Primii coloranți organici utilizați, au fost produse naturale de origine vegetală și numai în mică măsură de origine animală. Numărul compușilor… [305310]
[anonimizat]. Numărul compușilor naturali utilizați în decursul timpului drept coloranți a [anonimizat] (https://chemistrywork.wordpress.com/2012/06/10/coloranti-naturali-si-sintetici-vopselele/).
Pigmenții vegetali conferă culoarea produselor horticole. [anonimizat]: [anonimizat], antocianici și flavonici. Kays, S.J., (1990) [anonimizat], dar nominalizează o [anonimizat]. Pigmenții porfirinici și carotenoidici sunt localizați mai mult în organitele plastidomului (cloroplaste și cromoplaste). [anonimizat], se găsesc mai ales în sucul vacuolar și în soluția celulară. Pigmenții carotenoidici includ circa 70 [anonimizat]. [anonimizat].
Crocetina este un acid dicarboxilic carotenoidic cu 20 atomi de carbon. [anonimizat], pigmentul care se găsește în stigmatele florilor de șofran (Crocus sativus). Este o [anonimizat], dar solubilă în alcool. [anonimizat], [anonimizat] (Beceanu, Chira, 2002).
[anonimizat], [anonimizat] a colora (http://asociatia-profesorilor.ro/studiu-privind-colorantii-organici.html).
Galbenul este culoarea cea mai bine reprezentată printre plantele cu proprietăți tinctoriale. Putem obține o gamă foarte variată de nuanțe de galben: [anonimizat]-auriu, galben-intens, galben-[anonimizat]-închis. Colorarea în galben era denumită în popor „a îngălbeni", iar fixarea colorantului pe fibra de lână — „a împietri". Culoarea galbenă se obține cu ușurință prin extragerea colorantului dintr-o singură plantă. [anonimizat], realiza o [anonimizat]-[anonimizat], de galben.
[anonimizat]; [anonimizat], galbenul combinat cu roșu dă portocaliul etc. Culoarea galbenă se poate obține dintr-o [anonimizat] (Pop, 2007).
Florile de șofran au proprietăți tinctoriale. [anonimizat]-[anonimizat] (Pârvu, 2005).
(https://ro.pinterest.com/pin/208854501447210275/)
[anonimizat], cunoscut și sub numele de brândușă de toamnă (Crocus sativus). [anonimizat] A. Este nevoie de aproximativ 4000 de stigmate pentru a produce o uncie de vopsea (o uncie = 28,35 grame), iar o parte de șofran comercial (1 gram) este suficientă pentru a colora 10.000 de părți de apă. Deși foarte costisitoare, stigmatele roșii de șofran au fost folosite, cu secole în urmă, pentru vopsirea robelor Regalității irlandeze (http://waynesword.palomar.edu/ecoph3.htm).
Șofranul, condimentul numit și „aurul roșu”, este considerat un simbol al luminii, folosit din cele mai vechi timpuri ca plantă tinctorială ce oferea culoarea „galben soare” (http://vis-si-realitate-2.blogspot.ro/2013/10/cel-mai-scump-condiment-din-lume.html).
Șofranul era cea mai bună vopsea pentru lână, bumbac și mătase, dar și pentru veșminte și lințolii, regale și preoțești. Materialele safranate străluceau în lumină și nu numai…erau o atingere delicată, parfumată și…divină. Printre alții, călugării budiști își vopseau robele cu șofran, considerată a fi culoarea luminii și a compasiunii divine (http://www.romania-actualitati.ro/sofranul_esenta_iubirii_impartasite-46986).
(http://terminalverbosity.com/domestic-bliss/make-your-own/more-on-natural-dyes/)
Puterea de vopsire a șofranului este încă folosită pentru a colora în nuanțe galben-aurii pânze folosite în scopuri speciale, cum ar fi robele budiste, voalul miresei în unele țări din regiunea Maghreb (nordul Africii), și mai presus de toate, se folosește și în cazul covoarelor, acționând ca agent de respingere a moliilor (http://www.safrandugatinais.fr/en/vertus.htm).
Tehnica vopsitului vegetal:
Coloranții tinctoriali se fixează numai pe fibrele naturale și nu pe cele sintetice pe care, uneori, le imită. Operațiunile care preced sunt:
– spălarea în apă moale (apă de ploaie, zăpadă, apă de izvor sau apă dedurizată);
– înmuierea fibrelor naturale timp de o oră în apă călduță, operație care va permite umflarea fibrelor și astfel colorantul va pătrunde mai ușor în fibră prin difuzie;
– albirea sau decolorarea, care se practică uneori;
– pregătirea soluției tinctoriale care se face prin decoct (fierbere) sau prin macerare.
Majoritatea coloranților naturali se fixează pe fibrele de lână. La vopsitul firelor trebuiau să utilizeze și substanțe care fixa culoarea și care se procurau din comerț: piatra acră (alaun de potasiu), calaican (sulfat feros) sau cele care se procurau din gospodăriile proprii: zerul de la brânză, zeama de la varză murată, leșia tare provenită din cenușa lemnului de brad, cenușa din ciucalăi (știuletele care rămâne după ce sunt îndepărtate graunțele). Pentru buna reușită a procesului de vopsire trebuiau îndeplinite următoarele criterii:
– plantele să fie curate;
– să nu fie amestecate cu alte fire de plante;
– să nu aibă gunoaie sau praf;
– lâna să fie bine spălată și fără impurități.
Vasul pentru vopsit trebuia să fie foarte curat, fără urmă de grăsime sau altfel de murdării. Înainte de a introduce sculul de lână în vas, se înmuia în apă caldă, în care trebuia să stea cel puțin o jumătate de oră apoi fără a fi stors, se introducea în vopseua dinainte preparată. În acest răstimp, se mesteca ușor în vas pentru ca culoarea să se prindă uniform. Cantitatea de apă și de plante, care se punea la fiert, trebuia să fie potrivită cu cantitatea de fibre și cu nuanțele dorite a se obține (http://www.ecomunitate.ro/blog/prelucrarea_lanii_i_arta_vopsitului_in_colorani_naturali_in_comuna_iaslova).
(Two men dye skins of goat with natural yellow color from saffron http://www.alamy.com/stock-photo-man-working-in-leather-tannery-in-marrakech-morocco-60685058.html)
Pentru vopsirea fibrelor de bumbac, in, cânepă, în galben-deschis, florile recoltate proaspete, se fierb în apă până când soluția se colorează în măsliniu. Se strecoară. Se introduce materialul și se lasă la cald (60 0C) timp de 24 de ore. Se scoate și se usucă la umbră.
Pentru vopsirea bumbacului în crem-pal luminos, se culege o cantitate mare de flori. Se fierb în apă până când soluția se colorează în măsliniu. Se strecoară. Se introduce materialul în soluție și se ține până când se obține nuanța dorită. Se scoate și se usucă la umbră.
Pentru vopsirea fibrelor naturale în crem-pal luminos, florile, proaspăt culese sau uscate, se zdrobesc și se fierb în apă 60 de minute. Se strecoară. Se ține soluția caldă. Se încălzește zeama de varză (30 0C) și se toarnă în soluția de vopsit. Se introduce materialul. Se lasă 30 de minute, se scoate și se usucă la umbră (Pârvu, 2005).
Petale de șofran uscate, fierte în apă o jumătate de oră, se introduc firele după ce au fost înmuiate în borș. Se fierb o oră, se clătesc și se usucă la umbră (http://www.centrul-cultura-traditionala.ro/files/htmldocuments_docs/buletin12_09.pdf).
Au existat mai multe încercări de a înlocui șofranul cu un colorant mai ieftin: înlocuitorii alimentari precum -turmeric și șofrănelul, obținându-se un galben strălucitor țipător, care cu greu ar putea fi confundat cu galbenul obținut din șofran. Principalul pigment al șofranului este crocinul flavonoidic; acesta a fost descoperit și în fructe mai puțin recoltate și, prin urmare, mai puțin costisitoare, ale gardeniei. Cercetări suplimentare sunt în curs de desfășurare în China (https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron_(use)).
(Lână vopsite cu șofran în Marrakech agățat la uscat https://ro.pinterest.com/pin/396879785883246943/)
VOPSITORIE
Beceanu Dumitru, Chira Adrian – „Tehnologia produselor horticole. Valorificare în stare proaspătă și industrializare.”, Editura Economica, București, 2002;
Pop Maria, Pop Oana – „Valoarea medicinală a plantelor tinctoriale și vopsitul ecologic”, Editura Universitătii de Nord, Baia Mare, 2007;
Pârvu Constantin – „Enciclopedia plantelor. Plante din flora României”, Editura Tehnică, București, 2005;
***http://asociatia-profesorilor.ro/studiu-privind-colorantii-organici.html
*** http://www.centrul-cultura-traditionala.ro/files/htmldocuments_docs/buletin12_09.pdf
*** https://chemistrywork.wordpress.com/2012/06/10/coloranti-naturali-si-sintetici-vopselele/
***http://www.ecomunitate.ro/blog/prelucrarea_lanii_i_arta_vopsitului_in_colorani_naturali_in_comuna_iaslova
***http://waynesword.palomar.edu/ecoph3.htm
***http://www.safrandugatinais.fr/en/vertus.htm
***http://www.romania-actualitati.ro/sofranul_esenta_iubirii_impartasite-46986
***https://ro.pinterest.com/pin/208854501447210275/
***http://terminalverbosity.com/domestic-bliss/make-your-own/more-on-natural-dyes/
*** https://ro.pinterest.com/pin/396879785883246943/
*** http://www.alamy.com/stock-photo-man-working-in-leather-tannery-in-marrakech-morocco-60685058.html
*** http://vis-si-realitate-2.blogspot.ro/2013/10/cel-mai-scump-condiment-din-lume.html
***https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron_(use)
CONDIMENT
Stigmatele de la Crocus sativus conțin uleiuri eterice și crocină. Sunt folosite drept condiment și colorant alimentar. Șofranul este cel mai scump condiment cunoscut, un singur gram costând peste 4 Euro. Trebuie precizat că pentru un kilogram de condiment uscat sunt necesare circa 150.000 de flori (Frumușeanu și colab., 2008). Ȋn țările producătoare pretul este, desigur, mult mai mic (a zecea parte). Singurul condiment comparabil ca preț sunt trufele (http://condimenteweb.ro/condimente/sofran-c167).
Un singur stigmat cântărește aproximativ 2 mg. Calitatea și compoziția chimică a șofranului sunt afectate de zona în care șofranul este crescut, de procesul de uscare, de condițiile de ambalare și depozitare, dar și de metodele de extracție analitice care au fost utilizate (http://www.ijcasereportsandimages.com/archive/2013/012-2013-ijcri/001-12-2013-hamidpour/ijcri-00112201311-hamidpour-full-text.php).
Șofranul este vândut sub două forme: pulbere și firișoare, iar fiecare tip de produs se comportă diferit în bucătărie. Arabii sunt cei mai mari consumatori de șofran; ei îl folosesc într-o serie de mâncăruri pe bază de miel, oaie, pui sau orez (http://www.hobbybucatar.ro/2014/11/ce-este-sofranul-si-la-ce-il-folosesti.html).
(https://erisaeverdeen.files.wordpress.com/2013/08/saffron-thread-and-powder.jpg)
Stigmatele conțin uleiuri eterice și glicozidul pirocrocină, glicozil- și gentiobiozil-α-crocina, licopen, β-caroten, zeaxantină, pentozani, pectine, gume, lipide, substanțe asortate, vitaminele B1 și B2, delfină (hiacină). Stigmatele florilor (Croci stigma)au o culoare brună, gust amar, miros puternic aromat, iar la gustare colorează saliva în galben (Pârvu, 2005). Calitățile mai ieftine de șofran includ și staminele galbene (organele sexuale masculine ale florii), care nu au gust. Stigmatele sunt delicate, asemănătoare unor filamente, fiecare în lungime de 2,5 – 4 cm. Au culoare portocalie-roșcată, intensă, care la șofranul de bună calitate este uniformă. Șofranul cu dungi albe, sau pete decolorate, este de calitate inferioară, iar atunci când în pudra de șofran apar fire albe, este semn de contrafacere (http://condimenteweb.ro/condimente/sofran-c167). Aroma de șofran este descrisă de cunoscători, ca fiind un gust de miere metalic cu nuanțe de fân (Covaciu, 2010). Parfumul este foarte intens și extrem de plăcut, amintind de aroma mierii, iar gustul este puternic și ușor amărui, foarte deosebit. Prin cufundarea firișoarelor de șofran în apă caldă se obține o soluție galben-portocalie (http://condimenteweb.ro/condimente/sofran-c167).
(http://www.kivahealthfood.com/products/spanish-saffron)
Datorită aromei intense și proprietăților colorante, pentru gătit este nevoie de cantități foarte mici de șofran. Cheia este să fie distribuit uniform în preparat. Poate fi foarte ușor pisat în mojar până devine o pudră foarte fină. Este însă mai ușor să fie pus în apă fierbinte – un vârf de cuțit la o cană este de ajuns pentru a crea gustul și culoarea dorite. Șofranul de calitate expandează în contact cu apă, și o ceașcă este suficientă pentru 0,5 kg de orez. Șofranul pudră se adaugă direct la ingredientele necesare preparatului, dar nu este recomandat să se cumpere șofran pudră, căci de cele mai multe ori este contrafăcut. (http://condimenteweb.ro/condimente/sofran-c167).
Odată ce ați investit într-un astfel de condiment de calitate, păstrați-l într-un recipient etanș, la loc întunecat, ferit de căldură și de razele soarelui (http://www.gatesterapid.ro/blog/cum-sa-folosesti-sofranul-la-gatit/).
Aroma șofranului este unică și nu există substitut pentru el dar, daca nu este disponibil, vanilia, apa de kewra, apa de trandafiri sau boabele tonka pot constitui alternative pentru șofran în rețetele de dulciuri și prăjituri.
Dacă luăm în calcul prețul pe gram, șofranul este, fără îndoială, foarte scump; pe de altă parte, șofranul este și foarte pregnant, și prin urmare, folosit în cantități farmaceutice: un gram de șofran durează mult mai mult decât cantitatea dintr-un alt condiment cumpărată cu aceeași sumă. Jumătate de lingurița de șofran (cam o cincime de gram) este, de exemplu, suficientă pentru un litru de budincă de șofran, cu condiția ca șofranul să fie de o calitate rezonabilă.
Există probabil mai multe alte plante care pot colora mâncarea în galben sau portocaliu; cu toate acestea, nici unul dintre ele nu are parfumul hipnotic al șofranului adevărat. Contrafacerea șofranului este la fel de veche ca și comercializarea sa, și nu se va sfârși decât odată cu ea.
Sunt multe metode de contrafacere: unele lipsite de rafinament, cum ar fi vânzarea a ceva care nu conține deloc șofran (flori colorate artificial, cele de șofrănel și gălbenele fiind cele mai evidente candidate). Adesea, praful de curcuma este comercializat sub denumirea de “șofran indian”, ca și cum India nu ar fi unul dintre producătorii importanți de șofran adevărat. Această semi-fraudare este foarte răspândită în Grecia, Turcia, Siria, Israel. Persoanele care nu cunosc gustul șofranului de calitate pot fi păcălite să cumpere un produs vechi sau excesiv de uscat. Chiar și marile companii producătoare de mirodenii vând uneori produse care, deși derivă din planta corectă, nu au deloc aromă sau au o aromă falsă.
Creșterea masei șofranului prin acoperirea pistilurilor cu un lichid non-volatil (ulei gras sau glicerol, care conferă un gust dulceag, pe care un cumpărător nepriceput îl poate lua drept semn de calitate) este, de asemenea, un procedeu des folosit. Pentru a fi siguri de calitate, șofranul trebuie cumpărat întreg; nici un comerciant care se respectă nu vinde șofran pisat.
Vechile rețete europene prescriu cantități astronomice de șofran, dar în ziua de azi, în Europa, șofranul nu mai joacă decât un rol minor. Este, însă, folosit pentru mai multe mâncăruri mediteraneene, de multe ori în legătura cu orezul, peștele și fructele de mare. Exemple celebre sunt “risotto alla milanese” (orez cu bob scurt preparat cu șofran), supă de pește provensala “bouillabaisse” și specialitatea spaniolă “paella” (orez cu șofran și cu o mare varietate de legume și carne). Mai mult, șofranul apare în câteva rețete europene de prăjituri, în care este folosit atât pentru aromă, cât și pentru culoare (http://condimenteweb.ro/condimente/sofran-c167).
http://www.idressitalian.com/en/food/milan-in-the-kitchen/
http://allrecipes.com/recipe/12728/paella-i/photos/2337092/
Șofranul este mai important în Asia Centrală și în nordul Indiei unde este folosit extensiv pentru felurile cu orez. Felurile indiene numite “biriyani” sunt preparate cu orez parfumat, de obicei cu oaie sau pui, intens aromate cu șofran și foi de dafin, scorțișoară, cuișoare, cardamom verde, anason stelat și nucșoară; de multe ori sunt decorate cu bucăți de nucă sau migdală, cu stafide sau semințe de rodie. Combinația de șofran cu mentă în “biriyani” preparat în stil persan este deosebit de delicioasă. Feluri cu orez similare, în care șofranul este combinat cu ingrediente picante, se pot întâlni în țările din jurul Golfului Persic.
Dulciurile indiene (“kheer”, “ras malai”) se prepară uneori cu șofran; există un fel cu orez dulce și șofran, numit “zarda pullao”, gătit de indienii musulmani la sfârșitul lunii de Ramadan și în alte ocazii festive. Uneori, șofranul apare și în celebra băutura indiană cu iaurt, “lassi”. “Lassi” de unt aromat cu șofran (“makhaniya lassi”) nu poate fi uitat de nici un vizitator al orașului Jodhpur din centrul Rajahstanului. Tot de neuitat este și înghețata colorată cu șofran, disponibilă în locurile în care turiștii indieni cu dare de mână își petrec vacanțele. (http://condimenteweb.ro/condimente/sofran-c167).
http://www.foodfor7stagesoflife.com/2011/06/mango-lassi.html
Sosurile și pâinea au un gust mai plăcut, datorită lui, dar trebuie folosit totuși cu moderație, din cauza gustului ușor picant, dulce-amărui, dar și pentru că dacă este consumat în cantități mai mari de 0.2 g/mâncare, poate duce la tulburări comportamentale (http://www.ecuisine.ro/termen-culinar/sofran).
Ȋn Asia și India, se folosește exclusiv la preparatele din orez și se combină fericit cu alte condimente ca: foi de dafin, scorțișoară, cuișoare, cardamom verde, anason și nucșoară.
Nu este recomandată folosirea șofranului în stare pură, pentru că acesta își eliberează aroma prea lent. Puteți lăsa puțin șofran în apă sau în lapte rece (în stil indian), iar aceste lichide le puteți pune direct în preparatele de pe foc (http://www.culinar.ro/articole/farmacia-verde/sofranul-cel-mai-scump-condiment-din-lume).
Ȋn industria băuturilor și a lichiorurilor, șofranul se folosește pentru băuturi de tipul: Chartreuse (lichior apărut în 1740 care conține 130 extracte), gin, izarra (lichior făcut în Franța în Bayonne) și Strega (lichior aromatic italian) (Covaciu, 2010).
http://www.chartreuse.cz/images/chartreuse-bg-1.jpg
http://www.leosimports.com.au/app/uploads/2015/10/Strega.jpg
Șofranul are o poziție unică printre condimente, pentru că atât aroma, cât și culoarea sunt solubile în apă; pistilurile se pot înmuia peste noapte în apă, după care se folosește numai apa rezultată, ceea ce dă o culoare pură și omogenă. O altă metodă, preferată în Persia și India, este ca șofranul să se piseze, apoi pudra să se înmoaie în lapte, care după o jumătate de oră capătă culoarea gălbenușului de ou. Acesta este apoi adăugat la “biriyani” sau la dulciuri. Folosirea condimentului uscat (fie pisat, fie întreg) direct pentru gătit nu este recomandată, pentru că eliberează aroma mult prea încet. Cel mai bine este să se prepare un extract cu lichid rece, care apoi să se adauge la mâncărurile fierbinți (http://condimenteweb.ro/condimente/sofran-c167).
Nu adăugați șofranul direct în ulei sau grăsimi pentru că aroma lui nu se va elibera (http://www.gatesterapid.ro/blog/cum-sa-folosesti-sofranul-la-gatit/). Ȋn doze mari, șofranul este toxic. Ȋn doze de 5 până la 10 grame a fost folosit chiar pentru a provoca avortul. Din cauza prețului ridicat și a cantităților minuscule folosite la gătit, otrăvirea accidentală cu șofran este foarte rară. Deși șofranul poate fi uneori găsit în stare sălbatică în Europa (mai precis, rămas dintr-o cultivare anterioară), nu este recomandat pentru cei lipsiți de cunoștințe botanice să culeagă “șofran sălbatic”. Există șanse mari ca planta să se dovedească a fi pur și simplu brebenel de toamnă, cunoscut și sub numele de șofran de pajiște (Colchicum autumnale) (http://condimenteweb.ro/condimente/sofran-c167).
Compoziție chimică:
Șofranul conține mai mult de 150 compuși volatili, dar și componente nevolatile dintre care multe sunt carotenoide, inclusiv zeaxantina, licopenul, α și β carotenul. Culoarea galbenă a plantei este dată de crocină și crocetină. Aroma provine de la compuși oxidați carotenoidici (picrocrocină). Ȋn 1982, Pfander & Schurtenberger spun că biogeneza culorii și aromei provin din bio oxidare.
Crocina (componenta de culoare) este un carotenoid ușor solubil în apă, ceea ce face ca șofranul să fie folosit cu ușurință în alimentație, medicină sau ca și colorant natural. Pe lângă crocină, șofranul are în compoziție pigmenți antocioanici. Picrococina este componenta de gust (cu formula chimică C16H26O7). Safranalul (componenta parfumată) este un ulei volatil care dă șofranului aroma deosebită. Acest ulei, safranalul, este eliberat când șofranul este supus acțiunii enzimatice (Covaciu, 2010).
Pricrocrocina și safranalul
Urmatorii pigmenti pot fi extrasi din safran; cartamin, galben de sofran A si B, saflomina A. Aceste substante sunt sensibile la variatii ale ph-ului, oxigen si raze UV. Chiar intr-o proportie de numai :1:100.000 sofranul mai poate colora un lichid. Uleiul eteric este prezent in proportie de 1 %, jar componenta prinoipala este safranal; in afara de el mai exista pineo si cineol. Safranalul da gustul usor amarui (http://www.condimente.ro/spices/sofran.htm).
Cantitatea de șofran uscat obținută la 1 hectar este de circa 20 kg. Ȋn tabelul următor prezentăm compoziția chimică a stigmatelor de șofran:
http://www.ijcasereportsandimages.com/archive/2013/012-2013-ijcri/001-12-2013-hamidpour/ijcri-00112201311-hamidpour-full-text.php
http://www.ijcasereportsandimages.com/archive/2013/012-2013-ijcri/001-12-2013-hamidpour/ijcri-00112201311-hamidpour-full-text.php
Ca orice condiment, nici șofranul nu trebuie adăugat în mâncare în exces. Prea mult șofran poate da un gust amărui mâncărurilor. Consumat excesiv, șofranul poate avea efecte toxice asupra organismului (http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/terapii-complementare/sofranul-tonicul-inimii-302120.html).
Foarte importantă este cantitatea condimentului presărat peste mâncare: doar o priză (de 0,20 g) de flori uscate. Dacă se consumă o cantitate mai mare, condimentul devine nociv, creând tulburări importante de comportament.( http://www.femeia.ro/sanatate/sofranul-condimentul-regilor ). Bulbii sunt toxici pentru puii de animale, iar stigmatele folosite în exces au proprietăți narcotice. Folosit în alimentație, în doze recomandabile nu are efect nociv (Covaciu, 2010). Consumat în exces, șofranul este extrem de toxic, iar cantitatea de 20 de grame utilizată ca și condiment, este considerată a fi doza letală (http://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/01140671.1997.9514002).
Tehnologia de obținere a șofranului:
Florile se recoltează deschise, după ce roua s-a ridicat, se emondează (separarea stigmatelor de floare) și usucă în aceeași zi (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ofran). Stigmatele de șofran culese trebuie uscate rapid pentru a nu se degrada, descompune sau mucegăi – fapt care ar duce la o pierdere impresionantă din punct de vedere economic. Metoda tradițională de uscare este aceea prin care stigmatele sunt întinse pe ecrane fine, perforate mărunt și coapte pe cărbuni sau lemn la temperaturi de max. 300C timp de 10-12 ore (Covaciu, 2010), până la pierderea a 4/5 din greutate.
http://golbargsaffron.com/wp-content/uploads/2015/12/h3.jpg
După răcire, condimentul se condiționează în recipiente din sticlă sau faianță, închise ermetic, ferite de lumină și umiditate. Se pot folosi după 30 zile, timp în care condimentul își formează aroma. (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ofran). Ȋn țările occidentale, prețul șofranului ajunge la 1000 de dolari/kg, dar acest cost ridicat compensează cu “tăria” condimentului, deoarece pentru uzul culinar sau medicamentos e nevoie doar de câteva grame.
Procedeul de obținere extract de șofran
Din cauza costului mare de manipulare, prelucrare și comercializare, stigmatele de șofran încep să fie înlocuite cu extracte de stigmate. Patentul denumit “Procedeu de obținere extract de șofran” prezintă o metodă de obținere a extractului, atât în forma lichidă cât și în forma solidă.
Etapele principale ale procesului sunt următoarele:
Deshidratarea stigmatelor de șofran;
Triturare prin măcinare a stigmatelor la dimensiuni sub 4 mm;
Dizolvare într-un amestec 1:1 de apă deionizată și etanol 96% ( pentru 1 kg de stigmate uscate este nevoie de 16 L de amestec de dizolvare);
Agitarea soluției și menținerea la 600C timp de 2 ore.
Ultima operație se repetă de trei ori, iar ultimul filtrat este trecut prin tubușoare de filtrare de dimensiuni de 5 microni;
după filtrarea finală, extractul obținut se răcește la 35-400C și se concentrează la vid.
Ȋn urma acestor operații, se obține extractul de sofran în formă lichidă, cu conținut de suspensii solide, ambele forme urmând a fi prelucrate pentru consum. Extractul are putere mare de colorare și aromă caracteristică de șofran, total solubilă în apă.
Extractul lichid – prelucrare
Extractul este supus deshidratării și înghețării prin liofilizare la -500C. Produsul obținut este sublimat apoi pentru îndepărtarea apei și reîncălzit la 380C pentru eliminarea umidității reziduale fără a pierde din aromă sau din puterea de colorare.
Extractul solid – se mestecă pe o bază de maltodextrină, urmând a fi ambalat în pliculețe individuale pentru uzul acestuia la diferite preparate alimentare. Dintr-un kilogram de stigmate se obțin aprozimativ 0,5 kg de pudră de șofran.
Această metodă de extracție simplifică mult uzul șofranului ca stigmate și oferă avantaje economice și calitative față de uzul înlocuitorilor cu aromă de “imitație” de șofran, cum este în cazul colorantului numit Tatracină (Covaciu, 2010).
Tipuri de șofran – calitate:
Șofranul se diferențiază în funcție de calitate și puterea de aromatizare. Forța de aromatizare este legată de mai mulți factori, inclusiv de cantitatea de stil culeasă alături de stigmatele roșii. Vârsta pe care o are sofranul este, de asemenea, un factor decisiv asupra calității acestui condiment. Cu cât se adaugă mai multe stiluri, cu atât scade calitatea mirodeniei, iar puterea de aromatizare devine din ce in ce mai puțin puternică, deoarece culoarea și aroma sunt concentrate doar în stigmatele roșii. Șofranul din Iran, Spania și Kashmir este clasificat în categorii diferite, în funcție de cantitățile de stigmatie roșii și stiluri galbene pe care acesta le conține (https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron#Spice). Șofranul este de mai multe tipuri și anume este clasificat în funcție de analizele de laborator caracteristice, cum ar fi culoarea (data de crocină), gustul (picrocrocină) sau parfumul (safranal).
Conform ISO 3632, șofranul este clasificat în patru categorii după intensitatea culorii și anume:
categoria IV – cele mai sarace în pigmenți;
categoriile III, II și I – cele mai bogate coloristic.
Clasificarea tipurilor se face prin analize spectroscopice prin măsurarea absorbanței specifice crocinei la lungimea de undă 440 nm pe eșantioane de șofran uscat. Absorbantele mari înseamnă intensitate mare de culoare, deci, categoria I, II sau III (Covaciu, 2010).
Categoriile de șofran iranian sunt:
"sargol" (doar stigmate roșii, categoria de cea mai înaltă calitate),
"pushal" sau "pushali" (stigmate roșii plus unele stiluri galbene, calitate mediocră),
"bunch" (stigmate roșii plus o cantitate mare de stiluri galbene, prezentate într-un buchet minuscul);
"konge" (conține stiluri galbene, foarte slab aromat, potențial scăzut de colorare). (https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron#Spice).
http://sisaketsaffron.com/file/saffron-types.jpg
http://www.florasaffron.com/product/product.html
Categoriile de șofran spaniol sunt următoarele:
"coupé" (calitatea cea mai înaltă, echivalent cu sargol iranian),
"mancha" (echivalentul pushal iranian),
precum și în ordinea descrescătoare a rezistenței "rio", "standard" și "sierra" (https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron#Spice).
http://www.slideshare.net/AllahDadKhan/production-technology-and-processing-of-saffron-crocus-by-mr-allah-dad-khan-former-director-general-agriculture-extension-kpk-province-pakistan?qid=eaa967d0-ee5e-4a82-90b3-10ef009cf10b&v=&b=&from_search=2
Cuvântul "mancha" în clasificarea spaniolă poate avea două sensuri: o categorie generală de șofran (echivalentul iranianului pushal) sau sofran spaniol de calitate înaltă, de origine geografică specifică. Șofranul cultivat în regiunea spaniolă La Mancha deține statut protejat DOP (Denumire de Origine Protejată), acest lucru fiind afișat pe ambalajul produsului. Cultivatorii spanioli au luptat din greu pentru Statutul de protecție, deoarece importurile de șofran iranian re-ambalate în Spania și vândute ca "șofran spaniol Mancha" subminau marca autentică La Mancha (https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron#Spice).
http://www.spaincenter.org/azafran/fotos/campo-azafranal-9.jpg
Cormii vânduți ca presupuse "cultivarii" de șofran sunt, uneori, comercializați sub o varietate de nume, vânzătorii atribuindu-le deseori proprietăți diferite față de specia recunoscută unanim. Aceste “cultivarii” includ Kashmir Crocus (C.sativus "Cashmiriana"), Aquila Crocus (C. sativus "Aquila") sau Pennsylvania Dutch Crocus (C. sativus "Pennsylvania Dutch"). Aceste denumiri nu sunt recunoscute din punct de vedere botanic și, de asemenea, ele nu reprezintă soiuri distincte. Cultivarea șofranului în regiunea Kashmir din India, în regiunea Aquila din Italia sau în Lancaster County, Pennsylvania, nu schimbă proprietățile plantei de Crocus sativus (http://homeguides.sfgate.com/types-crocus-sativus-60869.html).
Ȋn funcție de aria geografică în care se cultivă, șofranul poate căpăta unele caracteristici distincte. Șofranul cultivat în Spania, având ca denumiri comerciale “Superior spaniol” sau “Cream” sunt, în general, mai slabe în ceea ce privesc culoarea, gustul și aroma; acestea sunt clasificate în funcție de standardele impuse de către Guvernul spaniol. Șofranul italian este mai puternic decât cel spaniol. Proprietățile organoleptice cele mai intense par să aparțină șofranului cultivat în Iran. Culturi de dimensiuni mai mici se regăsesc în Noua Zeelandă, Franța, Elveția, Anglia, Statele Unite ale Americii și în alte țări. Unele dintre acestea sunt cultivate organic. Ȋn Statele Unite, șofranul Pennsylvania Dutch, cunoscut pentru notele sale aromatice "pământii”, este comercializat în cantități mici.
Consumatorii pot considera anumite varietăți de șofran ca fiind de calitate "premium". Șofranul "Aquila", sau “Zafferano dell'Aquila”, se distinge prin conținutul ridicat de safranal și crocină, prin aroma neobișnuit de iute și prin culoare intensă; planta este cultivată în mod exclusiv pe opt hectare în Valea Navelli din regiunea Abruzzo din Italia, în apropiere de L'Aquila. Aceasta a fost introdusă, pentru prima dată în Italia, de către un călugăr dominican din perioada Inchiziției spaniole (https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron#Spice).
https://it.wikipedia.org/wiki/Zafferano_dell%27Aquila
Dar cea mai extinsă cultură a șofranului din Italia se află în San Gavino Monreale, Sardinia, unde cultura se întinde de-a lungul a 40 de hectare, ceea ce reprezintă 60% din producția italiană de șofran; conținutul în crocină, picrocrocină și safranal este neobișnuit de ridicat.
Printre alte denumiri comerciale se regăsesc și "Mongra" sau "Lacha", sofranul cultivat în regiunea Kashmirului (Crocus sativus “Cashmiriana"); pentru consumatori, acest șofran se obține cel mai dificil. Secetele repetate, infestarea plantelor și eșecurile culturilor din Kashmir, combinate cu interdicția de export, contribuie din plin la prețurile sale prohibitive. Șofranul cultivat în Kashmir este recunoscut pentru nuanța maro-violet închis; este printre cele mai întunecate nuanțe de șofran din lume, culoarea făcând aluzie la aroma sa puternica și la efectul de colorare intensă (https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron#Spice).
http://taazakhabarnews.com/wp-content/uploads/2014/12/saffron-fields.jpg
Șofran adevărat versus șofran fals
Șofranul comercializat pe piețele internaționale este adesea de calitate inferioară, iar specificațiile referitoare la puritatea produsului nu sunt respectate întotdeauna (https://standardizare.wordpress.com/2014/02/28/cum-recunoastem-sofranul-adevarat/).
Chiar în prezența de posibilități de analiză, unii comercianți sau consumatori refuză acest gen de testare a calității, bazându-se pe prelevarea de probe din eșantioane și apreciere organoleptică făcută de degustători.
Falsificarea șofranului a apărut din timpul Evului Mediu și durează până și în ziua de azi, prin amestecare cu substanțe străine: sfecla de zahăr, fibre de rodie, fire de mătase vopsită în roșu. Falsificarea se poate face chiar amestecând șofran de calitate superioră cu cel inferior, urmând a fi vândut ca șofran de calitate superioară (pur), practică folosită în India, Kashmir (Covaciu, 2010).
Din fericire, există standarde ISO care contribuie la combaterea fraudei și ajută la recunoașterea producătorilor de șofran de calitate. Șofranul este considerat pur când este conform cu cerințele stabilite în standardul ISO 3632 și când nici un fel de substanță nu a fost adăugată la produsul natural. Cele două părți care alcătuiesc acest standard, ISO 3632-1:2011 și ISO 3632-2:2010, specifică metode de încercare pentru diferitele forme sub care se prezintă șofranul uscat – în filamente întregi, tăiate și sub formă de pulbere.
Cele două părți sunt utile pentru a analiza calitatea mirosului, forța aromei și puterea de colorare, care conferă șofranului adevărat toate calitățile sale culinare. În plus, ele ajută laboratoarele să determine dacă șofranul este pur sau nu, verificând că nici o substanță străină nu este prezentă în produs (https://standardizare.wordpress.com/2014/02/28/cum-recunoastem-sofranul-adevarat/).
Standardul ISO 3632-2 specifică diferitele metode de încercare care pot fi aplicate, modurile de operare, aparatura, reactivii care trebuie utilizați și interpretarea rezultatelor obținute. În acest mod, metodele de încercare și modurile de operare sunt standardizate și realizate cu precizia necesară pentru ca încercările să fie desfășurate în mod omogen. Acest standard va fi deosebit de util laboratoarelor de încercări și organismelor de reglementare care își desfășoară activitatea în domeniul alimentar (https://standardizare.wordpress.com/tag/iso-3632-22010/)
Falsificarea intervine cel mai adesea la șofranul sub formă de pulbere, întrucât pot fi adăugate mirodenii mai puțin costisitoare pentru creșterea greutății lui. O uscare insuficientă constituie un alt mod de a înșela, pentru a obține un preț mai mare. Într-adevăr, cu cât pulberea este mai umedă, cu atât ea cântărește mai greu. Iată de ce standardul ajută, de asemenea, la determinarea coeficientului de umiditate. În sfârșit, standardul prezintă recomandări privind ambalarea șofranului, pentru a îl proteja de orice contact exterior (https://standardizare.wordpress.com/2014/02/28/cum-recunoastem-sofranul-adevarat/).
Șofranul fals este similar din punct de vedere vizual cu filamentul de șofran adevărat, acesta fiind colorat în așa manieră încât să reproducă condimentul real. Tărâțele de porumb reprezintă unul dintre elementele care se încadrează în această categorie, acesta fiind disponibil pe scară largă. Tărâțele de porumb sunt colorate pentru a semăna cu șofranul, ceea ce poate duce in eroare necunoscătorii condimentului real. Imitația de șofran poate fi în întregime falsă sau poate avea câteva filamente de șofran pur adăugat șiret pentru a induce în eroare clienții.
Șofranul are o aromă și un gust care nu pot fi duplicate prin prepararea șofranului fals. Singurul lucru pe care șofranul fals îl poate copia este asemănarea fizică cu șofranul pur, astfel încât acesta să poată păcăli clienții să-l cumpere datorită aspectului care îi induce în eroare. De regulă, se adaugă culoarea șofranului real iar produsul rezultat se ambalează în recipiente din plastic o cantitate de 1 gram.
Există mai multe modalități prin care se poate depista șofranul contrafăcut. Una dintre metode este gustarea unui singur filament: dacă aroma care se simte este dulce, înseamnă că este vorba despre o imitație de șofran. O altă modalitate este plasarea în apă rece a filamentelor de șofran, timp de câteva minute. Șofranul pur va colora apa în galben, iar la recuperarea filamentelor din apa colorată, acestea vor avea aceeași textură și aspect colorat ca și înainte de adăugarea lor în lichidul rece. În cazul în care filamentele s-au decolorat complet sau rămân doar cu o culoare pală după scoaterea lor din apă, înseamnă că filamentele respective nu aparțin speciei Crocus sativus, prin urmare nu este șofran adevărat (http://www.travelindiasmart.com/saffron.php).
(https://c2.staticflickr.com/8/7276/6968481968_24e0d7f188_b.jpg)
Filamentele de șofran fals sunt mai groase și mai drepte, pe când stigmatele șofranului real sunt mai fine și varfurile celor trei filamente au formă de trompete. Șofranul fals eliberează, de obicei, pigmenți roșii-portocaliu, colorând apa destul de repede, în timp ce șofranul adevărat eliberează pigmenții lent, aceștia fiind de culoare galben-aurie (http://spicesanctuary.blogspot.ro/2012/07/will-real-saffron-please-stand-up.html).
https://herbiesspices.wordpress.com/2015/04/15/the-truth-about-saffron/
Șofranului pur îi poate lua cel puțin 15 minute până la o oră, pentru a elibera pigmenții aurii (https://herbiesspices.wordpress.com/2015/04/15/the-truth-about-saffron/).
Se pune un pic de șofran în câteva picături de acid sulfuric; un imediat culoarea albastră schimbă treptat la niolet și în cele din urmă să vin roșu adânc este produs (http://www.pua.edu.eg/Version2/Courses2/Pharmacy%20Courses/2008/Sophomore/PHR243/Lectures/Lec%203.Miscellaneous%20%20flowers.pdf).
Un semn sigur de fraudă o reprezintă și stilurile galbene care nu vin în continuarea stigmatelor roșii. De multe ori, șofranul fals miroase ca și scoarța de copac, parfumul distinct al șofranului real gâdila nasul chiar și printr-un strat de material plastic.
Șofranul se poate altera prin diferite modalități. Cele mai frecvente practici de falsificare a șofranului sunt următoarele:
(1) Falsificarea locului de origine;
(2) Amestecarea cu șofran vechi sau cu stiluri;
(3) Amestecarea cu stamine tăiate anterior și vopsite;
(4) Impregnarea cu substanțe pentru creștere în greutate (siropuri, miere, glicerină, uleiuri, hidroxid de potasiu, sare Peter, sare Glauber, sare Seignette, amidon, lactoză, glucoză etc)
(5) Părți ale altor plante cu sau fără putere de colorare (exemplu: petale de Carthamus tinctorius);
(6) Substanțe de origine animală (fibre de carne sărate și uscate);
(7) Fire de gelatină colorată; coloranți organici și materiale colorante derivate din gudron.
(http://www.seriouseats.com/2011/01/spice-hunting-saffron-how-to-use-guide.html).
http://saffron-crocuses.com/Safran/en/saffron/102-saffron-of-france-sativor-2015-2016-pure-premium-saffron-threads-first-grade-iso-3632-negin-a-sargol-a-mongra.html
Condiment:
Frumușeanu Daniela, Anastasiu Paulina, Fărnoagă Luminița Ruxandra – „Vopsirea cu plante tinctoriale între știință și artă”, Editura Universității din București, 2008;
Pârvu Constantin – „Enciclopedia plantelor. Plante din flora României”, Editura Tehnică, București, 2005;
Covaciu Daniela – „Șofranul – cel mai scump condiment din lume”, Universitatea Politehnică București, Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor, București, 2010;
***http://www.ijcasereportsandimages.com/archive/2013/012-2013-ijcri/001-12-2013-hamidpour/ijcri-00112201311-hamidpour-full-text.php
***http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/terapii-complementare/sofranul-tonicul-inimii-302120.html
*** http://www.ecuisine.ro/termen-culinar/sofran
*** http://www.culinar.ro/articole/farmacia-verde/sofranul-cel-mai-scump-condiment-din-lume
**** http://condimenteweb.ro/condimente/sofran-c167
***http://www.gatesterapid.ro/blog/cum-sa-folosesti-sofranul-la-gatit/
***http://www.hobbybucatar.ro/2014/11/ce-este-sofranul-si-la-ce-il-folosesti.html
*** https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ofran
*** https://standardizare.wordpress.com/2014/02/28/cum-recunoastem-sofranul-adevarat/
*** https://standardizare.wordpress.com/tag/iso-3632-22010/
***https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron#Spice
***http://homeguides.sfgate.com/types-crocus-sativus-60869.html
***http://www.kivahealthfood.com/products/spanish-saffron
*** https://erisaeverdeen.files.wordpress.com/2013/08/saffron-thread-and-powder.jpg
***http://www.idressitalian.com/en/food/milan-in-the-kitchen/
*** http://mobile-cuisine.com/did-you-know/bouillabaisse-fun-facts/
*** http://allrecipes.com/recipe/12728/paella-i/photos/2337092/
*** http://www.foodfor7stagesoflife.com/2011/06/mango-lassi.html
*** http://www.chartreuse.cz/images/chartreuse-bg-1.jpg
***http://www.leosimports.com.au/app/uploads/2015/10/Strega.jpg
*** http://golbargsaffron.com/wp-content/uploads/2015/12/h3.jpg
***http://www.slideshare.net/AllahDadKhan/production-technology-and-processing-of-saffron-crocus-by-mr-allah-dad-khan-former-director-general-agriculture-extension-kpk-province-pakistan?qid=eaa967d0-ee5e-4a82-90b3-10ef009cf10b&v=&b=&from_search=2
***https://it.wikipedia.org/wiki/Zafferano_dell%27Aquila
***http://sisaketsaffron.com/file/saffron-types.jpg
***http://www.florasaffron.com/product/product.html
*** http://www.spaincenter.org/azafran/fotos/campo-azafranal-9.jpg
*** http://taazakhabarnews.com/wp-content/uploads/2014/12/saffron-fields.jpg
***http://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/01140671.1997.9514002
***http://www.travelindiasmart.com/saffron.php
***http://spicesanctuary.blogspot.ro/2012/07/will-real-saffron-please-stand-up.html
***http://www.seriouseats.com/2011/01/spice-hunting-saffron-how-to-use-guide.html
***https://c2.staticflickr.com/8/7276/6968481968_24e0d7f188_b.jpg
***http://saffron-crocuses.com/Safran/en/saffron/102-saffron-of-france-sativor-2015-2016-pure-premium-saffron-threads-first-grade-iso-3632-negin-a-sargol-a-mongra.html
***https://herbiesspices.wordpress.com/2015/04/15/the-truth-about-saffron/
***http://www.femeia.ro/sanatate/sofranul-condimentul-regilor
*** http://www.condimente.ro/spices/sofran.htm
***http://www.pua.edu.eg/Version2/Courses2/Pharmacy%20Courses/2008/Sophomore/PHR243/Lectures/Lec%203.Miscellaneous%20%20flowers.pdf
DECOR
O altă utilizare a șofranului este aceea de scop decorativ deoarece arată foarte bine în grădini, cultivat în straturi sau în ghivece. Ȋnflorește toamna târziu (Covaciu, 2010). Crocus sativus se poate planta prin parcuri și grădini publice, singură sau în amestec cu alte flori care au aceeași perioadă de înflorire (Pârvu, 2005). Șofranul se regăsește și în grădinile botanice, grupate în rabate sau în organizarea colecțiilor de bulboase (Ardelean, Mohan, 2011).
(http://forums.gardenweb.com/discussions/2101729/saffron-crocus-sativus-harvest)
(http://www.americanmeadows.com/flower-bulbs/fall-flowering-crocus-flower-bulbs/saffron-crocus-kit#box-howtotab)
Speciile de bulboase cu înflorire de toamnă pot asigura un decor deosebit într-o perioadă când deja multe din florile anuale și-au încheiat ciclul de vegetație. Majoritatea acestor plante au cerințe mici față de factorii climatici, necesitând soluri ușoare, bine drenate. Ȋn tabelul de mai jos sunt prezentate câteva dintre speciile bulboase cu înflorire de toamnă:
Realizează efecte decorative deosebite atunci când sunt plantate în grupuri. Se poate cultiva și singură, împrăștiată pe peluze. Poate fi folosită și la decorarea apartamentelor, prin utilizarea de ghivece și jardiniere (Cantor și colab., 2007). Decorativă prin florile sale mari, erecte, liliachii, purpurii și chiar mov mai închis spre bază, cu striuri purpurii și gâtul păros, stigmat mare, galben-portocaliu-strălucitor. Ȋnmulțire prin bulbi și semințe într-un pământ nisipos îngrășat cu mraniță bine putrezită (Pârvu, 2005)
http://www.srgc.org.uk/bulblog/log2008/051108/log.html
http://www.growingwithplants.com/2011/11/my-arab-spring-saffron-crocus-arrives.html
http://www.growingwithplants.com/2011/11/my-arab-spring-saffron-crocus-arrives.html
http://offgridorganicfarm.blogspot.ro/2014/08/how-to-grow-saffron.html
http://www.saffroncorms.co.uk/links.html
Pârvu Constantin – „Enciclopedia plantelor. Plante din flora României”, Editura Tehnică, București, 2005;
Covaciu Daniela – „Șofranul – cel mai scump condiment din lume”, Universitatea Politehnică București, Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor, București, 2010;
Cantor Maria, Dumitraș Adelina, Zaharia Dumitru – „Plante bulboase utilizate în amenajări peisagistice”, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2007;
Ardelean Aurel, Mohan Gheorghe – „Enciclopedia plantelor decorative, vol. 2, parcuri și grădini”, Editura All, București, 2011
*** http://forums.gardenweb.com/discussions/2101729/saffron-crocus-sativus-harvest
***http://www.americanmeadows.com/flower-bulbs/fall-flowering-crocus-flower-bulbs/saffron-crocus-kit#box-howtotab
***http://www.srgc.org.uk/bulblog/log2008/051108/log.html
***http://www.growingwithplants.com/2011/11/my-arab-spring-saffron-crocus-arrives.html
***http://offgridorganicfarm.blogspot.ro/2014/08/how-to-grow-saffron.html
*** https://fairegarden.wordpress.com/2012/10/12/enter-saffron/
*** https://fairegarden.wordpress.com/2008/10/08/mad-about-saffron/
***http://www.saffroncorms.co.uk/links.html
MEDICINA
Sofranul este si un medicament, ale carui proprietati terapeutice au fost cunoscute inca din antichitate. Efectele sale sunt apreciate si astazi in medicina moderna (http://www.med-farm.ro/de-ce-este-sofranul-cel-mai-scump-condiment-din-lume/).
Valorile terapeutice ale sofranului le gasim mentionate in papirusul egiptean al lui Eber, scris cu 3.000 de ani i.Hr., iar pe peretii palatelor grecesti se picta in secolul al IV-lea i.Hr. modul de cultivare a sofranului (http://www.lovegan.ro/sofranul-mirodenie-si-leac-2/).
Medicul antic Dioscoride descrie în lucrarea sa „De materia medica” efectele benefice ale șofranului, calmant lejer al durerilor și inflamațiilor, stimulant al activității cardiace, halucinogen și afrodisiac. Popoarele din zona de nord-est a Asiei și din India îl foloseau ca un înlocuitor al opiului.
(http://exhibits.hsl.virginia.edu/hist-images/herbs/materia_medica.jpg)
Compusul chimic principal este reprezentat de safranal, o substanță fitochimică responsabilă de efectele terapeutice și de aroma șofranului. Celălalt produs conținut de șofran este crocina, care este un carotenoid responsabil de culoarea galbenă a șofranului, dar și de proprietățile antidepresive, antitumorale și afrodisiace ale șofranului (http://bookmag.eu/lecturi-inmiresmate-sofranul/).
Valoare medicinală au florile, mai exact spus stilele și stigmatele florilor de șofran (stilele și stigmatele sunt părți ale pistilului), din care se extrage o substanță galbenă ce conține uleiuri eterice cu miros specific. Din florile șofranului se prepară infuzie, pulbere și tinctură. Tinctura de șofran este un produs vestit (http://www.supereva.ro/info.asp?id=9199).
(https://www.pinterest.com/)
Condimentul întărește inima și ajută împotriva anemiei și a problemelor cauzate de suprasolicitarea organismului, micșorează nivelul colesterolului, dar și al trigliceridelor în cazul bolnavilor de inimă (Covaciu, 2010). Menține sănătatea inimii prin potasiul care ajută la menținerea tensiunii arteriale și ține la distanță bolile de inimă. Crocetina ajută la reducerea lipoproteinelor din fluxul sanguin, ajută la oxigenare și circulația sângelui și elimină plăcile arteriale de pe artere prevenind ateroscleroza. Luptă împotriva anemiei prin prezența fierului fiind important în formarea hemoglobinei și este un co-factor în producerea de globule roșii (http://www.cunoastelumea.ro/17-proprietati-miraculoase-ale-sofranului-condimentul-regilor/).
Macerat 24 de ore într-un pahar cu vin roșu, șofranul își dovedește proprietățile de afrodisiac. Are efecte rapide și durabile, cu excepția cazurilor când disfuncțiile organice sunt prea severe pentru a putea fi combătute cu astfel de stimulente. (http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/terapii-complementare/sofranul-mirodenie-medicament-535933.html).
Ȋn homeopatie, este utilizat pentru relaxare și împotriva depresiei (Covaciu, 2010). Șofranul conține 5-hidroxitriptofan, care stimulează fluxul sanguin către creier și produce serotonina, care îmbunătățește starea de spirit, reduce depresia și anxietatea (http://www.cunoastelumea.ro/17-proprietati-miraculoase-ale-sofranului-condimentul-regilor/). Ceaiul din șofran se folosește de multă vreme pentru a trata depresia. O cantitate mare din astfel de ceai are ca efect o stare de euforie. Conform unui studiu recent, șofranul are același efect cu Prozacul în tratarea depresiei moderate și ușoare (http://sanatate.bzi.ro/sofranul-9-calitati-terapeutice-ale-acestui-condiment-2593).
(www.pinterest.com)
(http://www.vosizneias.com/wp-content/uploads/2011/12/prozac1.jpg)
Șofranul se află în compoziția mai multor medicamente naturiste, fortificând uterul și ameliorând durerile provocate de menstruație. Dacă se depășește, totuși, doza recomandată, poate provoca avorturi spontane (Covaciu, 2010). Șofranul reduce intensitatea durerilor și durata acestora în timplul ciclului menstrual, scade nivelul de cortizol și stres și crește nivelul de estrogeni, la femeile care suferă de sindromul pre menstrual (PMS). (http://www.cunoastelumea.ro/17-proprietati-miraculoase-ale-sofranului-condimentul-regilor/)
Acționează ca un antispasmodic și este recomandat în tratarea răcelii (Covaciu, 2010). Ȋmbunătățește respirația: șofranul este utilizat în tratamentul astmului, tusei, tusei convulsive (măgărească) precum și ca expectorant. Șofranul ajută la curățarea căilor respiratorii înguste și reduce inflamația plămânilor, prevenirea și reducerea unui atac de astm sever. (http://www.cunoastelumea.ro/17-proprietati-miraculoase-ale-sofranului-condimentul-regilor/)
Fiert în lapte, șofranul combate răceala și durerea din corp. Cantitățile semnificative de vitamina B6, fier, mangan și potasiu face din șofran un remediu împotriva tusei și pieptului congestionat; previne, în același timp anemia, sinuzita, astmul (http://www.orientaltea.ro/blog/sofranul/).
(http://winosandfoodies.typepad.com/.a/6a00d8341c5f2153ef00e5520ab32b8833-800wi)
Luptă împotriva artritei: șofranul are proprietăți anti-inflamatorii, care produc o diminuare a durerilor articulare, reduc oboseala și inflamația musculară, reduce eroziunea osoasă ajutând țesuturile să elimine acidul lactic care se acumulează după efort fizic intens.
Masarea gingiilor cu șofran ajută la întărirea gingiilor, reduce durere și inflamațiile precum și umflăturile din gură și de pe limbă (http://www.cunoastelumea.ro/17-proprietati-miraculoase-ale-sofranului-condimentul-regilor/). Astfel, el poate însoți pasta de dinți în întreținerea și tratarea gingiilor și a rădăcinilor dinților. De pildă, se recomandă șofranul în frecțiile gingivale, pentru revigorarea gingiilor, precum și în calmarea unor dureri și corectarea unor anomalii din cavitatea bucală (http://www.supereva.ro/info.asp?id=9199). Acesta conține NF-B, o proteină capabilă de a activa mecanismele de apărare ale organismului care ajută la combaterea durerii. (http://www.clickpentrufemei.ro/Scapa-de-durere-artrita-si-inflamatii-cu-o-super-bautura_0_23875.html)
Pistilurile de șofran, macerate câteva ore în alcool, administrate pe stomacul gol înaintea petrecerilor, previne starea de beție și poate stopa abuzul de alcool (http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/terapii-complementare/sofranul-mirodenie-medicament-535933.html)
Șofranul mai este utilizat în: tratarea insomniei, durerilor de cap, infecțiilor urinare, ejaculării premature. Este recomandat în tratarea afecțiunilor de la nivelul rinichilor și în insuficiența hepatică.
Mai mult de atât, îmbunătățește circulația din organele care participă la digestie. Protejează membrana stomacului și a colonului și din acest motiv este recomandat pentru proprietățile sale de prevenire și tratare a colicilor gastrointestinale, precum și a acidității. Ȋn unele țări, este utilizat ca eupeptic, ajutând la stabilirea unei digestii normale (Covaciu, 2010). Infuzia de șofran (o jumătate de linguriță de șofran dizolvată într-un pahar cu apă fiartă) ușurează digestia și este un remediu naturist bun pentru cei care suferă de balonare sau constipație. După ce s-a răcit, bea jumătate din infuzie după masa de prânz și jumătate după cină (http://sanatate.bzi.ro/sofranul-9-calitati-terapeutice-ale-acestui-condiment-2593)
Tot în urma studiilor, a fost dovedit a fi un agent anti-aging, prin neutralizarea radicalilor liberi. Aceste proprietăți fac ca extractele de șofran să fie folosite ca antioxidanți în produse farmaceutice, cosmetice sau ca supliment alimentar.
Șofranul îmbunătățeste vederea, cercetătorii de la Centrul de Excelență ACR în Oftamologie și cei de la Universitatea L’Aquila, din Italia, au scos la iveală faptul că șofranul are efecte benefice asupra genelor care controlează performanța celulelor globului ocular. Ȋn plus, s-a mai discutat că șofranul ar proteja ochii de pericolul asociat cu lumina naturală, intensă. De asemenea, au mai afirmat că șofranul normalizează nivelul de acizi grași, din membrana celulară, făcând celulele mult mai rezistente (Covaciu, 2010). Șofranul conține carotenoizi care protejează organismul împotriva bolilor bătrâneții, cum ar fi degenerescența maculară și cataracta; este un scut împotriva radiațiilor solare nocive și reglează acidul gras al membranei celulare a ochilor (http://www.cunoastelumea.ro/17-proprietati-miraculoase-ale-sofranului-condimentul-regilor/). Testele realizate în cadrul Universității Sydney au arătat că acest condiment are capacitatea de a preveni degenerarea maculară și chiar de a o face să dea înapoi, aceasta fiind cea mai comună cauză a orbirii în cazul vârstnicilor, conform Daily Mail. În cadrul testelor, voluntarii italieni cu degenerare maculară care au primit câte o pastilă cu șofran, timp de 3 luni, și-au îmbunătățit considerabil vederea. Cei mai mulți au fost capabili, după acest tratament, să citească încă două linii de cifre și numere, ilizibile până atunci, la un control de vedere. Din păcate, însă, efectele tratamentului dispar odată ce condimentul dispare din dietă. Descoperirea vine în contextul în care în următorii 25 de ani, din ce în ce mai multe persoane vor suferi de degenerare maculară, după cum spun cercetatorii (http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/cancer/sofranul-te-poate-salva-de-la-orbire-993634).
Sofranul este cel mai eficient remediu natural pentru acnee, fiind demonstrat că vindecă rapid coșurile pe care le detestăm atât de mult. Nu are reacții adverse, conținut toxic și este un antioxidant și antiseptic extraordinar. Șofranul este specific medicinei ayurvedice, tradițională în India și este folosit de mii de ani în îngrijirea pielii (http://www.divahair.ro/frumusete/cosmetica/remedii_stramosesti_pentru_o_piele_frumoasa).
(http://safirsaffron.com/en/saffron-mask-and-beauty-skin/)
Medicamente care conțin șofran sunt folosite la tratarea acneei, a condiloamelor și a altor boli de piele. Șofranul vindecă arsurile și rănile superficiale, ajutând la regenerarea pielii. Vindecarea este spectaculoasă, țesutul se reface aproape fără urme ale arsurii (http://www.clicksanatate.ro/Leacuri-urimitoare-cu-sofran_0_1550.html). Conținutul antifungic și anti-bacterian din șofran îl face eficient în tratarea acneei, petelor și punctelor negre și împrospătează pielea obosită, șterge cearcănele de sub ochi, exfoliază pielea, stimulează circulația sângelui și previne ridurile (http://www.cunoastelumea.ro/17-proprietati-miraculoase-ale-sofranului-condimentul-regilor/). Șofranul este un ingredient important care intră în compoziția produselor cosmetice antirid (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ofran).
(http://cdn.shopify.com/s/files/1/0935/6434/products/saffron_lifting_gel_with_box_web_large.jpg?v=1438966083)
(http://n3.sdlcdn.com/imgs/a/o/k/Banjara-s-Saffron-Skin-Gel-SDL896888330-1-0b200.jpg)
Băile cu șofran sunt recomandate persoanelor care au suferit degerături. În prealabil trebuie consultat medicul, deoarece presupune o conduită medicală specială. În paralel cu tratamentul medicamentos, se pot face și băi cu șofran. În cazul în care degerăturile se semnalează la nivelul nasului și al urechilor se pot face tamponări pe aceste zone cu infuzie din șofran, care reface circulația sanguină (http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/terapii-complementare/sofranul-mirodenie-medicament-535933.html).
Șofranul amestecat cu lemnul dulce și laptele și aplicat pe porțiunile fără păr combate alopecia și stimulează creșterea părului.
Crocinul și safranalul din șofran inhibă creșterea tumorii cancerigene din organism prin proprietățile lor anticancerigene și anti-mutagene. Carotenoidele din șofran posedă proprietăți chimio-preventive, acționând împotriva cancerului de colon, ficat și cancer ovarian (http://www.cunoastelumea.ro/17-proprietati-miraculoase-ale-sofranului-condimentul-regilor/). Datorită conținutului de alcaloizi, șofranul este și un adevărat luptător împotriva tumorilor canceroase. În cazul în care este vorba de o tumoră la nivelul pielii, se pot face aplicații cu cataplasme, dar dacă tumorile sunt de natură internă, se recomandă a se consuma o cantitate foarte mare de ceai de șofran cu înghițituri mici( http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/terapii-complementare/sofranul-mirodenie-medicament-535933.html).
Recent, s-a dovedit ca șofranul are capacitatea de a controla apetitul emoțional și de a stimula secreția de serotonină din creier, ceea ce ii face pe oameni să mănânce mai puțin. Efectul la nivelul creierului este similar cu cel pe care îl produc carbohiodrații. Un studiu realizat în 2010 a dovedit că administrarea unor preparate care conțin șofran a dus la o pierdere în greutate foarte eficientă și sănătoasă, fără nici un fel de efecte negative. Nivelurile constantelor biologice au scăzut, iar starea de sănătate a subiecților s-a îmbunătățit. Pentru a ajunge la aceste efecte, sunt necesare 88-90 de miligrame de extract de șofran pe zi (http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/dieta/pilule-de-slabit-cu-extract-de-sofran-1155264).
(http://ecx.images-amazon.com/images/I/91E-2PQYHgL._SX425_.jpg)
Ȋn cadrul unui experiment realizat în Iran, mai mulți voluntari în vârstă de 55 de ani și peste aceasta vârstă, au primit zilnic o doză de 30 de miligrame de șofran, sub forma unei capsule, ori 10 miligrame de donezepil (medicament administrat în caz de Alzheimer), timp de 22 de săptămâni. S-a observat, la finele perioadei de monitorizare, că șofranul acționase întocmai ca și medicamentul administrat, însă cu mai puține efecte secundare, relatează EmaxHealth. Un alt studiu publicat în „Journal of Clinical Pharmacy and Therapeutics” a ajuns la concluzii similare, șofranul îmbunătățind funcțiile mentale ale suferinzilor de demență, în special Alzheimer, dar nu în stadiu avansat (http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/creier/sofranul-intarzie-declinul-mintal-si-pierderea-vederii-1053421).
De asemenea, studiile au arătat că este de mare ajutor bolnavilor care au trecut printr-un accident vascular cerebral. Ȋn cadrul testelor de laborator, realizate pe animale, s-a demonstrat că un compus din șofran ajută la regenerarea neuronilor, ajutându-i să supraviețuiască în caz de traumă majoră. Cercetătorii lucrează la un medicament pe bază de șofran. Când are loc un atac cerebral, creierul este privat de oxigen, ceea ce face ca unii neuroni să moară sau să aibă de suferit. Un astfel de tratament ar face ca neuronii supraviețuitori să se vindece, regenerând țesuturile (http://sanatate.bzi.ro/sofranul-9-calitati-terapeutice-ale-acestui-condiment-2593)
Oficializat în diverse ediții ale farmacopeei, pentru colorarea colixului în galben. Farmacodinamic este carminativ, spasmolitic, stimulent al sistemului nervos și emenagog. Favorizează eliminarea gazelor din intestin; suprimă spasmele; activează funcția nervoasă; provoacă apariția ciclului menstrual întârziat; stimulează inima prin tonificarea puterii de contracție a mușchiului cardiac, restabilind ritmul normal al bătăilor inimii. Se recomandă a fi folosită cu multă prudență, deoarece poate provoca accidente grave. Ȋn medicina populară, izolat, în unele zone, frunzele sunt folosite la tratarea hemoroizilor, în alte locuri pentru tratarea empirică a hepatitei (frunze de șofran în amestec cu măcrișul și stânjenelul galben).
Uz intern: Pentru stimularea digestiei, combaterea meteorismului (gaze intestinale) și ca stimulent al sistemului nervos, în unele țări se folosește infuzia 0,20 g/l sau tinctură 1:10. Ȋn România nu se admite în medicina cultă decât administrarea externă. Ȋn România, medicina tradițională practică tratarea hemoroizilor: infuzie, din ½ linguriță frunze de șofran, uscate și mărunțite, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. Se bea conținutul a două căni pe zi dimineața și seara.
Empiric, pentru tratarea hepatitei în faza de debut: tinctură, din frunze de șofran, măcriș proaspăt și stânjenel galben, în părți egale. Se lasă la macerat 5-7 zile. Se strecoară. Se ia câte o linguriță într-un pahar cu apă, cu 30 minute înainte de masă. Pentru stimularea digestiei, preparat din: T-ra Croci 2 p, T-ra Anisi 2 p, T-ra Chinae 1 p, T-ra Absinthii 0,5 p. Se administrează câte 20-30 picături înainte de masă. (Pârvu, 2005).
Ca uz intern se folosește pentru a scăpa de: depresie, isterie, tuse convulsivă, astm bronșic, dismenoree, amenoree, insuficiență ovariană, gută, febră, dureri lombare – sub formă de tinctură sau decoct. (Covaciu, 2010).
Uz extern: Pentru tratarea hemoroizilor: decoct, dintr-o lingură frunze uscate și mărunțite la 250 ml apă. Se fierbe 5 minute. Se strecoară. Băi locale de 3 ori pe zi, dintre care una seara, înainte de culcare (Pârvu, 2005). Ca uz extern are întrebuințări pentru: echimoze, flegmoane, conjunctivită, afecțiuni dentare – sub formă de extract, pulbere, tinctură (Covaciu, 2010).
Efecte secundare și precauții:
Consumat în cantități moderate, șofranul este benefic sănătății, însă dacă se depășește cantitatea de 100 de mg pe zi, poate duce la ulcerul stomacului. Ȋn plus, el poate subția sângele, așa că trebuie evitat înainte de o operație sau în cazul în care se iau anticoagulante;
Consumat în cantități mari, șofranul reduce nivelul de zahăr din sânge, fiind astfel deloc indicat pentru diabetici. Ideal este să nu sărim de o linguriță de șofran pe săptămână, recomandă un dietetician britanic (http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alimente/cand-superalimentele-sunt-nocive-1022321). Consumul de șofran în doze mari poate provoca hipomanie și poate avea efecte narcotice. http://www.medicinasanatate.ro/sofranul/
Supradozajul determină tromobocitopenie sau alte hemoragii puternice, diaree, colici abdominale, vărsături sau chiar deces (Covaciu, 2010).
Șofranul pare sigur pentru majoritatea oamenilor atunci cȃnd utilizarea sa ȋn scop terapeutic nu depǎșeste șase săptămâni. (http://www.exploremedicinetv.ro/tratamente/medicina-alternativa/proprietati-medicinale-sofran.html)
Reacții alergice: deși mai puțin frecvente la unele persoane, altele ar putea prezenta reacții de tipul uscăciune a gurii, anxietate, amețeli, somnolență, greață, modificare a apetitului și dureri de cap;
Otrăvire: șofranul în doze mari este nesigur și poate provoca intoxicații, îngălbenirea pielii, ochilor și mucoasele, vărsături; amețeli; diaree cu sânge; sângerare nazală, buze, pleoape și amorțeală și alte efecte secundare grave. Dozele de 12-20 de grame pot provoca moartea;
Sarcina: evitați doze mai mari decât ceea ce se găsește în mod normal în alimente. Cantități mai mari de șofran pot provoca contracții uterine care ar putea duce la avort spontan. Ideal, în timpul sarcinii, ar trebui evitat complet;
Tulburare bipolară: șofranul ar putea declanșa tulburări ale dispoziției, cum ar fi excitabilitate și comportament impulsiv (mânie), la persoanele cu tulburări bipolare. Strict interzis pentru pacienții care suferă de această afecțiune (http://www.cunoastelumea.ro/17-proprietati-miraculoase-ale-sofranului-condimentul-regilor/).
Covaciu Daniela – „Șofranul – cel mai scump condiment din lume”, Universitatea Politehnică București, Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor, București, 2010;
Pârvu Constantin – „Enciclopedia plantelor. Plante din flora României”, Editura Tehnică, București, 2005;
***http://www.divahair.ro/frumusete/cosmetica/remedii_stramosesti_pentru_o_piele_frumoasa;
***http://www.clicksanatate.ro/Leacuri-urimitoare-cu-sofran_0_1550.html
***http://www.cunoastelumea.ro/17-proprietati-miraculoase-ale-sofranului-condimentul-regilor/
***http://www.exploremedicinetv.ro/tratamente/medicina-alternativa/proprietati-medicinale-sofran.html
***http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/dieta/pilule-de-slabit-cu-extract-de-sofran-1155264
***http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/creier/sofranul-intarzie-declinul-mintal-si-pierderea-vederii-1053421
***http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alimente/cand-superalimentele-sunt-nocive-1022321
***http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/cancer/sofranul-te-poate-salva-de-la-orbire-993634
***http://www.supereva.ro/info.asp?id=9199
***https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ofran
***http://www.medicinasanatate.ro/sofranul/
***http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/terapii-complementare/sofranul-mirodenie-medicament-535933.html
***http://sanatate.bzi.ro/sofranul-9-calitati-terapeutice-ale-acestui-condiment-2593
***http://bookmag.eu/lecturi-inmiresmate-sofranul/
***http://www.clickpentrufemei.ro/Scapa-de-durere-artrita-si-inflamatii-cu-o-super-bautura_0_23875.html
***http://www.orientaltea.ro/blog/sofranul/
*** http://www.vosizneias.com/wp-content/uploads/2011/12/prozac1.jpg
*** http://exhibits.hsl.virginia.edu/hist-images/herbs/materia_medica.jpg
*** https://www.pinterest.com/
*** http://winosandfoodies.typepad.com/.a/6a00d8341c5f2153ef00e5520ab32b8833-800wi
*** http://safirsaffron.com/en/saffron-mask-and-beauty-skin/
***http://cdn.shopify.com/s/files/1/0935/6434/products/saffron_lifting_gel_with_box_web_large.jpg?v=1438966083
*** http://n3.sdlcdn.com/imgs/a/o/k/Banjara-s-Saffron-Skin-Gel-SDL896888330-1-0b200.jpg
*** http://ecx.images-amazon.com/images/I/91E-2PQYHgL._SX425_.jpg
***http://www.med-farm.ro/de-ce-este-sofranul-cel-mai-scump-condiment-din-lume/
*** http://www.lovegan.ro/sofranul-mirodenie-si-leac-2/
Legende despre apariția șofranului
Trei povesti despre nasterea brindusei vin din Grecia. Se spune ca floarea ar fi aparut atunci cand temuta vrajitoare Medeea a varsat cateva picaturi din elixi-rul sau de viata lunga; picaturile bauturii fermecate s -au preschimbat in flori de brandusa, cand au atins pirnantul.
Mai sunt și alte părreri care sustin că florile au aparut pe locul unde cuplul zeiesc suprem, Hera si Zeus a celebrat noaptea nuntii. In sfârșit, se mai povestește că zeul Hermes si-a rănit din greșeală prietenul, pe Crocus (Crocus sativus fiind numele științific al plantei) și sângele acestuia a „înflorit” pe pământ în chip de brândușă. Mareș Antonia – „Cartea florilor”, Editura Cartea de buzunar, București, 2004;
Una dintre legendele din mitologia greaca spune ca sofranul ar fi aparut ca urmare a ranirii frumosului muritor Krocos de un disc aruncat de zeul Hermes. Se pare ca picaturile de sange ce s-au prelins ar fi cazut peste o floare de culoare mov aprins, floare ce avea trei stigmate caramizii: al delicatetei, al innoirii si al revigorarii. http://www.lovegan.ro/sofranul-mirodenie-si-leac-2/
Simbolism
Istorie
Potrivit lui Teophrast, sclavii mancau bulbi de brandușă cand, suparați din diverse cauze pe stapani, voiau sã chiuleasca pe motiv de boala. Daca se credea ca brandup contine unele substante nu tocmai benefice, ea era totodata și sursa tratamentului gutei. De altfel, medicina de azi a redescoperit un important alcaloid pe care îl conține floarea, folosit pentru tratarea hepatitei cronice, leucemiei, cirozei. Pentru cã alcaloidul respectiv nu a putut fi înca produs pe cale chimica, el se extrage înca din bulbi de brandușă.
Prima mențune a șofranului datează din 1500 î.Hr. și se afla pe un papirus egiptean; mai exista o inregistrare, tot veche, la evreii din vremea regelui Solomon. Se pare ca regina Cleopatra folosea șofranul ca pe un elixir de dragoste. Ȋn Grecia, facea parte din mancarea mirilor și era, de asemenea, prezent in casele hetairelor (curtezanele oficiale). Ȋn Tyr, cu șofran se vopseau valurile mireselor, iar in India – veșmintele calugarilor budiști. Pentru indieni, șofranul a jucat un rol important in medicina Ayurveda. Ȋn Creta, ca și in Egipt, șofranul servea ablutiunilor ritualice. Spaniolii îl utilizau ca anestezic. In Evul Mediu, pentru englezi, era cea mai populara planta-condiment, dar nu pentru cã era ieftina (dimpotriva!), ci pentru cä era considerata aducatoare de belșug.
O poveste locala arata cä un pelerin a adus intr-un oraș englez trei bulbi de brandușa, ascunși intr-un băț golit pe dinduntru. I-a plantat și, după ce florile au rasarit, orașul a devenit dintr-o data foarte prosper, locuitorii imbogatindu-se de pe o zi pe alta. Astfel cã orașele din jur, afland secretul lor, au cultivat și ele brandușe. Si tot așa, până ce brandușa s-a impraștiat prin toată Anglia. Ce uita sa spună aceasta legenda este cauza, simpla de altfel, a imbogatirii oamenilor din oraș. Sofranul, obtinut din brandușe, este unul dintre cele mai scumpe condimente din lume; localnicii s-au imbogatit prin vanzarea lui. Ȋn Renaștere, Venetia devenise centrul comercial al șofranului, pe atunci, el valora greutatea sa in aur. Și acest lucru este de înțeles, dacă ținem cont de faptul că, pentru a obtine un kilogram de șofran, este nevoie de 150.000 de flori. Din fericire, un singur gram ajunge pentru parfumarea a treizeci de mese. Ȋn cinstea acestui pretios condiment exista astazi, in Franta, un muzeu numit „Casa $ofranului".
Cod floral
Bineinceles ca „floarea Sfântului Valentin" nu putea fi decât o floare a dragostei, deși prima ei utilizare avea scopuri terapeutice. Tocmai de aceea brandua mai inseamna indemnul de a depași o suferință afectiva. Dăruita unei fete, ea vrea sä spună: „Uită. trecutul și gandește-te la viitor". Invers, poate spune in numele celei ce o ofera: „Mi-e frica de o relatie, dar pot risca pentru tine". Brandușa este floarea logodnelor, a nuntilor, a nașterilor (Mareș, 2006).
Mareș Antonia – „Cartea florilor”, Editura Cartea de buzunar, București, 2004;
*** http://www.lovegan.ro/sofranul-mirodenie-si-leac-2/
MORFOLOGIE
În cazul speciilor perene hemicriptopyte mugurii care asigură reluarea vegetației în fiecare an sunt amplasați pe rădăcinile plantei sau la nivelul coletului, atât rădăcinile cât și coletul fiind organe cu conformație normală, întâlnite la toate tipurile de plante. Spre deosebire de speciile perene hemicriptophyte, în cazul speciilor geophyte, mugurii care asigură supraviețuirea plantelor în timpul perioadei de repaus și reluarea vegetației sunt amplasați pe formațiuni subterane îngroșate, depozitare de substanțe de rezervă. (Toma, 2010)
Șofranul este plantă erbacee, perenă, cultivată, ce poate atinge 30 – 40 cm în înălțime.
http://www.paradisulverde.com/sofran-planta-desen/
Crește din bulbi numiti `cormus` și aparține speciei Crocus. (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ofran)
Planta cu tuberobulb mare, globulos, de obicei turtit, în interior alb, la exterior brun – roșcat (Cantor și colab., 2007)
Tuberobulbii sau cormii diferã morfologic de bulbi fiind lipsiți de frunzele îngroșate, depozitare de substanțe de rezervã. Sediul depozitãrii primare a substanțelor de rezervã îl constituie discul bazal care este mult îngroșat, asemãnãtor unui tubercul de cartof, cu noduri și internoduri distincte în partea superioarã și rãdãcini embrionare în partea inferioarã.
La nivelul nodurilor sunt prezenți muguri dintre care 1–2, situați în partea apicalã dau naștere tulpinilor aeriene cu frunze și flori; ceilalți muguri rãmân în stare dormindã și constituie o rezervã în caz de accidente.
La baza tulpinilor florale (deasupra tuberobulbului din care au luat naștere) se formeazã în decursul perioadei de vegetație 1–2 tuberobulbi noi, de înlocuire, dintre care cel mai adesea, unul singur este florifer în anul urmãtor. La baza tuberobulbilor mari de înlocuire se formeazã numeroși tuberobulbi mici (tuberobulbili sau cormeli).
Tuberobulbilii au nevoie de 2–4 ani de culturã pânã ajung la dimensiunea de tuberobulbi floriferi; Acesta se poate forma la subsioara unei frunze (Colchichum sp.) sau la vârful tuberobulblului mamă (Crocus sp.). Tuberobulbii sunt înconjurați la exterior de una sau mai multe tunici uscate, pergamentoase cu rol de protecție împotriva factorilor exogeni (Toma, 2010).
Un corm supraviețuiește pentru un sezon, producând prin această diviziune vegetativă de până la zece "cormlets", care se pot dezvolta în noi plante în sezonul următor. [17] compacte cepe sunt globulele mici, maro care pot masura la fel de mare ca 5 cm (2,0 in) in diametru, au o bază plată, și sunt învăluită într-un covor dens de fibre paralele; această haină este denumit în continuare "tunica corm". Cepele poartă, de asemenea fibre verticale, subțire și de plasă, care cresc până la 5 cm deasupra gâtului plantei (https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron).
http://www.srgc.org.uk/bulblog/log2006/230806/log.html
http://www.srgc.org.uk/bulblog/log2006/230806/log.html
http://jkmpic.blogspot.ro/search/label/Saffron%20seeds
https://ca.wikipedia.org/wiki/Safr%C3%A0#/media/File:Safr%C3%A0_(Crocus_sativus)_corms..JPG
http://www.itmonline.org/articles/saffron/saffron.htm
http://sofrehkhune.com/
http://skillcult.com/blog/2014/09/13/saffron-dreams-musings-and-experiments-in-growing-saffron
http://www.pacificbulbsociety.org/pbswiki/index.php/CrocusCompared
Rădăcini contractile. Au capacitatea de a se scurta (uneori până la 40% din lungimea lor) după terminarea creșterii lor în lungime. Scurtarea se datorează micșorării dimensiunilor celulelor scoarței interne. Scoarța externă, alcătuită din elemente care nu se mai pot micșora, se încrețește. Rădăcinile contractile au un aspect exterior încrețit. Sunt caracteristice geofitelor și criptofitelor. Rolul rădăcinilor contractile: fixează mai bine planta în sol (Polygonatum odoratum – pecetea lui Solomon); etalează mai bine frunzele în cazul plantelor cu rozete foliare (Leontodon sp. – capul/potcapul călugărului, Plantago media – pătlagină, Taraxacum officinale – păpădie); servesc la adâncirea în sol a plantulelor, bulbilor, tuberculilor pentru ca rădăcinile să se dezvolte în cele mai bune condiții sau în vederea trecerii acestora peste perioada de iarnă
(http://ebooks.unibuc.ro/biologie/asarbufinal/7.htm).
Fiind o plantă erbacee perenă și cu dimensiuni mici, tulpina șofranului e consistentă, ușor lemnificată și se ramifică în partea superioară (http://www.gorjeanul.ro/sanatate-2/plante-medicinale-din-farmacia-domnului-sofranul-si-remediile-sale-de-exceptie-inclusiv-in-cancere).
Frunzele sale sunt lungi și înguste. Frunzele, care sunt asemănătoare firelor de iarbă, cresc în același timp în cazul unei umidități accentuate și după deschiderea florii pe timp de secetă, aceasta fiind o regulă generală de la care abateri există, Crocusul fiind o plantă capricioasă. (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ofran). Frunze drepte, înguste, ciliate pe margine și pe nervură (Pârvu, 2005).
după înflorire, frunzele de plante apar în toamna târziu sau iarna și persistă până la primăvară. frunzele sunt stemless (ele sunt lipsite de tulpină), învelite, cu margini ciliate înguste, de culoare verde închis. frunzele sale sunt caracterizate printr-o linie albă longitudinală în mijloc. într-o instalație de șofran, pot exista intre 4 Abd 10 frunze, foarte înguste și lungi, de aproximativ 2 mm lățime și 10 -20 cm lungime.
frunzele plantei sunt folosite pentru nutrețuri pentru animale (ovine și caprine). Studiile științifice au constatat că acest aliment prezintă o digerabilitate bună și crește secrețiile din lapte de rumegătoare. cu toate acestea, este necesar să-l completeze cu proteine pentru a îmbunătăți calitatea acesteia
(http://www.botanical-online.com/english/saffron.htm#).
http://www.pacificbulbsociety.org/pbswiki/index.php/CrocusCompared
Planta crește până la o înălțime de 20-30 cm (8-12 in), si varza de 5-11 frunze alb și non-fotosintetice, cunoscut sub numele de cataphylls. Aceste structuri de tip membrană cum ar acoperi și proteja 5 până la 11 frunze adevărate Crocus ca ei mugurilor și se dezvolta. Acestea din urmă sunt subtiri, drepte, și lama ca frunzele frunze verzi, care sunt de 1-3 mm în diametru, care fie se extinde după ce florile s-au deschis ("hysteranthous") sau de a face acest lucru simultan cu inflorite lor ("synanthous"). cataphylls C. sativus sunt suspectate de unii să se manifeste înainte de a înflorit atunci când planta este irigat relativ devreme în sezonul de creștere (https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron).
http://www.alamy.com/stock-photo/cormous-crocuses.html
Florile sunt violete, cu linii purpurii. Din septembrie până în noiembrie, planta produce flori albastre-violet, cu pistile lungi, roșii. Stigmatele roșii conțin uleiuri esențiale, substanțe amărui și colorant galben.
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ofran
Sofranul este o planta care infloreste toamna, in octombrie si noiembrie. Florile de un violet intens, spectaculoase, contin fiecare cate trei stigmate rosii, de pe care se extrage sofranul (http://gradina.acasa.ro/plante-de-gradina-113/sofranul-o-planta-folositoare-pentru-gradina-ta-164034.html).
După ce noile flori de plante și formele de bulb din anul următor, partea mai sus-sol a planta moare. Înflorite începe la a 3-a sau a 4-a săptămână din octombrie și continuă până în jurul datei de 15 noiembrie.
Cea mai importantă parte a florii de șofran (Figura 1) este organul său sexual feminin, compus dintr-un ovar, ovar țeavă și un stigmat în trei părți (de asemenea, numit stil). Stigmatul, roșu închis la culoare, este împărțit în trei piese numite filamente, 2,5-3,5 cm lungime, cu un aspect fibros. Partea masculină a șofranul floare, stamine, sunt jumătate din dimensiunea stigmatelor, ele sunt galbene adânci și nu au nici o valoare culinară și sunt, prin urmare, mult mai puțin costisitoare. (http://www.mdpi.com/1420-3049/13/5/1135).
până de curând, după colectarea stigmatele florii, valoarea nutritivă a altor părți ale plantei a fost respinsă. Studiile recente au aratat ca petale de sofran contin cantitati mari de antociani. sofranul este considerată în industrie ca o potențială sursă de colorant alimentar, de asemenea, nu este toxic pentru sănătate
spre deosebire de alte flori de același gen, florile brândușe nu se închide în timpul nopții.
florile sunt deschise pentru doar două sau trei zile. Se spune că stigmatele trebuie să fie recoltate dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui.
(http://www.botanical-online.com/english/saffron.htm#).
Florile sunt odorante, cu perigon din 6 lacinii alungit – eliptice, păroase la partea inferioară; androceu din 3 stamine cu filamente albe și antere galbene; gineceu cu ovar inferior, trilocular; stil filiform, lung de 10 cm, terminat cu un stigmat trifidat, portocaliu – roșu (Pârvu, 2005).
Șofranul are un parfum inconfundabil de mosc și miere. Staminele acestei plante au un gust plăcut, pătrunzător, de pământ reavăn, dar iute în același timp, ușor amar și persistent (Benes, 2012)
Axele sale florale, sau structuri de flori purtătoare, bracteole urs sau frunze de specialitate, care încolțesc din floare tulpini; acestea din urmă sunt cunoscute sub numele codițe. [2] După aestivating în primăvară, planta trimite sus sale frunze adevărate, fiecare până la 40 cm (16 inch) lungime. În toamna, apar muguri violet. Numai în luna octombrie, după ce cele mai multe alte plante cu flori au lansat semințele lor, nu se dezvolta florile sale strălucit hued; Acestea variază de la o nuanță pastel lumina de liliac la un mov mai întunecat și mai striată. [19] Florile posedă un parfum dulce, asemănător cu mierea. La înflorire, plantele medie mai mică de 30 cm (12 inch) în înălțime. [20] Un stil cu trei componente iese din fiecare floare. Fiecare dinte se termină cu un roșu aprins viu stigmat 25-30 mm (0.98-1.18 in) in lungime (https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron).
Fiecare stigmat este de aproximativ 25mm. în lungime și are forma un tub lung, îngustează la baza, în cazul în care se alătură stilul, dar lărgirea spre extremitatea superioară. Buzele tubului sunt neregulat crestate și marja este papillose. Stigmatelor sunt fie singur sau atașat la trei la o mică porțiune din pal stil galben. boabe de polen sunt adesea găsite pe stigmat, ei sunt sferice aproximativ 100 μ în diametru, aproape netedă, cu foarte proiecții fine (http://www.pua.edu.eg/Version2/Courses2/Pharmacy%20Courses/2008/Sophomore/PHR243/Lectures/Lec%203.Miscellaneous%20%20flowers.pdf).
plantă Crocus conține 3 stamine galbene, care sunt organul masculin al florii. ele conțin saci de polen (antere) care pot fi comercializate ca colorant și în scopuri aromatice. http://www.botanical-online.com/english/saffron.htm#
http://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-image-saffron-flower-parts-image27769106
http://www.spaincenter.org/tvi/turismo-viajes/espana/castilla-la-mancha/albacete/albacete-provincia/santa-ana/item/2319-festival-azafran-santa-ana-fotos
https://soilandcellar.wordpress.com/tag/crocus-sativus/
http://www.sciencephoto.com/media/27166/view
fructul este o capsulă trioculară de dimensiuni reduse și culoare albă (http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/sofranul-crocus-sativus-11846324/).
În timp ce unele specii de Crocus pot fi produse din ambele semințe și coarmele lor, din moment ce polenul șofran este autotriploid (2n = 24), este steril [14], astfel încât florile sale frumoase nu se pot produce semințe și propagare este posibilă numai prin intermediul cepelor, ceea ce face ca cultivarea sa în continuare problematică (http://www.mdpi.com/1420-3049/13/5/1135).
Este o formă triploida sterilă, ceea ce înseamnă că trei seturi de cromozomi omoloage compun complement genetice fiecare specimen lui; C. sativus are opt organisme cromozomiale pe set, pentru a face 24, în total [2] Fiind steril, florile violet de C. sativus nu reușesc să producă semințe viabile.; reproducerea depinde de asistența umană: grupuri de cepelor, subterane, bulb-cum ar fi, organele care depozitează amidon, trebuie să fie dezgropat, divizat, și replantate. https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron
http://www.mjsurf-art.com.au/htmlfiles/MMSaffron.html
Florin Toma – Floricultura – curs pentru Învățământul la distanță, Atelierele AMC ale USAMV București, 2010.
Cantor Maria, Dumitraș Adelina, Zaharia Dumitru – „Plante bulboase utilizate în amenajări peisagistice”, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2007;
Pârvu Constantin – „Enciclopedia plantelor. Plante din flora României”, Editura Tehnică, București, 2005;
Benes-Oeller Margit – „Grădina înmiresmată”, Editura Casa, Oradea, 2012;
***https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ofran
***http://ebooks.unibuc.ro/biologie/asarbufinal/7.htm
***http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/sofranul-crocus-sativus-11846324/
***http://gradina.acasa.ro/plante-de-gradina-113/sofranul-o-planta-folositoare-pentru-gradina-ta-164034.html
***http://www.paradisulverde.com/sofran-planta-desen/
***http://www.gorjeanul.ro/sanatate-2/plante-medicinale-din-farmacia-domnului-sofranul-si-remediile-sale-de-exceptie-inclusiv-in-cancere
*** http://www.mdpi.com/1420-3049/13/5/1135
*** https://en.wikipedia.org/wiki/Saffron
***http://www.pua.edu.eg/Version2/Courses2/Pharmacy%20Courses/2008/Sophomore/PHR243/Lectures/Lec%203.Miscellaneous%20%20flowers.pdf
*** http://hedgerowrose.com/annuals-perennials/bulbs/2011/11/21/crocus-sativus/
*** http://www.srgc.org.uk/bulblog/log2006/230806/log.html
*** http://jkmpic.blogspot.ro/search/label/Saffron%20seeds
***https://ca.wikipedia.org/wiki/Safr%C3%A0#/media/File:Safr%C3%A0_(Crocus_sativus)_corms..JPG
*** http://www.itmonline.org/articles/saffron/saffron.htm
*** http://sofrehkhune.com/
*** http://skillcult.com/blog/2014/09/13/saffron-dreams-musings-and-experiments-in-growing-saffron
*** http://www.pacificbulbsociety.org/pbswiki/index.php/CrocusCompared
***http://www.pacificbulbsociety.org/pbswiki/index.php/CrocusCompared
***http://www.alamy.com/stock-photo/cormous-crocuses.html
***http://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-image-saffron-flower-parts-image27769106
***http://www.mjsurf-art.com.au/htmlfiles/MMSaffron.html
***http://www.botanical-online.com/english/saffron.htm#
***http://www.spaincenter.org/tvi/turismo-viajes/espana/castilla-la-mancha/albacete/albacete-provincia/santa-ana/item/2319-festival-azafran-santa-ana-fotos
***https://azafranmendoza.wordpress.com/el-cultivo/descripcion-de-la-planta/
***https://www.flickr.com/photos/azafran-la-flor/5339420127/
***https://soilandcellar.wordpress.com/tag/crocus-sativus/
***http://www.sciencephoto.com/media/27166/view
Ecologie
Șofranul este o plantă cu diferențe ecologice, fiziologice și fenologice mari în comparație cu alte plante cultivate convențional. Aceste diferențe pot fi clasificate astfel:
• Florile apar înainte de dezvoltarea altor organe ale plantei, acest proces depinzând de rezervele de alimente depozitate în cormi;
• Începutul perioadei de înflorire coincide cu temperatura rece, în toamnă, în timp ce în cazul celor mai multe alte plante cultivate, această perioadă începe cu sezonul cald și umed;
• Randamentul economic în cazul celor mai multe plante convenționale, este reprezentat de către organele vegetative, semințe, rădăcini sau flori ca un întreg; în timp ce la șofran doar o mică parte a florii – stigmatul, reprezintă randamentul economic. (Kafi și colab, 2006).
Sofranul prospera in Marea Mediterană, America de Nord Chaparral unde climatul este cald si uscat cu briza de vara, dar rezista si la temepraturi scazute de -100C si zapada pe perioada scurta. In cazul in care nu se cultiva in medii umede este nevoie de irigare, de exemplu in regiunea sau in regiunile de cultivare a sofranului în Grecia și Spania unde sunt mult mai uscate. (Covaciu, 2010)
Temperatura
Deși șofranul se dezvoltă bine în zonele cu climă temperată și uscată, creșterea vegetativă coincide cu temperature rece și valorile de inghețare. De obicei, temperatura maximă pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie în părțile sudice ale Khorasanului (principala zonă de creștere a șofranului în Iran) nu depășește 20 °C, în timp ce temperatura minimă ajunge la 0°C.
Temperatura de bază pentru șofran nu a fost notată în literatura de specialitate, dar Javanmard și colab. au notat temperatura minimă tolerată de această plantă la -18°C. Cu toate acestea, populațiile locale de șofran în Torbate Hydarieh, zona extremă de nord pentru producția de șofran în Khorasan, tolerează temperatura scăzută de până la -22°C. Deoarece înflorirea se desfășoară, în principal, în funcție de condițiile din sol, temperatura solului joacă un rol important în producția florilor de șofran. Adâncimea la care se recomandă să se planteze cormul este, în mod normal, în straturile mai adânci ale solului (15 cm). Aceasta poate fi asociată cu o variabilitate scăzută a temperaturii solului la această adâncime
Irigarea
Dezvoltarea începe odata cu ploaia din toamna și creșterea vegetativă se încheie cu terminarea precipitațiilor din primăvară. Apa furnizată de precipitații este utilizată în mod eficient. Pe de altă parte, deoarece necesarul de apă pentru alte plante este scăzut în timpul iernii, nu există nici o competiție cu șofranul pentru necesarul apei de-a lungul acestui timp. Cu toate acestea, irigarea inițială în toamna și la începutul verii, care sunt cele mai importante pentru înflorire plantei de șofran, se bazează pe concurență cu alte culturi de plante diferite. În astfel de cazuri, se acordă prioritate șofranului, datorită valorii sale economice ridicate. Deși cerința de apă este scăzută în cazul șofranului, carența de apă afectează randamentul, creșterea și dezvoltarea plantei (Kafi și colab, 2006).
Solul
Solul optim pentru productivitate trebuie sa fie bine irigat, argilo-calcaros cu continut organic bogat. Pentru imbunatatirea organica se folosesc 20-30 tone de gunoi de grajd la 1 hectar de sol (Covaciu, 2010)
Șofranul poate fi cultivat într-o gamă largă de soluri, cu structura moderată și infiltrare bună; sunt de preferat solurile argiloase, silicioase, feruginoase și cele cu conținut ridicat în sulfat de calciu. Având în vedere faptul că solurile bogate în calciu conțin o mare cantitate de materie organică, acest tip de sol este recomandat pentru cultivarea plantei de șofran. Barshad susține că deficiența de carbonat de calciu în soluri, poate avea un impact negativ asupra productivității de șofran. Carbonatul de calciu are un rol foarte important în absorbția de oligoelemente de către planta de șofran.
Solurile cu un nivel de umiditate ridicată și starea de inundație nu sunt potrivite pentru producția de șofran, din cauză că duce la descompunerea cormilor. Șofranul absoarbe o cantitate mare de nutrienți. Fiecare kg de substanță uscată totală din plantele de șofran elimină 12 grame de azot (N), 3 grame de fosfor (P) și 22 grame de potasiu (K) din sol. Sursa nutrienților este, de assemenea, importantă.Azotul din amoniu are un efect negative asupra dezvoltării plantei de șofran, în timp ce azotul din azotat are un impact pozitiv asupra randamentului florilor de șofran.
Studii legate de Micorize a arătat prezența ciupercilor VAM (Vesicular Arbuscular) pe rădăcinile de șofran. Numărul de spori la 10 grame de sol a fost între 13 și 52, cu cea mai mare apariție în lunile decembrie – ianuarie. Potrivit acestui studio, cormii inoculați cu spori, a dus la o creștere mai amplificată a cormilor de șofran (Kafi și colab, 2006).
Lumina
Planta este iubitoare de lumina si are preferinta pentru partea sudica spre nord, iar perioada propice pentru plantare are loc in luna iunie. Bulbii se planteaza la 7-15 cm sub suprafata solului, astfel incat sa fie slab vizibile la suprafata pentru rezultate optime, plantarea la alte adancimi duce la obtinere slab calitativa a florilor. Totusi adancimea la care se face plantarea difera de la o zona la alta de cultivare, de exemplu in Italia se planteaza la o adancime de 15 cm si randurile la 2-3 cm distanta. Adancimea la care se face plantarea si distanta dintre bulbi, pe langa conditiile de clima, sunt factori importanti care influenteaza productivitatea. Cultivatorii greci, marocani sau spanioli au adaptat conditiile la specificul zonei lor. (Covaciu, 2010)
Covaciu Daniela – „Șofranul – cel mai scump condiment din lume”, Universitatea Politehnică București, Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor, București, 2010;
Kafi M., Koocheki A., Rashed M. H., Nassiri M. – „Saffron (Crocus sativus) Production and processing”, Editura Science Publishers, USA, 2006;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Primii coloranți organici utilizați, au fost produse naturale de origine vegetală și numai în mică măsură de origine animală. Numărul compușilor… [305310] (ID: 305310)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

