul și auditivul ȋn ȋnvăṭare
Stilul de învăṭare este predispoziṭia elevilor de a adopta într-o manieră independentă, o strategie de învăṭare particulară în raport cu cerinṭele sarcinii de învăṭare. Constantin Cucoș constată că există două categorii de opinii rezultate în urma cercetărilor psihopedagogice care au drept scop analiza preferinṭelor stilurilor de învăṭare . Prima categorie consideră că stilul este o caracteristică înnăscută, fiind rezultatul manifestării unor dispoziṭii personale, iar alṭii consideră că această caracteristică de învăṭare este dobȃndită pe parcursul anilor, avȃnd la bază experienṭa, că se poate schimba în timp sau în funcṭie de noṭiunile care trebuiesc învăṭate. Tipologia stilurilor de învăṭare are în vedere mai multe criterii:
preferinṭele elevilor pentru anumite aspecte ale contextului de învăṭare:
stilul participativ (arată dorinṭa de a învăṭa și de a se implica) vs. nonparticipativ ( lipsa dorinṭei de a învăṭa, absenṭa participării);
stilul competitiv (dorinṭa de întrecere, de a fi cel mai bun) vs. cooperant (plăcerea de a interacṭiona cu ceilalṭi, de a împărtăși experienṭa proprie);
stilul autonom ( gȃndire independentă, capacitatea de a-și structura singur munca) vs. dependent ( nevoia ca profesorul să structureze sarcinile de învăṭare);
modalităṭile de parcurgere a ciclului învăṭării experienṭiale:
Stilul divergent de învăṭare se bazează pe experienṭa concretă care solicită imaginaṭia, dar care presupune analiza unor situaṭii;
Stilul asimilator de învăṭare valorifică reflecṭiile personale asupra situaṭiilor, rezultȃnd concepte și teorii cu grad mare de abstractizare și generalizare;
Stilul convergent de învăṭare presupune aplicarea creativă a ideilor și datelor prelucrate sistematic;
Stilul acomodativ de învăṭare se referă la testarea în situaṭii reale a cunoștinṭelor.
stilul vizual- elevul preferă să înveṭe pe bază de ilustraṭii, hărṭi, imagini, diagrame; este important să se vadă textul scris pentru că elevul predispus acestui stil are o mai bună memorie vizuală;
stilul auditiv- elevul învaṭă mai bine prin ascultarea unui discurssau a explicaṭiilor celorlalṭi; asociază concepte cu diverse sunete, preferă să înveṭe cu un fond muzical; are memorie auditivă;
stilul chinestezic (practic)- manifestă preferinṭă pentru experimente și activităṭi.
Trebuie menṭionate cȃteva modalităṭi prin care se pot identifica și clasifica aceste stiluri:
Reflectarea asupra propriilor experienṭe de învăṭare;
Identificarea stilului de învăṭare pe baza descrierilor existente;
Utilizarea de chestionare sau alte instrumente de măsurare a stilului de învăṭare;
Experimentarea diverselor stiluri de învăṭare.
În cazul stilului auditiv, descoperim o serie de trăsături precum faptul că elevul reṭine mai ușor făcȃnd conversaṭie pe o anumită temă sau ascultȃnd prezentări, vorbeste cu sine (în gȃnd), este ușor distras de zgomot, își mișcă buzele și spune cuvintele cȃnd citește, îi place să înveṭe cu voce tare. Pentru elevii care preferă acest stil se recomandă să li se explice informaṭiile sau să le citească cu voce tare. De asemenea, elevii preferă să înveṭe în cadrul unui grup mai mare, cu care să discute temele sau să pună întrebări despre acestea.
Nu putem separa categoric un stil de învăṭare de celelalte. Situaṭiile care apar în cadrul procesului de predare- învăṭare implică îmbinarea lor. Sunt necesare aspecte senzoriale, abilităṭi cognitive specifice, modalităṭi diferite de raportare la experienṭa directă. Unele conṭinuturi implică o raportare la elementele senzoriale, alte conṭinuturi implică o sintetizare a textului, atȃt prin mijloace verbale cȃt și prin cele vizuale, precum scheme, diagrame, etc.
Stilul vizual poate fi valorizat în actul didactic în predarea fiecărui gen literar în parte. În predarea genului liric putem folosi tablouri cu imagini ale unor tablouri celebre legate de textul poetic sau aparṭinȃnd unor curente adiacente celor din literatură. De asemenea, elevii își pot reprezenta vizual anumite peisaje plecȃnd de la textul poetic, în scopul de a identifica relaṭia dintre planul exterior și cel interior. Tot în această categorie încadrăm manuscrisele, portretele de scriitori, revistele literare, fotografiile de epocă, diagramele, schemele recapitulative. În didactica modernă se utilizează frecvent mijloacele audio-vizuale, precum filmul, videocliul, afișul, posterul, power-pointul, acestea necesitȃnd și tehnologie specifică: flipchartul, calculatorul, laptopul, videoproiectorul, tabla interactivă.
Stilul auditiv poate fi valorificat prin completarea procesului de predare-învăṭare cu audiṭii muzicale al căror scop să fie crearea unui ambient aflat în concordanṭă cu starea sufletească transmisă de textul poetic. De asemenea, acolo unde este posibil, se pot prezenta poezii recitate de actori profesioniști sau de autori, care, prin intonaṭie, reușesc să redea toate starile sufleteși sugerate de versuri. În cadrul acestui stil se preferă discuṭiile libere, uneori elevii avȃnd rezultate surprinzătoare în realizarea de trimiteri sau de paralele între opera literară și un fragment muzical cunoscut. În folosirea acestor metode se recomandă totuși să se menṭină atenṭia pe analiza textului poetic, pentru a nu transforma ora în audiṭie muzicală nelegată de subiectul poeziei. Un alt risc este cel al exceselor.
IV. 2. George Bacovia ȋn programele și manualele școlare
În învăṭămȃntul preuniversitar, literatura romȃnă este redată ca fiind un obiect de studiu care nu se axează neapărat pe o structurare a materiei avȃnd în vedere istoria literară, ci pe o creaṭie estetică în care primează viziunea artistică și limbajul specific acesteia. Literatura implică universuri imaginare, capabile să sensibilizeze cititorul, să-i stimuleze imaginaṭia, să îi dezvolte un limbaj care să aibă în vedere interpretări multiple. Din acest motiv, predarea literaturii trebuie să nu se axeze pe învăṭarea ei (în sensul transmiterii unor impresii de către profesor pentru a fi însușite de elevi), ci pe receptarea ei (prin formarea de abilităṭi de analiză a unui text la prima vedere, cȃt și prin dezvoltarea unui limbaj care să permită susṭinerea unor argumente).
Fenomenul literar, la fel ca și celelalte arte se impune a fi receptat ca o formă de manifestare a creativităṭii artistului. Se recomandă astfel îmbinarea diverselor perspective de lectură, care să ṭină cont de vȃrsta și de particularităṭile individuale ale elevilor. În predarea unor opere lirice găsim, pe lȃngă textul literar, fragmente de critică literară sau imagini cu tablouri, sculpturi sau chiar elemente arhitecturale care să trimită, prin ideile exprimate, la textul poetic.
În programa pentru clasa a IX-a, dominanta este Literatura și viața. Domeniul Literatură propune trei module: 1. Ficțiunea literară, 2. Ficțiune și realitate și 3. Literatură și alte arte, George Bacovia fiind recomandat ca autor canonic. În programa pentru clasa a X-a, domeniul Literatură cuprinde două module: Receptarea textului literar și Literatura și celelalte arte, făcȃndu-se relaṭionarea între literatură și arta spectacolului. În etapa receptării textului literar, simbolismul este prezent în detaliu, urmărindu-se aspecte specifice: instanṭele comunicării, sugestie și expresivitate, diversitate prozodică, etc. Un alt aspect îl reprezintă studiul evoluṭiei poeziei în literatura romȃnă: repere istorice și actualitate. La clasa a X-a, manualul Editurii Art propune poezia Amurg violet, Programele pentru clasa a XI-a și a XII-a sunt structurate avȃnd ca element debază fenomenul literar/cultural. Programa cuprinde cȃteva epoci mari, iar în cadrul acestora se au în vedere perspective diferite. Simbolismul este detaliat prezentat, atȃt cel european (grupaj ilustrativ de texte selectate din opera următorilor scriitori: Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Arthur Rimbaud; arte poetice), cȃt și cel romȃnesc, fiind prezentat etapizat. Pentru ca abordarea textelor să nu se facă în mod tradiṭional, la clasele a XI-a și a XII-a se impune realizarea unor studii de caz și a unor dezbateri care, alături de studiul aprofundat al textului, trebuie să constituie activități care să-i implice pe elevi în propria învățare. Parcursul istoric al literaturii implică, pe lângă cunoașterea unor repere ale fenomenului cultural românesc sau formarea unei imagini de ansamblu asupra acestuia, și exersarea gândirii critice și autonome a elevilor, dezvoltarea competențelor de comunicare și de lectură pe marginea textelor sau curentelor studiate. Se dau de asemenea informaṭii referitoare la modul în care ar trebui realizat procesul de predare- învăṭare, prin intermediul studiului de caz și al dezbaterii. În clasa a XII-a manualul editurii Art propune poeziilePlumb și Sonet.
Trebuie să observăm faptul că manualul școlar vine în întȃmpinarea obiectivelor propuse în propuse în programele școlare. El reprezintă un auxiliar didactic orientativ pentru profesor și principalul instrument de lucru pentru elev. Pentru fiecare clasă, manualele sunt elaborate in conformitate cu programele școlare, sistematizate pe capitole, subcapitole, teme și lecṭii, îndeplinind mai multe funcṭii:
Funcṭia de informare;
Funcṭia formativă;
Funcṭia de antrenare și stimulare a proceselor și capacităṭilor cognitive
Funcṭia de autoinstruire.
Există și o serie de condiṭii pe care trebuie să le îndeplinească un manual. Selectăm doar cȃteva din ele, precum: elaborarea în conformitate cu programele școlare, conṭinutul acestora să fie corect din punc de vedere știinṭific, să nu fie prea încărcate cu date nesemnificative, să fie sistematizate, accesibile, actualizate în conformitate cu noutăṭile în domeniu, să stimulezze formarea la elevi a unor capacităṭi intelectuale superioare, să dezvolte gȃndirea creativă, capacitatea de a rezolva probleme, să aibă caracter interdisciplinar și multidisciplinar, să conṭină imagini și hȃrtie de calitate.
Manualele alternative au fost atȃt apreciate cȃt și contestate. Manualul actual nu mai reprezintă un etalon, o sursă unică de informare pentru elevi, ci un mijloc didactic al profesorului prin intermediul căruia aceștia sunt stimulați să participe la desfășurarea procesului didactic. Conținuturile curriculum-ului nu mai sunt tratate preponderent teoretic și exhaustiv, fiind considerate în cadrul lecțiilor doar un sistem de referință. De aceea, autorii manualelor alternative pot recurge la modele diferite și originale de tratare didactică a materiei. În cazul manualelor de limba și literatura română, la nivel de liceu, aceștia evită obișnuitele comentarii și teoretizările neatractive ale unor concepte operaționale, sprijinindu-se, în mod deosebit pe lectura elevilor, stimulându-i să gândească pe cont propriu, să-și exprime opiniile și să-și susțină punctul de vedere. Între manuale de la diferite edituri pot să apară astfel o serie de deosebiri plecȃnd de la orientarea teortică sau practică a informaṭiei, spaṭiul acordat activităṭii independente sau exerciṭiilor de dezvoltare a creativităṭii.
Principalul rol al manualului de literatură este cel de a asigura contactul direct al elevului cu opera literară (integral sau în manieră seletivă) și cu noṭiunile adiacente acesteia. De aceea, manualul trebuie să implice elevii în receptarea textelor și să le lase deplină libertate în a-și exprima opiniile, concluziile după lectură, avȃnd mai mult rolul de a-i ghida în tehnica elaborării diferitelor tipuri de compoziṭii, paralel cu interpretarea textelor literare. Datorită caracterului său interdiciplinar, un manual bun trebuie să cuprindă și ilustraṭii, imagini ale operelor de artă care să contribuie la formarea gustului estetic. El trebuie să fie atractiv, să încȃnte privirea, dar și să respecte corectitudinea știinṭifică a informaṭiilor.
În acest sens am realizat o analiză a cȃtorva manuale alternative, avȃnd drept reper opera lui George Bacovia, pentru a vedea în ce măsură ele stȃrnesc interesul elevilor, mai exact în ce măsură textul poetic este bine selectat și completat cu ilustraṭii, imagini, desene.
Manualul pentru clasa a XII-a al Editurii Corint propune o lecṭie de sinteză Imaginarul bacovian. De la simbolism la modernism. Universul poeziei lui Bacovia, care se încheie printr-un tabel- sinteză al volumelor de poezii cu problematica și particularităṭile artistice ale acestora. Spre analiză este propusă poezia Plumb, iar ca lectură suplimentară poeziile Alb și Negru. Ilustraṭiile sunt Edward Munch Strigătul, și Käthe Kollwitz Durere, precum și un portret al poetului, desenat de Florica Cordescu, aflat în volumul Stanṭe burgheze.
La finalul capitolului, sub titlul Interferenṭa artelor, se prezintă poemul Largo, apoi un eseu cu titlul Limbajul literaturii și limbajul muzicii, scris pentru a reda interdisciplinaritatea celor două arte.
Spre finalul capitolului, eseul este însoṭit de o pictură a lui Arnold Böckin, Muza lui Anacreon, care prezintă ideea de interdisciplinaritate, însă, prin atmsferă, suntem tentaṭi să o încadrăm mai degrabă în romantism decȃt în simbolism.a fost poet liric grec antic, celebru prin ale sale imnuri și cântece de banchet. Mai târziu a fost inclus în lista canonică a celor nouă poeți.Ca majoritatea poemelor lirice ale vremii, poeziile sale se recitau acompaniate de liră.
O altă ediṭia a Manualului de clasa a XII-a, a aceleiași edituri, respectiv cea coordonată de Sofia Dobra, Monica Halaszi, Dorina Kudor și Luminiṭa Medeșan, propune un alt grupaj de imagini:
Stefan Popescu, Copaci la Rădăucești Pădure-peisaj
Dimitrie Ghiaṭă, Toamnă Ion Andreescu,Stȃncile de la Apremond
Ion Andreescu, Pădurea desfrunzită Claude Monet, Doamnă în grădină
Manualul propune și un exerciṭiu de interdisciplinaritate: „Ascultaṭi un fragment din Pasărea de foc de Igor Stravinsy și stabiliṭi legătura între muzică și poezia bacoviană. Realizaṭi o selecṭie din textele poetului care ar putea fi recitate pe această muzică și pregătiṭi un asemenea moment poetic pentru evaluarea de la sfȃrșitul unităṭii de studiu.”.
Limba și literatura română, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Art, Adrian Costache, Florin Ioniṭă, M. N. Lascăr, Adrian Săvoiu, propune atȃt imagini din pictură, cȃt și din arta desenului și fotografiei:Marea umbră, de Johann Tischbein. Fotografia permite antrenarea elevilor într-o discuṭie despre simbolul umbrei în literatură. Trebuie menṭionate și nuanṭele de gri, precum și limbajul nonverbal al personajului prezentat in tablou.
Contrastul alb-negru, atȃt de des întȃlnit în poezia bacoviană, apare și în tabloul La Buturugă, În Grădina Cișmigiu, Pictură de Iosif Iser. Acesta reușește să surprindă prin jocul liniilor și prin griuri, atmosfera de iarnă dar și calmul parcului. Loc de promenadă, La Buturuga a fost un local cunoscut din Grădina Cișmigiu mai ales prin laptele bătut răcoritor care se servea vara.
Alte imagini sunt:
Prin ceaṭă…ard, afumate, triste felinare,
George Bacovia, desen de Marcel Iancu, alături de Rugăciune, sculptura lui Constantin Brȃncuși și Băutorii de absint, de Edgar Degas.
Limba și literatura română, Manual pentru clasa a XI-a, Eugen Simion, Florina Rogalski, Daniel Cristea Enache, Editura Corint, 2002, oferă cȃteva tablouri, existȃnd o preferinṭă pentru elementele acvatice:
MariaConstantin, Marină
Gina Hagiu Popa, Port Vasile Popescu, Interior.
Manualul de limba și literatura romȃnă, de clasa a X-a, al Editurii Paralela 45 propune Belcica, Într-o strȃmtoare din Antarctica.
Nicolae Tonitza, Case sub zăpadă.
Exerciṭiile de aici se referă la felul în care se poate identifica relaṭia dintre planul exterior și cel interior, plecȃnd de la aceste imagini.
Limba și literatura română, Manual pentru clasa a XI-a, al Editurii CORINT EDUCAṬIONAL, propune următoarele imagini:
Caligramă, de Guillaume Apollinaire,
J. B. Camille Corot, Peisaj cu figuri
, Claude Monet, Impresie răsărit de soare,
Eugen Schileru, În balcon la Meudon
Henri Matisse, Dansul
Am trecut în revistă aceste imagini pentru a observa că, odată cu trecerea anilor, redactarea manualelor are în vedere conceptul de interdisciplinalitate. Manualele mai noi au în vedere picturi mult mai expresive, ba chiar fac trimiteri și la sculptură sau desen. Astfel, ajungem să înṭelegem că literatura evoluează spre a fi inspirată de alte arte, în analiza acesteia urmărindu-se toate elementele legate de sunet și imagine, cu trimiteri la artele vizuale și muzicale.
IV. 3. Metode didactice cu suport vizual
Acest capitol al lucrării își propune o trecere în revistă a metodelor care deṭin o latură aplicativă legată de tema interdisciplinarităṭii poeziei bacoviene, și anume modul în care acestea pot apela la mijloacele și tehnicile vizuale utilizate frecvent în orele de literatură, în predarea simbolismului. Din numărul mare de metode care pot fi folosite, vom alege pe cele mai practice, pe care le prezentăm plecȃnd de la încadrarea lor în categoriile modern sau tradiṭional.
IV. 3. 1. Metode tradiṭionale utilizate în predarea limbii romȃne
Expunerea – metodă verbală, expozitivă, ce constă în prezentarea monologată a unui volum de informaṭii de către educator către educabili. Ea cunoaște mai multe variante, dintre care, mai des întȃlnită la liceu este prelegerea școlară. În cadrul aplicării acestei metode, informaṭia este prezentată ca o succesiune de idei, teorii, interpretări de fapte care urmează a fi sintetizate.
Expunerea, ca metodă tradiṭională are și un dezavantaj: nu implică elevul în procesul de predare decȃt în mică parte. În acest sens ea ar putea fi pregătită de un elev sau de un grup de elevi( precum studiul de caz). Dacă pe parcursul prezentării se intervine, prin participarea unui alt elev cu întrebări sau cu împărtășirea unor impresii legate de informaṭiie prezentate, metoda se numește expunere cu oponent.
Aplicaṭie- elevii clasei a XI-a au lucrat un studiu de caz cu titlul Simbolismul european. Ca în orice studiu de caz, primul pas a fost împărṭirea bibliografiei la începutul semestrului și împărṭirea pe grupe. Elevii din grupa desemnată perioadei simboliste au realizat o prezentare power-point în care au inclus, pe lȃngă informaṭiile de conṭinut și fotografii ale autorilor simboliști europeni dar și ale celor aparṭinȃnd spaṭiului romȃnesc, precum și poezii reprezentative. Un reprezentant al grupului a expus elementele selectate de întregul grup. Din alt grup, un elev a completat informaṭiile legate de simbolism, aducȃnd o serie de completări legate de felul în care simbolismul romȃnesc s-a raportat la cel european, și, dacă a fost necesar, a combătut cu argumente opiniile exprimate de predecesorii săi. Expunerea s-a transformat astfel în expunere cu opozant.
Conversaṭia didactică – este o metodă construită din întrebării și răspunsuri, un dialog informaṭional între profesor și elev, prin care se cultivă creativitatea elevilor, capacitatea lor de a folosi personal cunoștinṭele dobȃndite, competenṭa de a comunica în contexte diferite. Metoda cunoaște două variante:
conversaṭia euristică – se prezintă sub forma unei succesiuni de întrebări și răspunsuri, la sfȃrșitul cărora să rezulte elementul de noutate pentru elev.
Aplicaṭie- În ora aferentă analizei literare a unei poezii simboliste, din opera lui George Bacovia, de exemplu la clasa a XII-a, poezia Plumb, profesorul antrenează elevii într-o conversaṭie în cadrul căreia să identifice relaṭiile care se stabilesc în poezie intre culoare, muzică și imaginea poetică, în vederea identificării sinesteziei. Elevii sunt ghidaṭi prin întrebări/ cerinte precum: Ce culoare se întălnește mai des în poezie? Ce semnificaṭie credeṭi că are ea în prima strofă? Dar în a doua strofă? Care sunt elementele auditive din poezie? Care este starea sufletească redată de prezenṭa elementelor vizuale și auditive în prima strofă? Dar în cea de a doua strofă? Cum se numește figura de stil identificată, care are la bază amestecul de senzaṭii? Identificaṭi tema fiecărei strofe. Răspunsurile sunt notate pe tablă și în caietele elevilor sub forma unei scheme sau într-un ciorchine.
Metoda poate fi folosită și în analiza prozei, în descrierea personajelor sau a spaṭiului acṭiunii. Prin conversaṭie euristică se pot stabili momentele subiecului, reperele spaṭio-temporale, tema textului, evoluṭia personajului, finalul.
conversaṭia catehetică- are ca funcṭie principală constatarea nivelului la care se afă cunoștinṭele elevului la un moment dat. Poate fi folosită în momentul actualizării cunoștinṭelor ancoră, la feed-back, la încheierea lecṭiei prin întrebări recapitulative sau pe tot parcursul lecṭiei.
Aplicaṭie-În cadrul piesei de teatru Iona, de Marin Sorescu, după discuṭiile referitoare la încadrarea dramei în contextul literaturii romȃne, după identificarea surselor de inspiraṭie și a apartenenṭei la volum, elevii primesc ca temă realizarea unor desene care să ilustreze decorul, așa cum este cerut de didascalii, și anume spaṭiul acṭiunii, alegȃnd unul din cele patru tablouri. În cea de-a doua oră, în etapa verificării temei și actualizării cunoștinṭelor, elevii își prezintă tema, argumentȃnd elementele desenate, răspund eventualelor întrebări primite de la colegi sau de la profesor, demonstrȃnd o bună cunoaștere a textului.
Lucrul cu manualul – metoda accentuează rolul manualului în procesul de învăṭare, sursă esenṭială și instrument de formare al elevului. În clasele mai mari, urmărește să realizeze iniṭierea elevilor în lectura independentă, manualul oferind adesea și informaṭii suplimentare necesare înṭelegerii textului, informaṭii care privesc curentul literar sau perioada în care se încadrează opera, informaṭii referitoare la etapele creaṭiei autorului sau la sursele de inspiraṭie ale operei studiate, citate semnificative din operă sau din critica literară prin care se aduc argumente în analiza literară.
Aplicaṭie- ca instrument de lucru în receptarea romanului „Moromeṭii”, de Marin Preda, manualul de clasa a XII-a al editurii „Art”, oferă o imagine a lui Tudor Călărașu, tatăl autorului Marin Preda, analiza și interpretarea episodului cinei, tablouri care să reprezinte viaṭa unei familii din Cȃmpia Dunării, elemente care pot fi folosite de profesor în vederea unei înṭelegeri mai bune a romanului. Elevii pot primi ca temă un eseu care să prezinte caracterul monografic al romanului.
Exerciṭiul- metoda fundamentală ce presupune efectuarea unor operaṭii și acṭiuni, în vederea realizării unor multiple scopuri instructiv-educativ-formative, cultivȃnd posibilităṭile elevilor de transfer al cunoștinṭelor, capacităṭilor și comportamentlor însușite, cȃt și evaluarea gradului de operaṭionalizare al acestora. După scopul și complexitatea lor, exerciṭiile pot fi: introductive, de însușire sau consolidare a unui model dat, de legare a conoștinṭelor și deprinderilor mai vechi cu cele noi, de creaṭie. În predarea literaturii romȃne la liceu, metoda exerciṭiului poate fi combinată cu alte metode, precum jocul de rol, dominantă fiind creativitatea.
Aplicaṭie- plecȃnd de la eseul argumentativ care să demonstreze aparteenṭa poeziei Plumb la simbolism, se cere elevilor să demonstreze apartenenṭa poeziei Sonet, la curentul simbolist, realizȃnd astfel un exerciṭiu de consolidare. În același mod se pot formula exerciṭii care să propună explicarea titlului și analiza ultimei strofe.
Metoda demonstraṭiei- „metodă de predare-învăṭare în cadrul căreia mesajul transmis către elev se cupinde într-un obiect concret, o acṭiune concretă sau substitutele lor, pe care profesorul le prezintă și le explică”. Mai puṭin întȃlnită în știinṭele umaniste, demonstraṭia poate cunoaște mai multe forme, dintre care utilizabile în cadrul actului de predare-învăṭare a literaturii rom„ne considerăm a fi :
demonstraṭia cu substitute: substitutele pot fi: planșe (desene, scheme, hărṭi ale romanului, etc.), fotografii și tablouri care prezintă calitatea de a reda cu strictă fidelitate realitatea studiată de către elevi la un moment dat.
Aplicaṭie- În analiza literară a poeziei bacoviene, pentru a explica simbolismul culorii galben, plecȃnd de la citatul conform căruia, pentru George Bacovia, galbenul este derivat de la griul plumbului, compușii acestuia avȃnd culoare galbenă, se prezintă planșe din chimie care să conṭină compuși și derivaṭi ai plumbului (cromat de plumb, oxidat de plumb). Fiind ghidaṭi de întrebările profesorului, elevii vor înṭelege semnificaṭia culorii galben în opera bacoviană, faptul că pentru autor este tot o culoare care transmite deznădejdea, tristeṭea, imaginile fiind un bun substitut experimentului șṭiinṭific, tinȃnd cont de faptul că plumbul este un metal toxic.
demonstraṭia cu mijloace tehnice audio, video, care pot reda atȃt sonor cȃt și vizual realităṭile pe care le includem în procesul predării.
Aplicaṭie- După prezentarea istoricului simbolismului și identificarea particularităṭilor sale, pentru fixarea cunoștinṭelor se propune urmărirea unor imagini reprezentȃnd tablouri impresioniste, precum cele ale pictorilor Edward Munch, Cezanne, Van Goght, Carlos Schwabe, Johan Heinrich Fussli, Claude Monet,Léon Fréderic, Hugo Simberg, Beech Morris Graves, Eduard Redfield, alături de un colaj muzical cu melodii aparṭinȃnd compozitorilor Alban Berg, Albinoni, Ernesto Cortazar, Igor Stravinsky, Wagner, concomitent cu discutarea unor poezii ale lui George Bacovia, făcȃnd conexiuni între imagini, muzică și poemele selectate. Elevii constată că domină anumite culori, respectiv anumite tonalităṭi muzicale, identificȃnd și simbolurile acestora. Elevii sunt ghidaṭi în identificarea mesajului de către profesor, iar prin conversaṭie euristică se fixează caracteristicile simbolismului precum: utilizarea simbolului, sugestiei, corespondenṭelor, exprimarea unor stări negative, de revoltă, de singurătate.
demonstraṭia combinată- este la rȃndul său de două tipuri: demonstraṭia prin experienṭe (combinaṭia dintre demonstraṭia cu obiecte șî cea cu acṭiuni) și demonstraṭia prin desen didactic( efectuarea desenului de către educator în faṭa elevilor)
Aplicaṭie- demonstraṭia prin experienṭe poate fi aplicată la receptarea poeziei Plumb, de George Bacovia, în prima lecṭie, cȃnd se pot prezenta elevilor mostre ale metalului, alături de alte două mostre, de fier și aluminiu, de preferat de aceeași dimensiune, pentru ca aceștia să poată observa culoarea, densitatea, pentru a putea să le cȃntărească și să le atingă. Îndrumaṭi de profesor prin întrebări, elevii observă trăsăturile plumbului și intuiesc starea sufletească sugerată de cele două strofe ale al poeziei. În măsura în care este posibil, în etapa discutării volumului Scȃnteie galbene, plecȃnd de la cuvintele autorului pasionat de chimie, care afirma că pentru el , plumbul are culoarea galbenă, deoarece toate reacṭiile lui dau compuși galbeni și fumul care rezultă este, la rȃndul lui, galben, putem propune un experiment în laboratorul de chimie, care să ofere posibilitatea unei mai bune înṭelegeri a spuselor autorului.
Aplicaṭie- demonstraṭia prin desen didactic- Pentru a demonstra influenṭa spaṭiului exterior asupra celui interior, se cere elevilor să reprezinte, cu ajutorul desenelor, decorul dominat de imaginea cimitirului, așa cum apare în prima parte a poeziei. Elevii observă culorile dominante care sugerează inadaptarea, ideea textului fiind demonstrată prin exerciṭiile de interpretare a textului literar.
Lucrul pe grupe- presupune cooperare în cadrul unui grup în scopul soluṭionării unor probleme create sau al rezolvării unor sarcini de instruire; stimulează responsabilizarea fiecărui membru faṭă de colectivul din care face parte, fiind orientată spre aspectul social al învăṭării.
Aplicaṭie- Activitatea grupurilor poate avea ca suport material o poezie a lui George Bacovia, în analiza căreia elevii trebuie să identifice imaginile artisitice vizuale, auditive și olfactive, cele trei grupe fiind de nivel mediu, în timp ce a patra grupă, de nivel ridicat, are drept cerinṭă explicarea sinesteziei, menṭionȃnd și starea sufletească sugerată de aceasta, plecȃnd de la elementele identificate de ceilalṭi.
IV. 3. 2. Metode moderne
Problematizarea- se constituie ca o metodă de predare prin rezolvarea productivă de probleme, constȃnd în punerea în faṭa elevului a unor dificultăṭi create în mod deliberat, în depășirea cărora, prin efort propriu învaṭă ceva nou. Este o metodă de dinamizare a elevilor în procesul învăṭării prin crearea unei situaṭii-problemă generată de o întrebare problemă, al cărei răspuns constituie soluṭia căutată.
Aplicaṭie- Problematizarea constă în identificarea, într-o poezie la prima vedere a motivelor simboliste, precum și în identificarea modului în care aceste motive se pot regăsi într-un tablou impresionist. De exemplu, în analiza poeziei Plumb, după lecṭia introductivă, de prezentare a temelor și motivelor, se prezintă elevilor tabloul Ṭipătul, de Edward Munch, apoi se cere acestora să găsească acele corespondenṭe, plecȃnd de la ideile enunṭate anterior. Se pot formula exerciṭii prin care elevul să selecteze semnificaṭiile culorilor, așa cum sunt cerute de un anume curent literar dintr-o serie care implică mai multe situaṭii. De exemplu: Ce semnificaṭie are culoarea violet în poezia „Amurg Violet”, plecȃnd de la versul „Orașul tot e violet”?
moarte;
monotonie
gelozie
frumuseṭe.
Studiul de caz- este o metodă activă, care are o valoare euristică și aplicativă și presupune confruntarea elevului cu o situaṭie reală de viaṭă, prin a cărei observaṭie, înṭelegere și interpretare urmează să realizeze un progres în cunoaștere. Se realizează pe mai multe etape: alegerea cazului și conturarea principalelor elemente semnificative; lansarea cazului; procesarea informaṭiei; sistematizarea materialului; dezbaterea asupra informaṭiei; stabilirea concluziilor și valorificarea proprie prin referat sau comunicare.
Aplicaṭie- După vizionarea filmului Moromeṭii, elevii vor realiza un studiu de caz asupra dramei lui Ilie Moromete, bazȃndu-se pe fragmente de film. Se oferă de la început un set de repere pe care elevii trebuie să le urmărească: prezentarea statutului personajului, enunṭarea principalelor trăsături de caracter ale acestuia, evoluṭia conflictului și a acṭiunii, detalii referitoare la mediul din care provine, relaṭia cu celelalte personaje (Catrina, Niculae, băieṭii mai mari). De asemenea, se observă, prin analiza directă a fragmentelor de film, modul în care se realizează focalizarea, felul în care muzica sugerează trăirile interioare ale personajului sau intensificarea stării de conflict. În prezentarea concluziilor elevii trebuie să exemplifice ideile cu cadre de film.
Brainstorming- se iniṭiază o discuṭie pe o anumită temă, solicitȃndu-se definirea noṭiunii printr-un singur cuvȃnt sau grup de cuvinte, iar sintagmele obṭinute se notează neorganizat la tablă, fapt pentru care se poate folosi și metoda ciorchinelui, apoi se expun ideile. Metoda are două etape: una de identificare a soluṭiilor și alta de apreciere critică a lor. Principiul metodei este ideea conform căreia cantitatea generează calitatea.
Aplicaṭie-În studiu basmului Povestea lui Harap-alb, de Ion Creangă, elevii sunt provocaṭi să răspundă următoarelor întrebări: Ce ați face în locul feciorului de împărat? În care caz aṭi reacṭiona altfel decȃt acesta? Din numeroasele răspunsuri, evidenṭiem pe cele care ne ajuta să demonstrăm caracterul de bildungsroman al basmului.
Jocul de rol- este o metodă antrenantă și activă. Membrii grupului pun în scenă o problemă sau o situaṭie cuprinsă într-un text scris. Cei implicaṭi pot realiza o dramatizare neoficială, jucȃnd roluri ale unor personaje diferite în anumite situaṭii, și în mod spontan pentru a deveni conștieṭi de sentimentele altcuiva. Jocul de rol cunoaște mai multe forme precum interviul, procesul, scaunul autorului, etc.
Aplicaṭie- În identificarea caracterului scenic pentru unele fragmente din Enigma Otiliei, de George Călinescu (de exemplu episodul în care clanul Tulea îl păzește pe Costache Giugiuveanu, acesta fiind bolnav), observăm că dialogul înlocuiește naraṭiunea, iar fragmentul poate fi interpretat în clasă. Elevii urmăresc modul în care trebuie să-și însușească tonalitatea personajelor, deficienṭele de limbaj, patosul, viclenia, chiar răutatea lor.
Dezbaterea- Este o metodă ce presupune organizarea clasei în două grupe, care au opinii diferite referitoare la o situaṭie din operă sau la un personaj. Tema operei este anunṭată cu ceva timp înainte, astfel încȃt elevii să aibă posibilitatea să își structureze argumentele. O temă a dezbaterii o reprezintă întrebarea Ion este o brută sau o fiinṭă extrem de inteligentă? Elevii sunt împărṭiṭi în două tabere: afirmatorii și negatorii. Un alt elev sau profesorul este moderator. În susṭinerea statutului de brută a lui Ion, afirmatorii invocă argumente precum: planul de cucerire a Anei, atitudinea faṭă de aceasta, faptul că s-a dovedit lacom și a încălcat hotarul, fiind condamnat la închisoare, bătaia de la început, cucerirea Floricăi, etc. Negatorii aduc contraagumente: Ana a acceptat de bună voie să îi facă acel copil, Florica s-a lăsat sedusă, pămȃntul furat a aparṭinut familiei dar a fost vȃndut din vina părinṭilor lui, etc. Moderatorul acordă pe rȃnd dreptul la replică celor două tabere. Expunerea concisă și clară a argumentelor face diferenṭa între cele două opere. Elevii vor nota concluzia dezbaterii într-un text argumentativ care pleacă de la întrebarea iniṭială.
Proiectul- este o metodă de actualizare a cunoștinṭelor dar și de evaluare, care presupune o activitate de investigaṭie amplă. proiectul se realizează în echipă sau individual, pe baza unei teme și a unui plan indicate înainte; se iniṭiază în clasă, se desfășoară acasă sau la sala de lectură a bibliotecii și se definitivează în clasă, unde se prezintă concluziile. Prezentarea proiectului presupune relatarea procesului de realizare, contribuṭia fiecăruia, colaborarea, dificultăṭile, soluṭiile aplicate.
Aplicaṭie- la clasa a X-a se poate realiza un proiect cu tema Simbolismul bacovian și pictura impreionistă și postimpresionistă. Proiectul constă în procurarea unor albume de pictură din perioadele menṭionate în titlu și din realizarea de conexiuni între poezie și tablou. Elevii realizează o expoziṭie cu tablourile care i-au impresionat și în care se regăsesc elemente întȃlnite în opera bacoviană, alături de care expun și poeziile selectate, iar, pentru cei care dau dovadă de creativitate, pot încerca să compună poezii în manieră simbolistă plecȃnd de la un tablou analizat în clasă. Prezentarea rezultatelor se va face sub forma unui PPT. Este preferabil ca elevii să deṭină și un jurnal de proiect, în care să noteze fiecare în parte ce a reușit să facă în fiecare zi, pentru a fi evaluaṭi și pe parcurs, nu doar la finalul acestuia.
Portofoliul -este o metodă de evaluare a procesului de instruire și a progreului școlar înregistrat de elev, însumȃnd produse obṭinute prin metode și tehnici de evaluare variate. Într-un portofoliu pot fi incluse fișe de autor, analize ale unor fragmente, imagini care pot completa textul literar, CD-uri care să conṭină materiale necesare disciplinei respective.
Putem constata că, la momentul actual, în învăṭămȃntul preuniversitar, în cazul elevilor, portofoliul este unul pe hȃrtie, deoarece implementarea lui în format electronic implică o pregătire suplimentară a casrelor didactice în acest scop, precum și o schimbare a modului de evaluare existent pȃnă în prezent, fiind necesară întȃi utilizarea catalogului electronic. Cu toate acestea, în el, pot fi incluse prezentări power- point, realizate de elev sau de colegii lui, înregistrări ale unor scenete desfășurate cu diverse ocazii, jocuri de rol, fotografii din vizitele făcute la case memoriale sau la muzeu, activităṭi din săptămȃna Să știi mai multe, să fii mai bun!, ecranizări după operele studiate.
IV. 3.3. Metode de ultimă generaṭie
Ciorchinele- Este o metodă didactică, utilizată individual sau în grup, care constă în evidențierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora și a relevării unor noi asociații. Ea este văzută ca derivată din brainstorming, avȃnd rolul de a facilita conștientizarea relaṭiilor dintre elementele învăṭate. Poate fi folosită atȃt în faza de evocare cȃt și în cea de reflecṭie, stimulȃnd gȃndirea, ca mijloc de a rezuma ceea ce s-a studiat sau ca modalitate de a construi asociaṭii. Se scrie un cuvȃnt sau o propoziṭie-nucleu în mijocul paginii sau al tablei și în jurul ei cuvinte sau sintagme care au legătură cu tema respectivă.
Aplicaṭie- În analiza poeziei Plumb le cerem elevilor să enumere prinicpalele elemente la care se gȃndesc atunci cȃnd au în vedere cuvȃntul „plumb”, pe care le notează în ciorchine, argumentȃnd și o posibilă semnificaṭie a fiecărei trăsături, simbilizată în textul poetic.
Trăsăturile sunt redate într-un tabel:
Cubul- este procedeul de abordare a unui text literar sau a unor idei intr-un mod organizat, creat de Cowan în 1980. Cubul are șase feṭe care corespund unor activităṭi sintetizate în verbe de comandă: descrie, analizează, compară, aplică, asociază, argumentează.
Aplicaṭie. În poezia lui George Bacovia, la tema: Cromatica în lirica bacoviană, după lecturarea poeziilor Gri și Plumb, se urmăresc etapele:
1. descrie – apartenența la genul liric prin argumente;
2. aplică- semnificația titlului și sursa de inspirație poetică;
3. analizează- tema operei, ideile poetice, structura pe strofe și planuri, analiza pe niveluri;
4. compară- asemănări și deosebiri între ideile poetice, ipostazele eului liric și mijloacele de realizare artistică din operele literare Gri și Plumb de George Bacovia;
5. asociază- găsirea de corespondențe între cele două creații literare descriptive și o altă poezie în care predomină un motiv cromatic, de exemplu Decor;
6. argumentează- încadrarea operelor în lirica simbolistă.
Metoda se poate aplica și în compararea Psalmului 50 al lui David cu Psalmul( Tare sunt singur Doamne…) din opera lui Tudor Arghezi, sau a poeziilor Sonet scrise de Bacovia și Eminescu.
Discuṭia panel- un grup de elevi (de nivel avansat) iau în dezbatere o anumită temă în faṭa unui public mai numeros, își împărtășesc opiniile, răspund unor întrebări ale publicului. Metoda incită participanṭii la reflexie asupra temelor schiṭate și asigură faza de antrenare în activitate. Profesorul anunṭă mai întȃi subiectul panelului, după care sunt prezentaṭi membrii care susṭin dialogul. Moderatorul va apela la public pentru ca acesta să pună întrebări membrilor sau să aducă eventuale completări sau obiecṭii, doar prin mesaje scrise.
Aplicaṭie- Un subiect de discuṭie poate fi identificat în personajul Iona, din drama lui Marin Sorescu, în demonstrarea tragismului personajului. Elevii scot în evidenṭă elementele care sunt impuse de destin, de care personajul nu poate scăpa, argumentȃnd astfel statutul personajului. Elevii din clasă adresează întrebări prin bileṭele sau în mod direct.
Mozaic- Elevii sunt împărṭiṭi în grupe care au cȃte un monitor pregătit în prealabil de profesor. Se aleg teme diverse, pe care monitorii le prezintă în prealabil în grupa lor. Elevii discută între ei și rezolvă exerciṭiile date de profesor, după discuṭia cu monitorul. Apoi se modifică grupele, astfel încȃt în fiecare grupă nouă să existe cȃte un reprezentant din grupele iniṭiale. Noul venit devine raportor în faṭa noii grupe, prezentȃnd ceea ce a rezolvat împreună cu grupa sa. În final se revine la lucru cu întreaga clasă pentru fixare și evaluare.
Aplicaṭie- În predarea poezii Plumb, de George Bacovia, elevii sunt împărṭiṭi în patru grupe și fiecare grupă primește o temă care reprezintă analiza unui nivel, precum cel semantic, sintactico-morfologic, stilistic și prozodic. Repartizarea grupelor se face în funcṭie de nivelul de pregătire al fiecărui elev în parte. După dezvoltarea temei în cadrul grupului, în aproximativ 20 de minute, grupele se modifică și fiecare elev prezintă fiecărei echipe ceea ce a rezolvat împreună cu grupa iniṭială. În final, prin activitate frontală, se fixează temele soluṭionate și se face evaluarea.
Știu-vreau să știu-am învăṭat- meodă care se utilizează în faza de evocare dar și în cea de realizare a sensului. Scopul este de a-i conștientiza pe elevi referittor la nivelul de cunoștinṭe pe care îl deṭin, de a-i obișnui cu un algoritm al predării și analizei literare, precum și de a le stȃrni curiozitatea referitor la noua lecṭie. Prima fază a metodei implică inventarierea ideilor pe care și le-au însușit referitor la lecṭia nouă. Aceste idei se notează la rubrica „Știu”. Într-o altă coloană, destinată cunoștinṭelor pe care elevii consideră că urmează a le descoperi, sunt trecute obiectivele lecṭiei, cu titlul „Vreau să știu”. Urmează studierea temei, cu scopul de a realiza și rubrica de final, de consolidare, de inventariere a noṭiunilor însușite, sub forma „Am învăṭat”.
Aplicaṭie- În discuṭiile despre romanul Ultima noapte de dragoste, întȃia noapte de război, de Camil Petrescu, profesorul anunță elevii că vor aborda romanul din punct de vedere structural, gradat și că vor veni individual să extragă câte un bilețel, scopul fiind acela de a vedea ce știu ei, ce vor să știe și ce trebuie învățat în lecția de zi. Subiectele sunt: tema romanului, tipologia, titlul denotativ și conotativ, compoziṭia, instanṭele comunicări narative și tehnici narative. În prima fază elevii notează cunoștinṭele pe care le deṭin despre roman, în a doua coloană notează aspectele despre care au îndoieli sau ar dori sa afle, urmȃnd ca elevii să vină, aleatoriu, la catedră pentru a demara studiul structurii romanului. Fiecare citește, cu voce tare, cerința de pe fluturaș și completează rubrica din tabel, conform situației sale.
Cvintetul- metodă de rezumare-sistematizare care se compune din cinci versuri: 1. un substantiv; 2. două adjective; 3. trei verbe; 4. patru cuvinte (oricare); 5. un cuvȃnt concluzie.
Aplicaṭie- Cele cinci versuri ale cvintetului se construiesc plecȃnd de la orice element care are legătură cu opera respectivă și care poate ajuta la realizarea sintezei acesteia. Astfel, după interpretarea romanului Moromeṭii, profesorul prezintă elevilor coperta romanului ce conṭine o fotografie cu Tudor Călărașu, tatăl autorului. Acesta este punctul de la care pleacă discuṭia în urma căreia elevii găsesc următoarele elemente: 1. tată; 2. autoritar; bun. 3. pleacă, muncește, învaṭă. 4. satul, fraṭii, averea, bătaia. 5. familie. Fiecare elev își prezintă rezultatul activităṭii.
Posterul- metodă activă/interactivă prin care se realizează investigarea aprofundată a unor teme prin canalizarea reflecṭiilor și a confruntărilor către exprimări metaforice, prin scopuri vizuale create în scopul fixări ideilor și a punctelor de vedere proprii. Se desfășoară în cadrul unei ore, în grupuri organizate, prezentarea putȃndu-se realiza și pe un fond muzical. Iniṭial elevii pot fi îndrumaṭi prin prezentarea unor postere model prezentate de profesor.
Aplicaṭie- pentru realizarea temei Modele epice în romanul interbelic, elevii au realizat un poster incluzȃnd fotografii ale unor personalităṭi care se impun, precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, George Călinescu, fragmente din critica literară care prezintă rolul romanelor semnificative ale autorilor menṭionaṭi, imagini semnificative legate de operă (hărṭi ale romanelor, fotografii de pe copertă sau afișe de film realizate plecȃnd de la operă), scurte prezentări ale conceptelor care se regăsesc în ele etc. Posterele sunt prezentate de realizatorii lor și prin votul lor este ales cel mai sugestiv. Ulterior sunt afișate în sala de clasă, consultate și de alṭi elevi, din clase paralele.
Metoda cadranelor- metodă de rezumare- sintetizare: se trasează două axe perpendiculare (orizontal- vertical) și se numerotează cele patru regiuni obṭinute:
Elevii audiază o prelegere, recitesc textul căutȃnd anumite elemente sau vizionează un film. La sfȃrșitul activităṭii ei trebuie să sintetizeze în cadran informaṭiile principale identificate, completȃnd căsuṭele.
Aplicaṭie- În activitatea de identificare a ideilor principale din piesa Iona a lui Marin Sorescu, se enunṭă în cadran principalele idei ale celor patru tablouri; decorul, temele din monologul lui Iona, principalele evenimente care apar și simbolistica acestora. Cȃte un elev din fiecare grupă prezintă celorlalṭi răspunsurile: se realizează o comparaṭie între rezultatele obṭinute, ideile rezultate putȃnd constitui parte a analizei literare a operei. Pin conversaṭie euristică se indică eventualele completări ale informaṭiilor.
Colajul- metodă activ/ interactivă prin care se realizează fixarea și aprofundarea unei idei, citate selectate, versuri, proverbe, maxime etc. se desfășoară pe parcursul unei ore, prin activitate individuală/ în perechi/ în echipe. Etapele realizării colajului: stabilirea aspectului vizat, analizarea materialului procurat, decuparea materialului- secvenṭe mici, așezarea materialului, prezentarea colajelor, evaluarea.
Aplicaṭie- Se poate realiza un colaj în prezentarea sintezei Simbolismul european. La începutul semestrului, elevii sunt împărṭiṭi pe grupe, discută cu profesorul tematica studiilor de caz și primesc planul de cercetare și bibliografia. După documentarea propriu-zisă, pentru ultima etapă a studiului de caz, elevii realizează o prezentare power-point, un colaj ce urmărește trei etape: 1. Simbolismul în literatură; 2. Poezii simboliste; 3. Simbolismul în artă, în care sunt îmbinate: fragmente din operele poeṭilor simboliști ilustrative pentru susṭinerea ipotezei cazului, tablouri din impresionism și postimpresionism, fotografii ale autorilor, opinia proprie, referinṭe critice, ilustraṭii ale textelor, toate acestea fiind prezentate pe un fond sonor, în deplină concordanṭă cu tematica. Elevii au libertatea de a alege imaginile, textele și coloana sonoră.
Turul galeriei- meodă de valorificare a produselor realizate de elevi în timpul orei( desen, poster, colaj). Într-un loc vizibil accesibil, sunt afișate lucrările elevilor ( desenele, posterele, colajele). Acestea sunt vizitate de elevi care consemnează într-un carnet (caiet) impresiile proprii. În cadrul unor grupe sunt comentate apoi exponatele, sunt selectate, ierarhizate și evaluate conform unor criterii stabilite cu profesorul-moderator.
Aplicaṭie- În analiza basmului Povestea lui Harap-Alb se cere elevilor să realizeze la alegere, un desen plecȃnd de la un episod preferat al operei. Se face precizarea că nu se urmărește talentul plastic ci fidelitatea faṭă de text a desenului. Acestea vor fi prezentate profesorului înainte de începerea orei, pentru ca acesta să poată amenaja o „galerie”. Elevii nu trebuie să vadă înainte lucrările celorlalṭi pentru ca reacṭiile lor să fie spontane. După anunṭarea obiectivelor lecṭiei, elevii sunt invitaṭi să viziteze expoziṭia, să noteze impresii și să selecteze cele mai reușite desene din punctul de vedere al conṭinutului. Sunt comentate apoi exponatele, ierarhizate și evaluate, de către profesor prin evaluare și de elevi prin autoevaluare, după ce au avut prilejul să analizeze și desenele colegilor.
Diagrama Venn-Euler-este o metodă prin care se analizează în paralel informaṭiile, la sfȃrșitul discuṭiilor pe o anumită temă. Scopul analizei este de a identifica asemănările și deosebirile dintre cele două opere.
Aplicaṭie- În analiza piesei Iona, de Marin Sorescu, se pun în evidenṭă asemănările și deosebirile dintre Iona, personaj din mitul biblic și Iona, personajul din piesa cu același nume.
V. Cercetarea psihopedagogică: Optimizarea receptării operei bacoviene prin valorificarea interdisciplinarităṭii
V. 1. Tipologia cercetării
Definită drept „o formă superioară a activităṭii de investigaṭie desfășurată sistematic și organizată știinṭific în scopul obṭinerii de noi informaṭii, cunoștinṭe stiinṭifice, al verificării sau validării unor model teoretice sau aplicative”, cercetarea în pedagogie contribuie la perfecṭionarea procesului de învăṭămȃnt, la adaptarea acestuia la evoluṭiile tehnologice, la oferirea de perspective noi de abordare a activităṭii instructiv-educative..
În pedagogie, cercetarea pedagogică ia forma inovaṭiilor, văzută ca o mișcare dinspre tradiṭie spre modernitate, prin introducerea unor schimbări, în scopul creșterii eficienṭei procesului de instruire și formare a personalităṭii omului contemporan. Se cunosc două nivele ale inovaṭiei: macroeducativă (la nivelul întregului proces de învăṭămȃnt) și microeducativă (la nivelul lecṭiei).
În literatura de specialitate identificăm tendinṭa de clasificare a cercetării pedagogice prin următoarele dihotomii:
cercetare fundamentală versus aplicativă;
cercetare transversală/ longitudinală, interculturală/ transculturală;
cercetare cantitativă versus calitativă;
cercetare constatativă versus experimentală.
Marin Stoica reclasifică tipurile în trei categorii: fundamentală și aplicativă, observaṭională sau experimentală, spontană sau știinṭifică.
Lucrarea de faṭă se încadrează în categoria cercetării aplicative, longitudinală, deoarece presupune existenṭa unui grup de experiment și a unui grup de control, ambele testate de mai multe ori. Deoarece are la bază un plan și strategii obiective de măsurare a rezultatelor, lucrarea se încadrează în categoria lucrărilor știinṭifice.
Deoarece numărăm și măsurăm rezultatele prin procente, putem vorbi despre o cercetare cantitativă, conform clasificărilor de mai sus, precum și de o investigaṭie experimentală, avȃnd în vedere faptul că metoda fundamentală utilizată este experimentul, realizat pe etape și după anumite criterii.
V. 2. Formularea temei: Simbolismul bacovian. Abordarea interdisciplinară ȋn ȋnvăṭămȃntul liceal
Lucrarea noastră de cercetare își propune să analizeze raportul dintre literatură și celelalte arte, atȃt cele vizuale cȃt și muzica, precum și să prezinte faptul că, atunci cȃnd vorbim de poezia bacoviană, aceste trimiteri merg mai departe, pȃnă la a dovedi legături și cu chimia. Edgar Papu susṭinea ideea conform căreia „artele ajung să-și comunice și să treacă de la una la alta”, lucru afirmat și de poeṭii simboliști, precum Mallarmé, care considera că literatura tinde să „reia din muzică bunul ei” prin sugestie, refren, armonie imitativă, rimă interioară, asociaṭii sonore. Limbajul poeziei și al muzicii au în comun ritmul, armonia, linia melodică, deosebindu-se însă prin materialul artistic (cuvintele/ sunete, vibraṭii acustice). Lecṭia de literatură devine o lecṭie în care elevul învaṭă să descopere emoṭiile din artă, atȃt cele pe care le transmite creatorul operei de artă, cȃt și emoṭiile declanșate în propriul suflet de creaṭia artistică..
V. 3. Documentarea
Problematica toretică a lucrării de faṭă, interdisciplinaritatea, constituie un fenomen complex, urmărit de cercetători de-a lungul unei vaste perioade. Preocuparea aceasta este generată de schimbările care apar în fiecare artă, numite generic curente, precum și de influenṭele care apar între arte, considerate diferite. Totuși, aruncȃnd o privire spre perioada de început a creaṭiilor artistice, îndeosebi a celor populare, ele coexistau la un nivel spre care se tinde și arta modernă.
Pentru o abordare teoretică a acestei relaṭii am avut două lucrări de referinṭă, Thomas Munro, Artele și relaṭiile între dintre ele și Elza Cenușă, Literatură și pictură. Am descoperit astfel faptul că există, odată cu trecerea anilor, o preocupare ascendentă faṭă de această latură a interdisciplinarităṭii, fiind evidenṭiate noi domenii de cercetare. Am plecat cu o bibliografie simplă, care a fost îmbunătăṭită pe parcurs, mediul virtual fiind îndeosebi interesat de o astfel de perspectivă. Acest fapt poate fi considerat un mod de a intui felul în care va evalua perceperea operei literare în timp.
Avȃnd în vedere obiectivul practic al cercetării noastre, abordarea interdisciplinară a poeziei bacoviene, am ales poezia Amurg violet, studiată în clasa a X-a, insistȃnd pe modul în care este explicat curentul simbolist. În partea de început, în prezentarea curentului simbolist, în completarea noṭiunilor de teorie literară care îl definesc, am prezentat elevilor tablouri de artă, grupate ulterior într-un power-point, selectate astfel încȃt să fie în acord cu starea sufleteascădin poeziile lui George Bacovia. Poeziile au fost selectate astfel încȃt să poată fi cu ușurinṭă extrasă din fiecare dintre ele cel puṭin o trăsătură a simbolismului, care să se regăsească și în plan vizual în tablorile selectate din pictura impresionistă și postimpresionistă.
În cea de a doua oră, am avut în vedere relaṭia dintre poezie și muzică. Am lecturat aceleași poezii simboliste, completȃnd lecṭia cu audiṭia unor fragmente muzicale care transmiteau aceeași stare sufletească regăsită și în poezie. Spre sfȃrșitul orei am prezentat și o serie de informaṭii referitoare la relaṭia dintre poezia bacoviană și simbolistica sculpturii care îl reprezintă pe autor, precum și la simbolistica regăsită în opera lui Constantin Brȃncuși. Anterior acestei etape, elevii au avut ocazia să descopere la orele de chimie informaṭii despre plumb, acestea fiind sintetizate într-o scurtă prezentare în care am folosit imagini cu compuși ai plumbului care au culoare galbenă, pentru ca elevii să înṭeleagă mai bine cuvintele lui George Bacovia care spun că, pentru el, plumbul are această culoare. Am completat informaṭiile despre simbolism cu numeroase tablouri, elevii răspunzȃnd pozitiv la acestea, dar și cu o selecṭie de compoziṭii muzicale, la care elevii au răspuns în aceeași manieră. Spre surprinderea mea, elevii nu doar că au reușit să identifice conexiunile între poezie și muzică, ba au mers mai departe, aducȃnd drept argument și unele filme care reușesc să redea trăiri sufletești care se regăsesc și în simbolism, precum Love Story (1970), în regia lui Eric Segal. La sfȃrșitul acestei etape elevii au fost provocaṭi să scrie și ei o poezie în manieră simbolistă, care să aibă drept sursă de inspiraṭie un tablou selectat. O selecṭie a acestor poeme urmează a fi prezentată și în lucrare, pentru a dovedi buna înṭelegere a curentului simbolist.
Documentarea a presupus și studiul documentelor școlare (programe, planificări, portofoliile diriginṭilor) și mai ales lucrări de metodică, didactică și psihopedagogie. Semnificative sunt operele lui Constantin Cucoș, Elena Joiṭa, Gheorghe și Constanṭa Dumitriu, Marin Stoica, Constantin Parfene etc.
Studierea acestor lucrări a dus la concluzia că interdisciplinaritatea este din ce în ce mai prezentă în procesul de predare-învăṭare.
V. 4. Obiectivul cercetării și ipoteza de lucru
Obiectivul acestei cerecetări a constat în evidenṭierea relaṭiei de cauzalitate dintre valorificarea altor arte, auditive sau vizuale, în ora de literatură romȃnă, în scopul realizării progresului școlar. Am fost astfel interesaṭi în ce măsură o trecere în revistă a unor picturi, melodii și scuplturi, considerăm noi, înrudite, prin sentimentele pe care le declanșează, cu poezia simbolistă, pot favoriza creșterea randamentului școlar.
Formularea ipotezelor este cea de-a doua etapă a unei cercetări știinṭifice.
Definiṭie: O ipoteză reprezintă o prezumṭie clară, explicităși verificabilă, referitoare la relaṭiile sau diferenṭele existente între două sau mai multe variabile.
Ipotezele sunt formulate atȃt în cazul studiilor care urmăresc stabilirea unor relaṭii dintre variabile (numite și studii corelaṭionale) cȃt și pentru cercetările ce vizează existenṭa unor diferenṭe dintre variabile (studii factoriale). O prima distincṭie se poate face între ipoteze unilaterale (unidirecṭionale) și ipoteze bilaterale. Înainte de rezolvarea unei probleme trebuie să stabilim tipul ipotezei de cercetare: unidirecṭională (unilaterală) sau bidirecṭională (bilaterală). Avem de a face cu o ipoteză bilaterală dacă sintagma utilizată în formularea ipotezei sună precum următoarea: „exista diferenṭe între modul de predare al simbolismului în manieră clasică, respectiv modernă, prin interdisciplinaritate?”. Se observă că nu se arată direcṭia diferenṭei în ipoteză. În schimb, avem de a face cu o ipoteză unilaterală daca ipoteza este formulată în genul: „rezultatele obṭinute de elevii care au avut acces la picturi impresioniste, postimpresioniste și fragmente muzicale vor fi mai mari decȃt cele obṭinute de cei care au învăṭat despre simbolism prin expunerea în manieră clasică”. Ipoteza de lucru este unidirecṭională, formulată în următorul mod: dacă în actul didactic al predării simbolismului bacovian utilizăm mijloace auditive și vizuale, raportȃnd totodată literatura la celelalte discipline, atunci randamentul școlar al elevilor va avea o evoluṭie pozitivă.
V. 5. Metodologia cercetării
V. 5. 1.Perioada cercetării
Programa școlară de limba și literatura romȃnă permite studiul poeziei bacoviene în fiecare din cei patru ani de liceu, interesul fiind crescut la clasele a X-a și a XII-a. Deoarece ne dorim ca elevii să înṭeleagă încă de la început simbolismul ca fiind un curent literar strȃns legat de pictură și muzică, demersul didactic și știinṭific întreprins a avut în vedere elevii claselor a X a.
Cercetarea s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2015-2016, perioadă particularizată în funcṭie de programa școlară, de planificarea anulă și semestrială și de numărul de ore alocat studiului curentului simbolist, reprezentat prin poezia Amurg violet, de George Bacovia. Astfel, simbolismul este studiat la clasa a X-a pe parcursul a 5 ore, predarea acestuia fiind precedată de evaluarea predictivă și urmată de evaluarea sumativă (ANEXA 1- planificare anuală pentru clasa a X-a). Planificarea semestrială detaliază structura celor 5 ore propuse în planificarea anuală, în modul următor:
a. George Bacovia: Amurg violet -trei ore
– universul liric bacovian; elemente simboliste; cromatica;
b. elemente de compoziție în textul poetic (temă, motiv, laitmotiv, idee poetică, secvență poetică, imagine artistică, elemente de opoziție și simetrie, titlu, incipit, final)-o oră
c. – limbaj și expresivitate în textul poetic- o oră
– imaginarul poetic, figuri de stil;
– elemente de versificație (strofă ritm, rimă, măsură).
V. 5 2. Lotul de subiecṭi
După cum am arătat mai sus, interesul s-a focalizat asupra clasei a X-a, fiind propuse clasele a X-a A și a X-a B. Cele două clase sunt asemănătoare din punct de vedere numeric, socio-economic și mai ales psiho-intelectual. Fiecare grup de elevi implicat în cercetare este unul omogen din punct de vedere al vȃrstei, statutului, nevoilor, intereselelor și aspiraṭiilor.
Clasa a X a A este un grup mixt, eterogen, cuprinzȃnd un efectiv de 23 de elevi, dintre care 16 fete și 7 băieṭi. Clasa a X-a B este alcătuită din 23 de elevi, dintre care 18 sunt fete și 5 băieṭi. Elevii ambelor grupuri au, în medie, vȃrsta de 16 ani și domiciliază, în marea lor majoritate, în spaṭiul rural avȃnd o situaṭie economică de nivel mediu. Provin din familii în care lucrează doar unul din părinṭi sau sunt șomeri, agricultori.
De asemenea, ambele clase au aceeași filieră, cea tehnologică, profilurile însă sunt diferite: clasa a X-a A au profilul Resurse naturale și protecṭia mediului, în timp ce clasa a X-a B au profilul Servicii. În planul cadru de învăṭămȃnt, pentru profilul real-tehnologic, studiului limbii și literaturii romȃne îi sunt alocate 3 ore pe săptămȃnă.
Testul predictiv ( ANEXA) aplicat ambelor clase la începutul anului școlar (21.09.2015) demonstrează că elevii celor două grupe au aproximativ același nivel de dezvoltare psiho-intelectuală, diferenṭele instituindu-se, după cum putem observa în tabelele următoare, doar la nivelul procentajului notelor:
Clasa a X-a A
Note-procentual
Note –nivel
Clasa a X-a B
Note-procentual
Note –nivel
Din rezultatele testului iniṭial și din statisticile prezentate se observă că diferenṭa de nivel între cele două clase este mică, mediile aritmetice între notele obṭinute de elevii celor două grupe la testul iniṭial dȃnd o diferenṭă de 0,53 puncte. Clasa a X-a A este cea cu media mai mare, avȃnd și o notă de nivel ridicat.
Ca urmare a acestor observaṭii asupra nivelului de cunoștinṭe, clasa a X-a B a fost aleasă drept clasă experimentală, pentru care am folosit în procesul de predare mijloace vizuale și auditive suplimentare. Clasa a X-a A a rămas grup de control.
Un alt argument în alegere clasei a X-a B drept clasă experimentală îl reprezintă faptul că la această clasă domină stilurile de învăṭare vizual și auditiv, care stau la baza intenṭiei experimentului nostru. Drept dovadă anexăm tabelul stilurilor de învăṭare la finalul lucrării.
V. 5.3.Variabile
Variabila este criteriul de diferenṭiere între aspecte înregistrate sau cercetate. După modalitatea selectată și utilizată de cercetător cu privire la folosirea variabilei în scopul realizării unei cercetări, ele se clasifică în variabile independente și dependente. Elena Joiṭa adaugă încă două tipuri, anume variabile intermediare și perturbatoare.
Variabilele dependente sunt variabilele asupra cărora se realizează modificări. Ele sunt răspunsul subiectului observat și înregistrat de observatori, răspuns care depinde de comportamentul subiectului, comportament dependent de variabila independentă. Pentru a proba această variabilă, dacă repetăm experimentul, ar trebui să obṭinem același scor. În această categorie se încadrează: performanṭa școlară anterioară a elevilor (testele iniṭiale și notele la teze pe semestrul I), nivelul de dezvoltare psihointelectuală, motivaṭia, interesul pentru literatură.
Variabilele independente se referă la stimuli, context, informaṭii date subiecṭilor, care sunt în esenṭă manipulate de cercetător în scopul de a interveni asupra performanṭei elevilor. În contextul lucrării noastre, variabilele independente sunt albumele de artă care prezintă pictura impresionistă și postimpresionistă, compoziṭiile muzicale, imaginile cu sculpturi, precum și imagini ale reacṭiilor chimice despre care am vorbit în capitolele anterioare. Ele se numesc variabile manipulate însă se găsesc și o serie de variabile invocate, care ṭin de natura umană, precum vȃrsta, mediul social din care provin elevii, accesul la mijloacele de culturalizare.
Variabilele intermediare „mijlocesc relaṭiile dintre cele independente și cele dependente, fiind de natură psihică, socială”.
Variabilele perturbatoare, numite și variabile situaṭionale trebuie să fie controlate de către cercetător pentru a nu modifica rezultatele cercetării. În momentul în care am discutat relaṭia poeziei cu pictura, m-am asigurat că lumina permite înṭelegerea și vizionarea în detaliu a tablourilor, iar în ora în care am realizat lecṭia în care am vorbit despre relaṭia poeziei bacoviene cu muzica, m-am asigurat că nu apar zgomote care să perturbe audiṭia muzicală. Experimentul din laboratorul de chimie s-a realizat cu ajutorul personalului calificat, deoarece plumbul, în cantităṭi mari poate dăuna sănătăṭii, iar în discutarea relaṭiei simbolului plumbului cu reacṭiile chimice am folosit imagini ale compușilor plumbului.
V. 5.4.Etapele cercetării
Această cercetare are la bază o temă bine definită, un plan stabilit anterior și o ipoteză caracterizată prin claritate. Etapele urmărite sunt:
fixarea temei, a ipotezei și a obiectivelor de lucru;
realizarea unui plan de cercetare;
evaluarea iniṭială a elevilor de clasa a X-a;
interpretarea și compararea rezultatelor tetului iniṭial și alegerea lotului de subiecṭi;
studierea documentelor școlare: manuale, programe școlare, planificări, documente legate de stilurile de învăṭare;
alegerea metodelor de cercetare, a metodelor și mijloacelor didactice;
introducerea factorului de progres;
desfășurarea experimentului;
analiza și interpretarea rezultatelor;
enunṭarea concluziilor care confirmă sau infirmă ipoteza;
redactarea lucrării de cercetare știinṭifică.
V.5. 5. Metode și tehnici de cercetare
Studiul documentelor școlare presupune analiza acestora în scopul verificării ipotezei cercetării sau pentru a determina modul de acṭiune a diverșilor factori implicaṭi. În cercetarea pedagogică pe care am realizat-o am avut în vedere prevederile programelor școlare pentru disciplina Limba și literatura romȃnă (clasa a X-a), planificarea calendaristică semestrială (în care sunt precizate conṭinuturile învăṭării, data și numărul de ore alocate studiului textelor fiecărui autor), manualele alternative (în care sunt precizate conṭinuturile învăṭării, data și numărul de ore alocate studiului textelor lui George Bacovia), manualele alternative (în care am urmărit modul/ gradul în care manualele promovează interdisciplinaritatea), dar și documentele claselor implicate în experiment (tabele cu elevii și stilurile de învăṭare).
Experimentul
Este considerat de psihopedagogie drept metoda cea mai complexă de măsurare a efectului produs prin introducerea unor factori experimentali, o metodă cu „acṭiuni ameliorative de amploare, cu rol dominant în verificarea ipotezei, în construire de noi ipotee parṭiale, pe parcurs”.
Obiectivul avut în vedere în cadrul cercetarii experimentale este stabilirea unei relaṭii de cauzalitate între două variabile diferite, a modului și a intensităṭii cu care intervenṭia asupra unei variabile independente influenṭează o variabilă dependentă.
Scopul urmărit în această cercetare a fost să verificăm în ce măsură aplicarea unor metode și mijloace moderne de predare influenṭează performanṭele școlare ale elevilor în însușirea noṭiunilor referitoare la simbolismul bacovian. În acest sens am luat în considerare următoarele variabile:
-dependente: performanṭa școlară anterioară a elevilor, rezultatele la testul iniṭial pentru cele două clase, not la teza pe semestrul II, nivelul de dezvoltare psihointelectuală, interesul pentru literatura romȃnă, motivaṭia.
-independente: vȃrsta elevilor, genul, mediul educaṭional, clasa;
-variabile independente manipulate: metode și tehnici moderne (audio- vizuale) de predare- tablouri, desen, gravură, caricatură;
-variabile intermediare: factori de natură psihică, socio-economică;
– variabile perturbatoare: condiṭiile de timp, de spaṭiu, zgomotul, lumina.
Demersul pe care l-am aplicat este unul desfășurat în unitatea școlară, mediul obișnuit de studiu al elevilor, fără ca aceștia să știe că sunt suspecṭii unei cercetări. Unii dintre elevi, mai exact cei care au compus, ca activitate suplimentară, poezii care să fie inspirate de tablourile văzute de elevi, au fost întrebaṭi dacă vor ca aceste poeme să apară în lucrarea de cercetare.
Ca metodă de cercetare, expperimentul cuprinde mai multe etape de desfășurare:
definirea temei;
documentarea;
formularea ipotezei de cercetare;
stabilirea metodologiei de cercetare;
redactarea proiectului de cercetare;
desfășurarea cercetării;
elaborarea concluziilor și valorificarea rezultatelor.
O problemă centrală a metodologiei experimentale este alegerea eșantionului asupra căruia urmează a se aplica măsurile eperimentului. În acest proiect de cercetare am încercat să respectăm criteriile de selecṭie despre care se vorbește în literatura de specialitate. Am ales două clase asemănătoare, omogene din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare psiho-intelectuală, eterogene în compoziṭie, individuale ca gen sau mediu de provenienṭă. Referitor la tehnicile pe care am ales să le aplic, am preferat tehnica grupelor paralele, de experiment șî de control, tehnica rotaṭiilor factorilor, cu interpretarea comparativă a efectelor măsurilor aplicate și, nu în ultimul rȃnd, tehnica rotaṭiilor factorilor, cu interpretarea comparativă a efectelor măsurilor aplicate și tehnica eșantionului prin stratificare pe criterii stabilite (performanṭa elevilor) și alegerea unui eșantion reprezentativ, tehnica sondajului statistic (interpretarea rezulatelor statistice). În cadrul experimentului mai pot fi anexate și alte metode precum: tehnca grupului unic, tehnca alcătuirii de grupe prin elemente-perechi, tehnica selecṭiei descrescȃnde, tehnica randomizării, prin stabilirea la întȃmplare a membrilor eșantionului, tehnica menṭinerii unei variabile parazite comune.
Experimentul, ca metodă de cercetare, prezintă atȃt avantaje cȃt și erori. Dintre avantajele acestuia se remarcă obiectivitatea ridicată și stabilirea relaṭiei cauză- efect între variabile. De asemenea, trebuie să avem în vedere și o serie de erori care provin din așteptările prea mari ale cercetătorului, de lipsa controlului asupra tuturor situaṭiilor care pot afecta rezultatul experimentului, de influenṭa, neintenṭionată, pe care o poate avea cercetătorul, prin mimică, sau chiar doar prin prezenṭă asupra interpretării textelor poetice, prin interpretarea greșită a rezultatelor.
Literatura de specialitate prezintă de asemenea și limitele experimentului precum: dificultatea delimitării variabilelor, imposibilitatea cuprinderii tuturor detaliilor, prezenṭa unor restricṭii legate de absenṭa unor informaṭii sau a aparaturii necesare experimentului, teama de eșec pe care o poate avea profesorul care direcṭionează experimentul, provocată de descoperirea altor referinṭe critice sau a altor lucrări de pictură sau fragmente muzicale, pe care le poate folosi în lucrarea de cercetare, sursa acestora fiind nelimitată.
Focus-grupul
Este o metodă numită și interviu de grup structurat, ce este cea mai întȃlnită formă de cercetare calificativă. Scopul este de „a discuta un subiect sau o listă de subiecte pe parcursul unei perioade de timp specifice”, discuṭie la care participă un număr de persoane între șase și zece. Numărul de persoane este hotărȃt în funcṭie de tema propusă, de numărul de elevi existent, de nivelul de cunoștinṭe al acestora. Focus-grupul implică mai multe întruniri ( între două și douăzeci), desfășurate la interval de aproximativ o săptămȃnă, fiecare ședinṭa durȃnd una-două ore. Considerȃnd tema interdisciplinarităṭii suficient de interesantă pentru o astfel de analiză, am aplicat această metodă în cadrul grupului experimental format din elevii clasei a X-a B, cu participarea întregului colectiv de elevi. Avȃnd ca temă relaṭia dintre poezia bacoviană și anumite discipline (pictură, desen, sculptură, muzică și chimie), focus-grupul pe care l-am iniṭiat s-a desfășurat pe parcursul a patru ore consecutive, respectiv: prima oră a tratat relaṭia dintre poezia bacoviană și pictura impesionistă și postimpresionistă, ora a doua a avut în vedere relaṭia dintre poezie și desen alături de scupltură, ora a treia s-a referit la relaṭia cu muzica, în timp ce ultima oră a subliniat sursa de inspiraṭie a anumitor poezii bacoviene, plecȃnd de la rezultatul unor reacṭii chimice ale plumbului, experimentate anterior în laboratorul de chimie.
Moderatorul trebuie să utilizeze o grilă de interviu, cu întrebări relativ puṭine dar interesante prin care să stimuleze participanṭii să ofere informaṭii cȃt mai detaliate, opinii cȃt mai clare și mai elaborate. De aceea este de preferat să se evite întrebările care presupun răspunsuri dihotomice de tipul „da/nu”. Grilele de interviu au fost diferite, adecvate fiecărei ședinṭe, la prima și a treia oră folosindu-se chestionarul, aplicat în scris, cu unele modificări, și la clasa a X-a A, considerată grup de control. De asemenea, la clasa a X-a B, clasă experimentală, am aplicat pentru fiecare etapă a studiului, cȃte un scurt chestionar, atȃt pentru analiza tablourilor prezentate, a fragmentelor muzicale precum și în discuṭiile despre sculptură și reacṭiile chimice. Acestea au întrebări formulate conform grilelor de interviu care stau la baza lecṭiilor.
Pentru ca metoda să fie eficientă, moderatorul impune de la început anumite reguli, considerate totodată obligaṭii legate de disciplina impusă de statutul de elev: evitarea criticării sau ironizării răspunsurilor celorlalṭi elevi, exprimarea pe rȃnd și în mod civilizat a punctelor de vedere.
Datele obṭinute au fost colectate de moderator, prin observare directă, prezentate în subcapitolul dedicat analizei și interpretării rezultatelor (IV. 7).
Chestionarul
Ca variantă scrisă a convorbirii sau anchetei, este o succesiune logică și psihologică de întrebări scrise, uneori înlocuite de imagini grafice, cu funcṭie de stimuli în raport cu ipoteza cercetării, în urma cărora se realizează o schimbare de comportament ce va fi înregistrată în scris. Punctul zero în conceperea oricărui chestionar îl constituie determinarea felului și volumului de informații care urmează a fi recoltate pe o astfel de cale. Întrebările formulate trebuie să fie clare, concise, să fie adaptate la nivelul de înṭelegere al elevilor, să alterneze de la simplu la complex. Primele întrebări ale chestionarului au mai mult rolul de motivare al elevilor, în timp ce itemii necesari rezolvării problemei sunt plasaṭi ulterior acestora. De asemenea, înaintea formulării chestionarului, cercetătorul trebuie să se documenteze referitor la exeistenṭa unor cercetări anterioare, astfel încȃt să nu ajungă la același tip de rezultat deja interpretat de altcineva.
După tipul de răspuns, chestionarele pot fi:
chestionare cu răspunsuri libere (deschise)- elevii iși exprimă liber opinia în legătură cu problematica propusă;
chestionare cu răspunsuri închise, de tipul da sau nu, adevăratsau fals;
chestionare cu răspunsuri la alegere- ușurează efortul elevului, care trebuie să aleagă una sau mai multe din variantele propuse;
chestionar de ierarhizare- plecȃnd de la un criteriu, folosește scara de valori;
chestionar de apreciere sau comparaṭie în perechi- conṭin perechi de itemi;
chestinar de aprecieri sumative- subiecṭii își exprimă acordul sau dezacordul referitor la o afirmaṭie.
O altă clasificare urmărește îndeplinirea obiectivelor propuse. Descoperim astfel trei categorii:
chestionare de cunoștinṭe- ilustrează cantitatea și calitatea informaṭiilor de care dispun subiecṭii;
chestionar de personalitate-referitor la temperament, caracter, aptitudini’
chestionar de investigaṭie a sociabilităṭii.
Chestionarul aplicat ambelor clase, atȃt grupului de control cȃt și celui experimental, în studiul nostru, are ca reper relaṭia literaturii cu pictura. Este precedat de prezentarea unui Power-point care are cinci etape:
Argument;
Culoare și motive simboliste;
Exemplificare;
Aplicaṭie;
Puncte de vedere.
Acest Power-point cuprinde informaṭii despre importanṭa culorilor în poezia bacoviană, pe un fundal neutru. Conṭinutul celor 21 de slite-uri este următorul:
1.Titlul: Culorile în poezia bacoviană;
2. „În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictură a cuvintelor sau audiție colorată(…). Pictorul întrebuințează în meșteșugul sau culorile: alb, roșu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat să le redau cu inteligența prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare.” George Bacovia;
3. Argument: Cromatica în opera lui Bacovia nu are statut de figurant, ci de protagonist. Albul, negrul, violetul ori galbenul își împart mai toata poezia autorului.Subiect de studiu, de exercițiu sunt numai primele patru, fiecare figurând o realitate totalitară, un univers reconstituit cu minuțiozitate. Bacovia nu realizează sugestia printr-o tehnică impresionistă; nu există nuanțe în culorile bacoviene; culorile sale sunt concentrate, ele devin strigăte ale sufletului, ale trăirii.
Culoare și motive simboliste: Trăirea existențială a durerii, sentimentul de pustietate și singurătate sunt elemente impresioniste realizate însă de poet prin corespondențe între sentiment și culoare. Gama de culori este restrânsă, concentrată pe câteva motive tipic simboliste: urâtul, plictisul, tristețea, nevroza, angoasa, monotonia, ele având corespondențe și în lumea instrumentelor muzicale.
Sunt apoi enumerate culorile și semnificaṭiile lor:
Alb- nevroză, reverie , sfȃrșit;
Negru- moarte, dispariṭie, urȃt, carbonizare;
Roșu- boală, degradare, finalitate;
Violet- monotonie, crepuscul, alienare;
Gri- angoasă, plictis;
Roz, verde, albastru- nevroză și tristeṭe.
Exemplificare: Albul conturează reveria și infinitul ei dar și starea de nevroză;
Alb
Orchestra începu cu-o indignare graṭioasă.
Salonul alb visa cu roze albe—
Un vals de voaluri albe…
Spaṭiu, infinit, de o tristeṭe armonioasă…
În aurora lină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări—
Cȃntau clare sărutări…
Larg, miniatură de vremuri viitoare…
Negrul declanșează o invazie distrugătoare, sugerȃnd carbonizarea, trecerea într-o lume anorganică.
Negru
Carbonizate flori, noian de negru…
Sicrie arse, negre, de metal,
Veșminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru…
Vibrau scȃntei de vis, noian de negru,
Carbonizat, amorul fumega,
Parfum de pene arse și ploua…
Negru, numai noian de negru…
Roșul este culoarea amurgului și țâșnește dintr-o hemoragie universală.
Amurg
Pe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă,
Pe drum, l-aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
Și coincidențe aranjate pe-o tristă gamă –
Azi iar mi-i frică… și cred, și sper…
O zi fără anotimp și ordine militară,
Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară –
Și mulți au plecat, și noapte se lasă.
Cu toții spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naște –
Iat studiul crește cu tactul tăcut…
O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște.
Violetul aduce uneori sugestia crepusculului, alteori dă o senzație de halucinație, de alienare, prin prezența obsedantă.
Amurg violet
Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete
– Apostoli în odăjdii violete –
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.
Galbenul are clasica elocventă a deznădejdii. E o culoare grea, cu trimiteri la sulf și la precipitatul de plumb.
Scȃntei galbene
Vom spune că toamna a venit… foarte trist –
La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva,
Însă m-a trezit un glas pozitivist…
Vânt umed, și frunza zboară, undeva.
Am ajuns, acum, pe-un câmp cu ape…
În luncă, medita un poet cunoscut –
Părea că de oameni nu mai încape;
De-această-ntâmplare, atât de rău mi-a părut.
Eu nu mai știu nimic, și m-am întors acasă,
Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg –
Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă,
Cu geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.
Griul este o culoare des întâlnită la Bacovia, prin care se sugerează angoasa, plictiseala și lipsa de orizont a existenței cotidiene. Multe sunt cenușii: fumul din gări, cerul înnorat de toamnă, amurgul, ceața, piețele pustii.
Gri
Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
“I-auzi corbii!” – mi-am zis singur… și-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca și zarea, gândul meu se înnegri…
Și de lume tot mai singur, mai barbar, –
Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar…
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Rozul, verdele, albastrul evocă tristețea și creează nevroze.
Note de primăvară
Verde crud, verde crud…
Mugur alb și roz și pur,
Vis de-albastru și de-azur,
Te mai văd, te mai aud.
Aplicaṭie: Decor
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar …
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar …
Cu pene albe, pene negre
O pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular …
Cu pene albe, pene negre …
În parc fantomele apar …
Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar …
În parc ninsoarea cade rar.
Un motiv specific bacovian în text este cel al morții. Susțineți cu argumente legătura dintre culoare și motiv în textul dat.
Puncte de vedere: ,,La el culoarea este nu numai persistentă și obsesivă, dar și de o mare materialitate, ca la expresioniști.” (N. Manolescu)
Epitaf:
"Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Și-a plâns mereu.
Cu-al meu aspect
Făcea să mor
Căci tuturor
Păream suspect."
Urmează un PPT cu tablourile selectate ca fiind semnificative pentru relaṭia literatură-pictură. Tablourile au fost selectate din mai multe albume de artă, menṭionate în bibliografia de final. Acesta este urmat de un chestionar cu întrebări formulate în conformitate cu ideile prezentate.
PPT-ul pe care profesorul îl prezintă elevilor este completat cu grila de întrebări ce are în vedere semnificaṭia fiecărei picturi în parte, identificȃnd culorile dominante, precum și jocul de umbre și cel al prim-planului, chipul și expresia feṭei personajelor. Menṭionăm în rȃndurile următoare, întrebările care au rolul de a ghida elevii în interpretarea fiecărui tablou în parte.
Léon Fréderich- Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul
Întrebare:-Ce reprezintă valul care se observă în fundal?
Răspuns: -Valul reprezintă ameninṭarea morṭii, văzut ca simbol. Trimite la poezia Lacustră.
Întrebare: -Ce semnifică elementele nonverbale din acest tablou?
Răspuns: -Rolul elementelor nonverbale este de a aminti de lupta cu problemele vieṭii, trimite cu gȃndul la Mitul lui Sisif.
Întrebare:-Ce rol credeṭi că au culorile în acest tablou?
Răspuns:- Prin faptul că se folosesc nuanṭe închise, decorul se află în relaṭie cu starea sufletească a celor trei copii, cu chip angelic.
Johann Heinrich Fussli, Coșmarul
Întrebare: -Ce sentiment vă trezesc personajele prezente în acest tablou?
Răspuns: -Aceste personaje se împart în două categorii: fata, neputincioasă, dominată de lumină, reprezintă binele, în timp ce demonul și animalul din întuneric simbolizează răul. Este o pictură care înspăimȃntă, deoarece răul a cȃștigat lupta cu binele. Imaginea amintește de versul Dormea întors amorul meu de plumb.
Întrebare: Cum putem interpreta culorile din tablou?
Răspuns: – Domină griul și albul, fapt ce marchează antiteza bine-rău, dar și roșul șters al păturii asemănate cu un giulgiu.
E. Munch, Ṭipătul
Întrebare:- Despre culorile și liniile din acest tablou ce putem afirma?
Răspuns: Observăm că roșul și portocaliul cerului trimit la ideea de ameninṭare, în timp ce în jurul prersonajului central domină griul și albastrul, ambele nuanṭe închise. Podul poate simboliza trecutul, singurul care nu pare să se onduleze în acest peisaj. Prin liniile curbe se redă vizual sunetul provenit din ṭipătul care curpinde aproape totul în jur, amintind de versul și-am început să-l strig.
Întrebare: -Ce elemente nonverbale identificaṭi?
Răspuns: -Expresia feṭei și mȃinile personajului exprimă groază, iar siluetele de fundal exprimă deprimarea.
Edgar Degas, Băutorii de absint
Întrebare:- Ce exprimă chipurile personajelor?
Răspuns: -Sunt foarte triste, lasă sentimentul singurătăṭii în doi.
Întrebare: -Cum este decorul din acest tablou?
Răspuns: -Decorul este în acord cu starea sufletească, deoarece avem o cȃrciumă de mahala, murdară, în care parcă auzim un cȃntec barbar…dar plin de jale, din poemul Seară tristă.
Morris Graves, Time of change
Întrebare: Ce simboluri identificăm în acest tablou?
Răspuns: Pasărea neagră amintește mai mult de poezia Corbul de Edgar Allan Poe, decȃt de pasărea Phoenix, precum și de versul Și pene albe, pene negre, din poezia Decor, a lui George Bacovia. Jocul de umbre reprezentat din parṭiala suprapunere de imagini poate simboliza prezentul și viitorul.
Întrebare: -Ce simbolistică au culorile?
Răspuns:- În acest tablou culorile simbolizează trecerea de la întuneric la lumină prin sacrificiu redat prin roșu. Negrul și roșu amintesc de poezia bacoviană Negru.
Hugo Simberg, Îngerul rănit
Întrebare:- Ce semnificaṭie atribuiṭi cromaticii acestui tablou?
Răspuns:- Domină griul și contrastul alb-negru, iar galbenul este prezent pe chipul copiilor și al îngerului palid. Trebuie să remarcăm și peisajul pustiu, în acord cu starea sufletească.
Întrebare:- Ce simboluri puteṭi descifra?
Răspuns: Pierderea oricărei speranṭe, precum în versul Și-i atȃrnau aripile de plumb.
E. Munch, Dansul vieṭii
Întrebare:- Ce elemente identificăm în acest tablou?
Răspuns:- Personajele par să se miște anemic, chipul lor este în descompunere, element ce amintește de poezia Cuptor, iar cele două femei în alb și negru sunt simboluri ale binelui și răului. Putem spune că e mai mult un dans al morṭii decȃt unul al bucuriei.
Întrebare:- Ce rol au culorile în tablou?
Răspuns:- Ele semnifică tristeṭea și moartea.
Eduard Redfield , Village in winter
Întrebare:- Ce rol au culorile în tablou?
Răspuns:- Ele semnifică monotonia.
Întrebare:-Cu ce poezie bacoviană se pot realiza conexiuni?
Răspuns: Cu poezia Amurg violet, deoarece prezintă apusul dominat de nuanṭe de violet.
Aceste întrebări sunt apoi adresate elevilor în scris, sub forma unui chestionar, pentru ca aceștia să aibă timp să își argumenteze răspunsurile. Chestionarul este organizat astfel:
Care este starea sufletească dominantă generată de vizionarea acestor tablouri? Încercaṭi să găsiṭi un termen reprezentativ pentru fiecare tablou în parte.
De ce credeṭi că se preferă anumite culori? Argumentaṭi plecȃnd de la un tablou la alegere.
Putem alege cȃte o poezie semnificativă din creaṭia bacoviană care să se potrivească cu tablourile prezentate? Argumentaṭi răspunsul.
Precizaṭi care din cele două arte a lăsat o impresie mai puternică asupra voastră. Argumentaṭi răspunsul.
Comentaṭi afirmaṭia lui Mihai Petroveanu conform căreia Bacovia este pictor în cuvinte.
Avȃnd ca sursă de inspiraṭie unul din tablourile prezentate, încercaṭi să compuneṭi o poezie în manieră simbolistă.
Un al doilea chestionar este cel folosit în lecṭia dedicată relaṭiei literaturii cu muzica. În lucrarea Alchimia textului poetic, Lăcrămioara Mutoiu propune următoarele fragmente muzicale ca backgroud acustic: pentru Lacustră, Apocaliptica –Somewhere, pentru Plumb, Albinoni- Sonata în Re minor, pentru Amurg violet, Schakal, Lacrimosa. Audiṭia fragmentelor muzicale se desfășoară sub observaṭia profesorului, care urmărește interesul elevilor, felul în care mimica lor trădează starea sufletească. Chestionarul le permite elevilor să își exprime aceste trăiri în scris, după o perioadă de autoanaliză. Fragmentele muzicale audiate sunt: Alban Berg (Interlude), Albinoni (Adagio ȋn G minor), Ernesto Cortazar (Lʼadieu), Igor Stravinsky (Tango pentrupian), Wagner, Tristan și Isolda și a poeziei Rar recitată de poet. Întrebările legate de audiṭiile muzicale sunt legate de starea sufletească pe care o transmite muzica. Elevii au identificat ca stare dominantă tristeṭea, în melodiile compozitorilor Albinoni și Ernesto Cortazar, unul din elevi afirmȃnd că a ascultat Adagio ȋn G minor și în filmul Love story, precum și trecerea de la mezoforte, mezopiano( intensitate medie) la forte, fortissimo (intensitate maximă), urmată brusc de piano, pianissimo (intenstate lentă), care dau starea de anxietate, de panică, asemănătoare celei dintr-un film de groază, în compoziṭiile lui Alban Berg și Igor Stravinsky. Compoziṭia lui Wagner a fost caracterizată de elevi ca fiind și tristă dar și terifiantă în anumite momente. Trebuie menṭionate și alte concluzii ale observaṭie: unii elevi au afirmat că recunosc fragmentele muzicale din muzica unor gadgeturi, iar alṭii au fost încȃntaṭi, cu o ușoară urmă de ironie, de faptul că pot asculta „legal” muzică în timpul orei. Despre audiṭia poeziei Rar , recitată de George Bacovia, au afirmat că se așteptau ca să descopere mai mult patos, însă și-au explicat că autorul a ales tonalitatea neutră pentru că e foarte frumoasă poezia și impresionează prin ea însăși.
Întrebările chestionarului propus la sfȃrșitul audiṭiilor muzicale sunt următoarele:
Care este starea sufletească dominantă generată de audiṭia următoarelor compoziṭii muzicale? Încercaṭi să găsiṭi un termen reprezentativ pentru fiecare fragment ȋn parte:
Alban Berg( Interlude), Albinoni( Adagio ȋn G minor), Ernesto Cortazar (Lʼadieu), Igor Stravinsky (Tango pentru pian),Wagner, Tristan și Isolda;
2. De ce credeṭi că se preferă anumite instrumente si ce rol au ele ȋn poezie? Argumentaṭi, plecȃnd de la versurile următoare:
„Clavirile plâng în oraș/Pe-o vreme de toamnă pustie”(Mister),
„Toamna-n grădină și-acordă vioara/Plâng strunele jalnic, lung și prelung”.( Toamna murind ); ”O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, / Că plâng, și nu știu unde să mă duc” (Nocturnă) „Primăvară…/O pictură parfumată cu miros de violet(…)/ În oraș suspină un vals din fanfară”(Nervi de primăvară)
Care sunt procedeele de redare a muzicalităṭii interioare care se regăsesc ȋn versurile următoare: „E-o muzică de toamnă / Cu glas de piculină, / Cu note dulci de flaut, / Cu ton de violină… / Și-acorduri de clavire / Pierdute în surdină; / Și-n tot e-un marș funebru / Prin noapte, ce suspină”( Nocturnă)
Care este starea sufletească provocată de audiṭia poeziei Rar , recitată de George Bacovia?
Metoda chestionarului impune ca profesorul să aibă o atitudine neutră în aplicare, să nu ofere ajutor elevilor pentru a construi răspunsurile; după cum se poate observa, chestionarul de mai sus solicită identificarea și interpretarea unor informaṭii, dar și argumentarea opiniilor formulate. Ulterior aplicării acestuia, am realizat analiza de itemi, folosind statistica, așa cum se va observa și în subcapitolul dedicat analizei și interpretării rezultatelor.
Răspunsurile din chestionar vor fi redate în detaliu în capitolul dedicat acestei activităṭi.
Desenele lui George Bacovia au fost prezentate elevilor plecȃnd de la imaginea dată în Manualul pentru clasa a XII-a al Editurii Corint, ce reprezintă un desen în completarea unui manuscris al poetului. Gravura prezintă chipul unui tȃnăr privit prin grilaj, și trebuie să remarcăm privirea în gol, dar și zȃmbetul pierdut al acestuia.
Am continuat cu alte două desene, un portret al lui Eminescu, realizat minuṭios, iar al doilea reprezintă chipurile a trei copii. Elevii au apreciat talentului George Bacovia.
În lecṭia dedicată sculpurii, am început cu prezentarea sculpturii cunoscute de elevi, care îl reprezintă pe poet, de Constantin Popovici.
„Vrând-nevrând, Bacăul rămâne orașul lui Bacovia, spunea profesorul Constantin Călin. În oraș circulă și o legendă despre statuie: se spune că la inaugurare soția poetului, Aghata Grigorescu Bacovia, a avut o criză de nervi în momentul în care a fost dezvelită statuia. Spunea că aceasta nu îi seamănă poetului. Poate că într-adevăr statuia nu îi semăna soțului George Bacovia, dar poetul se identificase cu opera sa, era deja o apariție de plumb, care ținea pe umeri săi amurgul violet al orașului de provincie. Ca și azi.” Prin conversaṭie elevii au reușit să identifice elementele limbajului nonverbal care duc la această concluzie: capul plecat, umerii lăsaṭi și mȃinile ṭinute la spate, în deznădejde. Statuia este turnată în bronz, cu înălțimea de 3,25 m, așezată pe un soclu de 8 pe 8 m, de ciment placat cu marmură și îl reprezintă pe poetul băcăuan în picioare, cu capul plecat, desculț, fără straie pe el și zgribulit de frig, surprinzând perfect esența stilului bacovian.
Pe același principiu am continuat, prin conversaṭia dirijată și discuṭia despre sculptura lui Constantin Brȃncuși, unde elevii au observat faptul că fiecare operă este redusă la esenṭa ideii transmise.
Sculptura Prometeu – 1911, aduce în discuṭie imaginea omului devorat de existenṭă, Bacovia se simte și el un Prometeu, sacrificat pentru binele celorlalṭi, stare sufletească redată prin poezia Rar. ,,Prometeul meu, dacă este așezat cum trebuie (pe soclu) îi poți vedea capul cum i se lasă pe spate, peste umăr, în vreme ce vulturul îl devorează”.
În Primul ṭipăt– 1914, gura larg deschisă amintește de strigătul din poezia Plumb („am început să-l strig”), fiind un mijloc de exteriorizare a imensei dureri, așa cum pare și în tabloul lui Edgar Munch.
Cele două versiuni ale sculpturii Pasărea în spaṭiuamintesc de contrastul alb-negru din poeziile discutate, iar sculptura Rugăciune, realizată ca monument funerar, prezintă tristeṭea unei fiinṭe umane, sentiment regăsit și la Bacovia în poezia cu același titlu, Rugăciune:
Cum sã nu umblu trist prin grãdini?…
Din coastele tatei cresc rãdãcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înãltat, strãvezii, și-au cãzut…
După ce au fost prezentate și discutate PPT-urile referitoare la interdisciplinaritate cu elevii și aplicate chestionarele cu întrebările axate pe pictura impresionistă și postimpresionistă și muzică în poezia bacoviană, se aplică acestora un chestionar, același la ambele clase, atȃt cea de control cȃt și cea experimentală, realizat din cinci itemi aplicabili pentru poezia Amurg violet. Acesta a avut următoarea structură:
1. Care este culoarea dominantă în poezia Amurg violet. Ce semnificaṭie credeṭi că are aceasta?
2. Care sunt imaginile vizuale care apar și ce sentimente transmit acestea?
3. Care sunt semnificaṭiile figurilor de stil din poezie?
4. Argumentează modul în care se realizează corespondenṭa între planul exterior și cel interior în poezie.
5. Identifică elementele de prozodie (ritm, rimă, măsură) din poezie.
Rezultatele acestui chestionar au demonstrat faptul că informaṭiile suplimentare referitoare la pictură, muzică, desen, sculptură și chimie, i-au ajutat să înṭeleagă mai bine semnificaṭiile culorilor și muzicalitatea interioară a poeziei. Răspunsurile celor două grupuri au fost corecte, detaliate, însă cele din grupul experimental au fost mai ample, cu mai multe argumente, elevii dȃnd dovadă de mai multă siguranṭă și completȃnd raspunsul lor cu elemente influenṭate atȃt de artele vizuale cȃt și de muzică.
Observaṭia
Este o metodă definită de Constantin Cucoș drept „o metodă de cercetare ce constă în consemnarea conștientă, fidelă și intenṭionată a diferitelor manifestări de comportament, individuale sau colective, așa cum se prezintă acestea în timpul manifestării lor, în vederea explicării faptelor educaṭionale analizate.” Lucrarea a necesitat atȃt observaṭia spontană ( apărută ca reacṭie la răspunsurile elevilor), cȃt și observaṭia sistematică (determinată de urmărirea obiectivelor cercetării). Aceasta din urmă implică și o etapizare fixată încă de la început. Succesiunea etapelor urmărite are un caracter logic și cuprinde:
fixarea scopului observaṭiei, realizarea documentării știinṭifice și stabilirea ipotezei de cercetare;
determinarea subiecṭilor și, implicit, a cadrului în care se realizează observaṭia;
durata observaṭiei;
selectarea fenomenelor ce urmează a fi analizate;
stabilirea observatorului;
stabilirea grilei de observaṭie cu indicatorii ce urmează a fi observaṭi;
defășurarea propriu-zisă a observaṭiei.
Am folosit observaṭia spontană în cele două ore dedicate vizionării de tablouri impresioniste și postimpresioniste, respectiv în ora dedicată audiṭiilor muzicale. Reacṭia elevilor, impresionaṭi de tablouri dar și de muzică a determinat consemnarea comportamentului la sfȃrșitul orei și urmărirea evoluṭiei pe parcursul orelor următoare. Pentru a nu omite niciun detaliu, am folosit observaṭia sistematică a comportamentului elevilor în timpul mai multor ore. Consemnările au corespuns diferitelor faze desfășurate în cercetarea de faṭă, au reușit să aducă informaṭii suplimentare care nu puteau fi consemnate prin celelalte metode. Fiind o cercetare pedagogică, este important să identificăm și să înregistrăm nivelul interesului manifestat de elevi în timpul activităṭii didactice, acesta fiind un reper esenṭial care trebuie urmărit. Acestui interes i se adaugă și altele, precum implicarea în activităṭi a fiecărui elev în parte, rapiditatea cu care poate da răspunsuri, capacitatea de a realiza conexiuni, precum și nivelul de cultură generală al elevilor. Trebuie să menṭionăm că, în mod surprinzător, au fost multe răspunsuri din partea unor elevi care nu participau foarte mult la lecṭiile anterioare, ba chiar au reușit să își depășească o mare parte din colegi făcȃnd legături între poezie și filme sau videoclipuri cunoscute. Surpriza acestui studiu este înregistrată în poeziile compuse de elevi consideraṭi adesea elevi problemă, însă cu multă creativitate, nemanifestată pȃnă acum în mediul școlar. Cu acordul lor, am înregistrat în capitolul următor aceste poeme.
Am ales drept loc al aplicării metodei sala de curs, durata observaṭiei fiind de 20 minute în timpul a patru ore de curs. Observatorul a fost profesorul clasei, mai exact cercetătorul, iar fenomenele educaṭionale observate (comportamentele elevilor) au fost concretizate în indicatorii de mai jos:
Observaṭia s-a realizat în sala de clasă, în mediul natural al elevilor, fiind o observaṭie de teren (spre depsebire de o observaṭie de laborator realizată de un cercetător profesionist, într-un laborator psihopedagogic).
Metoda testelor ( probe de evaluare)
Testul este probă determinată, ce implică o temă sau un grup de teme ce trebuie rezolvate într-un interval temporal stabilit anterior. Este necesar un tabel de notare, respectiv o scară cu repere numerice. Testul pedagogic măsoară cunoștinṭele, deprinderile, abilităṭile, trebuind să răspundă mai multor cerinṭe: validitatea (să poată măsura ce ne propunem), stabilirea unor obiective ale evaluării, adecvarea la vȃrsta elevilor și la nivelul de cunoștinṭe, aplicarea și corectarea uniformă pentru toṭi subiecṭii, exprimarea rezultatelor în unităṭi de măsură.
În cercetarea pe care am realizat-o am folosit metoda testelor după fixarea rolului pe care îl au artele vizuale, muzica și chimia în poezia bacoviană, testele fiind date la sfȃrșitul orelor dedicate predării simbolismului și poeziei Amurg violet, precum și la sfărșitul semestrul, prin testul de evaluare semestrială. Rezultatele probelor de evaluare sunt prezente în secṭiunea atribuită analizei și interppretării rezultatelor cercetării.
V. 6. Desfășurarea cercetării aplicative
Demersul experimental s-a defășurat conform planului stabilit anterior, eventualele modificări survenind pe măsură ce avansam pe parcursul cecetării și descopeream noi picturi sau melodii care puteau fi folosite în redarea interdisciplinarităṭii. Aceste etape s-au înlănṭuit logic, într-o succesiune autodeterminată. Astfel, după alegerea temei cercetării și stabilirea ipotezei și a obiectivelor de lucru, am consultat documente școlare și am elaborat proiectul de cercetare. Primul pas a fost însă testarea iniṭială a elevilor, scopul ei fiind stabilirea în mod obiectiv a eșantionului de lucru (lotul de subiecṭi) și a variabilelor dependente implicate în experimentul pedagogic. Proba de evaluare iniṭială s-a desfășurat în aceeași zi (21.09.2015- a X-a A și a X-a B), avȃnd la bază același subiect (itemi identici), pentru a asigura asfel obiectivitatea evaluării paralele. Modelul itemilor a fost preluat de pe site-ul Ministeruui Educaṭiei Naṭionale (model propus de minister în anii anteriori, adecvat însă nivelului de preătire intelectuală din aria tehnologii), în scopul păstrării obiectivităṭii și corectitudinii știinṭifice. Modelul este prezentat în anexa lucrării. Rezultatele acestei evaluări îniṭiale a determinat încadrarea celor două clase în cele două categorii: grupul experimental- clasa a X-a B și grupul de control- clasa a X a A. Rezulatele au fot prezentate în capitolul dedicat desrierii lotului de subiecṭi, alături de statistici.
Următoarea etapă în cercetare a fost introducerea factorului de progres, considerat o variantă independentă ce poate fi manipulată, concretizată prin mijloacele didactice pe care l-am folosit pentru a interveni asupra performanṭei elevilor- respectiv mijloace vizuale și auditive, legate de pictură, desen, muzică, chimie. După prezentarea teoretică a simbolismului, în prima lecṭie, am prezentat un PPT despre semnificaṭia culorilor în poezia bacoviană, alături de exemplificarea printr-o selecṭie de poezii potrivite temei. A doua etapă constă în prezentarea, tot sub formă de PPT, a unei selecṭii de tablouri impresioniste și postimpresioniste, pe baza cărora se aplică o grilă de întrebări al cărei rol este identificarea în aceste opere de artă a simbolurilor, a culorilor și a semnificaṭiilor acestora, regăsite și în poezia bacoviană. De asemenea, la finalul orei am aplicat un chestionar cu întrebări inspirate din aceste discuṭii, iar în cea de a doua oră am citit elevilor cȃteva din poeziile compuse de unii dintre ei.
A doua oră este dedicată desenului și sculpturii. În această oră se discută cȃteva desene ale poetului, cu scopul de a descoperi și o altă latură a personalităṭii sale, precum și simbolismul redat în sculptura care îl reprezintă pe poet, aflată în centrul orașului Bacău. A doua parte a orei este dedicată unei discuṭii ce are în vedere opera lui Constantin Brȃncuși. Elevii sunt îndrumaṭi și de data aceasta prin conversaṭie dirijată, spre a înṭelege esenṭa sculpturilor acestuia, realizȃndu-se conexiunile cu poezia bacoviană. Grila de întrebări este grupată în două etape, în funcṭie de cele două părṭi ale lecṭiei, prima fiind realizată prin întrebări referitoare la desene (Ce latură a personalităṭii bacoviene credeṭi că evidenṭiază aceste desene?; De ce credeṭi că Bacovia a acordat atȃt de multă atenṭie detaliilor din portretul lui Mihai Eminescu? Ce spune acest lucru despre felul în care Bacovia privea opera eminesciană?), în timp ce a doua cuprinde întrebări referitoare la sculptură (Ce semnificaṭie credeṭi că au aceste sculpturi? La ce poezie bacoviană vă face să vă gȃndiṭi?). Se observă cu atenṭie reacṭiile elevilor.
A treia oră se referă la relaṭia poeziei cu muzica. Ora începe cu audiṭia unor fragmente muzicale, urmată de un chestionar, prezentat în capitolul anterior, care are drept scop surprinderea principalelor idei ale interdisciplinarităṭii. Un rol important în lecṭie îl are și observarea cu atenṭie a reacṭiilor elevilor, deoarece nu toate trăirile acestora pot fi înregistrate în chestionar.
Ultima oră este dedicată relaṭiei cu chimia. Se captează atenṭia cu poemul Chimie. Se discută apoi cuvintele lui Bacovia din interviul acordat lui I. Valerian în care vorbește despre supremaṭia galbenului. Se reamintesc elevilor reacṭiile plumbului cu ajutorul unor fotografii care reprezintă oxidul de plumb, acetatul de de plumb. Se urmăresc cu atenṭie, prin metoda observaṭiei, reacṭiile elevilor, interesul acestora faṭă de temă.
Acest experiment al interdisciplinarităṭii este completat de analiza pe niveluri a poeziei Amurg violet, realizată după discuṭiile despre interdisciplinaritate. La finalul acestor lecṭii elevii au primit un test din simbolism, care a implicat atȃt elemente de analiză literară cȃt și elemente legate de relaṭia poezie bacoviene cu alte discipline.
Prezentăm în continuare răspunsurile elevilor la întrebările formulate în cele două chestionare, primul legat de pictura impresionistă și postimpresionistă și al doilea legat de muzică.
Chestionar după prezentarea picturilor impresioniste și postimpresioniste (Léon Fréderich- Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul, Johann Heinrich Fussli, Coșmarul, E. Munch, Ṭipătul, Edgar Degas, Băutorii de absint, Morris Graves, Time of change, Hugo Simberg, Îngerul rănit, E. Munch, Dansul vieṭii. Eduard Redfield , Village in winter)
Care este starea sufletească dominantă generată de vizionarea acestor tablouri? Încercaṭi să găsiṭi un termen reprezentativ pentru fiecare tablou în parte.
Pentru Léon Fréderich- Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul, elevii au menṭionat sentimentele de durere, tristeṭe, apocalipsă, răutatea lumii, sfȃrșitul;
Pentru Johann Heinrich Fussli, Coșmarul, au fost menṭionte spaima, moartea, somnul adȃnc;
Opera lui E. Munch, Ṭipătul,, aduce neliniștea, alerta, ideea de sfȃrșit al lumii, alarmă, singurătate.
Tabloul lui Edgar Degas, Băutorii de absint, aduce supărarea, dezamăgirea, înecarea amarului, mizeria, tristeṭea, nepăsarea.
Sentimentele provocate de Morris Graves, Time of change, sunt moartea, prezenṭa fantomelor, pasărea morṭii, speranṭa, schimbarea, evoluṭia;
Hugo Simberg, Îngerul rănit, prezintă durerea, suferinṭa, pierderea speranṭei, tristeṭea, mila;
E. Munch, Dansul vieṭii, prezintă sentimentele de moarte, tristeṭe, suferinṭă, durere, lupta dintre bine și rău, întunericul, dar și veselia forṭată, cerută de împrejurări.
De ce credeṭi că se preferă anumite culori? Argumentaṭi, plecȃnd de la una din picturile prezentate.
Pentru Léon Fréderich- Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul, se observă preferinṭa pentru gri și negru, acestea semnificȃnd sfȃrșitul lumii, iar albastrul valului care năvălește în fundal prevestește moartea. Pentru Hugo Simberg, Îngerul rănit, negrul și griul reprezintă doliul, iar albul îngerului exprimă tristeṭea. Galbenul de pe chipul copiilor este simbolic pentru deznădejde, milă și durere. Culorile la E. Munch, Ṭipătul, sunt gri și negru, ce semnifică moartea, izolarea, albastrul văzut ca simbol al acelorași stări, roșu reprezintă infernul, moartea, tristeṭea, iar albul reprezintă sinceritatea. Pentru E. Munch, Dansul vieṭii, rochia roșie simbolizează flăcările iadului, moartea, ostumul negru este simbol al răutăṭii, iar îngerul alb, în ciuda tristeṭii, este reprezentativ pentru ideea de puritate.
Din strofele selectate de creaṭia bacoviană, care credeṭi că s-ar potrivi cu picturile prezentate?
Lacustră cu -Léon Fréderich- Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul, deoarece avem valul care îi lovește în spate;
-E. Munch, Ṭipătul, datorită podului care transmite izolarea.
Plumb cu -E. Munch, Ṭipătul, decorul fiind deprimant, dar avem și strigătul de disperare ca elemen comun;
-Hugo Simberg, Îngerul rănit, prin suferinṭă și pierderea speranṭei;
-Johann Heinrich Fussli, Coșmarul, prin sentimentul de neputinṭă care apare.
Cuptor, cu – Morris Graves, Time of change, prin ideea de moarte;
-E. Munch, Ṭipătul, prin culorile și liniile care trimit la descompunere.
Amurg violet cu Eduard Redfield , Village in winter, prin dominanta violet și prin monotonia peisajului.
Prezentaṭi care artă (literatura sau pictura) a lăsat o impresie mai puternică asupra voastră. Argumentaṭi răspunsul pe scurt.
La această întrebare, răspunsurile s-au împărṭit în două variante, argumentele fiind, în cazul picturii, faptul că imaginile sunt mai sugestive decȃt cuvintele, iar în varianta în care au preferat poezia, au răspuns că aceasta lasă mai mult loc imaginaṭiei.
Comentaṭi, pe scurt, afirmaṭia lui Mihai Petroveanu, conform cărei Bacovia este pictor în cuvinte.
Răspunsurile gravitează în jurul ideii că reușește să aleagă foarte bine cuvintele, astfel încȃt ele să transmită farte mult, dar au identificat și faptul că poeziile sale au mai mult un caracter descriptiv.
Ce rol credeṭi că are decorul, planul exterior, în prezentarea trăirilor interioare ale eului liric.
Toṭi elevii au identificat faptul că decorul este în relaṭie cu planul lăuntric și au menṭionat corespondenṭa între planuri.
Avȃnd ca sursă de inspiraṭie una din picturile prezentate, încercaṭi să vă transmiteṭi impresiile compunȃnd o strofă în manieră simbolistă.
Prezentăm cȃteva din creaṭiile lor:
În lume totul este negru
Căci lumina s-a stins
Iar marea idee de sumbru…
Pe mine m-a cuprins ( M.M.)-
după Hugo Simberg, Îngerul rănit.
Într-o zi întunecată
Cerul se va închide în sine,
Eu voi alerga speriată
Și voi ṭipa în mine.( D. N. ) –
după E. Munch, Ṭipătul.
Tangoul mai răsună
Dar el nu mai poate…
Cu ochii pierduṭi îndură
Ei exprimă mii de șoapte.
Dansul înseamnă emoṭie,
Mȃngȃie sufletul ars,
Pentru că soarta-i dură,
Mai poṭi dansa un singur dans.( L. D.)- după E. Munch, Dansul vieṭii.
Chestionarul referitor la audiṭiile muzicale cuprinde următoarele întrebări, precum șî răspunsurile elevilor:
Care este starea sufletească dominantă generată de audiṭia următoarelor compoziṭii muzicale? Încercaṭi să găsiṭi un termen reprezentativ pentru fiecare fragment ȋn parte:
Alban Berg( Interlude)- alarmare, neliniște, spaimă, angoasă;
Albinoni( Adagio ȋn G minor)- nostalgie, trecerea timpului, sfȃrșit, pustiu, singurătate;
Ernesto Cortazar (Lʼadieu)-dragoste, tristeṭe, liniște, iubire sfȃrșită, gingășie;
Igor Stravinsky (Tango pentru pian)- energie, iubire, speranṭă în iubire, tonalitate pozitivă, făcȃnd trimitere la poemul Decembre;
Wagner, Tristan și Isolda- singurătate, iubire, melancolie, dezamăgire, frică, neliniște.
De ce credeṭi că se preferă anumite instrumente si ce rol au ele ȋn poezie? Argumentaṭi, plecȃnd de la versurile următoare:
„Clavirile plâng în oraș/Pe-o vreme de toamnă pustie”(Mister)- clavirul prezintă tristeṭe, liniște, sfȃrșit;
„Toamna-n grădină și-acordă vioara/Plâng strunele jalnic, lung și prelung”.( Toamna murind )- vioară, tristeṭe, neliniște;
”O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, / Că plâng, și nu știu unde să mă duc” (Nocturnă)- harmonica sau muzicuṭa semnifică notalgia și speranṭa;
„Primăvară…/O pictură parfumată cu miros de violet(…)/ În oraș suspină un vals din fanfară”(Nervi de primăvară)- neliniște;
Care sunt procedeele de redare a muzicalităṭii interioare care se regăsesc ȋn versurile următoare: „E-o muzică de toamnă / Cu glas de piculină, / Cu note dulci de flaut, / Cu ton de violină… / Și-acorduri de clavire / Pierdute în surdină; / Și-n tot e-un marș funebru / Prin noapte, ce suspină”( Nocturnă).
Muzicalitatea interioară este redată prin folosirea instrumentelor muzicale (piculină, flaut, violină, clavir), precum și prin procedee interne, prin aliteraṭii, asonanṭe, repetiṭii, refren, enumeraṭie.
Care este starea sufletească provocată de audiṭia poeziei Rar , recitată de George Bacovia?
Modul în care George Bacovia recită poemul este considerat de elevi ca avȃnd intonaṭie neutră, însă elevii sunt de părere ca autorul știa că poezia impresionează prin ea însăși, fără avea nevoie de o intonaṭie deosebită.
Urmează apoi discuṭiile despre desenele lui George Bacovia și discuṭiile despre sculptura lui Constantin Brȃncuși, discuṭii din care elevii observă talentul și sensibilitatea autorului, precum și faptul că între opera lui Constantin Brȃncuși și cea a lui George Bacovia există principala asemănare, anume faptul că ambele reușesc să surprindă esenṭa lumii în care trăiesc.
La finalul acestor ore elevii vor primi o fișă de lucru care a fost dată ambelor grupuri, care avea următoarele întrebări, răspunsurile elevilor fiind următoarele:
Care este culoarea dominantă în poezia Amurg violet. Ce semnificaṭie credeṭi că are aceasta?
Ambele grupuri au răspuns că domină violetul, care semnifică monotonie, plictiseală, ducȃnd la estomparea contururilor. De asemenea, au considerat că mai semnifică suferinṭă, fiind culoarea doliului, epuizarea lumii, sfȃrșitul unui ciclu și începutul altuia.
Care sunt imaginile vizuale care apar și ce sentimente transmit acestea?
Elevii au reușit să găsească toate variantele de selecṭie și să le explice:
-amurg de toamnă violet- tristeṭea, monotonia.
-doi plopi în siluete- singurătate;
– orașul tot e violet- tristeṭe;
– apostoli în odăjdii violete- teamă, respectul faṭă de trecut;
-pe drum e o lume leneșă, cochetă- izolare, inadaptare. tristeṭe;
– mulṭimea toată pare violetă- sentimentul de monotonie, de invazie;
– din turn, pe cȃmp, văd voievozi cu plete- teamă și respect faṭă de istorie.
Pe lȃngă aceste explicaṭii, grupul experimental a mai adăugat identificarea metaforei prin liniile de pauză, – apostoli în odăjdii violete, imaginea turnului care îi permite panoramarea orașului, dar și teama de a nu rămȃne singur.
Care sunt semnificaṭiile figurilor de stil din poezie?
Majoritatea elevilor au ales să explice epitetul cromatic amurg violet, fiind văzut ca o trăsătură neobișnuită a amurgului. Semnificaṭiile explicaṭiilor trimit la ideea de sfȃrșit al vieṭii, de epuizare. De asemenea, a fost explicată personificarea doi ploi, în fund, apar în siluete ca fiind atribuirea de însușiri omenești plopilor.
Argumentează modul în care se realizează corespondenṭa între planul exterior și cel interior în poezie.
Ambele grupuri au înṭeles relaṭia între cele două planuri, cel exterior și cel interior, și au adus explicaṭiile potrivite.
Identifică elementele de prozodie (ritm, rimă, măsură) din poezie.
Toṭi elevii au identificat ritmul iambic, rima îmbrăṭișată, măsura de 8-11 silabe.
La finalul orei elevii grupului experimental au fost întrebaṭi următorul lucru: Consideraṭi că raportarea poeziei bacoviene la celelalte discipline este un demers util în receptarea textului poetic? Argumentaṭi.
Răspunsurile elevilor au fost în totalitate afirmative, aceștia argumentȃnd faptul că un astfel de demers dinamizează lecṭia și este un prilej de a afla informaṭii suplimentare care vor contribui la îmbunătăṭirea culturii generale.
Ora următoare elevii au susṭinut testul de verificare . Notele celor două clase au fost comparate, pe baza lor s-au realizat statistici și au fost trase concluzii, ilustrate în subcapitolul următor.
Itemii testului de evaluare sunt următorii:
Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe, cu privire la textul de mai jos:
„Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete:
– Apostoli în odăjdii violete –
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.”
(George Bacovia, Amurg violet)
1.Asociază stările sufletești reprezentative pentru simbolism cu instrumentele și culorile prin care ele sunt sugerate:
tristeṭea violet, armonica
nevroza verde curd, fanfara
monotonia gri, vioara
moartea negru, clavirul 4 puncte
2. Identifică două elemente de prozodie( ritm, rimă, măsură)……………………………… 4 puncte
3. Menționează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor amurg și pâlcuri……………………………………………………………………………………………………………… 4 puncte
4. Transcrie, din text, două structuri/ versuri care conțin imagini vizuale. …………….. 6 puncte
5. Explică semnificația unei figuri de stil identificate în prima strofă…………………….6 puncte
6. Menționează două teme/ motive literare, prezente în textul dat…………………………. 6 puncte
7. Prezintă semnificația titlului, în relație cu textul poeziei date…………………………. 10 puncte
8. Comentează, în 4 – 6 rânduri versul Orașul tot e violet prin evidențierea corespondenṭei planului exterior cu cel interior…………………………………………………………………………… 30 puncte
9. Argumentează, prin evidențierea a două trăsături existente în text, apartenența poeziei la
simbolism……………………………………………………………………………………………………. 20 puncte.
La sfȃrșitul semestrului II, în care am realizat activitatea experimentală, ca urmare a utilizării mijloacelor audio-viuale și a metodelor de predare pe care le presupun, am realizat pentru elevii ambelor clase- a X-a A și a X-a B- o fișă de progres care să înregistreze eventuala evoluṭie a acestora, observaṭiile incluse în această fișă fiind prezentate, după cum este firesc, în cadrul prezentei lucrări.
O ultimă etapă a acestei cercetări o constituie lucrarea scrisă semestrială, acesta fiind considerat al doilea test de verificare a progresului ca urmare a aplicării noilor metode de predare-învăṭare. Itemii testului sumativ sunt următorii:
Subiectul I( 30 PUNCTE)
Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe, cu privire la textul de mai jos:
„Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete:
– Apostoli în odăjdii violete –
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet
Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.”
(George Bacovia, Amurg violet )
1. Menționează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor voievozi și pâlcuri.2p
2. Explică utilizarea virgulei în strofa trei, versul al doilea.2p
3. Scrie două expresii/ locuțiuni care conțin cuvântul lume. 2p
4. Transcrie, din text, două structuri/ versuri care conțin imagini vizuale. 4p
5. Exprimă opinia în legatură cu semnificaṭia prezenṭei turnului în text.4p
6. Menționează două teme/ motive literare, prezente in text.4p
7. Prezintă semnificația titlului, în relație cu textul poeziei date.4p
8. Comentează, în 6 – 10 rânduri, strofa a doua, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și mijloacele artistice.4p
9. Argumentează, prin evidențierea a două trăsături existente în text, apartenența poeziei la simbolism.4p
II. Realizează un eseu de 20-30 de rânduri în care să demonstrezi că poezia Floare-albastră de Mihai Eminescu aparține curentului romantic.(40p)
III. Redactează un proces-verbal prin care să consemnezi o activitate desfășurată de clasa căreia aparṭii prin care se realizează ecologizarea parcului central și plantarea de pomi.(20p).
V. 7. Analiza și interpretarea rezultatelor
În cadrul experimentului realizat am avut în vedere variabilele independente și variabilele dependente. Am urmărit de-a lungul unui an școlar interesul elevilor pentru literatură, motivaṭia acestora și mai ales performanṭa intelectuală școlară. Aceste variabile dependente au fost modificate prin utilizarea diverselor mijloace auditive și vizuale, în raport cu obiectivele lecṭiei, atȃt la început ca sursă de motivaṭie, cȃt mai ales în fixarea, recapitularea, sistematizarea și evaluarea cunoștinṭelor. În alegerea materialelor am avut în vedere efectul psihologic al imaginilor, puterea de a stimula imaginaṭia, de a impresiona, precum și puterea de a îmblȃnzi sufletele pe care o are muzica. „Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”, spunea Maria Montesori în Descoperirea copilului. Elevii trebuie să deṭină capacitatea de a reflecta asupra ideii de frumos, atȃt în poezie cȃt și în pictură sau muzica. Ședinṭele de focus-grup au fost un prilej prin care am descoperit interesul elevilor de a recepta literatura dintr-o altă perspectivă și au scos în evidenṭă o sensibilitate deosebită a elevilor. De altfel, aceștia sunt familiarizaṭi cu exprimarea sentimentelor prin intermediul artelor vizuale sub diverse forme, precum fotografia, arta cinematografică, desenul, tatuajele, alegerea ṭinutei, iar de exprimarea trăirilor sufletești prin muzică nici nu mai este nevoie să vorbim!
Dovadă stau cele 12 răspunsuri ale elevilor la chestionarele despre pictură și despre muzică, pe care le prezentăm în continuare:
Chestionar după prezentarea picturilor impresioniste și postimpresioniste (Léon Fréderich- Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul, Johann Heinrich Fussli, Coșmarul, E. Munch, Ṭipătul, Edgar Degas, Băutorii de absint, Morris Graves, Time of change, Hugo Simberg, Îngerul rănit, E. Munch, Dansul vieṭii. Eduard Redfield, Village in winter)
Care este starea sufletească dominantă generată de vizionarea acestor tablouri? Încercaṭi să găsiṭi un termen reprezentativ pentru fiecare tablou în parte.
Pentru Léon Fréderich- Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul, 6 elevi au menṭionat sentimentele de durere și tristeṭe, 2 elevi au menṭionat ideea de apocalipsă, 2 au răspuns că le transmit răutatea lumii, iar 2 au menṭionat sfȃrșitul propriei vieṭi; unii elevi au dat răspunsuri multiple.
Pentru Johann Heinrich Fussli, Coșmarul, au fost menṭionate spaima/frica, în 11 răspunsuri, 5 au răspuns moartea, iar cȃte unul a răspuns somnul adȃnc și neliniște;
Opera lui E. Munch, Ṭipătul,, aduce neliniștea pentru 5 elevi, alerta, pentru 6 elevi, ideea de sfȃrșit al lumii pentru unul, alarmă, singurătate, pentru alṭii doi;
Tabloul lui Edgar Degas, Băutorii de absint, aduce dezamăgirea (9 răspunsuri), mizeria (2 răspunsuri), tristeṭea (3 răspunsuri) și cȃte un răspuns, nepăsarea, supărarea, înecarea amarului, neplăcere, melancolie și monotonie.
Sentimentele provocate de Morris Graves, Time of change, sunt moartea (6 răspunsuri), prezenṭa fantomelor (2 răspunsuri), pasărea morṭii, speranṭa, schimbarea, evoluṭia, progres, salvare, cȃte un răspuns.
Hugo Simberg, Îngerul rănit, prezintă durerea (9 răspunsuri), suferinṭa (2 răspunsuri), pierderea speranṭei (3 răspunsuri), tristeṭea (3 răspunsuri), mila (5 răspunsuri);
E. Munch, Dansul vieṭii, prezintă sentimentele de moarte (2 răspunsuri), tristeṭe (6 răspunsuri), suferinṭă (7 răspunsuri), durere (2 răspunsuri), lupta dintre bine și rău, întunericul, dar și veselia forṭată, cerută de împrejurări au primit cȃte un răspuns. Un elev nu a răspuns nimic.
De ce credeṭi că se preferă anumite culori? Argumentaṭi, plecȃnd de la una din picturile prezentate.
Pentru Léon Fréderich- Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul, se observă preferinṭa pentru gri și negru, acestea semnificȃnd sfȃrșitul lumii, iar albastrul valului care năvălește în fundal prevestește moartea. Pentru Hugo Simberg, Îngerul rănit (preferat de 4 elevi), negrul și griul reprezintă doliul, iar albul îngerului exprimă tristeṭea. Galbenul de pe chipul copiilor este simbolic pentru deznădejde, milă și durere. Culorile la E. Munch, Ṭipătul (preferat de 4 elevi), sunt gri și negru, ce semnifică moartea, izolarea, albastrul văzut ca simbol al acelorași stări, roșu reprezintă infernul, moartea, tristeṭea, iar albul reprezintă sinceritatea. Pentru E. Munch, Dansul vieṭii (2 elevi), rochia roșie simbolizează flăcările iadului, moartea, costumul negru este simbol al răutăṭii, iar îngerul alb, în ciuda tristeṭii, este reprezentativ pentru ideea de puritate. Un elev nu a răspuns nimic.
Din strofele selectate de creaṭia bacoviană, care credeṭi că s-ar potrivi cu picturile prezentate?
Lacustră cu -Léon Fréderich- Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul, deoarece avem valul care îi lovește în spate- 7 variante;
-E. Munch, Ṭipătul, datorită podului care transmite izolarea -5 variante.
Plumb cu – E. Munch, Ṭipătul, decorul fiind deprimant, dar avem și strigătul de disperare ca elemen comun- 4 variante;
-Hugo Simberg, Îngerul rănit, prin suferinṭă și pierderea speranṭei- 2 variante;
-Johann Heinrich Fussli, Coșmarul, prin sentimentul de neputinṭă care apare- 2 variante;.
Cuptor, cu – Morris Graves, Time of change, prin ideea de moarte- 3 variante;
-E. Munch, Ṭipătul, prin culorile și liniile care trimit la descompunere- 3 variante.
Amurg violet cu Eduard Redfield, Village in winter, prin dominanta violet și prin monotonia peisajului- toate 12 variante.
Prezentaṭi care artă (literatura sau pictura) a lăsat o impresie mai puternică asupra voastră. Argumentaṭi răspunsul pe scurt.
La această întrebare, răspunsurile s-au împărṭit în două categorii, cu număr egal de răspunsuri, argumentele fiind, în cazul picturii, faptul că imaginile sunt mai sugestive decȃt cuvintele, iar în varianta în care au preferat poezia, au răspuns că aceasta lasă mai mult loc imaginaṭiei.
Comentaṭi, pe scurt, afirmaṭia lui Mihai Petroveanu, conform cărei Bacovia este pictor în cuvinte.
Răspunsurile gravitează în jurul ideii că reușește să aleagă foarte bine cuvintele, astfel încȃt ele să transmită foarte mult, dar au identificat și faptul că poeziile sale au mai mult un caracter descriptiv.
Ce rol credeṭi că are decorul, planul exterior, în prezentarea trăirilor interioare ale eului liric.
Toṭi elevii au identificat faptul că decorul este în relaṭie cu planul lăuntric și au menṭionat corespondenṭa între planuri.
Avȃnd ca sursă de inspiraṭie una din picturile prezentate, încercaṭi să vă transmiteṭi impresiile compunȃnd o strofă în manieră simbolistă.
Prezentăm cȃteva din creaṭiile lor:
În lume totul este negru
Căci lumina s-a stins
Iar marea idee de sumbru…
Pe mine m-a cuprins ( M.M.)
– după Hugo Simberg, Îngerul rănit.
Într-o zi întunecată
Cerul se va închide în sine,
Eu voi alerga speriată
Și voi ṭipa în mine.( D. N. )
-după E. Munch, Ṭipătul
.
Tangoul mai răsună
Dar el nu mai poate…
Cu ochii pierduṭi îndură
Ei exprimă mii de șoapte.
Dansul înseamnă emoṭie,
Mȃngȃie sufletul ars,
Pentru că soarta-i dură,
Mai poṭi dansa un singur dans.( L. D.)-
după E. Munch, Dansul vieṭii.
Chestionarul referitor la audiṭiile muzicale cuprinde următoarele întrebări, precum și răspunsurile a 15 elevi, adesea cu mai multe variante:
Care este starea sufletească dominantă generată de audiṭia următoarelor compoziṭii muzicale? Încercaṭi să găsiṭi un termen reprezentativ pentru fiecare fragment ȋn parte:
Alban Berg( Interlude)- alarmare (2 răspunsuri), neliniște (13 răspunsuri), spaimă (2 răspunsuri), angoasă (2 răspunsuri), speranṭă (13 răspunsuri), groază (2 răspunsuri), suferinṭă (8 răspunsuri)
Albinoni( Adagio ȋn G minor)- nostalgie (7 răspunsuri), trecerea timpului ( 1 răspuns), sfȃrșit (7 răspunsuri), pustiu ( 1 răspuns), singurătate (4 răspunsuri), tristeṭe (9 răspunsuri);
Ernesto Cortazar (Lʼadieu)-dragoste (8 răspunsuri), tristeṭe (3 răspunsuri), liniște (14 răspunsuri), iubire sfȃrșită (1 răspuns), gingășie (1 răspuns);
Igor Stravinsky (Tango pentru pian)- energie (1răspuns), iubire (9 răspunsuri), speranṭă în iubire (8 răspunsuri), tonalitate pozitivă (1 răspuns), făcȃnd trimitere la poemul Decembre;
Wagner, Tristan și Isolda- singurătate (7 răspunsuri), iubire (1 răspuns), melancolie (1 răspuns), dezamăgire ( 1 răspuns), frică ( 2 răspunsuri), neliniște (2 răspunsuri).
De ce credeṭi că se preferă anumite instrumente si ce rol au ele ȋn poezie? Argumentaṭi, plecȃnd de la versurile următoare:
„Clavirile plâng în oraș/Pe-o vreme de toamnă pustie”(Mister)- clavirul prezintă tristeṭe (3 răspunsuri), liniște ( 4 răspunsuri), sfȃrșit (1 răspuns), 7 elevi nu au răspuns
„Toamna-n grădină și-acordă vioara/Plâng strunele jalnic, lung și prelung”.( Toamna murind )- vioară, tristeṭe (4 răspuns), neliniște (4 răspunsuri); 7 elevi nu au răspuns;
”O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, / Că plâng, și nu știu unde să mă duc” (Nocturnă)- harmonica sau muzicuṭa semnifică nostalgia (4 răspunsuri), speranṭa (2 răspunsuri), tristeṭea ( 2 răspunsuri), iubirea ( 3 răspunsuri), 4 elevi nu au răspuns;
„Primăvară…/O pictură parfumată cu miros de violet(…)/ În oraș suspină un vals din fanfară”(Nervi de primăvară)- neliniște ( 1 răspuns), speranṭă ( 1 răspuns), veselie ( 1 răspuns), 12 elevi nu au răspuns.
Care sunt procedeele de redare a muzicalităṭii interioare care se regăsesc ȋn versurile următoare: „E-o muzică de toamnă / Cu glas de piculină, / Cu note dulci de flaut, / Cu ton de violină… / Și-acorduri de clavire / Pierdute în surdină; / Și-n tot e-un marș funebru / Prin noapte, ce suspină”( Nocturnă).
Muzicalitatea interioară este redată prin folosirea instrumentelor muzicale (piculină, flaut, violină, clavir), precum și prin procedee interne, prin aliteraṭii, asonanṭe, repetiṭii, refren, enumeraṭie.
Care este starea sufletească provocată de audiṭia poeziei Rar , recitată de George Bacovia?
Modul în care George Bacovia recită poemul este considerat de elevi ca avȃnd intonaṭie neutră, însă elevii sunt de părere că autorul știa că poezia impresionează prin ea însăși, fără avea nevoie de o intonaṭie deosebită. Patru elevi nu au răspuns la întrebare.
Referitor la reacṭiile elevilor, s-a putut observa un interes mai mare în cadrul lecṭiei în care s-au prezentat picturile impresioniste și postimpresioniste, aceștia manifestȃndu-și cu voce tare interesul, chiar fără să fie întrebaṭi. În ceea ce privește utilitatea raportării imaginii la text, elevii intervievaṭi au exprimat următoarele opinii, care dovedesc interesul acestora faṭă de artele vizuale:
picturile transmit în primul rȃnd sentimentele pictorului, însă, de multe ori, privitorii rezonează cu acestea și se identifică cu stilul celui care le-a creat;
comparaṭia între cele două arte ne solicită și ne stimulează imaginaṭia;
desenele ne învaṭă cum să descoperim mai ușor în versuri diverse categorii de imagini și cum interferează artele între ele. De exemplu, un ṭipăt poate fi redat și prin imagine sau prin versuri;
ne-au fost prezentate idei la care nu ne-am fi gȃndit;
ne dezvoltă spiritul comparativ, analitic.
De asemenea, din gesturile și mimica feṭei am dedus faptul că au fost captivaṭi de melodiile ascultate, completȃnd melodia cu diverse scenarii, prezentate spontan, în timpul audiṭiei. Au reușit să înṭeleagă faptul că o melodie poate influenṭa modul în care percepem o situaṭie. Un gest simplu poate fi interpretat diferit, în funcṭie de melodia de fundal, care ne modifică percepṭia. Au fost puṭini elevii care nu s-au implicat în activitate, iar în cazul audiṭiilor muzicale, nu am observat la nimeni reticenṭă faṭă de tema discutată. Elevii au avut și aici următoarele opinii:
muzica și poezia au multe elemente în comun: ambele folosesc sunete, ritm, măsură, refren și cuvinte;
ambele sunt bazate pe sugestie, în timp ce artele vizuale, de cele mai multe ori nu sugerează o imagine ci o prezintă.
comparaṭia între cele două arte ne stimulează imaginaṭia;
muzica acompaniază de cele mai multe ori versurile, efectul artistic fiind mai mare;
versurile pot inspira o anumită melodie, precum și melodiile pot da nașere unor poezii.
Am ales doar cȃteva tablouri, din cele cu impact emoṭional mai puternic, cu toate că puteau fi numeroase exemple de peisaje despre care am considerat că se potriveau poeziei bacoviene. La sfȃrșitul orei, elevii m-au îndrumat spre anumite filmuleṭe de pe www.youtube.com, care reprezentau compilaṭii poetice completate de peisaje și muzică. Am apreciat sensibilitatea de care au dat dovadă autorii acestor colaje, iar o concluzie a acestor discuṭii ar putea fi faptul că poezia nu dispare din viaṭa tinerilor, ci se adaptează tehnologiei.
Prin observaṭia sistematică a elevilor am remarcat preferinṭa pentru activităṭile antrenante, surprinzătoare, dar și o creștere a interesului pentru poezia bacoviană, atȃta timp cȃt modul de predare era „altfel”. Aceste lucruri se pot observa și în fișa de progres și în statisticile următoare:
Fișă de progres- clasa a X-a A (grup experimental)
N1 – nota la testul din simbolism.
N 2- nota la lucrarea scrisă semestrială
STATISTICA EVALUǍRII CURENTE
Analizȃnd rezultatele elevilor clasei a X-a A (grupul de control), obṭinute la evaluarea iniṭială și la testele ulterioare, am costatat următoarele:
media notelor obṭinute la evaluarea iniṭială este mai mare decȃt cea de la prima evaluare a cercetării. Explicaṭia acestui fapt stă atȃt în gradul diferit de dificultate a subiectelor, cȃt și în conṭinutul general al itemilor din testul predictiv, prezentat în anexă. Din numărul total al elevilor, la testul iniṭial, 12 elevi au obṭinut nivelul slab (66,66%), nivelul mediu a avut în vedere 5 elevi (27,77%), la nivelul ridicat, numărul elevilor este 1 (5,55%). De la test au lipsit 5 elevi. La testul dat din opera lui George Bacovia, am avut același număr de elevi de nivel slab, respectiv 12 (66,66%), nivelul mediu a avut în vedere 5 elevi (27,77%), la nivelul ridicat, numărul elevilor este 1 (5,55%). De la test au lipsit 5 elevi. Concluzia aceste analize este faptul că la nivelul grupului, nu s-a înregistrat un progres, dar nici un regres. Cel de-al doilea test, cel sumativ, respectiv teza de la finalul semestrului II, prezintă următoarea situaṭie: 9 elevi din 22 sunt de nivel slab (40,90%), 12 elevi sunt de nivel mediu (54,54%), un singur elev ( 4,54%) s-a încadrat la nivel ridicat. Observăm însă un progres în cazul notelor de la teza de semestru II atȃt faṭă de testul iniṭial, cȃt și de testul din simbolism.
Faṭă de testul iniṭial, la testul din simbolism, notat în grafic cu T 1, la nivel individual, 7 elevi ( 30,43%) au realizat un progres, 11 elevi (47,82%) au avut un nivel constant, 5 elevi (21,73%) au înregistrat regres. La cel de-al doilea test, cel semestrial, notat în grafic cu T2, avem următoarea situaṭie: 9 elevi ( 39,13%) au înregsitrat un progres, 10 elevi (43,47%) au rămas la același nivel de dezvoltare intelectuală, în timp ce pentu 4 elevi ( 17,39%) am constatat regresul școlar.
Media clasei a crescut cu 0,41 procente, dacă e să comparăm testul final cu cel iniṭial și cu 0,28 procente la testul din simbolism, faṭă de cel iniṭial. Între testul din simbolism și testul final se înregistrează o diferenṭă de 0,13 %.
Ca observaṭii finale, putem spune că notele de 2 apar în număr egal la testul iniṭial și la cel din simbolism (3 note), însă nu apar la cel final. Notele între 3 -3,99 apar în mod egal la primele două teste (3 note), însă scad la testul final la 2 note. Notele de 4-4,99 sunt în număr de 6 note la primele două test, și de 7 note la testul final. Notele de 5-5,99 sunt în număr de 4 la primul test, scad apoi la 2 note la al doilea, însă cresc vizibil la 10 note, la testul final. Notele de 6-6,99 nu sunt semnalate la testul iniṭial și la cel final, dar apar 2 la cel din simbolism. Notele de 7-7,99 sunt în număr de 1 la primele două teste, și cresc la numărul de 2 note la cel de-al treilea test. Notele de 8 rămȃn constante, adică o singură notă la toate testele, primită de același elev. Nu s-au primit note de 9.
Notele peste 5 la teste sunt astfel: la testul iniṭial -6 note (33,33%), la testul din simbolism 6 note (33,33%), la testul final- 13 note (59,09%). Elevii au manifestat un interes mai mare la teză decȃt la testul iniṭial și la cel din simbolism.
Statistica pe intervale de note:
Fișă de progres- clasa a X-a B ( grupul experimental)
N 1 – nota la testul din simbolism.
N 2- nota la lucrarea scrisă semestrială
STATISTICA EVALUǍRII CURENTE
Analizȃnd rezultatele elevilor clasei a X-a B ( clasa experimentală), obṭinute la prima probă de evaluare, cea din simbolism, am constatat următoarele:
Diferenṭa de medie între testul din simbolism și cel iniṭial este de 1,44 %, fapt care atestă un real progres.
La compararea testului iniṭial cu testul dat la simbolism, notat în grafic cu T 1, am constatat că 16 elevi (69,56%) au ilustrat progresul școlar, 3 elevi ( 13,04%) au manifestat același nivel, fiind constanṭi, iar 4 elevi (17,39%) au avut regres în evoluṭia lor.
Dacă în urma evaluării iniṭiale 17 elevi ( 77,27%) au fost încadraṭi la nivelul slab, după testul din simbolism doar 8 elevi ( 38,09%) au rămas în această categorie. La nivel mediu, iniṭial au fost încadraṭi 5 elevi ( 22,72%), iar pentru testul din simbolism, au fost încadraṭi 12 elevi (57,14%), un elev trecȃnd la nivelul ridicat ( 4,76%)
Dacă la testul iniṭial nu au fost elevi la nivel ridicat, în urma testului dat din simbolism, ca urmare a experimentului nostru, s-a realizat un ușor progres, respectiv un elev a ajuns la nivelul ridicat( 4,76%). Procentul este mic, însă sugerează o evoluṭie.
Comparȃnd rezultatele testului de evaluare semestrială cu cel iniṭial se observă:
Un progres modest, diferenṭa de medii fiind de 0,99%, însă trebuie să ṭinem cont de faptul că nivelul de dificultate al testului semestrial este mai mare, incluzȃnd materia din întreg semestrul II.
Dacă în urma evaluării iniṭiale 17 elevi au fost încadraṭi la nivelul slab, după testul semestrial, 8 elevi au rămas în această categorie. Ceilalṭi 9 elevi au înregistrat un progres. La nivelul clasei, s-a constatat progresul la 16 elevi, stagnarea evoluṭiei la 5 elevi și regresul școlar la 2 elevi.
Comparȃnd cele două teste, cel iniṭial și cel semestrial, constatăm: 16 elevi (69,56%)au realizat un progres, uneori mai mare, alteori mai mic, 5 elevi (21,73%) au rămas constanṭi în evoluṭie, iar regresul s-a înregistrat la 2 elevi ( 8,69%).
Concluzia este următoarea: elevii au reușit să se concentreze mai bine la testul din simbolism, fiind ajutaṭi de experimentul predării poeziei bacoviene pe baza interdisciplinarităṭii și de gradul de dificultate mai mic decȃt cel pe care îl are teza.
Pe baza intervalelor de note am realizat următarea statistică pentru clasa a X-a B:
Statistica pe intervale de note:
Pentru a concluziona, trebuie să raportăm rezultatele clasei experimentale la cele ale grupului de control. Astfel, ajungem la următoarele concluzii:
-în cazul clasei a X-a B (grupul experimental), media clasei la primul test a crescut cu 1,44 puncte faṭă de testul iniṭial și media celui de-al doilea test, cel final cu 0,99 puncte, în timp ce pentru clasa a X-a A (grupul de control) a crescut la primul test cu 0,28 și la al doilea test, cel semestrial, cu 0,41 puncte.
– elevii clasei a X-a B, grup experimental, au avut un progres al nivelului de dezvoltare intelectuală manifestat asemănător pentru cele două teste de verificare: la primul test, progresul era de 69,56%, elevii constanṭi erau 13,04, iar cei care au manifestat regres erau 17,39. La testul final, progresul era tot de 69,56%, cei constanṭi 21,73% și regresul 8,69%. Elevii clasei a X-a A, grupul de control, au avut un progres de doar 30,43% la primul test, elevi constanṭi erau 47,82, iar cei care au manifestat regres erau21,73. La al doilea test, progresul era de 39,13% , constanṭa de 43,47% și regresul de 17,39%.;
– la clasa a X-a B, 8 elevi au fost cu note sub 5 la primul test și tot 8 elevi și la al doilea test, încadrȃndu-se în nivelul slab al dezvoltării intelectuale, în timp ce la clasa a X-a A, 12 elevi au fost la primul test cu note sub 5 și 9 elevi au avut note sub 5 la al doilea test.
Dacă la testul iniṭial, clasa a X-a B se afla în inferioritate, cu 0,53 puncte, la testul din simbolism a depășit grupul de control cu 0,63 puncte, iar la testul final a recuperat diferenṭa iniṭială, ajungȃnd la o diferenṭă nesemnificativă, de 0,05 între cele două clase.
Deoarece cercetarea noastră s-a axat pe predarea simbolismului prin intermediul interdiscipinarităṭii, considerăm util să evidenṭiem progresul care a avut loc în urma acestui element de noutate. Astfel, tabelul următor se va axa pe sinteza acestor rezultate, pentru a se observa progresul imediat, cȃt și pe prezentarea rezultatelor de la lucrarea semestrială.
Datele prezentate mai sus certifică ipoteza cercetării noastre: utilizȃnd interdisciplinaritatea în actul didactic de predare-receptare a literaturii, creștem disponibilitatea elevului de a recepta litteratura și implicit creștem randamentul școlar.
V. 8. Concluziile cercetării
Acest studiu și-a propus încă de la început să dovedească ipoteza conform căreia, utilizarea interdisciplinarităṭii în predarea literaturii, ajută la o mai bună înṭelegere a acestora, dar duce și la creșterea randamentului școlar. Ne-am dorit, prin acest demers, să îmbogăṭim cunoștinṭele elevilor din artele vizuale și din muzică, să punctăm relaṭia între știinṭele exacte și literatură, dar mai ales să dezvoltăm elevilor noștri sensibilitatea și gustul estetic.
Primul demers a fost realizarea unui plan al activităṭii de cercetare, încercȃnd să respectăm cu rigurozitate etapele cerute de lucrările de specialitate. Am ales astfel două grupuri ṭintă: o clasă experimentală și un grup de control. Am fixat variabilele, am enunṭat mijloacele și metodele de cercetare, am trecut în revista manualele alternative care tratează simbolismul și poezia lui George Bacovia din perspectivă interdisciplinară, ne-am documentat suplimentar, accesȃnd și alte resurse bibliografice utile acestui studiu.
Activitatea propriu-zisă a căpătat contur odată cu introducerea factorului de progres, din acest moment începȃnd să apară roadele activităṭii noastre. Ele au putut fi „culese” chiar din partea de început a lecṭiilor, din privirile și reacṭiile elevilor care trădau interesul pentru o astfel de activitate, apoi din rezultatele testelor care au devenit reper în analiza noastră. Pentru a nu influenṭa modul de comportare și obiectivitatea cercetării, elevii nu au știut că sunt factorul uman al acestui experiment, însă, la fiecare pas, au dovedit curiozitate, deschidere la nou, surprinzȃnd uneori prin iniṭiative proprii. Ce nu am reușit să captăm în cifre sunt gesturile și exclamaṭiile care dovedeau faptul că elevii au fost captivaṭi de activitate.
Am descoperit la ei interes pentru poezie, imaginaṭie și creativitate, capacitatea de a realiza conexiuni între arte, toate acestea fiind dovezi ale capacităṭii lor de adaptare la o lume aflată în permanentă schimbare. Elevii au fost încȃntaṭi să asculte opere clasice, să privească albume de artă, să descopere ideea de frumos, pentru ca apoi să încerce ei înșiși să compună versuri plecȃnd de la un tablou. Fiecare oră aducea cȃte un element-surpriză, iar elevii participau, descoperind în fișele de lucru noi valenṭe ale literaturii, lecṭiile devenind agreabile.
Am pornit demersul cu ajutorul a două clase aparṭinȃnd unui liceu tehnologic, axat pe pregătirea elevilor pentru anumite meserii, elevii fiind educaṭi în spirit pragmatic, însă s-au dovedit dispuși să exploreze și latura artistică a personalităṭii lor. O consecinṭă imediată a fost creșterea notelor și a performanṭele școlare.
Am întȃlnit și unele obstacole în acest demers:
Datorită faptului că poezia bacoviană trebuie să se limiteze la 5 ore, am fost nevoiṭi să selectăm un număr limitat de tablouri și melodii, cu toate că, pe parcursul cercetării, descopeream tot mai multe exemple care ar fi putut constitui elemente în analiza noastră, însă nu aveam timp suficient pentru toate.
Un astfel de proiect necesită un număr mare de albume de artă și de înregistrări audio, o bibliotecă școlară fiind de cele mai mute ori deficitară la acest capitol. Ideal ar fi ca elevii să găsească aceste cărṭi și CD-uri și în biblioteca familiilor din care provin, pentru a găsi ei înșiși conexiuni ale poeziei cu alte arte, însă nivelul financiar și cultural este departe de acest ideal.
În ciuda acestor dificultăṭi, activitatea a cunoscut o evoluṭie previzibilă, atingȃndu-și scopul, acela de a demonstra că, prin raportarea la alte arte și la lumea care ne înconjoară elevii își dezvoltă interesul pentru poezie și, concomitent, randamentul școlar.
V. 9. Limitele cercetării și direcṭii viitoare de analiză
Ca orice experiment, demersul nostru a avut și anumite limite, despre care vom vorbi în rȃndurile care urmează:
Programa limitează numărul de ore pe care îl putem acorda studiului unui autor, fapt care duce la insuficienṭa resurselor temporale pe care le aveam la dispoziṭie pentru discutarea tuturor aspectelor legate de interdisciplinaritate.
Majoritatea elevilor nu deṭin noṭiunile fundamentale din pictură sau muzică și informaṭii care să le asigure o receptare mai eficientă a fenomenului artistic, sau au fost familiarizaṭi cu kitsch-uri.
Analiza obiectivă a rezultatelor ar putea fi ușor influenṭată de absentarea anumitor elevi de la una din cele trei evaluări, fapt care ar modifica rezultatul final.
Unii elevi nu au putut fi antrenaṭi în a comunica cu profesorul, fie din cauza timidităṭii, fie din cauza totalei lipse de interes.
Uneori elevii aveau tendinṭa de a nu respecta regulile unui dialog eficient și nu lăsau și pe ceilalṭi să își exprime părerea.
Manualele școlare mai noi, îndeosebi cele redactate după 2007, au imagini din celelalte arte care ajută la realizarea unei perspective interdisciplinare,însă nu sunt accesibile peste tot. Chiar și în cazul manualelor noi, doar unul din 13 manuale alternative consultate, de la clasele IX-XII a avut o trimitere pentru o audiṭie muzicală.
Toate aceste limite impun anumite modificări într-o activitate similară viitoare, în acest scop considerăm utile următorele idei de analiză:
-în momentul în care ne organizăm instruirea, trebuie să punem accentul nu doar pe receptarea formelor și ideilor estetice, ci și pe dezvoltarea unor competenṭe de analiză interdisciplinară a creaṭiilor artistice;
– cu fiecare demers de analiză literară, trebuie să încercăm să familiarizăm elevii cu noṭiuni din pictură sau muzică, pentru a putea să le îmbunătăṭim vocabularul;
– trebuie să cultivăm elevilor interesul spre celelalte arte, dar și să-i facem conștienṭi de posibilele relaṭii dintre artă și mediul înconjurător, mai exact știinṭele exacte, chimie sau matematică;
-să fim la curent cu schimbările care apar, atȃt în evoluṭia artelor, cȃt și în știinṭele educaṭiei, deoarece se poate observa o tendinṭă generală a sistemului de învăṭămȃnt spre interdisciplinaritate.
În acest scop propunem următorul plan de măsuri:
să selectăm din manualele aflate pe piaṭă, pe cele care propun elementele de interdisciplinaritate, iar acolo unde sunt insuficiente, să le completăm din alte surse;
să alocăm prin planul cadru un număr suficient de ore destinate educării elevilor prin intermediul artelor, atȃt la clasele de gimnaziu cȃt și la liceu.
să preluăm modelul întȃlnit în alte sisteme de învăṭămȃnt care studiază disciplina Arte, văzută ca o îmbinare a noṭiunilor fundamentale din mai multe domenii artistice.
Concluzii
O lungă perioadă de timp literatura a fost considerată doar o disciplină de studiu obligatorie, întȃlnită în fiecare etapă de învăṭămȃnt, supusă unei programe considerată adesea rigidă, constrȃnsă de norme și strategii care nu au făcut decȃt să înăbușe creativitatea și gustul pentru frumos. Nu trebuie să uităm că ea este o artă și prin acest fapt oferă prilejuri unice de introspecṭie și de trăiri spirituale. Prin aceste trăiri, ea ajută și la formarea personalităṭii elevilor.
În prima parte a lucrării am încercat, plecȃnd de la anumite clasificări, să-i găsim locul alături de celelalte arte, precum și relaṭia de rudenie pe care o are cu ele.
A doua parte urmărește o prezentare a simbolismului bacovian, raportat la cel romȃnesc, fără a uita să menṭionăm caracteristicile simbolismului european.
A treia parte fixează relaṭia pe care o are poezia bacoviană cu artele vizuale, din care am ales pictura, anume cea impresionistă și postimpresionistă, precum și desenul și sculptura. Nu a fost uitată nici muzica, însă ne-am ferit de noṭiunile teoretice și avem în vedere elementele practice ale acestui demers. Pentru că autorul însuși a simṭit nevoia să explice de mai multe ori, în interviurile sale, faptul că s-a inspirat și din chimie, am considerat că nu avem voie să uităm să facem și o astfel de trimitere.
Nu contestăm utilitatea noṭiunilor de teorie literară, atȃt de necesare în actul interpretării, însă considerăm că este important ca, atunci cȃnd privește o operă literară, elevul să deṭină o prespectivă interdisciplinară. Această atitudine apare ca necesitate a depășirii limitelor creatoare de cunoaștere, care a pus graniṭele artificiale între domenii.
Partea cea mai importantă a lucrării este un raport, prezentat în etape, al activităṭii de cercetare. Prin metoda experimentului am avut în vedere modul în care mijloacele didactice, vizuale și auditive, influenṭează progresul școlar, dar și modul în care aceleași mijloace stimulează elevul pentru a deveni mai creativ și mai implicat în lecṭie.
Am utilizat metode variate de cercetare și am constatat că ipoteza cercetării se confirmă. Am anexat toate dovezile pe care le-am considerat importante, materialele didactice utilizate, dar și statisticile folosite.
Pe viitor, încurajaṭi de reușita experimentului, ne propunem să aplicăm de cȃte ori este posibil, atȃt în poezie cȃt și în proză sau teatru, acest mod de analiză literară bazat pe interdiscipinaritate. Sperăm să fim ajutaṭi în acest demers de modul în care vor fi redactate manualele, de felul în care se va organiza pe viitor planul cadru în învăṭămȃntul liceal și mai ales de lucrări de specialitate care să ne îndrume în acest sens.
Cȃt despre rezultatele imediate ale acestei cercetări, nu putem spera decȃt că ideile urmărite în această lucrare se vor dovedi utile în dezvoltarea unor deprinderi și capacităṭi interpretative ale elevilor, ṭinȃnd cont și de direcṭia în care evoluează învăṭămȃntul, în sensul că nu promovează însușirea automată a cunoștinṭelor, ci pregătește elevul pentru adaptarea la lumea din jurul său. Noi, profesorii deschiși la schimbare, trebuie să învăṭăm odată cu ei să ne adaptăm vremurilor. În ce măsură reușim acest lucru, depinde de fiecare în parte.
ANEXA 1
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
Unitatea școlară: Colegiul „Grigore Antipa”, BACĂU Viză director:
Str. Henri Coandă, NR.7
ORDINUL NR. Viza șef de catedră:
Clasa: a X-a
PROF. Bobu Gabriela
PLANIFICARE ANUALĂ
Anul școlar 2015 – 2016
CURRICULUM APLICAT: TC, 3 h / săptămână
Limba și literatura română, Grup editorial ART, autori: Adrian Costache, Florin Ioniță, Adrian Săvoiu
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI
Unitatea școlară: Colegiul „Grigore Antipa”, BACĂU Viză director:
Str. Henri Coandă, NR.7
ORDINUL NR. Viza șef de catedră:
NR. INREG.
Clasa: a X-a
PROF. BOBU GABRIELA
PLANIFICARE SEMESTRIALĂ
Anul școlar 2015 – 2016
SEMESTRUL I – 17 săpt., semestrul al II-lea – 18 săpt.
NR. DE ORE / SEMESTRUL I – 51 / NR DE ORE /SEMESTRUL AL II-LEA – 54
Semestrul I
ANEXA 2 –Stiluri de învăṭare
Anexa 3
TEST DE EVALUARE INIȚIALǍ
CLASA A X-A
AN ȘCOLAR 2015-2016
Numele și prenumele elevului:
Data susṭinerii testului:
Pentru rezolvarea corecṭă a tuturor cerinṭelor din Partea I și Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte. Timpul efectiv de lucru este de 45 de minute.
Partea I ( 60 de puncte)
Citește textul:
Amurg de iarnă, sumbru, de metal,
Cȃmpia albă- un imens round-
Vȃslind, un corb încet vine din fund,
Tăind orizontul, diametral.
Copacii rari și ninși par de cristal.
Chemări de dispariṭie mă sorb,
Pe cȃnd se-ntoarce-același corb,
Tăind orizontul, diametral.
( George Bacovia- Amurg de iarnă)
A.Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect:
Sinonimele cuvintelor sumbru și imens sunt:
luminos, mare. b. întunecos, uriaș. c. clar, colosal. 8 puncte
Tema textului este: 8 puncte
moartea;
iubirea;
natura.
Transcrie două structuri/ fragmente de vers care conṭin imagini vizuale:……………………………………………………………………………………………………….8 puncte
Numește tipul de lirism al poeziei prin identificarea unei mărci lexico-gramatical a eului liric
…………………………………………………………………………………………………………………..8 puncte
Comentează, în 3-5 rȃnduri ( 30-50 de cuvinte), o figură de stil care apare în textul dat
………………………………………………………………………………………………………………….8 puncte
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
B. 1. Rescrie enunṭurile următoare, corectȃnd greșelile de orice natură: 10 puncte
Dintro asemenea încîlcială de mărfurii nu vei știi ce să alegi, mai ales că nimeni nu are chefuri să explice și ṭie căt costă la fiecare articol în parte.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………. 2. Subliniază forma corectă a următoarelor cuvinte: 10 puncte
dăinuie- dăinuiește, va decade- va decădea, fregvent-frecvent, combateṭi- combăteṭi, a detaila- a detalia.
Partea a II- a 30 de puncte
Citește textul:
Disciplina limba și literatura romȃnă are un rol deosebit de important în formarea personalităṭii elevilor, în formarea unor deprinderi și abilităṭi necesare „pentru a face faṭă cerinṭelor societăṭii și economiei bazate pe cunoaștere și pentru a le facilita accesul post-școlar la învăṭarea pe toată durata vieṭii” (Memorandumul asupra învăṭării permanente, 2002)
Pe parcursul învăṭămȃntului obligatoriu, elevii trebuie să-și formeze în primul rȃnd competenṭele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar și corent în limba maternă, să asculte, să înṭeleagă și să producă mesaje orale și scrise, în diverse situaṭii de comunicare.
Studiul limbii și al literaturii romȃne are, de asemenea, o contribuṭie esenṭială la formarea unei personalitătṭi autonome a elevilor, capabile de discernămȃnt și de spirit critic, apte să-și argumenteze propriile opṭiuni, dotată cu sensibilitate estetică , avȃnd conștiinṭa propriei identitătculturale și manifestȃnd interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.
( Programa de limba și literatura romȃnă)
Redactează, în 15-25 de rȃnduri, un text argumentativ, în care să-ṭi exprimi opinia despre importanṭa studierii limbii și literaturii romȃne în școală, valorificȃnd informaṭii sau idei din textul dat.
EVALUARE INIȚIALǍ
CLASA A X-A
AN ȘCOLAR 2015-2016
Barem de corectare și notare
1. b.
2. a.
3. ex. Cȃmpia albă- un imens round-, Copacii rari și ninși 2 X 4 puncte
4. lirism subiectiv- 4 puncte; pronumele personal mă- 4 puncte;
5. identificarea unei figuri de stil- 4 puncte; comentarea semnificaṭiei figurii de stil- 4 puncte; încercarea sumară de prezentare a semnificaṭiei, – 2 puncte;
B. 1.Dintr-o asemenea încȃlceală de mărfuri nu vei ști ce să alegi, mai ales că nimeni nu are chef să-ṭi explice și ṭie cȃt costă fiecare articol- pentru fiecare greșeală corectată- 1 punct
B. 2. Pentru ficare formă corectă recunoscută- 2 puncte;
Partea a II-a
Se vor puncta următoarele elemente:
1. Construcția discursului de tip argumentativ :
-structurarea ideilor în scris- text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente – ipoteza, enunțarea și susținerea argumentelor, concluzia: 3 p./ 1 p.;
-utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimarii unei aprecieri – de exemplu, verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.; adverbe/ locutiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivitatii evaluative: probabil, posibil, desigur, fara îndoiala, cu siguranta etc.; conjunctii/ locutiuni conjunctionale cu rol argumentativ, utilizate pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final, concluziv etc.: deoarece, din cauza ca, încât, ca sa, asadar etc.; conectori argumentativi: în primul rând, în plus, de fapt, oricum, în ceea ce privește, prin urmare, în realitate etc.: 3 p./ 1 p.
TOTAL : 6 puncte
2. Conținutul și structura argumentării :
formularea clară a ipotezei/ a propriei opinii: 3 p./ 1 p.;
enunțarea a cel puțin două argumente [pro și/ sau contra] viabile, pertinente, adecvate ipotezei: 3 p./ 1 p. + 3 p./ 1 p.;
dezvoltarea lor convingătoare, prin exemplificări sau prin explicații clare:3 p./1 p.+3 p./1p.;
formularea unei concluzii adecvate: 3 p./ 1 p.
TOTAL: 18 puncte
Corectitudinea limbii utilizate, așezare în pagină, lizibilitate.
registrul stilistic adecvat cerinței, claritatea: 2 p./ 1 p.;
sublinierea ideilor prin intermediul paragrafelor, lizibilitatea: 1 p.;
corectitudinea exprimării:pentru una-două greșeli de lexic sau de morfosintaxă 2 p./ 1 p
pentru trei sau mai multe greșeli 0 p
ortografia și punctuația: pentru două/ mai multe greșeli. 1 p./ 0 p.
TOTAL : 6 puncte
Anexa 4
TEST DE EVALUARE
Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe, cu privire la textul de mai jos:
„Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete:
– Apostoli în odăjdii violete –
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.”
(George Bacovia, Amurg violet)
Asociază stările sufletești reprezentative pentru simbolism cu instrumentele și culorile prin care ele sunt sugerate:
tristeṭea violet, armonica
nevroza verde curd, fanfara
monotonia gri, vioara
moartea negru, clavirul 4 puncte
2. Identifică două elemente de prozodie( ritm, rimă, măsură)……………………………. 4 puncte
3. Menționează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor amurg și pâlcuri……………………………………………………………………………………………………………. 4 puncte
4. Transcrie, din text, două structuri/ versuri care conțin imagini vizuale. ………….. 6 puncte
5. Explică semnificația unei figuri de stil identificate în prima strofă………………….6 puncte
6. Menționează două teme/ motive literare, prezente în textul dat……………………… 6 puncte
7. Prezintă semnificația titlului, în relație cu textul poeziei date……………………… 10 puncte
8. Comentează, în 4 – 6 rânduri versul Orașul tot e violet prin evidențierea corespondenṭei planului exterior cu cel interior…………………………………………………………………….. 30 puncte
9. Argumentează, prin evidențierea a două trăsături existente în text, apartenența poeziei la
simbolism…………………………………………………………………………………………………. 20 puncte.
NOTĂ: se acordă 10 puncte din oficiu
Timp de lucru: 50 de minute
BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE
1. Pentru fiecare asociere realizată corect se acordă 1 punct………………………………………………………………………………………………………………;4 puncte
2. rima ȋmbrăṭișată, măsura alternantă 8 silabe versurile 1 și 4, 11 silabe versurile 2 și 3 11, ritm iambic.(2+2)……………………………………………………………………………………………. 4 puncte
3.Sinonimele cuvintelor: amurg (seara, apus, înserare, asfințit) și pâlcuri (grupuri). (2+2)……………………………………………………………………………………………………………. 4 puncte
4.Imagini vizuale:de exemplu „Amurg de toamnă violet”, „odăjdii violete”, „Orașul tot e violet”,„pâlcuri violete”(3+3)……………………………………………………………………………. 6 puncte
5.Semnificația unei figuri de stil din prima strofă: Epitetul cromatic „ amurg violet” instituie coloristica tablului descriptiv accentuând imaginea amurgului și sugestia sfârșitului. Repetiția termenului „violet” accentuează sentimentul de tristețe și conferă simetrie celor două planuri ale discursului liric: planul exterior și cel interior, contribuind și la realizarea corespondenței dintre ele etc. (Identificarea unei figuri de stil, explicare nuanțată, personalizată a semnificației unei figuri de stil, respectarea normelor de exprimare, de ortografie și de punctuație: 6 puncte; Identificarea unei figuri de stil, explicare parțial corectă/incompletă a semnificației unei figuri de stil, respectarea normelor de exprimare, de ortografie și de punctuație: 4 puncte; Identificarea unei figuri de stil, fără explicarea semnificației unei figuri de stil: 2 puncte)……………………………………………………… 6 puncte
6.Teme: sfârșitul, nevroza; Motive: amurgul, toamna,orașul,etc. (3+3)………………..6 puncte
7.Explicarea semnificației titlului:
Titlul este reprezentat de o structură nominală în componența căreia se observă motivul amurgului și simbolul violet. Termenul „amurg” este reluat în poezie accentuând ideea de sfârșit de lume și viziunea eului liric asupra declinului omenirii.Culoarea violet, prin reluarea ei obsesivă, devine simbol. Fiind considerată o culoare care înghite lumina, violetul este o culoare de doliu, culoare a secretului. Reluarea acestor termeni în poezie imprimă simetrie textului și susține muzicalitaea gravă, specifică poeziei simboliste.(Prezentarea corectă, nuanțată a semnificației titlului, în relație cu textul dat: 10 puncte; Prezentarea corectă, dar schematizată a semnificației titlului, în relație cu textul dat: 8 puncte; Prezentarea parțial corectă, a semnificației titlului, fără relevare a relației cu textul dat: 6 puncte; Încercare de prezentarea a semnificației titlului: 4 puncte; specificarea alcătuirii titlului: 2 puncte)…………………………………………………………………………………………………. 10 puncte
8.Comentariul versului Orașul tot e violet : Versurileinstituie oaltă imagine simbolistă, cea a monotoniei orașului, populat de o lume leneșă, sortită pieirii, din cauza absenței idealului. Burgul sau cetatea se definește în această strofă ca un spațiu închis, unde toate evenimentele sunt prestabilite, într-o monotonie de neînvins. Culoarea violet, devenită aici simbol al sfârșitului sau al declinului existențial, marchează atât timpul, „amurg”, cât și spațiul „orașul”. Între planul exterior, în care timpul și spațiul sunt atinse de semnele declinului, și planul interior-uman există acea corespondență specific simbolistă, astfel că și lumea este marcată de apropierea sfârșitului. Primul și ultimul vers:„Amurg de toamnă violet…Orașul tot e violet..”, creează o imagine impresionistă, onirică, învăluită de un fundal monocromatic, simbolizând un moment final, apocaliptic. (Comentare nuanțată, personalizată, prin sublinierea fondului de idei și a mijloacelor artistice, respectarea normelor de exprimare, de ortografie și de punctuație: 30 puncte; Comentare sumară a fondului de idei și a mijloacelor artistice, respectarea normelor de exprimare, de ortografie și de punctuație: 20 puncte; Comentare schematizată prin sublinierea doar fondului de idei sau doar a mijloacelor artistice: 10 puncte;)………………………………………………………………………………………………………. 30 puncte
9.Argumentarea apartenenței poeziei la simbolism (Prezentarea nuanțată, personalizată, a două argumente, respectarea normelor de exprimare, de ortografie și de punctuație: 20 puncte; Prezentarea parțial completă a două argumente, respectarea normelor de exprimare, de ortografie și de punctuație: 15 puncte; Prezentarea nuanțată, personalizată, a unui argument, respectarea normelor de exprimare, de ortografie și de punctuație: 10 puncte; Încercare de argumentare: 5 puncte)………………………………………………………………………………………………………….20 puncte
Anexa 5
Nume și prenume:
Teza la limba și literatura română
pe sem. al II-lea
Clasa a X-a
Subiectul I( 30 PUNCTE)
Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe, cu privire la textul de mai jos:
„Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete:
– Apostoli în odăjdii violete –
Orașul tot e violet.
Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet
Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.”
(George Bacovia, Amurg violet )
1. Menționează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor voievozi și pâlcuri.2p
2. Explică utilizarea virgulei in strofa trei, versul al doilea.2p
3. Scrie două expresii/ locuțiuni care conțin cuvântul lume. 2p
4. Transcrie, din text, două structuri/ versuri care conțin imagini vizuale. 4p
5. Exprima opinia în legătura cu semnificaṭia prezenṭei turnului în text.4p
6. Menționează două teme/ motive literare, prezente in text.4p
7. Prezintă semnificația titlului, în relație cu textul poeziei date.4p
8. Comentează, în 6 – 10 rânduri, strofa a doua, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și mijloacele artistice.4p
9. Argumentează, prin evidențierea a două trăsături existente în text, apartenența poeziei la simbolism.4p
II. Realizează un eseu de 20-30 de rânduri în care să demonstrezi că poezia Floare-albastră de Mihai Eminescu aparține curentului romantic.(30p)
Redactează un proces-verbal prin care să consemnezi o activitate desfășurată de clasa căreia aparṭii prin care se realizează ecologizarea parcului central și plantarea de pomi.(30p)
Teza la limba și literatura română pe sem. al II-lea
Clasa a X-a
Barem de corectare și notare
Sinonimele cuvintelor: voievozi (domni, împăraṭi) și pâlcuri (grupuri). (2+2)…………………………………………………………………………………………………………4 puncte
Explicaṭia completă, conform căreia virgula separă elementele unei enumeraṭii- 2 puncte, încercarea de explicaṭie- 1 punct;
Răspunsuri posibile: a fugi in lume, a fi de râsul lumii, pentru nimic în lume, etc.
2x 2 puncte pentru fiecare imagine aleasă;
explicaṭia completă- 4 puncte, exemplu de răspuns:Din „turn” (un punct stabil de referință, dar și un loc al izolării, o axă care leagă cerul depământ), ochiul imaginației are vedenia apariției „voievozilor cu plete”, „străbunilor”, care formează o atmosferă halucinată, dominată de culoarea violet. Din perspectiva eului liric, oarecum detașat în fața iminenṭei morți, planul interior, al subconștientului, se confundă cu cel exterior și totul pare astfel cuprins de fiorul morții., explicaṭia incompletă- 2 puncte;
Teme: sfârșitul, nevroza; Motive: amurgul, toamna,orașul,etc. (2×2)…………………………………………………………………………………………………………..4 puncte
Titlul cuprinde motivul amurgului și simbolul violet. Termenul „amurg” -ideea de sfârșit de lume și viziunea eului liric asupra declinului omenirii.Culoarea violet, prin reluarea ei obsesivă, devine simbol -violetul este o culoare de doliu, culoare a secretului. Prezentarea corectă, nuanțată a semnificației titlului, în relație cu textul dat: 4 puncte; Prezentarea corectă, dar schematizată a semnificației titlului, în relație cu textul dat: 3 puncte; Prezentarea parțial corectă, a semnificației titlului, fără relevare a relației cu textul dat: 2 puncte; Încercare de prezentarea a semnificației titlului: 1 puncte;
Comentarea completă a strofei a doua, urmărind analiza pe niveluri- 4 puncte; comentarea parṭială, fără a urmări analiza pe niveluri- 2 puncte; încercarea de comentare- 1 punct;
Prezentarea , cu argumente, a celor două trăsături- 4 puncte; încercarea de prezentare- 2 puncte;
– pentru conținutul eseului: 20 puncte
• formularea unei opinii referitoare la apartenenṭa la romantism 4 puncte
• susținerea pertinentă a opiniei formulate – 8 p; susținere inadecvată, cu argumente irelevante – 2p 8 puncte
• valorificarea oricăror informații / idei din textul dat 4 puncte
• formularea unei concluzii adecvate 4 puncte
– pentru redactarea textului: 10 puncte
• respectarea structurii textului argumentativ 2 puncte
• respectarea normelor de exprimare, de ortografie și de punctuație 6 puncte
(0 – 1 greșeli – 6p; 2 – 3 greșeli – 4p; 4 – 5 greșeli – 2p; peste 6 greșeli – 0p)
• respectarea limitei de spațiu indicate 2 puncte
–pentru respectarea normelor de redactare a unui proces verbal- 16 puncte;
-pentru redactarea redactarea textului: 10 puncte
– respectarea structurii textului argumentativ 2 puncte
– respectarea normelor de exprimare, de ortografie și de punctuație 6 puncte
(0 – 1 greșeli – 6p; 2 – 3 greșeli – 4p; 4 – 5 greșeli – 2p; peste 6 greșeli – 0p)
– respectarea limitei de spațiu indicate 2 puncte
Anexa 6
Chestionar pictură
Care este starea sufletească dominantă generată de vizionarea tablourilor? Încercaṭi să găsiṭi un termen reprezentativ pentru fiecare tablou în parte.
Léon Fréderich- Într-o zi oamenii vor vedea răsăritul…………………………………………………..;
Johann Heinrich Fussli, Coșmarul …………………………………………………………………………..;
E. Munch, Ṭipătul…………………………………………………………………………………………………..;
Edgar Degas, Băutorii de absint……………………………………………..……………………;
Morris Graves, Time of change……………………………………………………………………………;
Hugo Simberg, Îngerul rănit………………………………………………………………………;
E. Munch, Dansul vieṭii…………………………………………………………….……………..
De ce credeṭi că se preferă anumite culori? Argumentaṭi plecȃnd de la un tablou ales.
Putem alege cȃte o poezie semnificativă din creaṭia bacoviană care să se potrivească cu tablourile prezentate? Argumentaṭi răspunsul.
Precizaṭi care din cele două arte a lăsat o impresie mai puternică asupra voastră. Argumentaṭi răspunsul.
Comentaṭi, pe scurt, afirmaṭia lui Mihai Petroveanu conform căreia Bacovia este pictor în cuvinte.
Avȃnd ca sursă de inspiraṭie unul din tablourile prezentate, încercaṭi să compuneṭi o poezie în manieră simbolistă.
Anexa 7
LITERATURǍ ȘI MUZICǍ
Chestionar după audiṭia muzicală a unui colaj de fragmente muzicale din următorii compozitori: Alban Berg( Interlude), Albinoni( Adagio ȋn G minor), Ernesto Cortazar (Lʼadieu), Igor Stravinsky (Tango pentru pian) și a poeziei Rar recitată de poet
Care este starea sufletească dominantă generată de audiṭia următoarelor compoziṭii muzicale? Încercaṭi să găsiṭi un termen reprezentativ pentru fiecare fragment ȋn parte:
Alban Berg( Interlude),……………………………………………………………………………….………..,
Albinoni( Adagio ȋn G minor),…………………………………………………………………………………..,
Ernesto Cortazar (Lʼadieu)………………………………………………………………………………………,
Igor Stravinsky (Tango pentru pian)………………………………….……………………….,
Wagner, Tristan și Isolda………………………………………………………………………………
De ce credeṭi că se preferă anumite instrumente si ce rol au ele ȋn poezie? Argumentaṭi, plecȃnd de la versurile următoare:
„Clavirile plâng în oraș/Pe-o vreme de toamnă pustie”(Mister),
„Toamna-n grădină și-acordă vioara/Plâng strunele jalnic, lung și prelung”.( Toamna murind ); ”O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, / Că plâng, și nu știu unde să mă duc” (Nocturnă)„Primăvară…/O pictură parfumată cu miros de violet(…)/ În oraș suspină un vals din fanfară”(Nervi de primăvară)
………………………………………………………………………………………………………………
Care sunt procedeele de redare a muzicalităṭii interioare care se regăsesc ȋn versurile următoare:“E-o muzică de toamnă / Cu glas de piculină, / Cu note dulci de flaut, / Cu ton de violină… / Și-acorduri de clavire / Pierdute în surdină; / Și-n tot e-un marș funebru / Prin noapte, ce suspină”( Nocturnă)…………………………………………………………………………………………………… 8. Care este starea sufletească provocată de audiṭia poeziei Rar, recitată de George Bacovia?……………………………………………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE
Texte de autor:
BACOVIA, George, Poezii, Editura Univers Dalsi, 2001;
BACOVIA, George, Deznădejdi provinciale, , Opere. Poezie și proză. Alte scrieri,Text îngrijit, Argument, Cronologie și Postfaṭă de Constantin Călin, Editura Babel, Bacău;
BACOVIA, George, Plumb. Scȃnteie galbene. Antologie, table, cronologic, prefaṭă, note și bibliografie de Adriana Mitescu, Editura Albatros, București, 1976;
II. Referințe critice:
ARGHEZI, Tudor,Scrieri vol. 13, București. E.P.L., 1967
ARISTOTEL, Poetica, Studiu introductive, traducere și comentarii de D. M. PIPPIDI, Ediṭia a III-a, îngrijită de STELLA PETECEL, EDITURA IRI, București, 1998.
BALOTǍ, Nicolae, Arte poetice ale secolului XX, Ed. Minerva, București, 1976;
BǍLU, Ion, IANCU, Marin, Simbolismul romȃnesc, text și interpretare, Editura ERC PRES, 2006;
BOLDEA, Iulian, Revista limba romȃnă, nr. 1-2, anul XVIII, 2008;
BOTE, Lidia, Simbolismul romȃnesc, București, EPL, 1966;
CǍLIN, Constantin,George Bacovia, Opere. Poezie și Proză. Alte scrieri. Text îngrijit, Argument, Cronologie și Postfaṭă de Constantin Călin, Editura BABEL, Bacău, 2011;
CǍLIN, Constantin, Dosarul Bacovia, Editura „Agora”, Bacău, 2004;
CENUȘǍ, Elza, Literatură și pictură- file din istoria criticii de artă din Romȃnia, București, Editura „ Albatros”, 1983;
CIOPRAGA, Constantin, Literatura romȃnă între 1900 și 1918, Junimea 1970;
CORNEA, Paul, Introducere în teoria lecturii, ediṭia a II-a, Iași, POLIROM, 1998;
COȘERIU, Eugenu, Deontologia și etica limbajului, în Prelegeri și conferinṭe( 1992-1993). Supliment la „ Anuarul de lingvistică și istorie literară” al Institutului de Filologie Romȃnă „ Al. Philippide”, Iași, XXXIII, 1992-1993, seria A, Lingvistică, 1994;
DIMITRIU, Daniel, Bacovia, Editura Timpul, 2002;
DIMITRIU, Daniel, Bacovia după Bacovia, EdItura Junimea, Iași, 1998;
ILIESCU, Adriana, Poezia simbolista romȃnească, Editura Minerva, 1985;
IMBǍRUȘ, Aura, Culoare și simbol în poezia lui George Bacovia, articol în Cercetări de limbă și literatură, Editată de Societatea de Științe filologice din România / Filiala Sibiu, Univ. Lucian Blaga din Sibiu, Catedra de filologie romanică, Tomul XI, serie nouă, 2000;
MACEDONSKI, Alexandu, Bacovia, în „Făclia” nr. 7, 1 ianuarie 1916 ;
MANOLESCU, Nicolae, prefață la volumul: George Bacovia, Plumb, București, 1963.
MARINO, Adrian, Opera lui Al.Macedonski, București, E.P.L., 1970;
MUNRO, Thomas, Artele și relaṭîile dintre ele, vol I-II, traducere de Constantin Vonghiras, București, Editura „Meridiane” , 1981;
MUTOIU, Lăcrămioara, Alchimia textului poetic, Editura Versus, București, 2003,
NETEA, Vasile, De vorbă cu Bacovia, în „Vremea” nr. 701, 6 iunie 1943;
PALEOLOGU MATTA, Svetlana, Existenṭa poetică a lui Bacovia, Editura ATENEUL SCRIITORILOR, Bacău, 2012.
PERPESSICIUS, Menṭiuni critice, Editura Albatros, Oradea, 1976;
PERPESSICIUS, Bacovia: Bucăți de noapte. Poeme în proză, în „Universul literar” nr. 1, 13 martie 1927;
PETICǍ, ȘTEFAN, Opere, Vol. I, București, Fundaṭia pentru Literatură și artă, 1938;
PIRU, Al., Valori clasice, București, Editura „Albatros”, 1978;
POP, Stelu, Constantin Brȃncuși, Salonul calendarului zilei, 2016, (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957,Paris);
SCARLAT, Mircea, ,George Bacovia,Editura Cartea Romȃnească, București, 1987;
STREINU, Vladimir, Pagini de critici literară, Editura Minerva, București, 1988;
TÎRNǍUCEANU, Mariana, Relaṭia semiotică între text și ilustraṭia de carte, în Maria Carpov (coord. ), Ipostaze ale interacṭiunii, Bacău, Editura „Alma Mater”, 1977;
VIANU, Tudor, Figuri și forme literare, Editura Minerva, București, 1986;
VALERIAN, I. , De vorbă cu George Bacovia,în „Viaṭa literară”, nr. 107, 13-24 aprilie, 1929;
III. Lucrări de psihopedagogie și metodică
CHIPRIAN, Cristina, CIUPERCǍ, Livia, Alternative didactice-limba și literatura romȃnă, Iași, Editura „Spiru-Haret”, 2002;
CIOLAN, Lucian, Învăṭarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Iași, POLIROM, 2008;
COJOCǍREANU, Gabriela, VÂLCEAN, Alina, Didactica specialităṭii- limba și literatura romȃnă, liceu, Craiova, Editira „Arves”, 2008;
CUCOȘ, Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, ediṭia a III-a , Iași, POLIROM, 2009;
DUMITRIU, Gheorghe; DUMITRIU Constanṭa, Psihopedagogie, Bucrești, Editura Didactică și Pedagogică, 2003;
JOIȚA, Elena, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Craiova, Editura „ Arves”, 2002;
MONTESORI, Maria, Descoperirea copilului, Studiu introductive, table cronologic, traducere, note și comentarii de I. Sulea –Firu, EDP, București, 1967;
NICOLA, I. , Tratat de pedagogie școlară , Bucuresti : Editura Didactica si Pedagogica , 1996,
PARFENE, Constantin (coord.), Metodica studierii limbii și literaturii romȃne în școală,Iași, POLIROM, 1999;
SACARǍ, Liliana; DUMITRIU, Iuliana-Cristina, Psihopedagogie. Sinteze pentru examenele de definitivare și gradul didactic II, Bacău, Editura „Alma Mater”, 2007;
STOICA, Marin, Pedagogie și psihologie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Craiova, Editura „Gheorhghe Alexandru”, 2002.
Alte surse
IV.1. Dicṭionare și enciclopedii:
ACADEMIA ROMANA, Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX), INSTITUTUL DE LINGVISTICA IORGU IORDAN,Editura: Univers Enciclopedic,Editia:a II-a, revăzută și adaugită, 2009.
CǍMPEANU, Ilieș; MARINESCU, Cornelia ( coord.), Enciclopedia Universală Britanică, vol. I-XV, București, Editura Litera, 2010;
DUCROT, Oswald; SCHAEFFER, Jean-Marie, Noul dicṭionar enciclopedic al știinṭelor limbajului, București, Editura „Babel”, 1996;
CHEVALIER, Jean, GHEERBRAND, Alain, Dicṭionar de simboluri, vol. I-III, București, Editura „Artemis, 1993;
Le petit Larousse en couleurs , Larousse. Dictionnaire encyclopédique, Paris, 1995;
MARCU, F., MANEA, C., Dictionarul de neologisme , ed. a III-a , Editura știinṭifică,București, 1995;
SǍNDULESCU, Al.,(coord.), Dicṭionar de termeni literari, București, Editura Academie, R.S.R., 1976.
IV. 2. Albume de artă:
KUNSTVERLAG, Aurora, Impressionisten und postimressionisten, in den museen der Sowjetunion, Leningrad, 1986;
KALITINA, Nina, Painting in Soviet Museums, Aurora Art Publishers Leningrad, 1984;
CEZANNE, Paul, Madrid, marzo-abril 1984, Museo Español de Arte Contemporáneo;
SCHAPIRO, Meyer, ABRAMS, Harry, Van Gogh, Inc. Publishers, 1983;
IV.3. Manuale și programe școlare:
CONSTANTINESCU, Nicolae ( coord. ), Limba și literatura română, Manual pentru clasa a X-a, București, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 2011;
COSTACHE, Adrian, IONIȚǍ, Florin, LASCǍR, M.N., SǍVOIU, Adrian, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a IX-a, București, Grupul Editorial „ Art”2012;
COSTACHE, Adrian, IONIȚǍ, Florin, LASCǍR, M.N., SǍVOIU, Adrian, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a X-a, București, Grup. Ed. Art, 2011;
COSTACHE, Adrian, IONIȚǍ, Florin, LASCǍR, M.N., SǍVOIU, Adrian, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a XI-a, București,Grup. Ed. Art 2009;
COSTACHE, Adrian, IONIȚǍ, Florin, LASCǍR, M.N., SǍVOIU, Adrian, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a XII-a, București, Grup. Ed. Art, 2009;
DAVIDOI- ROMAN, Anca, STOICA, Dumitriṭa, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a X-a, București, Editura Paralela 45, 2014;
DOBRA, Sofia, HALASZI, Monica, KUDOR, Dorina, MEDEȘAN, Luminiṭa, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a XII-aEditura Corint, București, 2007;
DUNǍ, Ion, DUNǍ, Raluca, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a X-a, București, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 2012;
IANCU, Marin, LAZǍRESCU, Rodica, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a IX-a, București, Editura Corint, 2008;
IANCU, Marin, POPA, Alis, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a XII-a, București, Editura Corint, 2007;
MARTIN, Mircea, ( coord), Limba și literatura română, Manual pentru clasa a IX-a, Editura Corint, 2003;
SIMION, Eugen, (coord.),), Limba și literatura română, Manual pentru clasa a IX-a, Editura Corint, 2008;
SIMION, Eugen, ROGALKI, Florina, CRISTEA-ENACHE, Daniel, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a XI-a, Editura Corint, 2002;
IV. 5. Articole net:
-http://www.agerpres.ro/;
-www.artmark.ro;
– Art Gallery, nr. 50, Munch, DeAgostini;
-http://brancusi.1dez.com
– Constantin Brȃncuși, http://www.bbc.co.uk/;
-www.didactic.ro;
-www.historia.ro;
-http://istoria-artei.blogspot.ro/;
-http://www.mediafax.ro/;
– www.poemhunter.com;
-http://www.qreferat.com/referate/economie/etapele cercetării în știinṭele socio-umane
www.didactic.ro;
-http://trecutulprezent.ro/orasul-lui-bacovia/;
– www.versuri-si-creatii.ro/, Estetic urban;
-www.wikiart.org;
-www. Wikipedia.ro.
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
privind elaborarea lucrării metodico- știinṭifice pentru gradul didactic I
Subsemnatul/subsemnata, Pȃntea( căs. Bobu) Gabriela, declar pe propria răspundere că:
lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparṭine în întregime;
nu au fost folosite alte surse decȃt cele menṭionate în bibliografie;
nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;
lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Data: Semnătura:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cromatica în lirica bacoviană, după lecturarea poeziilor Gri și Plumb, se urmăresc etapele: [305561] (ID: 305561)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.