Panouri stratificate structură și utilaje. [305165]

CUPRINS

ARGUMENT

Consumul de lemn din ultimii ani a [anonimizat] a standardului de viață și al progresului știintific si tehnic .

“[anonimizat], consumul lemnului a [anonimizat] a acestei materii prime și pe măsură ce se adanceste cunoașterea lui…”

J. Filipovici STUDIUL LEMNULUI Vol. I. Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti 1964

[anonimizat],utilizarea sa a [anonimizat], în industria auto și de larg consum.

Exploatarea pe scară largă a [anonimizat] , impune o preocupare constantă în domeniul refacerii acestei bogații naturale.

Dar, pentru a [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat] o [anonimizat] .

Panourile din lemn masiv se obțin ca o activitate secundarăîn fabricile de mobilă dar si ca activitate principală a unei fabrici.

Alegerea temei lucrării de grad a [anonimizat] a panourilor din lemn masiv . [anonimizat] , tipurile de panouri stratificate din lemn masiv tehnologia de fabricație a acestor panouri .

[anonimizat] a materiilor tehnice din domeniul prelucrării lemnului.

[anonimizat]: [anonimizat].

[anonimizat] ,[anonimizat] , [anonimizat], precum și normele de securitate în muncă adecvate.

In partea doua a lucrării, se prezintă strategiile moderne de instruire utilizate în scopul dezvoltării competențelor de specialitate ale elevilor. Toate acestea sunt completate cu cercetarea pedagogică referitoare la întocmirea unui proiect didactic privind “Tehnologia de fabricare a panourilor stratificate din lemn masiv’’

Lucrarea de față va putea fi folosită ca material pentru agentul economic la care se desfășoară practica comasată anuală și care au pornit fabricarea panourilor stratificate din lemn masiv de stejar .

1.formarea panourilor stratificate din lemn

1.1 Materiale compozite si panouri compozite .Clasificare , proprietati.

[anonimizat], pot fi menționate : [anonimizat] , [anonimizat] , [anonimizat].

Lemnul și oasele sunt considerate ca materiale compozite naturale.

După cum se arată in una din lucrările de specialitate [T.M.Maloney] , milioane de tone de lemn compozit se fabrică anual din specii neutilizate , precum și din resturi rămase în urma procesului de exploatare și prelucrare a lemnului

Dintre primele materiale compozite naturale utilizate de om se poate menționa lemnul. Lemnul este un compus macromolecular natural de sine stătător, cu o structura chimică complexă și proprietați fizico – chimice specifice.Are o structura celulară fiind alcătuit din membranele celulelor , variate ca formă, dimensiuni și constituție , după funcția pe care a indeplinit-o în timpul vieții arborelui : de conducere ,înmagazinare sau rezistență. (fig 1)[6]

Fig 1. Lemnul – material cu structură aleolara multistratificată:

a-structura macroscopică ;

b-organizarea și dispunerea elementelor constructive ale peretelui celular [6]

Prin însăși structura sa macroscopică , respectiv alternantă între lemnul timpuriu și lemnul tărziu ,existența razelor medulare , modul de dispunere a porilor , lemnul se încadrează în categoria materialelor compozite cu configurație complex (fig.2)

Fig.2Lemnul – material compozit :

a) structură cu pori dispuși inelar ;

b) structură cu pori împrăștiați [6] [ Curtu ]

Definirea materialelor compozite

Materialele compozite sunt produse noi cu importanță deosebită din punct de vedere tehnic și economic .Acestea sunt sisteme de corpuri solide deformabile combinate la scară macroscopică din mai multe materiale, cu scopul obținerii de caracteristici superioare ca :

Proprietăți mecanice,

Rezistența la coroziune,

Uzură,

Greutate redusă,

Comportare bună la temperatură,

Aspect estetic,

Proprietăți ecologice,

Izolare acustică ,etc.

De cele mai multe ori caracteristicile materialelor compozite pot depăși pe cele ale materialelor tradiționale , luate individual.Unul din avantajele importante ale materialelor composite constă în faptul ca anumite proprietăți se pot obține în mod controlat , după un procedeu planificat și proiectat. Astfel materialele compozite devin corpuri cu proprietăți aprioric proiectate, cu perspective noi în tehnologia modernă[2].

Termenul de material compozit are mai multe interpretări :

Materialul compozit reprezintă orice fel de combinație între două sau mai multe materiale solide cu structuri, forme și utilizări diverse , în scopul obținerii unui nou produs ale cărui proprietăți să combine avantajos caracteristicile fiecărei componente în parte [2].

Unele surse definesc materialele compozite ca structuri cu forme diverse si utilizări diferite ( FPL- Madison – SUA)

Materialelecompozite se prezintă ca o reuniune a doua materiale avănd ca rezultat o combinație de proprietăți care nu pot fi atinse de elementele originale [Askeland].

Unii specialiști definesc materialele composite ca structuri cu structure anizotropice formate din mai multe componente,ale caror organizare și elaborare permit folosirea celor mai bune caracteristici ale componentelor, astfel încăt acestea să aibă proprietăți finale , în general superioare din care sunt alcătuite.[8]

O alta definiție a materialelorcompozite tin cont de componentele principale ale acestora [6] și anume de componența de rezistență și de liant .Componenta de rezistență asigură rigiditatea și rezistența , iar liantul leagă fibrele împreună permițănd trasferul tensiunii între fibre și prin compozit , sarcini exterioare și legaturi .

Ca orice material și materiale composite au unele deficiențe , orice material este la răndul lui un compozit întrucăt materialele: conțin impurități , defecte , etc., acestea duc la dificultatea delimitării domeniului de utilizare .

Din punct de vedere tehnic , notiunea de materialecompozite se refera la produsele care posedă unele proprietăți cum ar fi :[2]

Realizarea pe cale artificiala , prin combinarea voită si rațională a diferitelor componente, din care se exclud compozitele naturale: lemnul , oasele , etc;

Asocierea a cel puțin două materiale deosebite din punct de vedere chimic , in care există o suprafață de separație distinctă,numită interfață ;

Apariția unor proprietăți noi pe care nici un component inițial luat separat , nu le posedă;

b)Structura materialelor composite.

In principiu structura materialelor composite este modelabilă si se realizează din doua componente de bază: [2]

Matricea ,

Element de inserție (materiale complementare).

Matricea – constituie materialul suport cu caracteristici fizico-mecanice reduse sau medii.

Matricea reunește materialele de inserție intr-un corp continu , le suportă și protejează ,transferă tensiuni și redistribuie eforturile.

Elementul de inseție (materiale complementare) sunt utilizate pentru introducerea unor proprietăți speciale materialului compozit sau in scopul ranfonsării matricei.

Elementele de inserție diferă între ele prin natura chimică și configurație .

Un alt tip de material compozit este cel obținut prin structura ‘’sandwich’’,în care un material moale,flexibil este așezat intre doua fețe de material rezistent.( fig.3)

Structura obținută este un material cu proprietăți diferite de cel al materialelor de bază.Principiul de structura sandwich a fost prezentat pentru prima dată de catre Fairban in 1949 și a început să aiba o aplicare mai mare în cel de-al doilea razboi mondial cănd această structură a fost aplicată la construcția avioanelor .

Astăzi materialele de tip sandwich se utilizează pe scară largă în construcția : avioanelor , navelor spațiale, vapoarelor și oriunde este necesar o greutate redusă și o rezistență mare [10].

Principiul de bază al acestei structuri este separarea , ca material și proprietăți a fețelor rezistente de miezul usor și flexibil [10].Pentru fețe materialele cele mai utilizate sunt compozitele laminate si metalice , iar pentru miez faguri metalici sau nemetalici, spume celulare, lemn moale și ușor, etc.

Fețele sunt încleiate de miez cu ajutorul unui adeziv .

Utilizarea materialelor de tip sandwich, prezintă avantaje față de structurile convenționale așa cum rezultă din figura 4. Acestea sunt rezistența și rigiditatea sporită , greutatea redusă,buna izolare termică și acustică.[10].

Fața 1 lamelă stejar – miez de brad – fața 2 lamelă stejar

Fața 1 lamelă stejar(îmbinat în dinți FG) – miez de plop – fața 2 panou stejar îmbinat în dinți

Fața 1 panou stejar(lamelă continuă- LC) – miez de plop – fața 2 panou stejar panou stejar(lamelă continuă-LC)

Fig. 3 Structura sandwich(original-fabrică)

Fig. 4Compararea proprietăților mecanice ale structurii tip sandwich[10]

Familia materialelor composite lignocelulozice cuprinde panouri realizate din : fibre,așchii de lemn și furnire,precum și din produse tip cherestea obținute din frize de lemn masiv(grinzi lamelare)[16].

O altă clasificare mai general este dată de unii autori în funcție de materialele component[5].

Materiale composite cu particule dispersate;

Materiale composite cu fibre;

Materiale composite stratificate;

Materiale composite cu structură spațială;

Materialele cu fibre conțin următoarele grupe:

Materiale cu fibre lungi :

Cu fibre orientate unidirecțional

Cu fibre orientate bidirecțional;

Cu orientare aleatorie(CSM- Continous Strand Mat);

Materiale cu fibre discontinue :

Cu orientare aleatorie;

Cu orientare preferențială;

Materiale cu particule și așchii;

Cu orientare aleatorie;

Cu orientare preferențială;

Materialele stratificate pot fi :

Stratificate unidirecționale , cuprinzănd căteva straturi cu orientare identică;

Stratificate , unde căteva straturi au orientare sau materiale diferite;

Materialele cu structură hibridă pot fi :

Cu așezarea materialelor diferite în straturi diferite;

Cu materiale de armare diferite într-un singur strat.

Structura tip ‘’Sandwich ‘’ se incadrează în grupa materialelor stratificate cu structură din material diferit.[10].In aceeași grupă se pot încadra materialele ’’ lamelare ’’ obținute prin încleierea lamelelor cu orientare asemănătoare sau diferită.Se poate propune o reprezentare schematic a acestei clasificări asa cum se vede in figura de mai jos(fig.5).

Clasificarea materialelor compozite pe bază de lemn

În industria lemnului , în mod curent se folosește termenul de ’’material compozit’’ pentru structuri încleiate , clasificate în urmatoarele grupe[Bodig] :

Produse din lemn masiv(materiale compozite naturale)

Produse din lemn modificat ;

Lemn impregnat pentru prezervare;

Lemn ignifugat;

Lemn impregnat cu rășini sintetice ;

Lemn tratat chimic;

Lemn iradiat;

Produse stratificate din lemn ;

Lamelate paralel ;

Grinzi stratificate din cherestea (GLT)

Fig .5 Clasificarea materialelor compozite [10]

Grinzi lamelate din furnire (LVL)

Grinzi reconstituite din fășii de furnire (Parallam,PSL 300);

Grinzi din lemn subțire zdrobit și incleiat (Scriber , Zephyr )

Lamele perpendiculare :

Placaje uz general și speciale

Plăci aglomerate placate cu furnir(Comply)

Armate cu inserții;

Tip ’’sandwich ’’(plăci celulare)

Imbinari prin legaturi mecanice

Produse aglomerate din lemn

Din așchii

PAL

Plăci speciale din așchii (Waferboard ,Flakeboard ,OSB)

Grinzi din așchii de lemn lungi orientate (OSL)

Din fibre

PAF (poros)

PFL (dur)

Placi din fibre de lemn cu densitatea medie și ridicată( MDF/HDF)

Produse din fibre de lemn ;

Hărtie

Ranforsate cu material (plastic)

Materialelecompozite din lemn sub formă de plăci (PAL,PFL etc) fig .6 , fig.7 sunt structuri înlocuitoare ale lemnului de calitate superioară , dar mai ales produse care printr-o tehnologie de vărf înglobată ,amelioreză proprietățile fizico-mecanice ale lemnului ,iar defectele acestuia sunt diminuate sau parțial eliminate[3].

Înglobarea lemnului în materiale compozite conduce la [3]:

Omogenizarea structurii sale;

Uniformizarea caracteristicilor proprii ale principalelor direcții ale principalelor direcții de creștere ;

Îmbunătățirea calității suprafețelor;

Controlul proprietătilor fizico-mecanice;

Posibilitatea proietării produselor în funcție de destinația acestora;

Fig .6 Panou din așchii de lemn;1- strat de așchii fine pentru fețe; 2-strat de așchii grosiere

Fig.7 Placa din fibre de lemn

Tipurile de materiale compozite din lemn.

Produsele din lemn masivconsiderate a fi printre primele materiale compozite naturale care se regăsesc în piese de diverse forme și dimensiuni.

Produsele din lemn modificat constituie un domeniu distinct , interdisciplinar , complementar între studiul ,tehnologia și chimia lemnului dar și a polimerilor ,chimiei industriale etc.

Produse stratificate din lemn prezintă o diversitate tipodimensională foarte mare , precum și o pondere diferită în utilizările industriale .

Produse stratificate din lemn lamelate paralel sunt prezentate în aplicațiile industriale:

Grinzi stratificate din cherestea si lamele incleiate ,Glue LaminatedTimber(GLT),denumite și Glulam,au fost concepute și fabricate pentru prima dată în Elveția(1893).Acestea sunt realizate din lamele de aceeași grosime ,Imbinate la lungime și lățime prin încleiere (fig.8 și fig 9)

Fig.8Grinzi composite stratificate cu geometrie variabile(12-18x200cm):

a-dreaptă; b-înclinată;c-dublu înclinată;d-cu trei axe;e-curbată cu colț; f- curbură pronunțată cu colț ; g-curbură simplă; h- curbatăîn două direcții; i- curbură variabilă[Dunky]

Fig.9.Glulam din piese de cherestea îmbinate : a- cap la cap drept ;b-în dinți;c –cap la cap înclinat [Schniewind]

Grinzi stratificate din furnire încleiate , Laminated Veneer Lumber (LVL) au fost realizate imediat după descoperirea rășinilor sintetice(1940).Sunt realizate din foi de furnire avănd aceeași orientare a fibrelor ,încleiate cu adezivi fonici , după o tehnologie similar celei de fabricare a placajului . Produsul este denumit în limbaj commercial interna este denumit în limbaj commercial international și Parallel Laminated Veneer(PLV)adică grinzi stratificate din furnir încleiate paralel , fig.10 din [3].

Fig. 10 B- Grinzi composite stratificate ; a-LVL , b- Parralam ;

C- produse compozit stratificate; a-LVL; b- Parallam ; c- Com-Ply; d-grinda l[Trus Jois MacMillan Blondel]

Grinzi din fășii de furnire încleiate care se obțin din făsii de furnir cu fibrele orientate paralel si care sunt rezultate ca resturi la fabricarea furnirelor tehnice și estetice

Grinzi din fășii de furnire incleiate tip PSL 300 si se obțin din fășii de furnire cu dimensiuni reduse.

Scrimber este un produs realizat în Australia in anul 1980 și s-a obținut prin zdrobirea intre role a buștenilor și a cracilor subțiri

Zephyr este același produs obținut in Japonia

Produse stratificate din lemn lamelate perpendicular – din aceastacategorie cel mai reprezentativ este placajul acesta fiind un produs semifinit din lemn obținut prin încleierea unui numar impar de furnire , acestea avand fibrele straturilor apropiate perpendiculare sau sub un anuminghi.(fig.11,12)

Fig.11 Structura placajului Fig.12 Exemple de placaj

1-furnir cu fibre în directie longitudinal [Maloney]

2- furnir cu fibre în directie transversală

Parchet lamelar stratificat– un produs compozit din lemn apărut ca perfecționare a tehnologiei de debitare ,îmbinare care tinde să înlocuiască frizele masiveavănd un cost scazut , design plăcut și ușurintă în montare(fig13)

Fig.13 Parchet stratificat : a-straturi component ; b- structură finită; c- detaliu de îmbinare[Raute]

Lemn stratificat densificat (LSD)- un produs realizat la presiuni și temperature înalte asigurăndu-se densități de 1.3-1.4 g/cm³ și grosimi de 4 – 100 mm.

Acest proces se caracterizează prin:rezistență la tracțiune,compresiune,șoc, încovoiere , stabilitate dimensional, într-un cămp larg de temperaturi(-200șC la + 100șC).

Plăci și grinzi cu fețe din furnire și miez din așchii orientate uni – sau multistratificat (Com-Ply).Acest produs a apărut în anul 1970 în funcție de destinație pot fi concepute sub formă de grinzi sau panouri fig.13[3]

Fig.13 Placa cu miez din aschii și fețe din furnir (Com –Ply);a-miez din așchii orientate (OSB) și fețe din furnire; b- miez PAL și fețe din furnire [Maloney]

Produsele stratificate din lemn tip ’’ sandwich ’’ se regasesc încă din secolul al XIX –lea sub forma panelului ,structură alcatuită din miez discontinu sau continu realizat din șipci paralele ,încleiate între ele pe canturi și acoperite cu fețe din furnire groase sau placaje.( fig 14,fig15)

Fig .14 Structura plăcii de panel :1-miez de șipci ; 2- furnir de bază

Fig .15 Structurisandwich cu miezul din :1-talaș ; 2- șipci;3-fagure de hărtie;4-carton ondulat; 5-spume poliuretanice;6- stiropor;7- balsa;8-tuburi[Holz-Lexicon]

Structurile de tip sandwich cunioscute și sub denumirea de plăci celulare realizate din miez și două fețe , cu sau fără rame (fig 16,fig17)

Fig.16. Structura plăcilor celulare Fig.17.Compozite tip sandwich cu urmatoarea

a-lamele din PAL structură:

b-cu miez fagure a-PAL melaminat

c-cu șipci din cherestea de rășinoase b-panel ranforsat

c-panou cu rame

d-panou ușă celulară

e-grindă chesonată

Tehnologia de realizare a panourilor sandwich se bazează pe încleierea unui număr impar de panouri, avănd direcția fibrelor în general perpendicular între ele.

Panourile se realizeazăprin încleierea lamelelor ‘’cant la cant’’ sau ‘’față la față’’,lamelele pot să fie

‘’lamelă continuă’’ (LC) sau ‘’lamelă îmbinată în dinți pe lungime’’(FJ).

Structura panoului are la bazăprincipiul simetriei care poate fi format astfel: de fiecare parte a planului central de simetrie trebuie să existe același număr de straturi dispuse cu fibrele în aceeași direcție și echidistant, astfel ca planul central de simetrie să coincidă cu planul de simetrie al panoului de mijloc(fig.18)

Fig.18 Planul median la o placă tip sandwich(modelare unistrat)[2]

De aici rezultă că la fabricarea panourilor tip sandwich trebuie să se folosească un numar impar de straturi.Dacă axa central de simetrie este între foi, atunci fețele paoului vor avea fibrele în direcții diferite, iar în planul încleierii vor exista tensiuni tangențiale maxime.ștraturile simetrice trebuie să fie din aceeași specie, să aibă aceeași grosime,umiditate.

Prin realizarea acestor panouri se urmărește îmbunătățirea proprietăților materialului lemnos și anume :

Rezistență și rigiditate sporită

Greutate redusă

Bună izolare termică și acustică

Folosirea de material lemnos valoros la fețe

Stratul de mijloc poate fi și de o calitate superioară.

Ca urmare a cererii crescănde de mobilă ‘’Bio’’din lemn masiv 100% a fost necesară folosirea panourilor din lemn masiv.La început s-a folosit panou realizat dintr-un singur strat prin asamblarea cant la cant a reperelor din lemn masiv (fig.19)panou care la început se realiza în străngătoare simple, în prese manuale și apoi în prese automatizate , linii automate Contipresse una dintre asemenea linii se gasește la agentul economic la care se face practica -S.C.NORDSIMEX SRL SATU MARE.

Fig.19 – Innadire dreaptă(netedă)

Pentru a realiza panou de o calitate corespunzătoare acestea necesită o atenție deosebită la așezarea reperelor componente,(fig21)

Fig.21 Panou din lemn masiv , la care elementele componente au inelele anuale orientate perpendicular pe fețele panoului.

O așezare necorespunzătoare a lamelelor atrage după sine deformarea panoului ca in fig.22

a-Panou din lemn masiv ,la care reperele b-Panou din lemn masiv, la care reperele componente

componente au inelele anuale dispuse au inelele anuale dispuse alternative în direcții opuse

într-o singură direcție

Fig.22 Așezarea necorespunzătoare a reperelor componente ale unui panou

La folosirea acestor panouri în fabricarea mobilei s-au întămpinat multe dificultăți și anume în urma umflării sau contragerii lemnului apar ’’jocuri’’ motiv pentru care a fost necesar folosirea panourilor în mai multe straturi.

Fig.23 Structura materialelor compozite tip sandwich

Ca urmare a cererii crescănde a acestui produs, pe piață s-au realizat linii specializate de mare productivitate.Acestea sunt linii automatizate, flexibile și asistate de calculatoare de process permițănd schimbarea ușoară a tipului și dimensiunilor lemnului utilizat.

In țara noastră astfel de linii specializate au fost la SC VICTORIAMOB SA Tășnad ,Satu Mare , SC FIROC SA Satu Mare , SC FINFOREST BACO PRODUCTION SA Comănești , ALPROM Pitești , DIANA SRL Bacău, SCRG HOLZ COMPANY SRL Vișeu de Sus etc.

Acest nou material realizat prin încleierea unui număr impar de panouri de lemn s-a impus repede pe piață fabricanților de produse finite din lemn (mobilă , binale, parchet)și tinde să înlocuiască lemnul masiv și o serie de produse pe bază de lemn .Spre deosebire de panourile clasice din lemn și produsele pe bază de lemn, panourile din lemn tip sandwich au o serie de avantaje[18]:

Posibilitatea realizării unei game dimensionale variate;

Este un produs cu multiple utilizări :

Panouri pentru mobilă

Construcții

Prezintă un ciclu de fabricație redus;

Prezintă un aspect estetic deosebit(oferă posibilitatea combinării unor specii lemnoase);

Prezintă un grad ridicat de prelucrabilitate;

Prezintă rezistențe mecanice superioare față de speciile lemnoase din care au fost realizate,dar și față de celelalte produse pe bază de lemn;

Consum de manoperă redus(în special dacă este realizat pe linii specializate automate);

Este un produs ecologic atăt din punct de vedere al materialului lemnos utilizat căt si al adezivilor pentru încleiere (adezivi fără emisie de formaldehidă sau cu emisie scazută în funcție de domeniul de utilizare a lemnului reconstituit).

Dimensiunile de fabricație ale panourilor variază în limite foarte largi putănd fi executate panouri la dimensiuni cerute de producția de mobilă.

Denumirile sub care se întălnesc panourile care formează structura sandwich variază de la un autor la altul.Ele s-au întălnit în literatura de specialitate sub denumirea de[10]:

‘’Panou din lemn lamelar’’;

‘’Panou din lemn lamelat (LL);

‘’Panou din lemn reconstituit’’

La începutul anilor ‘’80’’s-a utilizat denumirea de ’’new wood’’adica ‘’lemn nou ‘’.

In prezent panourile care formează structura sandwich se gasesc sub doua denumiri în limba engleza, în funcție de procedeul de îm binare a frizelor:

‘’finger jointed panels panouri cu frize îmbinate în dinți pe lungime și cant la cant pe lățime;

‘’edge jointed panels’panouri cu frize întregi , îmbinate cant la cant sau față la față;

Clasificarea panourilor se face în funcție de modul de așezare al frizelor și de numărul de straturi din care acesta este alcătuit.

Tipurile de panouri care formează panourile compozite stratificate sunt prezentate în fig. 24. Asezarea frizelor în cadrul panoului este aleatorie în producția de serie, adică nu se ține cont de structura acestora la încleiere.

Fig 24 Tipuri de panouri din lemn masiv;a,a1 – cu frize îmbinate cant la cant ; b,b1 – cu frize îmbinate in dinți pe lungime și cant la cant pe lățime(cu dinții vizibili pe cant );

1.2 Considerații asupra structurilor compozit-stratificate folosite pentru produsele de mobilă

In viața noastră de toate zilele suntem înconjurați de mijloace care ne ajută în activitatea noastră sau care îmbunătățesc confortul nostru.confortul nostru.

O mare parte din produsele folosite zilnic sunt executate din lemn sau numeroase produse compozite pe bază de lemn.

In ultimul timp industria produselor din lemn a fost semnificativ restructurată , calitatea superioară și durabilitatea au devenit factori importanți , care interesază atăt pe clienti căt și pe producătorii de mobilier.

Pentru a realiza acest lucru, este în interesul companiilor de prelcrare a lemnului de a avea posibilitatea să acceseze cele mai noi rezultate ale cercetărilor si inovațiilor în acest domeniu, deasemenea să profite de informație în dubla ipostază de consumatori și furnizori.

1.3 Norme de calitate pentru panourile compozit stratificate din lemn (de stejar)

Materia primă utilizată la fabricarea panourilor composite din lemn de stejar (foioase) trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de standardele în vigoare [21];[22].

In cazul panourilor composite stratificate ,după cum s-a prezentat mai sus , straturile simetrice trebuie să fie din aceeași specie, să aibă aceeași grosime ,umiditate , etc, vom vorbi de două sau trei clase de calitate:

O clasă de calitate pentru panourile de față(dacă o față este vizibilă va fi de o altă clasă admităndu-se unele defecte care la părțile vizibile nu se admit);

O clasă de calitate pentru straturile de miez;

Mă refer în general ,cănd e vorba de condițiile de calitate , la panoul de față vizibil iar cănd se va face referință la panoul de miez sau partea inferioară a panoului se va specifica.

Există condiții de admisibilitate ale defectelor pentru lemn masiv [16], ce se regăsește în elementele de mobilier , în funcție de : finisajul aplicat(transparent sau opac),pentru suprafețele exterioare vizibile sau pentru suprafețele mai puțin vizibile interioare.

Condițiile prevăzute în acest standard pot fi aplicate și în cazul panourilor composit –stratificate,dar ele nu țin cont de îmbinarea frizelor și nu fac referință la umiditatea frizelor și condițiile de mediu (temperatură și umiditatea relativă a aerului ) în care materialul lemnos trebuie păstrat înainte de realizarea încleierii .

Există și norme interne de intreprindere stabilite de fabrica producătoare și client,în funcție de cerințele calitative ale clientului , cerințe care depind de domeniul de utilizare a mobilierului .

Panourile pot avea clase de calitate corespunzătoare claselor de calitate :A,B sau C , defectele admise pentru aceste clase de calitate ale panourilor sunt stabilite împreună cu beneficiarul panourilor.

Panourile pot avea aceeași clasă de calitate pe ambele fețe sau calități deferite ,în funcție de acest criteriu se specifică ”în documente ” :

A/A;B/B;C/C (în cazul în care ambele fețe au aceeași clasă de calitate )

A/B;A/C;B/C (în cazul cănd fața vizibilă este de o altă calitate față de fața mai puțin vizibilă).

In această situație de un real folos au fost normativele de calitate la nivel de intreprindere pentru panourile din stejar executate pentru mobilier din lemn masiv BIO (aceste normative de calitate erau deseori modificate între producător și client în funcție de piață).

Din aceste normative am realizat o sinteză astfel ; sunt prezentate două tipuri de mobilier ’’mobilier modern”și ’’mobilier rustic”.

Pentru mobilier finisat natur (sau culori deschise ):

Pentru mobilier modern se admit :

Diferențe mici de culoare între frize;

Trecerea dintre structura radială și semiradială;

Noduri sănătoase cu diametrul de maximum 5 mm;

Muguri;

Fibră înclinată max 10%;

Pentru mobilier rustic se admit :

Diferențe mici de culoare între frize;

Trecerea dintre structura radială și semiradială;

Noduri sănătoase cu diametrul de maximum 5 -20 mm;

Crăpături cu L cuprinsă între 5-20 mmși l= 1-2 mm(care se acentuează pentru a da impresia de vechi);

Muguri ;

Fibră înclinată max 10%;

Nu se admit:

Noduri negre vicioase;

Crăpături;

Diferențe mari de structură în frize alăturate(radială sau tangențială);

Pete de stivuire;

Colorații ;

Putregai ;

Fibră înclinată mai marfe de 10 %;

Gauri de insecte;

Descleieri;

Lovituri și zgărieturi;

Urme de adeziv;

Alburn pe față vizibilă;

Diferențe de umiditate între lamelele alăturate(max.5% între lamelele alăturate și max 3% între umiditatea din mijlocul lamelei și partea exterioară a lamelei);

Umiditatea optimă : pentru produsul final este 8±2%;

Temperatura : 20±2%;

Umiditatea relativă a aerului de depozitare:40-60 %

Umiditatea relativă a aerului , ambient : 40-50 %

Pentru panouri colorate și finisate cu lacuri colorate :

Se admit :

Diferențe de culoare între frize;

Diferența de structură între frize;

Noduri sănătoase cu diametrul maxim 15 mm;

Muguri;

Fibră înclinată;

Fisuri chituite cu lungimi de pă la 60 mm;

Nu se admit:

Noduri negre vicioase;

Putregai ;

Gauri de insecte;

Descleieri;

Lovituri și zgărieturi;

Urme de adeziv;

Diferențe de umiditate între lamelele alăturate(max.5% între lamelele alăturate și max 3% între umiditatea din mijlocul lamelei și partea exterioară a lamelei);

Umiditatea optimă : pentru produsul final este 8±2%;

Temperatura : 20±2%;

Umiditatea relativă a aerului de depozitare:40-60 %

Umiditatea relativă a aerului , ambient : 40-50 %

Umiditatea relativă a aerului influențeaza în mod direct umiditatea lemnului ,ducănd la fenomenul de contragere sau umflare,vizibilă pe canturile frizelor de lemn ca în figura 25.

Aceste fenomene duc la apariția curbării panourilor , la apariția fisurilor(crăpăturilor) între lamelele panourilor ,aceste fenomene apar datorită tensiunilor care apar în structura panourilor[17].

Modul de curbare a panourilor în funcție de umiditatea relativă atmosferică este arătată in figura 25.

Motiv pentru care mobilierul executat pentru export în condițiile de utilizare se specifică: temperatura la care să se păstreze mobilierul , la fel și umiditate relativă a aerului .

Fig 25 Influența umidității asupra lamelelor din panou

Pentru evitarea acestor probleme(umflare și contragere)este necesară echilibrarea conținutului de umiditate al lemnului cu temperatura și umiditatea relativă a aerului conform diagramei izotermelor de echilibru higroscopic a lemnului prezentat în figura 26.

Fig.26 – Izotermele echilibrului higroscopic a lemnului în raport cu temperatura și umiditatea relativă a aerului [11]

Exemplu -1:La o temperatură a mediului de 20șC;

Umiditatea relativa a aerului de 55%;

Umiditatea de echilibru a lemnului este de 10%

Exemplu -2:La o temperatură a mediului ambiant de 23șC;

Umiditatea relativa a aerului trebuie să fie de 35%;

Umiditatea de echilibru a lemnului este de 7%

Exemplu -3:La o umiditate relativă a aerului de 45%

Temperatura mediului ambiant este de 23 șC

Umiditatea de echilibru a lemnului este de 8,4%.

Mentinerea echilibrului higroscopic al lemnului este important în cazul panourilor compozite din lamele din lemn masiv,pentru evitarea tensiunilor datorate umflării și contragerii lamelelor încleiate înt

1.3.1 Defectele lemnului.Principii privindstudiul și clasificarea defectelor.

Avand in vedere ca lemnul este “un material viu” cu structura neomogena, cu multe defecte (fig.27 si fig.28), se impune ca in fabricarea mobilei să se găseasca soluții de valorificare superioară a acestei materii prime de o importanță deosebită în sistemul ecologic.

Lemnul a fost si ramane principala sursa de realizarea a mobilei.

A fost o perioda cand fabricarea mobilei se realiza din materiale stratificate (PAL). Din anii ’90 cererea , in designul de mobilier, este intoarcerea la materialele ecologice , in general la lemnul masiv

Realizarea unor repere/subansamble din lemn masiv, atrage multe probleme de calitate, lemnul “lucreaza” in timp , ceea ce se traduce prin crapaturi si curbari aparute la reperele produselor. Pentru a inlaura aceste neajunsuri s-a cerut realizarea unui material lemnos care sa aiba caracteristicile lemnului masiv si care sa diminueze aceste incoveniente.

Defectele lemnului sunt abateri de la cresterea normală a arborelui , abateri de structură , aspect și compoziția chimică a lemnului ,care au ca efect reducerea valorii acestuia,importanța lor depinzănd de utilizarea care se dă materialului respectiv.

Influența defectelor asupra utilizării și proprietăților fizice ,mecanice și tehnologice ale lemnului se stabilește în raport de natura , mărimea , numărul și dispoziția lor reciprocă.

Defectele lemnului pot fi cercetate din diferite puncte de vedere:al cauzelor care le provoacă, al localizării lor în lemn , al urmărilor pe care le au în diferite produse din lemn,al locului unde se produc sau din punct de vedere tehnologic.

Influența negativă pe care o au asupra proprietăților fizico-mecanice, chimice asupra calității produselor realizate face ca defectele lemnului să stea la baza sortării și clasificării sortimentelor de lemn.

Clasificarea defectelor ce apar la lemnul brut.

Defectele lemnului sunt cuprinse in următoarele grupe :

Defectele de formă a trunchiului;

Defectele structură anatomică a lemnului;

Defectele lemnului cauzate de factori biologici;

Defecte în structură cauzate de diverși factori.

Defectele de formă ale lemnului rotund sunt:

-curbură ,infurcire, lăbărțare ,ovalitate , canelura ,conicitate

Curbură putregai înfurcire +curbură lăbărțare

.

Ovalitate canelura

Fig.27- Defecte ale arborelui

Fig. 28 Defectele lemnului.

Influența asupra prelucrării lemnului

Randament scăzut la debitarea în cherestea sau derulare;

Obținerea sortimentelor de calitate scăzută;

Provoacă pierderi la doborărea arborelui și la debitare;

Se obține piese cu fibra înclinată;

Pierderi mari cănd materialul se debitează în cherestea sau se cioplește ( randament scazut )

La debitare în cherestea se obțin produse scurte( se pierde material la tivire)

Comportarea ulterioară a lemnului provenit din arbori curbați :

Cheresteaua are fibre neparalele cu axa ;

Pronunțate tensiuni interne;

Se poate produce în produse sai la locul de utilizare curburi care prejudiciază produsul sau construcția respectivă;

Efectul nodurilor asupra calității materialului lemnos:

În general nodurile restrăng valoarea de utilizare a lemnului datorită micșorării rezistenței, a stării de sănătate, aspectului suprafețelor,etc.

Lemnul noduros se taie și se despică greu , cu pierderi;

Influența mărimii nodului asupra rezistenței unei piese ecarisate se apreciază după raportul d/b dintre proiecția diametrului nodului (d) pe lațimea piesei(b).

Lemnele noduroase, fiind greu vizibile, nu sunt folosite la produsele care se bazează pe despicarea lemnului: doage,spițe , etc.

1.3.2.Valorificarea lemnului pentru panourile stratificate din lemn.

Romania este singura țară din Europa în care suprafața pădurilor se reduce în permanență, iar ritmul defrișărilor îl depășește pe cel din țările africane.

Situația dezastruoasă a pădurilor din ultimii ani este confirmată de fotogramele realizate de N.A.S.A.,utilizate în cercetările științifice de Boston University în colaborare cu Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice – I.C.A.S. și de proiectul Ministerului și Gospodăririi Apelor și al Agenției Europene de mediu ,Corine Land Cover 2000.

Valorificarea cherestelei la debitare se exprimă prin calculul următorilor indicatori:

Indicele de utilizare a materialului lemnos Iu;

Randamentul η;

Pierderile de material lemnos P;

Consumul specific Csp;

Indicele de utilizare a materialului lemnos Iu, se calculează prin raportul dintre cantitatea netă (Vn)de material incorporat în produs și cantitatea brută(Vb);

Iu = [ m³/m³]

Indicii de utilizare la fabricarea mobilei sunt stabiliți pe specii astfel :

Cherestea fag Iu=0,400 [m³net/m³brut]

Cherestea de stejar Iu=0.350 [m³net/m³brut]

Cherestea de stejar Iu=0.300 [m³net/m³brut](conform analizei din practică)

Cherestea rașinoase Iu=0,600 [m³net/m³brut]

Cherestea diverse Iu=0,370 [m³net/m³brut]

Unde :

Vnet reprezintă cantitatea de material din produsul finit(dimensiunile finale ale piesei)

Vbrut reprezintă cantitatea de cherestea necesară pentru obținerea piesei.

Cu căt indicele de utilizare este mai mare cu atăt pierderile sunt mai mici.Indicii de utilizare arătați mai sus (pe specii) reprezintă valori medii, realizarea lor depinde de calitatea cherestelei și calitatea lemnului din produsul de mobilă.Diferența 1-Iu reprezintă produse secundare care se vor valorifica în alte produse (panou îmbinat în dinți, parchete, ambalaje, materii prime pentru PAL, sau PFL, etc)

Randamentul (η) de folosire a materialului lemnos reprezintă indicele de utilizare Iu exprimat în procente, adică :

η =x 100 [ %]

Randamentul de debitare (ηd)reprezintă raportul între cantitatea de material lemnos ce se regasește în semifabricat și volumul cherestelei prelucrate în procente

ηd = x 100 [ %]

în care :

Vs = volumul semifabricatelor;

Vb = volumul cherestelei prelucrate.

Pierderile(P)se calculează cu relația :

P = x 100 [ %]

In cazul cherestelei de stejar pierderile reprezintă [1-0,350 = 0,650 m³] ,

În procente avem :

P = x 100 = 65 [ %]

Consumul specific sau indicele de consum (Csp),se calculează prin raportul între volumul brut (Vb) al materiei prime și volumul semifabricatelor obținute la debitare(Vs).

Csp = x 100 [ m³/m³]

Consumul specific este supraunitar și ne arată căți m³ de cherestea avem nevoie pentru a obține 1 m³ de piese prelucrate(din produsul finit).

Cunoscând indicii de utilizare normați, rezultă următoarele consumuri specifice:

La prelucrarea fagului Csp = =

[m³cherestea/m³piese]

La prelucrarea rășinoaselor Csp = =

[ m³cherestea/m³piese]

La prelucrarea stejarului Csp = =

[ m³cherestea/m³piese]

Astfel :pentru 1 mc de cherestea stejar sunt necesari 1,79 m³ de buștean

Pentru 1 mc piese din stejar sunt necesari 3.33m³ de cherestea.

Indicatorul consum specific evidențiază și mai bine nevoia de a economisi lemnul,de al utiliza rațional încă din etapa de debitare, unde fiecare piesă de cherestea trebuie astfel prelucrată încât să obțină un randament cât mai mare, iar rămășițele să fie dirijate către prelucrări ulterioare.

Debitarea cherestelei poate fi organizată după două tehnologii de bază :

Debitarea cherestelei în fabricile de mobilă

Debitarea cherestelei prin cooperare în produsc prin cooperare în producție

1.Debitarea cherestelei în fabricile de mobilă.

Prin debitarea unui număr redus de repere (corespunzător programului de fabricație),pierderile la debitare sunt mai mari (35-40%) și care de cele mai multe ori nu pot fi folosite industrial,sunt considerate deseuri fiind utilizate pentru combustibil.

2.Debitarea cherestelei prin cooperare în produsc prin cooperare în producție.

Această formă de producție este organizată centralizat,prin specializarea unor unități de producție pentru debitarea reperelor de mobilă.Se creează astfel condiții pentru debitarea reperelor de mobilă.Se creează astfel condiții pentru organizarea unui flux tehnologic modernizat, de mare capacitate cu un înalt grad de mecanizare și automatizare capabil să asigure o valorificare superioară a materiei prime, reducându-se pierderile cu 10-12%, față de tehnologia clasică.

Această tehmologie prezintă unele particularități, privind organizarea și desfășurarea, cum ar fi :

Utilizarea secțiunilor normalizate (tipizate).In acest scop au fost elaborate secțiunile normalizate cu dimensiuni minime pentru toate reperele de mobilă.

Livrarea prin cooperare a semifabricatelor și prefabricatelor

Secțiile de debitare centralizată, pot fi organizate pe lăngă fabricile de cherestea, care dispun de instalații de uscare, astfel ca reperele pentru fabricație să aibă umiditatea de 10±2% .Piesele debitate din cherestea cu adaosuri de prelucrare, poartă denumirea de semifabricate.

Volumul semifabricatelor reprezintă 60-75 % din volumul cherestelei pentru debitare.Rezultă că 40-25% din volum rămăne la furnizor, cheltuielile de transport sunt mai reduse, semifabricatele sunt transportate la beneficiar în container.

Debitarea prin cooperare se poate face și prin livrarea semifabricatelor care pe lângă operațiile de debitare propriu-zisă sunt prelucrate prin operații mecanice ca :îndreptare, rindeluire la grosime, retezare la lungime netă, etc.In acest caz reperele debitate și prelucrate poartă denumirea de prefabricate.

Cooperarea pentru producerea și livrarea semifabricatelor și prefabricatelor din lemn masiv și panouri este legată de specializarea în producție,care reprezintă specializarea în prelucrarea unor anumite repere, subansambluri sau produse.

In cazul debitării centralizate crește gama tipodimensiunilor de repere(lungimi,lățimi), posibilitatea de încadrare și sortare a reperelor pentru diferite destinații(mobilă modernă,mobilă artă mobilă curbată, etc.)

Consumul de cherestea pentru 1 mc de semifabricate sau prefabricate depinde de mai mulți factori din care cei mai esențiali sunt :

Calitatea materiei prime, cu cât se folosește o calitate de cherestea mai inferioară consumul crește;

Exigențele de calitate ale reperelor în produsul de mobilă.Pentru mobila de artă consumul de cherestea este mai mare de 10-15% față de mobila In forme contemporane;

Specia de lemn prelucrat.Prin particularitățile de structură, defectele și frecvența lor , utilizarea cherestelei(cantitatea de piese prelucrate din produsul finit, ce se poate obține dintr-un mc de cherestea);

Dimensiunile pieselor debitate.Influența lățimii și lungimii pieselor debitate reprezintă în fig.29.Se observă că pentru lățimi există o zonă cu consum optim(fig29.a)iar pentru lungimi ,cu căt piesele sunt mai lungi cu atăt manopera și consumul de cherestea scade(fig.29b).Totuși reperele cu lungimi mai mari (L>0.8m) se obțin mai greu datorită frecvenței defectelor și folosirea cherestelei de calitate superioară superioară pretul de cost al reperelor lungi este mai mare decăt al reperelor scurte(fig.29c)

Fig 29 Influenta dimensiunilor pieselor prelucrate asupra consumului de cherestea:

A –influența lățimii; b- influența lungimii;c-influența lungimii asupra prețului de cost

Rezultă din cele de mai sus că în procesul de cooperare prelucrându-se o gamă variată de repere(lățimi și lungimi)acestea se pot înscrie în limitele optime,valorificând cantitativ și calitativ sortimentele de cherestea.

Imbunătățirea indicelui de valorificare al masei lemnoase se poate face și prin utilizarea lemnului de mici dimensiuni pentru

1.3.2.1.Imbinarea panourilor

Panourile compozite_stratificate sunt structuri obținute din “lipirea” a trei panouri, la care panourile de față_1 si față_2 sunt realizate din aceeași specie, in cazul nostru lemn de stejar. Panoul fața _1 (fig.30) este realizat din cherestea de calitate superioara , iar panoul față_2 se poate realiza din aceeași specie dar poate fi din cherestea de calitate inferioară primului panou. Panoul de mijloc (fig.31). se poate realiza din: aceeași specie dar de calitate inferioara, din specii de rașinoase sau foioase (fig 31a)sau poate fi realizat din îmbinat in dinți (lemn reconstituit – fig 31 b). Trebuie menționat faptul că se poate realiza panouri fie la dimensiuni stabilite de beneficiar , fie la anumite formate standard , din care mai apoi se vor debita panourile folosite in producție.

Trebuie mentionat faptul ca se poate realizat panouri fie la dimensiuni stabilite de beneficiar , fie la anumite formate standard , din care mai apoi se vor debitat panourile folosite in productie.

Realizarea panourilor , atât a panourilor de față cat și a panourilor de mijloc se face prin înnădire dreapta (netedă)

“Aranjarea” celor trei panouri în panoul compozit_stratificat se va realiza în două moduri și anume:

– modul de “aranjare_1”: la care stratul de mijloc este transversal față de straturile de față

-modul de “aranjare_2”la care stratul de mijoc este in aceeasi direcție cu straturile de față.

Fig .30. Panou față_I , panou fata_II a)b)

Fig .31. panou de mijloc

Se vor lua în analiza mai multe variante:

Varianta_1 :

Varianta_1_a

_ panoul față 1 realizat din lamela continuă din cherestea de stejar , clasa de calitate A. Panoul cu grosimea de 5 mm;

_panoul mijloc realizat din lamela continuă din cherestea de stejar, clasa de calitate C. Panoul are grosimea de 10 mm.

-panoul față_2 realizat din lamela continuă din cherestea de stejar clasa de calitate B,C. Grosimea panoului este de 5 mm.

Asezarea celor trei panouri se va face astfel: direcția fibrelor la stratul de mijloc este in aceeași ca și a straturilor de față.

Varianta_1_b

_ panoul față 1 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate A. Panoul cu grosimea de 5 mm;

_panoul mijloc realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar, clasa de calitate C. Panoul are grosimea de 10 mm.

-panoul față_2 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate B,C. Grosimea panoului este de 5 mm.

Așezarea celor trei panouri se va face astfel: direcța fibrelor la stratul de mijloc esteperpendiculară pe direcția fibrelor panourilor de față.

Panou longitudinal stejarLC Panou stejarLC

Panou longitudinal stejar LCPanou stejar ID

Panou longitudinal stejar LCPanou stejar LC

varianta 1 a varianta 1 b

Fig.32 Varianta 1a și 1b

Varianta_2 :

varianta_2_a

_ panoul față 1 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate A. Panoul cu grosimea de 5 mm;

_panoul mijloc realizat din lamelăîmbinat în dinți. Panoul are grosimea de 10 mm.

-panoul față _2 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate B,C. Grosimea panoului este de 5 mm.

Așezarea celor trei panouri se va face astfel: direcția fibrelor la stratul de mijloc este în aceeași ca și a straturilor de față.

Varianta_2_b

_ panoul față 1 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate A. Panoul cu grosimea de 5 mm;

_panoul mijloc realizat din lamelăîmbinat în dinti. Panoul are grosimea de 10 mm.

-panoul față_2 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate B,C. Grosimea panoului este de 5 mm.

Așezarea celor trei panouri se va face astfel: direcția fibrelor la stratul de mijloc este perpendiculară pe direcția fibrelor panourilor de față.

Panou longitudinal stejar LC Panou long.stejar LC Panou longitudinal stejar ID Panou transversal stejar ID

Panou longitudinal stejar LC Panou long. stejar LC

varianta 2a varianta 2b

Fig.33 Varianta 2a și 2b

Varianta_3 :

Varianta_3a

_ panoul față _1 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate A. Panoul cu grosimea de 5 mm;

_panoul mijloc realizat din lamelăîimbinat în dinți. Panoul are grosimea de 10 mm.

-panoul față _2 realizat din lamelăîmbinatăîn dinții. Grosimea panoului este de 5 mm.

Așezarea celor trei panouri se va face astfel: direcția fibrelor stratului de mijloc este în aceeași ca și a straturilor de față

Varianta_3 b

-panoul față_1 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate A. Panoul cu grosimea de 5 mm;

-panoul mijloc realizat din lamelăîmbinat în dinți. Panoul are grosimea de 10 mm.

-panoul față_2 realizat din lamelăîmbinatăîn dinții. Grosimea panoului este de 5 mm.

Așezarea celor trei panouri se va face astfel: direcția fibrelor stratului de mijloc este perpendiculară pe direcția fibrelor panourilor de față.

Panou longitudinal steajr LCPanou long. stejar LC

Panou longitudinal steajr ID Panou transversal stejar Panou longitudinal stejar ID Panou Pan Panou long. stejar LC

varianta 3a varianta 3b

Fig.34 Varianta 3a și 3b

Varianta_4

varianta_4a

_ panoul față 1 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate A. Panoul cu grosimea de 5 mm;

_panoul mijloc realizat din lamelă continuă din cherestea de brad. Panoul are grosimea de 10 mm.

-panoul față_2 realizat din lamelăcontinuă din cherestea de stejar clasa de calitate B,C. Grosimea panoului este de 5 mm.

Așezarea celor trei panouri se va face astfel: direcția fibrelor stratului de mijloc este aceeași ca și a straturilor de față.

Varianta_4b

_ panoul față_1 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate A. Panoul cu grosimea de 5 mm;

_panoul mijloc realizat din lamelă continuă din cherestea de brad. Panoul are grosimea de 10 mm.

-panoul față_2 realizat din lamelă continuă din cherestea de stejar clasa de calitate B,C. Grosimea panoului este de 5 mm.

Așezarea celor trei panouri se va face astfel: direcția fibrelor stratului de mijloc este perpendiculară pe direcția fibrelor panourilor de față.

Panou longitudinal stejar LC Panoulongitudinalstejar LC Panou longitudinal brad LC Panou transversal brad LC

Panou longitudinal steajar LC Panou longitudinal stejar LC

varianta 4a varianta 4b

Fig.35 Varianta 4a și 4b

Pentru realizarea lungimilor dorite de frize (anouri cu frize îmbinate în dinți pe lungime) se face îmbinarea în dinți pe lungime a acestora.Pentru obținerea unei linii perfecte drepte la îmbinarea frizelor pe fața vizibilă a panoului se utilizează îmbinarea în dinți cu umăr,îmbinare prezentată mai jos,în fig.36

Fig 36 Geometria dinților pentru îmbinarea pe lungime a dinților

1.3.3. Cercetari asupra umflării și contragerii.

Variația de umiditate sub limita de higroscopicitate,la umiditatea mai mică decăt cea de saturație a fibrei, este însoțită de modificări dimensionale ale lemnului.

Contragerea constă în reducerea volumului și a dimensiunilor lemnului iar umflarea constă în mărirea volumui și dimeniunilor lemnului, prin scăderea sau creșterea cantității de apă legată.

Peste umiditatea de saturație a fibrei Usf, pierderea saupătrunderea apei (apă liberă)nu podruce nici o modificare a dimensiunilor sau volumului lemnului, ci numai a greutății sale.

Umflarea și contragerea lemnului se redau prin coeficienți,exprimați în procente:

Coeficienți de umflare notați cu

Coeficienții de contragere notați cu

Variația diomensională poate fi liniară,orientată după cele trei direcții structurale principale determinate de poziția inelelor anuale și a fibrelor lenului respectiv:

Longitudinală ( ,);

Radială( ,);

Tangențială ( ,);

volumică( ,).

Conform datelor din literatura de specialitate, umflarea și contragerea nu sunt unitare pe cele tri direcții de orientare structurală,nici ca mărime și nici ca dinamică[11].De exemplu,umflarea radială reprezintă în medie circa 50% din cea tangențială,iar dinamica umflării radiale este cu 10-15% mai mică decăt cea tangențială.Umflarea longitudinală este neînsemnată ca mărime și dinamică.

Concluzie :umflarea si contragerea sunt maxime în direcție tangențiala , mai mici de circa 1.2 – 3 ori în direcție radială si neglijabile (0.1-0.3 maxim 1%) în direcție longitudinală.

In cadrul aceleiași specii cu creșterea masei volumice,lemnul se umflă și se contrage mai mult, variațiile fiind aproape liniare după relațiile :

K = și K=

Deasemenea masa volumică influențează amploarea și sensul acestor fenomene și sensul acestor fenomene.Astfel în timp ce scchimbările dimensionale pe direcție radială și tangențială sunt direct proporționale cu masa volumică, în direcție longitudinală s-a constatat că lemnul cu masă volumică mai mică se umflă si se contrage mai mult[11].

Compoziția chimică a lemnului influențează aceste două fenomene,Se cunoaște că membrana celulară este alcătuită din celuloză, hemiceluloză și lignină,astfel dintre compușii chimici principali hemicelulozele se umflă și se contrag cel mai mult,iar lignina cel mai puțin[11].

Pentru caracterizările, speciilor în funcție de mărimea coeficienților( de contragere sau umflare), unii autori [11] împart speciile cu structură tipică în șase grupe :

I. Specii avănd dinamica de contragere foarte mică, cele cu coeficientul de contragere volumică pănă la 0.40 % (respectiv cu densitatea convențională mai mica de 0.4g/); de exemplu pinul negru 0.33%,plopul 0.35%, bradul 0.37%, pinul comun 0.39%.

II.Specii avănd dinamica de contragere mică,sunt cele cu coeficientul de contragere volumică cuprins Intre 0.41-0.45 % (respectiv cu densitatea convențională egală cu 0.41-0.45 g/); de exemplu castanul sălbatic 0.42%,pinul silvestru 0.42%,teiul 0.43%)

III.Speciiavănd dinamica de contragere mijlocie, sunt cele cu coeficientul de contragere volumică cuprins Intre 0.46-0.5 % (respectiv cu densitatea convențională egală cu 0.46-0.50 g/); de exemplu ciresul 0.47%,artarul 0.48%,laricele 0.49%,mesteacanul 0.50 %.

IV.Speciiavănd dinamica de contragere accentuată, sunt cele cu coeficientul de contragere volumică cuprins între 0.51-0.55 % (respectiv cu densitatea convențională egală cu 0.51-0.55 g/); de exemplu nucul 0.51%,paltinul 0.54%.

V.Speciiavănd dinamica de contragere puternică sunt cele cu coeficientul de contragere volumică cuprins Intre 0.56-0.60 % (respectiv cu densitatea convențională egală cu 0.56-0.60 g/); de exemplu fagul 0.57%, tisa 0.57%, frasinul 0.59%,stejarul 0.59 %.

VI.Speciiavănd dinamica de contragere foarte puternică, sunt cele cu coeficientul de contragere volumică mai mare decăt 0.60%(respectiv cu densitatea convențională mai mare ,cu 0.60 g/); de exemplu carpenul 0.61% , salcamul 0.63%.

Lemnul speciilor du dinamică de contragere foarte mica,mică si mijlocie se consideră lemn bun pentru utilizări tămplărești(se pot utiliza ca material masiv).

Contragerea și umflarea lemnului se consideră ca fîînd fenomene care nu prezintă deformații plastice de durată.Cănd apar deformațiile plastice fenomenul umflării și contragerii se complică.

Umflarea și contragerea vor fi cu atăt mai mici cu căt speciile vor conține mai multă rășina ,substanțe tanante.

Astfel lemnul de fag sărac în substanțe chimice,avănd densitatea =0.70g/, iar lemnul din duramenul de stejar bogat în substanțe tanante avănd densitatea =0.67g/ se vor comporta diferit în ceea ce privește contragerea.Intrucăt fagul începe contragerea de la umiditate de cca 31 % (puctului de saturaIntrucăt fagul începe contragerea de la umiditate de cca 31 % (puctului de saturație a fibrei ,psf), iar duramenul de stejar abia de la 22%.Inseamnă că fagul se va contrage mai mult .

1.3.4 Rezistența mecanică a panourilor

1.Rezistența la încovoiere

In literatura de specialitate, au fost publicate multe determinări experimentale privind rezistențele mecanice ale structurilor tip sandwich.In general se concentrează asupra rezistențelor mecanice la încovoiere statică și dinamica sub acțiunea unei forțe concentrate sau uniform distribuite,acesta fiind un ijndicator important al rigidității paourilor.

Așa cum remarcă Abot,J.,L[1] pentru o structură tip sandwich cu miez din lemn de balsa si două structuri exterioare de carbon epoxidic AS4/3501-6.în urma solicitărilor la încovoiere, s-a determinat săgeata a cărei valori ajunge la 4.5-5 mm sub acțiunea unei forțe maxime de 1020.

Din graficul din figura 37 se poate observa că deformația este elastică pănă la momentul forței maxime după care această deformație devine plastică.

Fig 37 Săgeata la încovoiere pentru o grindă tip sandwich, sub acțiunea unei sarcini concentrate variabile[1]

Incercarea rezistenței la încovoiere statică constă în măsurarea sarcinii maxime care produce ruperea unei epruvete din lemn rezemată pe două suporturi.

Efortul unitar de încovoiere care se dezvoltă în fibrele extreme ale unui panou încovoiat este raportul dintre momentul de inerție care ia naștere în secțiune și modulul de rezistență axial.

Epruveta se confecționează conform EN 326-1.

Fig .38 Aranjarea epruvetei pe reazeme pentru încercarea la încovoiere

Piesa de încercat

F – forța (încărcarea)

t – grosimea piesei

– 20t

= +50

Exprimarea rezultatelor

Modulul de elasticitate Em [N/mm²] se calculează cu relația :

Em =

= distanța între reazeme

= baza secțiunii transversale a epruvetei [mm]

t = grosimea epruvetei = grosimea panoului [mm]

= incrementul forței pe porțiunea liniară forță – deformație[N];

=0.1 Fmax[N]

= 0.4 Fmax[N]

Fmax = valoarea maximă a forței [N];

= incrementul deformației corespunzător [mm];

Fig.39 Curba de deformare în raport cu forța conform EN310

Rezistența la încovoiere f m [N/mm²] se calculează cu relația :

fm = [N/mm²]

unde :

Fmax = forța maximă de rupere [N];

l1 = distanța dintre reazeme[mm];

b = baza secțiunii transversale a epruvetei [mm];

t = grosimea epruvetei = grosimea panoului[mm].

2.Rezistența la forfecare perpendiculară a panoului.

Rezistența la forfecare perpendiculară pe panou este determinată prin aplicarea unei forțe de compresiune pe o epruvetă (decupată) ,pănă la reperea acesteia .Rezistența la forfecare se examinează în baza DDCENTS 14966;2005.

Epruveta se confecționează conform EN 326-1.

L = lungimea piesei [mm] = 150 ± 1 mm;

l = latimea epruvetei [mm] = 50± 1mm;

g = grosimea epruvetei [mm] = grosimea panoului minim 15 mm.

τρ = [N/mm²]

Fmax = forța maximă [N];

A = aria epruvetei în secțiune transversală[mm].

Fig.40.Forma și dimensiunile epruvetei

3.Rezistența la forfecare plană a panoului.

Rezistența la forfecare plană se examinează în baza DD CEN/TS 14966:2002, fiind raportul dintre sarcina de rupere F[N] și aria secțiunii [mm].

τt = [N/mm²]

Fmax = forța maximă[N];

A = aria secțiunii [mm];

Epruveta se confecționează conform EN 326-1.

Fig.41 Aranjarea piesei pentru testarea la forfecare.

Piesa sferică

Testarea piesei

Rezistența la întindere (modulul de elasticitate In tensiune și tensiunea de putere )

Determinarea rezistenței la întindere paralelă cu fibrele , încercarea la tracțiune paralelă cu fibrele se examinează conform prevederilor DD CEN 14966:2005 și constă în măsurarea sarcinii maxime pănă la ruperea în zona pantei liniare.

Epruveta se confecționează conform EN 326-1.[23].

Fig.42.Forma și dimensiunile piesei de testare la tensionare

Pentru determimarea modului de ealsticitate Et[N/mm²] se va folosi ecuația :

Et =

Unde avem :

A = aria secțiunii transversale [mm];

F2-F1 = = incrementul forței pe porțiunea liniară forță – deformație[N];

F1 = 0.1 Fmax[N];

F2 = 0.4 F max[N];

Fmax = valoarea maximă a forței [N];

= incrementul deformației corespunzător F2-F1[mm];

l1= lungimea corespunzătoare lui [mm].

Rezistența tensiunii epruvetei se calculează cu relația:

Ft= [N/mm²]

Unde :

Fmax = forța maximă de rupere [N];

A = aria secțiunii transversale [mm].

Rezistența la compresiune.

Incercarea la compresiune se efectuează conform DD CEN/TS 14966:2005 și consta în masurarea sarcinii maxime Fmax[N]care ,acționănd în condițiile arătate mai jos se produce strivirea epruvetei cu secțiunea transversală A[mm]. Rezistența la rupere este raportul dintre sarcina Fmax și aria secțiunii.

Epruveta se confecționează conform EN 326-1.

Fig.43Aranjarea epruvetei pentru încercarea la

compresiune

Ec = [N]

F2 – F1= incrementul forței pe porțiunea liniară forță – deformație [N]

F1 = 0.1 Fmax[N];

F2 = 0.4 F max[N];

Fmax = valoarea maximă a forței [N];

= incrementul deformației corespunzător [mm];

Rezistența la compresiune fc [N/mm²] se calculează cu formula:

fc = [N/mm²]

Fmax = valoarea maximă a forței [N];

A = aria secțiunii transversale[mm²].

Calitatea încleierii .

Calitatea încleierii trebuie determinată conform CENT/TS 13354 după un tratament prealabil corespunzător utilizării în mediu uscat umed sau exterior.

Pentru panourile din lemn masiv cu un singur strat ,valoarea inferioară a rezistenței de forfecare calculate conform EN-326-1 , excluzănd 5% , nu trebuie să fie mai mică de 2.5 N/mm² , prosedeul mediu de rupere pentru fiecare panou trebuie să fie mai mare de 40%.

Pentru panourile din lemn masiv ,valoarea inferioară a rezistenței de forfecare calculate conform EN-326-1 , excluzănd 5% , nu trebuie să fie mai mică de 0.8 N/mm² , prosedeul mediu de rupere pentru fiecare panou trebuie să fie mai mare de 40%.

Cănd panourile sunt destinate utilizării structurale , trebuie utilizat un adeziv rezistent la temperatrura pentru încleierea straturilor între ele.

Fig.44 .Forma și dimensiunile epruvetei pentru determinarea rezistenței la încleiere

A – testarea multietajată a 3 piese

B – testarea multietajată a 5 piese

1 – așezarea pe direcția fibrei

2 – așezarea pe alte direcții de fibră

l – lungimea minimă a piesei este de peste 50 mm

h – înălțimea piesei 40 mm

b – forfecarea lungimii 10 mm

sf – lațimea pănzeide ferăstrău(+ 3mm)

d – grosimea straturilor multietajate

fv – rezistența la forfecare[N]

fv = Fl(lxb)

unde :

F – forța maximă aplicată

l – lungimea zonei de forfecare [mm]

b – lățimea zonei de forfecare[mm]

Se calculează fv mediu și deviația standard conform EN 326-1.

1.4 Tehnologia de fabricare a panourile compozit stratificate din lemn.

Tehnologia de fabricare a panourilor compozit stratificate din cherestea de stejar pentru cele două surse de materii prime utilizate: lamelă continuă(LC) și îmbinat în dinți (ID) este prezentată în figura 45.

Structura acestor panouri este prezentată în figura 23. Panourile sunt realizate în regim industrial la SC NORD SIMEX SRL Satu Mare, agentul economic la care se desfășoară practica comasată.

Cheresteaua intrăîn procesul de producție la ferăstrăul multiplu, (lungimea lamelei este egala cu lungimea cherestelei), urmează o prerindeluire a lamelelor, pentru a se puteamai ușor identifica defectele, operație care se execută la mașina de rindeluit pe 4 fețe -Weining. Următoarea operație este însemnarea defectelor, această operatie se face manual cu ajutorul cretei fosforescente. Eliminarea defectelor se face la OPTICUT.

Lamela continua:

Se presează lamelă cu lamelă , cant la cant, formăndu-se lațimea panoului, operația executăndu-se la CONTIPRESS.

Se lasă la condiționat 48 ore la t = 20°C.

După presare urmează calibrarea formatizarea la dimensiuni brute.

Formarea panoului triplustratificat.

Lamela imbinata in dinți :

Frezarea dinților, aplicarea adezivului pe dinți, formarea lamelei îmbinate în dinți la lungime, operația executăndu-se la COMBIPACT.

Rindeluirea pe patru fete se execută la WEINING .

Formarea panoului la CONTIPRESS.

Formatizarea la dimensiuni brute la agregatul de formatizat.

Calibrare la mașina de calibrat cu 3 cilindrii.

Presare in presa monoetajată cu panourile de față.

Panoul stratificat se lasă la condiționare timp de 48 ore la t=20°C după care se formatizează la dimensiuni nete la agrgatul de formatizat.

Slefuire fețe la mașina de slefuit MSC cu 3 cilindrii.

Acest flux al agentul economic este prezentat in figura 46.

Fig 45 Succesiunea fazelor la executarea panourilor : lamelă continuă (LC)

Îmbinat în dinți (ID)

Fig.46 Fluxul tehnologic : Tehnologia fabricarii panourilor din lamelă continuă(LC) și îmbinat în dinți (ID)

1.4.1. Depozitarea cherestelei

După descărcarea din mijloacele de transport,cheresteaua se sortează la rampa de descărcare și se stivuiește.

Stivuirea se face paletizat pe o înălțime de circa 1m cu șipci de stivuire.Fiecare paletă conține aceeași specie,grosime,clasa de calitate,sortiment (cherestea tivită,netivită,semitivită).Paletele astfel formate se suprapun câte patru (sau cinci) în depozitul de cherestea formându-se astfel o stivă.Manipularea se face mecanizat folosind un autostivuitor cu furci laterale tip AFL.Pe fiecare stivă(paletă) se fixează o placuță pe care se înscriu date referitoare la conținut:specia,grosimea,clasa de calitate,volumul cherestelei, umiditatea inițială,data stivuirii,echipa care a stivuit.

Lungimea stivelor corespunde cu lungimea cherestelei pentru rășinoase,iar la foioase este de 8-10 m,lățimea de 1,5-2 m iar înalțimea de 4-5 m.Pentru ca piesele de cherestea să nu se deformeze,șipcile se confecționează din material uscat având aceeași grosime și anume 18 sau 24 mm pentru rășinoase, respectiv 25mm, 32mm sau 40 mm pentru foioase(în funcție de grosimea cherestelei și condițiile de circulație a aerului).

Fig.46. Modul de așezare a pieselor de cherestea în stivă

1 -șipci de stivuire;2-cherestea netivită;3-cherestea semitivită;

4 – cherestea tivită

Piesele de cherestea se așează la marginea stivei cu fața exterioară în sus, iar în interiorul stivei cu fața interioară în sus pentru a facilita evaporarea apei (Fig. 46).

Stivele se protejează împotriva precipitatațiilor și a razelor solare cu un acoperiș din panouri de carton asfaltat sau materiale plastice așezate la partea superioară a stivei.Capetele stivelor se protejează cu panouri flexibile din șipci de lemn sau plastic sau prin aplicarea pe capetele cherestelei a unor bucați de tablă în zig-zag,a unui strat de vopsea,de hârtie, rumegus încleiat etc.Prin protejarea stivelor se previne apariția crăpăturilor superficiale și de capăt datorită soarelui și a precipitațiilor.Depozitarea are ca scop asigurarea unui stoc de cherestea concomitent cu uscarea acesteia.

1.4.2 Uscarea cherestelei

Uscarea are scopul de a elimina apa liberă și legată din lemn până la umiditatea de echilibru, care are valoarea de 8-10 % la introducerea în fabricația mobilierului.Apa liberă și o parte din apa legată sunt eliminate prin uscare în aer liber (uscare naturală),sau în instalații speciale (uscare artificială).

Uscarea naturală a cherestelei are loc în depozitul de cherestea sub influența unor factori meteorologici,cei mai importanți fiind temperatura,umiditatea și viteza aerului,alături de precipitații și nebulozitate. Principal dezavantaj este durata mare de uscare, de aproximativ un an pentru fiecare centimetru de grosime la cheresteaua de foioase și de circa șase luni la cea de rășinoase.In urma uscării naturale se poate obține o umiditate minimă de 18-24 %.

Singurul factor asupra căruia se poate interveni este viteza aerului printre stive, fenomen ce este realizat prin amplasarea ventilatoare mobile care se deplasează pe căile de acces. Este important ca direcția vânturilor dezvoltate de ventilatoare să fie perpendiculare pe lungimea stivelor.

Prin uscarea artificială se elimină cele două mari dezavantaje ale uscarii naturale și anume durata și umiditatea minimă la care se poate ajunge,dar are dezavantajul unor costuri mai ridicate.Din aceste motive uscarea cherestelei se face de regulă pe cale naturală până la circa 40% și se continuă cu uscarea artificială până la 8 % în cazul mobilei.Uscarea artificială are loc în spații închise denumite instalații de uscare.Acestea pot fi cu funcționare continuă (tunele de uscare) și cu funcționare periodică (camere de uscare). În fabricile de mobilă se folosesc instalațiile de uscare tip cameră (din zidărie sau metalice).

Camerele de zidărie sunt de tipul BA sau U.V.L.Camerele de tip BA au o capacitate de uscare de circa 12,5 m3 /șarjă iar cele de tip UVL (uscătoare cu ventilatoare laterale) de circa 25,5 m3 cherestea/șarjă [7].

Cheresteaua se stivuiește pe vagonete de 4 sau 6m lungime cu șipci de stivuire de 20 mm grosime cu fața interioară în sus.În stive,la capătul dinspre ușă se lasă un loc pentru proba martor pentru a se putea scoate mai ușor în vederea determinarii umiditații cherestelei în timpul procesului de uscare.

Uscarea se desfașoară respectându-se regimul de uscare elaborat în funcție de specie,grosimea cherestelei,umiditatea inițială și cea finală a cherestelei.Parametrii regimului de uscare sunt: temperatura,umiditatea și viteza aerului din interiorul instalației de uscare.

Temperatura aerului este asigurată de bateriile de încălzire,umiditatea aerului se reglează cu ajutorul țevilor de umezire,viteza aerului are o valoare constantă și depinde de diametrul și turația ventilatoarelor și se măsoară cu ajutorul unui anemometru.Temperatura și umiditatea aerului se determină cu ajutorul psihrometrului, aparat format din termometru uscat și termometru umed (are înfașurat pe rezervorul cu mercur un tifon care se umezește continuu).Diferența de valoare a temperaturii indicate de cele două termometre se numește diferență psihrometrică.

Cele mai folosite regimuri de uscare sunt acelea în care se menține constantă temperatura termometrului umed (TU) și se modifică temperatura termometrului uscat (T0).În funcție de T0 și diferența psihrometrică se determină umiditatea aerului cu ajutorul unor monograme sau tabele. Umiditatea cherestelei la un moment dat se calculează cu ajutorul probelor martor care se scot periodic și se cântaresc.

Camerele metalice (de tipul TRL)suntcamere cu pereți metalici din aluminiu și instalațiile pentru uscarea în vid de tip autoclavă.Camerele metalice de tipul TRL8 sau TRL12 denumite și mașini de uscat (MU8 sau MU12), folosesc temperaturi de peste 1000C pentru uscare și se pot folosi mai ales pentru uscarea cherestelei de rășinoase sau foioase moi,care nu necesită o calitate superioară a uscarii.

La instalațiile de uscare în vid se folosește un procedeu de uscare intermitent (discontinuu), în cursul căruia perioadele de încălzire la presiunea atmosferică se succed alternativ cu perioadele de vid.Se obține o reducere a duratei de uscare,o uniformitate în ceea ce privește repartiția umiditații în secțiunea cherestelei cât și în volumul stivei dar au capacitatea de uscare limitată [7].

Cele mai moderne instalații de uscare utilizate sunt camerele metalice cu pereți dinaluminiu. Acestea prezintă următoarele avantaje:

capacitatea mare de uscare,115-120 m3/șarjă;

nu necesită stivuirea pe vagonete,cheresteaua se introduce paletizatdirect de pe stiva din depozitul de cheresteacu ajutorul AFL-ului și se așează pe grinzi din lemn fixate pe pardosea;

conducerea procesului de uscare este complet automatizată,se elimină probele martor și manopera necesară stabilirii umiditații cherestelei,a acționării ventilelor pentru asigurarea temperaturii și umiditații aerului pe timpul uscării [17]

1.4.3. Debitarea reperelor

Prin debitare (croire) se obțin semifabricate cu supradimensiuni față de dimensiunile nominale.Debitarea cherestelei cuprinde următoarele operații:însemnare,retezare, secționare, tivire, spintecare și decupare.

Însemnarea se face cu creion de tâmplărie sau cu cretă forestieră cu scopul de a elimina defectele neadmise și de a realiza pierderi cât mai mici (este obligatorie la decupare).

Retezarea(Fig. 47) este o tăiere perpendiculară pe axa longitudinală a cherestelei cu scopul de a obține un capăt drept și de a îndepărta eventualele defecte (crapături).

Fig. 47. Retezarea și secționarea cherestelei

1-retezare;2-secționare;3-defect neadmis (nod căzător,putred,etc.);

4-crăpatură;Lb1,Lb2,Lb3-lungimi brute;Lb1=L1 +SPL;Lb2=L2+SPL;Lb3=L3+SPL;

L1,L2,L3- lungimi nominale, SPL=supradimensiunea la lungime = 15 mm

Secționarea (Fig. 47) este o tăiere transversală (ca și retezarea) și se realizează cu scopul de a obține lungimea brută (cu spradimensiune).Atât retezarea cât și secționarea se execută la același utilaj, supradimensiunea la lungime SPLfiind de 15 mm.

Se va urmări să se obțină mai întâi reperele cu lungimi mai mari.Utilaje folosite:ferăstrău circular tip pendulă (F.C.P.) cu braț vertical,ferăstrău circular tip pendulă cu braț articulat,ferăstrău circular tip pendulă cu acționare hidraulică (P.A.H.),ferăstrău circular radial simplu sau dublu,ferăstrău circular universal mecanic (C.U.M.3),ferăstrău panglică (F.P. – se utilizează mai ales pentru repere cu lungime mică).

Tivirea(Fig. 48)este o operațiie de tăiere longitudinală cu scopul de a obține un cant rectiliniu. Operația începe de la capatul îngust și se execută numai în cazul cherestelei netivite.

Spintecarea (Fig. 48)este tot o tăiere longitudinală efectuată pentru a obține lățimea brută lb.

Fig. 48. Tivirea și spintecarea cherestelei

1-tivire;2-spintecare;u-direcția de avans;

lb1,lb2,lb3– lățimi brute;l1,l2,l3-lățimi nominale

Aceste operații se execută la același utilaj (la cele cu avans manual se fac mai multe treceri), dar întâi se execută tivirea și apoi spintecarea. Cantul tivit se așează lângă rigla de ghidajreglată la distanța necesară pentru a obține prima lățime lb1.Dacă vrem să obținem mai multe lățimi fără să dereglăm rigla de ghidaj se vor folosi șabloane din lemn de diferite lățimi care se vor sprijinii de rigla de ghidaj reglată pentru lățimea cea mai mare.La utilajele cu avans mecanic tivirea și spintecarea se efectuează la o singură trecere.

Spintecarea poate fi pe lățime, caz în care materialul lemnos se așează cu fața pe masa utilajului, sau pe grosime când se așează cu cantul pe masă.

Supradimensiunea la lățime Spl este egală cu supradimensiunea la grosime Spg și are următoarele valori:

de 5 mm pentru repere cu lungimi de sub 1500 mm;

de 7 mm pentru repere cu lungimi mai mari de 1500 mm.

Pentru tivire și spintecare se folosesc următoarele utilaje:ferăstrău circular simplu de spintecat cu avans manual F.C.S.,ferăstrău circular universal mecanic C.U.M.3,ferăstrău circular multiplu de spintecat cu avans mecanic C.T.A.M.,ferăstrău panglicăF.P.-8 (mai ales pentru repere cu lungime mică).

Viteza de avans depinde de tipul de avans,de specia lemnoasă și de grosimea cherestelei.Avansul manual are valoarea cuprinsă între 15-20m/min la tivire și spintecare pentru rășinoase și foioase moi și de 10-15 m/min pentru foioase tari.

La ferăstraiele circulare cu avans mecanic C.T.A.M., viteza de avans este reglabilă între 5 și 15 m/min în funcție de numărul de discuri circulare (maxim șase), grosimea cherestelei și specia lemnoasă,corelarea este realizată într-o diagramă fixată pe batiul mașinii.

Pentru operațiile de retezare-secționare,tivire-spintecare se folosesc discuri circulare cu diametre între 250 și 660 mm având o viteză de tăiere (v)cuprinsă între 60m/s și 100m/s fiind dependentă de diametrul D și turația n. Aceasta se calculează cu formula:

[m/s]

unde:

D – diametrul sculei [mm];

n – turația sculei [rot/min]

Se folosesc discuri circulare de tip A pentru tivire-spintecare realizatedin oțel carbon și oțel aliat cu grosime egală (Fig. 32) și de tip B pentru retezare-secționare cu număr normal de dinți (24-96) cu următoarea dantură:

dinți triunghiulari înclinați-dantură de tip I-pentru tivirea și spintecarea speciilor moi;

dinți cu ceafă- dantură tip II-la tivirea și spintecareă speciilor tari;

dinți triunghiulari drepți cu γ=0 – dantură tip IIIpentru retezarea și secționarea speciilormoi;

dinți triunghiulari drepți cu γ negativ – dantură tip IV pentru retezarea și secționare speciilor tari;

Fig. 49. Discuri circulare cu grosime egală[17]

a -elemente constructive ale discurilor;b-tipuri de danturi;I-cu dinți triunghiulari înclinați pentru foioase moi și rășinoase (spintecare);II-dinți cu ceafă pentru foioase (spintecare); III și IV-dinți triunghiulari cu γ=0 sau negativ pentru tăiere transversală

Decuparea este o operație de tăiere după un contur oarecare (curbiliniu,poligonal,circular etc).Operația este precedată de însemnare și retezare.Însemnarea se face cu șabloane care sunt executate cu spradimensiuni de prelucrare cu o valoare de 2-3mm,lățimea tăieturii este de 2-3mm,adică aproximativ jumătate din lățimea tăieturii la debitarea cu ferăstraie circulare unde este de 4-5mm.

Decuparea se execută la ferăstrăul panglică pentru tâmplărie F.P.-8.Deoarece masa se poate înclina până la 450,se pot executa decupări cu canturi drepte sau cu canturi înclinate.Pe masa mașinii se află o riglă de ghidaj (nu se folosește la decupare) ceea ce permite să se execute tăieri drepte (retezare-secționare,tivire-spintecare), cu o economisire de material datorită lățimii mai mici a tăieturii.

Scule tăietoare utilizate sunt pânzele pentru ferăstrău-panglică de tâmplărie a căror capete se lipesc. Pentru prelucrarea cherestelei de rășinoase se folosesc pânze tip R iar pentru foioase tip F [12].

Pânzele de tip R au grosimea g = 0.6-0.7mm, iar cele de tip F au grosimea g = 0.7-0.8mm. Pasul dinților (p) în cazul pânzelor de tip R este de 4.5-14.0.mm, iar în cazul pânzelor de tip F pasul este de 5.0-12.0mm. Pânzele panglică au dantura sub forma unor dinți triunghiulari înclinați (Fig. 50) .

Fig. 50. Pânză pentru ferăstrau panglică [12]

Lățimea pânzelor care este între 6 si 50 mm la ambele tipuri (R ș F) se alege în funcție de cea mai mică rază de curbură a conturului decupat.În general pentru decupare se folosesc pânzele cu lățime mică iar pentru secționare-spintecare,cele cu lățime mai mare [12]

Metodele de debitare ale cherestelei-ne arată succesiunea operațiilor la debitarea cherestelei în semifabricate.În fabricile de mobilă întâlnim următoarele variante:

retezare-secționare-tivire-spintecare -este folosită pe larg în fabricile de mobilămai ales pentru cheresteaua din foioase care se livrează de regulă netivită.Are avantajul unei manopere mai reduse și a unor spații mai mici de producție;

tivire-spintecare-retezare-secționare – se obține un randament mai bun la debitare dar necesită mai multă manoperă și spații mai mari de producție. Se folosește mai ales pentru cheresteaua de rășinoase care se livrează tivită;

însemnare-retezare-secționare-tivire-spintecare – oferă randamente și mai bune dar crește volumul manoperei;

însemnare-tivire-spintecare-retezare-secționare – oferă randamente și mai bunedar crește volumul manoperei.

În fabricile de mobilă de artă se folosesc variantele c și d precedate de o îndreptare (rindeluire)a unei fețe sau a ambelor fețe cu scopul de a selecționa materialul de calitate.

NORME DE SECURITATEA MUNCII LA DEBITARE.

Muncitorii vor fi echipați cu echipament de lucru corespunzător și echipament de protecție specific locului de muncă.Înainte de începerea lucrului se va verifica legarea la centura de împământare, funcționarea instalației de exhaustare,starea sculei tăietoare.Se interzice folosirea sculelor neascuțite,fisurate sau crăpate,a discurilor circulare cu mai mult de trei dinți lipsă sau cu doi consecutivi rupți.

Toate părțile în mișcare vor fi acoperite cu capote de protecție.La operațiile de tivire-spintecare muncitorii vor purta burtieră iar pentru piesele mai scurte de 400mm (ferăstraie circulare) sau mai scurte de 300mm (F.P.-8) se vor folosi împingătoare din lemn.Muncitorul va sta în poziție laterală față de planul discului circular,va purta ochelari de protecție și antifoane.La ferăstraiele pentru tăieri longitudinale se va monta în spatele discului circular un cuțit divizor care trebuie să aibă o grosime mai mare decât lățimea tăieturii cu 0.1-0.15mm. Acesta va avea un contur curbiliniu care urmărește conturul discului și va fi așezat la o distanța de 5-10mm față de vârful dinților.

1.4.4. Prelucrarea mecanică a reperelor din lemn masiv.

Prin prelucrarea mecanică a reperelor croite se urmărește să se obțină forma,dimensiunile și calitatea acestora în vederea asamblarii panourilor masive.Pentru a obține lățimea panourilor este necesară încleierea reperelor pe canturi (înnădirea).Înnădirile (Fig. 51) se pot face fară profilarea canturilor (înnădire dreaptă), sau cu profilarea canturilor prin:extralambă, lambă si uluc,coadă de rândunică,falț,dinți trapezoidalietc.

Operațiile necesare pentru a obține reperele în aceste condiții urmăresc realizarea unor fețe plane și a unor canturi plane sau profilate prin:îndreptare, rindeluire respectiv frezare.

În fabricile de mobilă cea mai des întâlnită este înnădirea dreaptă deoarece necesită o tehnologie mai simplă și o dotare tehnica la îndemână și pentru IMM-uri.

Fig. 51. Tipuri de înnădiri pe cant pentru lemn masiv [17]

a-dreaptă;b-cu lambă și uluc;c-cu lambă și uluc semirotund;d-cu lambă aplicată;

e-cu lambă și uluc rotunjit;f-cu falț;d-cu dinți trapezoidali; e-cu lambă și uluc rotunjit;

f-cu falț;g-cu dinți trapezoidali; h-coadă de rândunică

1.Îndreptarea se face la mașina de îndreptat (M.I.), cu două mese:masa din față (de alimentare),se reglează mai jos decât cea din spate (de evacuare) cu grosimea așchiei la o trecere (1-2mm în funcție de specie),masa din spate este reglată la aceeași înălțime cu tăișul cuțitelor în partea de sus.Rigla de ghidaj se reglează la un unghi de 900 în raport cu masa (se poate și înclina).

Mai întâi se îndreaptă o față pentru a obține o primă bază de așezare,reperele se așează pe masa mașinii cu fața cea mai stabilă.Se fac una sau mai multe treceri până când întreaga suprafața este prelucrată.Verificarea se face vizual prin schimbarea culorii pe toată suprafața prelucrată și apoi cu dreptarul.Se realizează prima bază de așezare-A (Fig. 35).

Arborele portcuțite are un diametru de 125mm, o turație de 4500-6000rot/min și o viteză de tăiere de 30-35m/s. Viteza de avans – la cel manual – este între 4-12 m/min și de 4-15m/min în trepte la avansul mecanic prin valțuri sau șenilă.Cantul îndreptat devine a doua bază de așezare B. Cele două baze de așezare vor servi la prelucrările ulterioare.

Fig. 1. Prelucrarea la mașina de îndreptat

A-prelucrarea feței; B- prelucrarea cantului

2.Rindeluirea are ca scop prelucrarea celeilalte fețe și a celuilat cant,obținându-se astfel o piesă cu secțiunea dreptunghiulară.Această operație se realizează la mașina de rindeluit la grosime M.R.G.-8.

Fig.53. Operația de rindeluire

A și B-baze de așezare obținute prin îndreptare;

C și D-baze de așezare obținuteprin rindeluire

Arborele portcuțit se găsește deasupra mesei iar avansul este mecanic.Se rindeluiește mai întâi fața,dar la reperele cu grosime mică este indicat să se rindeluiască mai întâi cantul și apoi fața.Se obțin încă două baze de așezare C și D (Fig. 53).

Se fac 1 sau 2 treceri ținând cont de specie și de faptul că grosimea maximă a așchiei la o trecere este de 4 mm.Diametrul arborelui portcuțite este de 120-140mm,turația de 5000-5500rot/min,viteza de tăiere de 30-36m/s,viteza de avans între 5 si 20m/min cu variație continuă.Se pot rindelui simultan mai multe piese cu condiția ca diferența la grosime sau lățime să nu fie mai mare de ±2mm.

Verificarea calitații suprafeței prelucrate se face vizual (smulgeri de fibre,ondulații neregulate, scămoșări etc.),planeitatea se verifică cu dreptarul,grosimea și lățimea cu ajutorul șublerului, micrometrului,verificatoarelor tip potcoavă.Verificarea unghiului între fețe și canturi se face cu ajutorul echerului de 900.

3.Profilarea canturilor-această operație se execută în cazul în care înnădirea la lățime a reperelor se face în lambă și uluc, în falț cu lambă aplicată (extralambă),cu dinți trapezoidalietc.Utilajul folosit este mașina de frezat cu ax vertical (mașina normală de frezattip M.N.F.-10). Arborele portsculă care are o turație de 3000, 4500, 6000,9000rot/min,se poate înclina până la 450 în raport cu masa mașinii.Turația se alege în funcție de diametrul frezei în așa fel încât să se obțină o viteză de tăiere cuprinsă în general între 40 si 60m/s în funcție de materialul frezei și de materialul prelucrat (specii moi sau specii tari).Pentru obținerea profiluluireperele se așeză pe masa mașiniisprijinindu-se de rigla de ghidaj și se deplasează cu un avans manual de 4-12 m/min.Pe masa mașinii se poate monta un dispozitiv de avans mecanic tip DAM realizându-se o viteză de avans între 4 si 15 m/min.

Verificarea profilului se face vizual cu ajutorul șublerului,micrometrului,verificatoarelor șablon corespunzătoare profilului.

Mașini de rindeluit și profilat pe patru fețe[7].

La aceste utilaje se execută la o singură trecere,prelucrarea plană (sau profilată dacă e cazul)a celor două fețe și prelucrarea plană sau profilată a celor două canturi.Aceste mașini pot fi:

pentru prelucrat repere mici cu lățimi până la 80 mm;

pentru repere cu secțiuni mijlocii (lățimi până la 160 mm);

pentru prelucrat repere cu secțiuni mari (lățimi până la 300 mm).

Principiul de lucru este același indiferent de tipul mașinii.

În vederea asigurării unei stabilități dimensionale la variații de temperatură și umiditate a aerului și a unei stabilități a planeității panourilor din lemn masiv,este indicat să se folosească repere cu lățimi mai mici.

Mașina de rindeluit și profilat pe patru fețe M.R.P.-84 [7]

La acest utilaj se pot prelucra repere cu lățimea maximă de 80mm și grosimea minimă de 10 mm.Avansul mecanic se realizează în trepte de 9 și 18 m/min.Mașina cuprinde în ordine patru arbori portcuțite:primul este un arbore portcuțite orizontal amplasat sub masa mașiniicare execută îndreptarea feței inferioare,urmează doi arbori verticali care prelucrează plan sau profilat canturile reperelor și un arbore orizontal amplasat deasupra mesei care execută operația de rindeluire la grosime.

Turația arborilor orizontali este de 4500rot/min,iar a celor verticali de 6000rot/min și asigură o rugozitate a suprafețelor prelucrate de 100µm.

În concluzie, prelucrarea mecanică a reperelor masive se poate face folosind utilajele clasice pe care orice mică întreprindere le are în dotare (mașina de îndreptat,de rindeluit la grosime,de frezat),acest lucru necesitând minim cinci treceri,deci o productivitate mai scăzută sau la o singură trecere cu mașini de rindeluit pe patru fețe.

Scule folosite la prelucrarea mecanică a reperelor masive

La mașina de îndreptat se folosesc cuțite plane subțiri cu grosimea de 2,5 la 3,5 mm,lățimea de 30 la 60 mm,lungimea cu 10 mm mai mare decât lățimea mesei (ex.la M.I.500,lungimea cuțitelor este de 510 mm).Unghiul de ascuțire,în funcție de duritatea materialului prelucrat,este de 30-320 pentru specii moi și de 33-350 pentru specii tari.Cele patru cuțite se montează în arborele port cuțite,cel mai simplu sistem este cel prin strângere mecanică folosind clape și șuruburi.

La mașina de rindeluit la grosime se folosesc cuțite plane groase având grosimea de 8-10mm, lățimea de 80-100 mm,unghiul de ascuțire β este de 40±20,valorile mai mici 38-400 pentru specii moi iar cele mai mari 40-420 pentru specii tari.Pentru fixarea în arborele portcuțite,sunt prevăzute cu găuri sau crestături.

La mașina normală de frezat,în vederea profilării canturilor se folosesc freze monobloc sau capete de frezat:freze profilate pentru lambă,dinți trapezoidali,freze disc pentru uluce,freze cilindrice pentu falțuri.

La mașina de rindeluit pe patru fețe pentru arborii orizontali se folosesc cuțite plane iar pentru arborii verticali,care prelucrează canturile,freze cilindrice sau profilate [13].

4. Norme de securitatea muncii la prelucrarea mecanică a reperelor

Toate utilajele vor fi legate la centura de împământare, instalația de exhaustare trebuie să fie în stare de funcționare.Muncitorii vor fi echipați cu echipament de lucru și protecție corespunzător și vor avea facut la zi instructajul de protecția muncii.Toate parțile în mișcare vor fi acoperite cu capote de protecție.

La mașina de îndreptat,rindeluit la grosime și rindeluit pe patru fețe – cuțitele trebuie să fie echilibrate dinamic și vor fi montate astfel încât vârfurile lor să depășească circumferința arborelui cu cel mult 0,75-1 mm.După strângerea cuțitelor mașina va funcționa cel puțin 5 minute după care se verifică din nou strângerea tuturor șuruburilor.

La mașina de îndreptat se interzice utilizarea cuțitelor a căror lățime de sprijin pe arbore este mai mică de 16mm, precum și prelucrarea cu o grosime mai mare a așchiei de 2mm la o trecere.La prelucrarea pieselor mai scurte de 400mm se vor folosi împingătoare.Apărătoarea tip evantai trebuie să acopere întreaga suprafața a arborelui portcuțite, să fie permanent în contact cu rigla de ghidaj,iar la trecerea materialului să descopere arborele numai pe o lățime egală cu a materialului de prelucrat.

La mașina de rindeluit la grosime se interzice:prelucrarea pieselor mai scurte decât distanța dintre extremitațile valțurilor,reglarea mașinii pentru rindeluit cu o grosime a așchiei mai mare de 4 mm la o trecere.Pentru a împiedica reculul pieselor, mașina este prevazută cu clapete articulate. In cazul în care masa mașinii este lasată mai jos cu 80 mm se va pune o aparătoare specială astfel încat să rămână liberă numai porțiunea pe unde se introduce materialul.

La mașina normală de frezat se interzice prelucrarea cu o grosime mai mare a așchiei de 12mm la o trecere pentru profile sub 5cm lățime,dacă profilul depașeste lățimea de 5cm grosimea maximă a așchiei va fi de 5mm la o trecere.Se interzice frânarea parților în mișcare cu diverse obiecte după deconectarea electrică a mașinii.Curățarea,întreținerea și repararea mașinilor se face numai când sunt în stare de repaus.Se interzice folosirea frezelor la o turație mai mare decât cifra înscrisă pe fața lor, frezele trebuie să fie echilibrate dinamic.

1.4.5 Asamblarea panourilor din lemn masiv

Asamblarea panourilor din lemn masiv se face pentru a obține lățimea acestora cu supradimensiuni,prin înnădirea cant la cant a reperelor prelucrate.

Pentru aceasta sunt necesare următoarele operații:verificarea reperelor,împerecherea lor, aplicarea adezivului,presarea,condiționarea.

a.Verificarea reperelor în vederea asamblării

Verificarea calitații lemnului masivse face vizualdeoarece nu se admit defecte naturale care pot influența rezistența și aspectul estetic al panoului ca:crăpături,putregai,noduri căzătoare,găuri și galerii de insecte etc.Conform înțelegerii cu beneficiarul se pot admite sau nu unele defecte ca:duramenul fals, albastreala,roșeata,noduri sănătoase concrescute colorate normal etc.

Verificarea calitații suprafețelor de încleiere constă în verificarea vizuală a lipsei unor defecte de prelucrare care pot influența negativ calitatea încleierii.Canturile trebuie să nu prezinte curburi,pete de grăsimi,scămoșări,franjuri de la prelucrare, urme de praf, iar dacă există se vor remedia.

Verificarea dimensională:lungimea reperelor se verifică cu ajutorul metrului,ruletei, grosimea cu șubler,verificator tip potcoavă.Adaosul la lungime este de 15mm pentru valori de până la 1000mm și de 20mm pentru lungimea finală mai mare de 1000mm.Diferența de grosime dintre două repere alăturate nu trebuie să depășească un milimetru. Adaosul la grosime va fi de 2-4mm în funcție de dotarea tehnică ce asigură prelucrarea panourilor la grosime.

Verificarea umiditații reperelor,se face cu umidometre, avându-se în vedere că umiditatea trebuie să fie cuprinsă între 8% și 12 %.

b.Împerecherea reperelor pentru panouri din lemn masiv

Urmărește obținerea panourilor cu un aspect estetic plăcut care să aibă stabilitate dimensională și la planeitate.Împerecherea se face tinând cont de culoarea naturală a reperelor,desenul de pe fețe, direcția inelelor anuale.

La împerecherea reperelor nu trebuie să existe diferențe mari de culoare pentru același produs. La speciile cu diferența accentuată de culoare între alburn și duramen se va urmări ca panourile să fie executate fie din lemn de duramen,fie din lemn de alburn,fie se va decolora duramenul.Uneori se admite combinarea reperelor din alburn cu cele din duramen dacă diferența de culoare este mică iar beneficiarul acceptă acest lucru.

La împerecherea reperelor după desenul fețelor se are în vedere forma inelelor anuale care este diferită în funcție de modul de debitare a buștenilor (cherestea tangențială, semiradială și radială).

La reperele din cherestea tangențială (Fig. 54), se va urmări ca liniile inelelor anuale să continue de pe un reper pe altul pe cât posibil.

Fig. 2. Împerecherea reperelor cu desen tangențial

Împerecherea reperelor din cherestea semiradială (Fig.55), se face astfel încât desenul tangențial să continue pe cât posibil pe reperul alăturat.

Fig.55. Împerecherea reperelor cu desen semiradial

Împerecherea reperelor provenite din cherestea radială se face prin simpla alăturare cant la cant.După împerecherea reperelor aceluiași panou se numerotează sau se face un semn convențional.

Împerecherea reperelor după direcția inelelor anuale urmărește obținerea unor panouri stabile din punct de vedere dimensional și al planeității.Contragerea și umflarea reperelor este însoțită de deformare.

Cele mai mari deformări le au reperele obținute din cherestea debitată tangențial,iar cele mai mici din cea debitată radial.Acest neajuns se poate evita printr-o alăturare a reperelor astfel încât aceste deformări să se compenseze conform figurii 56.

Fig. 3. Variante de alăturare a reperelor

a – debitate tangențial;b și c – debitate semiradial;d – debitate radial

După împerechere reperele aceluiași panou se numerotează,sau se face un semn convențional.

c.Aplicarea adezivului

Adezivii folosiți pentru asamblarea panourilor din lemn masiv sunt aracetul și urelitul tip R.Cel mai utilizat este aracetul datorită calitații încleierii și a tehnologiei simple de preparare și aplicare. Încleierile cu aracet sunt elastice,nu este toxic sau inflamabil,se poate folosi pentru încleiere la rece sau la cald,nu necesită preparare doar omogenizare înaintea utilizării.

Deoarece conțin apă trebuie feriți de îngheț și depozitați la o temperatură mai mare decât valoarea “punctului de alb”,adică + 40C.

Aplicarea aracetului se poate face manual sau mecanizat (prin vălțuire).Aplicarea manuală,cea mai folosită metodă,se poate face cu pensule înguste sau cu role de cauciuc striate înguste pentru repere cu grosime mică,cu pensule late,role de cauciuc late sau ruloul pentru repere cu grosime mare sau pe mai multe canturi alăturate.Pelicula de adeziv trebuie să fie cât mai subțire și să aibă o grosime uniformă pe toată suprafața pe care se aplică.Consumul specific este de 120-200g/m2 pentru încleierea la rece și de 120-180g/m2 pentru încleierea la cald.După aplicare,reperele se lasă în repaus 10-15 minute (faza deschisă) pentru evaporarea apei din aracet.

Urelitul tip R (aplicare și presare la temperatura încăperii 18-250C), realizează încleieri rezistente la solicitări mecanice,stabilitate la căldură și umiditate,nu este inflamabil, este rezistent la acțiunea solvenților organici și a bacteriilor. Încleierile sunt rigide, nu preiau variațiile dimensionale cauzate de modificările de umiditate și temperatură a aerului, este toxic,necesită preparare prin adaugarea întăritorului la rece IR (10-15 %).Omogenizarea cu întăritorul se face manual pentru cantitați mai mici,folosind baghete (simple sau cu mâner), din sticla sau metal emailat. In cazul cantităților mari se folosește un dispozitiv centrifugal acționat manual și mecanic sau malaxorul.

Deoarece durata de utilizare a urelitului tip R după adăugarea întăritorului este limitată la 15 minute se va prepara o cantitate ce se poate folosi în acest interval de timp.

Aplicarea urelitului la rece se face manual cu aceleași scule descrise la aracet,pentru producții mari se poate aplica mecanic cu valțuri folosind mașina de aplicat adeziv tip M.A.A.Consumul specific este de 200-300g/m2 iar faza deschisă de 1-2 minute.

d.Presarea panourilor din lemn masiv

Formarea panoului se face în dispozitivul de presare ținând cont de ordinea așezării reperelor stabilită la faza de împerechere,asamblarea se face prin presare manuală sau mecanică.

Presarea manuală se poate face cu ajutorul strângătoarelor cu șurub,a dispozitivelor cu pene, preselor evantai,etc.

Strângătoarele cu șurub pot fi din lemn sau metalice, prezintă avantajul unei tehnologii simple, nu necesită dotări deosebit și se găsesc în dotarea oricărui atelier de tâmplărie.Cele mai simple se folosesc pentru panouri cu o lățime mică iar cele reglabile pentru lățimi mai mari.

Dispozitivele cu pene sunt simple și se pot confecționa în atelierul de tâmplărie. Se pot asambla panouri de diferite lățimi. Această metodă prezintă o productivitate ridicată.

Pot fi dispozitive simple cu pene, dispozitive cu cadru și pene sau dispozitive cu pene și reazem.

Presa evantai (Fig.57) este deservită de un singur muncitor,asigură o productivitate ridicată, o bună calitate. Se pot asambla panouri cu lățimea de până la 900mm și o lungime de până la 2000mm,ocupă spațiu mic, iar după o rotație completă adezivul s-a întărit iar panourile se pot scoate.

Durata de presare la rece pentru aracet este de 1-3 ore iar pentru urelit tip R de 1-2 ore la temperatura de 18-250C.

a-Dispozitiv de asamblat panouri b-presă de asamblat tip evantai

cu 6 sectii de încleiere

c-presa de Contipresse(SC NORDSIMEX SRL SATU MARE)

Fig.57. Evoluția realizării panourilor

a-dispozitiv de asamblat panouri , b-presa evantai;

c – presa de Contipresse (SC NORDSIMEX SRL SATU MARE)

1-montanții metalici;2-o secție de încleiere;3-rame de asamblare;4-suportul secției de încleiere;5-dispozitiv de strângere cu șurub;6-grinzișoare de strângere;7- axul de rotație al presei

Asamblarea prin presare mecanică se realizează în prese C.I.F. (Fig. 58) care lucrează cu o frecvență de 13.6 MHZ ce asigură încălzirea și întărirea rapidă a peliculei de adeziv (cel mai bine se pretează aracetul).

Durata de presare mică (2 minute) și faptul că are două mese mobile dintre care una este la presat,cealaltă la descărcat-încărcat asigură o productivitate foarte mare.Presarea se face atât pe canturi cât și pe fețe ceea ce asigură planeitate panourilor care pot avea dimensiuni mari de pană la 2000 x 1000mm.

e.Condiționarea panourilor din lemn masiv

În această perioadă are loc definitivarea întăririi adezivului și echilibrarea tensiunilor interne apărute în timpul presării și care pot deforma panourile.Pentru condiționare panourile sunt stivuite cu șipci pentru a preveni încleierea între ele.Durata depinde de tipul adezivului folosit: la asamblarea cu aracet este nevoie de minim 12 ore iar la urelit tip R este nevoie de minim 24 ore.După condiționare se curăță surplusul de adeziv cu o daltă lată sau cu un cuțit de rindea și se chituiesc eventualele crăpături sau rosturi.

Norme de securitatea muncii la asamblarea panourilor din lemn masiv

la prepararea și aplicarea adezivilor muncitorii vor fi echipați cu manuși,șorțuri și ochelari de protecție;

încăperile în care se prepară adezivii și se asamblează panourile,trebuiesc bine aerisite și ventilate cu scopul de a îndepărta gazele toxice care se degajă;

nu se vor depozita și consuma alimente în încăperile în care se prepară adezivi;

dispozitivele de presare trebuie să asigure o fixare sigură a reperelor în timpul asamblării panourilor;

la presa C.I.F. generatorul va fi îngrădit cu un grilaj metalic, conectarea presei la generator se face de la un panou de comandă aflat la distantă și numai de către persoane instruite.Se interzice depozitarea reperelor sau a altor materiale langă presă.

stivuirea pe verticală a panourilor se va face astfel încât să nu existe riscul de răsturnare a stivei.

1.4.6 Prelucrarea mecanică a panourilor din lemn masiv

După asamblare, panourilesunt supuse unui șir de operații care au drept scop obținerea formei și dimensiunilor nete.În funcție de dotare,prelucrarea mecanică se poate face la mașini individuale, agregate de prelucrat sau mașini-unelte cu comandă numerică, având în general următoarea succesiune a operațiilor:formatizarea la lățime și lungime,rindeluirea sau calibrarea la grosime,executarea găurilor și locașurilor pentru accesorii,profilarea.

a.Prelucrarea mecanică a panourilor din lemn masiv cu mașini individuale.

Formatizarea se poate face la ferăstrăul circular dublu tip F.C.D.prin două treceri.Mai întâi se face formatizarea la lățime pentru a asigura o bază de așezare mai mare pentru formatizarea la lungime la a doua trecere.Se reglează distanța dintre discurile circulare corespunzătoare lățimii,se prelucrează întregul lot după care se reglează pentru dimensiunea corespunzătoare lungimii.Trebuie acordată o mare atenție preciziei de prelucrare,verificarea se face cu verificatoare tip potcoavă.Discurile circulare cu placuțe din carburi metalice trebuie sa fie bine ascuțite pentru a nu produce așchieri și smulgeri de fibre.

Rindeluirea are ca scop obținerea grosimii nete.Se face mai întâi îndreptarea unei fețe la mașina de îndreptat M.I., apoi se face prelucrarea la mașina de rindeluit la grosime M.R.G.Această metodă se poate aplica la panourile cu lățime mai mică în funcție de specie (a se vedea prelucrarea mecanică a reperelor).

Calibrarea se folosește pentru a obține grosimea dorită la panouri cu lățimi mai mari folosind mașini de șlefuit cu bandă lată și contact de sus – S.C.S. sau de jos –S.C.J.Cel mai indicat este să se folosească mașina tip S.C.S. deoarece are două benzi de șlefuit,prima cu granulație 24 (30) iar a doua cu granulație de 40 (în acest caz se fac două treceri).Se reglează masa mașinii pe verticală în funcție de grosimea panoului și viteza de avans care este între 10 si 20m/min.Pentru protejarea muchiilor și canturilor panourilor,la intrarea și iesirea din mașinăutilajul este prevăzut cu palpatori care comandă ridicarea și coborârea benzilor de șlefuit.Viteza de șlefuire este de 24m/s, benzile abrazive prezintă o oscilație axială cu o frecvență de 60oscil/min.Pentru obținerea unei calitați corespunzătoare benzile abrazive au o viteza de șlefuire de 24 m/s,o oscilație axială cu o frecvență de 60 oscil./min iar panourile se introduc astfel încât axa lor longitudinală să formeze un unghi de cca 300 cu axa utilajului.Dacă există în dotare ambele tipuri de mașini,se poate face o linie de calibrare,prima –S.C.J.-va calibra dosul panoului,a doua S.C.S.-fața panoului.Verificarea se face pentru grosime cu șubler,micrometru,verificator tip potcoavă iar pentru calitatea fețelor vizual și prin palpare.

Găurile pentru cepurile rotunde de poziționare și accesoriile demontabile se pot executa la mașina de găurit multiplu tip G.C.R.,mașina de frezat cu ax superior tip F.A.S. sau cu mașini de gaurit portabile.La mașina de găurit multiplu se pot executa găuri atât pe fețele panourilor cât și pe canturi. Distanța dintre găuri este un multiplu de 32 mm,găurile pot avea un diametru de maxim 20 mm și o adâncime de maxim 110 mm.După reglare și pornire mașina lucrează într-un ciclu semiuatomat,lucru care duce la creșterea productivitații.La mașina de frezat cu ax superior se pot executa găuri doar pe fețele panoului.Se folosesc freze cu coadă cilindriceprevăzute cu unul sau două tăișuri montate într-o mandrină fixată pe arborele de lucru, având diametrul între 5mm și 30mm.Pentru a evita carbonizarea lemnului (datorită frecării), frezele se vor monta în mandrina excentric (diametrul găurii este mai mare ca cel al frezei cu de două ori valoarea excentricitații).Pentru a asigura viteze de tăiere corespunzătoarefrezele au o turație între 18000 și 36000rot/min, obținute direct pe arborele de lucru prin mărirea frecvenței curentului electric cu ajutorul unui covertizor de înaltă frecvență.De regulă F.A.S. are o turație de 1800rot/min acționată de un motor cu o frecvență de 300 Hz.Turația se calculează cu formula:

unde:

f – frecvența în Hz

p – numărul de perechi de poli ai electromotorului (de regulă p=1).

Mașinile de găurit portabile pot fi acționate electric sau pneumatic.Cele acționate electric prin cablu nu necesită rețea trifazată deoarece sunt alimentate la tensiunea de 220V. Acestea au un consum de energie mai redus și pot executa găuri până la 60 mm diametru cu o turație între 1200 și 3000rot/min.Mașinile de găurit portabile cu acumulator lucrează la o tensiune de 14-24V nu sunt dependente de existența unei rețele electrice se pot folosi și pentru operația de înșurubare-deșurubare având turația variabilă în trepte.Se pot executa găuri cu diametru mai mic (maxim 20 mm).Mașinile de găurit portabile acționate pneumatic au dimensiuni mici sunt ușor de manevrat și lucrează la o turație mare între 10000-20000rot/min la o presiune a aerului de 2-6at.Sunt dependente de o sursă de aer comprimat și pot executa găuri cu diametre mici între 2 si 10mm.

Dezavantajul mașinilor portabile este faptul ca nu au de regulă o precizie necesară,acest lucru se poate corecta folosind un dispozitiv de fixare în locașul dispozitivului unde se poziționează dispozitivul de centrare care ghidează traseul burghiului. Aceste mașini se folosesc de regulă pentru serii mici, pentru mobilier la comandă sau prototipuri.

Locașurile pentru accesorii se pot executa la F.A.S.,mașina de găurit și scobit orizontal tip G.S.O., mașini speciale,mașini portabile.De exemplu locașurile pentru balamale aruncătoare se execută la freza cu ax superior,locașurile pentru broaște îngropate la G.S.O. combinat cu locașul pentru cheie la FAS. La mașinile speciale pentru locașuri se execută printr-o singură fixare atât locașul pentru broască cât și cel pentru cheie.

Profilarea canturilor se execută la mașina normală de frezat tip M.N.F.,mașina de frezat radială, mașina de frezat cu masa carusel,mașina de frezat cu ax superior tip F.A.S.Pentru profilarea canturilor rectilinii la M.N.F.-10 și F.A.S. (cele mai des întâlnite ), se folosește rigla de ghidaj și freza profilată. Pentru profilarea canturilor curbilinii se folosesc șabloane și inelul copier la M.N.F.,respectiv știftul copier (palpatorul) la F.A.S. Profilarea fețelor se poate executa la mașina de frezat cu ax superior.

b.Prelucrarea mecanică a panourilor din lemn masiv la mașini-agregate

Sunt utilaje care au o productivitate ridicată deoarece execută mai multe operații la o singură trecere și au o precizie mai mare decât mașinile individuale, avans mecanic precum și un risc mai mic de accidentare.

Pentru prelucrarea panourilor din lemn masiv se folosesc agregatul de formatizat și profilat CPC 25,agregatul de găurit multiplu.

Agregatul CPC 25 se compune din două coloane, cea din stânga fixă iar cea din dreapta reglabilă în funcție de lățimea sau lungimea dorită.Pe fiecare coloană se gasesc două șenile, una inferioară prevăzută cu opritori (pinteni) de care se sprijină cantul din față al panoului și una superioară care se reglează în funcție de grosimea panoului.Sculele tăietoare de pe fiecare coloană,în ordinea prelucrării sunt:

disc circular pretăietor cu un diametru de 180 mm – execută o crestatură cu adâncimea de 2-3mm pe fața inferioară asigurând o calitate mai bună la formatizare fără smulgerea fibrelor (așchieri);

disc circular de formatizare cu un diametru de 300 mm – se reglează să taie în același plan cu discul pretăietor,ambele se pot înclina până la 450.Pe același ax, lângă discul de formatizare se află un tocător gros de 20 mm pe care sunt dispuși dinți înclinați fața de axă cu rolul de a mărunți fâșiile rezultate la formatizare ca să poată fi evacuate prin exhaustare, pentru a preîntâmpina blocarea utilajului;

două freze profilate cu diametru între 80 si 160mm – prima se poate înclina între 0 și 900, a doua se înclină în sensul avansului cu un unghi între 0 și 1350. Ambele freze profilează cantul;

freza profilată sau freza disc pentru profilarea feței inferioare montatăopționalsub nivelul șenilei inferioare de pe coloana din dreapta.

Toate sculele tăietoare au o turație de 6000rot/min prin măsurarea frecvenței la 100Hz,în acest fel se asigură o viteză de tăiere care corelată cu viteza de avans reglabilă de 4÷33m/min asigură obținerea calitații corespunzătoare.

La prima trecere se face formatizarea la lățime și profilarea (dacă e cazul) a canturilor lungi prin reglarea coloanei mobile,la a doua trecere se face formatizarea la lungime și profilarea canturilor scurte.La acest utilaj se pot prelucra doar repere cu canturi rectilinii paralele și rectangulare, iar dacă există repere cu contur curbiliniu sau oarecare acestea se vor prelucra la mașini individuale.

Agregatul de găurit multiplu poate executa(la o singură fixare) găuri pe una sau ambele fețe și pe canturile transversale.Burghiele se fixează în mandrinele capetelor de lucru dispuse astfel:patru capete pentru găurit fața inferioară,două capete multiax pentru fața superioară și două pentru canturi, fiecare cap de lucru este acționat de propriul electromotor cu o turație de 3000 rot/min.Deoarece două mandrine alăturate se rotesc în sens invers se folosesc burghie pe stânga și burghie pe dreapta.Capetele de lucru pentru găurirea canturilor se reglează pe verticală în funcție de grosimea panoului și poziția găurii și pe orizontală în funcție de lungimea sau lățimea panoului și adâncimea găurii. Capetele de lucru pentru găurirea fețelor se reglează pe orizontală în funcție de distanța dintre rândurile de găuri și pe verticală în funcție de adâncimea găurilor. Modul de prelucrare: alimentarea agregatului se face pe un tranportor cu benzi înguste care se oprește automat atunci când cantul din față atinge contactorul sfârșit de cursă (panoul este rigidizat pe transportor cu ajutorul unor cilindrii pneumatici), urmează găurirea propriu-zisa după care panoul este eliberat, transportorul se pune în mișcare și panoul este evacuat urmând a se introduce un nou panou.Toate aceste comenzi sunt automatizate de către programatorul electronic,durata unui ciclu de lucru este de 3-4 secunde ceea ce înseamnă că se pot prelucra 15-20panouri/min, adică o productivitate ridicată.

c.Prelucrarea mecanică a panourilor din lemn masiv cu ajutorul mașinilor-unelte cu comandă numerică MUCN.

Mașinile-unelte cu comanda numerică sunt o asociere dintre o mașină-unealtă cu precizie ridicată și un automat de comandă de înaltă performanță denumit și echipament de comandă numerică-ECN.Acest echipament are două componente de bază:dulapul de comandă numerică și dulapul electric (interfața).Dulapul de comandă numerică se compune din:tastatură,ecran (display),minicalculator, dulapul electric (interfața). Acesta din urmă cuprinde:amplificatoare pentru alimentarea eletromotoarelor,relee de comandă a echipamentelor auxiliare (pompa de vid,dispozitive de schimbare a sculelor,sistemul de răcireetc.).

Programele introduse în ECN sunt de două feluri: programe-mașină adică cele de funcționare a mașinii (pornire,oprire etc.), acestea nu pot fi afișate și nici modificate,doar utilizate și programe-piesă. Acestea sunt create pentru fiecare tip de reper, apoi sunt introduse în calculator,se afișează și pot fi modificate dacă e cazul.

Interpolatorul asigură deplasările pentru prelucrări liniare neparalele cu axele x, y sau deplasări curbilinii cunoscând punctul de plecare și punctul final.

Mașinile-unelte cu comandă numerică pentru prelucrarea lemnului (MUCN-PL), sunt cele mai moderne în domeniu și se caracterizează printr-o productivitate și precizie ridicată.Structura acestor mașini diferă mult de cea a mașinilor covenționale după cum urmează:

lipsa manetelor și a roților de mână pentru acționare;

exhaustare foarte eficientă;

ghidaje și parți componente foarte rigide care asigură o amortizare foarte bună a vibrațiilor;

automatizarea sistemelor de răcire a sculelor prin programul-piesă;

sisteme automate de ungere a ghidajelor;

reducerea forței de frecare (și a uzurii) folosind glisiere cu role cilindrice sau bile;

fixarea și poziționarea pieselor pe masa mașinii prin folosirea vidului,comandă realizată de ECN;

sisteme de schimbare automată a sculelor;

protecția ridicată a lucrătorilor împotriva accidentărilor.

Principalele tipuri de MUCN în domeniul prelucrării lemnului sunt:ferăstraie circulare cu comandă numerică pentru debitat panouri,mașini de frezat,mașini de burghiat multiplu,centre de prelucrare cu comandă numerică.

CPCN HOMAG BMG 110/VENTURE115M(Fig. 59)- CPCN HOMAG cu consolă deplașabilă tip portal de utilizează pentru formatizarea, profilarea și burghierea panourilor.

Fig. 4. CPCN HOMAG 110/Venture 115 M (Mașini pentu fabricarea mobilei S.R.L. – Cataloage Homag MS S.R.L. 2017)

Caracteristicile centrului de prelucrare HOMAG 110 sunt următoarele:

Sistemul de ghidare este prevăzut cu:

Servoantrenare cu cremalieră pe direcția X și Y

Servoantrenare cu arbore cu bile pe direcțiile Z.

Masa de lucru are următoarel dimensiuni:

X = 3100 mm (Lungime);

Y = 1250 mm (opritor în față) respectiv 1430 mm (opritor în spate – cu extinderea sistemului de opritoare);

Z = 160 mm (grosime), 260 mm (înălțimea de trecere fără ventuzele vacuum).

Ghidajele liniare pe direcțiile X si Y au bandă metalică de protecție pentru evitarea pătrunderii impurităților. Centrul de prelucrare este protejat de jur imprejur cu tampoane de contact sensibile la presiune

Arborele de prelucrare 12 kW DRIVE5CS – este un arbore cardanic în 5 axe destinat frezărilor, găuririlor și formatizărilor sub un unghi oarecare.

Diametrul sculelor utilizate:

max. 180 mm pentru freze;

max. 350 mm pentru pânze circulare;

max.20 mm pentru burghie;

Magazie de scule cu schimbare automată cu 14 locașuri;

Sistem vacuumatic fără furtunuri pentru fixarea panourilor;

1 racord vacuum pentru șabloane pentru câmpul de lucru din dreapta și cel din stânga;

Prin intermediul unui program NC se afișează pentru operator poziția exactă a ventuzelor cu o rază laser (cruce reticulară) ce este montat pe suportul mașinii.

Centru de prelucrare cu comandă numerică Homag bhx500(Fig. 60) – poate executa operații de formatizare, frezare-profilare, găurire, scobire, executare locașuri pentru accesorii.

Fig. 5. CPCN HOMAG BHX5 00 (Mașini pentu fabricarea mobilei S.R.L. – Cataloage Homag MS S.R.L. 2017)

Utilajul are o unitate de prelucrare inferioară și o unitate de prelucrare superioară prevăzute cu aceleași tipuri de scule, acest lucru facând posibilă prelucrarea a două repere deodată prin programul ,,Repere în pereche (sus/jos)” cu următoarele condiții:

cele două programe trebuie să aibă aceleași dimensiuni (lungime,lățime,grosime) și sunt întotdeauna o pereche,adică un reper de stânga și unul de dreapta (peretele lateral stânga și peretele lateral dreapta);

eventualele găuri străpunse trebuie să se suprapună perfect (de exemplu pentru șuruburi de cuplare),deoarece la găuri străpunse într-un reper vârful burghiului ar lăsa urme în celălalt reper;

lungimea reperului trebuie să fie mai mare sau cel mult egală cu lățimea;

reperele se vor așeza cu latura lungă spre ghidaj;

grosimea minima:8 mm (2×4 mm);

grosimea maximă: 80 mm (2×40 mm).

Mașini de frezat cu ax superior cu comandă numerică

În raport cu mașina convențională de frezat cu ax superior,tip F.A.S.,cele cu comandă numerică au o construcție solidă a batiului,a diverselor suporturi și a mesei,în acest fel se elimină influența negativă pe care ar putea să o aibă vibrațiile și deformațiile asupra preciziei de prelucrare. Sculele folosite sunt freze cu coadă similare cu cele de la F.A.S. și se fixează pe arborele de lucru cu ajutorul unei mandrine.Masa mașinii are pe suprafața de lucru fixat un strat de material plastic prevăzut cu canale pe direcția x și y,perpendiculare între ele,la distanțe mici unele de altele.În aceste canale se introduce un cordon de cauciuc în funcție de conturul panoului care formează un contur închis.Din incinta (închisă) dintre suprafața mesei și piesă aerul este evacuat de o pompă de vid înaintat astfel că panoul intră în contact cu masa pe toata suprafața.

Mișcările de avans pe direcțiile x și y sunt realizate de masă iar pe direcția z (verticală)de către capul de lucru cu ajutorul unor motoare de curent alternativ.Mișcările de avans se reglează continuu în funcție de traiectoria de prelucrare lucru posibil datorită turațiilor variabile ale eletromotoarelor de avans care sunt alimentate prin convertizoare cu reglare continuă a frecvenței curentului.

Traiectoria sculei este calculată de catre minicalculator în funcție de programul de prelucrare.Caracteristici tehnice la mașini de frezat cu ax superior și comandă numerică tip CNC fabricate în Germania:

lungimea cursei:pe direcția x: 800-1800mm;pe direcția y:800-1000mm;pe direcția z:240 mm;

turația sculei:12000-18000 rot/min;

frecvența curentului alternativ pentru acționarea sculei:200-300 Hz;

puterea motorului de antrenare a sculei:1.5-5.3 kW;

viteza de avans continuu pe direcțiile x,y,z:0-18 m/min.

a)

b)

Fig. 61. a) Masina de frezat FROMMIA CNC 808 ;b) Modul de fixare a cordonului de cauciuc pe surafața mesei mașinii FROMMIA CNC 808 în vederea fixării piesei prinvacuum [4]

La această masină (Fig. 61) se pot executa o gamă variată de operații atât pe fețele panourilor cât și pe canturi sau muchii și anume:găuri nestrăpunse, străpunse sau în trepte,uluce, locașuri pentru diverse accesorii,falțuri, rotunjirea muchieilor ,profilarea canturilor.Se pot executa și diverse ornamente,în special geometrice:caneluri,denticule,meandre, muluri decorative etc. (Fig. 62).

Fig. 62. Operații tehnologice la mașina de frezat cu ax superior cu comandă numerică

a -uluc pe cant;b-găuri în trepte;c-locaș pentru accesorii;d-uluc coadă de rândunică pe față;e- falț; f-rotunjirea muchiei;g- profilarea cantului

Obs:Celelalte MUCN-PL vor fi prezentate la tehnologia de fabricare a mobilierului corp din panouri pe bază de lemn.

Norme de securitatea muncii la prelucrarea mecanică a panourilor din lemn masiv

toate părțile în mișcare vor fi acoperite de apărătoare de protecție;

discurile circulare vor fi verificate înainte de a fi montate dacă sunt nivelate, ascuțite și nu au dinți lipsă;

la F.C.D. se interzice înapoierea pieselor prelucrate pe deasupra mașinii;

pornirea mașinilor pentru calibrat-S.C.S.,S.C.J.se va face numai după ce s-au fixat la locul lor toate capacele și apărătoarele de protecție. Instalațiile de exhaustare trebuie să asigure eliminarea prafului astfel încât concentrația maximă a prafului în hală să fie sub 15 mg praf/m3 aer;

se vor folosi numai burghie bine ascuțite care vor fi bine centrate și fixate în mandrină;

la mașinile portabile de găurit cu acționare electrică prin cablu se va verifica integritatea izolației cablului de alimentare a mașinii.

fixarea burghielor se face numai după încetarea rotirii mandrinei se interzice oprirea mandrinei prin frânarea cu mâna;

la prelucrarea cu agregatele CPC-25 de găurit multiplu și la MUCN se vor avea în vedere și următoarele norme:

înainte de începerea lucrului se vor verifica instalațiile electrice și pneumatice.Nu este permisă funcționarea dacă presiunea aerului comprimat a scăzut sub limita admisă;

reglarea se va face numai de către muncitorul special instruit în acest scop;

tabloul electric de comandă se va ține sub cheie de către conducătorul utilajului;

reglarea aparaturii electrice de comandă va fi facută numai de electricianul specialist.

1.4.7.Șlefuirea panourilor din lemn masiv

Dacă la prelucrările mecanice se urmărește obținerea dimensiunilor și formei dorite,la șlefuire se urmărește obținerea unor suprafețe netede cu o rugozitate sub 10 µm.Pentru șlefuire se folosesc granule din materiale abrazive fixate pe un suport.Suportul poate fi din hârtie-simbol H,din pânză-simbol P,hârtie pânzată HP.Rezistența suportului se simbolizează cu litere:A,C,D,E pentru hârtie și I,X, W pentru pânză;A rezistența cea mai mică, W ezistența cea mai mare.

Materialele abrazive folosite pentru granule pot fi naturale (granat,sticlă,piatră ponce,cuarț)sau sintetice.Deoarece materialele abrazive naturale au duritatea mai mică (cel mult 7 pe scara MOHS unde diamantul are duritatea 10) la ora actuală se folosesc materiale abrazive sintetice care au duritatea în jurul cifrei 9 și anume: electrocorindon normal-simbol E,electrocorindon nobil En,electrocorindon semifiabil-Es,carbură de siliciu neagră-Cn.Granulele se fixează pe suport cu ajutorul unor adezivi naturali sau sintetici sunt simbolizați prin cifre (Tip10 sau numai cifra 10 scrisă după simbolul suportului și al materialului abraziv – de exemplu HEn21) șiau o distribuție deasă (fără spații la baza granulelor,fără simbol) sau o distribuție rară (de exemplu simbolul R ocupă 50-70% din suprafața suportului) [9].

Calitatea suprafețelor obținută prin șlefuire este influențată de următorii factori:

specia -calitate este mai bună la specii tari deoarece la speciile moi nu toate fibrele sunt desprinse de lemn,o parte din fibre pătrund între granule de aceea pentru foioase moi și rășinoase se folosesc suporturi abrazive cu dispunere rară a granulelor;

umiditatea lemnului – calitate mai bună se obține la lemnul uscat U=8-12%,la umidități mai mari fibrele desprinse parțial rămân pe suprafața lemnului;

direcția fibrelor- calitatea este mai bună la șlefuirea în lungul fibrelor. Dacă șlefuirea este perpendiculară pe fibre granulele lasă zgârâieturi pe suprafața lemnului foarte vizibile mai ales după lăcuire;

granulația – cu cât este mai mare se obține o calitate mai bună. De exemplu la șlefuirea în alb avem calitatea mai bună cu granulatia 120 decât cu 100.Granulația diferă de scopul și momentul operației de șlefuire,la șlefuirea în alb pentru lemn masiv are valorile de 60,80 pentru șlefuirea grosieră și de 100, 120 și chiar 150 pentru șlefuirea fină;

viteza de tăiere – dacă la prelucrările mecanice calitatea este cu atât mai bună cu cât viteza de tăiere este mai mare (la aceeași viteza de avans),la șlefuire viteza optimă este de 20÷25 m/s.La viteze mai mici scade capacitatea de șlefuire iar la viteze mai mari granulele se încălzesc prea tare,se tocesc,se uzează și scade capacitatea de șlefuire;

viteza de avans – valorile optime sunt în funcție de tipul utilajului și anume de 4-9m/min la utilaje cu bandă îngustă,8-14 m/min la cele cu cilindrii și 8-25 m/min la mașinile de șlefuit cu bandă lată;

oscilația – granulele nu au aceeași înălțime și în lipsa oscilației vor lasa urme pe suprafața șlefuită. Oscilația face ca urmele granulelor să se suprapună și să se anuleze cele mai ,,adânci”.Uneori oscilează numai materialul abraziv (S.C.S.,S.C.J.),alteori numai piesa (mașina de șlefuit cu disc M.S.D.), sau oscilează ambele (mașina de șlefuit cu bandă orizontală S.B.O.);

Pentru o calitate corespunzătoare,șlefuirea se va face în următoarea ordine: mai întâi canturile panoului apoi dosul și la sfârșit fața lui.

Șlefuirea canturilor se face la mașina de șlefuit cu bandă verticală (S.B.V.). Banda abrazivă fară sfârșit lucrează în plan vertical se fixează pe roata de acționare și roata mobilă de întindere și ghidare a benzii ținând cont că direcția de mișcare să coincidă cu direcția săgeților de pe suportul benzii.

Panourile se așează pe masa mașinii care se poate înclina și regla pe verticală pentru a utiliza banda pe toată lățimea ei.Avansul manual între 4÷9m/min, viteza de tăiere de 25m/s și oscilația benzii asigură calitatea dorită.Se fac șlefuiri cu granulațiile de 80, 100,120 sau și mai mari în funcție de tehnologie si cerințele clientului.

Șlefuirea dosului și a feței se face la mașina de șlefuit cu bandă îngustă orizontală-S.B.O. și sabot sau bară de presare,mașina de șlefuit cu bandă lată cu contact de jos S.C.J. sau contact de sus S.C.S. La S.B.O. banda abrazivă are pe langă mișcarea liniară de deplasare și o mișcare de oscilație cu o viteză de tăiere de 25m/s.Masa mașinii reglabilă pe verticală în funcție de grosimea panoulu și se deplasează pe orizontală în funcție de lățimea panoului.Banda abrazivă este apăsată pe fețele panoului cu un sabot sau bară de presare.

Valorile pentru viteza de avans și cea de șlefuire sunt aceleași ca la S.B.V.În funcție de tehnologie se fac mai multe șlefuiri de regulă cu granulațiile de 80, 100 și 120.

Șlefuirea la S.B.O. este o prelucrare pe poziție cu o productivitate scazută,folosirea mașinilor cu bandă lată care lucrează prin trecere asigură o creștere a productivitătii.

Mașina de șlefuit cu bandă lată și contact de jos are dezavantajul că are o singură bandă abrazivă, necesitând mai multe treceri și înlocuirea benzilor abrazive în funcție de granulațiile cerute de tehnologie.

Mașina de șlefuit cu banda lată și contact de sus-S.C.S. are două chiar trei benzi abrazive și asigură șlefuirea la o singură trecere folosind benzi cu granulația de 80-120.La mașinile cu bandă lată oscilează numai benzile abrazive,viteza de avans este reglabilă între 10 si 21m/min,viteza de șlefuire este de 25m/s iar panourile sunt desprăfuite cu un desprăfuitor cu perii. Acestea pot forma linii semiautomate sau automate de șlefuire.

O linie semiautomată este formată din S.C.J.-transportor de legătură-S.C.S.La S.C.J. se șlefuieste dosul panoului iar la S.C.S. fața,alimentarea și evacuarea panourilor se fac manual.Linia devine automată dacă se folosește un încărcător și un descărcător automat [17].

La SC ’’NORDSIMEX ’’ SRL , agentul economic cu care liceul nostru are parteneriat șlefuirea suprafețelor se face la mașina de șlefuit cu 3 cilindrii.(fig 63).

Fig.63.Mașina de șlefuit cu 3 cilindrii – MSC [17]

Lemnul ca material înglobat într-un produs “lucrează”, prin folosirea panourilor compozit_ stratificate acest incovenient se minimalizează.

Fabricarea acestui material prezintă urmatoarele efecte:

●Economice: prin valorificarea materialului de mici dimensiuni (pentru stratul de mijloc), prin îmbinarea acestora și formarea de lamela imbinata in dinti pe lungime.

● Estetice : prin folosirea unor specii lemnoase de valoare estetica inferioara (folosite pentru stratul de mijloc), prin placarea acestora cu specii valoroase.

● Crearea unor materiale noi cu caracteristici superioare materialului traditional (lemnul) cum ar fi-rigiditate mai mare, stabilitate dimensionala mai mare.

Toate aceste avantaje pot fi influentate in mod favorabil daca aceste panouri se realizeaza in sistem industrial

2.STRATEGII DE INSTRUIRE UTILIZATE IN DEZVOLTAREA COMPETENTELOR DE SPECIALITATE

2.1 Strategii de instruire specific domeniului de specialitate.

2.1.1 Invătământ profesional trecut – prezent și viitor.

Educația în domeniul tehnic și profesional este foarte importantă in dezvoltarea economic – socială a oricărei țări , investiția în educație poate duce la creșterea majoră a competitivității economice , inclusiv în sectoarele unde omul nu va fi înlocuitde mașini dând șanse de valorificare a talentelor indivduale.

In perioada României dinainte de 1990, perioada socialistă , învățământul profesionalse desfășura paralel cu liceele tehnologice care erau preponderente în învățământ , iar în domeniul fabricării produselor din lemn această formă de învățământ se desfășura în trei forme de învățământ[19]:

Învățământ la locul de muncă – care se desfășura în cadrul unității economice

Școală de maiștrii;

Școala profesională.

In momentul închiderii școlilor de meserii, în doar trei ani numărul celor înscriși în educația profesională a scăzut de la 189.000 (în 2008) la doar 12.000 (în 2011) [27] ,rezultănd astfel o desincronizare totală pe piața muncii și o scădere dramatică a atractivității domeniului, în ciuda nevoii crescute de forță de muncă. În prezent, peste 65% dintre angajatori declară că au probleme în a găsi meseriași pregătiți, care sunt tot mai rari pe piața muncii. Din figura 62 se vede evoluția numărului de elevi din școlile profesionale care la momentul actual este în creștere , dar nu

Fig .62 Evoluția numărului de elevi in învătământul profesional 1995-2016

Transformările economic – sociale din ultimii ani , trecerea de la o economie centralizată la economia de piață , exigențele de pe piața muncii , au determinat și în industria lemnului perfecționarea forței de muncă din acest domeniu și creșterea responsabilității școlilor profesionale care pregătesc forță de muncă , calificată .

Prin creșterea ritmului tehnologizării acestui domeniu se impune si reorganizarea școlilor profesionaleși liceelor tehnologice .După 1990 s-a acordat o importanță deosebită adecvării ofertei educaționale cu nevoile forței de muncă , astfel multe scoli profesionale , printre care și Liceul Tehnologic ‘’Petru Cupcea” Supuru de Jos , a beneficiat de proiectul finanțat de Uniunea Europeană , Phare TVET 2004-2005, care a vizat îmbunatățirea accesului si participării la învățământul profesional și tehnic , prin dotarea atelierului școală, la standarde de calitate superioară , cu echipamente didactice asigurănd șanse egale tinerilor din zonă în vederea obținerii unei bune calificări profesionale.

2.1.2 Strategii didactice.

Strategiadidacticăa fost definită de I. Cerghit ca un fiind “un mod de abordare a predării șiînvățării, de combinare și organizare optimă a metodelor și mijloacelor avute la dispoziție, precum și a formelor de grupare a elevilor, în vederea atingerii obiectivelor urmărite”.In cadrul acesteia intervin segmentele predării-învățării, condițiilor de realizare, obiectivele și metodele vizate. De asemenea prin strategie se pot prevede direcțiile cele mai potrivite pentru abordarea unor situații concrete de învățare și predare, prevenindu-se astfel situațiile riscante precum: eșecurile, riscurile și evenimentele nedorite.

O strategie corectă în evoluția și dezvoltarea unui învățământ tehnic și profesional de excelență trebuie să pornească de la obiectivele strategice și finalittațile pe care le vizează , pe baza unor premise realiste.

Produsele din lemn,mobilier,uși și ferestre, alte produse finite din lemn, se găsesc în viața fiecărui om, resursele de masă lemnoasă regenerabile pot fi inepuizabile dacă se exploatează fără a depăși producția pădurilor, atunci meseriile legate de prelucrarea lemnului nu vor putea dispărea, educația pentru valorificarea superioară a acestei resurse naturale – lemnul – va trebui adoptată și dezvoltată în concordanță cu evoluția societății.[20]

Principalele componente ale strategiei didactice sunt:

sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității educaționale;

sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor și procedeelor didactice;

sistemul mijloacelor de învățământ, respectiv a resurselor utilizate;

sistemul obiectivelor operaționale.

Caracteristicile strategiei didactice:

implica pe cel care învata în situatii specifice de învatare;

rationalizeaza si aduce continutul instruirii la nivelul/dupa particularitatile psihoindividuale

creeaza premise pentru manifestarea optima a interactiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire

presupune combinarea contextuala, originala, unica, uneori, a elementelor procesului instructiv-educativ.

Dintre strategiile didactice se pot menționa:

strategii inductive – al căror demers didactic este de la particular la general. Acestea sunt potrivite diciplinelor tehnice, deoarece elevul este pus față în față cu realitatea indusă de modul de funcționare a unei mașini-unelte sau cu modul de realizare a unei operații;

strategii deductive – ce urmează calea raționamentului invers față de cele inductive, pornind de la general la particular, de la legi sau principii la concretizarea lor in exemple;

strategii analogice – în cadrul cărora predarea și învățarea se desfășoară cu ajutorul modelelor;

strategii transductive- cum sunt explicațiile prin metafore;

strategii mixte – inductiv-deductive și deductiv-inductive;

strategii algoritmice – explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, imitative, programate și algoritmice propriu-zise;

strategii euristice – de elaborare a cunoștințelor prin efort propriu de gândire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, având ca efect stimularea creativității.

In funcție de gradul de de dirijare/nondirijare al învățării strategiile didactice pot fi :

strategii algoritmice;

strategii nealtgoritmice:explicativ-investigative, conversativ-euristice, descoperirea , problematizarea,observarea investigativă,creative;

strategii mixte.

Se impune utilizarea strategiilor nealgoritmice, activ participative , cele interactive, centrate pe competențe elevului pe capacitatea lui de observare , descoperire , problematizare.

De exemplu la unitatea de învățare ’’Formarea panourilor’’, tema ’’Formarea panourilor stratificate din lemn’’ ,se poate folosi descoperirea independentă , problematizarea, observarea, impărțind clasa în grupe de elevi de 4 .Fiecare grupă va descoperi în baza unei fișe de lucru elaborată de profesor care varianta de îmbinare a panourilor este mai eficientă.

Această metodă ii antrenează pe elevi să explice varianta aleasă , să caute ,să selecteze varianta propusa de ei.Dezvoltă spiritul de colaborare, de comunicare cu colegii .

Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare și învățare, informative și activ-participative, de studiu individual, de verificare și evaluare.

In contextul domeniului prelucrării lemnului, precum și al disciplinelor care pun bazele acestui sector, trebuie ținut cont de strategia de stimulare a creativității elevului, care se materializează în proiecarea și realizarea diferitelor produse din lemn.

Elementele componente ale unei strategii didactice sunt:

Finalitățile strategiei de instruire(obiective, competențe);

Subiectul și obiectul strategiei(profesorul și elevul);

Tipurile de activități și conținuturile strategiei;

Timpul alocat;

Metodele didactice;

Mijloacele didactice(folosirea unor mijloace moderne ca de exemplu calculatorul);

Formele de organizare a învățării;

Interacțiunile și relațiile dintre elevi, respectiv dintre elevi și profesor.

De alftel, strategia de instruire este un set de decizii pe care pofesorul trebuie să le ia pentru a-și atnge scopurile propuse [19].

2.1.3 Metode și tehnici moderne de învățământ (ciorchinele, explozia stelara, mozaicul, turul galeriei , știu-vreau să știu-am învățat,cubul ,etc)

Tinând cont de realitatea educațională contemporană, una dintre principalele provocări reiese din asigurarea interactivității instruirii ce în actualitate cunoaște noi abordări științifice, complexe cu un caracter inter și pluridisciplinar.

Instruirea școlară prin metode interactive favorizează constructivismul operatoriu, elaborarea simultană atăt de noi cunoștințe și structure cognitive, căt și de operații mintale [28]

O metodă activăeste prin excelență participativă și presupune angajarea efectivă a elevului, subiectul învățării.

Dintre metodele de instruire interactive utilizate în domeniul Ingineriei Forestiere enumerăm următoarele :

Ciorchinele;

Știu – Vreau să știu – Am învățat;

Mozaicul;

Explozia stelară;

Turul galeriei;

Cubul.

Ciorchinele

Metodaciorchinelui este un organizator grafic, un tip de brainstorming prin care se evidențiază, într-o rețea, conexiunile dintre ideile despre un subiect.

Cu ajutorul acestei metode se realizează actualizarea cunoștințelor, evidențiind astfel modul specific al elevului de a înțelege un anumit conținut.

Metoda ciorchinelui poate fi utilizată cu succes și în etapa de retenție sau de evaluare a lecției. Ea presupune parcurgerea unor etape după cum urmează:

– In mijlocul tablei sau a foii de hartie se scrie conceptul sau tema lecției;

-In jurul conceptului/ temei se notează toate ideile, cunoștințele despre tema respectivă, trăgându-se linii între acestea și cuvântul inițial;

-Pe măsură ce se completează ciorchinele se trasează linii între concepte și idei pentru a evidenția conexiunile dintre ele;

-Ciorchinele este finalizat atunci când se epuizează toate conceptele/ ideile sau când s-a atins limita de timp acordată.

Aceste etape pot fi însoțite de brainstorming în grupuri mici sau în perechi, contribuindu-se astfel la îmbogățirea și sintetizarea informațiilor. Rezultatele obținute în grupurile de elevi sau individual sunt comunicate profesorului care le organizează, la tablă sau pe o coala mare de hârtie, într-un ciorchine.

ȘTIU – VREAU SĂ ȘTIU – AM ÎNVĂȚAT

Această metodă se poate utiliza în grupuri sau frontal, cu întreaga clasă de elevi, în primele momente ale lecției.

Se dă tema și se completează coloanele unui tabel.

– pe prima coloană se trec cunoștiințele eleviilor sau ceea ce cred ei căștiu despre tema dată

– pe coloana a doua se notează lucrurile despre care nu sunt siguri ca le știu sau sunt interesați să le afle.

– pe coloana trei , în final după lecție , trebuie să noteze ce au învățat , răspunsurile la ceea ce au dorit să afle.

Această activitate se desfășoară astfel :

– elevii sunt grupați în echipe și primesc fișe de lucru în care este tabelul arătat mai sus cu cele trei coloane: Știu (ce credem că știm?), Vreau să știu (ce vrem să știm?), Am învățat (ce am învățat?);

– elevilor li se cere să expună ideile scrise pe liste și ulterior se notează ideile asupra cărora toată lumea a căzut de acord.;

– elevii formulează întrebări despre lucrurile pe care nu le stăpânesc. Acestea se notează în coloana din mijloc (vreau să știu );

– elevii citesc materialul informativ primit după care se revine asupra întrebărilor notate în coloana din mijloc. Apoi elevii vor trece răspunsurile lor în coloana a treia;

Dacăexistă întrebări la care nu s-au găsit răspuns, profesorul poate clarifica aceste aspecte sau poate îndruma studiul elevilor spre alte surse de informare.

S-ar putea să rămână întrebări fără răspuns și s-ar putea să apară întrebări noi, în acest caz, ele pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigații ulterioare.

MOZAICUL

Prin această metodă se promovează învățarea prin cooperare , munca în echipă.

Elevii trebuie să asculte comunicările colegilor, să fie capabili să expună ceea ce au învățat, să coopereze intre ei, să găsească calea pentru a-i învăța și pe colegii lor ceea ce au studiat.

Fiecărui elev îi este distribuită câte o sarcină de lucru în care trebuie să devină expert. De asemenea, el îndeplinește, pe lângă rolul de expert, și rolul de transmițător al informațiilor asimilate celorlalți colegi.

Pașii metodei sunt următorii :

Profesorul împarte clasa în grupuri de 4-5 elevi , care primesc numărul de la 1,2,3,4,5;

Se împarte tema in 4-5 fragmente sau 4-5 sarcini;

Fiecare elev al grupei primește primește tema corespunzătoare numărului său;

Se formează grupurile de experți , cei cu numărul 1 un grup , numărul 2 alt grup , 3 alt grup , 4 alt grup si 5 alt grup;

Grupul de experți se documenează individual , apoi se consultă cu ceilalți pentru a găsi modaitatea de a preda celorlați din grupurile ințiale;

Experții revin în grupele inițiale, transmit cunoștiințele colegiilor de grupă și totodată rețin cunoștiințele pe care le transmit colegii lor, experți în alte teme.

Modul de transmitere al cunoștiințelor trebuie să fie scurt, concis, atractiv, putând fi însoțit de suporturi audio-vizuale sau diverse materiale.Membrii sunt stimulați să discute, să pună întrebări și să-și noteze, fiecare realizându-și propriul plan de idei.

Profesorul monitorizează tot ce se întâmplă în clasă , intervine, ajută, evaluează pune întrebări pentru a se convinge că au înțeles noile cuniștințe.

Strategia mozaicului are ca scop dezvoltarea capacităților de ascultare, vorbire, cooperare, reflectare, gândire creativă și rezolvare de probleme.

EXPLOZIA STELARĂ

Este o metodă de dezvoltare și stimulare a creativității elevilor, asemănătoare cu brainstormingul. Scopurile metodei: de a obține cât mai multe informații și legături între concepte, de a încuraja și stimula participarea întregului colectiv de elevi, de a stimula formularea unui număr căt mai mare de întrebări și răspunsuri.

Etapele metodei:

Identificarea unei probleme/teme

Organizarea elevilor în grupuri de lucru;

Se completează fișei de lucru pe care este reprezentată o stea , în centrul căreia se notează tema.

În fiecare colț al stelei se notează următoarele întrebări: Ce? Cine? Unde? De ce? Când?.

Elevii răspund la întrebările formulate.Elevii pot elabora și alte întrebări, mai diverse sau mai creative;

Elevii comunică rezultatele obținute;

Elevii împreună cu profesorul pot evidenția cele mai interesante întrebări și răspunsuri;

Se trag concluziile privitoare la tema analizată.

Exemplu:

Tema: Panouri stratificate – structură și utilaje.

Sarcina de lucru: „Identificați structura panoului afișat în imagine, materialele și uneltele necesare executării ei”

Materiale: un panou pe care se afișează imaginea dorită .

Elevii răspund la întrebările din imagine .unde se execută?; cum se execută?;din ce materiale?; cu ce se execută?; de ce sunt mai rezistente decăt alte panouri?.

TURUL GALERIEI

Reprezintă o tehnică de învățare prin colaborare în care elevii sunt stimulați să-și exprime liber opiniile , să găsească soluții la problemele date.

Metoda presupune parcurgerea unor etape :

Se constituie grupuri de căte 4-5 elevi care primesc sarcini diferite;

Se distribuie sarcina de lucru;

Fiecare grup iși efectuează sarcina de lucru care poate fi sb forma unor desene,colaje ,machete etc;

Lucrările realizate se expun pe perete sau în spațiu special amenajat;

Elevii vor trece pe rănd vizualizănd lucrarile expuse și își vor nota ideile , observațiile, întrebările pe un post-it;

După ce au efectuat turul galeriei fiecare grup revine la locul lui și citește , răspunde la întrebările de pe post-ituri;

Se trag concluzii privind produsele realizate.

CUBUL

Este o metoda interactivă care urmărește exploatarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective.Principalul avantaj al acestei metode este dat de faptul ca dezvoltă componentele necesare unor abordari complexe și integratoare.

Metoda cubului presupune următoarele etape:

1.Realizarea unui cub :

– descrie (culorile,formele,mărimile , etc)

– compară (ce este asemănător ?ce este diferit ?)

– analizează(spune din ce este făcut , din ce se compune)

– asociază(la ce te îndeamnă să te găndești)

– aplică (ce poți face cu acestea?la ce poate fi folosită?)

– argumentează(pro sau contra și enumără o serie de motive care vin în sprijinul afirmației tale)

2. Anunțarea temei/subiectului;

3. Impărțirea grupuluji în șase subgrupe , fiecare subgrupă analizează ’’o față a cubului’’;

4.Stabilirea formei finale cu sjutorul întregii grupe;

5.Forma finală va fi realizată cu întregul grup(clasă)pe tablă sau pe coli mari de hărtie;

Exemplu :

Activitatea poate fi una de recapitulare a cunoștințelor despre operațiile de debitare a lamelelor pentru panoul triplustratificat .

Devitarea lemnului masiv.

Fiecare oră are o temă :

Secționarea;

Spintecarea;

Rindeluirea;

Aceeași operație va fi analizată de toate echipele pentru ca în final să se poată compara rezultatele.

Activitatea se desfășoară sub forma unui concurs între echipele de lucru.

Profesorul va fi moderatorul și arbitrul activității.

Etapele metodei sunt următoarele :

Se formează grupul de 6 elevi;

Se alege un lider care să controleze derularea acțiunii;

Se împart activitățile între membrii grupului , fiecare elev primește o foaie de hărtie de formă pătrată ce va constitui în final ’’o față’’ a cubului

Pe foaia de hărtie primită va fi scrisă cerința de lucru a fiecărui elev și anume:

Fața 1 = schița operației

Fața 2 = schița utilajului

Fața 3 = adaosul de prelucrare

Fața 4 = părțile componente ale utilajului

Fața 5 = scula tăietoare

Fața 6 = măsuri de protecție a muncii

Liderul coordonează și verifică desfășurarea acțiunii.

După rezolvarea sarcinii se construiește cubul.Cubul desfășurat va arăta ca în schița de mai jos .

Lucrarea în formă finală va fi afișată pe tablă ( foile scrise de elevi se pot lipi pe o coală de hărtie mare sub formă de cub desfășurat).

4

Tot la final complectați următorul chestionar:

De ce este nevoie ca grupul sa aibă un lider ?

a.să facă toată munca

b.sa-i ajute pe toți membrii grupuli sa-și îndeplinească sarcinile

c.să preia o parte din sarcini

2. A F Liderul nu are nevoie de cooperarea voastră

A F Lucrul în echpă presupune sa-i ascultați pe ceilalți în aceeași măsură în care vorbiți.

În studiul disciplinelor tehnice sunt indicate experimentele de formare a deprinderilor (dat fiind faptul că aceste discipline urmăresc formarea competențelor de a utiliza diferite dispozitive tehnice), experimentele demonstrative și cele aplicative.[30]

2.1.4Dobăndirea competențelor din perspectiva colaborării cu un agent economic.

La nivelul Uniunii Europene, dar și pe plan internațional, dezvoltarea tehnologică fără precedent, au condus la consolidarea relației dintre piața muncii și sistemele educaționale, influențele fiind bilaterale.

Pe de o parte o largă recunoaștere a rolului fundamental pe care educația îl are asupra dezvoltării sociale și economice, ajungându-se la descrierea societății contemporane ca pe una „a cunoașterii”.

Pe de altă parte, sistemele educaționale sunt tot mai puternic marcate de concepte care își au originea în lumea economică, precum „centrarea pe formarea de competențe”, „asigurarea calității”, „educație antreprenorială” ș.a. În acest context, învățământul profesional și tehnic – ÎPT a devenit una dintre prioritățile politicilor educaționale promovate la nivel european și internațional.

Învățământul profesional nu poate funcționa eficient fără un parteneriat cu agenții economici , astfel învățarea să se poată realiza la școală și la locul de muncă, acest parteneriat este sub forma unui contract de practică incheiat între cei doi parteneri, actorii fiind elevii , școala și unitatea economic.

Angajatorii reprezintă un actor extrem de important în funcționarea eficientă a sistemului ÎPT, având un rol esențial în dezvoltarea competențelor practice prin asigurarea formării elevilor la locul de muncă.

Învățând în locul în care va lucra, tânărul are o mai bună înțelegere a importanței competențelor dobăndite în școală (cunoștințe, deprinderi, atitudini bazate pe valori) pentru viața reală, pentru lumea muncii.

În același timp, învățarea la locul de muncă poate contribui la o mai bună orientare profesională a tinerilor și la creșterea șanselor acestora de a explora opțiuni privind propria carieră. În ÎPT, activitatea practică se desfășoară la nivelul companiilor, potențial angajatoare, în contexte reale de muncă.

Având în vedere ritmul accelerat al avansării tehnologiei, la agenții economici față de atelierele școală , dotarea lor cu tehnologie de ultimă generație, practica la locul de muncă este foarte importantă pentru dezvoltarea abilităților practice , cunoașterea tehnologiei cu care v-a lucra după școală .

Pregătirea la agentul economic are un grad de atractivitate mai ridicat față de modelul pregătirii la școală.

Perioada adolescenței se caracterizează printre altele, printr-o mare sete de cunoaștere, fiind vârsta căutărilor, a investigațiilor de tot felul, fapt care face posibilă și chiar necesară abordarea profesiunii din perspectiva cunoașterii ei și în mod deosebit, la tânărul cu cerințe speciale de educație, a cunoașterii perceptive, fapt ce pledează pentru existența atelierelor școlare, pe specialități și a activității la agentul economic , unde există baza materială necesară satisfacerii acestor curiozități.

2.2 Obiectivele predării- învățării disciplunelor de specialitate în Domeniul formării panourilor stratificate din lemn .

Obiectivele educaționale sunt enunțuri cu caracter intențional careanticipează omodificare (schimbare) în personalitatea educatului ca urmare a implicării acestuia într-o activitateinstructiv-educativă.Definițiile asupra curriculumului se focalizează asupra relațiilor între diverse componente ale procesului didactic, între care pe prim plan se situează următoarele.

Obiectivele sunt finalități educaționale care au un nivel redus de generalitate, sunt enunțuri cu caracter anticipativ care descriu rezultatele așteptate de a se obține de la elev la sfărșitul unei secvențe de instruire .

Obiectivul este ultima verigă ,cea care va concretiza idealul și scopurile educaționale.

Prin urmare,este de reținut faptul ca OBIECTIVELE EDUCATIONALE asigură, în ultimă instanță, reglarea întregului proces de învățământ.

Obiective didactice;

Mijloace de instruire;

Conținuturile predării;

Rezultatele invățării școlare

2.2.1 Clarificări conceptuale

Obiectivele educaționale (sau pedagogice) sunt cele care răspund exigenței de a traduce idealul, finalitățile și scopurile educative în ținte concrete de atins, în cadrul variatelor situații educative. Obiectivele educaționale îi dau proiectului educativ un caracter conștient.

Cu prilejul unor reuniuni științifice organizate de către UNESCO (1979 și 1981), s-a subliniat caracterul „intențional” al procesului educativ, concretizat prin grade diferite de generalitate ale intenționalității (finalități, scopuriși obiective).

Astfel,finalitățile sunt „aspirații, intenționalități” pe termen lung;scopurile sunt „aspirații, intenționalități” pe termen mediu și cu grad generalitate mediu, iar obiectivele ar constitui sarcini concrete, mai analitice și particulare ale procesului educativ [31].

Direcții majore pentru perfecționarea obiectivelor sunt următoarele:

a) O primă direcție este de tip axiologic, care subliniază că obiectivele constituie o expresie esențializată a „valorilor general-umane, pe care tinerele generații le asimilează treptat sub influența educației [32].

Formularea și comunicarea obiectivelor de către profesor în cadrul fiecărei lecții va induce elevilor orientarea către ceea ce este esențial a fi reținut.

b) O a doua direcție, de tip metodologic, vizează perfecționarea criteriilor, normelor de selecție, sistematizare și definire a obiectivelor [33].

De multe ori, autorii programelor se limitează la formulări generale ale obiectivelor, ceea ce va determina o lipsă de claritate asupra evoluției dorite de elevi, dificultăți în actul de evaluare [34]

c)Individualizarea obiectivelor.

Individualizarea procesului de învățământ trebuie să aibă ca premisă ancorarea unor obiective ale programelor școlare într-un spațiu educativ concret, care să țină cont de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor. J. Raven (1971) sugera că prin activitatea educativă trebuie „să formăm indivizi care posedă configurații foarte diferite de cunoștințe, de tehnici, de atitudini și care sunt apți să schimbe rapid aceste configurații dacă este nevoie”.

Noțiunea de obiectiv pedagogic desemnează modificările pe care vrem să le producem In EDUCAT în urma parcurgerii unor etape de educație sau ’’ ceea ce trebuie să știe și sa facă educatul’’ la sfărșitul fiecărei etape de educație.

2.2.2. Funcțiile obiectivelor

Luând în considerare etimologia verbului A EDUCA, adică “a conduce spre un anumit scop”, se pot evidenția următoarele funcții pedagogice ale obiectivelor pedagogice [35]:

funcția de comunicare axiologică;

funcția de anticipare a rezultatelor educației;

funcția evaluativă;

funcția de reglare a procesului de învățământ.

Funcția de comunicare axiologică

Functia axiologica a educatiei exprima faptul ca omul este o fiinta prin excelenta valorizatoare. Educatia propune un ideal de om si criterii cu ajutorul carora el sa poata stabili o ierarhie a valorilor, pentru ca apoi sa se solicite indivizilor adoptarea anumitor atitudini si moduri de actiune.

La elaborarea ,selecția și ierarizarea obiectivelor intervin criterii axiologice care fac posibilă comunicarea axiologică între individ și societate, între generații , iar la nivelul activității didactice comuncarea între profesor si elev.

Comunicarea corectă a obiectivelor lecției permite elevilor să facă selecțiile și ierarhizările necesare.Comunicarea corectă a obiectivelor pedagogice definesc profesorul eficent, pedagogul competent.

Funcția de anticipare a rezultatelor.

Obiectivele pedagogice anticipează o realitate care nu există încă, ele prevad o schimbare , o modificare care urmează a se realiza.

Formularea obiectivelor , proiectarea lor se poate face pe diferite nivele de generalitate, indicănd nivelul competențelor ce urmează a fi obținute,astfel calitatea și precizia formulării sunt necesare pentru a asigura succesul planificării demersului educațional.

Funcția evaluativă.

Obiectivelepedagogice sunt și criterii de evaluare a rezultatelor obținute . Orice forma de evaluare se raportează la obiective, prin evaluare se verifică ’’CAT’’ din fiecare obiectiv a fost realizat. La formularea obiectivelor trebuie să se stabilească performanța si nivelul performanței de atins , adică criteriul de măsurare a reușitei.

Acest lucru este realizat atunci cănd există o relație de convertabilitate între obiectivele operaționale și itemoo testului de evaluare a reușitei.

Funcția de reglare a procesului de învățământ

Obiectivele pedagogice , ca intenționalitate a procesului instructiv educativ, sunt implicate in faza inițială căt și în faza finală de evaluare.

Pentru realizarea finalităților , obiectivele pedagogice sunt prezente în calitate de criterii de referință și reglatorii în faza de desfășurare a procesului de învățământ.

Prin urmare, obiectivele pedagogice pot fi considerate drept “sistemul nervos” al procesului de învățământ, prin ele “se esențializează și se accesibilizează conținuturile educației, se diagnostichează dificultățile de învățare ale elevilor, se orientează și se adaptează metodologia activității didactice, se selectează strategiile didactice și tehnicile de evaluare” [36].

2.2.3. Clasificări ale obiectivelor educaționale

Obiectivele educaționale cunosc un mare grad de diferențiere. Se cunosc mai multe încercări de clasificare ca urmare a folosirii unor criterii diferite: „obiective pe termen lungși scurt; obiective generale și concrete; obiective axate pe performanțe riguros circumscrise (de „stăpânire” a materiei), pe capacități (obiective de „transfer”), orientate spre creativitate (obiective de „exprimare”) etc.” [33]. Aceiași autori subliniau importanța unei analize multilaterale a obiectivelor, „realizată prin aplicarea unor criterii variate asupra aceluiași obiectiv și integrarea tipurilor principale în structuri ierarhice” [33]

1. Organizarea pe niveluri a obiectivelor educaționale

De cele mai multe ori se disting trei niveluri de definire a obiectivelor educaționale, utilizându-se drept criteriu gradul de generalitate. V.și G. De Landsheere (1989) în lucrarea de referință în domeniu,,Definirea obiectivelor educației”, clasifică obiectivele în:

obiectivele cele mai generale sau foarte abstracte (finalitățile și scopurile educației);

obiectivele cu nivel de abstracție intermediar;

obiectivele concrete sau specifice (obiective operaționale).

a) Obiectivele generale cuprind în concepția autorilor belgieni finalitățile și scopurile. Pentru V.și G. De Landsheere (1989), scopurile desemnează „obiectivele cele mai generale care decurg direct din finalități”. Ele introduc în proiectul pedagogic „noțiunea de rezultat, dar aici rezultatul este cercetat fără ca să se poată încă spune cu un minimum de credibilitate că el va fi atins”[34]

Concepând educația ca un proces de creștere, J. Dewey (1972) preciza că „scopul educației este să-i faci pe indivizi capabili să-și continue educația, că obiectul și rezultatul învățării constă în capacitatea continuă de creștere”. „A vorbi de un scop educațional constituie un nonsens atunci când aproape fiecare act al elevului este dictat de profesor, când singura ordine a succesiunii actelor sale este cea care provine din enunțarea temelorși din îndrumări date de către altcineva” (Dewey, J. 1972).

In Legea Invățământului nr. 1/2011, în articolul 3 se precizează că „Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața munci”. De asemenea, în aceeași lege se afirmă la articolul 4 că: „Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru:

a) împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții;

b) integrarea socială și participarea cetățenească activă în societate;

c) ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile;

d) formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura națională și universală și pe stimularea dialogului intercultural;

e) educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

f) cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice și a respectului pentru natură și mediul înconjurător natural, social și cultural”.

b) Obiectivele intermediare fac legătura între obiectivele generaleși cele concrete (operaționale), obiectivele generaleși acțiunea cotidiană. Obiectivele intermediare se diferențiază după nivelurileși tipurile de învățământ și după importanța relativă a obiectivelor. Acestea sunt specifice fiecărei discipline de învățământ. De asemenea, dacă la nivelul sistemului de învățământ se urmărește realizarea unor obiective generale, la nivelul ciclului și al tipului de școală se are în vedere realizarea obiectivelor intermediare. Ele sunt precizate în programele școlare.

Curriculumul Național a introdus în programele școlare obiectivele cadru și obiectivele de referință. Diferența dintre acestea este căobiectivele cadru se realizează la sfârșitul unui ciclu școlar, iar cele de referințătrebuie să se realizeze pe parcursul unui an. Din obiectivele cadru derivă obiectivele de referință ale unei anume discipline. Numitorul comun al obiectivele cadru și a celor de referință este acela că vizează aceeași disciplină de învățământ. Astfel se poate afirma că în proiectul didactic trebuie consemnate obiectivele de referință (în loc de scopurile lecției)și obiectivele operaționale.

c)Obiectivele concrete sau specifice (operaționale) au un caracter concret și sunt realizate în diferitesituații de învățare (lecții sau în afara lor).

În sens larg, prinoperaționalizare se înțelege activitatea despecificare sau de identificare a referințelor (consecințelor) sau incidențelor concrete sau practice ale unuiconcept sau enunț general și abstract.

Legată de obiectivele pedagogice, operaționalizarea are două sensuri:

cel de derivare – prin care se indică demersul de trecere de la ideal la finalități și obiective;

Cel de punere în evidență a indicatorilor (criteriilor) pe baza cărora un obiectiv dobândește caracteristica de a fi operațional. De regulă se folosesc două criterii complementare și anume: cel al performanței și cel al competenței.

Obiectivele operaționaledesemnează tipuri de performanțe ce se doresc a fi realizate și anume: cunoștințe, deprinderi, convingeri, atitudini. Aceste obiective decurg din obiectivele disciplinelor de învățământ, depind de cele intermediare, derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealurile educaționale.

2. În funcție de domeniu și de clase comportamentale obiectivele pedagogice se pot clasifica astfel:

Obiectivele operaționale au două dimensiuni: una de conținut și una de formă. Dimensiunea de conținut constituie obiect al învățării, iar dimensiunea de formă indică sarcina de învățare pentru elev.Comportamentul elevului va fi observat în permanență, va trebui să fie măsurat cu instrumente de evaluare școlară.

Criteriul performanței (comportamental) este expresia nivelului de realizare a unei sarcini de învățare.Indicatorul cel mai concret al performanței este comportamentul, actul sau manifestarea vizibilă, observabilă (în plan verbal, psihomotor și atitudinal), măsurabilă.

2.3 Metode de predare – Invățare a disciplinelor de specialitate în formarea panourilor stratificate din lemn .

2.3.1 Metodologia predării disciplinelor tehnice

Locul și rolul disciplinelor tehnice în învățământul românesc – Finalitatea învățării acestor discipline este aceea de a permite elevilor orientarea în domeniile de pregătire profesional-tehnologică oferite de curriculumul școlar și de a-i iniția în ramurile de cunoaștere socială-economică-tehnică, integrarea tineretului în civilizația epocii sale ,înțelegerea rolului pe care îl are tehnica în existența omului și în progresul societății.

Dinamica pătrunderii tehnologiilor de vârf în toate domeniile vieții socio-economice se accelerează continuu. În acest context, obiectivul ca elevul să știe la finele școlii câte ceva din fiecare domeniu devine inoperant și contraproductiv, el trebuie să cunoască bine domeniul pentru care se pregătește și în care va lucra la sfărșitul studiilor.

Elevii sunt sprijiniți să dobândească competențele specifice meseriilor pentru care se pregătesc.

Scop și obiective prin studierea disciplinelor tehnice

Prin studierea disciplinelor tehnice în școală se urmărește:

dezvoltarea competențelor cheie, în complementaritate cu celelalte arii curriculare;

asigurarea unor competențe de pre-profesionalizare ca premiză a dobândirii nivelului III de calificare profesională prin formarea specializată care se va realiza în cadrul învățământului secundar superior. Acestea vor fi dezvoltate prin disciplinele cuprinse în aria curriculară ,,Tehnologii”, precum și prin alte discipline oferite elevilor prin curriculum la decizia școlii( scop al învățământului tehnic și profesional).

Scopul studierii disciplinelor de specialitate în școală este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură de specialitate, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii, instituțiile de specialitate, să-și utilizeze eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viața cotidiană, să poată continua singur procesul de învățare indiferent de vârstă.

Un rol important în formarea elevului îi revine profesorului, care trebuie să aibă tact pedagogic, vocație, pregătire psihopedagogică, metodică și de specialitate corespunzătoare.

Învătamântul modern îi permite profesorului de specialitate să decidă el însuși cât de profund sau de sumar tratează o temă, un capitol al procesului de predare – învățare, să cumpănească în ce proporție folosește elementele culturale naționale, zonale sau universale, pentru a obține o lecție echilibrată, instructivă, în care profesorii și elevii descoperă, organizează și evaluează împreună informațiile cadru.

Ca să realizeze lecții eficiente, bogate în conținut și învățăminte, profesorul trebuie să colaboreze cu colegii de școală, astfel reușind să obțină un transfer al cunoștințelor. Profesorul de specialitate trebuie să fie preocupat de dezvoltarea priceperilor și a deprinderilor complexe ale elevilor, a capacităților de a dobândi informații noi, de a dori să învețe și de a comunica eficient cunoștințele dobândite. El va monitoriza elevii, ajutându-i în cazul nereușitei, corectând erorile, comunicând rezultatele, făcând aprecieri asupra răspunsurilor elevilor, având libertatea de a utiliza orice soluție considerată bună în raportul cu elevii pe care îi conduce în activitate.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza și de a adapta procesul didactic la particularitățile elevilor. Profesorul are libertatea de a alege metodele și tehnicile didactice și de a propune activități de învățare în masură să asigure formarea competențelor specifice prevăzute de programă, având permanent în vedere faptul că o învățare activă reușită necesită:

bună pregătire și planificare;

instrucțiuni oferite cu un limbaj simplu și clar;

bună administrare a clasei.

În vederea centrării învățării pe elev se recomandă:

alegerea metodei de predare sau învățare pentru a promova un proces de instruire care să facă plăcere elevilor;

activitățile alese pentru demersul didactic să fie atractive pentru toate tipurile de elevi;

utilizarea unor metode active sau interactive (învățarea prin descoperire,învățarea problematizată, învățarea prin cooperare, simularea, jocul de rol);

realizarea de proiecte sau/și portofolii.

2.3.2Tendințe în perfecționarea și modernizarea strategiilor de predare-învățare –evaluare.

Lumea contemporană își cauta direcții , orientări și tendințe de dezvoltare . Dar omul este mereu același , are capacități și posibilități limitate.

Specialiștii sunt de părere că educația trebuie să fie capabilă să creeze omul pentru această societate a cunoașterii . Cunoașterea înseamnă putere,nivel superior al calității vieții.[37]

Strategia Europa 2020 , enunță o responsabilitate sporită educației și formării profesionale ’’Trebuie să îi pregătim pe viitorii adulți să fie capabili să iși actualizeze calificările profesionale și competențele prin intermediul educației și formării profesionale continue”.

Pedagogii au fost preocupați permanent de perfecționarea metodologiei didactice, din rațiuni dictate în primul rând de evoluția societății. Termenul „perfecționare“desemnează mai multe aspecte: reconsiderarea metodelor tradiționale și adaptarea lor în raport cu „atributele (specificității populației școlarizate“ (O. I. Pânișoară), preluarea unor metode din alte domenii și adaptarea lor la specificul educaționalului, conceperea unor metode noi de instruire-educare. Evident că acest efort este – cel puțin practic – eficient doar din perspectiva abordărilor sistemice a elementelor procesului instructiv-educativ.

Perfecționarea metodologiei didactice trebuie să fie realizată, mai ales, respectându-se principiile didactice. Individualizarea și diferențierea, activizarea și participarea/implicarea conștientă în învățare (care trebuie să devină autoînvățare) sunt criterii care nu pot fi eludate. Activizarea, spre exemplu, este o tendință dominantă în procesul de perfecționare metodologică, ea reprezintă „o suită de acțiuni de instruire/autoinstruire, de dezvoltare și modelare a personalității prin stimularea și dirijarea metodică a activității pe care o desfășoară“ [31].

Aceste acțiuni vizează:

stimularea și cultivarea interesului pentru cunoaștere;

valorificarea inteligenței celor care învață (și a celorlalte funcții psihice implicate în învățare), prin efort propriu;

formarea și exersarea capacităților de însușire a cunoștințelor;

formarea și exersarea abilităților de orientare autonomă în probleme practice;

cultivarea spiritului investigativ.

Activizarea eficientă presupune:

pregătire psihologică (specifică) pentru învățare;

controlul și prevenirea surselor de distorsiune a comunicării didactice activizatoare;

organizare și desfășurare rațională (pe principii psihopedagogice) a învățării.

Eforturile cercetătorilor și ale practicienilor au urmărit perfecționarea strategiilor de predare-învățare, valorificând achiziții ale cercetării psihopedagogice, dar și din alte domenii de cunoaștere. Finalitatea acestor preocupări are în vedere realizarea unei activități de instruire și învățare eficiente.

Astfel ,în acest sens se impune reevaluarea metodelor „tradiționale”, criticate mai ales pentru caracterul pasiv al elevilor în procesul de predare-învățare.

Avem în vedere în primul rând metodele de tip expozitiv. Iată câteva procedee prin care se poate încerca modernizarea expunerii: folosirea procedeului genetic, a explicației, ancorarea în realitatea timpului, sprijinirea pe cercetările personale ale cadrului didactic, anunțarea prealabilă a planului și a obiectivelor urmărite, problematizarea, folosirea unor elemente ale artei dramatice, întrebări retorice, luări de poziție, realizarea unor sondaje de opinie, formularea unor judecăți de valoare, ilustrarea cu ajutorul mijloacelor de învățământ, folosirea foliilor în prezentare, prezentare cu ajutorul calculatorului, expunerea cu oponent, expunerea-dezbatere etc. De asemenea, în modernizarea conversației avem în vedere folosirea unor întrebări variate (convergente, divergente, de evaluare, problemă, retorice etc.), valorificarea experienței personale a elevilor, folosirea permanentă a modalităților de feed-back, utilizarea convorbirii inverse (când elevii pun întrebări), întrebări și răspunsuri date de grupe de elevi etc.

2.3.3Tradițional și modern în predarea disciplinelor tehnice .

Elaborarea strategiilor didactice se referă la alegerea mijloacelor de instruire, la combinațiile de metode, materiale și mijloace didactice care îi oferă elevului ocazii de realizare eficientă a unor sarcini de învățare.Folosirea metodelor active trebuie să asigure îmbinarea muncii independente a elevilor cu activitatea colectivă.

Strategia selectată de profesor ce are la bază un obiectiv bine sabiilit, pune elevul să învețe. Selectarea metodelor didactice care să ducă la activarea elevilor în procesul de predare – învățare – evaluare, nu presupune renunțarea la metodele tradiționale.

Metoda modernă este aceea care duce la promovarea originalității și creativității, la cultivarea însușirilor fundamentale ale omului. Acestea se manifestă prin: aptitudini intelectuale, gândire creatoare, spirit critic, atitudine exploratoare, etc. Se poate observa că unele metode moderne reprezintă revitalizarea vechilor metode.

Optimizarea se poate face prin transformarea monologului în dialog, prin folosirea exercițiilor de muncă independentă. In acest sens, un bun profesor va dirijează elevul spre descoperire, îl va ajuta să dobândească priceperi și deprinderi de studiu individual.

Prin diversificarea și perfecționarea metodelor de predare-învățarea a disciplinelor de specialitate, va conduce la obținerea rezultatele preconizate prin stabilirea obiectivelor didactice.

Acest lucru va implica dezvoltare gândirii logice și creative a elevilor, menținerea vie a interesului pentru dobândirea unor cunoștințe de care vor avea nevoie în viață și în societate. In acest sens se poate afirma că este oportun ca alături de metodele de predare- învățare (problematizarea, învățarea prin descoperire, folosirea textelor grilă), să se folosească și metode traditionale (explicația, demonstrația, exercițiul).

Modelul tradițional de predare nu răspunde noilor tendințe in didactica modernă, fiind fondat pe „triada învățare frontală – studiul manualului – chestionarea”, pe un model de învățare pasiv. În mod tradițional, cadrului didactic îi revine rolul major și activ în cadrul procesului didactic (cel de emițător), acela de a transmite cunoștințele spre un receptor aproape pasiv, determinat să memoreze și să reproducă informația.[38].

Noul model de învățare este un model activ și presupune implicarea directă a elevului în procesul de dezvoltare a capacităților de învățare, în asimilarea cunoștințelor și dobândirea gândirii critice.

Acest model impune în activitatea la clasă un nou tip de relaționare pe mai multe direcții: profesor – elev, elev – elev, elev – profesor, aflate în opoziție cu tipul unidirecțional profesor – elev ce caracterizează modelul standard.

Rolurile se schimba :

Profesorul a fost Profesorul devine

Sursă de informații și actor principal Facilitator al procesului de învățare

Centrat pe manual Centrat pe realitate și pe cele mai recente surse de informare

Coordonator al activității grupurilor Manager al situațiilor de învățare

de elevi

Creator de reguli pe care le impune Facilitează dezvoltarea structurilor de gândire care fac posibilă învățarea permanent

Un educator solitar Membru al unei comunități educaționale compuse din elevi,profesori,parinți,etc.

Elevul a fost Elevul trebuie să fie

Un receptor pasiv Participant active la actul învățării

Un executat al sarcinilor stabilite de Profesor al colegilor sai

profesor

Elevul este obligat să iși insușească Elevul este un cautător permanent de noi informații

un anumit manual din diferite surse

Modelul tradițional de predare este unul informativ , pe cănd cel de predare modern este activ, în care elevul este actorul principal și nu profesorul ca în cel tradțional.

Modelul modern presupune interaciunea dintre elevi , încrederea în fortele proprii , creste interesul față de școală ,pregătește elevii pentru viața care este foarte competitivă.

Metodele interactive presupune insă din partea cadrului didactic experiență și timp iar elevilor timp să se familiarizeze cu nul tip de învățare.

2.3.4Metode de predare specifice domeniului tehnic .

Metoda didactică este un mod eficient de acțiune o modalitate practică de lucru a profesorului cu elevul în vederea realizării practice a acțiunii de predare- învățare.

Prin învățare – predare i se dezvăluie elevului esența fenomenelor, evenimentelor, proceselor , dintr-un anumit domeniu cu ajutorul profesorului sau prin efortul propriu al elevului.

Din perspectiva elevului, metodele de învățământ au menirea de a-l sprijini să parcurgă calea spre cunoaștere, spre dobândirea de noi competențe care-i sporesc valoarea personalitățiiaratându-i de asemenea ,, ce să facă ’’și ,,cum să facă ”.

Termenul de metodă derivă etimologic din cuvintele grecești odos – cale, metha-către și are înțelesul de ,,drum/(către)…”, ,,cale(spre)..”.

In didactică, metoda se referă la calea care se urmează, drumul se conduce la atingerea obictivelor educaționale.

Metoda are un character polifuncțional, în sensul că ea poate participa simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv – educative.

Opțiunea profesorului pentru o anumită metodă de învățământ constituie o deczie de mare complexitate.Alegerea metodei se face ținând cont de finalitățile educației, de conțintul procesului instructiv–educativ, de particularitățile de vărstă și cele individuale ale elevilor, de psihologia grupurilor școlare, de natura mijloacelor de învățământ, de experiența și competența didactică a profesorului.

Totuși este demonstrat că cele mai complexe mijloace didactice nu servesc la nimic dacă nu sunt puse în valoare prin metode de învățământ adecvate, care să le dea o funcționalitate sporită.

Metodica învățământului în general și bineînțeles și cea a prelucrării lemnului este ca apa vie care dă viață și vigoare unor instrumente inerte :mijloace didactico-materiale.

Dobăndirea cunoștințelor și formarea deprinderilor legate de producerea mbilerului tradițional este un proces de evoluție în timp care necesită folosirea unor strategii didactice adecvate.

Este necesar sporirea ponderii metodelor interactive și a celor intuitive fără ca aceasta să insemne renunțarea totală la metodele verbale , de altfel de neînlocuit din sfera procesului de învățământ.

Elaborarea ansamblului metodic diferă de la o școala la alta , de la o catedră la alta și de la o lecție la alta.

Practica didactică este o variabilă activitate creatoare care presupune competență științifică , metodică și pedagogic, presupune spirit de ințiativă și activitate intreprinzătoare.

Metodica predării unui obiectiv de specialitate nu poate avea rețete gata pregătite. Ea nu se poate învăța numai din cărți. Nimeni nu poate pretinde că a epuizat vreodată acest domeniu de formare profesională doarece conținutul lui este intr-o permanentă transformare.

Metodele de învățământ au următoarele caracteristici :

sunt demersuri teoretico-acționale;

sunt demersuri de cunoaștere(de investigație )științifică;

se elaborează și se aplică în strănsă legătură cu :

diferitele componente ale procesului de învățământ;

gradul și profilul învățământului;

specificul disciplinei,particularitățile de vărstă;

asigură fundamentarea științifică a acțiunilor de predare-învățare;

contribuie la realizarea obiectivelor autoinstrucției si autoevaluării;

au caracter dinamic,systemic.

Fiecare metodă deține o funcție specific prin care se impune față de celelalte metode.

In vederea însușirii cunoștințelor legate de mobilierul tradițional se pot utilize toate cele patru categorii de metode de predare – învățare din sistemul metodologic.

Una dintre modalitățile de clasificare a metodelor de învățare este și cea adaptată de Gavril Budău înDidactica Specialității în Industria Lemnului , Brașov 2005:

Metode de comunicare

Metode de comunicare orală

Expozitivă (expunerea)

Povestirea

Descrierea

Explicația

Prelegerea clasică

Prelegerea cu opponent

Prelegerea dezbatere

Instructajul

Conferința , etc.

Conversativă (conversația)

Discuția

Conversația

Problematizarea

Dezbaterea

Colocviul

Metode ce comunica scrisă

Lectura

Studiul cu manualul

Studiul altor surse bibliografice

Metode de comunicare oral-vizuală

Instruire prin radio

Instruire prin TV

Instruire prin filme

Instruire prin casete video

Metode de comunicare interioară

Reflecția personal

Introspecția

Metode de explorare

directă

Observația organizată

Esperimentul

Ancheta în teren

Învățarea prin descoperire(în plan material)

Indirect

Demonstrația grafică

Modelarea

Metode de acțiune

Reală

Exercițiul practice

Lucrări practice

Aplicații tehnice

Proiectul

Studiul de caz

Simulată

Jocuri didactice

Jocuri de simulare

Metode de instruire și autoinstruire asistată pe calculator

Învățare prin simulatoare

Instruire asistată de calculator

Instruire programată(soft educațional)

Instruire pe internet.

Fiecare dintre metodele prezentate au avantajele și dezavantajele ei. In funcție de tipul lecției, de natura informației ce trebuie transmisă, de dotarea școlii se pot folosi diferite metode.

Alegerea metodei se face în funcție de conținut, de vărsta elevilor, de mijloacele de învățământ de care dispune, de experiența și competența cadrului didactic.

Este indicat ca pe parcursul lecției să se folosească mai multe metode diversificate, pentru ca lecția să fie mai interesantă și mai atractivă pentru elevi, să nu intervină monotonia și plictiseala.

Procedeul didactic- reprezintă o secvență a metodei, un detaliu, o tehnică limitată de o acțiune, o component sau o particularizare a metodei.Metoda este un ansamblu corelat de procedee, considerate a fi cele mai opportune într-o situație concretă de instruire.

Valoarea și eficiența unei metode sunt condiționate de calitatea și adecvarea procedeelor care o compun.

Relația dintre prosedeu și metodă este dinamică,astfel încăt, la un moment dat, o metodă poate deveni procedeu în cadrul altei metode, după cum un procedeu poate deveni uneori metodă, în funcție de relația cu celelalte procedee.

Procedeele didactice se pot clasifca (pornind de la analiza funcțiilor pedagogice în raport de care se definește identitatea unui procedeu ) în procedee de:

Organizare, impunere a disciplinei și focalizarea atenției;

Reactivare(reactualizare);

Comunicare sau de sprijin al comunicării;

Descoperire sau euristice;

Esențializare a conținutului;

Exersare (formarea deprinderilor și priceperilor);

Dirijare și sprijinire a învățării;

Demonstrație;

Stimulare a învățării;

Valorificare educativă;

Expresie personală;

Întărire a învățării;

Individualizare a învățării;

Evaluare și autoevaluare;

Control și autocontrol;

Diagnosticare și prognosticare a capacitătilor și aptitudinilor.

1.Instruirea prin metode expozitive

Instruirea elevilor se face pe baza audierii unr prezentări orale efectuate de profesor.

Conținutul activității : profesorul transmite cunoștințele prin descriere, explicație, prelegere, povestire, instructaj.

Elevii urmăresc expunerea si participă la înțelegerea noilor cunoștințe

Potențialul pedagogic :

permite transmiterea unui volum mare de cunoștințe într-un timp scurt;

asigură desfășurarea procesului de învățământ intr-un ritm planificat;

constituie un cadru corespunzător de argumentare științifică.

Solicit motivația de participare a elevilor în situația cănd profesorul se bucură de prestigiu recunoscut.

Cerințe de aplicare:

Conținutul transmis trebuie să beneficieze de :

Nivel științific ridicat;

Argumentație logică si ierarhizare reguroasă a ideilor;

Claritate în expunere;

Accesibilitatea cunoștințelor transmise;

Formularea concluziilor parțiale.

Explicațiase bazează – în principal – pe valoarea descrierii și demonstrației intuitive și a raționamentului deductiv, pe detalii tipice de specialitate, teoretice și experimental-aplicative. Necesită un mare volum de documentare și experimentare pentru înțelegerea în profunzime a ceea ce definește realitatea studiată. Este una dintre metodele /procedeele clasice indispensabile predării oricărei discipline; și în prelucrarea lemnului momentele în care profesorul trebuie să explice diferite noțiuni sau principii de funcționare a dispozitivelor tehnice sunt numeroase

Prelegerea – constă In expunerea de către profesor, oral, a unui volum mare de cunoștințe, idei, teorii, concepții intr-o înlănțuire logică de raționamente.Această metodă presupune un nivel ridicat de înțelegere a elevilor.Fiind o metodă mai puțin interactivă trebuie stimulat interesul elevilor prin intermediul unei povești, imagini captivante și în relație cu ceea ce urmează să fie predate.

Prelegerea se recomandă a fi utilizată pentru un auditoriu adult, studenți sau elevi în ultimele clase de liceu.

Descrierea este,o formă de expunere care realizată pe baza observației permite prezentarea caracteristicilor și detaliilor obiectelor, fenomenelor proceselor care se studiază. Prin urmare, descrierea este un procedeu de comunicare orală expozitivă (afirmativă) a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu, folosind limbajul oral combinat – după caz – cu alte „limbaje” (cum ar fi cele vizuale, demonstrative etc) și cu mijloace didactice adecvate (obiecte reale, machete, planșe cu desene etc). Acest procedeu se pretează a fi realizat la lecțiile care implică prezentarea unor scheme, produse de mobilier, scheme cinematice, desene de ansamblu și detaliu ale produselor din lemn etc.

Are avantajul că permite dezvoltarea spiritului de observație.

Exemplu :

In cadrul modulului ,, Materii prime și materiale ”, la lecția ,,Cheresteaua”, am prezentat elevilor mai mute sortimente de cherestea cu forme diferite , le-am împărțit în clasă si am cerut elevilor să descrie sortimentele primate.

Ceilalți elevi au scris în caiete descrierea făcută.

Instructajul – ca procedeu didactic al metodei de comunicare orală expozitivă, se realizează la nivel individual sau al unor colectivități organizate în vederea desfășurării unor activități comune.

Instructajul este specific activităților practic – aplicative care nu se vor putea desfășura fără un instructaj prealabil, inclusiv instructajul de protecția muncii.

Povestirea – este un procedeu care constă în nararea unor fapte(așa cum s-au petrecut ele) , evenimente, într-o formă expresivă, menită să declanșeze stări afective la elevi.

Instruirea prin conversație

Instruirea se realizează pe baza unor convorbiri organizate și desfășurate sub îndrumarea profesorului, conversația realizăndu-se între profesor și elev .

Conversația îi ajută pe elevi să se exprime, să judece (să gândească) și să răspundă, să reproducă și să folosească cunoștințele asimilate.

Conversația poate fi :euristică,catehică, dezbaterea.

a) Conversația catehetică – are la bază învățarea mecanică, „pe de rost”, specifică elevului mediu și perioadei „magister dixit” (profesorul a spus). Acest procedeu al metodei de comunicare orală conversativă mai poate fi folosit doar limitat, în cadrul unor lecții în care trebuie memorate date, parametrii (ex. Parametrii regimului de presare, de uscare,de finisare etc).

b) Conversațiaeuristică – este o formă de conversație (nu procedeu al metodei de comunicare orală conversativă = bazată pe învățarea conștientă, folosindu-se dialogul (întrebări și răspunsuri).

În cadrul acestui procedeu, prin folosirea dialogului didactic sub forma unei suite de întrebări: De ce….? Ce…? Cum….? se angajează procesele de cunoaștere a elevului dezvoltându-se gândirea convergentă și divergentă materializată în explicații, aplicații, analize, sinteze, interpretări etc. Astfel conversația euristică este opusul conversatiei catehetice și permite „adaptarea autonomă a elevului la nivelul unui program de activitate care se modifică în funcție de rezultatele obținute”[30].

Exemple: de intrebări folosite la disciplinele tehnologice –Modulul formarea panourilor stratificate din lemn:

De definiție : ce sunt panourile stratificate din lemn?

De identificare, recunoaștere și descriere: din ce specie lemnoasă e constituit panoul stratificat?

De explicație : ce înțelegem prin încovoiere ?

Dezbaterea (discuție colectivă)- este o formă complexă a conversației, care se bazează pe un schimb reciproc,orgaizat și constructive de informații,impresii, păreri, aprecieri critice axate in jurul unui subiect.Principalele avantaje ale discuției sunt legate de comunicarea interumană și anume: crearea atmosferei de deschidere, optimizarea relației professor-elev, statornicirea unui climat democratic la nivelul clasei, respectarea regulilor de dialog.

Se parcurg următoarele etape:

Aranjarea elevilor în semicerc;

Prezentarea subiectului discuției;

Stabilirea obiectivelor și a temei;

Stabilirea unor reguli de discuție;

Moderarea discuție.

Exemplu :

In cadrul orelor de teorie am folosit această metodă pentru ca elevi sa înțeleagă necesitatea folosirii panourilor stratificate la construcția usilor și ferestrelor.

Problematizareaeste un procedeu al metodei de comunicare orală conversative care antrenează și dezvoltă capacitățile intelectuale, de explorare și gandire logică a elevilor. Specific acestei metode:

Profesorul nu comunică cunoștințe gata elaborate, ci pune elevii în situația de cautare și descoperire.

Favorizează perfecționarea relațiilor profesor- elev.

Stimulează efortul elevilor pentru exprimări clare și raspunsuri corecte;

Dezvoltă ambiția elevilor de afirmare individual, curiozitate, înțelegerea și inițiativa lor.

Cerințe de aplicare :

Să se bazeze pe cunoștințe, experiențe și observații anterioare sau pe materiale intuitive;

Să vizeze un singur răspuns la întrebare;

Formularea răspunsurilor să aibă următoarele calități : corectitudine de fond, exprimare precisă si clară,răspuns complet, să probeze înțelegerea faptelor și a legaturilor cauzale.

Exemplu : care sunt posibilitățile de formare a poanoului stratificat ?

Folosirea conversației genrează relații de cooperare și colaborare, asigură largi posibilități pentru a continua conexiunea inversă în conducerea procesului instructive-educativ.

Instruirea prin metode de observare

Didactica modernă pune un mare accent pe aceste căi care permit accesul imediat la cunoașterea lumii înconjurătoare.

Între acestea observarea, în diferitele ei forme, constituie una din cele mai indicate metode. Ea vizează instruirea elevilor prin organizarea și dobândirea unor activități de investigație proprie pentru acumularea și formarea prin efort personal a cunoștințelor, capacităților și deprinderilor, apropiind investigația de specificul cercetării științifice.

Instruirea prin explorare se realizează prin variantele:

Observarea dirijată – descrierea, interpretarea și formularea concluziilor.

Reprezintă metoda prin care elevului i se dau indicații asupra ceea ce trebuie să urmărească în timpul învățării. Observația dirijată se poate efectua individual sau în grup. În cazul când este în grup se cere elevilor să se consulte între ei pe baza celor observate.

Folosind această metodă se desfășoară multe lecții din industria lemnului, de exemplu în cadrul orelor de ,,Formarea panourilor stratificate din lemn”, la identificarea caracteristicilor straturilor de față, dos și mijloc panoului.

Observarea independentă.

Este metoda de descoperire prin care elevul, pe baza observației realizate în mod independent, descoperă pe cont propriu cunoștințele.

Exemplu: În cadrul orelor de ,,Formarea panourilor stratificate ”, la modalitați de îmbinare a panourilor componente, se distribuie câte o epruvetă din lemn și se cere elevilor să identifice modalitatea de imbinare .

Efectuarea de experiențe.

Este metoda de învățare prin descoperire care se poate aplica, mai ales, în cadrul orelor de laborator și a celor de instruire practică. Acestă metodă constă în descoperirea unor conexiuni pe baza unor încercări repetate sau a unor experimente. Poate fi aplicată individual sau pe grupe.

Aceste metode:

Asigură însușirea unei metodologii de descoperire a cunoștințelor prin investigații;dezvoltă spiritul de observație, gândire logică și creativitate;crează spiritul analitic.

Asigură posibilitatea elevilor să surprindă legăturile cauzale dintre fenomene;

Favorizează efortul de gândire și diminuează activitatea de memorare mecanică;

Sporește motivația învățării;

Asigură remanența cunoștințelor dobândite;

Deschide elevului posibilitatea participării active la educația permanentă.

Instruirea prin metode demonstrative

Demonstrația – este metoda didactică care constă în prezentarea unor obiecte, fenomene sau substitute ale acestora, precum și executarea sau producerea în fața elevilor a unor acțiuni, fenomene, experiențe, în scopul asigurării unui suport concret-senzorial procesului de învățare

Prin demonstrație se obține dovedirea unor adevăruri sau afirmații pe baza materialului concret sau intuitiv, exemplelor, argumentelor logice, acțiunii practice. Profesorul prezintă și descrie un material intuitiv, selecționează observațiile și formulează problemele ce trebuiesc rezolvate, evidențiază relațiile cauzale existente, formulează principiile de bază, care concură la rezolvarea problemelor, analizează și formulează concluzii generale.

În acest timp, elevii, urmăresc, observă, recepționează demonstrația, notează aspectele parțiale, realizează scheme, consemnează concluziile generale și își alcătuiesc pe plan mental scheme și acțiuni

Metodele demonstrative:

Stimulează observația și reduce verbalismul în instruire;

Favorizează formarea reprezentărilor prin desfășurarea procesului de învățământ;

Ușurează executarea corectă a unor operațiuni;

Dă o privire de ansamblu asupra problemei abordate;

Asigură înțelegerea unor conexiuni între datele problemei abordate;

Dezvoltă capacitatea de investigare, de analiză, de sinteză, de comparare și concluzionare;

Formează capacitatea de a desprinde aspectele importante ale uneiprobleme.

Demonstrația, trebuie astfel condusă, încât atenția să fie dirijată spre elementele esențiale ale problemei prezentate prin materialul demonstrativ și să solicite participarea activă a elevilor, atât ca analizatori cât și ca acționari (prin efectuarea unor calcule, desene, scheme, etc.). Demonstrația, ca metodă de învățământ, folosită în specialitățile din industria lemnului, are o largă utilizare. Demonstrația are o largă aplicare la lecțiile practice și de laborator. De exemplu, pentru însușirea cunoștințelor legate de elasticitatea și plasticitatea lemnului, comportarea lemnului la variații de umiditate, ascuțirea și ceaprazuirea pânzelor tăietoare.

Instruirea prin metode de acțiune efectivă.

Principalele metode din acest grup sunt:

Exercitiul

Studiul de caz

Efectuarea de lucrări individuale

Exercitiul – reprezintă o metodă de acțiune reală care presupune o acțiune conștientă și repetată în vederea dobândirii unei îndemânări sau aptitudini.

Are o largă utilitate în procesul de predare-învățare, iar la disciplinele de specialitate se pretează foarte bine la lecțiile de desen tehnic, desen ornamental, tehnologia meseriei și instruirea practică (cunoașterea și mânuirea corectă a uneltelor de mână, de exemplu).

Lucrările practice – ca procedee ale metodei de acțiune reală valorifică resursele dezvoltate prin exercițiu și algoritmizare, integrându-le la nivelul unor activități de instruire cu obiective specifice de ordin productiv.

Elaborarea de proiecte – (proiectul didactic) este o metodă de predare-învățare de acțiune reală, o modalitate de autoinstruire/instruire grație căreia elevii efectuează o cercetare orientată spre anumite obiective practice și finalizată printr-un obiect, aparat, un album, o lucrare științifică etc.

Studiul de caz – a apărut din necesitatea găsirii unor căi de apropiere a instruirii de modelul vieții, al activității practice, sociale sau productive. S-a impus treptat ca una din cele mai active metode cu largi posibilități de rezolvare în învățământ.

Studiul de caz are ca scop analiza uneia sau mai multe cazuri particulare în urma căreia se poate ajunge la concluzii generale, la formularea de soluții.

Profesorul va comunica și va analiza fondul de cunoștințe al elevilor în momentul primirii sarcinii didactice, faptele ce se cercetează, intuirea relațiilor dintre faptele cercetate și elementele cognitive noi descoperite de elevi.

Studiul de caz se desfășoară în mai multe etape:

Alegerea cazului;

Cercetarea materialului de către elevi în urma prezentării cazului(discuții, notițe);

Revenirea la caz prin: stabilirea datelor problemei, conceptualizarea, ierarhizarea, sistematizarea;

Concluzii.

Exemplu:

Pregătirea semifabricatelor pentru prelucrare. Am pus la dispoziția elevilor mai multe semifabricate și le-am trasat următoarele sarcini de lucru: să analizeze cu atenție semifabricatele pe care le au la dispoziție, să aleagă suprafețele de îndreptat și să așeze piesele pe masa mașinii de îndreptat.

La finalul acestui exercițiu elevii s-au putut verifica dacă au realizat sarcinile sau nu completând o fișă de lucru.

Instruirea programată

Această metodă constă în aplicarea principiilor ciberneticii în procesul de învățământ, premise fiind faptul că predarea- învățarea constituie un flux continuu de informații, dirijat și controlat în permanență prin intermediul conexiunii inverse.

Materialul ia forma unui program elaborat după următoarele principii:

Principiul pașilor mici și al progresului gradat ( fragmentarea materiei înunități simple, accesibile logic și înlănțuite firesc);

Principiul participării active ( fiecare secvență teoretică este însoțită de oaplicație, ceea ce obligă elevul să lucreze cu informația dată);

Principiul verificării imediate ( elevul își verifică de fiecare datăcorectitudinea răspunsului sau a soluției găsite, prin comparație cu răspunsul bun indicat în altă parte. Numai după efectuarea corectă a sarcinii date elevul poate trece la următoarea secvență a lecției programate);

Principiul ritmului propriu de învățare ( lucrând independent, fiecare elev progresează în funcție de posibilitățile lui reale). Există diverse tipuri de programare a materiei și a activității de învățare:

Programare liniară ( răspunsurile sunt construite de elevi, iar secvențele au următoarele momente: prezentarea informației, exercițiul de rezolvat, construirea răspunsului, compararea răspunsului oferit cu cel corect).

Programarea ramificată ( elevului îi sunt prezentate mai multe variante de răspunsuri, iar el trebuie să-l aleagă pe cel corect, în caz contrar fiind obligat să parcurgă mai multe secvențe intermediare, ce cuprind explicații suplimentare, ajutându -l să sesizeze și să-și corecteze greșeala).

Avantajele acestei metode pot fi:

Creșterea randamentului activității de învățare;

Economisirea timpului;

Însușirea conștientă a cunoștințelor;

Promptitudinea controlului;

Asigurarea unui ritm individual de muncă.

2.3.5 Orientarea profesională a elevilor prin activități de instruire practică.

Interesul este definit de către B. Orgo, ca „ o orientare activă și durabilă a persoanei spre obiecte, fenomene, activități”. D. Salade îl consideră „ o orientare selectivă și durabilă a cunoașterii spre anumite obiecte și fenomene”. Sau : „ Interesul cognitiv poate fi definit ca o atitudine a omului (copilului) de investigare a obiectelor, (fenomenelor) sau activităților, atitudine determinată de trebuința de cunoaștere și cultivată prin educație”. De altfel, interesul de cunoaștere însoțește procesul de formare al oricărui interes căci, funcțional, orice interes este un interes de cunoaștere; la baza genezei oricărui interes – în faza primară – stând trebuința de orientare și investigație. De exemplu, interesul pentru tehnică este de neconceput fără dorința de cunoaștere a domeniului fenomenului în cauză, căci, înainte de a desfășura o activitate tehnică, simt nevoia să fiu informat asupra problemelor tehnicii și acest lucru se poate face cu ajutorul unor materiale intuitive, a fenomenelor reduse la scară, etc., lucruri care nu se pot petrece într-un mediu „arid și sec”, cum este cel al unei săli de clasă obișnuite.

Una dintre caracteristicile intereselor adolescenților cu consecințe pentru educație și cu implicații în orientarea profesională este lărgirea considerabilă a sferei lor de cunoaștere, astfel încât cunoștințele oferite în clasă și în atelier nu le mai pot satisface.

Ca atare, adolescentul caută satisfacerea lor prin alte activități (de exemplu: cercurile tehnice pe materii și cele de creativitate) care se pot desfășura tot în cadrul atelierului școlar și care au efecte stimulative (desfășurându-se în același mediu), asupra orientării elevilor spre viitor și în special spre viitorul lor profesional.

Perioada la care ne referim (cea a adolescenței) se caracterizează printre altele, printr-o mare sete de cunoaștere, fiind vârsta căutărilor, a investigațiilor de tot felul, fapt care face posibilă și chiar necesară abordarea profesiunii din perspectiva cunoașterii ei și în mod deosebit, la tânărul cu cerințe speciale de educație, a cunoașterii perceptive, fapt ce pledează pentru existența atelierelor școlare, pe specialități, pentru colaborarea cu un agent economic.

Astfel, în atelierul școlar, adolescentul se găsește în relație cu obiectele, fenomenele, faptele tehnice, el poate începe să emită judecăți, să facă o serie de analogii și corelări cu alte discipline, să-și elaboreze un sistem de valori care să-i devină factor reglator al conduitei. Când problemele de rezolvat sunt luate din viață, efectul stimulator este mai mare deoarece în perioada preadolescenței (și adolescenței) dezvoltarea interesului pentru un anumit obiect de învățământ crește când elevii văd și înțeleg rezultatele practice ale studierii disciplinei respective. Caracteristică pentru preadolescent este lărgirea considerabilă a intereselor de cunoaștere care depășesc cadrul programelor școlare.

Activitatea de producție le dezvoltă elevilor interesul pentru învățătură prin temele practice cu caracter creativ. În dinamica evoluției interesului cognitiv, activitățile practice ocupă o poziție cheie, deoarece aceste activități devin o verigă esențială prin care teoria (cunoștințele dobândite în lecții) se leagă cu practica. Și această legătură pune în evidență semnificația socială și valoarea economică a cunoștințelor, rolul lor în realizarea progresului social. De asemenea, rezultatele obținute de elevi prin aplicarea cunoștințelor în practică îi determină pe aceștia să trăiască bucuria succesului. Succesul, la rândul lui, trăit sub forma unei satisfacții, bucurie, entuziasm, etc. devine un factor întăritor al atitudinii pozitive față de muncă, condiționează atitudinea ulterioară și de aceea se cere valorificat.

În același timp activitățile tehnico-practice desfășurate în cabinetul de specialitate le stimulează elevilor spiritul creator deoarece aplicarea cunoștințelor teoretice în practică nu se poate face mecanic, șablonard, ținând cont de condițiile concrete, variate, pe care le pune viața, practica.

Așa se explică fenomenul apariției „specialiștilor” în fiecare clasă adică a acelor elevi care sunt interesați cu precădere de un obiect (sau de o categorie de obiecte de învățare). Acesta este de obicei obiectul (sau obiectele) care le asigură pregătirea pentru viitoarea profesiune. În acest fel interesul cognitiv se îngemănează cu cel profesional. Prin dotarea și organizarea lor specifică fiecărui obiect, atelierele școlare pun în evidență posibilitățile individuale ale elevilor, resursele lor.

Pe lăngă practica în ateliere mai sunt și stagii de pregătire la agentul economic care facilitează contactul cu mediul de lucru , cu situațiile concrete de muncă, elevii asistănd și participănd la execuția unui produs, conștientizănd importanța muncii în echipă și funcționarea unei echipe reale.

Stagiile de pregătire practică, menite să faciliteze accesul elevilor spre un loc de muncă, urmăresc comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională, informarea corectă si completă în legătură cu profesiile existente pe piața muncii și asigurarea unei coerențe între oferte și oportunități, respectarea egalității de șanse și a nediscriminării și pregătirea unei forțe de muncă capabilă să facă față provocarilor prezente și viitoare pentru a acționa cu responsabilitate față de generațiile viitoare.

2.3.6 Lecția modernă la disciplinele tehnice.

In investigarea lecției și în cooperarea cu colectivele de elevi ,între vechi și nou,classic și modern nu există o opoziție, ele conviețuiesc într-o sinteză nedisociabilă, metodele clasice tradiționale fiind correlate cu cele moderne, mereu existănd tendința de renunțare la ceea ce este vechi, depășit și de adoptare și adaptare a unor formule noi prin verificarea eficienței lor în practică.

Nu se poate vorbi numai de modern fără nici o participare a,,vechiului”.

In acest context se impune o reconsiderare a metodei traditionale, clasice, pentru a spori randamentul ei, accentul trecand de la expunerea si explicatia profesorului  la organizarea activitatii elevilor in ora de curs, la organizarea acestora intr-o participare vie, constienta, ducand la dezvoltarea creativitatii gandirii lor.

O adevărată lecție modernă de discipline tehnice în școală, indiferent de clasă la care se predă sau de metoda de lucru cu elevii, trebuie să îndeplinească o serie de condiții:

să fie asigurat un conținut riguros științific;

lecția să se desfășoare cu ajutorul unor tehnici active;

să angajeze total pe elevi la ora de curs în soluționarea problemelor puse în discuție;

să influențeze prin mijlocirea artei cuvântului conștiința elevilor și să contribuie la educația lor în spirit creativ.

Trebuie să urmărim ce se petrece în mintea elevilor la ora de curs, nu numai schimbările în relația profesor – elev.

2.4.Mijloace de invataman specific domeniului de formare a panourilor stratificate din lemn. Mijloace si materiale didactice

Prin mijloace de învățământ se înțelege totalitatea resurselor materiale care contribuie la desfășurarea activității școlare și la realizarea obiectivelor educației.Mijloacele de învățământ se împart în două categorii principale:

baza tehnico-materială a învățământului;

materialele didactice.

2.4.1 Baza tehnico – materială.

Ca orice proces de muncă, proces al activității umane, pentru a se desfășura în bune condiții și procesul de învățământ are nevoie de o anumită bază materială, aceasta cuprinzând totalitatea documentelor și mijloacelor didactico-materiale, documente într-un cuvânt mijloace de învățământ necesare efectuării procesului de educare și formare a elevului.

Documentele privind conținutul învățământului cuprind:

curriculum național și programa școlara;

manualul;

planificarea anuală și semestrială.Proiectarea unității de învățare.;

proiectul didactic(planul de lecție sau schița de lecție zilnică);

Mijloace didactico-materiale:

material didactic: diapozitive, filme , planșe,grafice,scheme,albume, machete,unelte,utilaje)

aparate audio- vizuale: televizoare,aparat de filmat,retroproiector,microscop ,lupă, umidometru;

mobilier didactic adecvat care să asigure o poziție corectă a corpului, să nu obosească organismul elevului,să permit desfășurarea comodă a tuturor activităților în clasă.

Spații didactico-materiale:

săli de instruire;

laboratoare,cabinete școlare,ateliere;

Pentru realizarea si folosirea materialului didactic se cer respectarea următoarelor cerințe:

materialul didactic trebuie astfel ales încăt sa scoată în evidență caracteristicile ce formează obiectul pregătirii școlare,pentru activitatea de predare-învățare;

fiecare lecție trebuie să dispună de căt mai mult material didactic, dar acesta nu se folosește la întămplare , la lecțiile la care predomină explicarea materialului se expune pe măsură ce se paecurge conținutul temei respective iar la lecțiile bazate pe metode active – participative, materialul didacticse distribuie grupelor paralel cu desfășurarea studiului.

Materialul și dotările să asigure posibilitatea efectuării tuturor lucrărilor practice prevăzute de programele școlare;

Laboratoarele de specialitate sunt spații de învățământ indispensabile, amenajate și dotate atfel încăt să asigure aprofundarea cunoștințelor printr-un învățământ active de profil și care crează condiții de formare a priceperilor și deprinderilor;

2.4.2. Materiale didactice.

Materialele didactice sunt mijloace care se integrează prin structură și conținut procesului de explicare și înțelegere, de formare a capacităților intelectuale și a deprinderilor practice.

1.mijloaceinformativ demonstrative, logico-intuitive:

Sunt mijloacele reale :

mostre de materii prime pe baza de lemn ( cherestea ,PAL,PFL etc)

instrumente de măsurat ,însemnat și verificat (metro , ruleta ,dalti)

dispositive de asamblat:străngătoare

diverse unelte de mână;

obiecte din instumente tehnice : machete de utilaje, fotografii,;

mijloace din substituienți imagistici :planse, reviste de mobilă, manuale, dicționare de specialitate.

Mod de lucru cu dispozitive de încleiat Dispozitive de încleiere

2.mijloacedeexersare si formare a deprinderilor:

trusele de laborator, truse de scule pentru prelucrarea manual a lemnului,mașinile și utilajele;

3.mijloace de relaționare a timpului:

șabloane de trasat folosite în desenul tehnic, copiatoarele:

4.mijloace de evaluare a rezultatelor: testele de verificare și de evaluare, șabloanele de evaluare.

Avantajele oferite de utilizarea mijloacelor :

suplimentează explicația verbal oferindu-i un anumit support vizibil-intuitiv;

provoacă și susțin interese și motivații cognitive;

consolidează cunoștințele și abilitătile;

eficientizează timpul de instruire.

2.4.3. Funcțiile pedagogice ale materialelor didactice.

1.Funcția informativ- cognitivă – mijloacele de învățământ sunt instrumente de cunoaștere, adecvate pentru exersarea unor deprinderi practice se asigură dezvoltarea aptitudinilor necesare dobândirii competențelor profesionale necesare practicării unei meserii.

2.Funcția demonstrativă- cu ajutorul acestor mijloace didactice și materiale didactice specifice domeniului se crează posibilitatea vizualizării unor fenomene sau procese inaccesibile percepției directe, cum ar fi: imagini ale structurii anatomice a speciilor lemnoase; a proceselor tehnologice costisitoare etc.

3.Funcția formativă –utilizarea uneltelor de lucru, în atelierele de desfășurare a activităților practice, însușirea cunoștințelor legate de normele de protecția muncii și conștientizarea valorii de utilizare a fiecărui material didactic, dezvoltă responsabilitatea elevilor față de acestea,dezvoltă percepția, observația, deprinderile elevilor.

4.Funcția motivațională- mijloacele de învățământ pot și trbuie să stârnească interesul și nevoia de a acționa, să mobilizeze elevii în efortul de învățare și dobândire, de deprinderi specifice domeniului în care se pregătesc.

5.Funcția acțional-practică-mijloacele didactice ajută la la formarea unor deprinderi practice. se formează și se dezvoltă comportamentul acțional, capacitatea de a utilize aparate și echipamente didactice, familiarizarea cu mediul tehnologic în care iși va practica meseria.

6.Funcția de evaluare -se pune un accent tot mai mare pe activitatea de autoevaluare a elevilor, pe utilizarea unor materiale didactice specifice care să dezvolte la elevi deprinderea de a se autoevalua.

2.5. Organizarea si desfasurarea activitatii didactice la disciplinele de specialitate in domeniul formarii panourilor stratificate din lemn

1.Organizarea procesului de învățământ poate fi abordată din urmatoarele perspective :

din punct de vedere al cadrului organizatoric în care se desfășoară procesul de învățământ: lecții, lucrări practice, activități productive, vizite cu caracter didactic, escursii didactice, etc ;

din punct de vedere al duratei de timp:lecții independente, lecții grupate, activități cu durată mare (activități practice, lucrări de laborator,vizite documentare, vizionări, etc);

din punct de vedere al mediului de instruire în care se desfășoară procesul de învățământ : clase, cabinet școlare, laboratoare, ateliere chiar și la agentul economic care are parteneriat cu școala și întocmit un contract de parteneriat;

din punct de vedere al sarcinilor date elevilor:frontală sau singulară;

din punct de vedere al modalității de participare a elevilor: în colectiv, pe grupe sau individual;

din punct de vedere al modului cum își desfăsoară activitatea elevul: dirijat de profesor sau independent;

din punct de vedere al modului cum de participare a profesorului :profesor individual și echipe de profesori

2.Organizarea mediului de instruire trebuie să respecteurmătoarele :

să aibă un caracter specializat în raport cu specificul disciplinei;

să ofere posibilitatea practicării unor modele variate de tehnologii;

să dispună de un minim de mijloace de învățământ pentru desfășurarea unui învățământ activ;

să asigure condiții de microcimat corespunzător șisă dispună de minimum de posibilități tehnice care să faciliteze procesul de comunicare ( echipamente tehnice)

3.Modul de participare al elevilor se organizează stabilind:

tipul de sarcină de lucru a elevilor ( frontal sau individual);

cum participă elevii ,pe grupe,colectiv sau individual)

cum își desfășoara elevii activitatea – dirijată de profesor sau independent;

4.Organizarea colectivă este cel mai obișnuit mod de participare a elevilor la procesul de învățământ , cand profesorul lucrează frontal cu intreg colectivul de elevi aplicănd metodele de învățământ specifice – expunerea, conversația, demonstrația .

5.Organizarea pe grupe este modul prin care elevii sunt împărțiți pe echipe,grupe și trebuie să rezolve o situație de învățare.Elevii trebuie săcomunice între ei și s iși asume fiecare responsabilitățile lui.

6.Organizarea învățării individuale impune rezolvarea următoarelor probleme:

să dispună de o bază material suficientă atăt calitativ căt și cantitativ pentru a asigura învățarea fiecărui elev ;

să fie eliminată contradicția dintre ritmurile inegale de lucru ale elevilor și timpul acordat acestei activități;

Rezolvarea acestor deziderate se poate realize:

Asigurarea unei baze materiale simple capabilă a fi realizată în mare măsură la nivelul școlilor;

Aplicarea de procedee didactice care să activeze maximal elevii (instruirea prin descoperire dirijată, instruire asistată de calculator,etc.)

7.Stabilirea formelor de organizare și participare a elevilor.

Este dependent de situția de învățare proiectată,de mijloacele de învățământ și de mediul în care are loc instruirea.

Exemplu : dacă situația de învățare se referă la achiziționarea de noi cunoștinte:

se folosește manualul sau retroproiectorul, atunci este recomandat ca elevii sa lucreze colectiv și dirijat de profesor;

Cand se folosesc fișe de activitate independentă și un grup de mijloace specific disciplinei atunci se prefer sarcini diferențiate transmise unor grupuri de elevi care lucrează dirijat.

2.5.1. Competențe de specialitate dezvoltate privind Formarea panorilor stratificate din lemn

Competențele reprezintă ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare, cu ajutorul cărora se pot identifica și rezolva, în contexte diverse, probleme caracteristice unui anumit domeniu [39],[40].

Competențele generale se definesc pe obiect de studiu și se formează pe durata învățământului liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate și complexitate și au rolul de a orienta demersul didactic către achizițiile finale ale elevului.

Competențele specifice și conținuturi. Competențele specifice se definesc pe obiect de studiu și se formează pe parcursul unui an școlar. Ele sunt derivate din competențele generale fiind etape în dobândirea acestora șisunt structuurate pe unități de conținut.

Competențele derivate vor fi caracterizate ca fiind o particularizare a competențelor specifice în raport cu anumite detalieri ale conținuturilor.

Valori și atitudini. Nu toate rezultatele dorite ale instruirii pot fi definite în termeni de acțiuni sau comportamente observabile și ușor evaluabile, motiv pentru care a fost introdusă o listă de valori și atitudini.

Principalele competențe la Fomarea panurilor stratificate din lemn:

definirea panourilor stratificate din lemn;

identificarea modalităților de îmbinare a panourilor;

specificarea materiilor prime și a materialelor folosite la realizarea panourilor;

identificarea operaților de obținere a panourilor stratificate ;

descrierea fluxului tehnologic ;

identificarea domeniilor de utilizare a panourilor stratificate

identificarea utilajelor și a părților componente;

cunoasterea modului de funcționare a utilajelor utilizate pentru obținerea panourilor stratificate din lemn.

Sugestiile metodologiceoferite ca sprijin pentru demersul didactice se referă la:

desfășurarea efectivă a procesului de predare / învățare (cum să se desfășoare predarea și învățarea pentru ca elevul să poată dobândi competențele specifice definite);

sugestii privind cele mai potrivite metode și activități de învățare;

dotări materiale necesare pentru implementarea programelor;

sugestii privind evaluarea continuă;

recomandări.

2.5.2. Evaluarea activității școlare.

Evaluarea este o componentă fundamentală a procesului de învățământ împreună cu activitatea de predare-învățare, fiind un element reglator de conexiune inversă. In acest fel se poate aprecia dacă strategiile didactice au fost eficiente și dacă obiectivele didactice au fost corect formulate.

Evaluarea trebuie să se raporteze permanent la finalitățile educaționale, motiv pentru careaceasta se poate defini ca fiind o activitate de colectare, organizare și interpretare a datelor privind efectele directe ale relației profesor–elev cu scopul de a eficentiza funcționarea întregului sistem educațional. In cazul în care evaluarea se referăa strict la evaluarea cunoștințelor, atunci evaluarea se definește ca fiind actul didactic complex, integrat întregului proces de învățământ, care asigură evidențierea atât a cantității cunoștințelor dobândite cât și a calității lor, care privește valoarea (nivelul, performanțele și eficiența) acestora la un moment dat – în mod curent, periodic și final – oferind soluții de perfecționare a actului de predare – învățare [30]

Dacă referirea se face la niveul realității educaționale, evaluarea se poate raporta la întreg sistemul de învățământ, la o instituție de învățământ (școală, liceu, universitate), la programe școlare, la profesori sau la elevi.

Pentru ca procesul de evaluare să fie operațional, profesorul trebuie să răspundă la o serie de întrebări: De ce evaluez?;Ce evaluez?; Cui îi folosește evaluarea? ; Pe cine evaluez?; Când evaluez?;Cum evaluez?.

Evaluarea este o cale de prefecționare a activității de predare-învățare-evaluare, astfel încât funcțiile fundamentale ale evaluării vizează atât activitatea de ansamblu cât și unele particularități specifice ale acesteia.

Funcțiile evaluării se clasifică în:

Funcția de diagnoză sau diagnosticarea – furnizează informații asupra stăriiexistente în toate domeniile sistemului școlar, relevând nivelul de pregătire a elevilor, aspectele și tendințele dezvoltării lor intelectuale, tehnico-practice și morale.

Funcția de prognoză – este în interdependență cu precedentul întrucât cunoașterearezultatelor unei etape oferă previziuni referitoare la capacitatea elevului de a merge mai departe. Prognozarea nu se poate face pe o perioadă prea mare.

Funcția de conexiune inversă sau de feed-back – evaluarea reprezintă un important mijloc de acțiune corectivă, adică de regalare continuă și autoreglare și autoperfecționare permanentă ( măsuri de corectare întreprinse de angajați în procesul instruirii – profesori și elevi).

Funcția educativ-formativă și stimulativă – este stimulată de efectele exercitate de evaluare asupra întregii vieți psihice a educațiilor, a complexului de trăsături definitorii ale personalității și comportamentului lor.

Funcția de clasificare și selecție – așezarea elevilor în cadrul clasei din care fac parte în ordinea notelor obținute, ierarhizarea clasei din cadrul școlii, sau a școlii de un anumit tip, profil dintr-o zonă după rezultatele obținute.

Funcția social-economică – se referă și evidențiază eficiența învățământului în plan macroeconomic, care influențează hotărârile factorilor de decizie privind dezvoltarea și perfecționarea învățământului în funcție de valoarea și calitatea „

Evaluarea pedagogică trebuie să vizeze toate comportamentele funcționale, structurale și operaționale ale activității didactice, astfel că trebuie să aibă în vedere: evaluarea planului de învățământ, evaluarea programelor școlare și evaluarea activității didactice.

Evaluarea planului de învățământ are în vedere corelația dintre cicluri, ani de studiu și discipline în conformitate cu standardele ocupaționale, corelație care trebuie să reflecteze legătura dintre competențele dobândite în școală și cerințele economice, sociale și psihologice ale vieții sociale.

Evaluarea programelor școlare are în vedere corelația dintre obiectivele de referință ale politicii educaționale și resursele metodologice și instrucționale angajate. Indicatorii globali ai evaluării programelor școlare sunt consistența instruirii, coerența instruirii și relevanța instruirii.

Evaluarea activității didactice are în vedere corelația funcțională dintre planul de învățământ, programa școlară și manualele școlare. Indicatorii globali care vizează acest tip de evaluare sunt: cunoștințele dobândite de elevi, capacitățile individuale, capacitățile moral-estetice, gradul de participare a elevilor la propria formare și măsura în care se obține deprinderea elevului cu un comportament social (Budău, G. ș.a. 2006).

Dacă raportarea se face după momentul realizării evaluării, aceata se clasifică în:

Evaluare inițială (predictivă) – se realizează la începutul unui ciclu de învățământ, an școlar au semestru și are rolul de a stabili nivelul elevilor în acel moment. Acest lucru permite profesorului să găsescă strategiile didactice potrivite pentru clasele cu care lucrează. Evaluarea inițială se poate face oral sau în scris.

Evaluare continuă(de progres sau formativă) – verificarea elevilor se face pe tot parcursul anului la intervale relativ mici de timp. In aceest fel se poate monitoriza mai bine progresul elevilor, iar profesorul poate lua măsurile necesare pentru ameliorarea procesului de învățare;

Evaluare finală (cumulativă) – este o verificare a progresului școlar la sfârșitul unui ciclu de învățământ, an școlar sau semestru. Se folosește și pentru a evalua activitatea cadrelor didactice și a programelor de instruire. Instrumentele de evaluare utilizate sunt tezele, examenele și examenele finale.

Evaluarea ține cont și de cantitatea cunoștințelorastfel încăt aceasta se poate clasifica în următoarele forme [30]:

Evaluare parțială – se verifică însușirea cunoștințelor pe parcursul asimilării lor prin raportarea facându-se la obiectivele operaționale eventual la obiectivele de referință și competențele specifice;

Evaluare globală – se verifică însușirea cunoștințelor acumulate de-a lungul unui parcurs formativ raportarea facându-se a obiectivele generale și obiectivele cadru sau la competențele generale ale unui curriculum.

Tehnicile de evaluare sunt căi prin care elevii demonstrează nivelul cunoștințelor însușite sau nivelul de formarea diferitelor capacități. Evaluarea cuprinde trei etape principale și anume [41].

Măsurarea și cuantificarea rezultatelor utilizând instrumente adecvate scopului urmărit (probe scrise, orale, practice etc);

Aprecierea rezultatelor pe baza raportării lor la un sistem de valori sau la criterii unitare (bareme de corectare, descriptori de performanță);

Formularea concluziilor și adoptarea deciziilor educaționale adecvate în urma interpretării rezultatelor obținute.

Tehnicile de evaluare cel mai des utilizate sunt:

Evaluarea prin observare curentă – se desfășoară pe tot parcursul procesului de învățământ și are drept scop urmărirea comportamentul elevilor în perioada vizată. Elevii vor fi evaluați periodic din prisma implicării în activități și la anumite intervale de timp vor fi notați. Această tehnică de evaluare este stimulativă pentru elevi, sporind gradul de participare activă la lecții.

Evaluarea orală–are două componente și anume: evaluare curentă și finală (la lecții recapitulative, examene și concursuri). Acest tip de evaluare oferă un răspuns rapid din partea profesorului sau a colegilor de clasă, însă obiectivitatea este de multe ori influențată de o serie de factori precum starea de moment a profesorului și gradul de dificultate a întrebărilor;

Evaluarea scrisă–se caracterizează printr-o evaluarea obiectivă și globală a unui număr mare de elevi, însă raspunsul este mai slab și întârziat. Acest tip de evaluare are următoarele componente:

Lucrări scrise curente – se pot aplica înt timpul lecției curente pentru a verifica obiectivele operaționale ale acelei lecții;

Lucrări scrise semestriale (periodice) – teze sau lucrări scrise periodice, care verifică cunoștințele și capacitățile dobândite pe parcursul unui grup de lecții organizate într-o unitate de învățare;

Lucrări scrise finale (de sinteză) – sunt specifice sfârșitului de an școlar sau ciclu de studii. Se prezintă sub forma referatelor, temelor de cercetare, lucrări lor de diplomă, de licență, de dizertație sau de doctorat.

Timpul alocat evaluărilor scrisevariază de la 10 minute până la 2-3 ore.

Evaluarea practică – este specifică disciplinelor tehnice ca de exemplu: desenul tehnic și ornamental, instruirea practică. Evaluarea constă în verificarea modului în care elevii folosesc cunoștințele teoretice la rezolvarea unor situații practice precum și a modului de formare a competențelor specifice unei meserii. Activitatea didactică se desfășoară în condiții de laborator sau atelier școlar [30]

Proba practică este mijlocul de bază prin care cunoștințele teoretice sunt puse în tehnica de lucru.

Evaluarea prin teste – poate avea forme diferite și se poate efectua în orice moment al unei lecții. Aceste teste trebuie să fie valide (să măsoare corect și exact ceea ce își propune) , fidele (să ofere rezultate constante pe pparcursul mai multor aplicări), obiective (să ofere răspunsuri identice la evaluatori independenți ) și aplicabile (să poată fi administrate și verificate în diferite condiții pedagogice).

Testele de cunoștințe sunt alcătuite dintr-o serie de itemi care caracterizează o temă, o secvență dintr-un conținut, o unitate de învățare, un capitol sau un segment dintr-o programă școlară. Prin item se înțelege orice întrebare sau element din structura unui test. Itemii se pot clasifica în [30].

Itemi obiectivi – itemi cu alegere duală, itemi cu alegere multiplă, itemipereche;

Itemi semiobiectivi – itemi cu răspuns scurt (de completare), întrebări structurate;

Itemi subiectivi – itemi cu rezolvare de probleme și curăspuns deschis (tip eseu);

Testele alcătuite pe bază de itemi sunt însoțite de o grilă de evaluare și notare numită barem de corectare.

1. Itemii obiectivi se caracterizează prin obiectivitate maximă, punctajul acordându-se în funcție de marcarea răspunsului corect.

Itemii cu alegere duală – solicită elevii să selecteze răspunsul corect din două răspunsuri posibile (adevărat/fals, da/nu, corect/greșit).

Exemplu: Transcrieți pe foaia de test cifra corespunzătoare fiecărui enunț și notați în dreptul ei litera A, dacă apreciați că enunțul este adevărat și litera F, dacă apreciați că enunțul este fals.

Indiferent de sistemul de debitare din buștean,riscul de curbare la diferențe de temperatură este cu atăt mai mare cu cât lățimea piesei e mai mare.

Panourile din lemn masiv sunt formate dintr-un singur reper.

Alegerea celei mai potrivite înnădiri și executarea precisăa acesteia joacă un rol foarte important în rezistențaestetica,utilizarea și prețul de cost al panolui din lemn masiv.

O dată cu creșterea umidității scade rezistența încleierii.

Lemnul reperelor compnente poate prezenta putregai deoarece nu influențează rezidtența panoului.

Barem de notare:1-A; 2-F; 3-A; 4-A;5-F

Se acordă câte 2p pentru fiecare răspuns corect.

Itemii cu alegere multiplă- solicită elevilor alegerea răspunsului corect dintr-o listă de 3, 4 sau 5 răspunsuri posibile.

Exemplu: Pentru fiecare din cerințele de mai jos scrieți pe foaie litera corespunzătoare răspunsului corect:

Asamblarea ramelor se face cu următoarele tipuri de prese:

Presă multietajată

Presă C.I.F

Presă cu acționare hidraulică

Presă monoetajată

Umiditatea reperelor pentru panourile din masiv trebuie să fie:

18-24%

8-10%

15-18%

6-8%

Șlefuirea grosieră a panourilordin lemn masiv se execută cu materiale abrazive cu granulații:

36 și 40

80 și 100

120 și 150

60 și 80

Verificarea grosimilor reperelor se face cu următorul tip de instrument:

Ruleta

Verificatorul tip potcoavă

Metrul

Verificatorul tip tampon

Pentru îmbinările în cep și scobitură folosim următorul tip de adeziv:

Urelit R

Aracet

Urelit C

Adezivi epoxidici

Barem de corectare:1-c;2-b;3-a;4-b;5-b

Se acordă 2p pentru fiecare răspuns corect.

Itemii pereche – solicită stabilirea unei corespondențe între elemente aflate pe două coloane. Prin aplicarea acestor itemi profesorul va evalua capacitatea elevilor de a realiza asociații, precum și abilitatea de a identifica relațiile existente între concepte.

Exemplu: Scrieți pe foaia de concurs asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A și litera corespunzătoare din coloana B

Barem de corectare:

1-e;2-a;3-b;4-c.

Se acordă 2.5 p pentru fiecare răspuns corect,

Itemii semiobiectivi – se caracterizează prin faptul că elevii pot să-și construiască singuri răspunsul, nu doar să-l aleagă. Sunt mai puțin obiectivi, dar dezvoltă la elevi profunzimea înțelegerii noțiunilor învățate și claritatea exprimării.

a. Itemii cu răspuns scurt (de completare) – se caracterizează prin faptul că solicită un răspuns scurt sau completarea unei afirmații astfel încât aceasta să capete sens.

Exemplu:

Presa evantai are ……………(1)………………… secții de încleiere .

Pentru aplicarea adezivului pe panouri mașina de aplicat adeziv folosește ……………(2)……………,care sunt alimentațe cu ajutorul unei pompe.

Batiul mașinii la mașina de frezat cu ax superior are forma unui ……………..(3)………………. cu partea superioară deasupra mesei de lucru.

Panourile din lemn masiv sunt prefabricate cu o structură complexă,formate din mai multe ………….(4)………………asamblate cant la cant,In cele mai multe cazuri prin încleiere.

Presa de încleiat panouri în bandă continuă este o presă de mare productivitate care realizează formarea, presarea panourilor,precum și uscarea adezivuluila un singur ………………(5)………a presei.

Barem de corectare:

(1)-șase; (2)-valțuri de aplicare; (3)-braț îndoit; (4)-repere din lemn masiv;(5)-ciclu de lucru.

Se acordă câte 2p pentru fiecare răspuns corect.

Itemii cu întrebări structurate – au mai multe subîntrebări legate între ele printr-un element comun.

Exemplu: Analizați figura de mai jos și precizați următoarele:

Pentru ce sunt utilizate asamblările prezentate în imaginea de mai jos?

Identificați tipul asamblărilor de la puntele a, b, c, d,e,f,g,h.

Precizați tipurile panourilor care formează panoul stratificat din imaginea b.

a) b)

Barem de corectare:

a. pentru panourile din lemn masiv – 1p

b. a -înnădire dreaptă; b – înnădirecu lambă și uluc; c – înnădire cu lambă și uluc semirotund; d- lambă aplicată;e – înnădire lambă și uluc rotunjit; f-cu falț;g-cu dinți trapezoidali;h-coadă de răndunică.

Se acordă căte 1 p pentru fiecare răspuns corect.

c.panou triplustratificat , toate cele tri panouri sunt din lamelă continuă , îmbinare dreaptă.- 1 p

3. Itemii subiectivi scot în evidență originalitatea, creativitatea și caracterul personal al răspunsului.

Itemii tip rezolvarea de probleme – presupun rezolvarea de probleme sau situații problemă, profesorul evaluând în acest fel capacitatea de analiză, de gândire, de aplicare și sinteză a elevilor (Nițucă, C., Stanciu, T. 2006).

Exemplu: Operația de prelucrare a lemnului cu ferăstrăul circular este caracterizată de viteza de tăiere, v. Cunoscând valoarea turației n=3000 rot/min și diametrul discului tăietor D=300mm, se cer următoarele:

Relația de calcul a vitezei de tăiere în procesul de prelucrare.

Calculul vitezei de tăiere.

Barem de corectare:

v = π x D x n / 60×1000 ; [m/s]

Pentru scrierea corectă a formulei se acordă 2 puncte.

Pentru indicarea corectă a termenilor ce intervin în formulă se acordă 3 puncte

π =3.14 constantă 1 punct

D- diametrul discului tăietor, in mm 1 punct

n- turația arborelui care antrenează discul tăietor, în rot/min 1 punct

Pentru calculul corect al vitezei de tăiere se acordă 4 puncte.

Pentru răspuns greșit sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

V=46,1 m/s pentru D=300mm,n=3000 rot/min

Se acordă 1 p din oficiu.

Itemi cu răspuns deschis (tip eseu) – solicită elevilor construirea unui răspuns liber în raport cu anumite cerințe.

În funcție de tipul răspunsului avem :

eseu structurat – se oferă niște cerințe clare;

eseu liber – se urmărește găndirea creativă, imaginația șioriginalitatea.

Exemplu:Alcătuiți un eseu cu titlul ,,Panoul stratificat din lemn masiv” cu următoarea structură:

Operații la prelucrarea mecanică a reperelor din lemn masiv;

Utilaje folosite la asamblarea reperelor din lemn masiv;

Tipuri de îmbinari .

Metode complementare de evaluare:

Observarea sistematică a elevilor- este metoda de evaluare prin urmărirea participării elevilor la activitatea didactică.Această metodă oferă obținerea unor informații care sunt greu de obținut pe alte căi.Profesorul are la dispoziție trei instrumente: fișă de evaluare, scară de clasificare, listă de control/verificare.

Scară de clasificare– este un onstrument de evaluare în care sunt trecute informații despre comportamentul elevilor (scara Likert cu cinci trepte )

(Exemplu :In ce măsură a participat elevul la discuții?

Niciodată…..rar…..ocazional….frecvent….întotdeauna…)

Lista de control/verificare – este un instrument în care profesorul înregistrează doar faptul că o caracteristică sau o acțiune este prezentă sau absentă.

(Exemplu: Elevul a cooperat cu ceilalți? Da…..Nu….).

Pot fi evaluate:

– Concepte și capacități ( organizarea și interpretarea datelor, selectarea și organizarea corespunzătoare a instrumentelor de lucru, descrierea și generalizarea unor procedee, tehnici, relații, utilizarea materialelor auxiliare pentru a demonstra ceva, indentificarea relațiilor, utilizarea calculatorului în situații corespunzătoare);

– Atitudinea elevilor față de sarcina dată ( concentrarea asupra sarcinii de rezolvat, punerea unor întrebări pertinente profesorului, îndeplinirea sarcinii, revizuirea metodelor utilizate și a rezultatelor);

– Comunicarea ( discutarea sarcinii cu profesorul în vederea înțelegerii acesteia).

Investigația –este o metodă alternativă de evaluare care oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite în situații noi și variate pe parcursul unei ore de curs.

Elevul primește o sarcină prin instrucțiuni precise, pe care trebuie să o înțeleagă și apoi să o rezolve demonstrând o gamă largă de cunoștințe și capacități

Proiectul – reprezintă o activitate mai amplă decât investigația.Începe în clasă prin definirea și înțelegerea sarcinii, chiar și prin începerea rezolvării acesteia. Se continuă acasă pe parcursul a mai multor zile sau săptămâni, perioadă în care elevul se consultă permanent cu profesorul. Poate fi realizat individual sau în grup. Realizarea unui proiect implică două dimensiuni importante: una de cercetare, colectare de informații, prelucrare și interpretare a lor și una de realizare a unui produs final, care poate fi intelectual ( scheme, desene, modele) sau material ( piese, dispozitive, aparate, instalații etc.)

Portofoliul -este un instrument de evaluare complex care include rezultatele relevante obținute prin celelalte metode și tehnici de evaluare. Portofoliul reprezintă „ cartea de vizită” a elevului, urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an școlar la altul. Componentele portofoliului pot fi evaluate de cadrul didactic în mod analitic, separate, pe parcursul instruirii sau global, pe baza unor criterii clare.

Referatul – este o metodă prin care profesorul evaluează aspecte concrete ale activității de învățare a elevului.

Referatul constă într-o lucrare scrisă, care se realizează pe baza unei documentări bibliografice sau a unei investigații experimentale. În desfășurarea acestei metode se disting următoarele etape:

Stabilirea temei;

Selectarea bibliografiei corespunzătoare;

Alegerea titlului;

Structura planului,

Elaborarea referatului;

Prezentarea și valorificarea lui;

Autoevaluarea – Este metoda prin care elevii își apreciază, verifică, analizează critic și evaluează propriile cunoștințe, capacități, competențe, atitudini, aptitudini.

Contribuie la dezvoltarea încrederii în sine a elevilor și la dezvoltarea motivației pentru învățare. Cadrul didactic trebuie să fie preocupat de dezvoltarea la elevi a capacităților autoevaluative.

Principalele tehnici destinate formării și dezvoltării capacității de autoevaluare la elevi sunt:

– Notarea în colaborare cu alții;

– Notarea reciprocă;

– Interevaluarea prin corectarea lucrărilor colegilor.

– Interevaluarea prin corectarea răspunsurilor orale ale colegilor.

– Autonotarea controlată. Este o tehnică ce se bazează pe faptul că elevul își face propunerea de notă, care este revăzută și definitivată de profesor.

Factori perturbatori și erori de evaluare :

În cazul evaluării curente, se întâlnesc o serie de factori perturbatori care conduc la apariția erorilor în evaluare. Acestea pot fi generate de activitatea, trăsăturile de personalitate ale cadrului didactic, de particularitățile de personalitate ale elevului, de specificul disciplinelor de învățământ, de metodele de evaluare didactică și de circumstanțele sociale în care se realizează evaluarea.

Factori care se referă la profesor :

Efectul halo – se manifestă prin supraaprecierea sau subaprecierea rezultatelor școlare ale elevului sub influența impresiei generale a profesorului vis a vis de elev

Efectul Pygmalion – aprecierea rezultatelor obținute de către copil este influențată, de data aceasta, de percepția anterioară a evaluatorului în ceea ce-l privește;

Efectul de ordine – presupune o denaturare a notei acordate unui elev din cauza momentului evaluarii acestuia;

Efectul de contrast- apare cand se examinează un elev bun după unul slab sau invers astfel raspunsul sa fie supraevaluat pentru elevul bun și subevaluat al elevului slab

Efectul de contaminare – este situația cand profesorul tine cont de notele la celelalte discipline.

Efectul de generozitate – situație cănd profesorul manifestă exigență scăzută.

Factori care se referă la elev:

Emoțiile elevului

Temperamental elevului ;

Factori care se referă la disciplina de învățământ:

Lucrările la unele discipline pot fi appreciate mai obiectiv decăt la altele.

3.PREZENTAREA CERCETĂRII PE TEMA „ABORDAREA PREDĂRII, ÎNVĂȚĂRII ȘI EVALUĂRII MODULULUI DE FORMARE A PANOURILOR STRATIFICATE DIN LEMN ÎN CONTEXTUL COLABORĂRII CU UN AGENT ECONOMIC”

3.1. Cordonatele cercetării

3.1.1.Scopul și obiectivele cercetării

Cercetarea pedagogică este un demers sistematic de cunoaștere, de explicare a fenomenelor educației, care are ca punct de plecare conștientizarea unei cerințe, a unei dificultăți întâmpinate în profesie, urmărește, în final, sporirea eficienței activității educative.

A-i îndruma pe elevi să învețe tehnologia lemnului înseamnă a le forma deprinderi de activitate practică și intelectuală, adecvate specificului acestei discipline. Formarea unor deprinderi de activitate practică, precum și formarea unor capacități intelectuale, constituie un aspect major în formarea disponibilităților elevilor pentru studiul tehnologiei lemnului.

Calea fundamentală în geneza unor asemenea efecte formative rezidă în organizarea metodică adecvată a întregului demers educativ, un rol important revenindu-i însă, activității practice.

Scopul cercetării didactice a fost:

Stabilirea eficienței abordării unui demers educativ pentru modulul de formare a panourilor stratificate din lemn, în contextul colaborării cu un agent economic, a influenței pe care acesta îl are asupra formării deprinderilor practice și intelectuale la elevi.

Obiectivele experimentului didactic au ținut cont de dificultățile întâmpinate de elevi la înțelegerea noțiunilor legate de formarea panourilor stratificate din lemn.

Obiectivele propuse în acest experiment au fost:

Utilizarea unor tehnici și metode de determinare obiectivă a nivelului de pregătire a elevilor;

Înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de elevii clasei experimentale și celei martor la testul inițial, formativ și cel final;

Aplicarea unor strategii centrate pe elev și studiul eficienței lor;

O nouă prezentare a conținutului din modulul „Formarea panourilor stratificate din lemn”, din clasa a XI-a, sub formă de lucrări practice;

Implementarea unor metode și tehnici interactive în cadrul unui agent economic specializat în scopul dezvoltării deprinderilor practice și intelectuale;

Dezvoltarea încrederii de sinela elevi;

Stimularea creativității, dorinței, interesuluielevilor printr-o strategie didactică permisivă;

Sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilor.

3.1.2. Ipoteza cercetării

Ipoteza cercetării este principalul instrument în cercetările pedagogice, întrucât ea anticipează existența unor relații cauzale de tip cauză și efect. Ea orientează întreaga cercetare, toate etapele acesteia, începând de la proiectarea ei și terminând cu formularea concluziilor (M.-D. Bocoș (coord.), R. Răduț-Taciu, C. Stan, 2017).

Astfel, ipoteza cercetării pedagogice este: În studiul tehnologiei lemnului, la clasa a XI-a, abordarea predării, învățării și evaluăriiîn contextul colaborării cu un agent economic, are ca efect dezvoltarea deprinderilor practice și intelectuale, conducând astfel la creșterea nivelului performanțelor elevilor.

3.1.3. Variabilele cercetării

Variabila independentă: abordarea predării, învățării și evaluării în contextul colaborării cu un agent economic.

Variabilele dependente:

nivelul de dezvoltare a deprinderilor practice și intelectuale

nivelului performanțelor elevilor în tehnologia lemnului.

3.1.4. Eșantionul de lucru, locul și durata cercetării

Eșantionul de lucru

În sens larg, termenul „eșantion” reprezintă parte a unui întreg, alcătuită dintr-un număr limitat de subiecți, selectată după criterii științifice, pe care se realizează sondaje statistice, verificându-se astfel anumite caracteristici ale întregului.

Eșantionul experimental include acei subiecți ai cercetării, la nivelul cărora se implementează factorul experimental, o nouă modalitate de lucru. La acest eșantion, proiectarea, realizarea, evaluarea și reglarea activității se realizează în perspectiva modificării introduse, situația experimentală fiind în permanență riguros controlată.

Eșantionul de control/ martor include un grup de subiecți cu nivel comparabil cu cel al eșantionului experimental, cât mai asemănător cu acesta ca și număr, caracteristici psihosociale, categorie de apartenență, cu care pe parcursul experimentului didactic se lucrează în manieră obișnuită, nefiindu-le implementat factorul experimental. Acest tip de eșantion va fi implicat doar în evaluările din etapele preexperimentale și postexperimentale, în vederea realizării de comparații între rezultatele obținute de aceștia și de subiecții eșantionului experimental(M.-D. Bocoș , R. Răduț-Taciu,C. Stan, 2016).

Locul desfășurării cercetării didactice

Experimentul didactic s-a desfășurat în semestrul I al anuluișcolar 2017-2018, la clasa a XI-a (19 elevi),din cadrul Liceului Tehnologic „Petru Cupcea” Supuru de Jos, cumuna Supur, județul Satu Mare prin colaborare cu agentul economic – fabrica NORD SIMEX din Satu Mare.

Având în vedere faptul că în cadrul liceului nostru avem o singură clasă pe nivel, am împărțit efectivul clasei a XI-a, de 19 elevi, în două grupe și anume:

o grupă de 10 elevi care am considerat-o eșantionul experimental

o grupă de 9 elevi care am considerat-o eșantionul martor

Durata cercetării didactice

Modulului „Formarea panourilor stratificate din lemn”din clasa a XI-a, îi sunt atribuite 2 săptămăni, perioadă pe parcursul căreia s-a realizat experimental pedagogic.

În cadrul experimentului didactic cu tema „Abordareapredării, învățării și evaluăriimodulului de formare a panourilor stratificate din lemn în contextul colaborării cu un agent economic”, s-au comparat rezultatele grupei „martor”cu cele ale grupei „experiment” – din cadrul Liceului Tehnologic „Petru Cupcea” Supuru de Jos.

La clasa „experiment” s-au folosit strategii interactive, prin colaborarea cu agentul economic, factorul experimental, bine organizate, un sistem metodologic activizant. La clasa „martor” s-a folosit stilul clasic de lucrări practice în cadrul atelierului liceului nostru, prin simpla reluare și aplicare a informațiilor predate și dobândite în cadrul acestui capitol.

3.1.5. Metode de cercetare

Pentru a obține rezultate care să asigure perfecționarea și optimizarea acțiunii educaționale, trebuie să fie folosite o serie de metode de cercetare.

Metodele de cercetare folosite au fost: experimentul, metoda observației, testul, metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor cercetării.

Experimentul

Experimentul psiho-pedagogic presupune crearea unei situații noi, prin introducerea unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale cu scopul verificării ipotezei.

Experimentul înseamnă o modalitate nouă, menită să optimeze procesul educațional, este expresia unei idei sau ipoteze, se organizează pentru a testa ipoteza respectivă..

Experimentarea pedagogică se desfășoară de regulă în trei faze: o primă fazăpreexperimentală, în cadrul căreia s-au realizat constatări și s-a aplicatcu caracter de constatare (pretest), urmează o fază fundamentală ce cuprinde experimentul propriu-zis (instructiv-formativ sau educativ) și apoi o etapă finală (posttest).

Etapa preexperimenatalăa experimentului constă în colectarea informațiilor, probe de control care să contureze cât mai precis situația clară, nivelul existent în momentul inițierii experimentului. Informațiile culese vor servi drept punct de sprijin în testul de comparație, adică în verificarea diferențelor, a progresului dintre proba de constatare (pretest) și cea de control (postest), progres datorat experimentului întreprins.

Scopul experimentului este acela de a confirma sau a infirma ipoteza cercetării, înregistrându-se în ambele variante un spor de cunoaștere (M.-D. Bocoș, R. Răduț-Taciu, C. Stan, 2016).

Metoda experimentului poate fi utilizată cu încredere, dată fiind dubla sa valoare: diagnostică și educativă.

Observația

Metoda observației constă în urmărirea sistematică a faptelor educaționale, așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite. Această metodă se folosește în toate etapele cercetării și însoțește, de obicei, toate celelalte metode, oferind date suplimentare în legătură cu diferitele aspecte ale fenomenului investigat.

Observația devine eficientă dacă se respectă anumite cerințe: elaborarea prealabilă a unui plan de observație, consemnarea datelor observației, crearea condițiilor pentru observarea naturală a fenomenelor cercetate, observarea în condiții și împrejurări variate.

Observația a sprijinit permanent cunoașterea rezultatelor în fiecare etapă și am folosit-o în întreaga cercetare.

Metoda testelor

Testul reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr-un ansamblu de itemi, care vizează cunoașterea fondului informativ și formativ gândit de subiecții investigați, respectiv identificarea prezenței / absenței unor cunoștințe, capacități, competențe, comportamente.

Testele le-am folosit pentru a măsura mai exact nivelul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor. Testele au avut un caracter mixt, verificând atât capacitatea de reproducere a unor cunoștințe, cât și nivelul de dezvoltare a capacităților de analiză și sinteză, de aplicare a cunoștințelor în noi situații.

Această metodă a adus și informații utile despre abilitatea, deprinderile, creativitatea, imaginația, gândirea, memoria elevilor.

Lucrări practice- este metoda executării unor sarcini cu caracter aplicativ, de execuție. Se realizează astfel prin această metodă învățarea și exerasarea deprinderilor, aptitudinilor , capacitatea de comunicare.

Metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor cercetării

Multitudinea fenomenelor care apar în derularea propriu-zisă a acțiunii educaționale sunt prin excelență de natură calitativă. Diversitatea interacțiunilor dintre variabilele psihologice și cele pedagogice implicate în acțiunea educațională se lasă greu supuse unei evaluări cantitative.

Metodele utilizate pentru stabilirea concluziilor referitoare la eficiența abordării unui demers educativ pentru modulul de formare a panourilor stratificate din lemn, în contextul colaborării cu un agent economic, au fost :

-metodele de măsurare a datelor cercetării:

– raportarea/ compararea.

-metode de organizare, prezentare și prelucrare matematico-statistică a datelor cercetării:

-metode de organizare, sistematizare și prezentare a datelor cercetării;

– metode de determinare a unor indici statistici;

– metode grafice, în strânsă legătură cu metoda statistică în analizarea mai profundă, mai exactă a gradului în care am reușit să realizămdemersul educativ în colaborare cu agentul economic cu randament sporit.

3.1.6. Etapele cercetării

Etapele cercetării pedagogice sunt „faze specifice de realizare a unei cercetări în domeniul științelor educației, pornind de la identificarea problematicii de studio, continuând cu analiza critic a abordării ei în literatura de specialitate, cu formularea unor ipoteze de cercetare și conducând demersul investigativ până la verificarea/ testarea ipotezei/ ipotezelor, colectarea, analiza și prelucrarea rezultatelor cercetării, inclusiv implementarea lor în practica școlii”(M.-D. Bocoș (coord.), R. Răduț-Taciu, C. Stan, 2016, p.112).

Cercetarea didactică s-a desfășurat pe parcursul a trei etape după cum urmează:

Etapa preexperimentală –un test unic pentru ambele eșantioane;

Etapa experimentului formativ – practică la agentul economic – fabrica NORD SIMEX din Satu Mare, test de progres pentru eșantionul experimental;

Etapa postexperimentală –un test unic pentru ambele eșantioane.

3.2. Desfășurarea cercetării

3.2.1. Etapa preexperimentală

Etapa preexperimentală s-a desfășurat în semestrul I al anului școlar 2017-2018 în cadrul modulului „Formarea panourilor stratificate din lemn”, din clasa a XI-a, și a constat în aplicarea unui pretest identic celor două eșantioane, în vederea stabilirii nivelului de cunoștințe în momentul inițierii experimentului psihopedagogic.

Cercetarea didactică utilizeazǎ grupuri clasă, acestea fiind preexistente cercetǎrii și constituindu-se dupǎ criteriul vârstei. Se considerǎ cǎ investigațiile desfǎșurate în contextul natural, obișnuit al organizǎrii învǎțǎmântului pe grupe de elevi se constituite pe baza unor factori aleatorii, asigurǎ reprezentativitatea grupurilor de lucru, oferind posibilitatea de generalizare a concluziilor investigațiilor.

Unitatea școlară unde a avut loc experimentul este: Liceul Tehnologic „Petru Cupcea” Supuru de Jos, cumuna Supur, județul Satu Mare în colaborare cu fabrica NORD SIMEX din Satu Mare.Experimentul s-a realizat la nivelul clasei a XI-a.

Cele două grupe de elevi au un nivel intelectual apropiat – acesta fiind unul mediu. La fel situația socială a acestor elevi este una de nivel mediu.

Atât în școală, cât și în atelier/fabrică, condițiile de învățare au fost optime.Am asigurat și utilizat materialele didactice din dotarea atelierului de prelucrare a lemnului. În demersul didactic am utilizat atât metode tradiționale, cât și moderne.

Am urmărit progresele elevilor în formarea deprinderilor practice și intelectualeși am abordat în fiecare etapă noi modalități de stimulare a dezvoltării acestor deprinderi.

Celor două eșantioane li s-au asigurat la început condiții identice, apoi eșantionului experimental i s-a aplicat factorul experimental, respectiv abordarea demersului educativ în contextul colaborării cu agentul economic. În cadrul eșantionului martor, procesul educațional a decurs în condiții obișnuite în stilul clasic, tradițional, limitându-ne doar la atelierul unității școlare.

Astfel, la finele demersului didactic de predare-învățare a cunoștințelor specifice modulului „Formarea panourilor stratificate din lemn”, în etapa preexperimentală, asupra ambelor eșantioane s-a aplicat un test inițial pentru stabilireanivelului de achiziționare și de operare cu informația dobândită.

Lic.Tehn.”Petru Cupcea”

Supuru de Jos

Clasa XI – profesională

TEST INITIAL

Se acorda 1 p din oficiu.

I.Pentru fiecare din cerințele de mai jos incercuiți răspunsul corect :

1. Indicele de utilizare a materialului lemons la debitare se calculează cu relația:

Iu = vb / vn [m / m ]

Iu =Vn / Vb x 100 [ % ]

Iu = vb / vn x100 [ % ]

Iu = vn / vb [ m / m ]

2. .Viteza de taiere, v, se masoara in :

m/s

rot/min

m/min

rot/s

3. Operația de formatizare și profilare la lungime și lățime a panourilor se face la:

agregat de furniruit pe canturi;

agregat de prelucrare a panourilor CPC – 25;

mașina de frezat cu ax vertical;

mașina de frezat de sus.

4.Umiditatea lamelor din lemn masiv ce intră in compoziția panouluitrebuie să fie :

a. 8 – 10 %

b. 6 – 8 %

c.15%

d.18-24%

II.. Citiți cu atenție fiecare enunț și scrieți în dreptul fiecărui enunț litera A dacă apreciați că enunțul este adevărat sau F dacă apreciați că enunțul este fals.

Suprafețele de încleiere trebuie să nu prezinte urme de praf/

Canturile reperelor care urmează a fi încleiate nu trebuie să fie drepte.

Indiferent de sistemul de debitare din buștean,riscul de curbare la diferențe de temperatură este cu atăt mai mare cu cât lățimea piesei e mai mare.

Panourile din lemn masiv sunt formate dintr-un singur reper.

III.Completati spatiile libere din afirmațiile de mai jos.

Panourile din lemn masiv sunt prefabricate cu o structură complex, formate din mai multe……………….,asamblate cant la cant,în cele mai multe cazuri prin încleiere.

Alăturarea prin încleiere a reperelor din lemn masiv,folosită pentru formarea unui panou la lătimea necesară ,poartă denumirea de……………………………………

Panourile din lemn masiv au fost create pentru a înlocui piesele de cherestea cu …………………………………..

IV.In coloana A sunt enumerate exemple de utilaje si materiale tehnologice pentru fabricarea panourilor din lemn masiv iar în coloana B operațiile la care se folosesc.Scrieți asocierile dintre cele doua coloane:

BAREM DE CORECTARE

1-d; 2-a; 3b; 4-a

Pentru fiecare raspuns corect se acordă 1p.(3x1p=3p)

1-A; 2-F; 3-A; 4-F

Pentru fiecare raspuns corect se acordă 0.5p..(4×0.5p=2p)

1-repere ; 2 –Inădire pe lățime a reperelor; 3 – lătime mare;

Pentru fiecare raspuns correct se acordă 1p..(3x1p=3p)

1 – c; 2-d ; 3 – a ; 4 –b .

Pentru fiecare raspuns corect se acordă 0.5p..(4×0.5p=2p)

Situația statistică a notelor se prezintă conform tabelului de mai jos.

Tabelul nr.1.3.2.1. Situația statistică a notelor în urma aplicării testului inițial

Figura nr.1.3.2.1.Reprezentarea grafică comparativă între nivelul de cunoștințe ca urmare a aplicării testului predictivla cele două eșantioane de subiecți

În urma aplicării testului predictiv, a interpretării testelor, am constatat că nivelul de pregătire al celor două eșantioane de elevi este aproximativ egal.

Etapa experimentului formative

Etapa experimentului formativ s-a desfășurat în contextul colaborării cu agentul economic – fabrica NORD SIMEX din Satu Mare.

În această etapă, ne-am propus să observăm dacă prin abordarea demersului educativ prin colaborarea cu agentul economic – fabrica NORD SIMEX din Satu Mare,achizițiile și deprinderile practice sunt consolidate și fixate eficient, măsura în care este asigurată trainicia lor, îmbunătățindu-se astfel performanțele elevilor, randamentul școlar.

Am introdus la eșantionului experimental factorul experimental: abordarea predării, învățării și evaluării prin colaborarea cu agentul economic – fabrica NORD SIMEX din Satu Mare prin deplasări la această instituție,conducerea unității ne-a pus la dispoziție o sală unde am efectuat orele de teorie, apoi am efectuat lucrări practice de profil – formarea panourilor stratificate din lemn, în halele fabricii. În acest timp, în cadrul eșantionului martor activitatea instructiv-educativă s-a desfășurat în conformitate cu metodica obișnuită iar orele de practică s-au desfășurat doar în atelierul școlii.

În ceea ce privesc resursele materiale, de menționat este faptul ca dotările din cadrul fabricii de profil sunt net superioare față de dotarea atelierului școlar, există o linie modernă de fabricare a panourilor din lemn masiv de stejar, utilajele de prelucrare mecanică sunt la standarde europene . Elevii grupei experimentale au posibilitatea să participe activ la întreg procesul de formare al unor astfel de panouri stratificate din lemn, în colaborare cu personalul calificat, dezvoltându-și astfel abilitățile practice.

Formele de organizare a activităților didactice propuse vor fi individuale și pe grupe. Punând elevii să relaționeze între ei cât și cu angajații agentului economic, îi activizează din punct de vedere cognitiv și afectiv, iar interacțiunile dintre participanți permit autocontrolul eficient al conduitelor, comportamentelor și achizițiilor.

Proiectele de activitate didactică și practică desfășurate la agentul economic sunt prezentate în ANEXA 1 și ANEXA 2.

În vederea măsurării eficienței acestei abordări didactice prin colaborare cu un agent economic de profil, am aplicat eșantionului experimental un test de progres, care să ateste o imbunătățire considerabilă a nivelului de cunoștințe al elevilor.

Lic.Tehn.”Petru Cupcea”

Supuru de Jos

Clasa XI – profesionala

TEST FORMATIV

Se acorda 1 p din oficiu.

I.Pentru fiecare din cerințele de mai jos incercuiți răspunsul corect : 10p

1. Capacitatea maximă de frezare la Combipact este de :

150 piese /minut

50 piese /minut

100 piese /minut

30 piese /minut

2. .Insemnarea defectelor la opticut se face cu  :

Creion tamplaresc ;

Pix ;

Marker ;

Cretă fosforescenta

3. Opticut execută operația de :

spintecare;

decupare;

taiere la lungime si retezare;

frezare dinți.

4.Scula folosită la ferăstraul circular multilamă este :

a. freza monobloc ;

b. burghiu ;

c. pănză circulară ;

d.panză panglică ;

II.. Citiți cu atenție fiecare enunț și scrieți în dreptul fiecărui enunț litera A dacă apreciați că enunțul este adevărat sau F dacă apreciați că enunțul este fals.20p

Frezarea dinților se face la Combipact

Formarea panoului pentru asamblare se consideră perfectă atunci cănd semnul trasat la împerecherea reperelor este refăcut,făr nici o abatere, pe suprafața reperelor componente ale panoului.

In cazul folosirii străngătoarelor clasice pentru presarea panourilor este suficient un singur străngător.

Retezarea la lungime finală a panoului se face la dimensiunea brută .

III.Completati spatiile libere din afirmațiile de mai jos.10p

Presa de încleiat în banda continuă este o presă de mare productivitate , care realizează formarea, presarea panourilor , precum și uscarea adezivului , la un singur…………….. a presei

Specific Combipactului este un utilaj cu……………..dublă.

Panourile din lemn masiv au fost create pentru a înlocui piesele de cherestea cu …………………………………..

IV. Analizați schema cinematică a utilajului din figura de mai jos și rezolvați următoarele cerințe: 48p

Denumiți utilajul din imagine;

Prezentați schița fiecarei operație;

Pentru fiecare operație indicați scula și denumiți operația.

BAREM DE CORECTARE

1-a; 2-d; 3-c; 4-c 10 p

Pentru fiecare raspuns corect se acordă 2.5p.(4×2.5p=10p)

1-A; 2-A; 3-F; 4-F 20 p

Pentru fiecare raspuns corect se acordă 5p..(4x5p=20p)

1-ciclu de lucru ; 2 –frezare; 3 – lătime mare; 12 p

Pentru fiecare raspuns correct se acordă 4p..(3x4p=12p)

1.mașimă de rindeluit pe 4 fețe (Weining) 6p

2.

Pentru fiecare schităse acordă 3p.(7x3p=21p) 21p

3. rindeluirea feței inferioare cu cuțit

Frezarea cantului drept cu freza

Frezare profilată a canturilor

Rindeluirea la grosime

Profilarea feței superioare cu freze și cuțite profilate

Profilarea feței inferioare sau spintecarea.

Pentru fiecare schităse acordă 3p.(7x3p=21p) 21p

Tabelul nr.1.3.2.2.. Situația statistică a notelor în urma aplicării testului de progres

Figura nr.1.3.2.2..Reprezentarea grafică anotelorca urmare a aplicării testului de progres la eșantionul experimental

Conform diagramei, se constată un progres considerabil, curba lui Gauss migrându-și vârful în intervalul de note 7 – 7,99, spre deosebire de intervalul 6 – 6,99, unde era la reprezentarea rezultatelor testului inițial, în etapa preexperimentală. Se observă de asemenea absența totală a notelor sub 4, și a unui număr mai mare de elevi cu note în intervalele 8 – 8,99, față de etapa precedentă.

Din aceste observații, putem deduce faptul că aplicarea colaborării cu un agent economic de profil în demersul intructiv educativ duce la eficientizarea acestuia.

3.2.3. Etapa postexperimentală

În etapa postexperimentală am aplicat ambelor eșantioane, experimental, respectiv martor, un test identic – test final, care să sublinieze prin compararea rezultatelor obținute în urma aplicării acestuia, necesitatea și eficiența unor colaborări cu agenți economici de profil.

În vederea detalierii aprofundate a modului de desfășurare și a stabilirii obiectivelor propuse,prin aplicarea acestui test am urmărit:

– stabilirea modului de evoluție a eșantioanelor;

– compararea rezultatelor finale cu cele de start;

– stabilirea eficienței modalității noi de lucru.

Lic.Tehn.”Petru Cupcea”

Supuru de Jos

Clasa XI – profesională

TEST SUMATIV

Se acordă 10 puncte din oficiu

SUBIECTUL I TOTAL 20 puncte

I. a. Pentru fiecare din cerințele de mai jos (1 – 8) scrieți pe foaia litera corespunzătoare răspunsului corect. 8 puncte

1.Durata de aclimatizare a panourilor încleiate cu aracet este de :

a. 12 ore;

b. 18 ore;

c. 24 ore;

d. 30 ore;

2. Reperele componente ale panoului din lemn masiv care au desenul lemnului sub formă de linii curbe alungite provin din cherestea debitată ::

a. radial ;

b. tangențial ;

c. semiradial ;

d. transversal ;

3.Grosimea așchiei la indreptare este de :

a. 2-3 mm

b. 4-5 mm

c. 6-7 mm

d. 8-9 mm

4.La presa de încleiat în bandă continuă durata de asamblare și presare a panourilor mari este de :

a. 2-3 min

b. 3-5 min

c. 5-7 min

d. 7-10 min

5. Șlefuirea grosieră a lemnului masiv se execută cu materiale abrazive cu granulații:

a. 36 și 40

b. 100

c. 120 și 150

d. 60 și 80

6. Asamlarea panourilor stratificate din lemn masiv se face la ::

Mașina de turnat lac;

Presă CIF;

Presă evantai cu șase secții de încleiere;

Mașina de frezat;

7. La mașina de frezat cu ax superior se folosesc:

freze monobloc cu alezaj

freze cu coadă

freze disc

capete de frezat

8.Incleierea cu urelit R are loc la o temperatură de :

10-15 ș C

15-18 ș C

18-25 ș C

25-30 ș C

I.b. Transcrieti, pe foaia de concurs cifra corespunzătoare fiecărui enunț și notați în dreptul ei litera A, dacă apreciați că enunțul este adevărat și litera F, dacă apreciați că enunțul este fals. 6 puncte

In timpul asamblării în presa CIF panoul dn lemn masiv este preset pe fețe și canturi.

Formarea panoului pentru asamblare se consideră perfectă atunci cănd semnul trasat la împerecherea reperelor este refăcut fără nici o abatere pe suprafața reperelor component ale panoului.

In cazul folosirii străngătoarelor clasice pentru presarea panourilor, este sufficient folosirea unui singur străngător.

Pensulele Inguste se folosesc pentru aplicarea adezivului pe canturile pieselor atunci cănd acestea au o grosime mai mare.

Pentru slefuirea speciilor tari se foloseste hîrtia abrazivă cu distributia deasă a granulelor.

Presa tip evantai are 4 sectii de încleiere .

I.c. În coloana A sunt enumerate operatiile de prelucrare mecanica, iar în coloana B utilajele.

Scrieti pe foaia de concurs asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A și litera corespunzătoare din coloana B. 6puncte

SUBIECTUL II TOTAL 30 puncte

II. 1. Completați cuvintele lipsă din enunțurile de mai jos: 20 p

În timpul frezării la MNF-10 a pieselor cu contur curb, șablonul este condus astfel încât să se reazeme permanent pe ……(1)……..

Mașinile de burghiat multiplu au distanța între axe de ……(2)……..

Ferăstrăul circular cu avans mecanic tip CTAMm destinat executării operațiilor de tivire și spintecare are posibilitatea să folosească cel mult ……..(3)…………..pânze (discuri) tăietoare cu diametrul 250 mm.

Randamentul de folosire a materialului lemnos la debitare reprezintă indicele de utilizare exprimat în ….(4)…….. .

Presarea reperelor componente ale panoului din lemn masiv se realizează cant la cant, cu ajutorul unor ……..(5)……………

II. 2. 10 p

În tabelul de mai jos sunt reprezentate schițele operațiilor de debitare. Numiți pe foaie operațiile corespunzătoare schițelor.

SUBIECTUL III TOTAL 40 puncte

III.1.Analizați schema cinematică a utilajului din figura de mai jos și rezolvați următoarele cerințe:

Denumiti utilajul din imagine;

explicati modul de funcționare a utilaJului;

identificați elementele componente notate de la 1 -7

specificați 2 caracteristici tehnice ale utilajului;

enumerați 2 norme de protecție a muncii.

Barem de corectare și notare

TEST SUMATIV

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECTUL I TOTAL 20 puncte

I.a. 8 puncte

1- a ; 2- b ; 3 – a ; 4 – b: 5-a; 6-c; 7-b; 8-c.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 1p. (8 x 1 = 8p.);

I. b. 6 puncte

1 –A; 2- A ; 3- F; 4 – F; 5-A; 6-F;

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 1p. (6 x 1 = 6p)

I. c.

1-b; 2-c; 3-e; 4-f; 5-a;6-d . 6 puncte

Pentru fiecare asociere corectă se acordă câte 1p

Subiectul. II. TOTAL: 30 puncte

II. 1. Informațiile corecte care completează spațiile libere: 20 p

1 – inel;

2 – 32 mm

3 – șase

4 – procente

5 – furtune

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 4p. (5 x 4p = 20 p.);

II. 2. 10 p

1.insemnare); 2. spintecare; 3. secționare; 4. decupare; 5. retezare;

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2p. (5 x 2p = 10p)

SUBIECTUL III ________________________________________________40 puncte

Presă evantai cu 6 secții de încleiere 10 puncte

Pentru explicația funcționării se acorda 20 puncte

elementele componente 7 puncte

1-montanți metalici; 2- secie de încleiere; 3 – rame de asamblare ; 4 –suport secție de încleiere ; 5 – dispozitiv de străngere cu șurub ; 6 – grinzișoare de străngere; 7- axul de rotație al presei.

Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 1p.(1x7p=7p);

capacitatea de încleiere este de 12panouri , în presă se pot asambla panouri cu Lmaximă de 2000 mm și l maximă de 900 mm

Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 1.5p.(2×1.5p=3p); 3p

muncitorul va fi echipat cu șort de protecție impotriva scurgerilor de adeziv; dispozitivul de fixare a secțiilor de încleiere

Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 1.5p.(2×1.5p=3p); 3p

Situația statistică a notelor se prezintă conform tabelului de mai jos.

Tabelul nr.1.3.2.3. Situația statistică a notelor în urma aplicării testului final

Figura nr.1.3.2.3.Reprezentarea grafică comparativă între nivelul de cunoștințe la unitatea de învățate Baze, ca urmare a aplicării testului finalla cele două eșantioane de subiecți

Se constată că la eșantionul experimental vârful curbei se situează între notele 8 – 8,99, spre deosebire de eșantionul martor la care vârful curbei se situează între notele 7 – 7,99, ceea ce indică o consolidare și sistematizare trainică a cunoștințelor și o dezvoltare a abilităților practice în cazul eșantionului experimental. Analizând diagrama obținută prin reprezentarea rezultatelor subiecților ambelor eșantioane se evidențiază faptul că abordarea demersului educativ prin colaborarea cu egentul economic este eficientă.

CONCLUZII

In lucrarea metodico – științifică, pentru obținerea gradului didactic I cu tema ,,Abordarea predării , învățării și evaluării modulului de Formare a panourilor stratificate din lemn în cadrul contextului colaborării cu un agent economic “ am intenționat să demonstrez că prin colaborarea cu un agent economic, la care să se facă practica, însușirea cunoștințelor teoretice , dezvoltarea abiltăților si deprinderilor practice, este mult mai eficientă pentru subiectul educației , elevul.

Prin intermediul acestei teme este prezentat aspectul privind formarea panourilor stratificate din lemn , panouri de tip sandwich , tehnologia modernă de fabricare a lor, tehnologie care a fost achiziționată de agentul economic SC NORDSIMEX SRL SATU MARE unde se desfășoară practica si practica comasată a elevilor școlii noastre.

Pregătirea practică a elevilor trebuie să se realizează în atelierele școală pentru activitățile de inițiere, urmată de pregătirea în cadrul întreprinderilor de profil. Parteneriatul dintre școala si agentul economic asigură îmbunătățirea procesului de educație și instruire ținând cont că școala nu poate avea în dotare toate tipurile de utilaje dintr-o întreprindere, pe de altă parte întreprinderea poate să-și pregătească forță de muncă pe locuri de muncă disponibile.

Aspectele prezentate în lucrare reprezintă o mică parte din multitudinea de modalităti prin care se poate realiza pregătirea științifică a viitorului absolvent care, la terminarea ciclului de instruire trebuie să fie pregătit să facă față cerințelor impuse de economia de piață , de viața socială în care intră.

Colaborarea dintre școală , agent economic , parteneri sociali, va avea urmări benefice atăt pentru societate prin reducerea riscului de șomaj în răndul tinerilor căt și pentru elev asigurăndu-i o mai bună tranziție de la școală la locul de muncă. Răspunde nevoilor angajatorilor din perspectiva competențelor și calificărilor și poate contribui la reducerea ratei de abandon școlar.

Prioritatea o reprezintă pregătirea tinerei generații pentru o lume nouă în care informația impreună cu prelucrarea și transmiterea sa, va juca un rol foarte important.

Ca și concluzie finală, putem conchide că abordarea predării, învățării și evaluării în contextul colabârării cu un agent economic are ca efect dezvoltarea deprinderilor practice și intelectuale ale elevilor, căt și dezvoltarea nivelului performanțelor elevilor în tehnologia lemnului .

BIBLIOGRAFIE

1.Abot,J.,L.-Fabrication,Testing and Analysis of Composite Sandwich Beams Nortwestern university , 2000 pg.79.

2.Barbu,M.,C.,-Materiale composite din lemn.Editura Luxlibris , 1999.

3.Barbu,I,G – Proiect de diploma Universitatea Transilvania din Brasov,2002

4.Bloom, B.S.(1971) – Taxonomy of Educational Objectives, Handbook I: Cognitive Domaine, David McKay Company Inc., New-York

5.Budău,G., Ispas,M. (1996) – Comanda numerică a mașinilor-unelte pentru prelucrarea lemnului. Editura LUX LIBRIS,Brașov

6.Budău, G., Voinea, M. Damian, M., (2006) – Didactica specialității în industria lemnului, Editura Universității „Transilvania” Brașov

7.Budău, G., Voinea M., Bota, O. A. (2012). Didactica specialității în ingineria forestieră,Brașov: Editura Universității Transilvania din Brașov.

8.Bryan,River,H.,Arnold.Okkonen,E.,E.Delamination of Edge –Glue Wood Panels,Moisture effect Forest products Laboratory,Reserch Note FPL-RN 0259,United States Departaments of Agriculture.

9.Bocoș, M. (2002). Instruirea interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune. Ediția a II-a, revăzută, Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.

10.Bocoș, M.-D., Răduț-Taciu, R., Stan, C., (2017), Dicționar praxiologic de pedagogie, Volumul II: E – H, (2016), Editura Paralela 45, Pitești.

11.Bocoș, M.-D., Răduț-Taciu, R., Stan, C., (2017), Dicționar praxiologic de pedagogie, Volumul III: I – L, (2017), Editura Paralela 45, Pitești.

12.CERBU ,C.,Cercetari privind optimizarea structurală a unop piese din materiale composite solicitate în condiții aggressive de mediu . Teză de doctorat , Universitatea din Brasov , 2005 , pag 9-11

13.Cojocaru, S.,Fernea, V., Olteanu, Gh. (1971) – Mașini și utilaje din industria lemnului. Editura Didactică ȘI Pedagogică, București

14.Cristescu,M.,(1983:Mecanica materialelor composite .Universitatea Bucuresti.

15.Cotta, N., Năstase, V., Pop,I. (1982) – Șlefuirea lemnului și peliculelor de acoperire.EDITURA TEHNICĂ,București

16.Camelia Boeriu –Panouri Compozite lignocelulozice ,panouri din lamele din lemn masiv ,studii teoretice și experimentale .Editura Universității Transilvania Brașov 2007.

17.Cerghit, I. (1976) – Metode de invatamant,EDP, Bucuresti

18.Cerghit, I. (1983) – Perfecționarea lecției în școala modernă Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983.

19.Cerghit, I., Neacșu, I., Negreț-Dobridor, I., Pânișoară I.O.(2001) – Prelegeri pedagogice, Polirom, Iași

20.Lică,D.,Contributii la studiul posibilităților de utilizare a lemnului de stejar pendunculat(Quercu robur)aflat în diferite grade de uscare patologica in industria de fabricare a mobile,Teza de doctorat,Universitatea Transilvania din Brasov,2001.

21.Ciolan, L., (2008) – Învățarea integrată- Fundamente pentru un curriculum intransdisciplinar. Editura Polirom

22.Cucoș, C., (2002) – Pedagogie , Editura Polirom, Iași

23.Dogaru, V., Florescu,I., Iliescu,V., Râmbu,I. (1980) – Tehnologia prelucrării lemnului,vol.II. Editura Tehnică, București

24.FIilipovici J.,Studiul Lemnului ,vol I si vol II , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti 1964 ,1965

25.Florescu, I., Alexandru, Ș. (1964) -Scule pentru prelucrarea mecanică a lemnului. Editura Tehnică,București

26..Ionescu, M., Radu, l. (1995) – Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca

27.De Landsheere Viviane, Landcheere Gilbert, (1979) – Definirea obiectivelor educației, Editura Didactică și Pedagogică, București

28.Murari, M., Murari, M. (2005) – Fabricarea produselor din lemn – Modulul I – Materiale Tehnologice folosite în industria lemnului. Editura Niculescu,București

29.Murari M., Panouri din lemn masiv, (manual), București, 2006

30.Munteanu, P. (1993) -Utilajul și tehnologia fabricării mobilei și a altor produse finite din lemn. Editura Didactică și Pedagogică, București

31.MIHAI .D-Lemn reconstituit nou (NEW WOOD),fascicul de curs , Universitatea Transilvania Brașov 1996.

32.Năstase,V.,-Utilajul și tehnologia fabricării mobilei și a altor produse finite din lemn. Editura Didactică și Pedagogică,București,1993.

33.Nițucă, C., Stanciu, T., (2006) – Didactica Disciplinelor Tehnice,Editura Performantica, Iași

34.Oncescu, G. (2012). Strategii didactice privind sistemul metodelor de predare-învățare la disciplina/ modulul „Estetica produselor de mobilier” din familia ocupațională Fabricarea produselor din lemn. Lucrare metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I, Universitatea Transilvania din Brașov.

35.Orțan.F.Pedagogie și elemente de psihologie.Editura Risoprint .Cluj Napoca 2014.

36.Panțuru, S. – Curs de Pedagogie. Reprografia Universității „Transilvania” din Brașov, 1995.

37.Panțuru, S. s.a. – Didactica. Curs de pedagogie. Partea a II-a. Reprografia Universității Panțuru S., Elemente de teoria și metodologia instruirii, Brașov, 2002;Transilvania” din Brașov, 1995.

38.Radu, A. (1977) -Mașini unelte pentru prelucrarea lemnului. Editura Didactică și Pedagogică, București

39.Voinea,M.,Budău,G.,Bota,A.,- Strategii de instruire interactive în domeniul ingineriei forestiere .Editura Universității Transilvania din Brașov , 2015.

40.Vlăsceanu, L. (1988) – Curs de pedagogie.Coordonatori: Cerghit Ioan, Vlăsceanu Lazăr

41.Văideanu, G.,(1986) – Pedagogie. Ghid pentru profesori, vol. I, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași

42.Mureșan George Adrian Lucrare gradul I, 2015-2017;

43.Ciocotișan Gheorghe , Lucrare grad I,2017-2019

44.Chis Elena , Lucrare grad I,2007-2009

45.***SR EN 13353

46.*** EN 324-1

47.*** EN 326-1

48.*** EN 310: 1993

49.*** DD CEN/TS 14966:2005

50.*** CENT/TS 13354

51. https://vaurma.ro/invatamantul-profesional-conteaza-pentru-viitor-pentru-angajati-si-pentru-angajatori

52.https://www.academia.edu/9091904/Didactica_Specialitatii

5. anexe