SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ARTELOR PLASTICE ȘI DECORATIVE [305093]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATE DE ARTE

SPECIALIZAREA: [anonimizat]. UNIV. DR. GHEORGHE CARUȚIU

ABSOLVENT: [anonimizat] 2017-

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATE DE ARTE

SPECIALIZAREA: [anonimizat]. UNIV. DR. GHEORGHE CARUȚIU

ABSOLVENT: [anonimizat]2017-

CUPRINS

Rezumat/Abstract …………………………………………………………………………………………………………..pag. 4

Cuvinte cheie: compoziții, pictură, pești, simbolistică, univers marin.

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………………pag. 5

CAPITOLUL I

TEMA PEȘTIILOR ÎN PICTURĂ ȘI SIMBOLISTICA LOR…………………………………………….pag. 7

I.1. Tema pestilor in pictura

Antichitate. Egipt. Grecia. Roma.

[anonimizat]; Sec. IX-XXI

I.2. Simbolistica………………………………………………………….………………………….pag.52

CAPITOLUL II

ELEMENTE ALE LIMBAJULUI PLASTIC……………………………………….…………….pag.55

II.1 Compozitia

II.2 Punctul

Capitolul III

FORMELE ȘI CONFIGURAȚIILE PLASTICE

DIN CREAȚIA PERSONALĂ…………………………………………………………………………………………….pag.60

III.1. Documentatie

III.2. Compozitia; Cromatica

III.3 Tehnica de lucru

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………………….pag.72

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………….pag.74

Anexe……………………………………………………………………………………………………………………………….pag.77

-[anonimizat], până la realizarea practică a picturilor, în stilul gestualist. [anonimizat], de-a [anonimizat], [anonimizat]. Poezia latină, a lui Publius Ovidius Naso inspirată de motivul peștilor și a universului marin a constituit pentru mine o [anonimizat]. Simbolistica peștelui este o altă direcție de studiu necesară pentru alegerea de abordare stilistică în configurația plastică. Elementele limbajului plastic: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], cu dominantă cromatică rece sau caldă având ca subiect peștele.

Cuvinte cheie: compoziții, pictură, pești, simbolistică, univers marin.

[anonimizat], in the gestural style. In the first part, the work of papers, presents fish as a subject in art, generally and in painting in specific case, throughout the history of art, starting from Egyptian, Greek and Roman antiquity, the early Christian era, to the currents in contemporary art. The Latin poetry and the lyrics of the Publius Ovidius Naso Poet, inspired by the fish and the marine universe motif, has been another source of attraction for me in choosing the theme, to the bachelor's work. Fish symbolism is another direction of study required for choosing a stylistic approach in the configuration. The elements of visual art language: the compositional structures, the point, the color I applied in according to the laws of geometry, golden ratio, harmony and chromatology. I have realised eight paintings in the oil painting technique, in a colorful range of warm-cold contrast, open-air compositions, most of them with cold or hot chromatic dominance, to fish subject.

Words Key: compositions, painting, fish, symbolism, marine universe.

INTRODUCERE

Motto:

„Peștele înoată, fără teama de a fi prins de oamenii din vremea aceea, și stridiile erau în siguranță în cochiliile lor.“

(Fasti, 6, 173-4, Publius Ovidius Naso)

Subiectul ales, “Compoziții cu pești”, l-am tratat în această lucrare de licență, inspirat fiind de pictorul contemporan Samy Briss, căruia i-am admirat lucările expuse într-o galerie de Arta din Paris, ce aveau ca temă centrală peștele figurat ca simbol și de poezia latină, de versurile poetului Publius Ovidius Naso, patronul spiritual al Universității “Ovidius” din Constanta, în care peștii, întreg universul marin, este subiect predilect care înfrumusețează opera literară, în integralitatea ei.

Peștii, universul marin, au fost motiv de inspirație, a tuturor creatorilor începând din antichitatea egipteană, greacă și romană, în epoca creștinismului timpuriu până la cele mai noi curente și tendințe din arta contemporană. Pornind inițial, dintr-o dorința de a amplifica simțul gastronomic, obiectele, vasele, recipientele, destinate bucătăriei, erau pictate, gravate cu diferite specii de pești, sau viețuitoare ale mărilor și oceanelor: caracatițe, sepii, alge, etc. sau luau forma acestora, la propriu. Astfel au circulat mai ales în Egipt și Grecia Antică multe vase în formă de pește, care stimulau apetitul. Tot în aceste culturi simbolul peștelui era sacru, astfel au fost modelate amulete de protecție, dar și cu scop de fertilitate.

Roma Antică, preia “moda” venită din Orient și din sudul mediteraneean schimbând treptat gustul localnicilor -edictul dat de Dioclețian fiind important, în acest sens- așa cum reiese din versurile poeților latini și mai ales ale lui Ovidius, care clarifica faptul că romanii, nu se prea atingeau de pește, fiind mari consumatori de carne și vin. Deci și Roma preia în toate decorațiunile pornind de la vase până la arta monumentală în toate formele: sticlă, teracotă, bronz, mozaic, pictură, frescă, tema peștelui, ca temă de bază.

Epoca creștinismului timpuriu ridică peștele la simbol de recunoaștere a lui Iisus Hristos, conferindu-i cel mai înalt nivel de percepție și reprezentare, în acrostih.

Tema se păstrează continuând abordarea ei cu mare frecvența de către mulți artiști de toate genurile din: Evul Mediu, Renaștere, baroc, clasicism, impresionism, suprarealism, expresionism și prezintă interes în curentele și tendințele artei moderne și contemporane.

Elementele limbajului plastic: stucturile compoziționale, punctul, cromatica le-am aplicat în conformitate cu legile geometriei, ale secțiunii de aur, ale armoniei și ale cromatologiei. Am realizat opt lucrari de pictură, în tehnica uleiului pe pânză, în game cromatice ale contrastului cald-rece, compoziții libere deschise, majoritatea, cu dominantă cromatică rece sau caldă având ca subiect peștele.

Având în vedere cele relatate mai sus mi-am conceput lucrarea scrisă ca suport al demersului teoretic și practic în trei mari capitol intitulate astfel:

Capitolul I Tema peștilor în pictură și simbolistica lor;

Capitolul II Elemente ale limbajului plastic;

Capitolul III Formele și configurațiile plastice din creația personală;

În capitolul trei voi prezenta aprecieri teoretice despre demersul practic pe care l-am urmat în realizarea lucrărilor de licență, pornind de la documentație, schițe, modele, naturalizări, trecând de la stadiu de ebosă la lucrarile finite. În acest capitol voi vorbi și despre tehnica specifică de lucru, ulei pe pânză.

Lucrarea se va încheia cu o concluzie, o bibliografie și o anexa în care voi prezenta prin imagini fotografice cele șase lucrări de pictură, realizate sub îndrumarea conf. univ. dr. Gheorghe Caruțiu.

Intentionez ca prin acestă lucrare de licența să finalizez o etapă dobândită în anii studiilor de licența și să pun un început bun dumului pe care îl voi parcurge în continuare, la studiile masterale. Abordarea acestui subiect l-am gândit și ca o posibilitate de dezvoltare în continuare la masterul Educația Vizuală prin Studiul Peisajului și Figurii, pe care îl pot urma la Constanța în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius”.

CAPITOLUL I

TEMA PEȘTIILOR ÎN PICTURĂ ȘI SIMBOLISTICA LOR

I.1. TEMA PEȘTIILOR ÎN PICTURĂ

Tema peștilor a fost dintotdeauna, pentru pictură, un subiect incitant al imaginației creatoare. Pornind de la pictura contemporană, pe care am putut să o admir pe simezele expoziționale ale galeriilor de artă contemporană, până la pictura clasică, văzută în muzeele de artă din Constanța și din ale părți ale României, din străinatate: Lovre, Paris, National Gallery, Londra, etc., consultând o bibliografie amplă în albume de artă, reviste, imagini și web site-uri specializate, întâlnindu-mă chiar cu câțiva artiști, în atelierele lor de creație, unde am discutat despre subiectul peștilor, motiv în pictură, care ma pasionează, am elaborat un demers teoretic și creativ pe care îl prezint ◦n această lucrare de licență.

Vizitând Parisul, cu câtiva ani în urmă, am intrat în una din Galeriile de Artă ale orașului, unde mi-a atras atenția o lucrare a pictorului Samy Briss, o compoziție cu personaje, posibil o familie, ce avea ca temă centrală peștele figurat ca simbol.

Compoziție cu pește, Samy Briss, 2012

Am aflat ulterior ca Samy Briss a fost un pictor evreu, născut în România, la Iași, pe 18 mai 1930. Între 1950 și 1954, a frecventat atelierul pictorului Camil Ressu și a realizat primele lucrări de pictură și gravură.  În 1974 s-a stabilit definitiv la Paris unde ajuns la respectabila vârsta de 87 de ani, lucrează și astăzi.

Poetul francez, Frédéric Jacques Temple a scris o carte despre artist, iar undeva spune, că acesta “a luat cu el din Moldova, cântece, proverbe, frescele mănăstirilor, strălucirea ceramicii țărănești … dealurile verzi și roz ale Ierusalimului, tăcerea în flăcări din deșert, roci multicolore și palmieri din țara… "

Jean-Marie Tasset în jurnalul “Le Figaro” spune despre el: „vise și poezii … personaje hieratice par imateriale și împotrivindu-se fundalului albastru, ocru, asemeni aurului din icoane somptuoase … “

Pentru revista L'OEI, Samy Briss declară că „amestecă sacru și profan și obține ca rezultat un stil foarte personal de simboluri poetice și mitice care aduc mister".

Criticul de artă Marcel Janco, spune despre artist că „tehnica și culorile, inspirate din iconografia bizantină este extrem de bine stăpânită. Libertatea totală a compozițiilor lui Briss confera poezie prin desen, care conduce către vis”.

Yves Berger subliniază critic că pictorul Samy Briss modifică creația prin tăierea și deformarea formelor: „Pictorul este destinat pentru a creea. De aceea, el acceptă totul, dar, din anumite motive, formele plasate sus și jos … dau picturilor sale forme misterioase și tulburătoare, fiecare dintr-un alt motiv“.

Metamorfoza peștelui, Samy Briss, 2011

Citadină cu pește, Samy Briss, 2011

Visul, Samy Briss, 2016

Îndragostiții orașului, Samy Briss, 2011

Tânară visătoare, Samy Briss, 2013

Un alt pictor care are ca subiect de inspirație peștii, și pe care l-am admirat în expoziții este Naftali Bezem, născut în anul 1924, muralist și sculptor israelian. Bezem s-a născut în Essen, Germania, în 1924. Adolescența sa timpurie a fost petrecută sub opresiune nazistă, în frică constantă pentru siguranța părinților săi, care au pierit în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Naftali a emigrat în Palestina în 1939, la vârsta de paisprezece ani, alăturându-se grupului Aliyah pentru tineri.

Compoziție cu pește, Naftali Bezem

Compoziție cu pește, Naftali Bezem

Compoziție cu pești, Mauritzio Escher

Un alt artist pe care il admir mult pentru compozitile sale cu pești, și pe care l-am descoperit în studiul meu bibliografic, la acestă temă, este Maurits Cornelis Escher (n. Leeuwarden, 17 iunie 1898 –d. Laren, 27 martie 1972) pictor și gravor olandez. Numele Escher este indisolubil legat de Woodcuts-urile sale, litografii și semitonuri ce tind să efectueze construcții imposibile, explorări de infinit, tilingsu-rile spațiale ale planului și de motivele geometrice interconectate care se modifică treptat, în diferite forme. Lucrări lui Escher sunt, de fapt, mult mai iubite de catre oamenii de știință, logicieni, matematicieni și fizicieni care apreciază utilizarea rațională a poliedrelor și distorsiunile geometrice precum și interpreterile originale ale conceptelor legate de știință, de multe ori pentru a obține efecte paradoxale.

Înclinările planului Euclidian (tilings) în poligoane convexe obișnuite au fost folosite pe scară largă încă din antichitate. Primul tratat sistematic matematic a fost acela al lui Kepler în lucarea “Armonia Lumii”, 1619, ( Harmonice Mundi).

Escher cu lucrările sale au devenit interpret al unei lumi guvernate de armonii geometrice și matematice. „Mă simt adesea mai aproape de matematicieni decât de colegii mei artiști“. Escher este pe deplin conștient de modul în care două lumi aparent foarte îndepărtate, cum ar fi arta și matematică, au reușit în proiectele lor să se amestece într-un echilibru euritmic. Anii în care Escher a ajuns la maturitate artistică, de fapt, au fost marcați de o trezire profundă a fermentul cultural, datorită impulsului dat de Heisenberg, descoperit de Einstein, prin experiențele estetice ale suprarealismului și cubismului, prin teoremele lui Gödel, prin cercetarile lui Poincare și Turing. Aceste descoperiri artistice au fost validate și de către știina, ca gen artistic aparte, cu condiția ca artistul să știe, să utilizeze instrumentele. Natura domină, dar pe de altă parte, anxietatile profunde și incertitudinile omului, așa cum afirmă Escher, deschid „sub vid“ un nunivers inexorabil, periculos. Omul de știință Richard Feynman în cartea sa QED, emite o stranie teoria asupra luminii și materiei ce oferă o descriere foarte clară a acestui nou climat științific.

Richard Feynman spune, citez: „Din punct de vedere al electrodinamicii cuantice bunul simț descrie un caracter absurd. Cu toate acestea, arta este în perfectă concordanță cu datele experimentale. Așa că sper să învățăm să acceptam natura pentru ceea ce este: absurdă. Pentru mine să vorbesc despre acest nonsens este o distracție, pentru că mi se pare fermecător . "

Același Escher în arta sa a folosit pe scară largă, în mod conștient sau nu, concepte matematice, cum ar fi transformări în planul de coordonate, amestecat cu ceva geometrie non-euclidiană: multe din lucrările sale îl vestesc ca pionier al principiilor științifice, aplicate artei plastice ".

Faptul că arta sa este structurată pe modele geometrice și matematice precise, face cu atât mai surprinzătoare imaginea artistica, aparent cu deficiențe cognitive, cu totul străine abstracțiunilor matematice, spre surprinderea mediilor artistice și știintifice. Foarte elocvent în acest sens este episodul in care Escher într-o discuție cu profesorul Coxeter, a vorbit despre unele principii matematice urmăribile în unele dintre lucrările sale: rezultatul a fost că artistul nu a putut să-l urmeze pe Coxeter, spre disperarea specialiștilor de față. Escher a admis o dată:

„O dată mi-am dat am observant neajunsurile în matematică … Lucru amuzant este că, aparent, eu folosesc teorii matematice fără ca să știu. În școală nu am fost bun la matematica, Imaginați-vă acum că matematicieni ilustrează cărțile lor cu picturile mele! Și stau în jurul acestor oameni educați, ca și cum aș fi fost fratele sau colegul lor. De asemenea, nu se poate imagina că eu nu înțeleg nimic "

Dar atunci cum să se poată explica strict arta matematică și matricea geometrică Escher? Pentru a răspunde la această dilema Bruno Ernst, în cartea sa oglindă magică M. C. Escher spune:

„Abstactivările îl deranjau, chiar dacă el le-a găsit ca rezolvari inteligente și admirate de catre toți acei care se simț în largul lor în aceste lumi abstracte. Atunci când abstractizarea oferă, doar posibilități de conectare la concret, Escher ar putea începe să se gândească la asta, apoi dându-i un maxim de concretețe. Acolo a lucrat mai puțin ca matematician, ci mai degrabă, mult mai mult ca un tâmplar calificat cu metru și busola în mână, având un scop concret "

Această artă a lui Escher este construită cu rigoare matematică și își găsește expresia în ambele tilings-uri, forme regulate ale planului, din dragostea pe care Escher a acordat-o formelor geometrice solide ale lui Paton.

Formule compozitionale ale lui Escher. Tilings-uri arhimediane, uniforme sau semiregulare.

Peștele este reprezentat și în mozaicuri antice, pe vasele grecești, în pictură pe sticlă, în cea de șevalet. În multe culturi asiatice s-a bucurat de sacralitate datorită frumuseții, mărimii și longevității. Cuvântul chinezesc pentru pește, yu, înseamnă și „avere mare„, ceea ce explică darurile în natura și urările de prosperitate adresate tinerilor căsătoriți. Și la indieni, peștii semnifică fertilitatea și belșugul deoarece se înmulțesc repede…

Mozaic roman, circa 300 î.Hr.

Motivul peștelui, pictat pe vas antic grecesc

Motivul peștelui, pictat pe vas antic grecesc

Motivul peștelui, pictat pe vas antic grecesc

Farfurile pictate cu motive ornamenatale având ca subiect peștele fac parte din capodoperele artistice ale vaselor grecesti, folosite de familii vestițe de greci, din periaoada eleniștica în secolul al IV-lea î.Hr. Deși această tehnică aferentă modei, fost inventată în secolul al V-lea î.en la Atena, cea mai mare parte a farfuriilor pictate cu pești care au supraviețuit timpului provin din sudul Italiei, unde au fost fabricanți colonisti greci din secolul al IV-lea, numiți Italiotes.

Denumirea farfuriei "placă de pește" provine din decorarea obișnuită a lor cu fructe de mare, care include pești și alte creaturi marine. Peștii descriși includ diferite specii: biban, pește torpilot, ton, pește care zboară, pește puffer, pește scorpion, calamar, sepie, caracatiță, scoică, murex, melc, creveți, crab, delfin, etc.

Forma plăcii a fost numită "pinax" sau "pinakion", adică "tabletă", din cauza formei sale plate. Forma plăcii de pește era formată dintr-un disc înălțat pe un piedestal, cu alte cuvinte, rotund și plat, cu o ceașcă mică în centrul plăcii destinate să mențină ulei sau sos. Marginea a fost refuzată și adesea poartă o margine decorativă, fie valuri spirale, motive grecești și meandre, fie o coroană de frunze de laur. O placă de pește este aproape întotdeauna de asemenea ridicată deasupra nivelului mesei printr-un picior de piedestal. Plăcile de acest tip sunt cunoscute încă din vremea minoică (pre-greacă), dar nu au fost decorate cu pești până la sfârșitul secolului al V-lea î.Hr.

Placă de pește, decorată, sec. al V-lea î.Hr.

Plăcile de pește au fost produse pentru prima dată în Atena la sfârșitul celui de-al cincilea secol î.en. Aceste plăci de pești de pește sunt caracterizate de picturi cu pești ale căror corpuri sunt orientate spre marginea exterioară a plăcii. În Atena, placa a fost restrânsă la țesătura din lut roșu și la alunecarea neagră lucioasă, cu utilizări rare de suprapunere albă. Mai târziu, coloniștii greci italioti din sudul Italiei au început să producă mai multe plăci de pește mai colorate în Taranto (greacă "Taras"), Paestum (greacă "Poseidonia"), Capua (Etruscan "Capue") și Cumae . Plăcile de pește din Italia de Sud se caracterizează prin decorare în care burta de pește este orientată spre ceașca de sos din centrul plăcii.

Plăcile de pește pot fi clasificate de atelierele care le-au făcut. Mesele de pește au fost fabricate în cartierul Kerameikos din Atena, Grecia; Plăcile de pește de la Apulian au fost fabricate în diferite ateliere din Taranto (Taras) pe "călcâiul cizmei" din Italia; Plăcile de pește de campanian provin din regiunea Golful Napoli, Italia (au fost realizate în Capua și Cumae (Kyme); Materialele Paestan au fost fabricate în Paestum (Poseidonia), la sud de Salerno, Italia (acestea sunt singurele plăci de pește semnate de artiști, provenind din atelierele Python și Asteas). Plăcile de pește erau fabricate în aproape toate manufacturile ceramice din sudul Italiei, cu excepția celor din Lucania (în Golful Taranto, "arcul bocancii" din Italia). Pentru ilustrațiile plăcilor de pește realizate pe aceste material ceramice s-au folosit desene dupa natură.

Placă de pește, decorată, 380-375 î.Hr.

Toate plăcile de pește sunt obiecte roșii, ceea ce înseamnă că creaturile sunt lăsate în rezervă, în timp ce corpul vasului este în mare parte vopsit în glazură neagră. Apoi s-au aplicat glazuri diluate și spurapuse accente cu culoarea albă. Uneori, în exemplele din sudul Italiei, paleta este mărită pentru a include și tonuri extinse de culoare roșie, roz și galbenă. Această tehnică policromă, cu propriul său claroscur se numește "sovradipinto". Multe dintre creaturile figurate pre-evidențiază arta trompe l'oeil caracteristică picturii și mozaicurilor greco-romane de mai târziu, găsite la Pompei și în alte stațiuni romane din Magna Graecia (Italia de sud-vorbitoare de limba greacă).

Unii susțin că plăcile de pește care erau decorate cu imagini de fructe de mare nu se utilizau current, ci erau ținute, pentru evenimente speciale. Cele mai multe dintre ele, totuși, au fost găsite în contexte mortuare, astfel încât s-ar putea presupune că imaginile peștilor ar putea reprezenta ofertele simbolice pentru cei morți. Pe de altă parte, aceste plăci ar putea fi, la fel de bine, obiecte care erau folosite în mod obișnuit printre cei vii, plasați în morminte pentru ca decedatul să continue să-l folosească. În orice caz, mărimea mică a acestor plăci nu ar putea să le permită în mod realist unele dintre animalele acvatice mari, iar decorarea trebuie așadar considerată o compoziție artistică sau simbolică, mai degrabă decât imagini cu scop culinar efectiv..

În mitologia greacă, alaiul peștilor o înconjoară pe Afrodita la bine și la rău. Peștele e element tradițional în religia mozaică, însoțind sărbătorile anului și sfințenia shabatului. Este, deasemenea, încărcat de semnificații morale și simbolice în accepția creștină, devenind emblematic. Ca semn zodiacal, cei doi pești înotând în direcții opuse  exprimă dualitatea și echilibrul contrariilor, lăsând loc și interpretărilor filozofice.

Teracota în formă de pește, sec.VI î.Hr., perioadă arhaică, cultură greaca, Corint

În Egiptul antic, perechea de pești  era considerată  o imagine sfântă, simbolizând apele  aducătoare de viață și belșug ale Nilului.

Teracota în formă de pește, Egipt, epoca târzie a bronzului, ca. 1600 î.Hr.

Ceramica a fost produsă de vechii egipteni de la începutul perioadei timpurii. Reprezintă un important record și o sursă de analiză pentru înțelegere, care variază de la perioadele arhaice, până în perioada relativ recentă, ceramica din perioada dinastică nefiind atât de interesanată. Studiul olăritului și fragmentele de ceramică au contribuit enorm la studiul tuturor epocii istoriei egiptene, dar în special în perioadele pre-dinastice.

Vechii egipteni au folosit ceramica pentru înmormântare, pentru a conține acele părți interioare ale corpului care au fost îndepărtate înainte de îmbălsămare. Patru vase, care erau uneori depuse la corpul mumiei, ce conțineau stomacul, inima și plămânii, ficatul și intestinele mai mici. Acestea erau în general făcute din piatră, dar uneori și din ceramică. Ceramica a fost folosită în același mod în care folosim recipiente moderne de bucătărie sau de plastic.

Studiul ceramicii a fost de asemenea foarte important în studierea dezvoltării comerțului regional. Astăzi găsim din ce în ce mai multe dovezi ale influenței Egiptului în multe regiuni. De exemplu, site-urile pre-dinastice din regiunea palestiniană au produs ceramică din nămol de Nil și, prin urmare, suntem capabili să urmărim comerțul și așezările egiptene. În plus, știința arheologică modernă a oferit noi instrumente pentru a analiza conținutul de ceramică, oferindu-ne astfel o perspectivă asupra utilizării diferitelor articole de ceramică.

Ceramica din Egiptul pre-dinastic era adesea de o calitate surprinzător de fină. Ceramica din acea perioada a fost făcută fără ajutorul unei roți de olar și, de obicei, femeia lucra ceramica.

Roata olarului s-a inventat în Egipt, în Vechiul Regat. La început, acest dispozitiv a fost o placă turnantă simplă, dar mai târziu a evoluat într-o roată adevărată a olarului, necesitând o pregătire mai bună a lutului și mai mult control în timpul tragerii. Trebuie remarcat faptul că aceste roți ale olarului au fost rotite cu mâna și că varietatea de roată nu a fost dezvoltată până în perioadele persane sau ptolemeice, deși există unele dezacorduri între egiptologi în această privință.

Teracota în formă de pește, Egipt, Regatul mijlociu, 1880-1550 î.Hr.

Amuletă pește, Egipt, Bronz, Theba, Perioadă ptolemeică, sec.IV, î.Hr.

Frescă cu pești, mormânt egiptean din Luxor, 3000 î.Hr.

Frescă cu pești, gradină egiptean din Luxor, 3000 î.Hr.

O farfurie antică egipteană din sticlă, sub forma unui pește tilapian, simbol al fertilității și învierii, 3000 î.Hr.

O paletă antică egipteană Nagada, perioada predinastica, 4000-3000 î.Hr.

Paletă în formă de pește Egipt 3650-3300 î.Hr.Paletele de piatră dură folosită pentru măcinat malachitul (minereu de cupru verde) pentru vopselele de ochi (farduri)

Recipient de sticlă pictată în formă de pește, cultura Amarna, Egipt, sec 18 î.Hr.

Capela Mormântului lui Nebamun din Theba, Egipt a 18 -a dinastie, cca. 1500 î.Hr.

Placi din palatul lui Ramesses al II-lea; "Pește într-un canal"

Pictura fresca, din Pompei

Casa lui Faun Mozaic din Pompei,

Mozaic roman din Tunisia

Mozaic cu pești, Roma, sec. I d.Hr.

Mosaicul din Thysdrus

Mozaic cu pești, Roma, sec. I d.Hr.

Mozaic cu pești, Roma, sec. I d.Hr.

Romanii, in antichitate, nu par a fi fost consumatori regulat de pește, daca ne luam dupa cum se reflectate în citatul din Ovidius:

„Peștele înoată, fără teama de a fi prins de oamenii din vremea aceea, și stridiile erau în siguranță în cochiliile lor.“ (Fasti, 6, 173-4, Publius Ovidius Naso)

În timpul Republicii prezența peștilor în regimul alimentar al romanilor a fost, practic, limitat la populațiile situate în apropierea zonelor maritime sau râuri, cu toate acestea, o schimbare, distinctă în dieta marii părti a populației, intervine datorită influenței culturii grecești, ca urmare a expansiunii Romei asupra Greciei.

Consumul de pește la acel moment a înregistrat în Apologia o expozie, despre care poetul Quinto Ennio a scris între al treilea și al doilea secol o lucrare în versuri, de gastronomie, care enumeră câteva specii marine care au fost apreciate în timpul său.

Schimbarea la putere, a motivat influența greacă, care va suferi un impuls în secolul al doilea î.Hr., și va fi mai vizibilă printre cei bogați în celebrarea sărbătorilor lor, cu toate acestea, cea mai mare parte a populației a continuat să se hrănească în primul rând cu carne dar cu timpul, prin faptul că care era mai accesibil și la prețuri accesibile, au început să ia și pește, în special sărat sau conservat, pentru că era ieftin, pentru contribuția sa de proteine, în imposibilitatea de a achiziționa carnea care se vindea la prețul său mai scump.

Pictură romana, o scenă la pescuit

Cu toate aceste la sfârșitul Imperiului prețul de pește a fost scump. În 301 d. C., potrivit Edictul lui Diocletian, o livră de pește proaspăt de mare, de înaltă calitate, costa 24 pence, in timp ce o livră de carne de vită, miel sau capră, costa opt pence.

Pentru a se remarca în fața oaspeților, gazdele făceau tot posibilul să cumpere pește la orice preț, chiar dacă costurile erau nejustificate. „Vreau să găzdui astăzi oamenii in casa mea cu rază lungă, pentru a avea impresia că înoată în abundență. Vino și grăbeștete, nu trebuie să aștepte atunci când sosește bucătarul;. mă duc acum la piață, pentru a cumpăra tot peștele să aveți cu orice preț. " (Plaut Pseudolus, 168)

Pentru scriitori ca Ovidius, care au dorit să evidențieze excesele prezentului, contrastând cu simplitatea trecutului, consumul de pește a fost un exemplu de disiparea curentă și dărnicie. Peștele a fost tipic de un timp de lux, nu a avut nimic de-a face cu dieta vegetariană și ancestrală simplă, care corespundea cu corectitudinea morală și cu virtutea. Peștele imens plătit a câștigat dezaprobarea multor romani conservatori. Apuleius povestește în Metamorfoze cum un primar responsabil de monitorizarea prețurilor pieței, l-a pus pe Lucio sa cumpere pentru cina pește, pentru a pedepsi vânzătorului.

„Sunt responsabil de secțiunea de provizii, eu sunt primar. Dacă ceva e fantezie, vei judeca.

Vă mulțumesc: am asigurat suficient cina mea cu achiziționarea de pește. Dar Pythias a văzut coșul și se agită pentru a vedea mai bine de peștele:

Cum întrebare- „Cât or fi costat aceste anșoa? Acesta ma costat locul de muncă, „Eu zic să le ia de pe negustor de pește douăzeci de sicli de argint."

„Mă auzi, prinde-mă de braț și, ferindu-te du-te înapoi în piață.“? Ce mi-ai stricat aici, acest echilibru „Eu iau de la un bătrân sărac, așezat într-un colt, si imediat primarul cu prerogativele sale spune., incepand cu cea mai mare grosolănie „, spune el acum fără considerare pentru proprii săi prieteni și, în general, pentru orice străin, ai pus un preț ridicat la pește și, cu costul ridicat al produse alimentare, reducí acest oraș, crema din Tesalia, la statutul de deșert sau de vârf solitar. Dar acest lucru nu se va întâmpla o să-ți arăt, cum sub administrația mea, aceste practici trebuie să fie reprimate fără scrupule " . cer golirea la pământ a coșului, si trimite ofițerul său pentru a călca în picioare peștișorii și i-a strivit pe toți până la ultimul, apoi, mulțumit de severitatea lui, prietenul meu Pythias mi-a spus afară. „Dragă Lucio, sunt de acord pentru a da o lecție acestui om bătrân si sărac“." (Metamorfoze, I, 24-25)

Vas cu pești, mozaic roman,Lod, Israel

Existența unor iazuri mici sau fântâni cu triclinia (cantine) sugerează că au fost construite pentru a adăuga o senzație plăcută în timpul mesei, ca murmurul fluxului de apă să fie auzit și peștii văzuti înotand prin adăugarea culoarilor mediului lor specific. De aceea sunt reprezentări frecvente ale divinităților acvatice cu specimene ale faunei marine îmbinate cu elemente funcționale și decorative.

Mozaicul roman din Muzeul Britanic

Detaliu pictura romană, Casa de los Castos Amantes

Coș cu pești, Mozaicul din Susa, Tunez

Univers marin, Mozaicul din Quasr, Libia

Dumnezeul oceanelor, mozaicul din Villa de Materno, Carranque, Toledo

Mozaicul roman din Utica

Scriitorii creștini în dorința lor de a critica excesele și luxul societății Imperiului Roman au ocărât Consumul de pește adus din locuri îndepărtate pentru că îmbuibarea și încurajarea acestei ar putea provoca boli.

„Antiphanes, Delos medic, a spus că una dintre cauzele boliilor ar fi fost această mare varietate de alimente; nemulțumit de acest adevăr milita pentru îngrijirea dietei, fiind îngrijorat cu privire la importul de produse alimentare din străinătate.

Mă simt cuprins de milă pentru această boală, dar lor nu le e rușine să sărbătorească lăcomia lor. Preocuparea lor se concentrează asupra lui Morays strâmtoarea Siciliei bogata în țipari, Melos în barbun Esciato din Cape Peloro în crustacee, stridii în Abydos; nu neglijează nici anșoa și să caute pectineros de Metimna și calcan de Attica, sturzi Dafne, smochine negre colorate de persani nefericit venite din Grecia, prin cinci milioane de oameni. “ (Clement, “Pedagogul”, II.1)

Peștele a fost un simbol păgân al fertilității și a prosperității pe care creștinii l-au adoptat mai târziu. Aceștia par să fi preferat să consume mai mult pește decât carne în timpul sărbătorilor, în timpul întâlnirilor lor, probabil pentru că în conformitate cu anumite convingeri, produsele alimentare de la mare au simbolizat sărăcia, spre deosebire de locuri cu obiceiuri care simbolizau bogăția.

În picturile creștinismului timpuriu, datate în secolele al III-lea și al IV-lea, pictorii Bizantului, au decorat catacombele romane și pereții primelor biserici sub forma de mozaic. Apar primele stilizări în cadrul reprezentării temelor din Noul Testament. Astfel, Hristos este reprezentat ca un păstor, ceea ce amintește de reprezentarea zeului Hermes; învierea este simbolizată prin reprezentarea poveștii din Vechiul Testament a profetului Iona care scapă din peștele care îl înghițise.

Simbolul de peștelui este una veche în creștinism, reprezentând pe Isus și pe urmașii săi. Isus i-a spus lui Petru: „Eu vă voi face pescari de oameni“ (Matei 04:19). Dar peștele printr-un acrostih a devenit un simbol. De asemenea este Iisus însuși. Simbolul ICHTHUS a ajutat la identificarea reciprocă a creștinilor ca și credincioși.

Doi pești și o ancoră, Catacomba Domitillia din Roma

Pește și pâine, Catacomba Callistus din Roma

Iona și balena din Jami 'al-tawarikh (circa 1400)

Iona și balena, din istoria lumii ilustrată de Rashid al Din, Iran,

Iona și balena, din Coran

Iona și balena, din Biblia ilustrată

Oricum, peștii devin o parte importantă din subiectele pictorilor  specializați  în natura statică. Inspirată din operele antichității clasice, „moda” revine foarte prezentă prin secolele XVII și  XVIII, mai cu seamă în Țările de Jos și Neapole, puternic legată de preocupările maritime ale locuitorilor și de gusturile bugheziei avide de subiecte lumești…Imagini fluide, ritmuri subtile, elemente inserate firesc în natură, creativitate poetică, spiritualitate și elemente de vis sau de legendă – le regăsim în operele multor artiști plastici contemporani.care dezvoltă acest subiect.

Relief cu pești, Basilica San Marco, Sec. XI

Stemă cu pești, Bologna, 1322

Pești în fum, Tacuinum sanitates, miniatura, sec.XIV

Natura statică cu pești, Vicenzo Campi, 1590

Fata cu pești, Vicenzo Campi, 1595

Natură statică cu scrumbie, Georg Flegel, 1635

Natură statică cu pește, Pieter Claesz, 1636

Crist in casa Martei si Mariei, Diego Velasquez, 1618

Compoziție cu pești, Giuseppe Recco, 1650

Piața de pește, Diego Velasquez, 1618

Compoziție cu pești, Willem Claes Heda,1860

Natura statică, Willem Claes Heda,1860

Pești pe mal, Georgio Liberale da Udine, 1866

Compoziție cu pești, Eugené Delacroix, 1860

Păstrăvul, Gustave Courbet, 1873

Telefon, sardele fripte și sfârșitul lui septembrie, Salvador Dali, 1939

Moment în apă, Tal Coat, 1946

Suprarealistul, Victor Brauner, 1947

De la stilul figurativ sau pur  decorativ care preia uneori splendoarea orientală și până la abstractul expresionist sau surealismul îndrăzneț, cele mai multe lucrări  „cu pești” sunt nelipsite de poezie discretă sau exuberantă. Tăcerea legendară a apelor adânci contrastează discursului plastic policrom și bogăției imaginative a pictorilor contemporani.

Ritm marin, Jackson Pollok, 1950

Peștele magic, Paul Klee, 1920

Pești în curcubeu, Andy Warhol,1985

Pești în serial, Andy Warhol, 1983

I.2 SIMBOLISTICA

Cuvântul grecesc pentru pești este "ichthys". Încă din secolul I, creștinii au făcut un acrostic din acest cuvânt: Iesus Christos Theou Yios Soter, adică Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul. Peștele are o mulțime de alte denumiri teologice, deoarece Hristos a hrănit pe cei 5000 de oameni cu 2 pești și 5 pâini (o masă sărbătorilor creștine este pregatita cu dragoste, in amintirea minunii petrecute) și a numit discipolii săi "pescari de oameni". Botezul cu apă, practicat prin imersiune în biserica timpurie, a creat o paralelă între pești și convertiți. Teologul secolului al XX-lea, Tertulian, a spus astfel: "noi, micii pesti, dupa imaginea Ichtilor nostri, Iisus Hristos, se nasc în apă".

Ca urmare, peștele, spre deosebire de cruce, a atras puțină suspiciune, făcându-l un simbol perfect secret pentru credincioșii persecutați. Când au fost amenințați de romani în primele secole după Hristos, creștinii au folosit locurile de întâlnire pentru mărturiile de pește și pentru mormintele sau pentru a distinge prietenii de dușmani. Conform unei povestiri antice, atunci când un creștin a întâlnit un străin pe drum, creștinul a tras uneori un singur arc al conturului simplu de pește în murdărie. Dacă străinul a atras celălalt arc, ambii credincioși știau că sunt în companie bună.

Criticii simbolului peștilor îl consideră, fie ca un totenism lipicios, fie subliniază faptul că peștii încă mai poartă amintirea din zilele în care păgânii au folosit-o pentru a reprezenta fertilitatea sau, mai precis, organele de reproducere feminine. Nici un simbol nu înseamnă același lucru pentru toți oamenii în orice moment. Acei creștini timpurii au reușit să transforme un simbol deja puternic demonstrand o creativitate interpretativă, nu ignoranță sau tendința de sincretism.

Peștii, insectele, reptilele, animalele și păsările apar în simbolismul religios al tuturor națiunilor, deoarece formele și obiceiurile acestor creaturi și mediul în care trăiesc ele le asociază cu diverse puteri generative și germinative ale naturii, care erau considerate dovada omniprezentei divine. Filosofii și oamenii de știintă care și-au dat seama că viața își are originea în apă, și de aceea au ales peștele drept simbolul germenului de viața. Faptul ca peștele este prolific face asemanarea și mai aptă. Deoarece preoții din vremuri străvechi nu aveau instrumentele necesare pentru a analiza spermatozoizii, ei au ajuns la concluzia ca acestia se aseamănă cu peștii.

Peștii erau sacri pentru greci și romani fiind asociați cu venerarea Afroditei. O supraviețuire interesantă a unui ritual păgân este mâncatul de peste vinerea. „Freya”, cea după care a fost numită ziua de vineri, era zeița Venus a scandinavilor, iar această zi era sacră pentru multe națiuni care considerau că această zeiță este Zeița frumuseții și a fecundității. Această analogie leagă peștele de misterul de procreare. Urmașii profetului Mohamed considerau că ziua de vineri este sacră.

Drept consecința unei teorii conform căreia originea omului provine din apă, peștii fiind considerați progenituri ale familiei umane. Acest lucru a dat naștere faptului că caldeenii, fenicienii și brahmanii au început să venereze peștii. Indienii americani credeau că apele lacurilor, râurilor și oceanelor erau locuite de un popor misterios numit "indienii apelor".

Peștele era folosit și ca emblema a damnării, dar printre chinezi acesta simboliza multumirea și norocul, peștii apăreau pe multe dintre monedele lor. În momentul în care Typhon sau Set, divinitățile malefice egiptene, au împărțit trupul zeului Osiris în 14 părți, o parte a fost aruncată în apa Nilului unde, potrivit lui Plutarh, a fost devorată de trei pești: lepidot, phagrus și oxyrynchus. Din acest motiv egiptenii nu mănâncă carnea acestor pești crezând că, dacă ar mânca, ar fi ca și cum ar fi gustat din carnea Zeului lor.

Folosit ca un simbol al răului peștele reprezintă pământul (natura inferioară a omului) și mormântul (mormântul misterelor). Astfel, Iona a stat trei zile în burtă unui pește imens. Mai mulți preoti ai bisericilor timpurii erau de părere că balena ce l-a înghițit pe Iona simbolizează pe Dumnezeu Tatal, iar când a fost aruncat din belșugul peștelui, a fost acceptat de Dumnezeu în natura Sa până când Iona a ajuns într-un loc sigur. Povestea lui Iona este de fapt o legendă a inițierii în mistere și peste tot ce reprezintă profunzimea ignoranței care pune mâna pe oamenii care sunt aruncați în apă (apa simbolizeaza aici energia). Obiceiul de a construi o navă în formă de pește sau de pasăre a fost foarte răspândită în timpurile stravechi și aceasta ar fi putut da naștere la o astfel de poveste și poate că Iona urma să fie luat pe navă și dus în port. Datorită formei navei, acesta a fost numit peștele cel mare.

CAPITOLUL II

ELEMENTE ALE LIMBAJULUI PLASTIC

II.1 Compoziția este termenul folosit pentru a descrie aranjamentul elementelor vizuale într-o pictură sau intr-o altă opera de artă. Elementele limbajului plastic – linia, forma, culoarea, valoarea, textura, forma și spațiul – sunt organizate sau compuse conform principiilor artei – echilibru, contrast, accent, mișcare, model, ritm, unitate / varietate – și alte elemente ale compoziției, pentru a da structura picturii și a transmite intenția artistului.

Compoziția este diferită de subiectul unei picturi. Fiecare pictura, fie ea abstractă sau figurativă, indiferent de subiectul ei, are o compoziție. Compoziția bună este esențială pentru succesul unei picturi. Efectuată cu succes, compoziția bună atrage privitorul și apoi mișcă ochiul privitorului pe întreaga pictură, astfel încât totul să fie preluat, rezolvând în cele din urmă subiectul principal al picturii.

În notele sale despre un zugrav, Henri Matisse a definit-o astfel: "Compoziția este arta aranjării într-o manieră decorativă a diverselor elemente la comanda pictorului pentru a-și exprima sentimentele".

Elementele de compunere în artă sunt folosite pentru aranjarea sau organizarea componentelor vizuale într-un mod plăcut artistului și privitorului. Ele contribuie la structura layout-ului tabloului și la modul în care este prezentat subiectul. Ele pot, de asemenea, să încurajeze sau să conducă ochiul privitorului să rătăcească în jurul întregii picturi, să ia totul și să se întoarcă în cele din urmă să se odihnească în punctul focal.

În arta occidentală elementele de compoziție sunt în general considerate a fi:

Unitatea: toate părțile componente ale compoziției se simt ca și cum ar fi asociate, sau se simte ceva blocat, în mod ciudat, în afara locului?

Balanța: Echilibrul este sensul că pictura "se simte bine" și nu este mai grea pe o parte. Având un aranjament simetric se adaugă un sentiment de calm, în timp ce un aranjament asimetric creează un sentiment mai dinamic. Un tablou care nu este echilibrat creează un sentiment de neliniște.

Mișcarea: Există multe moduri de a da un sens mișcării într-o pictură, cum ar fi aranjarea obiectelor, poziția cifrelor, fluxul unui râu. Se pot utiliza linii de conducere pentru a îndrepta ochiul privitorului spre și în jurul centrului de interes al picturii. Linii de conducere pot fi linii reale, cum ar fi linii de gard sau cale ferată, sau pot fi linii implicite, cum ar fi un rând de arbori sau curba de pietre sau cercuri.

Ritmul: În același mod în care se face muzica, o piesă de artă poate avea un ritm sau o mișcare de bază, care să determine ochiul să vadă opera de artă într-un anumit ritm. Se caută să se asocieze toate formele subțiri, mari, pătrate, triunghiuri etc. și culori repetate in modeleu.

Accentul: În cele din urmă, ochiul privitorului dorește să se odihnească pe "cel mai important" lucru sau pe punctul focal, de interes al picturii, altfel ochiul se simte pierdut, rătăcind în spațiu.

Contrastul: Picturile cu contrast ridicat – diferențele puternice dintre lumină și întuneric, de exemplu – au o simțire diferită de picturile cu contrast minim în lumină și întuneric, cum ar fi seria Nocturnelor lui Whistler. În plus față de lumină și întuneric, contrastul poate fi diferențiat prin formă, culoare, dimensiune, textură, tip de linie etc.

Modulul: repetarea regulată a liniilor, formelor, culorilor sau valorilor dintr-o compoziție.

Proporția: lucrurile se potrivesc împreună și se raportează reciproc în ceea ce privește mărimea și scara; Fie mari sau mici, în apropiere sau îndepărtate.

Elementele și principiile artei sunt temelia limbii pe care o folosim pentru a vorbi despre artă. Elementele artei sunt instrumentele vizuale pe care artistul le folosește pentru a crea o compoziție.

Artistul decide ce principii artistice vrea să folosească într-o pictură. În timp ce un artist ar putea să nu folosească toate principiile intr-o singură lucrare, dar principiile sunt interconectate, iar folosirea uneia va depinde adesea de alta. De exemplu, atunci când creați accentul, artistul ar putea să folosească și contrastul sau invers. În general, este de acord că o pictura reușită este unificată, având în același timp o varietate creată de zone de contrast și accent; Este echilibrat vizual; Și mișcă ochiul privitorului în jurul compoziției. Astfel, un principiu al artei poate influența efectul și impactul alteia.

Principiile artei

Balanța se referă la greutatea vizuală a elementelor din compoziție. Este un sens că pictura se simte stabilă și "se simte bine". Dezechilibrul provoacă un sentiment de disconfort în privitor.

Balanța poate fi realizată în 3 moduri diferite:

Simetria, în care ambele părți ale unei compoziții au aceleași elemente în aceeași poziție, ca și în oglindă, sau cele două fețe ale unei fețe.

Asimetrie, în care compoziția este echilibrată datorită contrastului oricărui element al artei. De exemplu, un cerc mare pe o parte a unei compoziții ar putea fi echilibrat de un mic pătrat de cealaltă parte.

Simetria radială, în care elementele sunt distanțate în mod egal în jurul unui punct central, ca și în spițele care ies din butucul unei pneuri de bicicletă.

Contrastul este diferența dintre elementele artistice dintr-o compoziție, astfel încât fiecare element să devină mai puternic față de celălalt. Atunci când sunt plasate unul lângă celălalt, elementele contrastante comandă atenția spectatorului. Zonele de contrast se numără printre primele locuri pe care le atrage ochiul privitorului. Contrastul poate fi realizat prin juxtapunerea oricăror elemente ale limbajului plastic. Spațiul negativ / pozitiv este un exemplu de contrast. Culorile complementare plasate unul lângă celălalt reprezintă un exemplu de contrast. Clar obscur este un exemplu de contrast.

Accentul este atunci când artistul creează o zonă a compoziției dominantă din punct de vedere vizual și comanda atenția spectatorului. Acest lucru este adesea realizat prin contrast.

Mișcarea este rezultatul utilizării elementelor de limbaj, astfel încât acestea să miște ochiul privitorului în jurul și în interiorul imaginii. Sentimentul de mișcare poate fi creat de linii diagonale sau curbe, fie reale, fie implicite, prin margini, prin iluzia spațiului, prin repetare, prin marcarea energetică.

Modelul este repetarea uniformă a oricăror elemente de limbaj sau a oricărei combinații a acestora. Orice poate fi transformat într-un model prin repetare. Unele modele clasice sunt spirale, grile, țesături.

Ritmul este creat de mișcarea implicată prin repetarea elementelor de limbaj într-un mod neuniform, dar organizat. Este legat de ritmul muzicii. Spre deosebire de model, care necesită consistență, ritmul se bazează pe varietate.

Unitatea / Varietatea se crează pentru ca pictura să fie unificată astfel încat toate elementele se potrivesc impreuna confortabil. Prea multă unitate creează monotonie, prea multă varietate creează haos. Este nevoie de ambele.

În mod ideal, zonele de interes din compoziție trebuie să fie alăturate locurilor de pauză pentru ca ochiul să se poată odihni.

II.2. Punctul Plastic

Se știe că linia, punctul, forma și culoarea nu sunt numai simple elemente ale limbajului plastic ci reprezinta învelișul material al gândirii artistice a copiilor.

Linia, punctul, forma si culoarea reprezinta elementele unui limbaj metaforic, induc asociatii, provoaca ecouri si atitudini estetice. Forta expresiei unui  semn plastic depinde de relatiile acestuia cu alte elemente din cadrul compozitiei plastice. Aceste relatii dintre semnele plastice prin limbajul lor specific definesc expresia compozitiei. Familiarizarea treptata a copiilor cu unele elemente de limbaj plastic este principalul mijloc de formare a viitoarei lor culturi artistice, si prin aceasta , de realizare a educatiei lor estetice.

Punctul, cel mai simplu element de limbaj plastic, alături de linie și formă au fost, la începutul manifestării plastice multimilenare a omului, cele mai simple și directe mijloace de comunicare vizuală, imaginile pictate sau cioplite ale preistoriei fiind rezultatul spiritual al adaptării omului la condițiile naturale.

În pictură, punctul rezultat din simplul contact al unui instrument cu suportul devine material cu o anumită marime.

Noțiunea de "punct"poate căpăta multiple înțelesuri datorită diversității domeniilor în care el este utilizat:

·        în accepție geometrică, punctul este figura geometrică care nu are nici o dimensiune; paradoxal însa are toate dimensiunile numai în acest ultim rol este mijloc de expresie vizuală, element de limbaj;

·        în pictură, în grafică, în sculptură etc., punctul este pata, amprenta sau tușa minusculă, exact cât poate fi urma cea mai mică a instrumentului cu care se lucrează (pensulă, pix,pană);

·        punctul se poate constitui prin repetare în forme abstracte sau figurale, poate câpata aspect structural sau numai ornamental, decorativ;

·        in asociere cu linia și pata (el însuși devenind uneori pată) punctul capată noi valențe expresive printre care și una spațială, adică sugerează apropieri și depărtării, a plinului sau a golului, etc.;

Efectul spațial al punctului se realizează prin diferentieri de:

v    marime -se împarte în cinci categorii: foarte mică, mică,medie, mare și foarte mare ;

v    distanța – mai aglomerate sau mai dispersate;

v    strălucire – viu colorate sau grizate;

v    luminozitate – luminoase sau degradate;

v    sens – dispuse drept sau curb, orizontal sau oblic etc.;

Efectul de spațialitate al punctului l-am mărit prin aplicarea contrastului cald-rece. Pentru a sugera acest efect am asociat marimile mici cu cromatica rece și cele mari și foarte mari cu cea caldă. Sugerarea efectului greu-usor al punctului prin culoare am făcut-o prin plasarea culorilor deschise (ușoare) sus și a celor închise (grele) jos.

Metode de obtinere a diferitelor puncte:

În artele plastice, punctul se obține prin procedee tehnice diverse:

Pulverizarea constă în împrăștierea pe suport a culorii în stare lichidă, cu ajutorul pulverizatorului, stropii rezultați se prezintă sub formă de puncte fine, de dimensiuni apropiate.

Stropirea poate fi efectuată cu diverse instrumente: stilou, pensulă, periuță etc. punctele efectuate pot fi diferite ca formă si mărime. În ambele cazuri, suportul poate fi umed sau uscat.

CAPITOLUL III

FORMELE ȘI CONFIGURAȚIILE PLASTICE DIN CREAȚIA PERSONALĂ

III.1 Documentarea. Am parcurs inițial o etapă de documentare la tema, după care am realizat o serie de schițe, trecând prin mai multe faze de ebose până la final.

Mi-am concentat atenția asupra structurilor compoziționale utilizând secțiunea de aur în plasarea elementelor.

Compoziție cu pești, Schița 1

Compoziție cu pești, Schița 2

III.2 Compoziția plastică

Am pornit de la studiul elementelor geometrice prin care mi-am creat liniile de forța în lucrări și prin care am încercat să evidențiez traseele compoziției dinamice, centrul de interes și compoziția cromatică.

LUCRAREA NR.1

Compoziție dinamică deschisă cu două centre de inters, realizată în gama cromatică complementară cald-rece, cu dominantă rece

LUCRAREA NR.2

Compoziție dinamică deschisă cu trei centre de inters, realizată în gama cromatică complementară

cald-rece, cu dominantă rece, organizata pe spirala parabolică

LUCRAREA NR.3

Compoziție dinamică deschisă cu trei centre de inters, realizată în gama cromatică complementară

cald-rece, cu dominantă rece, organizata pe spirala armonică logaritm

LUCRAREA NR.4

Compoziție dinamică deschisă cu mai multe centre de inters, realizată în gama cromatică complementară orange-albastru, cu dominantă caldă, organizata pe spirala parabolică si dreptunghiul dinamic Phi

LUCRAREA NR.5

Compoziție dinamică înschisă cu un centru de inters, realizată în gama cromatică complementară

cald-rece, cu dominantă rece, organizata pe sectiunea de aur, dreptunghiul dinamic Phi (nr. aur 1,61)

LUCRAREA NR.6

Compoziție dinamică înschisă cu un două centre de inters, realizată în gama cromatică complementară

cald-rece, cu dominantă caldă, organizata pe sectiunea de aur, dreptunghiul dinamic Phi (nr. aur 1,61)

LUCRAREA NR.7

Compoziție dinamică deschisă cu mai multe centre de inters, realizată în armonii cromatice obtinute prin amestec de 6 culori galben-rosu-orange-violet-albastru-verde, cu dominantă caldă, organizata pe spirala parabolică si dreptunghiul dinamic Phi

LUCRAREA NR.8

Compoziție dinamică deschisă cu două centre de inters, realizată în gama cromatică complementară a culorilor de ordin 2, galben-verde (GVe) –violet –rosu (Vi R), cu dominantă rece, organizata pe dreptunghiul dinamic Phi.

III.3 Cromatica

Am folosit paleta cromatica tanand cont de teoriile cromatice, in principal a lui Johannes Itten.

Teoria culorilor am aplicat-o tinand cont de urmatoarele principii, de elementele esențiale. Culoarea este o proprietate a luminii. Obiectele nu au culori proprii, ele reflectă doar o anumită lungime de undă din spectrul culorilor. (De exemplu, un obiect albastru absoarbe toate lungimile de undă, exceptand albastru. Lungimile de undă rămase ne intră în ochii și acesta este ceea ce vedem.) .Lumina este făcută din toate culorile.Albul reflectă toate lungimile de undă ale spectrului de culori. Negrul absoarbe toate lungimile de undă ale spectrului de culori.

Cercul cromatic a lui Itten

Culoarea este creată din lumina proiectată. Culoarea este creata din pigmenți. Culori Primare sunt: – Rosu, Galben si Albastru.

Amestecul culorilor complementare – opuse pe cedrcul de culori: Roșu-verde, Albastru-orange, Galben-Violet.Plasarea a 2 culori complementare alături creează o imagine mai strălucitoare • Amestecarea a 2 culori complementare creează gri neutru.

Culoarea este un produs al luminii. Culorile se schimbă cu lumina. Culorile sunt diferite în diferite momente ale zilei. Ne gândim la un obiect ca fiind de o anumită culoare. Cu toate acestea, obiectele isi schimba culoarea permanent odata cu lumina.

Sunt 3 proprietăți ale intensității valorii culorii, ale nuanței:

Proprietăți ale culorii: Nuanta- numele culorii. Exemplu: roz, cărămiziu, maroniu și purpuriu sunt toate o nuanță de roșu. Nu sunt multe nuante dar există multe culori. Aceeași nuanță sau culoare poate avea multe nume diferite, ca exemplu cel mai bun il reprezinta Cercul Cromatic cu douăsprezece pași a lui Johannes Itten.

Cercul cromatic reprezinta cea mai obișnuită organizare pentru relația dintre culorile de bază care provine de la începutul secolului al XVIII-lea. Culori secundare sunt amestecuri de culori primare. – Orange – Verde – Violet. Culorile terțiare sunt amestecuri de culori primare și secundare, cel mai elocvent exemplu il gasim in Roata de culori Munsell..

Roata de culori a lui Munsell

Alta proprietate a culorii o reprezinta Valuarea. Luminozitatea sau întunericul se obtine prin adăugarea unui alb su prin adăugarea de negru la o nuanță. Majoritatea oamenilor pot distinge cel puțin 40 de nuanțe și nuanțe de orice culoare. Normal diferența de culoare diferă. Nu toate culorile de pe roata de culori sunt afișate la aceeași valoare. Scara de valoare pentru albastru, gri și galben cu pași vizați egali.

Când se lucreaza cu vopsea se poate subția culoare prin adăugarea unui mediu. Se puteți modifica și valoarea amestecând nuanțe. Valoarea, la fel ca culoarea, este modificată de împrejurimile sale. Aceeași culoare va părea că va schimba valoarea, în funcție de culoarea din jur.

Intensitatea este o alta proprietate a culorii.Iintensitatea culorii se pioate traduce ca luminozitatea unei culori (numită și cromă sau saturație). Există 2 moduri de scădere a intensității: se amestecă cu gri sau se amestecă cu complementara ei.

III.4 Tehnica de lucru

Pentru un pictor nou sau neexperimentat, decizia cu privire la ce fel de culoare să fie folosită este una importantă. Majoritatea vor fi de a decide între două tipuri de culori: Ulei sau acrilic.

Vopselele pe bază de ulei, care sunt fabricate cu semințe de in sau alte tipuri de uleiuri, au fost folosite de sute de ani de artiști renumiți din întreaga lume. Uleiurile oferă culori vibrante și amestecări subtile. Acrilice, alcătuite din polimeri sintetici, sunt verii lor mai noi folosiți de pictori în epoca modernă.

Practic vorbind, cea mai mare diferenta dintre vopselele de ulei si acrilice este timpul de uscare. Unele uleiuri pot dura zile sau săptămâni pentru a se usca complet, în timp ce acrilicii pot fi uscați în câteva minute. Care e mai bun? Depinde de preferința individuală a pictorului și de ceea ce încearcă să realizeze cu munca lor.

DE CE AM ALES CULORILE DE ULEI

Pentru că imi place să amestec culorile pe paletă și pentru ca uleiurile se păstrează mult timp. Culorile de ulei au fost folosite de pictori în India și China cu secole în urmă și au devenit mediul preferat de alegere și de către pictorii europeni înainte și în timpul Renașterii.

Culorile de ulei au un miros distinct, puternic, care poate fi greu de suportat pentru unii. Cele două substanțe folosite pentru curățarea vopselelor de ulei – spirtoase minerale și terebentina – sunt ambele toxice. Fiecare dintre acestea are un miros distinct, de asemenea.

Soiurile moderne de vopsele de ulei sunt solubile în apă, ceea ce face posibilă curățarea lor cu apă și reducerea timpului de uscare.Cu toate acestea, va dura mult mai mult să se usuce decât vopselele acrilice.

Acrilele sunt realizate din pigment suspendat în emulsie de polimeri acrilici. Primii artiști celebri care foloseau acrilici au fost muraliștii mexicani din anii 1920 și 1930, inclusiv Diego Rivera. Acrilicii au devenit comercial disponibili în anii 1940 și 1950 și au fost populari cu pictorii americani de atunci, cum ar fi Andy Warhol și David Hockney.

Pictorii cărora le place să folosească un cuțit pentru a textura vopselele în lucrarea lor, găsesc idealurile de uscare rapidă a acrilicilor.

Vopselele acrilice sunt solubile în apă, dar nu trebuie lăsate impregnate în pensule prea mult timp; Ele devin rezistente la apă atunci când sunt uscate. Aceasta poate însemna o mizerie care nu poate fi curățate decât imediat după utilizare.

Dacă se acționează în timp ce vopseaua este încă umedă, pensulele și alte echipamente folosite cu acrilice pot fi curățate cu apă fierbinte. Și pentru artiștii care încă își experimentează stilul lor, acrilicele pot fi diluate cu apă pentru a produce un aspect foarte diferit, similar cu vopselele de acuarelă.

Însă timpul de uscare lung al uleiurilor oferă oportunități de amestecare a diferitelor culori care nu sunt disponibile atunci când se utilizează acrilici.

Acrilicile au mai puțini pigmenți decât uleiurile, astfel încât pictura în ulei va avea tendința de a avea culori mai vii după ce s-au uscat. Dar picturile în ulei au tendința de a deveni galbene cu vârsta și ar putea fi necesar să fie protejate de lumina directă a soarelui.

Toate culorilede ulei sunt foarte seducatoare, dar am început să lucrez cu câteva culori esențiale, care sa imi permita amestecul de culori complementare. Astfel am lucrat cu următoarele culori:

• roșu cadmiu (mediu) sau naftol roșu

• albastru de ftalo (ultramarin)

• galben cadmiu (mediu)

• orange cadmiu (mediu)

• violet cobalt

• verde smarald

• umbră arsă

umbră naturală

• alb de titan (opac)

• alb zinc (transparent)

Am lucrat cu pensule de mai multe dimensiuni și forme. Am dezvoltat o preferință pentru anumite dimensiuni și forme, precum și pentru tipul de păr. Am lucrat în principal cu patru dimensiuni de pensule cu fire de păr rigid si moi, cum ar fi un 5, 7, 8 și 12.

Am utilizat și cuțitul de paletă atât pentru amestec cât i pentru a așterne pe alocuri culoarea pe panză de in întinsă pe șasiu de lemn, dimensiuni 60×80 cm.

Mediile de ulei le-am amestecate cu vopsele de ulei pentru a modifica modul în care se manipulează, spre exemplu pentru a le face mai subțiri sau mai diluate. Uleiul de in rafinat este mediul cel mai frecvent utilizat, dar merită oferit o gamă de uleiuri chiar și ca începător, fiecare având proprietăți puțin diferite.

Solventul l-am utilizat pentru a dilua vopseaua pe bază de ulei (creând vopsea "slabă" pentru tehnica gras pe slab) și pentru a curăța cu ușurință pensulele. Pentru că am utilizat solvenți ai culorilor pe bază de ulei, m-am asigurat că spațiul de lucru este bine ventilat, chiar dacă este un soi cu miros slab. Nu am utilizat solvenți pentru picta ci doar pentru curatare, culoarea de ulei am amestecat-o cu mediu pentru a o subtia.

Deoarece solventul se evaporă rapid, înseamnă că vopseaua cu ulei se va usca mai repede decât atunci când se utilizează un mediu de ulei. De asemenea, "dizolvă" culoarea cu ușurință, ceea ce face ca vopseaua să iasă dintr-o pensulă mai rapid.

CONCLUZII

Lucrarea de Licență am structurat-o îmbinand două părți, una de documentare științifică și una de prezentare teoretică a creației personale.

Lucrarea se intitulează Compoziții cu pești și are o extensie de 77 de pagini, o introducere, un cuprins format din 3 capitole, concluzie, bibliografie care citează 60 de titluri bibliografice, figuri și anexe, în care sunt cuprinse fotografiile lucrărilor practice originale.

Subiectul ales, Compoziții cu pești, l-am tratat în această lucrare de licență, inspirat fiind de pictorul contemporan Samy Briss, căruia i-am admirat lucările expuse într-o galerie de Arta din Paris, ce aveau ca temă centrală peștele figurat ca simbol și de poezia latină, de versurile poetului Publius Ovidius Naso, patronul spiritual al Universității “Ovidius” din Constanta, în care peștii, întreg universul marin, este subiect predilect care înfrumusețează opera literară, în integralitatea ei.

Peștii, universul marin, au fost motiv de inspirație, a tuturor creatorilor începând din antichitatea egipteană, greacă și romană, în epoca creștinismului timpuriu până la cele mai noi curente și tendințe din arta contemporană. Pornind inițial, dintr-o dorința de a amplifica simțul gastronomic, obiectele, vasele, recipientele, destinate bucătăriei, erau pictate, gravate cu diferite specii de pești, sau viețuitoare ale mărilor și oceanelor: caracatițe, sepii, alge, etc. sau luau forma acestora, la propriu. Astfel au circulat mai ales în Egipt și Grecia Antică multe vase în formă de pește, care stimulau apetitul. Tot în aceste culturi simbolul peștelui era sacru, astfel au fost modelate amulete de protecție, dar și cu scop de fertilitate.

Roma Antică, preia “moda” venită din Orient și din sudul mediteraneean schimbând treptat gustul localnicilor -edictul dat de Dioclețian fiind important, în acest sens- așa cum reiese din versurile poeților latini și mai ales ale lui Ovidius, care clarifica faptul că romanii, nu se prea atingeau de pește, fiind mari consumatori de carne și vin. Deci și Roma preia în toate decorațiunile pornind de la vase până la arta monumentală în toate formele: sticlă, teracotă, bronz, mozaic, pictură, frescă, tema peștelui, ca temă de bază.

Epoca creștinismului timpuriu ridică peștele la simbol de recunoaștere a lui Iisus Hristos, conferindu-i cel mai înalt nivel de percepție și reprezentare, în acrostih.

Tema se păstrează continuând abordarea ei cu mare frecvența de către mulți artiști de toate genurile din: Evul Mediu, Renaștere, baroc, clasicism, impresionism, suprarealism, expresionism și prezintă interes în curentele și tendințele artei moderne și contemporane.

Elementele limbajului plastic: stucturile compoziționale, punctul, cromatica le-am aplicat în conformitate cu legile geometriei, ale secțiunii de aur, ale armoniei și ale cromatologiei. Am realizat opt lucrari de pictură, în tehnica uleiului pe pânză, în game cromatice ale contrastului cald-rece, compoziții libere deschise, majoritatea, cu dominantă cromatică rece sau caldă având ca subiect peștele.

Având în vedere cele relatate mai sus mi-am conceput lucrarea scrisă ca suport al demersului teoretic și practic în trei mari capitol intitulate astfel:

Capitolul I Tema peștilor în pictură și simbolistica lor;

Capitolul II Elemente ale limbajului plastic;

Capitolul III Formele și configurațiile plastice din creația personală;

În capitolul trei am prezentat aprecieri teoretice ale demersul practic pe care l-am urmat în realizarea lucrărilor de licență, pornind de la documentație, schițe, modele, naturalizări, trecând de la stadiu de ebosă la lucrarile finite. În acest capitol am vorbit și despre tehnica specifică de lucru, ulei pe pânză. Pornind de la studiul peștilor, ca sursa de inspirație, am realizat o serie de schițe, care s-au concretizat în 6 Compoziții dinamice închise sau deschise, în dominantă caldă sau rece cu mai multe centre de interes, ce conduc atenția privitorului către interiorul sau exteriorul spațiului plastic. Aceste compoziții le-am realizat în culoare cu ajutorul amestecurilor gamelor cromatice complementare, a contrastului complementar cald-rece, în tehnica culorilor de ulei pe pânză întinsă pe șasiu de lemn, dimensiune de 70×100 cm.

Lucrarea s-a încheiat cu o concluzie, o bibliografie și o anexa în care am prezentat prin imagini fotografice cele șase lucrări de pictură, realizate sub îndrumarea conf. univ. dr. Gheorghe Caruțiu.

Intentionez ca prin acestă lucrare de licență să finalizez o etapă dobândită în anii studiilor de licența și să pun un început bun dumului pe care îl voi parcurge în continuare, la studiile masterale. Abordarea acestui subiect l-am gândit și ca o posibilitate de dezvoltare în continuare la masterul Educația Vizuală prin Studiul Peisajului și Figurii, pe care îl pot urma la Constanța în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius”.

BIBLIOGRAFIE

Achiței, Gheorghe, Frumosul dincolo de artă, Editura Meridiane, București, 1982

Ailincai Cornel, 1982, Introducere in gramatica limbajului vizual, Ed. Dacia

Alain Boutot, 1996, Inventarea formelor, Ed. Nemira

Arnheim, Rudolf, Forta Centrului Vizual, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1995

Baltrusaitis, Jurgis, Formari, deformari, Ed.Meridiane, 1989

Bartos, Mihaly Jeno, Compoziția în pictură; Editura Polirom, 2009, Iași

Bazin Germain, Baroque and Rococo, 1964,  (originalul a fost publicat în franceză, fiind apoi retipărită în engleză ca Baroque and Rococo Art, 1974

Bazin Germain, Istoria avangardei in pictura, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1973

Berger, R , Descoperirea picturii,vol.I, II, III, Ed.Meridiane,1967

Berger, R, Mutatia semnelor, Ed.Meridiane,1978

Berger, Rene, Descoperirea picturii, Ed.Meridiane, 1967

Bernard, Edina,1905-1945. Arta Modernă, Edina Bernard; Traducere de Livia Szász, București, Editura Meridiane, 2000

Bîrzea, C., Arta și știința educației, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., Buc. 1995

Botez-Crainic, Adriana, Istoria Artelor Plastice. Vol. 1 si 2, București, Editura Didactică si R.A.,1994

Bouleau, Charles, Geometria secreta a pictorilor, Ed. Meridiane, 1979

Brion Marcel, Arta abstracta, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1972

Brion, M., Arta abstracta, Ed. Meridiane, 1972

Cennino Cennini, Tratatul de pictură, Ed. Meridiane, București, 1977

Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, vol. 1-3, Editura Artemis, București, 1994

Constantin, P., Culoare, artă, ambient, Editura Meridiane, București, 1979

Cristea, M., Metodica predării educației plastice în învățământul artistic, Buc., Corint, 2009

Demetrescu, Camilian, Culoarea. Suflet si retina, Ed. Meridiane, 1966

Dumitrescu, Zamfir, Structuri geometrice – structuri plastice, Ed. Meridiane, 1984

Eliade, Mircea, Imagini și simboluri, București, 1994.

Farthing, Stephen, Istoria artei de la pictura rupestă la arta urbană, Editura RAO, 2011, București

Focillon, Henri, Viata formelor si elogiul mainii, Ed. Meridiane, 1995

Ghitescu Gh., Leonardo da Vinci si civilizatia imaginii, Ed. Albatros, Buc., 1986

Hartmann, N., Estetica, Editura Univers, București, 1978

Hasan Yvonne, Paul Kle si pictura moderna, Ed. Meridiane, 1999

Hassan, Yvonne, Paul Klee si pictura moderna, Ed. Meridiane, 1999

Havel, Marc, Tehnica tabloului, Ed. Meridiane, 1980

Heidegger, Martin, Originea operei de arta, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2011

Hetzer Theodor, Venezianische Malerei. Stuttgart, 1985

Istrate Ion, Barocul literar românesc, Editura Minerva, 1982

Itten J., Kunst der farbe, Ed. Maier, Ravensberg, 1962

Jaffé David, McGrath Elizabeth, Ede Minna Moore, Rubens. A Master in the Making, Londra, National Gallery Company, 2005

Kitson Michael, The Age of Baroque – Epoca barocului, 1966

Klee, Felix, Paul Klee, Ed. Meridiane, 1988

Klee, Paul, Ecrits Sur L'art – Histoire Naturelle Infinie, Ed., Dessain et Tolra, 1977

Leger, F., Functii ale picturii, Ed. Meridiane, 1976

Longhi Roberto, Pittura veneziana, Florența, 1975

Lukács, Georg, Estetica,Traducere De Dieter Paul Fuhrmann, București, Editura Meridiane, 1974

Martin John Rupert, Baroque – Un studiu amănunțit, 1977

Mazilu Dan Horia Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, , Editura Minerva, 1976

Mazilu Dan Horia, Literatura română barocă în context european, Editura Minerva, 1996

Michel, Meslin, Știința religiilor, București, 1993. Mureșan, Pavel, Culoarea în viața noastră, Editura Ceres, București, 1987

Mihăilescu, D., Limbajul culorilor și formelor, Editura Științifică, București, 1980

Nadeije Laneyrie-Dagen, Pictura, secrete si dezvaluiri, Grupul Editorial RAO, 2010

Rudolf Arnheim, Arta si perceptia vizuala, Ed. Meridiane, 1979

Rudolf Arnheim, Forta centrului vizual, Ed. Meridiane, 1995

Rusu, Liviu, Eseu asupra creației artistice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003

Shepherd Rowena& Rupert 1000 de simboluri – semnificația formelor în artă și mitologie“, Editura Aquila. 2007

Șușală Ion, Culoarea cea de toate zilele. Chișinău, "Lumina", 1993

Șușală, Dictionar de Arta. Termeni de atelier. Ed. Sigma, 1993

Susana Partsch, Paul Klee, Album Tachen, 2003

Tatarkiewicz, W., Istoria celor șase noțiuni, Editura Meridiane, București, 1986

Tietze H., Tintoretto,Londra, 1948

Tudor, D. (coordonator), Enciclopedia civilizației romane, București, 1982.

Venturi Adolfo, Storia dell'arte italiana. Milano, 1902-1929

Wölfflin Heinrich, Renaissance and Baroque (Retipărită în 1984, după originalul publicat în germană în 1888), 1964

Pellicer, Daniel; Williams, Gordon, Minimal covers of the Archimedean Tilings, 2012

Kovic, Jurij, Symmetry-type graphs of Platonic and Archimedean solids, 2011

Sommerville, Duncan MacLaren Young, An Introduction to the Geometry of n Dimensions. Dover Publications.1958

Boardman, John, The History of Greek Vases, 2014

Kunisch, Norbert, Fischteller, Griechische, Natur und Bild, Berlin, 1989

Carrasco, Adolfo, Egea, La poesía gastronómica Latina, Ed.Perez, Madrid, 2016'

Clement Alexandrinul, Scrieri, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1982

https://en.wikipedia.org/wiki/Euclidean_tilings_by_convex_regular_polygons

http://acum.tv/articol/54737/

http://www.jesuswalk.com/christian-symbols/fish.htm

http://www.timesofisrael.com/in-tourist-friendly-ashdod-where-the-coastline-has-witnessed-israels-history-since-jonah/

http://leonardrutgers.nl/jona-in-de-walvis/

http://wwwscriblets-bleets.blogspot.ro/2012/03/jonah-and-whale.html

http://wwwscriblets-bleets.blogspot.ro/2012/03/jonah-and-whale.html

Pestele, puternic simbol spiritual

https://g1b2i3.files.wordpress.com/2010/06/victor-brauner-suprarealistul1.jpg

https://en.wikipedia.org/wiki/Euclidean_tilings_by_convex_regular_polygons

LUCRAREA NR.1

LUCRAREA NR.2

LUCRAREA NR.3

LUCRAREA NR.4

LUCRAREA NR.5

LUCRAREA NR.6

LUCRAREA NR.7

LUCRAREA NR.8