Cercetări privind influența mărimii materialului de plantat și a sistemului de cultură la cartoful timpuriu [305148]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE

ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Îndrumător Științific:

Prof. dr. Gheorghița HOZA

Absolvent: [anonimizat] 2016-

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Cercetări privind influența mărimii materialului de plantat și a sistemului de cultură la cartoful timpuriu

ÎNDRUMĂTOR STIINȚIFIC:

Prof. dr. Gheorghița HOZA

Semnătura ……………………………………

ABSOLVENT: [anonimizat] 2016 –

Cuprins

CAPITOLUL I – Stadiul actual al cunoașterii culturii cartofului și importanța acesteia..3

1.1.Importanța culturii…………………………………………………………………………………………………..3

1.2.Originea și aria de raspandire……………………………………………………………………………………3

1.3.Particularitați biologice……………………………………………………………………………………………3

1.4.Cerințele fața de lumină…………………………………………………………………………………………..5

1.5. Cerințele fața de temperatură…………………………………………………………………………………..5

1.6. Cerințele fața de apă……………………………………………………………………………………………….7

1.7.Cerințele față de sol…………………………………………………………………………………………………7

1.8.Tehnologia de cultură………………………………………………………………………………………………8

1.8.1. Tehnologa de cultură a cartofului timpuriu……………………………………………………………..8

1.8.2. Tehnologia de cultură a cartofului de vară…………………………………………………………….11

1.8.3. Cultura protejată cu tunele joase de polietilenă……………………………………………………..11

1.8.4. Cultura protejată cu folie de polietilenă………………………………………………………………..11

1.8.5. Cultura în solarii………………………………………………………………………………………………..12

1.9. Zonarea culturii de cartof în România…………………………………………………………………….12

1.10 Consumul de cartof în România…………………………………………………………………………….13

1.10.1 Producția totală………………………………………………………………………………………………..13

1.10.2 Consumul de cartof pe regiuni în ultimii patru ani………………………………………………..14

[anonimizat]…………………………………………………………………………14

2.1. Justificarea temei………………………………………………………………………………………………….14

2.2. Obiectivele cercetarii……………………………………………………………………………………………15

2.3. Material și metodă……………………………………………………………………………………………….15

2.3.1 Amplasarea experienței……………………………………………………………………………………….15

2.3.2 Condițiile pedoclimatice din zona amplasării experienței………………………………………..16

1

2.3.3 Situația socio-economică din zona amplasării experienței……………………………………….17

2.3.4 Materialul studiat în cadrul experienței…………………………………………………………………17

2.3.5 Detalii de pregătire a terenului în cadrul plantării…………………………………………………..20

2.4. Rezultate obținute………………………………………………………………………………………………..20

2.5. Concluzii și recomandări………………………………………………………………………………………33

2.5.1 Concluzii…………………………………………………………………………………………………………..33

2.5.2 Recomandări……………………………………………………………………………………………………..33

Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………34

2

CAPITOLUL I – STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII CULTURII CARTOFULUI ȘI IMPORTANȚA ACESTEIA

Importanța culturii de cartof

Cultura de cartof este importantă datorită suprafeței foarte mare alocată acestei culturi atât la nivel mondial dar și la noi în țară, cât și pentru cantitatea de tuberculi de cartofi consumată de către populație.

Cartoful se cultivă pentru tuberculii săi care pot fi consumați la scurt timp după formarea lor și până la maturizare, și apoi, prin păstrare până la apropximativ 8 luni. Tuberculii sunt folosiți pentru producerea fulgilor de cartof, chipsuri și făină folosită la producerea pâinii de cartof. Tuberculii de cartof mai pot fi folosiți în furajarea animalelor, au o valoare terapeutică deosebită fiind folosiți în tratarea bolilor de stomac. Sucul de cartof se folosește în gastritele hiperacide și ulcere gastrice, cartoful mai poate fi folosit și în industria cosmetică. În urma cercetarilor efectuate asupra culturii de cartof a rezultat și o valoare alimentară care constă în hidranți de carbon 12-33,9%, protide 1,88%, lipide 0,14%, săruri minerale de Ca,K,Na,Fe,P, vitamina C precum și vitaminele B1 si B6.

Cultura de cartof mai prezintă importanță și din punct de vedere fitotehnic, fiind o cultură prășitoare, lăsând terenul curat de burueni, valorifică foarte bine gunoiul de grajd și îngrășemintele minerale, este o plantă foarte bună premergătoare pentru grâu, orzoaică s.a .

1.2. Originea și aria de răspândire

Cartoful este originar din America de Sud, din regiunea Munților Anzi.

Cartoful este cultivat în peste 120 de țari, și sunt consumați zilnic de peste apropximativ un miliard de oameni.

Cele mai mari suprafețe cultivate cu cartof se găsesc între 40° și 60° altitudine nordică, la altitudini ce variaza între 500 și 900 m în climatul temperat și 300 – 600 m în climatul nordic. Cartoful este considerat o plantă a climatului temperat, dar se diferentiază mult față de zona de origine.

1.3 Particularități biologice

Cartoful este o plantă anuală.

Prezintă o radacină fibroasă, ramnificată și cu o putere slabă de pătrundere în sol, majoritatea rădăcinilor aflându-se la adâncimea de 30-40 cm. Mai întalim tulpini subterane (stolonii și tuberculii ) dar și tulpini aeriene (vrejii).

Stolonii se formează din mugurii subterani ai vrejului, sunt îngroșați, suculenți și pot avea o poziție oblică sau orizontală și lungime variabilă în funcție de soi, datorită îngroșări stolonilor la extremitați, se formează tuberculii.

3

Tuberculii sunt defapt tulpini metamorfozate în care se acumulează cantitați mari de substanțe de rezervă. La un tubercul de cartof se distinge baza sau partea combilicală, respectiv partea cu care se prinde de stolon și vârful sau partea apicală unde se află mugurele terminal. Pe suprafața tuberculilor se găsesc dispuși în niște adâncituri, ”ochii”, compuși fiecare din câte 3 muguri. Numarul, mărimea și adâncinea mugurilor variază în funcție de soi.

Forma, culoarea cojii și a miezului precum mărimea tuberculilor diferă în funcție de soi și avem:

tuberculii sferici, ovali, alungiți, reniformi;

culoarea cojii poate fi galbenă, roz și violacee, iar miezul alb sau galben;

Uniformitatea și mărimea tuberculilor la cuib depind de lungimea perioadei de când începe și când se termină transformarea stolonilor în tuberculi. Cu cât această perioadă este mai scurtă, cu atât tuberculii sunt mai uniformi ca mărime (Ianoși I.S.,2002). La soiurile extratimpurii și timpurii, tuberizarea începe după 12-14 zile de la răsărire.

Tuberculii de cartof nu încolțesc imediat după recoltare, de aceea au careacteristică o perioadă de repaus de 2-4 luni și chiar mai mare în condiții speciale, fiind dependentă de vârsta fiziologică a acestora.

Vârsta fiziologică a tuberculilor este defapt starea fiziologică a acestora la un moment dat, aceasta se manifestă prin capacitatea lor de încolțire, sau gradul de dezvoltare a colților. Vârsta fiziologică este defapt proporțională cu suma gradelor de temperatură acumulată în procesul de formare, creștere și păstrare a tuberculilor. Mecanismul prin care vârsta fiziologică functionează nu este încă bine cunoscut, dar se știe că există o strânsă legatură și influentează direct perioada de repaus a tuberculilor. După Harris (1982), vârsta fiziologică a tuberculilor trebuie calculată din momentul inițierii lor.

Vârsta fiziologică a tuberculilor influentează atât creșterea cât și dezvoltarea plantei de cartof dar și formarea producției, iar în final capacitatea de producție a materialului de plantat din aceste culturi. Pentru a realiza producție maximă, de la recoltatrea materialului de plantat și până la plantarea lui nu trebuie să depașească mai mult de 5-6 luni.

Tulpinile aeriene(vrejii) sunt erecte, muchiate, au culoare verde sau roșiatică, au înalțimea de 30-150 cm, se ramnifică puternic, având aspect de tufe.

4

Fig. 1.1.Detaliu tulpina aeriană (vrejii)

Frunzele sunt imparipenat compuse, cu 2-5 perechi de foliole mari, netede sau grofrate, pubescente, care alternează cu alte foliole mai mici.

Fig.1.2.Detaliu frunze

Florile sunt grupate în inflorescențe de tip cimă simplă sau compusă, pe tipul 5, de culoare alba, roză sau violacee. Polenizarea este autogamă.

Fig. 1.3.Detaliu floare

Fructele sunt bace mici, rotunde, de culoare verde, bogate în solanină și sunt otrăvitoare, deci sunt necomestibile.

5

Fig.1.4.Detaliu fruct

Cartoful se înmultește pe cale vegetativă, prin tuberculi, dar se poate înmulți și prin semințe, dar numai în lucrări de ameliorare.

1.4.Cerințele fată de lumină

Cerințele față de lumină sunt mari. Insuficiența luminii afecteză creșterea tulpinilor, frunzelor dar și formarea tuberculilor, concurând la scăderea producției. La soiurile timpurii, pentru formarea tuberculilor, sunt necesare perioade de iluminare de peste 12 ore/zi. Procesul de tuberizare se desfașoară numai în condiții de iluminare intensă și corespunde fenomenului de îmbobocire-înflorire.

La umbră, plantele de cartofi nu formează tuberculi. Cartoful se poate folosi și în culturi intercalate, dar numai în plantațiile tinere de pomi, iar în cele de viță de vie, se poate planta cartoful pentru consum timpuriu.

1.5. Cerințele față de temperatură

Cerințele față de temperatură sunt ridicate, deoarece căldura este factorul cel mai important de care depinde producția de cartof. Rădăcinile de cartof încep să crească la temperaturi de 6-7°C, nivelul optim pentru creșterea plantelor și formarea tuberculilor este de 15-18°C. Creșterea colților începe la 9-10°C, optima este la 12-15°C și se oprește la 25-27°C. În perioada formării tuberculilor, temperatura nu trebuie să depășească 25°C, deoarece degenerează și nu mai pot fi folosiți ca material de înmulțire. La temperaturi ale solului de 28-29°C, procesul de formare a tuberculiilor nu are loc, cartoful este sensibil la temperaturi scăzute. Astfel, frunzele sunt distruse la temperaturi de -0,5°C, la temperaturi de -0,8°C sunt distruși colții iar la temperaturi de 1°C tuberculi. Temperaturi de -2…..-3°C, distrug complet plantele de cartof (Berar V., Popescu V., 2004).

Temperatura medie de creștere a tulpinilor (vrejiilor) este de circa 7° C, optima de 19 -21° C, iar maxima de 42° C (Berindei M., 1977).

Când temperautra este sub optimă pentru creșterea vrejilor, tulpinile sunt bine acoperite cu frunze, cu foliole mari, iar internodiile se scurtează, ceea ce conferă o rezistentă mai mare la cădere și o durată mai mare de efectuare mecanizată a lucrărilor tehnologice (Berindei M., 1977).

6

1.6. Cerințele față de apă

Cerințele față de apă, sunt moderate, fiind mai mari în perioada de formare și creștere a tuberculilor. Un consum mare de apă se înregistrează în perioada înfloritului. Seceta, asociată cu temperaturi ridicate și lipsa aerului din bilon, în perioada de creștere a stolonilor și formare a tuberculilor, duce la uscarea stolonilor, avortatrea tuberculilor, sau chiar la stagnarea creșterii lor, dar și la reducerea producției și capacitații de păstrare a acesteia și apare fenomenul de pierire a plantelor. La cultivarurile extratimpurii și timpurii, încă de când începe formarea tuberculior și până la recoltare, umiditatea din sol trebuie mentinută la nivelul de 70-80% din I.U.A, iar umiditatea din aer nu trebuie să scadă sub 70-75%. Deoarece pentru cartofi, excesul de umiditate este deosebit de dăunător (Berar V., Popescu V., 2004).

Cartoful pretinde o umiditate moderată și permanentă în sol fără ca prin aceasta să se reducă accesul aerului (Ionescu – Sisești Vl. și colab., 1977).

Seceta temporară provoacă „puirea” tuberculilor în cuib, încolțirea lor, ceea ce depreciază calitatea acestora și reduce rezistența la păstrare. Seceta asociată cu temperaturi ridicate este cauza degenerării climatice (fiziologice) a cartofului. În timpul secetelor îndelungate și persistente o parte din apa pe care o conțin tuberculii în creștere trece în frunze. Mor în primul rând stolonii, apoi tuberculii cei mai mici, apoi se usucă frunzele inferioare și cele superioare. Dacă seceta survine în perioada formării tuberculilor, numărul acestora la cuib va fi mai mic (Pătzold, 1964). Seceta care survine între răsărirea plantelor și îmbobocire prelungește perioada de formare a tuberculilor, reducându-se producția și procentul tuberculilor comerciali (Berindei, 1960). Alternarea umidității ridicate cu umiditatea scăzută în timpul tuberizării favorizează formarea unui număr mare de tuberculi la cuib (Pătzold, 1964).

1.7 Cerințele față de sol

Față de sol cartoful este o plantă foarte pretențioasă, deoarece stolonii și tuberculii sunt tulpini subterane, iar sistemul radicular este slab dezvoltat. Solul trebuie să asigure o aerisire bună a stolonilor și tuberculilor.

Cartoful preferă solurile bine aprovizionate cu humus, azot, fosfor, potasiu, precum și microelemente.

Textura solului pentru cartof este luto-nisipoasă și lutoasă, având un regim aero-hidric favorabil, asigurând conditii bune pentru cultura de cartof. Pe asemenea soluri tuberculii au gust plăcut, formă specifică – nedeformată, fără pământ aderent, cu rezistență foarte bună la păstrare. Pe solurile ușoare, nisipoase, se obțin rezultate foarte bune în primul rând la culturile extratimpurii, cu condiția irigării și fertilizării corespunzătoare.

Cartoful este pretențios față de profunzimea solului, dar față de reacția solului nu este deloc pretențios, dând rezultate bune pe solurile cu pH-ul cuprins între 4,5 și 7,5 (Velican, 1965; Berindei M., 1977; Geliser, 1980 ).

Cultivare

Pentru a se asigura obținerea unei producții mari, stabile și de calitate, an de an, trebuie sa se facă alegerea corectă a soiurilor și utilizarea la plantare a unui material certificat.

7

Tabelul 1.1

Principalele cultivare de cartof timpuriu și de vară omologate pentru cultură în România(Catalogul oficial al soiurilor de cultură din România anul 2012)

După: Dr. Ing. Antonia IVAȘCU, 2012, 180

1.8 Tehnologia de cultură

1.8.1 Tehnologia de cultură a cartofului timpuriu

În asolament ,cartoful timpuriu poate urma după leguminoase anuale și perene precum: legume, vărzoase, cereale, păioase, bulboase și cucurbitaceae. Cartoful nu trebuie să revină pe aceași solă mai devreme de 3 ani.

Pregătirea terenului. Toamna se face defrișarea culturii anterioare, după care se fertilizează cu îngrășeminte organice gunoi de grajd 30-60 t/ha și îngrășeminte chimice P2 O5 40-60 kg/ha și K2O 50-70 kg/ha. La fertilizarea de bază se pot aplica îngrășeminte complexe 200-250 kg/ha. Încorporarea îngrășemintelor de face printr-o arătură la 28-32 cm, efectuată toamna.

Primăvara se face fertilizarea de bază cu azot 80-120 kg/ha, și se poate face și fertilizarea cu fosfor și potasiu dacă nu a fost făcută din toamnă. După aceste lucrări solul se afânează la adâncimea de 10-12 cm.

Pregătirea materialului săditor. Tuberculii de cartofi folosiți pentru plantare, sunt procurați din zonele destinate pentru producerea materialului de înmulțire, unde sunt supuși unor operațiuni de sortare, calibrare, dezinfecție și încolțire.

În timpul procesului de sortare se elimină tuberculii bolnavi, vătămați, sau cei care nu corespund scopului urmărit.

Procesul de calibrare se face pe două fracțiuni: tuberculi mici, cu diametrul de 35-45 mm și tuberculi mijlocii, cu diametrul de 45-55 mm. Tuberculii care depășesc 70 g, se taie în fracții, astfel încât fiecare bucată să aibă 40-50 g și 2-3 colți.

8

Dezinfecția tuberculilor este obligatorie, deoarece ajută la prevenirea apariției unor boli.

Încolțirea tuberculilor se face cu 30-40 de zile înainte de plantare, și are două etape:

preîncolțirea

încolțirea propriu-zisă.

Preîncolțirea urmărește scoaterea din repaus a mugurilor și are loc în lipsa luminii, la temperaturi de 16-18° C iar umiditatea relativă a aerului de 95-98%. Tuberculii sunt așezați în grămezi unde se țin timp de 8-14 zile pâna în momentul apariției colților.

Încolțirea propriu-zisă se realizează în condiții de lumină, la o intensitate de 500 de lucși, eventual asigurarea acestei intensitații se va face cu tuburi fluorescente. Tuberculii sunt așezați în spații special amenajate, pe rafturi sau în lădițe de 10-15kg, suprapuse câte 10-15. Înte ele se lasă spații de 60-70 cm (Berar V., Popescu V., 2004).

Temperatura necesară în aceste spații este, în timpul zilei, de 12-18°C, iar noaptea de 10-12°C. Trebuie asigurată o bună aerisire și o umiditate atmosferică de 80%. În aceste condiții durata încolțirii este de 14-21 de zile, colții trebuie să ajungă la dimensiunea de 10-12 mm, cu o grosime de 8-10 mm și o culoare verde-violacee.

Plantarea are loc în perioada 1-10 martie,în zonele sudice și vestice și 1-19 aprilie în zonele nordice.

Plantarea tuberculilor se poate realiza mecanizat, semimecanizat și manual. Mecanizat se face cu mașina 4 Sa-BP-62,5 în cazul în care sa utilizat tuberculi neîncolțiți și cu MPR-5 prevăzută cu echipamentul EPC – 4 când se folosesc tuberculi încolțiți. Pentru plantarea semimecanizată se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului CPU- 4,2 echipat cu corpuri de rariță. În grădinile familiale plantarea se poate face manual, în cuiburi executate cu sapa, în fiecare cuib fiind necesari 2-3 tuberculi de cartof. Însă trebuie să acordăm o atenție deosebită tuberculior încolțiți și înrădăcinați pentru a preveni ruperea colților.

Distanța de plantare este de 70 cm între rânduri și 25-30 cm între tuberculi pe rând, adâncimea de plantare este de 6-8 cm la tuberculii de mărime mijlocie și 4 cm la tuberculii mici s-au secționați. Densitatea de plantare se va face în funcție de soi, mărimea tuberculilor, destinația culturii, sol și tehnologia aplicată, fiind de 60-70 mii plante/ha pentru culturile timpurii și 50-60 mii plante/ha pentru culturile de vară. În grădinile familiare plantarea se poate realiza și la distanta de 40 cm între rânduri și 35-40 cm între tuberculi pe rând, iar densitatea poate ajunge până 80-100 mii de cuiburi/ha (Berindei M., 1995).

Materialul utilizat la plantare va fi în cantitate de 3000-3500 kg/ha pentru fracția 30-45 mm și 4000-4500 kg/ha pentru fracția 45-55 mm.

Răsărirea va avea loc după 15-25 zile de la plantare, când s-au folosit tuberculi încolțiți și 25-35 zile, pentru cei neîncolțiți.

Lucrarile de îngrijire. În urma lucrărilor de îngrijire a culturii se urmăresc crearea celor mai bune condiții de creștere a plantelor. Solul se menține afânat, fără crustă la suprafață și complet lipsit de burueni asta înainte de răsărire. Se aplică grăpatul de 2-3 ori cu grapa cu colți reglabili pe teren plan.

9

Buruenile se mai pot combate prin aplicarea a mai multor tipuri și formule de erbicidare. Astfel, se poate aplica Secnor WP 70 1,3 kg/ha, aplicat la ieșirea cartofului din brazdă, sau cu Gesagard+ Dual 3 x 3 l/ha sau Sencor + Dual, 1 + 2 l/ha. Erbicidele se amestecă cu 400-600 l apa/ha și se aplică cu apropximativ o săptămână înainte de răsărirea cartofului, cu EEP – 600 + L- 445.

După ce cartoful a răsărit, se execută 3-4 prașile mecanice și 2-3 prașile manuale și mușuroitul în cazul plantării pe teren plan, sau rebilonat, aceste lucrări se execută cu CPU – 4,2,CL-2,8 + L- 445 ( Berar V., Popescu V., 2004).

Are nevoie de două fertilizări, prima în preajma îmbobocitului, iar cea de- a doua în faza de îmbobocire a plantelor. Se recomandă doze de 100-160 kg/ha N, 60-120 kg/ha P2 O5 și 60-120 kg/ha K2 O, pe solurile sărace în potasiu. În aceste etape se poate efectua și primele două udări cu 300-400 m³/ha. În zonele cu precipitații suficiente nu se irigă.

Combaterea bolilor și dănunătorilor. În cultura de cartof se întâlnesc boli produse de virusuri,bacterii și ciuperci,dintre care: mozaicul (stricul) cartofului ( Marmor ypsilon); răsucirea frunzelor (Corium solan); putregaiul umed al tuberculilor (Erwinia atroseptica); mana cartofului (Phytophtora infestans); pătarea brună a frunzelor (Alternaria porri), iar dintre dăunători, cel mai păgubitor este gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata).

Prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor care atacă frecvent cultura de cartof se face utilizând câteva produse specifice fiind prezentate în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2

Prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor la cartof

Sursa extras din Codexul produselor fitosanitare, 1999

10

Recoltarea. Cartoful timpuriu se recoltează la jumatatea lunii mai și se continuă până la sfârșitul lunii iunie. Lucrarea se face când tuberculii sunt de 30-40 g, se face eșalonat, când solul este reavăn. Recoltarea se poate face manual în grădinile familiale, folosind sape sau furci, având grijă să se evite tăierea tuberculilor, sau se poate executa mecanizat, pe suprafețe mai mari prin dislocare, cu ajutorul plugului cu tracțiune animală.

Producția obținută este de 8-15 t/ha.

Imediat după recoltare cartofii trebuie să se valorifice, deoarece nu se pot păstra prea mult timp.

1.8.2 Tehnologia de cultură a cartofului de vară

Locul de amplasare al culturii, locul în asolament și fertilizarea de bază sunt la fel ca cele prezentate la cartoful timpuriu.

Pregătirea terenului. Toamna se procedează la fel ca la cartoful timpuriu.

Primăvara, se administrează îngrășemintele pe bază de azot, 80-100 t/ha și se mărunțește solul în baza pregătiri patului germinativ cu grapa cu discuri G.D.-3,2.

Pentru plantare sunt necesari tubercului neîncolțiți din soiurile semitimpurii, prezentate în tabelul 1.1. Tuberculii vor fi sortați pe cele două fracții 34-45 mm și 45-55 mm.

Plantarea se face în perioada 10-20 martie, terenul trebuie să fie modelat. Distanța de plantare este de 60-70 cm între rânduri și 22-25 cm între tuberculi pe rând, densitatea fiind de 65-75 mii plante/ha. Adâncimea de plantare fiind de 3-5 cm pentru fracția de 35-45mm și de 5-8 cm pentru fracția 45-55 mm. O dată cu plantarea se va realiza și bilonarea.

Lucrarile de îngrijire sunt la fel ca cele prezentate la cartoful timpuriu. Se va aplica 5-6 udări la interval de 6-10 zile, normele de udare folosite fiind de 300-400 m³/ha.

Recoltarea în gradinile familiale se face manual, iar pe suprafețe mari, se face mecanizat, în perioada 20 iunie-31 august.

Producția obținută este de 18-20 t/ha.

Cartofii se valorifică imediat, sau se păstrează cel puțin două săptămâni în depozite cu ventilație.

1.8.3 Cultura protejată cu tunele joase de polietilenă

Se folosesc tuberculii încolțiți și înrădăcinați.

Plantarea se înființeaza la data de 1-10 martie. Distanța de plantare este de 40 cm între rânduri și 25 cm între tuberculi pe rând.

Protejarea se face după plantare așezandu-se arcurile din fier beton, salcie, plastic etc. Și se acoperă cu folie de polietilenă cu grosimea de 0,07 mm. Pentru o aerisire mai ușoară se poate folosi folie perforată. Se vor proteja până trece pericolul înghețurilor târzii și al brumelor, după care se desfac.

Această metodă ajută la realizarea unei timpurietății de 10-12 zile mai devreme și un spor de producție de 3500 kg/ha ( Berar V., Popescu V., 2004).

1.8.4 Cultura protejată cu folie de polietilenă sau agryl

Plantarea. Terenul trebuie sa fie foarte bine pregătit și îngrășat ca la cultura timpurie, pentru a se putea asigura plantarea tuberculilor.

11

Protejarea se face după plantare, se întinde folia de polietilenă perfortă, cu grosimea de 0,03-0,05 mm sau folii de tip Agryl, se vor fixa pe margini cu pământ, pentru a nu putea fi luate de vânt.

Această metodă realizează o timpurietate de 15 zile.

Recoltarea poate să înceapă din prima decadă a lunii mai.

1.8.5 Cultura în solarii

Pregătirea terenului se face din toamnă, are loc defrișarea culturii anterioare, se face fertilizarea cu 40-50 t/ha gunoi de grajd și 1000 kg/ha cenușă, se face artătura solului la 30 cm adâncime.

Primăvara în decada a doua a lunii februarie se acoperă solariile cu folie de polietilenă în grosime de 0,20 mm, se utilizează 200 kg/ha azotat de amoniu, și se încorporează prin frezare. Acoperirea solarului se va face cu apropximativ 10 zile înainte de data plantarii.

Plantarea se face pe teren modelat în data de 25 februarie – 10 martie. Distanțele de plantare fiind: 70 cm între rânduri și 17 cm între tuberculi pe rând; 60 cm între rânduri și 30 cm între tuberculi pe rând sau 40 cm între rânduri și 30 cm între tuberculi pe rând, realizand o densitate de 80.000 – 90.000 plante /ha. Plantarea se va face superficial pentru a grăbi răsărirea.

Lucrările de îngrijire. După răsărire sunt necesare două mușuroiri: prima se va face când plantele au apropximativ 10 cm înălțime, iar cea de a doua înainte de îmbobocire.

O atenție deosebită se va acorda irigări și la aerisirea solarului. Udarea se face cu furtunul ori de câte ori va fi nevoie, în solariile mai mari se poate face udarea pe brazde. Aerisirea se va face cu atenție deosebită, deoarece în solarii se creează exces mult de umiditate și căldură, condiții care sunt foarte favorabile pentru apariția bolilor. Aerisirea se face când temperatura va fi mai mare de 20°C ( Berar V., Popescu V., 2004).

Recoltarea are loc de la 40-45 de zile de la răsărire și se face eșalonat pe 10-12 zile.

Recoltarea se face manual, mai întâi se smulg plantele, după care are loc dislocarea tuberculilor și adunarea lor.

1.9 Zonarea culturii de cartof în România

Zonele favorabile culturii de cartof sunt prezentate în figura 1.8.

Zona foarte favorabilă cuprinde depresiunile intra și extramontane unde temperaturile mai mari de 25°C sunt extrem de rare, temperaturile medii în perioada de vegetație (mai-septembrie) sunt sub 18 – 20°C, precipitațiile depășesc 650 mm anual și au o bună repartizare în lunile iulie și august.

Zona favorabilă se găsește în partea deluroasă a țării din vecinătatea lanțului muntos, cu temperaturi mai ridicate și cu precipitații în cantitate mai redusă în lunile august.

Zona favorabilă cartofului timpuriu și extratimpuriu cuprinde relieful de câmpie și coline joase unde începând de la sfârșitul lunii iunie, temperaturile depășesc frecvent 25°C, iar precipitațiile sunt reduse, cu secete de lungă durată în perioada iulie-septembrie. În aceste condiții se cultivă soiuri ce se recoltează până la l – 10 iunie (extratimpurii) sau până la l iulie (timpurii), (Gavrilă M., 1999).

12

Sursa Gavrilă Morar , 1999 , 104 .

Fig.1.5.Zonarea culturii de cartof în România

1.10 Consumul de cartof în România

1.10.1 Producția totală

Producția totală de cartof în România, este prezentată în graficul 1.1 unde este evidențiată producția de cartof din ultimii patru ani, în tone.

După cum se observă în graficul 1.1, în anul 2011 sa obținut cea mai mare producție, după care urmează anul 2013 și 2014, iar în anul 2012 sa obținut cea mai mică producție.

Sursa http/faostat3.fao.org

Graficul.1.1 Producțita totală de cartof în România din ultimii patru ani

13

1.10.2 Consumul de cartof pe regiuni din ultimii patru ani

În graficul 1.2 se observă consumul de cartof pe regiuni, după cum observați Asia are procentul cel mai mare de 48,5%, după care Europa cu 32,2%, America cu 11,3%, Asia cu 7,6% și Oceania cu 0,5%.

Sursa http/faostat3.fao.org

Graficul 1.2 Consumul de cartof pe regiuni din ultimii patru ani

CAPITOLUL II- CONTRIBUȚII PROPRII

2.1 Justificarea temei

Cartoful reprezintă un aliment de bază în hrană și este o bună legumă ce ajută populația din mediul rural să își câștige existența.

În primul rând cartoful, a fost adus în Europa în jurul anului 1530, are numeroase beneficii asupra sănătății, dar pe lângă acest aspect asigură hrana zilnică a mii de oameni din întreaga Românie.

Fiind o legumă extrem de cunoscută și căutată se găsește și se conservă de asemenea, pe parcursul întregului an.

În al doilea rând, datorită producției în cantități mari, cartoful a ajuns să se cultive la o scară mare, realizând astfel mici afaceri.

În al treilea rând, ceea ce nu foarte multă lume nu știe, că este o plantă legumicolă foarte bună pentru sănătate, deoarece este o sursă bună de potasiu, fosfor, vitaminele A, B2, B6 și vitamina C. Totodată face parte din grupa alimentelor amidonoase; iar în momentul în care este preparat și cultivat corect are valoare nutritivă ridicată.

14

În concluzie, cartoful este o legumă ce joacă un rol foarte important în viața oamenilor, ajutând atât la prepararea hranei zilnice, având de astfel și beneficii asupra sănătații, dar și la dezvoltarea agriculturii, deoarece dă rezultate bune în toate sistemele de cultură.

2.2 Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetării au urmărit modul în care cultura cartofului timpuriu este influențată de mărimea materialului de plantat cât și de sistemul de cultură.

Obiectivele urmărite în cadrul experimentului au fost:

Stabilirea celui mai eficint sistem de cultură a cartofului timpuriu.

Stabilirea marimii optime a tuberculilor pentru cultura timpurie a cartofului.

Influența sistemului de cultură și a marimii tuberculilor asupra producției de cartof.

2.3 Material și metodă

2.3.1 Amplasarea experienței

Experiența s-a desfășurat în zona de Sud, în Comuna Lungulețu, Județul Dâmbovița situată la apropximativ 40 km de Municipiul Târgoviște și 35-40 km de Municipiul București.

Se învecinează cu județele: Brașov, Prahova, Argeși, Teleorman, Giurgiu și Ilfov. În figura 2.1 avem prezentat detaliu al amplasării județul Dâmbovița precum și județele cu care se învecinează.

Sursa: Institutul de Geografie

15

Fig.2.1 Detaliu al amplasării județului Dâmbovița dar și județele cu care se învecinează

2.3.2 Condițiile pedoclimatice din zona amplasării experienței

Clima este continentală în proporție de 50% și în proporție de circa 20% climatul este continental-moderat.

Pe măsura înaintării spre Est și Sud-Vest, regiunea de Sud Muntenia beneficiază de toate tipurile climatice.

Ținutul climatic de câmpie se caracterizează prin verii calde, cu precipitații moderate și ierni nu prea reci, cu viscole rare și intervale de încălzire frecvente, care duc la topirea stratului de zăpadă.

Relieful regiuni de Sud cuprinde trei etape:

treapta înaltă a munților, cu o mare diversitate morfologică și cu o energie de relief dezvoltată;

treapta dealurilor subcarpatice și a podișurilor pontice, cu relief specific de eroziune;

treapta joasă, de câmpie, cu relief de acumulare.

Regimul termic. Temperatura medie anuală se reduce de la Sud spre Nord, respectiv de la valori de peste 11°C caracteristice luncii și teraselor Dunării, porțiunile de Sud și Bălții Ialomiței, până la valori de cel puțin -2°C pe dealurile alpine.

Temperatura medie a lunii Ianuarie scade din spre Sud și Sud-Vest, de la apropximativ 2°C în lunca Dunării, la valori mai mici de -3°C pe câmpurile interfluviale, fiind mai crescută în regiunea deluroasă cu altitudini de 300-500 m, după scade o dată cu creșterea altitudinii până la -10°C.

Temperatura medie a lunii Iulie variază de, la valori mai mari de 23°C în regiunile de Sud în lunca și terasele Dunării, la valori de 22-23°C pe câmpurile interfluviale, atingând temperatura de 20-22°C în zonele de deal și de podiș situate la 500 m altitudine, pentru a se reduce sensibil până la mai puțin de 80°C în zonele alpine.

Regimul hidric. Prezintă mari contraste în cuprinsul regiunii de Sud Muntenia, atât în ceea ce privește variabilitatea cantitativă, cât și repetiția teritorială a parametrilor aferenți.

Lunile cele mai secetoase sunt în regim multianual februarie-martie, iar maximul este bine evidențiat în luna iunie.

De asemenea, cele mai multe cantități de precipitații se acumulează în semestrul cald al anului circa 60% din cantitatea medie anuală, tot atunci se totalizează și cele mai mari cantitați căsute în secvențe temporale scurte de 24,48 și 72 ore, dar și intensități maxime.

Regimul eolian. Viteza medie anuală prezintă valori ridicate la altitudini mari, 6-8 m/s, scăzând în regim multianual la 3-4 m/s în regiunile deluroase și de podiș, și la 2-3 m/s în regiunile de câmpie. Calmul atmosferic prezintă valori ridicate, cu excepția spațiului montan înalt și cel depresionar subcarpatic, fiind cuprins între 40% în regiunile de câmpie și 10-15% în cele muntoase.

16

Soulul. În zona unde a fost amplasată experiența sa înregistrat un pH de 7,56, o valoare destul de mare, deoarece pentru cultura de cartof pH-ul trebuie să fie ușor acid cu valori cuprinse între 5,8-6,5. Teoretic la valoarea pH-ului din zona de cultură unde sa desfășurat experiența, nu se încadrează în valoarea optimă de pH pentru cultura de cartof, dar din observațiile și măsurătorile făcute se pare că se poate, iar rezultatele au fost destul de bune.

În tabelul 2.1 putem observa toate elementele pe care le conține solul pe care sa desfășurat experiența.

Tabelul 2.1

Buletin de analiză pentru soulu pe care a avut loc experiența

2.3.3 Situația socio-economică din zona amplasării experienței

O caracteristică aparte, cu multe implicații de natură socio-economică, o constituie faptul că este singura regiune din țată ce conține o regiune enclavă în partea meridiană, și mai exact regiunea București-Ilfov. Un alt aspect favorabil îl reprezintă prezența, în partea de Sud, a fluviului Dunărea.

Regiunea de Sud face parte din categoria regiunilor ”mai puțin dezoltate” având un PIB pe cap de locuitor mai mic de 75% comparativ cu media Uniunii Europene.

Unitatea economică a Județului Dâmbovița, cuprinde o suprafață de 4,054 km² cu o structură predominantă agricolă de 2,61% teren agricol, 70% teren arabil, 30% păduri și 9% alte tipuri de terenuri. După suprafață județul, ocupă locul 37 în clasamentul județelor și respectiv 1,7% din suprafața totală a țări (http//www.adrmuntenia.ro/).

2.3.4 Materialul studiat în cadrul experienței

Pentru realizarea obiectivelor, în cadrul zonei legumicole Lungulețu s-a organizat o experiență de tipul A x B x C.

Factorii cercetați au fost:

Factorul A- reprezintă categoria de mărime:

35-45 mm încolțiți;

35-45 mm neîncolțiți;

45-55 mm încolțiți;

45-55 mm neîncolțiți;

17

fracții încolțite;

fracții neîncolțite.

Factorul B- reprezintă soiul: Soiul Carrera,fiind un soi timpuriu de proveniență Olandeză.

Factorul C-reprezintă modalitatea de cultură:

neprotejat;

protejat cu agryl;

protejat în tunele joase acoperit cu agryl.

Schema experimentală

18

Lungimea parcelei de experiență a fost de 6 m, lățimea de 7 m, iar suprafața recoltabilă a fost de 42 m².

Fig.2.2 Schema de plantare, a experienței

Deccriera soiului

În cadrul acestei experiențe s-a folosit soiul de cartof timpuriu Carrera, creat de firma HZPC din Olanda. Soiul Carrera este un soi timpuriu, foarte potrivit pentru recoltare timpurie. Tuberculii au forma ovala, de dimensiuni mari, cu epiderma și pulpa galbenă, foarte atractivă. Dimensiunea și forma tuberculilor este uniformă. Firma producătoare recomandă plantarea soiului la distanta de 70 -90 cm între rânduri. Este sensibil la deficiența de minerale, manganul și magneziul previne senescența premature, sensibil la metribuzin, puțin sensibil la alternarioză, puțin sensibil la râia comună. Stagnarea apei în cultura de cartof are ca efect fisuri de creștere. Dezvoltarea foliajului este moderată. Este recomandat pentru solurile fertile grele și medii. Capacitatea de producție a soiului este mare. Tuberculii se detașează foarte bine de planta mama, se pot păstra 5 luni dacă se face răcirea dupa recoltare și se depozitează în locuri bine aerisite pentru a preveni acumularea de dioxid de carbon (Carrera_C_En.Pdf).

Înainte de plantare s-au efectuat detalii asupra pregătiri terenului și a schemei de plantare.

19

În timpul perioadei de vegetație s-au efectuat observații fenologice privind:

data începerii răsăririi;

data răsăririi în masă, săptămânal de la răsărire s-au făcut observații în ceea ce privește creșterea tulpinilor în înălțime,

perioada acoperirii totale a solului,

data înfloritului,

date legate de irigare și fertilizare.

La recoltare s-au făcut aprecieri asupra:

numărului de tulpini/cuib,

numărul tuberculi/cuib,

numărul de tuberculi/m²,

greutatea medie a uni tubercul,

producția de tuberculi/cuib,

producția de tuberculi/m².

Tehnologia de cultură folosită în câmpul experimental a fost cea neprotejată, cea acoperită cu agryl și cultura în tunele joase acoperite cu agryl.

2.3.5 Detalii de pregătire a terenului în cadrul plantării

Pregătirea terenului. Toamna sa făcut defrișarea culturii anterioare, după care sa fertilizat cu îngrășeminte organice gunoi de grajd și îngrășeminte chimice fosfor și potasiu, care au fost încorporate în sol printr-o arătură de 28-30 cm.

Primăvara se face fertilizarea de bază cu azot și se poate face și fertilizarea cu fosfor și potasiu dacă nu a fost făcută din toamnă. După aceste lucrări solul se afânează la adâncimea de 10-12 cm.

Plantarea a avut loc în data de 09 martie, în cadrul plantări s-au folosit tuberculii cu diametru de 35-45mm încolțiți, 35-45 mm neîncolțiți, 45-55 mm încolțiți, 45-55 mm neîncolțiți, fracții încolțite și fracții neîncolțite. Distanța de plantare utilizată este de 70 cm între rânduri și 25 cm între tuberculi pe rând, la adâncime de 4 cm.

2.4 Rezultate obținute

În timpul perioadei de vegetație s-au făcut observații fenologice, în ceea ce privește creșterea tulpinilor, pe baza cărora s-a obținut rezultatele din tabelul 2.2.

20

La data de 22/04/2016 cele mai mari creșteri ale tulpinilor, au fost realizate în cadrul variantelor V9, V11, V17, V18.

La data de 30/04/2016 cele mai mari creșteri ale tulpinilor au fost realizate în cadrul variantelor V9, V11, V17, V18.

La data de 07/05/2016 cele mai mari creșteri ale tulpinilor au fot realizate în cadrul variantelor V8, V9, V11, V12, V16, V17, V18 (tabelul 2.2 și graficul 2.1).

Tabelul 2.2

Dinamica creșterii tulpinilor

21

Graficul 2.1 Evoluția de creștere a tulpinilor de cartof desfășurată pe o perioadă de trei săptamâni de la răsărire

Fig.2.4 Detaliu cultură proba martor

22

Fig.2.5 Detaliu cultură proba acoperită cu agryl

Fig.2.6 Detaliu cultură tunel la 60 de zile de la plantare

În ceea ce privește răsărirea s-a constatat diferențe atât la sistemul de cultură, cât și între diferitele mărimii ale materialuli de plantat. În tabelul 2.3 sunt prezentate aspecte fenologice din cultura de cartof timpuriu.

Uniformitatea de răsărire a fost în cadrul sistemului de cultură din tunel.

În cadrul experienței s-a fertilizat cu azot, care a avut loc la data de 03/04/2016.

Fiind o primăvară mai ploioasă, irigarea a fost efectuată de către ploie.

23

Fig.2.6 Răsărirea în masă

Tabelul 2.3

Aspecte fenologice la cultura de cartof timpuriu

24

Recoltarea s-a făcut eșalonat, manual prin dislocarea tuberculilor și adunarea lor. În cadrul recoltării s-au făcut observații pentru numărul de tulpini/cuib, numărul de tuberculi/cuib, numărul de tuberculi/m², greutatea medie a uni tubercul, producția de tuberculi/cuib și producția de tuberculi/m².

Cel mai mare număr de tulpini se observă în cadrul variantei 9 unde s-a folosit tuberculi cu diametru de 45-55mm încolțiți, cu un număr mediu de 5 tulpini/cub fiind urmată de V3 s-a folosit tuberculi tuberculi cu diametru de 45-55 mm încolțiți, V4 s-a folosit tuberculi cu diametru de 45-55 mm neîncolțiți, V16 s-a folosit fracții neîncolțite, V17 s-a folosit fracții încolțite , V18 s-a folosit fracții neîncolțite. În urma statisticii, V4 în care s-a folosit tuberculi cu diametru de 45-55 mm neîncolțiți, este semnificativ pozitiv, V9 în care s-a folosit tuberculi cu diametru de 45-55 mm încolțiți, este foarte semnificativ pozitiv, V16 în care s-a folosit tuberculi cu diametru de 45-55 mm neîncolțiti,este foarte semnificativ pozitiv, iar V18 în care s-a folosit fracții de tuberculi neîncolțite, este distinct semnificativ pozitiv (tabelul 2.4 și graficul 2.2).

Tabelul 2.4

Numărul mediu de tulpini/cuib

25

Graficul 2.2 Numărul mediu de tulpini/cuib

Fig.2.6 Aspect din cultura de cartof

26

Cel mai mare număr de tuberculi/cuib și tuberculi/m2 a fost în cadrul variantei 9 unde s-a folosit tuberculi cu diametru 45-55 mm încolțiți, urmată de variantele V4 s-a folosit tuberculi cu diametru de 45-55 mm neîncolțiți, V10 s-a folosit tuberculi cu diametru de 45-55 mm neîncolțiți, V18 s-a folosit fracții neîncolțite. În urma statisticii facute V1 și V2 sunt semnificativ pozitiv, V3 este distinct semnificativ pozitiv, iar V4 este foarte semnificativ pozitiv, V9 este foarte semnificativ pozitiv, V10 este distinct semnificativ pozitiv, V13, V14, V15, V16, V17 sunte nesemnificative (tabelul 2.5 și graficul 2.3).

Tabelul 2.5

Numărul mediu de tuberculi/cuib și numărul mediu de tuberculi/m2

27

Graficul 2.3 Numărul mediu de tuberculi/cuib

Fig.2.7 Numărul de tuberculi/cuib

28

Graficul 2.4 Numărul mediu de tuberculi/m²

În ceea ce privește producția de tuberculi/cuib și producția de tuberculi/m2, ceea mai mare valoare se înregistrează la varianta 17, unde s-a folosit fracții încolțite, înregistrând o producție de tuberculi/cuib de 1468g, fiind urmată de V11 în care s-a folosit fracții încolțite cu o producție de tuberculi/cuib de 1115g și V12 în care s-a folosit fracții neîncolțite, în cadrul căreia sa obținut o producție de tuberculi/cuib de 1119,5g. În urma statisticii se observă: V2, V3, V4, V5, V6 sunte nesemnificative, V12 este semnificativ pozitiv, V17 este distinct semnificativ pozitiv (tabelul 2.6, graficul 2.5 și graficul 2.6).

Fig.2.8 Producția de tuberculi/cuib

29

Tabelul 2.6

Producția medie de tuberculi/cuib și producția medie de tuberculi/m2

Graficul 2.5 Producția medie de tuberculi/cuib

30

Fig.2.9 Producția de tuberculi/cuib

Graficul 2.6 Producția medie de tuberculi/m²

31

În ceea ce privește greutatea medie a unui tubercul, cele mai mari valori s-a obținut la V5 în care s- folosit fracții încolțite, cu greutatea medie a unui tubercul de 56g, V6 în care s-a folosit fracții neîncolțite, cu greutatea medie a unui tubercul de 56,5g, V12 în care s-a folosit fracții neîncolțite, cu greutatea medie a unui tubercul de 57,5g și V13 în care s-a folosit tuberculi cu diametru de 35-45 mm încolțiți, cu greutatea medie a unui tubercul de 52g ( tabelul 2.9 și graficul 2.7).

Tabelul 2.7

Greutatea medie a unui tubercul

32

Graficul 2.7 Greutatea medie a unui tubercul

2.5 Concluzii și recomandări

2.5.1 Concluzii

Durata de la plantare la răsărire a fost influențată de toți factori luați în analiză. Sistemul de cultură din tunel a asigurat o răsărire mai rapidă față de proba martor.

Răsărirea plantelor a fost influențată și de pregătire a materialului pentru plantat, astfel variantele la care s-au folosit la plantare tuberculi încolțiți au răsărit mai repede.

numărul mediu de tulpini/cuib, a avut valori mai mari și constante la sistemul de cultură din tunel.

numărul mediu de tuberculi/cuib, a avut valori mai mari și constante la sistemul de cultură din tunel.

la estimarea producției cele mai mari valori s-au obținut la sistemul de cultură din tunel.

în ceea ce privește greutatea medie a unui tubercul cele mai constante valori au fost la sistemul de cultură din tunel.

2.5.2 Recomandări

În urma efectuării determinărilor și a analizei acestora recomand:

alegrea tunelului ca sistem de cultură pentru cultivarea cartofului timpuriu, datorită nivelului ridicat de producție și a calități aceteia.

folosirea materialului de plantat încolțit dar și neîncolțit, fracții sau întregi.

nu recomand folosirea tuberculilor neîncolțiți pentru culturile neprotejate dar nici pentru cele protejate.

33

Bibliografie

1.Berar V., Popescu V., 2004. Tratat legumicultură. Cartoful timpuriu. Editura Ceres 2004.

2. Berindei M., 1995. Tratat de legumicultură. Cartoful timpuriu. Editura Ceres 2004

3. Berindei M.,1977. Cultura cartofului. Ecologia cartofului. Cerințe față de climă și

sol. Editura Riso Print Cluj- Napoca 1999.

4 . <Carrera_C_En.Pdf>

5 . Codexul produselor fitosanitare, 1999.

6. http//www.adrmuntenia.ro/.

7. http//faostat 3.fao.org .

8. Harris, 1982. Tratat de legumicultură. Cartoful timpuriu. Editura Ceres 2004.

9. Ianoși I.S., 2002. Cultura cartofului pentru consum. Editura Phoenix 2002.

10. Ionescu- Sisești Vl. și colab., 1977. Cultura cartofului. Editura Riso Print Cluj-Napoca 1999.

11. IVAȘCU Antonia, CIORA Mihaela, 2012 . Catalog oficial al soiurilor de plante de cultură din România.

12. Velican, 1965, Berindei M., 1977, Geliser, 1880. Cultura cartofului. Ecologia cartofului. Cerințe față de climă și sol. Editura Riso Print Cluj- Napoca 1999.

34