Prin urmare, scopul studiului este evaluarea implicării bacteriilor în patologia tractului respirator superior și determinarea… [305314]

CAPITOLUL IV

MATERIALE SI METODE

…….

[anonimizat]/sensibilității la antibiotice a tulpinilor izolate.

Obiectivele lucrării au fost legate de:

identificarea infecțiilor tractului respirator superior cu Streptococcus spp. , Staphilococcus spp. , Candida spp., din probele cultivate pe medii de cultură specifice;

identificarea tulpinilor de Streptococcus spp., Staphilococcus spp., Candida spp. prin metode microbiologice;

determinarea sensibilității la antibiotice a tulpinilor de Streptococcus spp., Staphilococcus spp., Candida spp.;

Experimentele s-[anonimizat], [anonimizat], Urucu Mihaela Felicia.

4.1. [anonimizat] (fig. 4.1), informând pacienții asupra modului corect de recoltare.

Recoltarea a [anonimizat], dar și pacienți preoperatori și postoperatori.

[anonimizat]. Exudatul faringian se recoltează înainte de a [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat]. [anonimizat], apoi se rotește ușor și se retrage.

[anonimizat] a se atinge pereții acestuia. Acesta este închis ermetic și etichetat.

Pe exudatul pacientului se trec: nume, prenume, [anonimizat].

Acesta trebuie însămânțat în interval de maxim 3 ore din momentul prelevării.

Recoltarea probelor se face realizează înainte de începerea tratamentului antibiotic și după 7 zile de la terminarea acestuia.

Trebuie să se respecte măsurile de protecție a personalului în manipularea probelor (halat, [anonimizat]) existând riscul infectării cu germeni extrem de patogeni.

Figura 4.1 Probă cu exudat (original)

4.2 Medii de cultura

Pentru izolarea în vitro a germenilor patogeni s-au folosit urmatoarele medii de cultură:

[anonimizat], [anonimizat] (fig. 4.2).

[anonimizat]. [anonimizat] a speciilor de levuri (fig. 4.2).

Figura 4.2. Medii Geloză sânge și CHROMagar Candida (original)

Mediul Müellet Hinton (MH agar) este un mediu special folosit pentru testarea sensibilității microorganismelor la antibiotice. Are o valoare nutritivă corespunzatoare și nu conține substanțe cu acțiune inhibitoare (fig. 4.3).

Mediul Müller Hinton cu sânge este un mediu utilizat pentru testarea sensibilității microorganismelor pretențioase la antibiotice (fig. 4.3).

Figura 4.3. Medii MH și MH cu sânge (original)

La deschiderea pentru prima dată a tuturor flacoanelor și mediilor se notează data și ora deschiderii. Acestea trebuie însoțite de certificate de calitate care să ateste performanțele privind ținta și inhibarea sau supresarea creșterii altor microorganisme.

4.3 Cultivarea exudatelor

Tamponul este însămânțat pe mediile de cultură, Geloză sânge și CHROMagar Candida.

Echipamente necesare efectuării analizelor:

hotă cu flux laminat cu IU;

termostat electric, 37C;

autoclav;

placi Petri cu mediu de cultură;

lampă UV;

anse calibrate de 0,01 ml din plastic, de unică folosință sau platină;

microscop;

lupă;

bec cu gaz;

mănuți, mască, halat, marker;

Modul de lucru:

Însămânțarea probelor s-a făcut în interiorul hotei cu flux laminar unde erau prezente toate materialele necesare efectuării probei.

Etapele de lucru:

pe placa Petri cu mediu s-a scris numărul de identificare al probei (fig. 4.4);

tamponul se rulează pe toate fețele pe un cadran al plăcii;

se epuizează apoi cu ansa sterilă în celelalte trei cadrane, cu mișcări fine, evitând înteparea mediului;

s-au introdus plăcile însămânțate în termostat, la 37°C și s-au incubat 24 h sau chiar 48 h dacă la prima citire a plăcilor lipsesc coloniile β–hemolitice caracteristice;

Pentru cercetare au fost selectate tulpini provenite din culturi semnificative și nesemnificative.

4.4. Identificarea speciilor

Pentru diagnosticarea microbiologică a infecțiilor tractului respirator superior s-a utilizat metoda de examinare bacteriologică.

Circumstanțele izolării caracterelor de cultură permite o identificare precoce a unor bacterii utilă pentru decizia terapeutică înainte de identificarea speciei și de realizarea antibiogramei.

Pentru obținerea unui rezultat corect trebuie îndeplinite anumite condiții, precum: cultura folosită pentru identificare să fie pură, păstrată la termostat timp de 24–48 ore, la o temperatură de 37°C, să se realizeze în condiții de sterilitate, să fie o iluminare bună astfel încât coloniile să fie vizibile cu ochiul liber, pentru a putea depista cele mai mici colonii și a înregistra corect aspectul lor.

Identificarea microscopică se realizează prin examinarea unui preparat pe lama de microscop și este o metodă de orientare care aduce informații despre prezența bacteriei, formă și structura ei. Se efectuează un frotiu subțire din produsul patologic care după uscare și fixare la flacără se colorează Gram.

Diferențierea streptococilor grup A de streptococii non-grup A se face prin testul de sensibilitate la bacitracină.

Au fost folosite medii de cultură, precum Geloză–sânge și CHROMagar Candida.

Pe mediul Geloză–sânge, coloniile de Streptococc β-hemolitic sunt de tip ,,S” , punctiforme, colonii mici, rotunde, lucioase, translucide inconjurate de o zona de hemoliza complete și bine delimitată (fig. 4.5).

Figura 4.5 Aspectul culturii de Streptococ β-hemolitic pe geloză sânge (original)

Pe același mediu, coloniile de Staphilococcus aureus sunt colonii de tip ,,S” , bombate, rotunde, opace, ușor umede, cu margini regulate pigmentate (fig. 4.6).

Figura 4.6. Aspectul coloniilor de Staphilococcus aureus pe geloză sânge (original)

Pe mediul Chrom Agar, coloniile de Candida spp. au diferite culori în funcție de tipul speciei. Acestea sunt colonii pufoase, cremoase și au culori diferite în funcție de specie, coloniile de Candida albicans sunt de coloare verde, Candida krusei au culoare de roz deschis, etc. (fig. 4.7).

Figura 4.7 Aspectul coloniilor de Candida albicans și Candida krusei (original)

4.5 Antibiograma si antifungigrama

Antibiograma, respectiv antifungigrama reprezintă tehnica în urma căreia se stabilește pe o cultură bacteriană de laborator sensibilitatea sau rezistența unei bacterii / levuri față de un antibiotic.

În cazul antibiogramei / antifungigramei se testează în vitro sensibiliatea agentului patogen față de antibioticul / antifungicul respectiv. Aceasta trebuie efectuată obligatoriu înaintea începerii oricărui tratament cu antibiotice, respectiv antifungice.

Studiul include pacienți care s-au prezentat în laboratorul ambulatoriu, dar și în secția ORL ale Policlinicii Videle, cărora li s-a recoltat exudate faringiene și nazale cu determinarea germenilor și a sensibilității, respectiv a rezistenței bacteriene la antibiotice sau antifungice, când aceste probe au fost pozitive.

Metoda folosită pentru testarea sensibilității la substanțe antibacteriene a fost ,,disc-difuziometrică” pe agarul Müller Hinton sau Müller Hinton cu sânge, iar pentru testarea sensibilității la antifungice s-a folosit kit-ul Candifast.

Kit-ul Candifast este conceput pentru identificarea principalelor levuri de interes medical și testarea sensibilității / rezistenței acestora la diferite antifungice.

Metoda ,,disc-difuziometrică" este o metodă simplă și rapidă, care permite determinarea concomitentă a spectrului de sensibilitate a organismului și a valorii C.M.I (concentrația minimă inhibitorie) în vederea calculării dozelor terapeutice de antibiotice (Bâlbâie și colab., 1981).

Discurile pentru antibiogramă au fost discuri OXOID, citirea și interpretarea s-au făcut după instrucțiunile producătorului, respectând standardul CLSI (Clinical and Laboratory Standard Institute).

Mediile de cultură și discurile pentru antibiogramă au fost controlate cu tulpinile Candida parapsilosis ATCC 22019, Candida albicans ATCC 10231 și Staphilococcus aureus ATCC 25923.

Principiul metodei pentru testarea substantelor antibiotice. Pe suprafața unui mediu însămânțat cu inocul standardizat, obținut din tulpina de testat, s-a plasat la distanțe egale discuri impregnate cu soluții de antibiotice cu o anumită concentrație. Sensibilitatea bacteriei la un anumit antibiotic a fost apreciată după mărimea diametrului zonei de inhibiție a creșterii din jurul discului impregnat cu antibioticul de testat.

Principiul metodei pentru testarea substanțelor antifungice. Determinarea sensibilității la diferite substanțe antifungice este demonstrată prin schimbarea culorii mediului; fermentarea glucozei, determină virajul de roșu fenol în galben sau galben-portocaliu, iar hidroliza ureei, determină virajul de roșu fenol din mediu în roz.

Materiale necesare

Pentru realizarea antibiogramei / antifungigramei s-au folosit urmatoarele materiale:

plăci Petri cu mediu Müller Hinton agarizat sau Müller Hinton cu sânge;

kit-ul Candifast;

pipete sterile;

ulei de parafina;

inoculul standardizat;

truse cu discuri cu antibiotice ( OXOID );

tabele de interpretare CLSI;

tulpină de referință;

container pentru deșeuri contaminate;

Modul de lucru

Prepararea incoculului pentru antifungigramă. Din cultura pură se prelevează o colonie izolată cu o ansă într-un flacon cu Reactiv 1. S-a controlat densitatea incolului cu ajutorul unui densitometru dacă turbiditatea Reactivului 1 inoculat este egală cu 1 McFarland.

Prepararea inoculului pentru antibiogramă. Din cultura pură s-au suspensionat două-trei colonii bine izolate în ser fiziologic și s-a omogenizat eprubeta cu inocul prin mișcări circulare. S-a controlat densitatea inoculului cu ajutorul unui densitometru până este egală cu 0,5 Mc Farland (fig. 4.8).

Figura 4.8 Inocul preparat (original)

Inocularea placilor pentru antifungigramă

Identificarea: În primele 8 godeuri se pun câte 100 µl din R1 în fiecare godeu și încă 2 picături de ulei de parafină.

Rezistența: se inoculează reactivul R2 cu 100 µl de R1 inoculat și standardizat; se pun cate 100 µl din R2 inoculat în urmatoarele godeuri și înca 2 picături de ulei de parafină.

Fiecare serie de godeuri are cate un control.

Inocularea plăcilor: plăcile uscate au fost inoculate imediat după prepararea inoculului. S-a introdus un tampon steril în suspensia calibrată și s-a retras prin rotire de mai multe ori, cu presiune asupra peretelui eprubetei, pentru eliminarea excesului de lichid.

Inocularea s-a realizat prin tehnica însămânțării în pânză, prin rotirea plăcii cu câte 60°, căutând să se obțină o însămânțare uniformă.

Dispunerea discurilor impregnate cu antibiotic s-a realizat cu ajutorul unei pense sterile flambată în prealabil. Acestea au fost dispuse la o distanță de minim 15 mm de marginea plăcii și 25-30 mm între centrele a două discuri vecine.

După plasare, se apasă ușor cu pensa pentru a se asigura contactul intim cu suprafața mediului. Plăcile se incubează la 37°C , timp de 24 ore, după care se citesc diametrele zonelor de inhibiție.

Interpretarea rezultatelor pentru antifungigramă. După trecerea perioadei de incubație se interpretează culoarea godeurilor după un tabel standardizat (fig. 4.9).

Fig. 4.9 Interpretarea rezultatelor Candifast (original)

Interpretarea rezultatelor. După trecerea perioadei de incubație se măsoară cu rigla gradată diametrul zonelor de inhibiție complete , incluzând și diametrul discului cu antibiotic. Valorile citite, în mm, se compară cu tabelul de interpretare elaborat de CLSI pe anul în curs (tabel 4.1, tabel 4.2).

Antibiograma pentru Streptococcus pyogenes nu este indicată, această bacterie menținându-și sensibilitatea la Penicilină. În cazul în care pacienții sunt sensibilizați sau alergici la Penicilină, se realizează antibiograma cu Clindamicină sau Claritromicină, iar dacă nici unul din aceste antibiotice nu poate fi administrat, se recomandă Azitromicină.

Tabelul 4.1

Cheia de interpretare a rezultatelor testărilor difuziometrice la Staphilococcus spp. conform Clinical and Laboratory Standar Institute, 2019

Conform CLSI, 2019

Tabelul 4.2

Cheia de interpretare a rezultatelor testărilor difuziometrice la Streptococcus spp. conform Clinical and Laboratory Standar Institute, 2019

Conform CLSI, 2019

Categoriile de antibiotice în funcție de efectul lor terapeutic:

categoria sensibil, înseamnă ca există o mare probabilitate ca antibioticul administrat în doze obișnuite să elimine infecția determinată de tulpina testată;

categoria rezistent, înseamnă că cel mai probabil administrarea antibioticului nu va determina eliminarea din organism a agentului infecțios a cărui sensibilitate a fost testată;

categoaria intermediar, semnifică probabilitatea ca antibioticul să fie eficient prin administrarea locală sau prin realizarea în mod fiziologic a concentrațiilor mari în organe sau țesuturi;

La citirea și interpretarea rezultatelor se iau în considerare diametrele zonelor de inhibiție lipsite complet de colonii vizibile cu ochiul liber (fig. 4.10). Aspectul acestor zone trebuie să fie clar și cu contur net. În cazul în care se observă chiar și o simplă colonie în interiorul zonei de inhibiție se va considera rezistentă la acel antibiotic, indiferent de dimensiunea zonei de inhibiție.

Figura 4.10 Antibiogramă – metoda ,,disc-difuziometrică" (original)

Antibioticele folosite au făcut parte din următoarele familii si s-a ținut cont că pacienții au fost copii sau cu diverse afecțiuni:

1.Peniciline: penicilină (P), ampicilină (AM);

2.Cefalosporine: cefoxitin (CXT) generatia a II-a de cefalosporine;

3.Aminoglicozide: gentamicină (GM/CN);

4.Macrolide: azitromicină (AZM), eritromicină (E), claritromicină (CLR);

5.Chinolone: ciprofloxacin (CIP), levofloxacin (LEV);

6.Sulfamide: trimetoprim+ sulfmetoxazol (SXT); trimetroprimTMP);

7.Tetracicline: tetraciclină (TE);

8.Nitrofurantoine: nitrofurantoin (F);

9.Lincosamide: clindamicină (Da);

10.Cefepime: cefepim (FEP), ceftriaxonă (CRO);

Antifungicele folosite au fost urmatoarele: Amfothericin B (AB), Nistatin (NY), Fluconazol (FCT), Flucitozina (FCZ), Econazol (ECZ), Ketoconazol (KTZ), Miconazol (MCZ).

CAPITOLUL V

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Studiul de față a fost realizat în perioada 02.04.2018 – 31.03.2019 în vederea izolării și identificării bacteriilor patogene ale tractului respirator superior, precum Streptococcus spp., Staphilococcus spp., Candida spp., determinarea rezistenței la antibiotice, precum și analiza sensibilității / rezistenței bacteriilor de Streptococcus spp., Staphilococcus spp., Candida spp.

De-a lungul studiului, dintre izolatele din exudatele faringiene ponderea cea mai mare o deține Streptococcus pyogenes, în proporție de 70%, urmată de Candida albicans, 10% ,Staphilococcus aureus, 10%, iar 5% reprezintă alte specii de streptococci, respectiv probe negative. La cele mai multe din cazuri prezența stafilococului este ca urmare a portajului nas-gură.

În ceea ce privește ponderea izolatelor din exudatele nazale proporția este următoarea, Staphilococcus aureus 65%, Streptococcus pyogenes 20% și puține specii identificate de Candida spp., 5%, iar restul de 10% reprezintă probe negative.

Dintre toate probele s-au ales aleatoriu 9 dintre ele pentru a putea fi analizate.

Dintre acestea două au reprezentat probe din exudatele faringiene ale unor paciente cu infecții recurente, două tulpini au fost izolate din exudatele faringian, respectiv nazal ale unui pacient preoperator, o tulpină a fost izolată din exudatul faringian al unei paciente alergică la Peniciline, patru au reprezentat probe din exudatele faringiene și nazale de la copil – mamă. Pentru identificare tulpinilor de Streptococcus spp., Staphilococcus spp. și Candida spp. Din exudatele celor 9 cazuri, au fost însămânțate mediile de cultură Geloză-sânge și CHROMagar Candida, apoi după 24 de ore de la însămânțare s-au folosit pentru o identificare corectă kit-urile de aglutinare, testul de coagulază, respectiv Candifast-ul (fig. 5.1).

Fig.5.1 Kit.urile de indentificare (original)

Confirmarea acestei ipoteze s-a realizat prin aglutinarea cu kit-ul pentru Streptococ și testul de coagulaza pentru stafilococ.

Testarea sensibilității la antibiotice și antifungice a germenilor izolați s-a efectuat conform standardelor CLSI și a tabelului de interpretare a Candifast-ului, pe mediul agarizat Müller Hinton.

Discurile pentru antibiogramă au fost discuri OXOID, citirea și interpretarea s-au făcut după instrucțiunile producătorului. Mediile de cultură au fost controlate cu tulpinile Candida parapsilosis ATCC 22019, Candida albicans ATCC 10231 și Staphilococcus aureus ATCC 25923.

Pe aceste medii au fost analizate cele 9 izolate de obținute de la paciente cu diferite tipuri de infecții respiratorii ale tractului respirator superior.

Studiu privind analiza infecției tractului respirator superior din probele unor paciente cu infecții recurente

Un prim aspect a fost acela al analizării tulpinilor bacteriene ale tractului respirator superior de la pacientele cu infecții faringiene recurente. Astfel, au fost analizate două tulpini de Candida albicans, respectiv Candida parapsilosis izolate de la două paciente cu vârsta de 75 de ani, respectiv 80 de ani, care s-au prezentat la Policlinica Videle, secția ORL având infecții recurente. Cele două paciente suferă de Diabet zaharat de tip II.

Efectuarea antifungigramei pentru cele două tulpini de Candida albicans și Candida parapsilosis a indicat sensibilitatea antifungicelor. În cazul tulpinii izolate de la pacienta 1 (fig. 5.2, tabelul 5.1) se poate observa că ea este sensibilă la toate antifungicele folosite și anume, Amfothericin B, Nistatin, Fluconazol, Flucitozina, Econazol, Ketoconazol, Miconazol.

Figura 5.2 Antifungigramă cu Candida albicans pacienta 1 (original)

Tabel 5.1

Tipuri de antifungice utilizate pentru pacienta 1

În cazul tulpinii de Candida parapsilosis izolată de la pacienta 2 nu au fost evidențiate

aspecte diferite, levurile au fost sensibile la toate antifungicele testate, Amfothericin B, Nistatin, Fluconazol, Flucitozina, Econazol, Ketoconazol, Miconazol (fig. 5.3, tabel 5.2).

Figura 5.3 Antifungigramă cu Candida parapsilosis pacienta 2 (original)

Tabel 5.2

Tipuri de antifungice utilizate pentru pacienta 2

Rezultatele obținute în aceste situații au permis stabilirea recomandărilor în ceea ce privește tratamentul pentru respectivele paciente precum și următoarele concluzii:

-în urma analizei efectuate la cele două paciente s-a constatat o creștere semnificativă a sensibilității la antifungice, rezistența nefiind prezentă la nici un antifungic testat;

-infecțiile recurente cu Candida spp. s-au produs, în primul rând pentru că pacientele sunt diabetice, aceatsa fiind o cauză esențială în apariția levurilor, și în al doilea rând, acestea au un sistem imunitar slăbit;

Studiu privind analiza infecției tractului respirator superior din probele unui pacient preoperator

În Laboratorul de analize medicale, al Policlinicii Videle s-a prezentat un pacient cu vârsta de 58 de ani, ce urmează să aibă o intervenție chirurgicală pe cord deschis. Acesta a solicitat recoltarea exudatelor pentru examenele bacteriologice faringiene, respectiv nazale. Astfel, au fost analizate două tulpini de Streptococcus de grup C și Staphilococcus aureus izolate de la aceset pacient ce prezintă afecțiuni cardiologice.

Efectuarea antibiogramei pentru cele două tulpini de Streptococcus de grup C, respectiv Staphilococcus aureus a indicat diametrele zonelor de inhibiție a antibioticelor folosite. În cazul tulpinii izolate din exudatul bacteriologic faringian (fig. 5.4) se poate observa că este sensibilă la o mare parte dintre antibioticele folosite, azitromicină, claritromicină, ceftriaxonă, eritromicină.

Figura 5.4 Antibiogramă Streptococ grup C (original)

În privința rezistenței la antibiotice, cele care nu au produs un halou de inhibare a creșterii bacteriene cu un diametru corespunzător sunt penicilina și clindamicina; de asemenea este prezent și un antibiotic intermediar și anume ampicilina (tabelul 5.3).

Tabel 5.3

Tipuri de antibiotice testate pentru realizarea antibiogramei pentru exudatul bacteriologic faringian

În cazul tulpinii izolate din exudatul bacteriologic nazal au fost evidențiate următoarele aspecte: bacteria a fost sensibilă la majoritatea antibioticelor testate, ciprofloxacin, penicilină, trimetoprim/sulfametaxazole, gentamicină (fig.5.5).

Figura 5.5 Antibiogramă Staphilococcus aureus (original)

În cazul acestei tulpini de Staphilococcus aureus ea a prezentat rezistență la tetraciclina, claritromicina si cefoxitin (tabel 5.4).

Tabel 5.4

Tipuri de antibiotice testate pentru realizarea antibiogramei pentru exudatul bacteriologic nazal

Rezultatele obținute în aceste situații au permis stabilirea recomandărilor în ceea ce privește tratamentul pentru respectivul pacient precum și următoarele concluzii:

rezistența tulpinilor de Streptococcus de grup C a fost extrem de ridicată la antibioticele β-lactamice , ajungând pentru penicilină la 100% , iar ampicilina fiind intermediară; în cel de-al doilea caz, penicilina a fost sensibilă;

rezistența ridicată la Streptococcus de grup C, s-a întâlnit și la cefepime, și anume ceftriaxonă;

rezistența Staphilococcus aureus la macrolide s-a înregistrat la claritromicină, în timp ce pentru Streptococ aceasta a fost sensibilă;

sensibilitatea tulpinilor de Streptococcus de grup C a fost ridicată la lincosamide și anume clindamicina, iar pentru Staphilococcus aureus la aminoglicozide, sulfamide și chinolone;

rezistenta tulpinilor de Staphilococcus aureus a fost extrem de ridicată, de 100% la antibioticele din clasa tetraciclinelor și cefalosporinelor de generația a II-a;

înainte de orice intervenție chirugicală este necesară efectuarea examenelor bacteriologice faringiene și nazale;

Studiu privind analiza infecției tractului respirator superior din exudatul bacteriologic faringian al unei paciente alergice la penicilină

În cabinetul ORL al Policlinicii Videle, s-a prezentat o pacientă cu vârsta de 25 de ani, cu scarlatină. Acesteia i s-a recoltat exudat faringian pentru examenul bacteriologic al acestuia și a fost trimis către laboratorul de analize medicale imediat după recoltare.

Pacienta a menționat că este alergică la Penicilină.

În urma examenulului bacteriologic s-a constatat prezența streptococului piogen. De obicei, pentru această bacterie nu se realizează antibiogramă, deoarece este un germen sensibil la penicilină, dar pacienta fiind alergică s-au testat cefalosporinele de generația I, clindamicină sau eritromicină.

Realizarea antibiogramei a indicat diametrele zonelor de inhibiție a antibioticelor testate. În privința sensibilității la antibiotice, toate antibioticele testate au produs un halou de inhibare a creșterii bacteriene cu un diametru corespunzător, clindamicina și eritromicina (fig. 5.6).

Figura 5.6 Antibiogramă Streptococcus pyogenes (original)

În cazul acestei tulpini de Streptococcus pyogenes ea nu prezentat rezistență la nici un antibiotic testat (tabelul 5.5).

Tabel 5.5

Tipuri de antibiotice testate pentru realizarea antibiogramei pentru Streptococcus pyogenes

Concluzii:

Din această tulpină de Streptococcus pyogenes izolată de la o pacientă cu scarlatină și alergică la penicilină, antibioticele au prezentat o sensibilitate ridicată în proporție de 100%.

Una dintre cauzele importante ale apariției Streptococului pyogenes este scarlatina.

Studiu privind analiza infecției tractului respirator superior din exudatele unor paciente, mamă-fiică

În cabinetul ORL al Policlinicii Videle, s-au prezentat două paciente, mamă-fiică, cu vârsta de 35 de ani, respectiv 5 ani. Ambele prezentau dureri în gât, febră, tuse persistentă.

În urma unui control amănunțit, mama prezenta și inflamația membranelor nazale ceea ce ducea la o respirație greoaie.

Aceasta menționează că fiica ei a făcut un timp îndelungat terapie cu antibiotice.

Ambelor paciente li s-au recoltat exudate faringiane si nazale, pentru efectuarea examenelor bacteriologice și fungice ale acestora și au fost trimise către laboratorul de analize medicale imediat după recoltare.

Efectuarea antibiogramelor pentru tulpinile pozitive au indicat diametrele zonelor de inhibiție a antibioticelor testate.

În urma testelor realizate mamei (fig. 5.7) s-a constatat la examenul bacteriologic faringian prezenta Streptococului de grup G, iar la cel fungic absente colonii de Candida spp.

Se poate observa că ea este sensibilă la majoritatea antibioticelor, levofloxacin, penicilină, eritromicină, claritromicină, azitromicină, clindamicină.

Figura 5.7 Antibiogramă Streptococ de grup G (original)

În privința rezistenței la antibiotice, singurele antibiotice care nu au produs un halou de inhibarea a creșterii bacteriene cu un diametru corespunzător au fost: ampicilina și tetraciclina (tabelul 5.6).

Tabel 5.6

Tipuri de antibiotice testate pentru realizarea antibiogramei pentru exudatul bacteriologic faringian al mamei

În ceea ce privește examenul bacteriologic nazal al mamei s-a constatat prezența Stafilococului auriu, iar la examenul fungic, absente colonii de Candida spp.

În cazul tulpinii izolate din exudatul bacteriologic nazal au fost evidențiate următoarele aspecte: bacteria a fost sensibilă la majoritatea antibioticelor testate, claritromicină, trimethoprim cu sulfametoxazol, cefoxitin, tetraciclină, azitromicină și clindamicină (fig.5.8).

Figura 5.8 Antibiogramă Staphilococcus aureus (original)

În cazul acestei tulpini de Staphilococcus aureus ea a prezentat rezistență doar la penicilină și gentamicină (tabel 5.6).

Tabel 5.6

Tipuri de antibiotice testate pentru realizarea antibiogramei pentru exudatul bacteriologic nazal al mamei

După efectuarea testelor, la copil, în urma examenului bacteriologic faringian, s-a constatat și de această dată prezența Streptococului de grup G, iar la cel fungic prezența coloniilor de Candida albicans.

Efectuarea antibiogramei și antifungigramei pentru tulpinile pozitive a indicat diametrele zonelor de inhibiție a antibioticelor testate, precum și sensibilitatea / rezistența antifungicelor folosite.

În cazul tulpinii izolate din exudatul bacteriologic faringian se poate observa că este sensibilă la majoritatea antibioticelor testate, azitromicină, clindamicină, eritromicină, claritromicină, iar rezistența este remarcată la aminoglicozide, penicilină și ampicilină (fig. 5.9, tabel 5.7).

Figura 5.9 Antibiogramă Streptococ de grup G (original)

Tabel 5.7

Tipuri de antibiotice testate pentru realizarea antibiogramei pentru exudatul bacteriologic faringian, al copilului

În cazul tulpinii izolate din exudatul fungic faringian s-a constatat sensibilitatea tuturor antifungicelor testate, Amfothericin B, Nistatin, Fluconazol, Flucitozina, Econazol, Ketoconazol, Miconazol (fig. 5.10, tabel 5.8).

Figura 5.10 Antifungigramă cu Candida albicans (original)

Tabel 5.8

Tipuri de antifungice utilizate pentru realizarea antifungigramei pentru exudatul fungic faringian, al copilului

În cazul exudatului nazal, bacteriologic și fungic, nu au fost prezente colonii de importanță medicală.

Concluzii:

-în cazul mamei, la Streptococul de grup G, respectiv la Staphilococcus aureus s-a înregistrat o sensibilitate extrem de ridicată la antibioticele testate, rezistența fiind observată doar la aminoglicozide și anume la gentamicină, în cel de-al doilea caz rezistența s-a înregistrat și la penicilină;

-în cazul copilului, s-a înregistrat o rezistență de 100% la β-lactami și o sensibilitate de 100% la antifungice;

-cele două paciente venind în contact direct, bacteria a fost transmisă prin picăturile lui Flügge;

-terapia îndelungată cu antibiotice a dus la apariția levurilor la copil;