RECUPERAREA MEDICALĂ PRIN KINETOTERAPIE ÎN AFECȚIUNILE REUMATISMALE ALE ARTICULAȚIEI [305486]

UNIVERSITATEA ,,DUNAREA DE JOS’’ GALAȚI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE: [anonimizat]:

LECTOR UNIV. DR. DAN-EUGEN COSTIN

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

Cuprins

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

1.1. Importanța temei abordate………………………………………………………………….4

1.2. Motivația ……………………………………………………………………………..4

1.3. Ipoteză………………………………………………………………………..…….4

1.4. Scopul lucrării………………………………………………………………………4

1.5. Sarcini propuse…………………………………………………………………..…5

CAPITOLUL II. [anonimizat] A LUCRĂRII

2.1. [anonimizat]………………………………………………5

2.2. [anonimizat]…………………………………………..11

2.3. Coxartroza …………………………………………………………………………13

2.3.1. Etiologie…………………………………………………………………….14

2.3.2. Aspecte clinice……………………………………………………………….15

2.3.3. Aspecte paraclinice………………………………………………….………15

2.3.4. Evoluție și prognostic……………………………………………………….15

2.3.5. Examenul clinic și funcțional……………………………………………….16

2.3.6. Tratamentul medicamentos…………………………………………………………..17

2.3.7. [anonimizat] ………………………………………………..17

2.3.8. [anonimizat] …………………………….…………….…..…..17

CAPITOLUL III. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1. Obiectivele studiului…………………………………………………………………..18

3.2. Locul desfășurării ……………………………………………………………………………..19

3.3. Lotul de studiu………………………………………………………………………………………………19

3.4. Durata cercetării………………………………………………………………………………..20

3.5. Metode de cercetare……………………………………………………………………21

3.6. Teste și măsurători efectuate în timpul studiului……………………………………..23

3.7. Studiu de caz……………………………………………………………………..…25

3.8. Program kinetic ……………….………………………………………….…..…….26

CAPITOLUL IV. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

4.1. Rezultate obținute și interpretare………………………………………………….31

CONCLUZII……………………………………………………………………… BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………… ANEXE…………………………………………………………………………..

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

,,[anonimizat], totul este nimic”.

,,Sănătatea ar trebui să se afle deasupra oricăror plăceri trecătoare”

[anonimizat] – s-a dezvoltat în decursul secolelor pe baza relațiilor reciproce dintre practică și observație dar cu o mare încărcătură de empirism și tradiționalism care mult timp au făcut orice încercare de a regȃndi această terapie prin prisma cunoștințelor medicale ce se acumulau.

[anonimizat].

Lucrarea de față dorește să accentueze rolul kinetoterapiei și al electroterapiei în recuperarea vȃ[anonimizat] a articulației coxofemurale.

Șoldul cea de a doua mare articulație a [anonimizat], este expus la un număr ridicat de riscuri traumatice sau nontraumatice. [anonimizat]zultatul este aproape întotdeauna același: diminuarea amplitudinii articulare, apariția durerii și a jenei funcționale, modificarea biomecanicii mersului.

In numeroase stări patologice, programele de kinetoterapie au devenit o prezență obligatorie, kinetoterapia find cea mai reprezentativă și mai complexă specialitate care abordează mișcarea în scop terapeutic.

Acest îndrumar tratează patologia cea mai frecvent întȃlnită în secțiile de recuperare ale bazelor de tratament din stațiunile balneare și cuprinde descrierea metodică a programelor kinetice desfășurate în sala de kinetoterapie. Doresc însă să precizez că programul kinetic nu

constă doar în lucrul la sala de gimnastică, ci presupune și folosirea curenților de joasă și medie frecvență cum ar fi: curenții diadinamici și interferențiali, fără de care programul kinetic nu ar putea atinge obiectivele propuse.

1.1.Importanța temei abordate

Coxartroza este o afecțiune cronică ce se caracterizează prin distrugerea cartilajului articular, urmată de modificările osului subcondral. Este o boală cu un debut lent ce apare după vȃrsta de 50 de ani cu o evoluție progresivă. Coxartroza constituie una din principalele probleme de sănătate ale persoanelor de vȃrsta a treia.

1.2.Motivația alegerii temei

În primul rand motivul alegerii acestei teme ce mi-a stȃrnit interesul a fost faptul că și bunicii mei suferă de această afecține.

În al doilea rȃnd ma motivat numărul mare de pacienți cu coxartroză pe care i-am întalnit în timpul perioadei de voluntariat în cadrul centralui de recuperare Delfinul Galați.

În al treilea rȃnd consider că această temă este importantă deoarece prin intermediul kinetoterapiei – exercițiului fizic dar și al electroterapiei, se reușeste într-o oarecare măsură stoparea degradării articulației coxo-femurale, dar și ameliorarea durerii ca apoi pacienții să fie capabili să își desfasoare activitațile independent.

1.3.Ipotezele cercetării

În realizarea prezentului studiu am pornit de la ipoteza că prin intermediul mijloacelor și metodelor kinetoterapeutice se poate interveni eficient în coxartroză.

Se presupune că prin aplicarea cȃ mai precoce a programului kinetic se scurtează timpul de recuperare.

Se presupune că prin aplicarea fizioterapiei, a aplicării de curenți diadinamici si interferențiali se intervine benefic în combaterea durerii.

Se presupune totodată că evaluarea atȃt clinică cȃt și funcțională a membrelor inferioare și a bazinului, contribuie la o recuperare în progres a acestuia.

1.4.Scopul cercetării

Tema a fost aleasă cu scopul de a demonstra rolul benefic al practicării kinetoterapiei și electroterapiei în recuperarea bolnavilor cu coxartroză.

În al doilea rȃnd cercetarea a fost aleasă cu scopul de a vedea care sunt rezultatele obținute de pacienții care vor efectua kinetoterapie și electroterapie și de cei doar cu kinetoterapie.

Coxartrozaza fiind o boală întâlnită în ultimii ani tot mai des în rândul bătrȃnilor, kinetoterapia își propune obținerea unei bune funcționalități a articulației coxo-femurale și implicit al întregului membru inferior prin utilizarea atât a mijloacelor profilactice dar și curative.

1.5.Sarcini propuse

Studiul bibliografic de specialitate;

Aspecte moderne privind diagnosticul precoce precum și tratamentul;

Constituirea unor programe kinetice specifice afecțiunii abordate;

Formarea lotului inclus în studiu;

Elaborarea concluziilor generale;

Infirmarea sau confirmarea ipotezei de lucru.

CAPITOLUL II. FUNDAMENTAREA TEORETICO – ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII

2.1.Anatomia articulației coxo-femurale

Aparatul locomotor este format din sistemul osos și sistemul muscular, ambele asigurând susținerea și deplasarea corpului. Organele de legătură dintre capetele osoase se numesc articulații, forma și structura lor fiind adaptate rolului pe care-1 îndeplinesc în organism:

–               participă la mișcările diferitelor segmente ale corpului;

–               oferă rezistență la presiune și tracțiune.

Articulația coxo-femurală este una dintre cele mai importante articulații din corp. Este o articulație mobilă și solidă, o diartroză, realizată între două suprafețe articulare: una sferoidă, reprezentată de capul femurului, și cavitatea articulară, reprezentată de acetabulul coxalului.

Sistemul osos

Cavitate cotiloidă (acetabulum)

Cavitatea cotiloidă privește înainte, în afară și în jos. Ea este limitată de un rebod ascuțit, sprânceană cotiloidă care prezintă trei scobituri. Aceste scobituri corespund punctelor de joncțiune ale celor trei piese osoase eare constituie osul coxal: ilionul, pubisul și ischionul. Scobitura anterioară ilio-pubiană și cea posterioară ilio-ischio-pubiană este largă și profundă.

La extremitatea anterioară a sprȃncenei colitoide, în apropierea suprafeței articulare se află o mică tuberozitate numită tubercul precotiloidian de unde se fixează fasciculele bandeletei suprapubiene (VALLOIS). Cavitatea cotiloidă este formată din două părți distincte: una centrală de formă patrulateră (deprimată), rugoasă, nearticulară numită fundul cavității cotiloide și care se continuă în jos cu scobitura ischio-pubiană, orificiu ovalar la bărbați, neregulat, triunghiular la femei.Osul coxal este un os plat, format din două lame de țesut compact care acoperă un strat de țesut spongios de grosime variabilă.

Extremitatea superioară a femurului

Extremitatea superioară este formată din capul femural, de un col , de marele trohanter și micul trohanter. Capul femoral este o suprafață netedă ce reprezintă două treimi de sferă de rază de 20-25 milimetri, privește în sus înăuntru și puțin înainte. El este circumscris de o linie sinuoasă, compusă din mai multe curbe din care se disting mai bine una superioară și alta inferioară, a căror concavitate se dirijează în afară pentru a reuni anterior și posterior, formând un unghi ascuțit deschis în afară. Acestea fac ca suprafața să se întindă înspre col mai mult înainte și înapoi decât în sus și jos. Puțin dedesupt și înapoi de centrul capului se află depresiunea numită fosetă ligamentului rotund care da inserție ligamentelor cu același nume. Gâtul femoral unește capul cu cele două tuberozități. Axa lungă a gâtului este înclinată față de axa lungă a diafizei femurale cu 125° – 135°, iar unghiul format de ele se numește unghi de înclinație.

Marea tuberozitate sau marele trohanter de formă patruleteră, aplatizat dinapoi

înăuntru se găsesc situate în prelungirea diafizei femurului. Fața externă a marelui trohanter, convexă, este străbătută de sus în jos și înainte de o escavație rugoasă în formă de virgule, fosetă digitală unde se inseră mușchiul obturator extern. Micul trohanter este o apofiză conică situată la unirea colului cu fața internă a corpului femural.

Suprafețe articulare

Acestea sunt de o parte femural, iar de cealaltă cavitatea cotiloidă a osului coxal mărită de un fibrocartilaj numit bureletul cotiloidian . Capul femural este acoperit de un fibrocartilaj mai îngroșat în jumătatea superioară decât în cea inferioară și mai mult în centru decât la periferie. Foseta ligamentului rotund nu prezintă cartilaj de acoperire. Cavitatea cotiloidă prezintă două părți distincte: una articulară în formă de semilună, ale cărei extremități anterioară și posterioară limitează scobitura ischio-pubiană.

Bureletul cotiloidal este un fibro-cartilaj ce înconjoară cavitatea cotiloidă. El are în secțiune, formă de prismă triunghiulară și prezintă o suprafață aderentă sau bazală prin care se inseră de marginea acetabulului, o suprafață internă, concavă, articulară, în continuitate cu suprafața articulară a cavității cotiloide și o față externă convexă care dă inserția capsulei articulare.

Fig.nr.1 Femurul Fig.nr.2 Oasele coxale sacrumul și cocisul

Mijloace de unire

Suprafețele articulare sunt menținute în contact prin sinovială, capsula articulară întărită de ligamente și musculatura periarticulară.

Sinoviala

Îmbracă fața profundă a capsulei articulare și reflectă la inserțiile coxale și femurale ale capsulei înconjurând suprafețele articulare. Ea se inseră de partea cotiloidinală pe fața externă a bureletului, iar de partea femurală, pe porțiunea intrarticulară a colului între inserția capsulei și suprafața cartilaginoasă a capului femural.

Capsula articulară

Inserția iliacă a mansonului capsular se face pe sprânceană cotiloidă și fața externă a bureletului cotiloidian, iar la nivelul scobiturii ischio-pubiene pe față externă a ligamentului transvers al acetabulului.

–         capsula este constituită din două feluri de fibre:

–         fibre longitudinale de la coxal la femur, mai bine evidențiate anterior;

–         fibre circulare și anulare care abundă mai ales în partea postero-inferioară și în straturile profunde ale capsulei.

Ligamente

Capsula articulară este întărită înainte, înăuntru și înapoi prin trei benzi ligamentare cunoscute sub numele de: ligamentul ilio-femural, pubo-femural și ischio- femural. Ligamentul ilio-fenmural sau ligamentul BERTIN, are formă de evantai care acoperă fața anterioară a capsulei articulare și se inseră la nivelu1 osului coxal puțin dedesubtul spinei iliace antero inferioare, iar de partea femurală pe linia interohanteriană, prin două porțiuni bine dinstincte: fasciculul superior ilio-trohanterian și fasciculul inferior ilio-trohanterian.

Ligamentul pubo-femural, situate pe fața inferioară a capsulei se inserează în sus pe eminența ilio-pectime și pe marginea anterioară a șanțului subpubian de unde fibrele sale merg în jos, în afară și puțin posterior fixȃndu-se pe partea anterioară a depresiunii pretrohanteriene.

Ligamentul ischio-femural, situat pe fața posterioară a capsulei articulare, pornește de la nivelul guterei subcotiloidiene de unde se îndreaptă în sus și în afară, oblic, pe fața posterioară a colului și se inseră înaintea fosetei digitale a marelui trohanter.

Ligamentul rotund. Considerat ca vestij otogenic al mușchilor ambieni, ligamentul rotund se prezintă ca o lamă fibroasă lungă de aproximativ 3 cm care se întinde de la foseta capului femural la scobitura ischio-pubiană a osului coxal.

Fig.nr.3 Articulația coxofemurală

Țesuturile periarticulare

Mușchii șoldului

Descripția anatomică a mușchilor ce vin în raport cu articulația coxo-femurală și care actionează asupra ei.

Fața anterioară

Fața anterioară a articulației coxo-femurale este în raport cu mușchiul psoas iliac (iliopsoas) de care este separată prin una sau două burse seroase, care adesea comunică cu sinoviala articulară. Alcătuit în partea superioară din două porțiuni mușchiul psoas, inserat pe fața laterală a ultimei vertebre toracale și a primelor patru vertebre lombare și mușchiul iliac inserat în fosa iliacă pe care o căptușește;

– cele două porțiuni se unesc și formează un corp muscular comun, care trece succesiv prin regiunea lombară și pelviană, iese din bazin prin lacuna musculară și ajunge la coapsă unde se inseră printr-un tendon comun pe micul trohanter.

Acțiune: Deși mușchi pluriarticular, acțiunea principală o are asupra articulației coxo-femurale. Este cel mai important flexor al coapsei pe bazin. Pe lângă acțiunea principală de flexor, iliopsoasul mai are o acțiune secundară de rotație externă a coapsei.

Inervatie: Iliopsoasul primește mai multe ramuri scurte din plexul 1ombar și cȃteva ramuri din nervul femural L2, L3, L4.

Mușchiul drept anterior (Rectus femoris). Are inserția superioară prin tendonul direct la nivelul spinei iliace antero inferioare, iar prin tendonul reflectat pe sprânceană cotiloidă în partea supero internă. Distal formează tendonul quadricepsului împreună cu vastul intern (vastus internus) vastul extern (vastus externus) și cruralul (vastus intermedius).

Acțiune: Flexor al coapsei pe bazin.

Inervație: Ramura quadricepsului din nervul crural.

Muschiul croitor (Sartotius). Inserția superioară este la nivelul spinei iliace antero superioare de unde merge oblic în jos și înăuntru pentru a se insera în jos pe fața internă a extremității superioare a tibiei (pes anserinus).

Acțiune: Flexor al gambei pe coapsă și flexor abductor și rotator în afară al coapsei pe bazin.

Inervație: Inervat de ramuri ale nervului femural.

Fața superioară

Fața superioară a articulației coxo femurale este în raport cu mușchiul fesier mic (Gluteus minimus). El se inseră sub câmpul osos al fosei iliace externe, situate înaintea liniei semicirculare anterioare: de acolo fibrele converg spre un tendon puternic care se inseră pe marginea anterioară a marelui trohanter. Între acești mușchi și trohanter se află o bursă seroasa.

Acțiune: Micul fesier este abductor al coapsei. Contracția izolată a fasciculului anterior produce rotația internă a coapsei. Contracția fasciculului posterior determină rotația externă a coapsei.

Inervație: Ramură a fesierului inferior.

Mușchiul fesier mijlociu(Gluteus medius) se inseră pe porțiunea fosei iliace externă cuprinsa intre cele doua linii semicirculare. De aici fibrele sale converg catre marele trohanter unde printr-un tendon, larg și plat se inseră pe creasta oblică a feței externe a marelui trohanter.

o bursă seroasă separă fesierul mijlociu de marele trohanter.

Acțiune: E1 este un puternic abductor și rotator înăuntru. Este stabilizator lateral al șoldului. Cȃnd își ia punct fix pe femur, el ridică bazinu1. Are o mare importanță în mers.

Fața  posterioară

Fața  posterioară a articulației coxo-femurale este acoperită de mușchii rotatori externi, ce sunt descriși de sus in jos :

Mușchiul piramidal (Piriformis). Este un mușchi alungit, de formă triunghiulară cu baza în bazin, iar vȃrful la marele trohanter. El se inseră în interiorul bazinului, pe fața  anterioară a sacrului, în vecinătatea gaurilor sacrate (a 2-a, a 3-a și a 4-a), fasciculele musculare merg în afară, ies din bazin prin marea scobitură sciatică și se termină printr-un tendon pe marginea superioară a marelui trohanter.

Acțiune: Ca și ceilalți mușchi, pelvi-trohanterieni, rotește coapsa afară. Dacă coapsa este flectată, este un abductor al acesteia. Ca și abductorul intern este un stabilizator al șoldului.

Inervație: Nervul piramidal din plexul sacrat.

Gemenii pelvieni (Mușchii Gemelli spinalis și tuberalis) sunt mușchi subțiri, de formă patrulateră care insoțesc porțiunea extra pelvină a obturatorului intern.

După situația lor față  de acest tendon unul este superior și altul inferior. Gemenul superior este numit spinal, fiindcă se inseră pe spina sciatică iar cel inferior numit și tuberal fiindcă se iaseră pe tuberozitatea ischionului.

Acțiune: Sunt rotatori in afară.

Inervație: Ramuri din plexul sacrat.

Mușchiul obturator intern se inseră pe fața  internă a membranei obturatoare și pe periferia osoasă a găurii obturatoare.

Acțiune: Este un puternic rotator în afară al coapsei.

Inervație: E inervat de nervul obturator intern, ramură din plexul sacrat.

Mușchiul obturator extern se prinde pe fața  externă a cadrului osos al găurii obturatoare, trece pe sub colul femural spre fața  posterioară a articulației și se termină printr-un tendon în fundul cavității digitale a marelui trohanter.

Acțiune: Este ca și precedenții tot un rotator în afară, dar datorită poziției sale sub colul femural este un veritabil coaptor articular, fiind principalul stabilizator inferior al șoldului.

Mușchiul patratul crural (Quadratus femoris) pleacă de la tuberozitatea ischiatică, merge pe partea posterioară a articulației coxo-femurale și se inseră în afară pe creasta intertrohanteriană.

Acțiune: Un puternic rotator în afară al coapsei.

Inervație: Este inervat de o ramura din plexul sacrat. Acești mușchi sunt acoperiți de mușchiu1 mare fesier.

Fața  inferioară

Fața inferioară a articulației coxo-femurale este în raport cu mușchiul pectineu (Pectineus) care se inseră în sus pe creasta pectineală și pe ligamentul lui COOPER de unde fibrele lui merg în jos în afară și puțin înapoi și se termină pe creasta pectineala a femurului.

Acțiune: Este aductor al coapsei, flexor și rotator în afară.

Inervație: E inervat de ramuri din nervul crural. Dedesuptul acestui mușchi se etajează micul adductor, adductorul mijlociu și adductorul mare. Inserțiile lor superioare sunt pe ramura ischio-pubiană de unde coboară pe fața  internă a diafizei femurale.

Acțiune: Sunt adductori ai coapsei și foarte slabi rotitori în afară.

Inervație: Toți adductorii primesc ramuri din nervul obturator (plexul lombar).

Fața  externă

Fața externă a șoldului este acoperită de expansiunea aponevrotică a fasciei lata denumită și bandeilata lui MAISSIAT, care pornește de la creasta iliacă, acoperă fesierul mijlociu și marele trohanter și coboară pe fața externă a coapsei, spre gambă. În partea anterioară a acestei lame aponevrotice într-o dedublare se află mușchiul tensor al fasciei lată care se inseră sus pe spîna iliacă antero-superioară, iar în jos fibrele sale se confundă cu cele ale fasciei lata.

Acțiune: Este abductor și flexor al coapsei. Prin conexiunile pe care le are cu fesierul mare, ajută la menținerea poziției verticale la tendința de cadere înainte. Preia presiunea exercitată asupra trohanterului împinge capul femural în articulație devenind stabilizator extern al șoldului.

Inervație: Este inervat din ramurile gluteului superior.

2.2.Biomecanica articulației coxo-femurale

Bazinul este o formațiune anatomică ce face legătura între coloana vertebrală și membrele inferioare. Datorită poziției lui și prin analogie cu centura scapulară a membrului superior, bazinul se mai numește și centura pelvină. Spre deosebire însă de centura scapulară care este deosebit de mobilă, centura pelvină este rigidă. Rolul ei este numai de a transmite greutatea corpului spre membrele inferioare și de a susține viscerele abdominale.Bazinul este alcătuit din cele două oase coxale, reunite anterior prin simfiza pubiană și posterior prin segmentul sacrococcigian al coloanei vertebrale, cu care oasele coxale se articulează strâns.

Osul coxal este un os plat, de formă patrulateră, alcătuit din trei oase: osul iliac situat în sus și în afară, pubisul situat înainte și ischionul situat în jos. Toate aceste părți converg spre centrul osului coxal, care prezintă pe fața lui externă cavitatea cotiloidă (acetabulum).

Sacrul este un os median și simetric, format din sudura vertebrelor sacrate. El închide partea posterioară a bazinului. Este îndreptat oblic în jos și înapoi. Formează cu ultima vertebră lombară un unghi care proemină anterior, numit promontoriu. Are patru fețe: (anterioară, posterioară și două laterale), o bază și un vârf.

Coccisul este situat sub sacru, este rezultat din sudura celor 4 sau 5 vertebre coccigiene. Are forma unei piramide triunghiulare cu baza în sus.

Articulațiile bazinului sunt:

Simfiza pubiană(articulație semimobilă)

Articulațiile sacro-iliace (articulații semimobile)

Articulația sacro-coccigiană (artodie) fără importanță funcțională

Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza în sus. Inelul format anterior de marginea superioară a simfizei pubiene, lateral de liniile nenumite de pe fețele interne ale coxalelor și posterior de promontoriu împarte bazinul în două părți: marele bazin și micul bazin, cu strâmtoarea superioară și strâmtoarea inferioară. Diametrele lor transversale, oblice, și antero-posterioare joacă la femeie un rol important în desfășurarea normală a nașterii.

Articulația coxo-femurală este o enartroză cu trei grade de libertate și are o deosebită importanță în statică și locomoție. Este construită în așa fel, încât să ofere, în același timp, maximum de stabilitate și de mobilitate.

Suprafețele articulare sunt: capul femurului și cavitatea cotiloidă a coxalului. Cavitatea cotiloidă nu poate cuprinde singură capul femurului, de aceea este mărită de jur împrejur de un burelet fibro-cartilaginos. Acesta trece peste scobitura pubo-ischiatică și formează ligamentul transvers, sub care se găsește un orificiu plin cu țesut celulo-grăsos și câteva arteriole și venule pentru ligamentul rotund și osul coxal.

Cele două suprafețe articulare sunt menținute în contact prin bureletul fibro-cartilaginos și o capsulă fibroasă. Capsula este formată din fibre: unele superficiale, longitudinale și altele profunde, circulare.

Ligamentele:

ligamentul ilio-femural, important în menținerea poziției ortostatice, se opune căderii corpului înapoi. În această poziție, șoldul se extinde și ligamentul pus sub tensiune strangulează gâtul femural, apăsând capul femurului în cavitatea cotiliodă.

ligamentul pubo-femural limitează abducția și rotația externă

igamentul ischio-femural limitează rotația internă și adducția

fibrele circulare profunde ale capsulei formează un inel care înconjoară colul,

ligamentul rotund este intraarticular cu rol secundar în biomecanica șoldului.

Sinoviala tapetează fața internă a capsulei.

Articulația coxo-femurală, datorită structurii sale, are 3grade de libertate și permite efectuarea mișcărilor de flexie/extensie, abducție / adducție, rotație și circumducție.

Tabel nr. 2.1.

Mișcările de flexie și extensie:

Dacă mișcările de flexie și extensie ar fi pure, ar trebui să se realizeze în jurul unei axe transversale care ar trece prin vârful marelui trohanter și prin foseta ligamentului rotund. Cum însă flexia se însoțește și de mișcarea de rotație înăuntru, iar extensia se însoțește de o mișcare de rotație în afară, axa biomecanică corespunde axei centrale a cavității cotiloide. Amplitudinea acestor mișcări este legată de poziția genunchiului. Când genunchiul este extins, flexia șoldului este limitată la 90° , prin punerea sub tensiune a mușchilor posteriori ai coapsei. Când genunchiul este îndoit, flexia șoldului atinge 120° .

Flexorii principali sunt: dreptul anterior, psoasuliliac, tensorul fasciei lata, croitorul. Flexia este limitată de mușchii posteriori ai coapsei.

Extensorii principali sunt: ischio-gambierii, fasciculele posterioare ale fesierului mijlociu și fesierul mic. Extensia este limitată de partea anterioară a capsulei și de ligamentul ilio-femural.

Mișcările de abducție și adducție:

Ele se realizează în jurul unei axe antero-posterioare care trece prin centrul capului femural și sunt însoțite de mișcări de rotație ale coapsei. Când coapsele sunt extinse, amplitudinea maximă de abducție este de 60° , astfel că ambele coapse formează între ele un unghi de 120°. În flexia maximă a coapselor, abducția atinge 70° , între ambele coapse se formează un unghi de 140° . Abducția se realizează de către: tensorul fașciei lata, fesierul mijlociu și croitorul. Adducția se realizează de către: psoasul-iliac, fesierul mic, dreptul intern, pectineul, cei trei adductori, semitendinosul, semimembranosul. Ambele mișcări au o amplitudine activă de 60° -70°și pasivă de 70° -80° . În mișcarea de sfoară laterală, abducția reală a coapsei pe bazin nu depășește 70° de fiecare parte, dar mișcarea devine posibilă datorită înclinării bazinului înainte și unei lordoze accentuate, ceea ce face ca abducția să se transforme în mișcare de flexie.

Mișcările de rotație externă și internă:

Aceste mișcări se realizează în jurul unei axe verticale care trece prin capul femurului. Amplitudinea rotației externe active este de 15° și pasive 20° iar a rotației interne active este de 35° și pasive de 40° .

Mușchii rotatori externi sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele posterioare), fesierul mare, cei doi gemeni ai coapsei (superior și inferior), piramidalul, cei doi obturatori, pătratul femural, pectineul, dreptul intern și croitorul.

Mușchii rotatori interni sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele anterioare), fesierul mic, semitendinosul și semimembranosul.

Mișcarea de circumducție:

Această mișcare rezultă din trecerea coapsei prin toate pozițiile descrise anterior. În realizarea ei intervin toate grupele musculare ale șoldului:

capul femural se învârte în cavitatea cotiloidă;

diafiza femurului descrie un con;

epifiza distală a femurului descrie un cerc.

2.3.Coxartroza

Coxartroza este o afecțiune cronică, degenerativă a șoldului. Numită și artroza coxo-femurală sau artroza șoldului, reprezintă localizarea reumatismului cronic degenerativ la nivelul șoldului. În timpul mersului sunt momente de sprijin unipodal în care presiunea este de patru ori mai mare pe o articulație coxo-femurală, decât în fazele stațiunii bipodale, fapt ce favorizează apariția coxartrozei.

2.3.1.Etiologie

În primul rȃnd se descriu două forme: coxartroza primară și secundară.

Coxartroza primară sau senilă, numită și „morbus coxae senilis” datorită involuției articulației legată de vȃrsta, dar la care participă și alți factori, ca cei metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism prelungit).

Coxartroza secundară cunoaste la randul ei mai multe forme:

forma traumatică, datorată unui traumatism major, cu fractura capului sau colului femural și, mai rar, a unor microtraumatisme repetate.

forma malformativă, datorată unor anomalii congenitale: luxații sau subluxații congenitale (coxa plana, coxa vara, coxa vulga).

forma postinflamatorie, rezultatul unui proces inflamator cronic în articulația șoldului.

forma postnecrotică, datorată unor necroze aseptice ale capului femural.

2.3.2.Aspecte clinice:

Durerea are sediul anterior în regiunea inghinală, cu iradiere pe fața anterioară a coapsei, catre genunchi; alteori, durerea este resimțită cu intensitate maximă pe fața externă a regiunii trohanteriene (cu iradiere pe fața externă a coapsei) sau în regiunea fesieră (cu iradiere pe fața posterioară a coapsei, riscȃnd de a fi luată drept o sciatică).

Durerea bolnavului cu coxartroză este de tip mecanic: ea este agravată de mers, de sprijin, de mișcare, de oboseală, „durere de sfirșit de zi" și calmată de repaus; unii bolnavi au, totuși, dureri nocturne.

2.3.3.Aspecte paraclinie:

Examenul radiologic. Se efectuează examenul radiologie de față al bazinului. Radiografia se realizează bolnavul fiind în ortostatism și folosindu-se un fascicul de raze oblic ascendent. Pentru aprofundare, în special pentru a pune în evidență o boală subluxantă, sunt necesare radiografii și din alte incidențe. Radiografia standard arată de partea afectată: o pensare a interliniului articular,osteofitoză și osteoscleroză, tradusă prin osteocondensare, de o parte și de alta a pensării, în zona de presiune maximă.

2.3.4.Evoluție și prognostic:

Evoluția este lentă, progesivă, întinzându-se pe un număr mare de ani; impotența funcțională se accentuează progresiv, ea determinind un grad de invaliditate după 7—15 ani de evoluție. Datorită intensificării durerii și impotenței funcționale se reduce progresiv perimetrul de mers, se produce o oarecare hipotrofie musculară, bolnavul simțind nevoia să se folosească de un baston pentru sprijin. Coxartroza este bilaterală relativ frecvent (în aproximativ 50% din cazuri), fie de la început, fie, mai des, după câțivă ani de decalaj între cele două părți.

2.3.5.Examenul clinic și funcțional

Articulația coxofemurală este o articulație portantă ale carei funcții normale (de sprijin și propulsie) sunt dependente de indoloritate, de mobilitate și de capacitatea de susținere unipodală și mers. Pe baza acestor elemente trebuie apreciată starea funcțională a șoldului.

Evaluarea analitică prin goniometria unghiurilor de mișcare și aprecierea forței musculare prin scala 0-5 sunt bine cunoscute ca și cotația Rocher a coeficientului funcțional.

O apreciere cu încercare de cuantificare funcțională, pe principalele determinări simptomatice clinice ale suferinței de șold o dă Bertrand astfel:

Pentru durere:

Grad 0 = fără durere;

Grad 1 = durere mică, oboseală articulară;

Grad 2 = durere permanentă, calmată de repaus;

Grad 3 = durere continuă ziua și noaptea.

Pentru mobilitate:

Grad 0 = ankiloză;

Grad 1 = redori strȃnse sub 10°;

Grad 2 = mobilitate mică: felxie 10° – 45°; abducție 10° – 30°;

Grad 3 = mobilitate medie: flexie 45° – 90°, abducție 30° – 40°;

Grad 4 = mobilitate puțin diminuată: flexie > 90°; abducție > 40°;

Grad 5 = mobilitate normală.

Pentru stabilitate:

Grad 0 = nulă, mers imposibil;

Grad 1 = mers posibil cu 2 bastoane sau cadru;

Grad 2 = mers cu un baston;

Grad 3 = mers fără baston cu ușoară șchiopătare;

Grad 4 = mers fără șchiopătare;

Grad 5 = funcție normală.

O cotație funcțională integrativă a fost alcatuită de Merle dʼAubignè:

Tabel nr.2.2.

2.3.6.Tratamentul medicamentos:

Constă în folosirea unei medicații antialgice și antiinflamatorii (tratament simptomatic), iar pe de altă parte în folosirea unei medicații ce își propune să influențeze pozitiv însuși fondul evolutiv al bolii

2.3.8.Tratamentul ortopedico-chirurgical

Poate fi precoce sau tardiv. Cel precoce se adreseaza bolnavilor cu coxartroze secundare unor anomalii congenitale, ca displazia subluxantă de șold, carora li se efectuează osteotomii corectoare. Tratamentul ortopedico-chirurgical tardiv se adresează bolnavilor cu artroze de șold evoluate, care nu mai raspund la tratament medical. Acestora li se implementează proteze totale de șold.

2.3.9.Tratamentul fizio-kinetic

Tratamentul va viza încetinirea procesului artrozic și readucerea sub formă latentă a unei artroze decompensate.

Kinetoterapia nu va putea opri procesul de degenerare condrală și subcondrală articulare, însa prin aplicarea consecventă a acesteia poate ameliora starea funcțională a șoldului, crescȃnd amplitudinea de mișcare și forța de contracție a musculaturii stabilizatoare.

Orientarea, ca și eficiența programului de kinetoterapie, se face în funcție de stadiul clinico-anatomo-funcțional al bolii. Descriem, în general, 3 stadii ale coxartrozei:

Stadiul inițial (SI): dureri în ortostatism și la mers prelungit, "oboseală" musculo-articulară locală, reducerea amplitudinilor șoldului. În scop antalgic și de mobilizare, de stimulare vasculară, de scădere a spasmului muscular datorat durerii :

Reeducarea musculară :

rearmonizarea musculară a membrului inferior și a centurii pelviene și stabilitatea acesteia reprezintă un obiectiv esențial

pelvi-trohanterieni, fesieri (fesier mijlociu), cvadriceps

lucru analitic și global (static și dinamic), manual și mecano-terapie.

Stadiul evolutiv (SE): dureri și în repaus, redoare articulară în zona amplitudinilor de utilizare curentă, atitudini vicioase corectabile pasiv sau chiar activ. Prevenirea și corectarea atitudinilor vicioase la nivelul șoldului, membrului inferior cât și a trunchiului :

exerciții de întindere și relaxare musculară (adductori, piriform, dreptul anterior, tensorul fasciei lata, ilio-psoas, extensori);

exerciții de suspensie pendulată asociată cu exerciții de relaxare;

posturi nedureroase, pasive și active;

corectarea mersului și a staticii corporale pe ansamblu;

creșterea amplitudinii de mișcare :

Stadiul final (SF): dureri intense, limitare marcată a mobilității pȃnă la ankiloză, atitudini vicioase ireductibile. Tratament antalgic :

electroterapie (ultrasunete, electro-stimulare de joasă frecvență);

termoterapie;

masaj decontracturant, stimulativ circulator pe regiunea pe m.i.

În puseul acut :

repaus la pat mai multe ore pe zi;

mersul cu cârje;

tracțiuni cu greutăți de 1-2 kg de gleznă.

CAPITOLUL III. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1.Obiectivele studiului

aplicarea curenților de joasă și medie frecvență pentru a duce la ameliorarea durerii;

conceperea și aplicarea unui program kinetic optim la persoanele cu coxartroză;

selecționarea unui număr optim de exerciții din programul kinetic aplicate în funcție de starea pacientului;

propunerea unui număr optim de ședinte în programul kinetic de recuperare precum și stabilirea unei perioade în care programul kinetic este aplicat;

alcătuirea programului kinetic astfel încȃt pacientul să-și poată executa exercițiile și la domiciliu.

3.2.Locul desfășurării:

Cercetarea a fost desfășurată în cadrul centrului de recuperare Delfinul din localitatea Galați, iar materialele și aparatura folosite au fost cele existente în dotarea sălilor de kinetoterapie si fizioterapie din acest centru.

Sala de kinetoterapie cuprine următoarele materiale: 3 spaliere, 3saltele, 2bănci de gimnastică, scripeți , 2 biciclete ergonomice , covor rulant, bastoane de diferite lungimi, gantere de diferite greutăți, săculeți de nisip, corzi elastice, mingi medicinale , 3 mingi bobbath, 2steppere, 1 masă de elongație, 3oglinzi.

Sălile de fizioterapie cuprind combine Sanopuls 692S, aparat de terapie combinată 2+2 canale : electroterapie și ultrasunet staționar. Aparatul are urmatoarele tipuri de curenți: interferențial clasic, interferențial cu 2 poli, interferențial cu 4 poli, Trabert, TENS, curenți galavanici și curenți diadinamici.

Programele de recuperare aplicate subiecților au constat într-un program kinetic și în aplicarea curenților didainamici și interferențiali.

3.3.Lotul de studiu:

Pentru realizarea părții experimentale, am selectat un număr de 20 pacienți cu vȃrste cuprinse între 50 și 75 de ani. Pacienții s-au prezentat la centru de recuperare în perioada

Fig.nr.4 Sala de kineoterapie și combina de electroterapie Sanopuls 692S

3.4. Durata cercetării:

Cercetarea a avut loc în perioada august 2016 – mai 2017. Pe parcurusl acestei perioade am selectat 20 de pacienți cu Coxartroă. Fiecare pacient a beneficiat de 10 zile de recuperare.

Tabel nr.3.1.

Repartiția cazurilor în funcție de vârstă, sex și mediu de proveniență:

Tabel nr.3.2.

Repartiția cazurilor după sex :

Tabel nr.3.3.

Repartiția după mediul de proveniență:

Tabel nr.3.4.

Repartița cazurilor după vȃrstă:

3.5.Metode de cercetare:

Metoda studiului bibliografic:

Lucrarea de față am începuto cu studiul bibliografic de specialitate și documentarea teoretică.

După aprofundarea cunoștințelor în domeniu, am început elaborarea unui program kinetic bazat pe exerciții simple dar cu un complex funcțional mare.

Metoda observației :

Reprezintă o modalitate de studiu, ce stă la baza fiecărui tip de experiment. Am folosit această metodă în lucrarea de fața cu scopul de a vedea modul cum pacienții reacționează în timpul executării exercițiilor din programul kinetic.

Metoda de prelucrare și de interpretare a datelor obținute.

Metoda evaluării: Constă în obiținerea unor date exacte a funcționalității șoldului

înainte de efectuarea studiului de caz. Conform fișei kinetoterapeutice, subiecții au fost evaluați de 2 ori (inițial și final) în ceea ce privește durerea și capacitatea nivelului funcțional.

Metoda grafiă:

Constă în reprezentarea grafică a parametrilor funcționali pentru a evidenția nivelul fiecărui pacient la începerea unui program kinetic dar și nivelul la care s-a ajuns după terminarea acestuia.

3.6.Teste și măsurători efectuate în timpul studiului

,,Primul și ultimul act al kinetoterapeutului în procesul asistenței de recuperare funcțională este evaluarea."

Inițial, evaluarea este necesară pentru aprecierea deficitului ce urmează a fi recuperat și a restantului funcțional, iar în final apreciază rezultatele obținute prin aplicarea curenților, programului de recuperare și concluzionează asupra măsurilor care se impun eventual în continuare.

Fig.nr.5.Fazele procesului recuperare medicală

(Sbenghe T.(2002)-Kinesiologie, Stiința mișcării,Editura medicală,București)

Articulația coxofemurală este o enartroză cu trei grade de libertate, deoarece ea este structurată în aceeași măsură și pentru stabilitate și mobilitate.

Miscările șoldului făcute cu genunchiul flectat sunt mai ample cu 20-30° decȃt cele cu genunchiul întins. De asemenea, la șold, diferențele dintre mișcările active și cele pasive sunt mai mari decȃt la alte articulații. Valorile înregistrate la testarea articulației șoldului au fost facute activ : pentru flexie cu genuchiul îndoit și pentru extensie cu genchiul întins,

Flexia s-a efectuat cu genchiul îndoit. Poziția pacientului este în decubit dorsal, goniometrul se plasează pe marele trohanter, cu brațul fix spre creasta iliacă, paralel cu axa lungă a trunchiului și brațul mobil de-a lungul coapsei, către condilul lateral.

Extensia s-a efectuat cu genunchiul întins. Poziția pacientului pentru testare este în decubit ventral iar goniometrul se așează ca la testarea flexiei. Flexia și extensia se realizează pe un ax transversal în plan sagital.

Abducția are valori variabile în funcție de mobilitatea de testare. Amplitudinea medie este de 45°. Masurarea se execută din decubit dorsal, cu genunchiul întins. Brațul fix al goniometrului se așează orizontal pe o linie paralelă cu linia celor două spine iliace antero-superioare, iar brațul mobil, pe fața anterioară a coapsei, spre mijlocul patelei.

Adducția se face cu membrul opus abdus, masurarea făcȃnduse în același fel ca și în cazul abducției. Valoarea amplitudinii este de 30°. Abducția și adducția se execută în plan frontal pe axa sagitală a șoldului.

Tabel nr.3.5.

Tabel cu valori opținute în urma masurătorilor cu goniometrul

3.7.Studiu de caz

Din cei 20 de pacienți pe care i-am avut în studiu, primi 10 pacienți au efectuat curenți diadinamici, interferențiali și kinetoterapie, iar restul au efectuat doar kinetoterapie.

Din cei zece pacienți care au beneficiat și de electroterapie, tipul de curenți a fost stabilit în funcție de stadiul coxartrozei (inițial , evolutiv, final)

Recuperarea pacienților cu coxartroză în stadiu inițial am început-o cu aplicarea de curenți diadinamici pe șolduri, intensitatea curenților s-a reglat progresiv ajungȃndu-se la senzația de vibrații pȃnă la limita pragului dureros în funcție de sensibilitatea fiecărui pacient.

Pacienții au beneficiat de un program de curenți diadinamic care a avut o durată de 12 minute. Principalul efect al curenților diadinamici a fost de a reduce durerea .

Fig.nr.5 Aplicarea de curenți Diadinamici

Pacienții care au fost diagnosticati cu coxartroza în stadiu evolutiv li s-au așezat curenți interferențiali în 2 poli și interferențiali în 4 poli. Intensitatea curenților sa reglat în funcție de pragul limită dureros, pacientul avȃnd senzația de furnicături , ințepături . Durata curenților interferențiali cu 2 poli a fost de 15 minute , iar cel cu 4 poli a fost de 10 minute.

Principalul efect al curenților interferențiali a fost unul analgetic , modificȃnd percepția dureroasă.

Fig.nr.6 Aplicarea de curenți Interferețiali în 4poli

3.8.Programul kinetic

Obiectivele programului kinetic:

ameliorarea durerii;

refacerea mobilității în limite funcționale și apoi normale;

menținerea, intreținerea și recastigarea aliniamentului corporal;

creșterea stabilității;

creșterea mobilității;

creșterea gradului de coordonare și echilibru în mers;

menținerea și îmbunătățirea creșterii rezistenței la efort;

protejarea articulației șoldului în decursul anilor.

Principii de reeducare funcțională:

Nu se va lucra complexul de exerciții în întregime, programul kinetic nu va depăși 60 de minute.

Programul kinetic se va aplica fiecărui pacient în funcție de nivelul funcțional, precum și în funcție de particularitațile fiziologice.

Înainte de inceperea programului, pacientul va fi poziționat in decubit dorsal, cu membrele inferioare sprijinite pe un plan înclinat (4-5 minute).

La început, se vor executa mișcări ușoare, marindu-se trepatat, durata, intensitatea și dificultatea lor.

Gradul de efort trebuie stabilit în așa fel ca pulsul după o repriză de antrenament să nu depaseasca 100 de bătăi pe minut, sa nu apară bătăi neregulate .

Ritmul exercițiilor este variabil în funcție de pacient, obiectivul urmărit și tipul exercițiului de antrenament.

În programul de exerciții se vor utiliza pozițiile de descărcare (de decubit) urmând ca în etapele mai avansate să utilizăm și pozițiile cu semiȃncărcare sau chiar încărcare cu toată greutetea corpului.

Ca tehnici de lucru vom utiliza la început exercițiile pasive

Pe măsură ce se înregistrează progrese, exercițiile pasive și activo-pasive vor fi înlocuite cu exerciții active și cu rezistență.

Programul cuprinde elemente din,metoda Klapp, programul Williamas precum și alte exerciții pentru recastigarea aliniamentului corporal,refacerea mobilității articulare a echilibrului și a mersului.

Programul Kinetic:

Exerciții pasive;

Exerciții active și active cu rezistență;

Exerciții efectuate din mers – pentru imbunătățirea circulației de întoarcere și tonifierea peretelui venos;

Exerciții pasive: (flexii, extensii, abducții,adducții, rotații)

Decubit dorsal, kinetoterapeutul stând lateral fața de pacient, fixează cu o mână bazinul iar cu cealaltă apucă de sub genunchi și execută flexia șoldului cu ușoare arcuiri la capătul cursei.

Decubit dorsal, membrele inferioare întinse, kinetoterapeutul stând lateral, de partea șoldului bolnav și fixează cu o mână creasta iliacă iar cu cealaltă sub genunchi și execută abducția și revenirea din abducție, mișcare care se poate continua cu adducție (dacă celălalt m.i. se află abdus sau peste el).

Pacientul așezat în decubit dorsal cu genunchii îndoiti lăsați să cadă în lateral, kinetoterapeutul se va poziționa în fața genunchilor și va face ușoare presiuni, dupa care tot el va face adducția lor.

Pacientul așezat în decubit lateral stȃng, piciorul de dedesupt este îndoit pentru a servi drept suport, kinetoterapeutul ajută pacientul la ridicarea piciorului drept la un unghi de 45°, menține pozitia 5secunde dupa care coboară ușor piciorul și relaxează 3secunde, 10repetări.

Fig.nr.7 Mișcări pasive

Pacientul așezat în decubit lateral drept, piciorul de dedesupt este îndoit pentru a servi drept suport, kinetoterapeutul ajută pacientul la ridicarea piciorului stâng la un unghi de 45°, menține poziția 5secunde după care coboară ușor piciorul și relaxează 3secunde, 10repetări.

Decubit lateral kinetoterapeutul stând la spatele pacientului fixează cu o mână deasupra șoldului bolnav iar cu cealaltă apucă sub genunchiul m.i. bolnav și execută flexia șoldului și revenirea din flexie, mișcare care poate fi continuată cu extensia. Flexiile și extensiile pot fi alternate.

Decubit ventral, m.i. întinse, kinetoterapeutul stând lateral față de pacient, cu o mână fixează bazinul apăsându-l pe fesă iar cu cealaltă mână apucă de sub genunghi și ridică ușor coapsa de pe suprafața saltelei, la un unghi de 15-20°.

Pacientul așezat în decubit dorsal: Kinetoterapeutul este așezat în lateral stânga acestuia, ușor oblic față de pacient. Cu mâna stânga cuprinde porțiunea superioară a gleznei stângi a pacientului, rădicând și flectand genunchiul. Apoi așează mâna dreapta pe genunchiul pacientului și flecteaza piciorul pe abdomen .După flexie piciorului pe abdomen , kintoterapeutul efectuează 10 rotiri dinspre interior spre exterior. (10” pauză)

Fig.nr.8 Mișcări pasive

Exerciții active și active cu rezistență:

P.I. Decubit dorsal: Un genunchi îndoit, cu talpă sprijinită pe sol. Celălalt picior se ridică cu genunchiul întins. După câteva repetări se prinde piciorul ridicat cu amândouă mâinile și se trage înspre piept pentru a întinde zona din spate a coapsei.

P.I. Decubit dorsal: Pacientul cu genunchii îndoiți tălpile pe saltea, tragerea genunchilor la piept, se țin genunchii cu mâinile și apasă spre piept.

P.I. Decubit dorsal: Pacientul cu genunchii flectați, lăsați să cadă în lateral , kinetoterapeutul opune rezistență la revenirea lor.

P.I. Decubit dorsal: Pacientul cu genunchii îndoiți, ridică bazinul și se încordează mușchii fesieri.

P.I. Decubit dorsal: Pacientul cu genunchii îndoiți, între genunchi va susține o minge și va execută mișcarea de adductie pentru a o presa.

P.I. Decubit lateral(stang dreapt): Pacientul flectează genuchiul stȃng la piept, se ține genunchiul cu mȃinile și se trage la piept. La fel și cu piciorul drept.

P.I. Decubit lateral(stȃng drept): Pacientul cu piciorul de dedesupt îndoit ca punct de sprijin, execută abducția piciorului de deasupra. Piciorului care execută mișcarea este aplicată și o greutate de 1kg.

P.I. Decubit lateral(stȃng drept): Pacientul cu membrele inferioare perfect întinse, incrucișăm piciorul de deasupra peste piciorul de sprijin.

P.I. Decubit ventral cu brațele întinse: Pacientul execută exetensia piciorului stȃng simultan cu ridicarea brațului drept și invers.

P.I. Patrupedie: Pacientul duce un genunchi flectat mult înainte inspre bărbie pe expir, apoi pe inspir ducerea lui întins înapoi, întreg m.i. extins, până peste orizontală.

P.I. Patrupedie: Pacientul duce piciorul stȃng spre înapoi extins pȃnă peste orizontală , simultan cu ducerea brațului drept spre înainte .

P.I. Patrupedie: Pacientul coboară ușor șezuta pe călcȃie , după revine la P.I.

P.I. Șezȃnd: Pacientul cu spatele drept lipit de perete, picioarele întinse, încrucișăm membrul inferior stȃng peste cel drept și invers, exercițiul poate fi efectuat și cu greutăți (forfecări ale membrelor inferioare).

P.I. Ghemuit: Pacientul întinde piciorului drept în spate sprijinindu-se cu mâinile pe piciorul din față, bazinul se apasă încet în jos. Se repetă exercițiul simetric cu piciorul stâng întins.

P.I.Ortostatism: Pacientul ,cu fața la spalier, picioarele departate, mainile întinse, apucă bara spalierului din dreptul capului,se executa coborarea trunchiului pana ce bratele sunt perfect intinse.

P.I.Ortostatism:Pacientul cu fața la spalier ridică pe rȃnd m.i. pe a doua bară a spalierului, după pe a treia și pȃnă cȃnd îi permite mobilitatea, fără să apară dureri.

P.I.Ortostatism: Pacientul cu spatele la spalier mȃinile deasupra capului , priză cu ambele mȃini de bara spalierului, execută ridicarea genunchilor la piept

P.I.Ortostatism: Cu spatele la spalier, mȃinile prind bara din zona lombară, pacientul va executa fandări spre înainte, piciorul din spate trebuie să fie perfect întins.

P.I.Ortostatism: Pacientul așezat perpedicula față de spalier cu banda elastică legată de piciorul stȃng și de spalier, execută abducția piciorului stȃng si invers.

P.I.Ortostatism: Pacientul pe banda rulantă va efectua 5 minute de mers.

Exerciții efectuate din mers – pentru îmbunătățirea circulației de intoarcere și tonifierea peretelui venos;

Mers cu mișcări de respirație, 5 pași pe inspir, 5 pași pe expir

Mers pe vârfuri alternat cu mers pe călcâie: 10 pași pe vârfuri, cu membrele superioare întinse sus și inspirație, 10 pași pe călcâie, cu mâinile prinse la spate și expirație.

Mers: pe fiecare al treilea pas se aduce câte un genunchi la piept, inspirația se face odată cu cei trei pași de mers, iar expirația odată cu ducerea genunchiului la piept.

Stȃnd cu mâinile pe șolduri: joc de glezne, cu inspirație 3 timpi și expirație 3 timpi.

Exerciții de pedalare la bicicletă ergometrică, executate progresiv, de la 5 la 10 minute , în ritm lent, urmate de relaxare în decubit dorsal cu picioarele sprijinite pe sipcă a III-a a scării fixe.

Protejarea articulației șoldului

În decursul anilor, protejarea articulației șoldului se va realiza respectând următoarele reguli:

– evitarea statului mult în picioare;

– evitarea mersului îndelungat;

– evitarea mersului pe terenuri anevoiase;

– menținerea unei greutăți optime;

– odihnă, repausul se va face în decubit și nu pe fotolii sau scaune;

– evitarea pozițiilor prelungite fixe mai ales cele de stand pe scaun;

– utilizarea corectă a bastonului ori de câte ori apare durerea sau imediat ce primele semne de coxartroză au apărut. Este interzis mersul șchiopătat pentru a se evita purtarea bastonului;

– corectarea inegalității membrelor inferioare (dacă este cazul) prin adaosul la tocul pantofului. Corectarea nu este necesară decât la o diferența de 3 cm în sus

– evitarea pantofilor cu tocuri înalte

– executarea în fiecare zi a programului special de gimnastică pentru șold, compus din exerciții de mobilizare, echilibru, coordonare și de tonifiere musculară.

Capitolul IV. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

4.1.Rezultate obținute și interpretare

În urma studiului, ce lam relizat pe cei 20 de pacienți cu coxartroză, rezultatele au fost pozitive cu reducerea durerii și cresterea amplitudinii de mișcare.

Primilor 10 pacienti li s-au ameliorat durerea încă din primele 4 zile datorită curenților interferentiali si diadinamici.

Primul lot de zece pacienți au avut o recuperarea mai rapidă datorită electroterapiei, după aplicarea curenților diadinamici și interferențiali, au scăpat de durerea noctură și de durere spontană înca din primele trei ședințe, durerea la mobilizare s-a redus abia din a patra ședință.

După aplicarea de curenți pacienții au început programul kinetic cu mobilizări pasive, exerciții pe saltea și din ortostatism. În primele cinci zile, la începutul programului kinetic pacienții mai aveau dureri moderate la mobilizare și la exercițiile din ortostatism. În ultimele zile ale ședințelor de recuperare durerea pacienților a ajuns să fie una mică.

Al doilea lot de 10 pacineți ce li s-a aplicat doar programul kinetic au avut o recuperare mai lentă. În primele patru zile am efectaut doar mobilizări pasive și exerciții pe saltea , pentru a combate durerea . După ce durerea la mobilizare a dispărut , pacienții au putut efectua exerciții din ortostatism și exerciții efectuate din mers.

La sfȃrșitul ședintelor de electroterapie și kinetoterapie pacienții au obținut urmatoarele grade de mobilitate în raport cu mișcările efectuate.

Fișă de examen 1

Nume și prenume: P.G.

Vârsta: 50 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Masculin

Ocupația: Profesor

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri: Curenți interferențiali în 4 poli și Kinetoterapie

Tab.4.1. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 2

Nume și prenume: G.P.

Vârsta: 69 ani

Domiciliul: Comuna Pechea

Sexul: Masculin

Ocupația: Pensionar

Diagnostic: Coxartroză stadiu evolutiv

Proceduri : Curenți interferențiali și Kinetoterapie

Tab.4.2. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 3

Nume și prenume: S.F.

Vârsta: 74 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Feminin

Ocupația: Pensionară

Diagnostic: Coxartroză stadiu evolutiv

Proceduri : Curenți interferețiali și Kinetoterapie

Tab.4.3. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 4

Nume și prenume: S.V.

Vârsta: 59 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Feminin

Ocupația: Croitoreasă

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri : Curenți diadinamici și Kinetoterapie

Tab.4.4. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 5

Nume și prenume: T.D.

Vârsta: 63 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Feminin

Ocupația: Pensionară

Diagnostic: Coxartroză stadiu evolutiv

Proceduri : Curenți interferențiali și Kinetoterapie

Tab.4.5 Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 6

Nume și prenume: M.V.

Vârsta: 65 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Masculin

Ocupația: Pensionar

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri : Curenți diadinamici și Kinetoterapie

Tab.4.6. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 7

Nume și prenume: G.M.

Vârsta: 58 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Masculin

Ocupația: Agent de pază

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri : Curenți diadinamici și Kinetoterapie

Tab.4.7. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 8

Nume și prenume: L.C.

Vârsta: 61 ani

Domiciliul: comuna Liești

Sexul: masculin

Ocupația: Șofer

Diagnostic: Coxartroză stadiu evolutiv

Proceduri : Curenți diadinamici și Kinetoterapie

Tab.4.8. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 9

Nume și prenume: Ș.S.

Vârsta: 71 ani

Domiciliul: comuna Jorăști

Sexul: Masculin

Ocupația: Pensionar

Diagnostic: Coxartroză stadiu final

Proceduri : Curenți interferențiali cu 4 poli și Kinetoterapie

Tab.4.9. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 10

Nume și prenume: I.I.

Vârsta: 73 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Masculin

Ocupația: Pensionar

Diagnostic: Coxartroză stadiu evolutiv

Proceduri : Curenți interferentiali cu 4 poli și Kinetoterapie

Tab.4.10. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 11

Nume și prenume: V.S.

Vârsta: 67 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Masculin

Ocupația: Pensionar

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri : Kinetoterapie

Tab.4.11. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 12

Nume și prenume: P.V.

Vârsta: 60 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Feminin

Ocupația: Frizeriță

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri : Kinetoterapie

Tab.4.12. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 13

Nume și prenume: B.R.

Vârsta: 66 ani

Domiciliul: Odaia Manolachi

Sexul: Feminin

Ocupația: Pensionară

Diagnostic: Coxartroză stadiu evolutiv

Proceduri : Kinetoterapie

Tab.4.13. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Fișă de examen 14

Nume și prenume: N.I.

Vârsta: 69 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Feminin

Ocupația: Pensionară

Diagnostic: Coxartroză stadiu evolutiv

Proceduri : Kinetoterapie

Tab.4.14. Gradul de mobilitate a articulației coxo-femurale

Interpretarea rezultatelor

Evaluarea finală a pacienților cu coxartroză arată o ameliorare semnificativă a: durerii nocturne, spontane, la mobilizare și a funcționalității .

Graficele evaluării finale

Durerea nocturnă a disparut

CONCLUZII

Prin introducerea tratamentului kinetic în această afecțiune și în urma vizualizării rezultatelor reprezentate mai sus;

Prin intermediul mijloacelor și metodelor kinetoterapeutice se poate interveni eficient în stoparea degradării articulației coxo-femurale.

Totodata se confirmă faptul că prin aplicarea curenților diadinamici și inteferențiali, se intervine benefic în combaterea durerii.

Se confirma ca evaluarea (atât clinică cât și funcțională) a articulației coxo-femurale, contribuie la o recuperare în progres a acestuia.

Conform rezultatelor din această cercetare, am ajuns la următoarele concluzii:

Pentru a obține rezultate cât mai bune în ceea ce privește recuperarea bătrȃnilor cu coxartroză, tratamentul kinetic trebuie să înceapă cât mai precoce, din timpul fazei inițiale.

Un rol important în recuperare, îl au evaluările fără de care nu putem ști dacă starea pacinetului a progresat.

Apar rezultate bune la pacineții care și-au desfășurat programul kinetic nu doar în cadrul centului , ci și acasă.

Dacă pacienții întrerup programul kinetic se observă faptul că articulația coxo-femurală se degradează mai repede.

Un rol foarte important l-a avut și electroterapia, care combinată cu tratamentul kinetoterapeutic, au contribuit la amelioarea cȃt mai rapidă a durerii.

Pacienții care lucrează pe fond de stres și oboseală duc la o desfășurare nu tocmai bună a programului kinetic și face să apară uneori starea de clonus.

Prin rezultatele ce au fost obținute în urma acestei cercetări am reușit să scot în evidență, rolul important pe care îl are kinetoterapia în coxartroză.

În concluzie programul kinetic aplicat celor 20 de pacienți cu coxartroză a dat randament și poate fi folosit de catre toți pacienți care suferă de această afecțiune reumatismală.

BIBLIOGRAFIE

Adriana Sarah Nica, Recuperare medical, Editura Universitară “Carol Davila”, București 2004.

Clement C.Baciu, Anatomia functional a aparatului locomotor.

Cotoman , R ., (2006) ,- Kinetoterapie, Metodica desfășurării activității practice., Editura Fundației România de Mâine .

Elena Zamora, Rareș Ciocoi Pop, Bazele teoretico-metodice ale kinetoterapiei în bolile reumatice, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006.

Georgeta Nenciu, Biomecanică/Curs în tehnologie IFR, București, Editura Fundației România de Mâine, 2012.

Gheorghe GH. Ivan, Coxartroza, Editura Scrisul Romanesc Craiova-1982.

Mariana Cordun, Kinetologie medicală, Editura AXA București, 1999.

Mircea Dumitru, Geriatrie, Editura medicala, Bucuresti, 1982.

Mirela Dan Isabela Lozincă, Kinetoterapia în patologia geriatrică

Nestor Remus, Diagnosticul bolilor reumatismale, Editura Medicală, Bucuresti, 1972.

Nicolae Gogulescu, Kinetoterapia Note de curs.

Radulescu Andrei , Electroterapie, Editura Medicală .

Tatiana Balint, Evaluarea aparatului locomotor, Editura Tehnopress, Iași 2007.

Tudor Sbenghe ,Kinetologie profilactică terapeutică și de recuperare.

Sbenghe,T. Kinesiologie,Stiința mișcării, Editura medicală,București.

http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2012/Nr4-ro/cevei_ro.pdf

http://cadredidactice.ub.ro/balinttatiana/files/2011/03/evaluarea-aparatului-locomotor-2007.pdf

http://documents.tips/documents/cox-art-roza-56436a83be57f.html

http://documents.tips/documents/licenta-coxadoc.html

http://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza_sold/definitie_coxartroza.html

http://www.spiruharet.ro/facultati/sport-bucuresti/biblioteca/4d5b465e3b42d21a5cb1cfcba21f270d.pdf

ANEXE

Fișă de examen 15

Nume și prenume: C.V.

Vârsta: 71 ani

Domiciliul: Cudalbi

Sexul: Masculin

Ocupația: Pensionar

Diagnostic: Coxartroză stadiu evolutiv

Proceduri : Kinetoterapie

Fișă de examen 16

Nume și prenume: M.R.

Vârsta: 58 ani

Domiciliul: Scȃnteiești

Sexul: Masculin

Ocupația: Tractorist

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri : Kinetoterapie

Fișă de examen 17

Nume și prenume: T.L.

Vârsta: 64 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Feminin

Ocupația: Casnică

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri : Kinetoterapie

Fișă de examen 18

Nume și prenume: S.I.

Vârsta: 59 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Masculin

Ocupația: Inginer

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri : Kinetoterapie

Fișă de examen 19

Nume și prenume: S.L.

Vârsta: 53 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Feminin

Ocupația: Asistentă

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri : Kinetoterapie

Fișă de examen 20

Nume și prenume: G.C.

Vârsta: 55 ani

Domiciliul: Frumușița

Sexul: Masculin

Ocupația: Electrician

Diagnostic: Coxartroză stadiu inițial

Proceduri : Kinetoterapie

Nume și prenume: P.G.

Vârsta: 50 ani

Domiciliul: Galați

Sexul: Masculin

Ocupația: Profesor

Diagnostic: Coxartroză M.I. drept stadiu inițial

Proceduri: Curenți interferențiali în 4 poli și Kinetoterapie