VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC BALNEAR ÎN JUDEȚUL SIBIU [305200]

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR :

CONF.UNIV.DR. MARIUS LUNGU

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC BALNEAR ÎN JUDEȚUL SIBIU

COORDONATOR :

CONF.UNIV.DR. MARIUS LUNGU

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

CUPRINS

Introducere

Capitolul I – [anonimizat] a [anonimizat]

2.1. Scurt istoric al dezvoltării turismului balnear în România

2.2. Legislația privind turismul balneoclimateric(Legi, ordonanțe și hotărâri de guvern)

2.3. Factorii naturali de cură

2.4. Oferta turistică balneară în România

2.5. Analiza SWOT a [anonimizat]

3.1. Prezentarea stațiunii Bazna

3.1.1. Istoricul stațiunii

3.1.2. Factorii naturali terapeutici

3.2. Prezentarea stațiunii Ocna Sibiului

3.2.1. Localizarea și caracterizarea stațiunii

3.2.2. Istoricul stațiunii

3.2.3. [anonimizat]

3.2.4. Potențialul turistic natural și antropic

3.2.5. Factorii naturali terapeutici

3.2.6. Indicații și contraindicații ai factorilor naturali de cură

3.3. [anonimizat] a stațiunii Ocna Sibiului

3.3.1. [anonimizat] a Complexului balnear Ocna Sibiului

3.3.2. [anonimizat] a Complexului balnear Ocna Sibiului Ștrand

3.3.3. [anonimizat] a Centrului de agrement pentru tineret Ocna Sibiului

3.3.4. [anonimizat] , modernizare și dezvoltare a turismului balneoclimateric în județul Sibiu .

4.1. Identificarea unor posibile forme de turism

4.2. Strategii de dezvoltare

Capitolul V – [anonimizat] .

Printre numeroasele forme de turism , o [anonimizat] o treime din rezervele de apă minerale ale Europei .

Astfel sunt cunoscute și omologate peste 400 de localități și peste 2000 [anonimizat] a [anonimizat] .

1[anonimizat] , [anonimizat] , [anonimizat] a [anonimizat] , sportiv(de vară și de iarnă).

[anonimizat] a [anonimizat] , cum ar fi reumatismul . [anonimizat] o infrastructură specializată și de dotări speciale ([anonimizat] , saună , băi , nămol) , precum și de personal calificat 1 .

În lucrare vor fi prezentate aspecte ale turismului balnear în România , turismul balnear în județul Sibiu la momentul de față , modalități de valorificare a turismului balnear în județ , concluzii și propuneri , precum și o prezentare fizico-geografică a județului Sibiu .

1 – ELENA TEODOREANU , OVIDIU GACEU – TURISMUL BALNEOCLIMATERIC ÎN ROMÂNIA(pagina 14) .

CAPITOLUL I

PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICĂ A JUDEȚULUI SIBIU

POZIȚIE GEOGRAFICĂ

Județul Sibiu(Figura nr.1.) face parte din Regiunea Centru alături de alte județe precum Alba , Brașov , Covasna , Harghita și Mureș . Acesta este străbătut de Munții Făgărașului , Cibinului și Lotrului la o distanță de 273 km de București . Din punct de vedere administrativ , este organizat în două municipii , 53 de comune și 126 de sate(Figura nr.3.) . Stațiunea Păltiniș se găsește la 37 de km distanță de centrul municipiului , iar lacul Bâlea la aproximativ 75 km distanță de oraș . Județul se încadrează în coordonatele :

Între 45.28” și 46.17”(Figura nr.2.) latitudine nordică , iar ca și localități extreme cuprinde Satul Porod, Satul Paltin și Comuna Boița .

Între 23.35” și 24.57”(Figura nr.2.) longitudine estică , localitățile extreme fiind Comuna Jina și Satul Țeline .

Figura nr.1. – Hartă detaliată a județului Sibiu (Sursa – https://pe-harta.ro/judete/Sibiu.jpg)

Figura nr.2. – Harta coordonatelor în care se situează județul

Sibiu (Sursa -https://ro.wikipedia.org/wiki/Sibiu#/media/Fi%C8%99ier:Romania_Sibiu_Location_map.gif)

Figura nr.3. – Harta localităților din județul Sibiu (Sursa – https://sibiu2010.files.wordpress.com/2008/06/harta-j-sibiu.jpg)

RELIEF

Relieful județului coboară de la 2535 de m din Vârful Negoiu (Munții Făgăraș) (Figurile nr. 5 și 6) până la 280 de m la ieșirea la râul Târnava Mare . Relieful județului este ocupat în proporție de 30% de munți , în proporție de 50% de dealuri și coline și în proporție de 20% de depresiuni .

Contactul dintre zona montană și cea de dealuri și podișuri a dat naștere unor depresiuni ; cum ar fi Depresiunea Făgărașului (Figura nr.6.) , Depresiunea Sibiului , Depresiunea Secașului și Depresiunea Săliște . Județul aparține unității muntoase dar și unității depresionare .

Unitatea muntoasă este alcătuită din șisturi cristaline și amphibolite cu o structură puternic cutată , în timp ce unitatea depresionară cuprinde două zone principale : zona cutelor diapire unde stratele sunt cutate și sunt prezenți sâmburi de sare (Ocna Sibiului) și zona domurilor care este reprezentată prin cute largi bolțite unde s-a acumulat gaz metan (25% din structurile gazeifere ale Transilvaniei se găsesc pe teritoriul județului Sibiu) .

Figura nr.4. – Munții Făgăraș(arhivă personală)

Figura nr.5. – Munții Făgăraș(arhivă personală)

Figura nr.6. – Depresiunea Făgărașului (Sursa -https://www.centruturistic.ro/grid/depresiunea-fagaras-grid-id850.html)

CLIMĂ

Datorită poziției geografice , județul Sibiu prezintă o climă temperat-continentală cu influențe termice datorită munților . Media anuală de precipitații este de 662 mm , valorile cele mai mici înregistrându-se în luna Februarie(26,7 mm) iar cele mai mari prezențe în luna Iunie(113 mm) . În Munții Făgăraș cantitatea anuală de precipitații este 1300-1400 mm . Stratul de zăpadă se menține în general 50-60 de zile pe an în depresiuni și podiș iar la munte în jur de 160-170 de zile pe an . Primele zile de îngheț apar cel mai devreme la munte încă din luna Septembrie și se pot prelungi până în luna Mai . Temperaturile medii anuale se mențin în jurul a 9*C în partea joasă a județului(9,4*C la Boița și 8,9*C la Sibiu) , sub 5*C pe pantele munților mijlocii(4,3*C la Păltiniș) și sub 0*C pe culmile munților înalți(-2*C pe creasta Făgărașului) . Maxima absolută s-a înregistrat pe 9 septembrie 1946 de 37,6*C în partea de jos a județului la Boița în timp ce minima absolută a fost de -34,4*C la Sibiu pe 2 ianuarie 1888 . Vânturile sunt puternic influențate de relief , atât în privința direcției , cât și a vitezei . Vânturile locale care se întâlnesc pe teritoriul județului Sibiu sunt brizele de munte , Vântul Mare(acesta se manifestă la începutul primăverii , este totodată și un vânt foehnic ce topește zăpezile) , vântul care bate dinspre Mureș cunoscut sub numele de ,,Mureșanul” și Austrul(acesta se manifestă vara , bate predominant spre Nord-Est și este înlocuit de o mișcare a aerului concentrată pe culoarul Vișei) .

Figura nr.7. – Mediile lunare de temperaturi zilnice minime și maxime (Sursa – https://ro.allmetsat.com/clima/courbe_C.php?values=-8.3,-5.5,-1.1,3.8,8.4,11.3,12.5,11.9,8.5,3.2,-0.5,-4.9,0.9,4.2,10.1,15.6,20.5,23.3,25.1,25.1,21.7,16.2,9.1,3.0,Sibiu)

Figura nr.8. – Numărul anual de precipitații (Sursa -https://ro.allmetsat.com/clima/histo_mm.php?values=28.0,26.0,31.0,54.0,78.0,99.0,86.0,68.0,51.0,42.0,34.0,30.0,Sibiu)

Figura nr.9. – Numărul de zile cu precipitații (Sursa – https://ro.allmetsat.com/clima/histo_nj.php?values=7.0,6.0,6.0,9.0,11.0,12.0,10.0,8.0,6.0,6.0,6.0,7.0,Sibiu)

Figura nr.10. – Numărul mediu de ore pe lună de lumină solară pe zi (Sursa – https://ro.allmetsat.com/clima/histo_nh.php?values=2.2,3.1,4.5,5.3,6.6,7.1,7.9,7.5,6.1,5.2,2.8,1.8,Sibiu)

Figura nr.11. – Grafic pentru ultimii 30 de ani(1988-2018) pentru temperatura și precipitațiile medii (https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/sibiu_rom%C3%A2nia_667268)

Figura nr.12. – Grafic pe 30 zile cu acoperirea cu nori , soarele și zilele de precipitații

(https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/modelclimate/sibiu_rom%C3%A2nia_667268)

VEGETAȚIE

Vegetația este reprezentată de zona alpină , zona subalpină și zona pădurilor .

În zona alpină vegetația cuprinde ierburi dese și scunde cum ar fi firuța(Poa alpina) , țăpoșica(Nardus stricta) și păiușul(Festuca suspina) . Zona subalpină este caracterizată prin dezvoltarea arbuștilor ; jneapănul(Pinus montana) , ienupărul pitic(Juniperus sibirica) smârdarul(Rhododendron kotschyi) și afinul(Vaccinium myrtillus).

Zona pădurilor ocupă un spațiu important în cadrul județului (31,7% din teritoriu) . În zona munților Cindrel și Lotru predominante sunt pădurile de conifere , în timp ce în munții Făgăraș apar doar în zone mai restrânse . La Păltiniș întâlnim pădurile de rășinoase și putem găsi exemplare de scoruș(Sorbus aucuparia) .

Desfășurarea largă a tuturor etaje de vegetație a permis existența unei faune bogate , cea de importanță cinegetică având un rol important .

Figura nr.13. – Pădure de rășinoase asemănătoare cu cele pe care le putem găsi la Păltiniș (Sursa – https://www.facebook.com/RnpRomsilva – Regia Națională a Pădurilor)

Figura nr.14. – Păduri de rășinoase asemănătoare cu cele pe care le putem găsi la Păltiniș (Sursa – https://www.facebook.com/RnpRomsilva – Regia Națională a Pădurilor)

Figura nr.15. – Păduri de conifere prezente pe Valea Vâlsanului , păduri care le întalnim și pe munții Cindrel , Lotru și pe alocuri pe Făgăraș (Sursa – https://www.facebook.com/ValeaValsanului)

Figura nr.16. – Păduri de conifere prezente în Parcul Național Retezat , păduri care sunt prezente și în munții Cindrel , Lotrului și în Făgăraș pe alocuri(Sursa – https://www.facebook.com/ReflexiiAleNaturii)

SOLURI

Fragmentarea masivă a reliefului , ca și diversitatea acestuia(munte , dealuri , arii depresionare , culoare de văi) la care se adaugă condițiile variate de climă și vegetație au dus la alcătuirea unei game largi de soluri în limitele județului . Predominante sunt solurile brune de pădure podzolite , având asemănări cu solurile negre, mai întâlnim făneață umedă și soluri specific pajistilor alpine . În depresiuni se mai găsesc soluri tinere neevoluate în special utilizate adesea pentru cultivarea legumelor .

Figura nr.17. – Sol brun(Sursa – https://ro.wikipedia.org/wiki/Sol_brun#/media/Fi%C8%99ier:BrownSoil.jpg)

HIDROGRAFIE

Hidrografia în județul Sibiu este reprezentată prin râuri , lacuri naturale și lacuri artificiale folosite în general pentru hidroenergie și irigații . Dintre cele mai importante râuri remarcăm Oltul cu 53 km , Târnava Mare cu 75 km , Cibinul cu 80 km , Hârtibaciu cu 88 km și Sadu cu 45 km . Cibinul este unul dintre cei mai importanți afluenți ai Oltului , acesta străbate județul Sibiu . Înafară de lacurile naturale și artificiale mai putem întâlni și lacuri sărate sau alpine .

Lacurile sărate din județ le întâlnim în stațiunile balneoclimaterice (Bazna și Ocna Sibiului) în timp ce lacurile alpine sunt situate în circuri și văi glaciare . Exemple de lacuri alpine avem Lacul Bâlea localizat la 2035 de m altitudine în Munții Făgăraș , Lacul Doamnei localizat la 1860 m altitudine pe Valea Doamnei , Lacul Podragu Mare localizat într-o căldare glaciară pe bazinul râului Arpaș , Lacul Avrig situate la 2011 m altitudine și localizat într-un circ glaciar și Lacul Iezerul Mare localizat sub vârful Cindrel cu o suprafață de 2,41 ha și 13,3 m adăncime . Dintre lacurile artificiale întâlnim Negovanu pe cursul superior la Sadului și Brădet situate pe Hârtibaciu .

Figura nr.18. – Lacul Bâlea (Sursa – arhivă personală)

Figura nr.19. – Lacul și Cabana Bâlea (Sursa – arhivă personală)

Figura nr.20. – Lacul Avrig (Sursa – http://bloguldecalatorii.ro/wp-content/uploads/2014/11/DSC00973.jpg)

Figura nr.21. – Lacul Iezerul Mare (Sursa – https://romanialainaltime.files.wordpress.com/2012/12/img_7119.jpg)

Figura nr.22. – Râul Cibin (Sursa – https://i1.wp.com/www.mesageruldesibiu.ro/wp-content/uploads/2017/11/DSC_0821.jpg)

Figura nr.23. – Râul Hârtibaciu (Sursa – https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/be/RO_SB_Agnita_Hartibaciu_river.jpg)

OBIECTIVE TURISTICE

Dintre obiectivele turistice naturale regăsim Parcul Astra , Parcul Sub Arini , Parcul Tineretului , Parcul Cetății , Pădurea Dumbrava , Rezervația Naturală ,,Iezerele Cindrelului” și Parcul Natural Cindrel .

Dintre obiectivele turistice antropice regăsim Piața Mare , Piața Mică , Pasajul Scărilor , Piața Huet , Piața Aurarilor , Abatia Carta , Grădina Zoologică , Muzeul Brukenthal , Teatrul Național Radu Stanca , Zidurile Cetății , Bustul lui Francisc I , Casa Calfelor , Filarmonica de Stat , Muzeul de Istorie Naturală , Strada Tipografilor , Cele 3 turnuri (Turnul Olarilor , Turnul Archbuzierilor , Turnul Dulgherilor ) , Bustul lui Schiller , Arhivele Naționale , Pasajul Generalilor și Casa Generalilor , Biserica Romano-catolică , Casa Hecht , Casa Haller , Fântâna cu grilaj , Statuia lui Gheorghe Lazăr , Turnul Sfatului, Muzeul Farmaciei , Hala Măcelarilor , Podul Minciunilor , Casa Luxemburg , Biserica Evanghelică , Biserica Ursulinelor , Turnul Gros , Sinagoga , Biserica Ortodoxă Nașterea Domnului , Capela Sfânta Cruce , Biserica Reformată , Primăria Sibiu .

Figura nr.24. – Harta turistică a județului Sibiu (Sursa – http://1.bp.blogspot.com/_UyIxjy_CPIQ/S_uXXeYm3gI/AAAAAAAAD_k/DsikPTeUpD4/s1600/c3ab500c.jpg)

Figura nr.25. – Casa Calfelor (Sursa – arhivă personală)

Figura nr.26. – Piața Mare din Sibiu (Sursa – arhivă personală)

Figura nr.27. – Muzeul Brukenthal (Sursa – Arhivă personală)

Figura nr.28. – Primăria Sibiu (Sursa – Arhivă personală)

Figura nr.29. – Monumentul lui Georg Daniel Teutsch (Sursa – Arhivă personală)

Figura nr.30. – Parcul Astra (Sursa – https://photos.wikimapia.org/p/00/03/74/53/41_full.jpg)

Figura nr.31. – Parcul Sub Arini (Sursa – www.metropolainfo.ro )

CĂI DE ACCES

Căi rutiere de transport :

Drumuri de importanță europeană :

E81 (DN7 ) – Leagă România de țările membre ale Uniunii Europene prin Ucraina , frontiera româno-ucraineană Nevetlenfolu – Halmeu (Satu Mare – Cluj Napoca – Așba Iulia – Sibiu – Râmnicu Vâlcea – București – Constanța) . Permite de asemenea , prin drumul european E60 , o bună legătură cu Ungaria și țările din centrul și vestul Europei .

E68 (DN1) – Leagă România de țările membre ale Uniunii Europene prin Ungaria , prin frontiera româno-ungară Nagylak – Nădlac (Arad – Deva – Alba Iulia – Sibiu – Brașov)

Drumuri de importanță națională și județeană :

DN7C (Transfăgărășanul) – Pornește din județul Argeș (Bascov – langă Pitești) în direcția Curtea de Argeș și se termină la intersecția cu DN1 (între Sibiu și Brașov) în apropierea comunei Cârțișoara .

DN67C (Transalpina) – este șoseaua construită la cea mai mare altitudine din România care traversează masivul Parâng la o înălțime de 2223 m , aceasta face legătura între județele Vâlcea , Sibiu , Alba și Hunedoara .

DN14 – Drum național ce leagă municipiul Sibiu de orașul Sighișoara din județul Mureș (prin Mediaș și Copșa Mică)

DN14A – Drum național ce leagă orașele Mediaș și Târnăveni de Iernut din județul Mureș

DN14B – Drum național ce păstrează legătura dintre Mediaș și orașul Teiuș din județul Alba

DRUMURI JUDEȚENE care mențin legătura cu obiective turistice imporante : dintre acestea DJ141B (Biertan , biserică fortificată din patrimoniul UNESCO) , DJ106 (Mărginimea Sibiului)

Căi feroviare de transport :

Magistrale feroviare de importanță națională :

MAGISTRALA 200 – (București – Brașov – Făgăraș – Sibiu – Vințu de Jos – Simeria – Arad – Curtici)

MAGISTRALA 300 – (București – Brașov – Sighișoara – Mediaș – Blaj – Teiuș – Cluj Napoca – Oradea – Episcopia Bihorului)

Căi feroviare de importanță județeană și locală :

Sibiu – Agnita – Sighișoara (județul Mureș)

Sibiu – Copșa Mică

Aeroportul Internațional Sibiu este localizat la 5 km de centrul municipiului Sibiu .

Figura nr.32. – Harta drumurilor în județul Sibiu proiectată în Google Maps , în ea observăm drumurile de importanță europeană E81 și E68 (Sursa – https://www.google.com/maps/@45.8107532,24.0327845,11.71z?hl=ro )

CAPITOLUL II

TURISMUL BALNEAR ÎN ROMÂNIA

2.1. SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII TURISMULUI BALNEAR ÎN ROMÂNIA

2 În perioada romană(factorii terapeutici fiind cunoscuți încă din vremea dacilor) au apărut amenajări în areale cu ape termale – Băile Herculane(Ad aqua Hercule Sacras ad Mediam) , Geoagiu Băi(Germisara – Thermae Dodonae) , Călan(Ad Aque) , Moneasa , Ocna Mureș(Salinae) , Sovata .

Amenajările erau complexe , constând în captarea și transportul apelor minerale , terme(băi) , sisteme de încălzire prin metoda hipocaustului(încălzire cu aer cald prin podea),temple,table votive de mulțumire pentru vindecare .

În Evul Mediu turismul balnear stagnează în condițiile vitrege ale epocii : invazii ale popoarelor migratoare , războaie cu țările vecine sau între ele , dar duse de multe ori pe teritoriul principatelor române(vecinii fiind Regatul Poloniei în nord , Imperiul Otoman , mai ales în sud , Regatul Maghiar și apoi Imperiul Austro-ungar , în vest , grupurile de tătari din Câmpia Rusă și mai apoi Imperiul Rus , în est toți mari amatori de bogățiile pământului românesc) , boli contagioase , în special epidemii de ciumă , toate acestea au dus la distrugerea sau părăsirea multora dintre așezămintele balneare .

Există totuși documente care atestă folosirea în special a apelor minerale la Băile Felix(1221 , 1405 , 1777) , Țușnad(1600) , Băile Herculane , Bazna , Strunga(1734) , Băile Homorod(1743) , Borsec(1770) . Stațiunea Covasna este cunoscută pentru apele sale minerale și pentru mofete , încă de la 1593 .

Există și un tip de turism comercial , de afaceri , sau în scop politic și diplomatic , așa cum putem constata din actele , notațiile , jurnalele călătorilor străini pe teritoriul românesc(Holban , călători străini , 1968-2000) , dintre care unii notează existența unor ape cu calități terapeutice , prin locurile pe unde au trecut .

În secolele XVII – XIX începe să se dezvolte cercetarea de către medici , chimiști , fizicieni(austrieci , unguri, germani , români) a factorilor naturali cu caracter terapeutic .

Astfel , sunt studiate unele izvoare minerale și termale(Țușnad 1600 , Homorod 1743 , Olănești 1760 , Șaru Dornei 1788 , Călimănești 1827-1830 , Covasna 1800 , Slănic Moldova 1819 și 1864 , Vâlcele 1875 ) . La 1770 , apele minerale de la Borsec erau exportate în Valahia , Budapesta , Moldova și Viena unde , de altfel , au primit o medalie de aur .

Printre cei care au scris despre apele minerale se remarcă : Lukas Wagner 1773 , Francisc Nyula 1804 , Vasile Popp 1882 , St. V. Episcopescu 1837 , Orban Balasz 1868 și alții . 2

2 – Elena TEODOREANU , Ovidiu GACEU – TURISMUL BALNEOCLIMATERIC ÎN ROMÂNIA – paginile 14 și 15 .

2.2. LEGISLAȚIA PRIVIND TURISMUL BALNEOCLIMATERIC

3 OG nr 190/31 august 2000 privind stațiunile balneare , climatice și balneoclimatice și asistența medicală balneară și de recuperare , publicată în M.Of al României nr.426/2 septembrie 2000 .

Legea 343/2002 – lege pentru aprobarea OG nr. 109/2000 privind stațiunile balneare , climatice și balneoclimatice și asistență medicală de recuperare , publicată în M.Of al României nr.424/18 iunie 2002 .

Ordonanța 152/2002 – ordonanță de urgență privind organizarea și funcționarea societăților comerciale de turism balnear și de recuperare , publicată în M.Of. al României nr.826/15 noiembrie 2002 .

Legea 143/2003 – lege pentru aprobarea OUG nr.152/2002 privind organizarea și funcționarea societăților comerciale de turism balnear și de recuperare , publicată în M.Of. al României nr.280/22 aprilie 2003 .

Hotărârea 1154/23 iulie 2004 privind aprobarea normelor tehnice unitare pentru realizarea documentațiilor complexe de atestare a funcționării stațiunilor balneare , climatice și balneoclimatice și de organizarea a întregii activități de utilizare a factorilor naturali , publicat în M.Of. al României nr.752/18 august 2004 .

GE nr.415 din 16 noiembrie 2006 pentru modificarea Ordonanței nr.109 privind stațiunile balneare,climatice și balneoclimatice și asistența medicală și de recuperare(http://google.com – legea balneară) .

Legistația curpinde dispoziții privind : autorizația sanitară de funcționare a stațiunilor și de utilizare terapeutică a factorilor naturali , coordonarea și controlul activității de asistență sanitară , elaborarea de norme tehnice de funcționare , obligațiile unităților medico-balneare și de recuperare de stat și care se privatizează , efectuarea și actualizarea documentațiilor complexe de specialitate , atributele Institutului Național de Recuperare , Medicină Fizică și Balneoclimatologie(INRMFB) , ca for conducător al specialității de balneologie , stabilirea duratei diferitelor tipuri de cură și a profilului de tratament din stațiuni , tipuri de cură , tipuri de afecțiuni , cu indicații și contraindicații , condiții minime de dotare , virarea veniturilor obținute , contravenții. 3

3 – Elena TEODOREANU , Ovidiu GACEU – TURISMUL BALNEOCLIMATERIC ÎN ROMÂNIA , paginile 21 și 22 .

2.3. FACTORII NATURALI DE CURĂ

România dispune de un potențial balnear bogat constituit din totalitatea elementelor naturale ale solului, subsolului și atmosferei, caracterizat prin diversitatea factorilor naturali de cură, valoarea lor terapeutică și rezervele importante pe care le deține.

Se poate considera cǎ fațǎ de alte țǎri, România este binecuvântatǎ din punct de vedere al complexitǎții și varietǎții factorilor naturali de curǎ de care dispune.

Astfel potențalul turistic balnear românesc se deosebește prin urmǎtoarele particularitǎți:

Prezența tuturor grupelor de substanțe terapeutice – ape minerale și termominerale, nămoluri terapeutice, emanații naturale de gaze terapeutice .

Sunt prezente toate cele 11 categorii de ape minerale incluse în clasificările internaționale;

Toate tipurile de nămoluri terapeutice existente în lume: sapropelice, minerale, de turbă.

Existența diferitelor tipuri de bioclimat.

Existența unor substanțe minerale terapeutice cu caracter unicat: gazele mofetice și solfatariene.

Acoperirea întregii game de afecțiuni tratabile cu ajutorul factorilor naturali de cură

Existența unor rezerve importante de substanțe minerale terapeutice la nivelul fiecărei categorii

Larga răspândire în teritoriu a acestor resurse și la nivelul tuturor formelor de relief.

Prezența pe mici suprafețe a mai multor grupe de substanțe minerale

Valoarea curativă ridicată a substanțelor minerale terapeutice românești

Potențialul balnear al României poate fi structurat pe mai multe categorii :

Ape minerale și termominerale

Lacuri terapeutice

Nămoluri și turbe terapeutice

Emanații naturale de gaze terapeutice

Saline

Factori climaterici , plante medicinale , aeroionizarea

2.4. OFERTA TURISTICĂ BALNEARĂ ÎN ROMÂNIA

Oferta turisticǎ reprezintǎ una dintre cele mai importante componente ale pieței turistice. Oferta turistică a unei țări, zone sau stațiuni cuprinde totalitatea elementelor care pot fi puse în valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice .

Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistică balnearǎ se împarte în:

Oferta turisticǎ primară, care cuprinde totalitatea resurselor naturale (ape minerale, nǎmoluri, gaze mofetice) .

Oferta turisticǎ secundară, include ansamblul resurselor create de mâna omului (amenajarea stațiunilor balneare și dotǎrile corespunzǎtoare desfǎșurǎrii curei terapeutice, valori istorice, arhitecturale, culturale, folclorice) .

Principalii determinanți ai ofertei turistice balneare sunt :

1. Teritoriul – ce reprezintǎ elementul indispensabil al ofertei turistice balneare, întrucât spațiul se constituie în suport al acesteia.

2. Sectorul terțiar – se constituie în elementul determinant atât al ofertei turistice în general cât și al celei din cadrul turismului balnear, intrucât grupeazǎ activitǎți de prestare de servicii care reprezintǎ premize și factori pentru dezvoltarea ofertei turistice balneare.

3. Baza tehnico-materială – cuprinde echipamentul turistic care, împreunǎ cu forța de muncǎ, creeazǎ premizele necesare desfașurǎrii activitații turistice.

Baza tehnico-materialǎ a cazǎrii este importantǎ pentru cǎ nu este de conceput un consum turistic farǎ utilizarea unuia dintre elementele materiale ale capacitǎții de cazare .

Atractivitatea teritoriului turistic poate fi evaluatǎ luând în cosiderare urmatoarele elemente:

Accesibilitatea : așezare geograficǎ, cǎi de acces, mijloace de transport.

Condiții de relief : trepte de relief, râuri, lacuri, rezervații si parcuri etc.

Valoarea terapeuticǎ și volumul unor elemente naturale : izvoare de ape minerale si termale, nǎmoluri terapeutice, microclimat si topoclimat.

Condiții meteorologice : climatul si sezonalitatea, precipitații, vânturi, puritatea aerului, frecvența zilelor însorite, durata si grosimea stratului de zapadǎ

Frumusețea peisajului natural.

Patrimoniul cultural-istoric : vestigii si locuri istorice, monumente istorice, de artǎ, etnografie si folclor, tradiții și obiceiuri.

Condiții demografice: numǎrul, structura și dinamica populației, forța de muncǎ .

2.5. ANALIZA SWOT A TURISMULUI BALNEAR ÎN ROMÂNIA

În cadrul turismului balnear în România analiza SWOT a determinat :

A . Punctele tari ale turismului balnear românesc :

România dispune de un potențial diversificat și totodatǎ bogat de factori naturali de curǎ (ape minerale, nǎmoluri, gaze terapeutice etc. )

Existența tuturor grupelor de substanțe minerale terapeutice care permit tratarea întregii game de afecțiuni tratabile cu ajutorul factorilor naturali de cură .

O particularitate importantǎ este faptul cǎ pe teritorii restrânse se întâlnesc mai multe tipuri de ape minerale asociate cu factori climatici, saline ceea ce permite tratarea pacienților cu boli multiple.

Existența unor importante rezerve de substanțe minerale terapeutice ceea ce oferă perspective largi pentru dezvoltarea turismului balnear .

Larga răspândire a resurselor pe teritoriul țării (în zonele montane, de dealuri și podiș, de câmpie, litoral )

Existǎ o gamă largă de proceduri de cură aplicate în majoritatea stațiunilor balneare;

Eficacitate în tratarea unor boli utilizând apele minerale,boli care prin alte modalitǎți nu puteau fi tratate.

Existența unor produse cunoscute și apreciate pe plan internațional ex Gerovital, Aslavital, Boicil forte

Accesibilitate bunǎ cǎtre stațiunile balneare datoritǎ rețelelor de cǎi rutiere și feroviare bine dezvoltate.

Prețuri accesibile fațǎ de puterea de cumpǎrare a turiștilor stǎinii.

Existența unui personal calificat în domeniul balnear pentru asigurarea serviciilor

Amplasarea unor stațiuni balneare în apropierea unor stațiuni montane astfel s-au dezvoltat stațiuni turistice cu profil complex.

Existența unui patrimoniu cultural și religios în apropierea unor stațiuni balneare ceea ce contribuie la originalitatea ofertei românești.

B . Puncte slabe ale turismului balnear românesc :

Uzura fizicǎ și moralǎ a structurilor de primire, tratament și alimentație publicǎ

Nivelul scăzut al calității serviciilor de cazare, alimentație și agrement din stațiuni

Infrastructura de acces, utilizare și colectare a resurselor balneare învechită și insuficientă;

Lipsa unei infrastructuri locale corespunzǎtoare ( telecomunicații, canalizare, apǎ, gaze etc.) pentru desfǎșurarea în condiții bune a activitǎții turistice balneare.

Mediul ambiant al stațiunilor prost întreținut, lipsa spațiilor verzi specifice și

Imbătrânirea parcurilor balneare ;

Dotări de agrement insuficiente care sunt supraaglomerate și creează disconfort.

Lipsa sau insuficiența serviciilor și facilităților care pot fi valorificate pe piața de lux sau de înaltă calitate a tratamentelor balneare

Lipsa aparaturii moderne din bazele de tratament.

Inexistența unei specializǎri a ofertei balneare de interes internațional pentru copii și sportivi.

Lipsa sau dezinteresul pentru o mai bunǎ promovare a turismului balnear românesc atât pe plan național cât și pe plan internațional.

C . Oportunitățile turismului balnear românesc :

Creșterea relativǎ a interesului pentru România în ultimii ani datoritǎ aderǎrii la Uniunea Europeanǎ

posibilitatea integrării în programe PHARE

existența unor resurse naturale încǎ nevalorificate

tradiția unor stațiuni balneare românești

tendințele manifestate la nivelul populației reflectate de reorientarea spre

metodele tradiționale de tratament

D . Limitele turismului balnear românesc :

Scăderea cererii interne din cauza scăderii nivelului de trai

Concurența puternicǎ pe piața turismului balnear manifestatǎ în țǎri ca Germania, Franța, Italia, Spania, Ungaria etc.

Slaba implicare a autoritǎților locale în dezvoltarea turisticǎ

Degradarea mediului înconjurǎtor

Implementarea foarte lentǎ a practicilor comerciale moderne

Turismul balnear este insuficient cunoscut de touroperatorii strǎini datoritǎ insuficinței activitǎții de promovare turisticǎ .

Reticențǎ touroperatorilor strǎini fațǎ de oferta româneascǎ datoritǎ lipsei unei infrastructuri corespunzǎtoare atât generale cât și turistice.

Lipsa unor colaborǎri reale dintre prestatori și agențiile de turism în vederea asigurǎrii unor fluxuri constante de turiști

Raportul calitate – preț nejustificat

Scăderea cererii interne din cauza scăderii nivelului de trai

III . TURISMUL BALNEAR ÎN JUDEȚUL SIBIU

SCURTĂ INTRODUCERE

Turismul balnear în județul Sibiu este reprezentat prin cele doua stațiuni balneoclimaterice Bazna și Ocna Sibiului . În acest capitol se va pune accent mai mult pe stațiunea Ocna Sibiului deoarece

3.1. PREZENTAREA STAȚIUNII BAZNA

Stațiunea Bazna este una dintre cele mai vechi stațiuni din țară , atestată documentar din anul 1302 . Ulterior descoperirii zăcămintelor de gaze din 1671 , s-au descoperit și apele minerale.

Binefacerile acestei ape sunt amintite în secolul XVIII , urmând ca de la jumătatea acelui secol să se facă și analizele chimice și microbiologice ale apelor și nămolului terapeutic de la Bazna . Primul stabiliment balnear s-a construit în 1843 , doi ani mai târziu fiind înregistrați 637 de bolnavi veniți la tratament .

4 Stațiunea Bazna este o stațiune balneoclimaterică permanentă de interes general situată în Podișul Târnavelor la altitudinea de 325-335 m , la nord de Mediaș 4 .

În 1814 este consemnată prima exploatare a izvoarelor sărate , iar primele amenajări constând în 4 cabine și o instalație de încălzit apa s-au realizat în 1835 . Stațiunea Bazna este accesibila din orice parte a țării , fiind așezată în apropierea unor importante drumuri și căi ferate (Pe șosea la 18 km de Mediaș unde se poate ajunge de la Sighișoara la Sibiu ; la 22 km de Târnăveni unde se poate ajunge de la Târgu Mureș ; Pe calea ferată localitatea este deservită de stațiile CFR Mediaș și Târnăveni) .

4 – ELENA TEODOREANU , OVIDIU GACEU – TURISMUL BALNEOCLIMATERIC ÎN ROMÂNIA

3.1.1. ISTORICUL STAȚIUNII

La începuturi , așezarea s-a aflat în alt loc , mai spre vest , pe Valea Morii , spre Boian de unde a fost mutată pe actuala vatră în secolul al XIV – lea . Pe la sfârșitul aceluiași secol s-a construit în mijlocul așezării o cetate fortificată cu palisade .

Premizele înființării stațiunii încep încă din anul 1671 , când niște ciobani , aprinzând un foc să se încălzească , au descoperit fără voia lor , zăcământul de gaz natural de la Bazna . Prin acesta , ca și prin apele minerale descoperite ulterior , stațiunea a atras atenția oamenilor nu numai din Transilvania ci și din alte locuri . În secolul al XVIII – lea , apele minerale de la Bazna fac obiectul unor lucrări interesante . Astfel , Rudolf Rothens , în lucrarea ,,Memorabilae Europae” amintește de aceste ape iar dr. Klaus în studiul ,,Izvoare tămăduitoare din monarhia austriacă” se referă la binefacerea apelor din Bazna .

După anul 1752 , încep să se facă ,,analize” chimice , mai întâi de către farmacistul George Bette din Sibiu și apoi de alți specialiști . Informații bogate și amănunțite au rămas de la Andreas Gaspari care a lăsat un manuscris cu observații culese între anii 1762-1779 despre starea băilor de aici . Autorul amintește despre existența mai multor izvoare minerale : ,,Baia Bisericii” ; ,,Baia cerșetorilor” ; ,, Fântâna acră” și descrie starea lor de acum aproape 225 de ani .

3.1.2. FACTORII NATURALI TERAPEUTICI

5 Factorii terapeutici naturali sunt : apele minerale clorurate sodice , iodurate , bromurate , concentrate , atermale , cu o mineralizare totală de 17,1 – 74,5 g/l (din apa izvoarelor se extrage sarea de la Bazna) ; nămolul mineral extras de pe fundul lacurilor sărate din stațiune (origine mixtă , predominând substanțele minerale aduse la suprafață de apa izvoarelor , care se sedimentează în lacuri ) climatul continental moderat de dealuri și podișuri cu temperatura medie anuală de circa 9*C , precipitații medii anuale de circa 600 mm , ferită de vânturi puternice , atmosferă bogată în aerosoli și hidroioni de iod și sodiu , cu efecte terapeutice , bioclimat sedativ , de cruțare , slab excitant .

Factorii naturali terapeutici recomandă stațiunea în tratarea afecțiunilor reumatismale degenerative , inflamatorii și abarticulare , posttraumatice , afecțiuni neurologice , periferice , afecțiuni ginecologice , boli asociate (otorinolaringologice , endocrine , boli profesionale) .

Pentru tratament se folosesc instalații pentru băi calde cu apă minerală la vane și bazine , pentru băi calde de nămol și pentru împachetări calde de nămol , amenajări pentru aerohelioterapie , ungeri cu nămol și băi reci în bazine cu apă minerală , pentru electroterapie și hidroterapie , sală de gimnastică medicală .

Turiștii aflați în stațiune pot efectua vizite la biserica fortificată din secolul al XVI-lea , la pădurea din Dealul Proștii și Lacul Crater , cu apă mineral și emanații de gaz metan .

Figura nr.33. Tabel nr.1. – Valoarea terapeutică a apei din stațiunea Bazna

(Sursa – Statiunea balneară Bazna – carte PDF)

3.2. PREZENTAREA STAȚIUNII OCNA SIBIULUI

3.2.1 LOCALIZAREA ȘI CARACTERIZAREA STAȚIUNII

Stațiunea Ocna Sibiului, denumită și litoralul Ardealului, este situată la o altitudine de 400 m față de nivelul mării în partea nord-vestică a Depresiunii Sibiului, la 17 km de municipiului Sibiu. Aceasta este înconjuratǎ de pǎduri de stejari seculari având un subsol bogat în minereuri de sare. Funcția balnearǎ a orașului s-a amplificat începând cu a doua jumǎtate a secolului trecut, în prezent stațiunea fiind cautatǎ atât de turiștii români cât și de cei straini. Prima stațiune balnearǎ a fost înființatǎ aici în anul 1845 și, de atunci, Ocna Sibiului și-a atras renumele datoritǎ lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate .

Localitatea Ocna Sibiului este o stațiune balneo-climatericǎ permanentǎ, de interes zonal (cu indicele de atractivitate 1,74), ce oferǎ turiștilor posibilitǎți pentru baie, plajǎ, tratament balnear . Ocna Sibiului face parte din categoria stațiunilor balneo-climaterice deoarece dispunde de factori naturali și ambientali (lacuri sǎrate, nǎmol fosil și topoclimat sedativ) utilizabili în tratament și odihnǎ activǎ , la care se adaugǎ construcțiile, dotǎrile și amenajǎrile specifice , precum și dotǎrile urban-edilitare (canalizare, apǎ, gaze, salubritate) necesare pentru a desfǎșura o activitate balneoturisticǎ.

Privit în ansamblu, climatul stațiunii Ocna Sibiului și mai ales topoclimatul bazinului depresionar , prezintǎ un caracter „ de cruțare” favorizând tratamentul balnear, elementul cel mai important din acest punct de vedere fiind insolația puternicǎ (118 zile senine/an perioada proprice mai – septembrie ). Insolatia puternicǎ, calmul atmosferic, iernile blânde si temperatura medie anualǎ de +8,9°C au un efect fortifiant si sedativ asupra organismului și sunt de neînlocuit în încercarea de a va redobândi tonusul optim dupǎ o muncǎ zilnicǎ solicitantǎ .

Procesul de transformare a minelor în ochiuri de apă sărată a fost continuu și inevitabil. Minele au fost abandonate rând pe rând, în ciuda eforturilor susținute ale minerilor, apa de ploaie și pânza freatică având câștig de cauză în final . În timp , sub influența factorilor climaterici, prăbușirea pereților devenea un fapt iminent, salinele transformându-se în lacurile de astăzi.

Cristalul de sare, atât de banal din anumite privințe (formă, culoare, formulă chimică, etc.), uimește, în continuare, pe lângă efectul organoleptic specific, prin proprietățile curative pe care le posedă .

3.2.2. ISTORICUL STAȚIUNII

1263 – localitatea este atestată documentar sub denumirea de Terra Wiz ( pământul Visa – toponimicul românesc al râului ce străbate localitatea), într-un document al regelui Ungariei.

1598 – ambasadorul împăratului Rudolf al II-lea, acreditat pe lângă Mihai Viteazul, menționează efectul terapeutic al lacurilori, când în drum spre Constantinopol poposește aici pentru a face băi

1820 – pentru prima dată este efectuată o analiză a apei din punct de vedere chimic, de către medicul Pataky Samuel („consilier guvernial”), dovedindu-se astfel, în mod științific, puterea vindecătoare a apei datorită diferitelor elemente terapeutice existente

1846 – pe 2 septembrie are loc deschiderea oficială a stațiunii Ocna Sibiului

1858 – pe 20 iunie se inaugurează băile calde L. Kaleczinski descoperind fenomenul de heliotermie

În 1909 – se construiește complexul balnear cu pavilionul central și cladirea bǎilor existente și astǎzi. Ele cuprind sǎli pentru bǎi calde, pentru împachetǎri cu nǎmol, aerosoli, bazine.

1927 – Ministerul Sănătății inaugurează la Ocna Sibiului un sanatoriu balnear cu caracter sezonier (mai-septembrie)

1930 – se închide ultima mină

1948 – are loc naționalizarea stațiunii, funcționează cu caracter permanent, dezvoltându-se sectorul terapeutic, de cazare și de recreere

1991 – stațiunea funcționează doar cu caracter sezonier (mai-octombrie)

1997 – se sistează orice activitate

2002 – se redeschide stațiunea, funcționează cu caracter permanent dar la o capacitate redusă, baza de tratament fiind în incinta hotelului Salinas.

2006 – luna mai, reintră în circuit pavilionul băilor și se deschide noul hotel Helios

2006 – pe 20 iulie are loc deschiderea oficială a Complexului Balnear Ocna Sibiului.

Figura nr.34. – Statuia minerului din Ocna Sibiului(Sursa – Ocna Sibiului – Litoralul Ardealului – carte PDF)

Figura nr.35. – Băile calde și Lacul Horea (Sursa – Ocna Sibiului – Litoralul Ardealului – carte PDF)

Figura nr.36. – Complex Balnear Ștrand (Sursa – Ocna Sibiului – Litoralul Ardealului – carte PDF)

3.2.3. AMPLASARE GEOGRAFICĂ – CĂI DE ACCES

Statiunea balneo-climatericǎ Ocna Sibiului , amplasatǎ în extremitatea esticǎ a localitǎții cu aceelași nume, este zona în care se aflǎ amenajate lacurile Horea, Cloșca și Crișan, cladirile bǎilor, pavilionul central, vilele si parcul balnear. Stațiunea balneoclimatericǎ are acces la drum național, la cale feratǎ și la aeroportul internațional Sibiu, astfel are un grad de accesibilitatea foarte ridicat .

Acces rutier

Accesul în localitate se realizeazǎ din drumul național DN1, E68, E81 prin drumul județean D.J. – 106 B. Pentru turiștii ce utilizeazǎ ca mijloc de transport autoturismul propriu, stațiunea Ocna Sibiului are umǎtoarele coordonate GPS : WGS 84 N: 45 grade 52 minute 37, 9 secunde E: 24 grade ; 3 minute 43, 4 secunde .

Rețeaua de căi ferate

Teritoriul orașului Ocna Sibiului este traversat de calea ferată Sibiu – Copșa Mică, existând două stații CFR: Ocna Sibiului (Fabrica de cuțite) și halta Ocna Băi aflatǎ la 12 km de Sibiu și la 33 km de Copșa Micǎ .

Transport aerian

Cel mai apropiat aeroport este situat la distanța de 12 Km, în municipiul Sibiu, cu acces facil prin DJ 106 B – DN 7 – Aeroportul Sibiu .

Figura nr.37. – Harta stațiunii Ocna Sibiului (Sursa – http://www.primariaocnasibiului.ro/Portals/0/Imagini%20site/OcnaSibiului2008.jpg)

3.2.4. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL ȘI ANTROPIC

Potențialul turistic natural

Atracția cea mai importantǎ a stațiunii Ocna Sibiului este reprezentatǎ de cele 15 lacuri cu proprietǎți curative deosebite . Perimetrul de protectie hidrologicǎ al stațiunii cuprinde 53 ha, 15 lacuri antroposaline precum și alte lacuri mai mici apǎrute pe cale naturalǎ. Adâncimile mari ale lacurilor se datoreazǎ exploatǎrilor de sare de tip clopot, din antichitate și evul mediu .

Din cele 15 lacuri cele mai importante sunt urmǎtoarele:

„Lacul farǎ fund” se mai numea lacul Lemnelor sau lacul Francisc, format pe locul fostei saline Francisc Grube, pǎrǎsitǎ în 1775 datoritǎ infiltrațiilor apei. Este declarat monument al naturii, cu cel mai puternic fenomen de heliotermie .

Lacul Ocna pustie (Avram Iancu) format pe locul salinei Fodina Maior, abandonatǎ în 1817, având 160 m adâncime. Este cel mai adânc lac antroposalin din România și printre cele mai adânci din Europa .

Lacul Brâncoveanu, format pe locul unei saline parasite în 1699, alǎturi de lacurile Roșu și Negru reprezintǎ cele mai sǎrate lacuri din Ocna Sibiului (310 g/l salinitate) și din Europa .

Lacul Ocnița, legat cu lacul Ocna Rustic (200 g/l – salinitate), Lacurile Inului, Lacul Mâțelor , Lacul cu nǎmol. Lacurile Horea, Cloșca și Crișan fac parte din zona ștrandului. Acestea s-au format prin inundarea a șase saline neatestate documentar . Dintre cele trei, cel mai adânc este lacul Horea având o adâncime de 44.5 m .

Alte lacuri : Lacul Roșu, Lacul Rândunicii, Lacul Inului, Lacul Vrǎjitoarelor.

Potențialul turistic antropic – Lăcașe de cult

Biserica Ortodoxǎ Românǎ “Schimbarea la fațǎ” a fost ridicatǎ în anul 1790 de catre muncitorii minieri de la fostele saline.Construitǎ din caramidǎ, pe un plan dreptunghiular, cu o absidǎ semicircularǎ pe latura de rǎsǎrit si cu turn clopotnițǎ, este decoratǎ în exterior cu brâu și ocnițe iar in interior cu picturǎ in stil neobizantin .

Biserica Ortodoxǎ “Românǎ Nașterea Sfantului Ioan Botezǎtorul“ Construitǎ in anul 1810 din caramidǎ și piatrǎ pe un plan dreptunghiular, cu absida semicircularǎ pe latura de rasarit si cu un inalt turn clopotnitǎ, pastreazǎ în exterior câteva fragmente de picturǎ de la 1827. La interior, cele douǎ cupole circulare și pereții sunt acoperiți de frescǎ în stilul neobizantin .

Muzeul sǎrii – Amenajat în clǎdirea Scolii de sus, prezintǎ istoria exploatarii sǎrii și a balneației, având secțiuni de istorie, etnografie, artǎ popularǎ și o micǎ galerie de artǎ .

În perioada sezonului estival se organizează diverse manifestări culturale: Sărbătoarea Salinelor, Sărbătoarea Turismului .