Cultura viței de vie și turismul viticol în aria geografică Panciu- [305081]

[anonimizat]: Absolvent: [anonimizat] S. DIANA-CRISTINA

BUCUREȘTI

2016

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………………………………pag.1

Capitolul I POZIȚIA GEOGRAFICĂ A ARIEI DE STUDIU……………………………….pag.3

Poziția geografică a județului Vrancea…………………………………………………..pag.3

Poziția geografică a orașului Panciu și favorabilitatea în dezvoltarea turistică……………………………………………………………………………………………….pag.4

Legătura cu ariile invecinate……………………………………………………..pag.5

[anonimizat]………………………………………………………………….pag.7

Capitolul III CONDIȚIILE NATURALE NECESARE DEZVOLTĂRII VIȚEI DE VIE………………………………………………………………………………………pag.13

3.1. Relieful……………………………………………………………………….pag.13

3.2 Rețea hidrografică………………………………………………………….….pag.13

3.3 Clima………………………………………………………………………….pag.16

3.4 Vegetația……………………………………………………………………..pag.18

3.5 Soluri…………………………………………………………………………pag.19

Capitolul IV CULTURA VIȚEI DE VIE……………………………………………..pag.21

4.1 Din punct de vedere alimentar………………………………………………..pag.21

4.2 Din punct de vedere terapeutic………………………………………………pag.22

4.3 Din punct de vedere cosmetic…………………………………..……………pag.22

4.4Păstrarea peste iarnă a strugurilor ………………………………………..…..pag.23

4.4.1 Struguri în stare proaspătă…………………………………………pag.23

4.4.2 Struguri stafidiți……………………………………….……………pag.24

4.4.3Struguri confiați…………………………………………….……….pag.24

4.5 Obținerea preparatelor din struguri…………………………………….…….pag.24

4.6 Degustarea vinurilor……………………………………………………………pag.25

4.7 Calendarul principalelor lucrări viticole………………………………….….pag.26

4.8 Reguli de servire ale vinului și asocierea lor cu mâncarea……………..……pag.29

Capitolul V METODE DE FOLOSIRE A TERENULUI ȘI EVOLUȚIA ACESTUIA…………………………………………………………………………………pag.31

5.1 Considerații generale despre schimburile intervenite în forma de proprietate a terenurilor…………………………………………………………………………………..pag.33

5.2 Prezentarea podgoriilor………………………………………………………….pag.35

5.3 Suprafața viticolă……………………………………………………………….pag.36

5.4 Producția de struguri……………………………………………………………pag.38

5.5 Soiurile cultivate în podgoriile vrâncene……………………………………..pag.42

5.6 Particularitățile vinurilor………………………………………………………pag.43

Capitolul VI TURISMUL VITICOL ÎN ARIA GEOGRAFICĂ PANCIU…………..pag.45

6.1 Drumul vinului în Vrancea……………………………………………………pag.45

6.2 Influența viticulturii asupra bisericii…………………………………………..pag.54

6.3Soiuri recunoscute și medaliate produse la Casa Panciu………………….…..pag.55

6.4Festivalul vinului la Panciu…………………………………………………………………..pag.60

6.5 Factorii restrictivi asupra desfășurării turismului…………………………….pag.61

6.6 Factorii accesibili ……………………………………………………….……pag.62

Concluzii…………………………………………………………………………….…..pag.62

Bibliografie……………………………………………………………………………….pag.63

INTRODUCERE

Am ales aceast titlu pentru lucrarea de licență „Cultura viței de vie și turismul viticol în aria geografică Panciu-restrictivitate și accesibilitate” în primul rând dintr-un motiv subiectiv, pentru că sunt născută în aceste locuri și în al doilea rând pentru că port cu mândrie pe mâna stângă un semn din naștere în formă de strugure.

Lucrarea de față își propune să prezinte modul prin care Panciu, un oraș mic cu o populație de numai 9824 locuitori în anul 2016, a devenit o locație cu renume.

Vreau să vin în ajutorul tuturor turiștilor care vor să viziteze orașul, cramele și hrubele(mai ales în perioada toamnei),arhitectura specifică bisericilor sau tuturor celor care vor doar să afle mai multe detalii despre zonă.

Capitolul 1 prezintă localizarea județului Vrancea, orașului Panciu, dar și legătura cu ariile învecinate.

Panciu sau „Orașul dintre vii” a trecut prin numeroase încercări de-a lungul timpul și a avut o istorie zbuciumată.Orașul și-a pus „temelie de zid” în urma incendiului din anul 1869 când a ars din temelii „Panciu din lemn”, în urma bombardamentelor germane din vara anului 1917 a fost foarte afectat, iar cel mai cumplit a fost devastatorul cutremur din 10 noiembrie 1940 când a fost distrus în totalitate,dar orașul a renăscut din propria-i cenușă de fiecare dată.Despre istorie este vorba în ce-al de-al doilea capitol al acestei lucrări, despre ocupația de bază a păncenilor din cele mai vechi timpuri, dar și despre mărturiile arheologice ce atestă cultura viței de vie încă din neolitic.

Capitolul 3 este compus din factorii naturali (relief, climă, hidrologie, sol, vegetație)ce au susținut apariția viței de vie în această zonă de la baza subcarpaților.

Capitolul 4 este unul foarte complex în ansamblu, dar am abodat doar o mică parte din potențialul total al său precum lucrările anuale ce sunt executate dar și că strugurii pot fi folosiți în diverese domenii, altele decât fabricarea vinurilor.

În penultimul capitol am surprins evoluția terenului agricol, dar și producția și soiurile cultivate în zonă. Acesta înfățișează situația recentă a viticulturii județului Vrancea, comparativ cu anul 1989, în condițiile schimbărilor intervenite în forma de proprietate asupra terenurilor viticole și a problemelor economico-sociale.

Ultimul capitol prezintă potențialul turistic al zonei cu evenimentele ce se desfășoară pe parcursul anului, elementele restrictive, dar și accesibile pentru turismul viticol.De asemenea am întocmit un circuit turistic în localitățile-centre viticole importante în care se găsesc crame unde se pot face degustări, tururi printre produsele de aur ale viticulturii vrâncene.

CAPITOLUL I

POZIȚIA GEOGRAFICĂ A ARIEI DE STUDIU

1.1 .Poziția geografică a județului Vrancea

Fig.1.1 Așezarea pe hartă a județului Vrancea și a orașului Panciu

Sursa:arhiva proprie

Județul Vrancea este așezat la curbura Carpaților și cuprinde în limitele sale străvechea “Țară a Vrancei” de la care și-a luat numele. Vrancea constituie legătura dintre Carpații Răsăriteni și Sudici, dintre Câmpia Siretului și Câmpia Dunării; politico-administrativ se află la întâlnirea provinciilor istorice Moldova, Țara Românească și Transilvania; spiritual – artistic se întâlnește cu zonele etno- folclorice ale Râmnicului, Țara Bârsei și Valea Trotușului.

Despre aceste meleaguri, marele geograf vrâncean Simion Mehedinți afirmă că “regiunea dintre Munții Vrancei și cotul Dunării la Galați e pământul cel mai însemnat pentru viața statului nostru, iar cine privește harta României vede că aici e vadul cel mare al apelor și șleaul cel mare al drumurilor ce ne îndreaptă de la Cetatea Carpaților spre Marea Neagră”.

1.2Poziția geografică a ariei de studiu

Fig.1.2 Așezarea pe hartă a orașului Panciu

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Panciu#/media/File:Panciu_judetul_Vrancea.jpg

Teritoriul ocupat de podgoria Panciu este situat în sectorul piemontan din exteriorul Carpaților de Curbură și a Subcarpaților Vranceni, dintre Putna și Siret, la o altitudine medie de 250 m. Cuprinsă între Valea Trotușului, în partea nordică și Valea Putnei în partea sudică, suprafața podgoriei apare sub forma unei fâșii cu lățime medie de 8 km (cu variații între 2-14 km) și pe o lungime aeriană de aproximativ 35 km.

Datorită localizării sale între cele două văi, Podgoria Panciu reprezintă axa nordică a podgoriilor vrâncene și face legătura cu unitățile viticole ale Podișului Moldovenesc.

Matematic, podgoria Panciu este străbătută de paralelele de 45° 50ˮ și 46° 06ˮ latitudine

nordică și meridianele de 27° 03ˮ si 27° 15ˮ longitudine estică, astfel se află în plina zonă temperată, cu un grad accentuat de continentalism.

De mare importanță pentru podgorie este poziția sa în imediata apropiere a marilor artere de circulație națională și europeană – E 85, la care se adaugă o rețea de drumuri rutiere modernizate sau în stadiu de modernizare, ce deservesc întregul teritoriu viticol, respectiv calea ferată (din care se desprinde linia secundară de 18 km ce unesc orasele Panciu și Mărășești), artere care facilitează distribuția produselor podgoriei către beneficiarii interni si externi.

În componența podgoriei Panciu exista trei centre viticole: Panciu,Țifești și Păunești.

Centrul viticol Panciu,împreuna cu teritoriile localităților Crucea de Jos și Crucea de Sus, a constituit vatra inițială a podgoriei. În decursul timpului, plantațiile s-au extins pe tot cuprinsul platoului piemontan dintre Șușița și Zăbrăuți, cuprinzând in alcătuirea sa și plantațiile de pe teritoriu satelor Neicu, Străoane, Văleni, Satu Nou, Dumbrava, Mănăstioara, Ciolănești, Fitionești. Din suprafața agricolă a acestui centru, viticultura ocupă 30-60%.

Centrul viticol Țifești, situat in partea sudică a podgoriei Panciu, cuprinde plantațiile dintre Șușița și Putna. În componența centrului, se disting satele: Țifești, Sârbi, Clipicești, Vitănești, Oleșești și Bătinești. În tot acest spațiu,plantațiile viticole dețin 30-40%.

Centrul viticol Păunești este situat la nord de orasul Panciu, amplasat pe piemontul dintre Râurile Zăbrăuți si Trotuș. În cadrul centrului se disting plaiurile Movilița, Păunești, Pufești, Ruginești, Diocheți, Trotușanu, ce dețin o pondere a culturii viței-de-vie cuprinsă între 15-40% din suprafața agricolă.

Legatura cu ariile învecinate

Situată la răscrucea celor trei mari regiuni Moldova , Transilvania și Muntenia, prin Vrancea se realizează legăturile cele mai importante, mai ales între sudul și nordul României.

Legăturile cu ariile învecinate se realizează pe drumurile naționale, județene, dar și forestiere. Drumul Național DN2D Focșani – Lepșa – Târgu Secuiesc, cel mai important drum național ce străbate Munții Vrancei, face legătura cu Depresiunea Brașov. Drumul național DN2L face legătura între Focșani- Soveja, în timp ce drumul județean DJ 205D străbate valea Zăbalei către amonte până la Brădăcești. Drumurile forestiere din Munții Vrancei fac legătura acestora cu Munții Buzăului în sud- vest, către Covasna în Vest și spre județul Bacău în Nord.

Partea Estică este reprezentată de Dealurile Înalte prin care se face legătura cu zona de câmpie a Vrancei, pe drumul național DN2M Focșani – Andreiașu – Nereju și pe drumul județean DJ 205 L Grumaz-Vrancioaia-Paulesti-Negrilesti-Soveja.

CAPITOLUL II

VITICULTURA, FUNDAMENTUL ECONOMIEI VRAÂNCENE DIN CELE MAI VECHI TIMPURI

„La români, viticultura, care a fot tot timpul o ocupație de bază , demonstrează , încă o dată, continuitatea noastră milenară in spațiul carpato-danubiano-pontic, unitatea și diversitatea culturii materiale și spirituale a poporului nostru, gândirea lui tehnică și geniul său artistic, contribuția lui la dezvoltarea culturii europene.

Vechimea acestei îndeletniciri se perde în negura vremurilor, fosilele găsite dovedind că vița sălbatică(vitis vinifera silvestris) din care s-a selecționat mai târziu vița roditoare (vitis vinifera sativa) a existat pe strămoșeștile meleaguri încă de la începutul erei terțiare.

De aceea, istoria cultivării viței de vie pe plaiurile noastre constituie un argument în plus al permanenței și continuității noastre, așa cum afirmă istoricul nostru Bogdan Petriceicu Hașdeu cu peste un secol în urma: „Românii au fost pururi, fără nici o întrerupere, o națiune viti-vinicolă”.

Numeroasele descoperiri arheologice, între care cele de la Cetățenii din Vale, Fitionești, Histria, Mangalia, Urechești,Cândești etc, atestă cultura viței de vie încă din neolitic.„

Podgoria Panciu a fost și va rămâne o atracție permanentă pentru cei dornici să cunoască frumusețile, bogățiile și vestigiile acestor locuri.

Pe suprafața actuală a podgoriei s-au descoperit numeroase mărturii arheologice care atestă existența unei comunități și activități omenești din timpuri îndepărtate. Unelte cioplite în piatră descoperite la Mănăstioara, Țifești și Vitănești, comune aflate în proximitatea orașului Panciu constituie dovezi clare care demonstrează că spațiul zonei viticole actuale a fost locuit din paleoliticul superior.

Descoperiri neolitice din mileniul al IV-lea î. Hr. aparținând culturii Criș au fost identificate în satul Muncelu din comuna Străoane, constând în fragmente ceramice decorate cu motive in basorelief.

Au fost descoperite mărturii neolitice asociate culturii Cucuțeni din mileniile III-II î. Hr.-locuințe cu un amplu inventar de unelte gospodărești (topoare,cuțite,sape) și resturi de ceramică pictate tricromatic, cu caneluri, cu un efect artistic deosebit.

În mileniul al II-lea î. Hr., cunoscut drept ʺepoca bronzuluiʺ, caracteristică pentru actualul teritoriu al podgoriei este cultura Monteoru, în faza de mijloc și faza de tranziție spre prima epocă a fierului atestată prin obiectele găsite datorită săpăturilor arheologice efectuate în 16 locații. Remarcabile sunt piesele de podoabă, căni și pahare din ceramică cu ornamentații realizate prin incizie sau relief, cești cu una sau doua torți supraînălțate.

În satul Sârbi (component al comunei Țifești), cercetările arheologice au scos la suprafață obiecte care aparțin primei epoci a fierului, precum și din a doua epocă au fost descoperite nouă locuințe de suprafață cu pereți din nuiele,acoperite cu un amestec din lut și paie. Piesele gospodărești de inventar însumează vase-borcan, decorate cu brăduți, fructiere executate cu roată rapidă, cațui dacici (vechi candele) cu două sau patru torți, afumători.

Dintre așezămintele descoperite, cele de la Diocheți Mănăstioara și Ruginești erau fortificate în mod natural și grupate într-un spațiu restrâns; se presupune că fortificația de la Mănăstioara ar fi antica Palada.

Descoperirile monetare și de podoabe de pe actualul teritoriu al zonei viticole Panciu sunt, de asemenea, mărturii din secolul al IV-lea î. Hr. până la începutul secolului I d.Hr. Tezaurele de la Răcoasa și Clipicești conțin 12 tetradrahme thasiene, o fibula, un colier format din 7 inele, trei tăblițe din argint care sunt încadrate cronologic între secolele II-I î.Hr, iar tezaurul de la Mănăstioara cuprinde 74 de monede datate din perioada 145 î.Hr. și 16 d. Hr. La acestea se adaugă cele 13 drahme din argint dyrrachiene descoperite la Panciu, cronologic datate în prima jumatate a primului secol î. Hr., de pe vremea marelui rege dac Burebista-ʺcel dintăi și cel mai mare dintre regii din Tracia și stăpânitor al tuturor ținuturilor de dincolo și dincoace de Dunăre.ʺ

Vestigiile culturii carpice, identificate pe teritoriul podgoriei, au fost sub formă de locuințe făcute din chirpici și lemn, având în apropiere lor și necropole, în care s-au găsit numeroase podoabe (perle de coral și calcedoniu, aduse probabil de triburile sarmatice, cercei, coliere de sticlă, lapislazuri, inele și brățări din argint și bronz), ustensile casnice, fragmente dintr-o țesatură cusută cu fir de aur, ornamentarea acestora fiind realizată în tehnica filigranului.

Bravul neam dacic din actuala Moldova, care nu a intrat sub jurisdicția efectivă a Imperiului Roman, continuând să existe precum daci liberi, avea ca principale ocupații păstoritul și agricultura.

Pentru a confirma vechimea cultivării viței de vie pe actualul teritoriul ocupat de podgoria Panciu, o importanță deosebită o reprezintă fragmentul de vas carpic, găsit în localitatea Pădureni, care este ornamentat cu o coardă de viță de vie cu doi struguri stilizați.

În mileniul întai, populația autohtonă a continuat sa trăiască, practicând aceleași activități, iar descoperirile catalogate din secolele IV-XI certifică continuitatea și permanența populației locale.

Descoperirile arheologice de la Crucea de Sus, Crucea de Jos, Neicu, Satu Nou (localitați componente ale orașului Panciu) și Țifești demonstrează că aceste așezări menționate documentar în secolele XVI-XVII au apărut și s-au dezvoltat într-o zonă permanent locuită din vechi timpuri. Obiectele găsite confirmă în mod cert existența și continuitatea culturii viței de vie în acest teritoriu.

În ciuda faptului că viile din podgoria Panciu au o veche tradiție, primele atestări cunoscute despre plantațiile viticole apar abia la mijlocul mileniului 2. În cea de-a doua călătorie întreprinsă în Moldova, Georg von Reichersterffer, emisar al lui Ferdinand de Habsburg pe lângă domnitorul Petru Rareș (1527-1583; 1541-1546) face trimitere în raportul său și la întinsele plantații de vii existente în zonă, cunoscută în acea perioadă sub denumirea de ˮpodgoria Crucilorˮ.

ˮPodgoria Crucilorˮ era constituită din satele Crucea de Sus și Crucea de Jos și a fost menționată la 20 iulie 1589 într-un document emis de Petru Voievod către Bucium, mare vornic din Țara de Jos, prin care îl oferă ˮstăpânire pe viile de Cruce, ce au fost domneștiˮ. Prin această relatare se întărește certitudinea că satul și podgoria Crucea erau mult mai vechi decât din secolul al XVI-lea, precum și că principala îndeletnicire era cultivarea viței de vie.

De asemenea, este necesară relatarea arhiepiscopului de Marcianopole Marco Bandini din ˮCodex Bandinusˮ, care relatând despre viile existente în Moldova de Jos, zonă în care se află teritoriul actual al podgoriei, afirma:ˮ…toată partea meridională a acestei provincii produce atât de mult vin încât în timpul culesului se vinde vadra cu 4 parale, iar în timpul iernii cu 6 sau 7ˮ.

Primele atestări scrise, referitoare la viile aflate în localitățile ce astăzi compun podgoria Panciu, apar abia spre sfârșitul secolului al XVI-lea, într-un document emis în anul 1589, în timpul domniei lui Petru Șchiopu, care îi transmitea marelui vornic al Țării de Jos, pe nume Bucium, posesiunea asupra viilor domnești de la Cruce (vechea denumire a podgoriei Panciu).

Treptat, documentele menționează prezența viilor și în alte localități ale podgoriei actuale.

Astfel, tot la finele secolului al XVI-lea, în 1592, sunt menționate și viile din localitatea Sârbi, cumpărate de Starostele de Putna, din timpul domniei lui Petru Cazacu.

La 10 octombrie 1616, voievodul Moldovei, Radu Mihnea, declara starostelui de la Putna,

pe baza actelor de la Ieremia Movilă, Ștefan Tomșa și Petru Șchiopu, că mai multe moșii din ˮ Focșani, Podu Roșu, Sârbi cu vii și vaduri de moară în Putna, care mi-au fost prădate de leșiˮ.

În secolul al XVII-lea, dintre localitățile aflate în zonă, cea care se afirmă mai mult este Crucea. Actele scrise în această perioadă demonstrează că localitatea era cea mai însemnată podgorie. Evoluția așezării a fost datorată pe de o parte vieții ei economice înfloritoare, iar pe altă parte dispariția târgului Putna și dezvoltarea orașului Focșani.

Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea atestările documentare referitoare la viile de pe teritoriul dintre Râurile Putna și Trotuș sunt tot mai numeroase, în special viile de la Clipicești, Păunești, Țifești, Ciolănești care fac parte din actuala podgorie.

Călătorii străini care au peregrinat pe aceste teritorii evidențiază în notările lor suprafețele întinse plantate cu viță de vie. Astfel, căpitanul croat Radisitz, descriind Principatele Române pe temeiul ridicărilor topografice austrice din 1789, spune că ˮîn regiunea deluroasă și domoală dintre văile Putnei și Șușiței, depărtare drum de un ceas și jumătate una de alta, se cultivă mult vița de vieˮ.

De pe aceste meleaguri s-au ridicat numeroși dregători, precum Enache, mare paharnic. Aici, se presupune, că își are originile familia Costineștilor, dacă se acceptă ipoteza că Drăguțul Bogdan, care deținea vii și pământuri la Crucea de Jos și Sârbi, era bunicul cronicarului moldovean Miron Costin(1663-1691).

Tot pe aceste tărâmuri, avea vii cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745), fost spătar și hatman al Moldovei sub domnia lui Dimitrie Cantemir, apoi vornic al Țării de Jos sub conducerea lui Grigore al II-lea Ghica.

Printre marii proprietari din podgorie se mai numărau familiile Dabija, care deținea mai multe sate din Ținutul Putnei, Cantacuzino, care avea posesiuni la Crucea de Jos, Sturza, stăpân la Crucea de Sus, Balș care deținea două proprietăți la târgul de la Cruce.

Domnii Țării Moldovei și ai Munteniei, dețineau mari suprafețe de vii în podgorie: Matei Basarab, domnitorul Țării Românești între anii 1632-1654, ctitorul mănăstirii Soveja, cumpăra la Străoane, la 29 mai 1646, trei pogoane de vie; Eustație Dabija, domnul Moldovei(1611-1665), cel care a introdus ˮpogonăritulˮ (dări asupra viei), era stăpân peste mari suprafețe de vii de la Sârbi și Oleșești, Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei(1653-1658), achiziționa, la 18 mai 1655 o vie la Crucea de Jos, iar Ion Teodor Callimachi(1758-1761) era proprietar asupra mai multor vii la Crucea de Sus.

Proprietatea bisericii nu poate lipsi din podgoria Panciu, astfel că episcopiile de Roman și Rădăuți și până la schiturile din Putna, dețineau aici vii pe suprafețe întinse. Spre exemplificare, Episcopia Romanului avea vii la Crucea și la Țifești.

După aceste relatări, se observă, că în podgoria Panciu, unde vinul era bun și se producea în cantități mari, au pătruns reprezentanții tuturor păturilor sociale din Țara Moldovei,de la domnitorii țărilor românești și ierarhii bisericii, până la negustori, meșteșugari, boieri mari și mici și alți orășeni.

Apariția și dezvoltarea târgului cu denumirea actuală constituie o ipoteză controversată. Unele opinii sunt de părere că orășelul Panciu s-a constituit la începutul secolului al XIX-lea, după anul 1825 (C.Bobulescu); alții susțin că încă din perioada 1794-1799 au apărut primele dughene ale târgului Panciu, care s-a denumit astfel de la numele nugustorilor așezați aici (C.Giurascu). Alți istorici susțin că: ˮla 1798, târgul era deja constituit, având o oarecare vechime, din moment ce exista o biserică și un cimitir,o anumită activitate economică specifică,administrație proprieˮ (Untaru). Același istoric menționează că ˮnumele târgului Panciu este consemnat pentru prima oară, într-un act din 25 decembrie 1798ʺ.

În 1818, ʺCondiva visteriei Moldoveiʺ, creată pentru a servi drept document de bază la perceperea taxelor și impozitelor, târgul Panciu era împărțit între Mănăstirea Bogdana și răzeși.

Situată la intersecția drumurilor, podgoria Panciu nu a fost exclusă din calea evenimentelor istorice. Vechile drumuri medievale care asigurau legătura între Moldova și Țara Românească, Transilvania și Dobrogea treceau prin acest târg. Tot pe aceste meleaguri, treceau numeroși domnitori cu oștile lor pentru a fi înscăunați la Iași sau cei care abdicau sau părăseau scaunul domnesc.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului următor, numeroase războaie dintre otomani, Imperiul Habsburgic și Imperiul Țarist au produs multe distrugeri pentru zona de podgorie.

În documentul ˮLucrări statistice din Moldovaˮ, realizat în 1861, se prezintă o imagine reală referitoare la situația viticulturii din această podgorie la jumătatea secolului al XIX-lea, se menționează ca suprafețele ocupate cu cultura viței de vie ocupau la vremea aceea 2870 hectare, respectiv 14% din suprafața viticolă totală a Moldovei, evaluată atunci la 20274 ha.

Suprafețele ocupate cu vița de vie din satele podgoriei Panciu au avut parte de un proces de dezvoltare rapid, datorat cerințelor sporite de vin, atât pentru piața internă, cât și peste hotare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, evoluția se întrerupe, ca urmare a apariției în ținut a filoxerei, oficial constatată în 1890.

În perioada 1900-1903, refacerea plantațiilor distruse de filoxeră se desfășoară într-un ritm alert și se amplifică până la declanșarea primului război mondial, fără însă să reușească să țină pasul cu pagubele produse de filoxeră și de procesul de îmbătrânire a butucilor de vie.

Procesul de refacere a constat cu înființarea unei pepiniere particulare la Vărsătură (podgoria Odobești) și pepiniera de stat de la Petrești-Focșani, la care s-au adăugat vițele aduse din străinătate, în special din Franța și Algeria, care au contribuit într-o mare măsură la reînnoirea plantațiilor.

În locul vechilor sortimente tradiționale, caracteristice fiind soiurile Galbena si Plăvaie, s-au plantat atât soiuri autohtone, cât și străine, altoite pe portaltoi americani, realizându-se un întreg mozaic de soiuri în plantațiile cele noi.

În anii 1913-1914, podgoriei Panciu s-a confruntat cu altă calamitate – mana (Plasmopara viticola), care a provocat daune foarte mari, datorită faptului că la momentul respectiv nu erau cunoscute mijloacele de tratament.

CAPITOLUL III

CONDIȚIILE NATURALE DE DEZVOLTARE A VIȚEI DE VIE

3.1Relieful

Cea mai mare zonă viticolă din România este reprezentată de zona piemontană situată între râurile Râmnicul Sărat și Trotuș, precum și între dealurile subcarpatice și zona de câmpie, concentrând circa 9% din suprafața viilor pe rod (aproape 15% din suprafața viilor altoite) și un procentaj însemnat din producția totală de vinuri a țării. În acest bazin viticol, frecvența viilor înregistrează o medie generală de 40.6% din terenul agricol.

Culmile dealurilor din partea estică și sud-estică se racordează cu câmpurile dintre văile Trotușului și Râmnicului Sărat prin intermediul unor povârnișuri prelungi, slab înclinate către est și sud-est (1-9°). Povârnișurile compun un glacis de piemont pe o întindere de aproximativ 83 km face racordarea între dealurile subcarpatice și Câmpia Română.

Relieful podgoriei Panciu se dispune în două subunități piemontane: Câmpia piemontană înaltă, desfășurată între altitudinile de 350 m în partea vestică și 150 m în partea estică și Câmpia Piemontană joasă extinsă până în lunca Siretului, cuprinsă între circa 125 m și 65 m altitudine și o lățime de 3 km; cele două câmpii alcătuiesc domeniul de maximă devoltare și favorabilitate a viticulturii. Prin adâncirea puternică a văilor care parcurg regiunea în depozitele piemontului: loessoide, nisipuri s-au creat versanți secundari cu expoziții spre sud și nord, cu înclinări accentuate, favorabili pentru cultura viței de vie.

Rețeaua hidrografică

Fig.3.1 Harta hidrografică a județului Vrancea

Sursă-Arhiva proprie

Relieful din zona subcarpatică vrânceană este fragmentat de două tipuri de râuri. Râurile mari, alohtone, care izvorăsc din regiunea de munte și doar traversează această unitate de relie,cu un regim de scurgere bine format, astfel încât aportul de ape din regiunea subcarpatică nu le modifică substanțial parametrii hidrologici formați în cursul superior. Acestea sunt: Putna, Milcovul și Șușița. În al doilea caz, sunt râurile autohtone cu bazinete extinse integral sau în cea mai mare parte în zona subcarpatică. În această categorie sunt incluse: Zăbrăuți, Râmna cu afluentul Oreavu, Carecna, Coțatcu, afluent al Râmnicului Sărat.

Direcția cursurilor este predominant nord-vest, sud-est. Densitatea medie a rețelei hidrografice din întreaga regiune este de 0,4-0,5 km/km²; datorită gradului mare de fragmentare a reliefului a reliefului a rezultat o accentuare a pantelor care determină o replică rapidă a bazinetelor hidrografice la topirea zăpezilor și la ploile torențiale, în condițiile unor soluri care au o structură predominant argiloasă. Drept consecință, viiturile se formează rapid și sunt de scurtă durată, dar cu putere și amplitudine mare de eroziune și transport.

Din analiza debitelor hidrografice medii zilnice, se remarcă existența unei perioade cu ape mari,rezultate din topirea zăpezilor în lunile februarie și martie și a uneia în intervalul cuprins între aprilie-iunie provenite din ploile de primăvară și vară.

Urmează perioada apelor mici de vară-toamnă, când se înregistrează cel mai mic volum al scurgerii și perioada de la sfârșitul toamnei cu o ușoară creștere a debitelor. Manifestarea acestor faze ale scurgerii nu împiedică posibilitatea apariției viiturilor în orice interval al anului datorită ploilor torențiale. Neuniformitatea se poate observa din analiza raportului dintre debitele medii anuale cele mai mari și cele mai mici.

În regiunea subcarpatică vrânceană, cel mai mare volum al scurgerii se realizează în lunile martie și aprilie (aproximativ 50% din scurgerea anuală), iar cel mai mic volum din scurgerea medie anuală se remarcă în intervalul septembrie-octombrie. Valoare maximă este rezultată din suprapunerea ploilor de primăvară cu topirea zăpezilor sau datorită ploilor torențiale (în proporție de cca 75%).

Debitele medii de aluviuni au valori cuprinse între 9-12 tone/ha/an pentru râurile Putna, Milcov, Râmna, Râmnic din sectoarele zonei subcarpatice.

Râul Șușița are o lungime de 60 km, o suprafață a bazinului de 410 km² și este afluent pe partea dreaptă a Siretului. Își are obârșia de sub Vf. Zboina Neagră, din nord-estul Munților Vrancei și capătă o direcție de scurgere nord-vest-sud-est, traversează partea de nord a Subcarpaților Vrancei și o parte din Câmpia Siretului inferior. În anii secetoși, seacă pe unele porțiuni, datorită procesului de evaporație și de infiltrație.

Un alt afluent pe dreapta a Siretului este Putna, cu o lungime de 144 km și o suprafață a bazinului de 2740 km². Izvorăște de pe pantele nordice ale masivului Lăcăuț, de la o altitudine de 1750 m. După ocolirea Măgurei Odobești, capată o direcție de scurgere nord-vest-sud-est.

Râul Râmna este afluent pe dreapta al Râului Putna în Câmpia Siretului Inferior, totalizează 56 de km. Obârșia sa este în Subcarpații Vrancei, de pe pantele de sud-est ale Dealului Gârbova, de la 690 m altitudine. După traversarea regiunii subcarpatice pe direcția nord-vest-sud-est și separarea dealurilor Căpățânii și Deleanu, realizează un larg con de dejecție în zona de câmpie (comuna Dumbrăveni), după care își schimbă brusc direcția de scurgere.

Râul Milcov, afluent pe dreapta al Putnei, are izvorul în sud-vestul Subcarpaților Vrancei, de la 720 m altitudine, străbate transversal zona subcarpatică și curge pe direcția sud-nord, apoi își schimbă direcția brusc către est-sud-est. Drenează orașul Odobești și separă Măgura Odobești de Dealul Deleanu.

Teritoriul podgoriei Panciu este drenat de rețeaua hidrografică alohtonă de ordinul I (Zăbrăuț, Putna, Șușița, Trotuș, Carecna), cu origini în Carpați și Subcarpați și tributară Râului Siret. Alimentarea este predominant pluvionivală, contribuția apei subterană este aproape inexistentă (sub 10%) datorită permeabilității și grosimii mari a materialului piemontan, care permite formarea stratelor acvifere consistente doar la adâncimi sub nivelul talvegului.

Regimul scurgerii se caracterizează prin ape mari și viituri în intervalul martie-iunie, ape mici vara și la începutul toamnei, atunci când debitele râurilor se reduc mult, frecvent până la dispariție.

Pâraiele proprii spațiului podgoriei, autohtone, afluente celor cinci artere principale, sunt purtătoare de apă doar în perioadele umede și cu un grad mare de torențialitate.

În fazele cu ape mari (cu precădere mai-iunie și mai rar, octombrie-noiembrie), se transportă cantități deosebite de debit solid reprezentat prin pietrișuri, nisipuri, argile care se depun în cursul mijlociu și cel inferior, corespunzător zonei piemontane.

Referitor chimismului lor, apele alohtone care traversează în amonte zona subcarpatică, ajung pe teritoriul podgoriei cu o mineralizare relativ ridicată, cu duritate mică (15-25 g), potabilitate scăzută, predominant bicarbonatate la ape mari și bicarbonato-cloruro-sodice la ape mici. Este evident că pâraiele autohtone se caracterizează cu o mineralizare și duritate mai scăzute.

Apele freatice se găsesc la adâncimi considerabile, sub 30 metri în câmpia înaltă, sub 10-15 metri în câmpia joasă, ținându-se cont de grosimea și permeabilitatea stratului de loess și a substratului piemontan, iar în lunci nivelul freatic se află între 2-4 m. Ele sunt în general bicarbonatate, cu un grad mediu de duritate și mineralizare, local clorurate, deci nepotabile. În ultimul timp, s-a evidențiat prezența unui strat acvifer de adâncime, localizat la 100-200 m, ce poate fi folosit pentru necesități locale.

Sub aspect hidrografic, regiunea este deficitară, în special în ape de calitate, fapt care impune o gestiune rațională a surselor existente și o suplimentare din zonele învecinate.

3.2 Clima

Fondul climatic al regiunii piemontului subcarpatic vrâncean este de tip temperat continental cu nuanțe excesive, datorate prezenței de lungă durată a maselor de aer est-european. Clima este influențată și de masele atlantice din vest și nord-vest, în tot timpul anului,dar în special, în anotimpurile de tranziție, drept rezultat a predominării circulației atmosferice din aceste direcții și care se manifestă prin moderarea elementelor climatice și prin efectele de foehn în coborâre adiabatică, ce contribuie la creșterea temperaturii, scăderea umidității. Peste aceste caracteristici generale, se suprapun pătrunderile temporare ale maselor tropical-subtropicale, îndeosebi în sezonul cald și ale maselor scandinavo-arctice, cu precădere în sezonul rece, care subliniază contrastele anotimpuale și amplitudinile anuale ale elementelor climatice.

Radiația solară globală prezintă valori medii anuale de 120 kcal/cm, cu variații cuprinse între 110 kcal/cm pe expozițiile nordice și 140 kcal/cm pe cele sudice. La Odobești se remarcă valoarea de 120,9 kcal/cm.

Valoarea maximă se înregistrează în iulie-septembrie, iar valoarea minimă în decembrie-februarie. Variația spațială a radiației solare globale nu depinde în mare măsură de latitudine (diferența între nordul și sudul podgoriilor vrâncene este foarte mică), ci mai ales de unghiul de incidență al razelor solare pe diverse expoziții. Din raportul dintre acești doi parametri, se estimează că valoarea medie de 120 kcal/cm/an este valabilă pe suprafața aproape netedă a câmpiei piemontane joase și pe suprafețele cvasiorizontale păstrate încă în câmpia piemontană înaltă, pe expozițiile sudice, sud-estice, sud-vestice, depășesc 130 kcal/cm/an, iar pe expozițiile nordice și nord-vestice să coboare sub 110 kcal/cm/an, motiv pentru ele sunt evitate de cultura viței de vie sau pot fi valorificate cu soiuri adecvate ecologic.

Temperatura medie anuală este de 9,5° C, prezintă variații medii lunare între 1,3 (luna decembrie) și 21,2° C (iulie), astfel cu o amplitudine termică medie de 24,3 care, confirmată cu amplitudinea maximă absolută de aproape 70, între minima absolută de -30,6 (25.01.1942) și maxima absolută de 39,2 (04.08.1954) de la Odobești, evidențiază caracterul continental al regimului termic, ceea ce constituie un avantaj în procesul de dezvoltare normală a viței de vie, excepția fiind minimele absolute sub -20.

Durata medie a insolației este de 2085 ore, perioadei de vegetație(aprilie-septembrie) îi revin 1540 ore, cu un maximum în lunile iulie și august, când totalizează aproape 600 ore. Aceste valori ridicate certifică suma anuală a temperaturilor mai mari de 0° C în jur de 3750 (cu diferențieri sub 3700 pe expozițiile nordice și la contactul cu Subcarpații și 3900 la contactul cu Câmpia Română), care garantează condiții optime de maturizare și concentrare a zahărului și substanțelor aromatice din struguri.

Umiditatea relativă este în jur de 70% medie anuală,cu variații între 80% în ianuarie și 56% în iulie, minima chiar și sub 50% în lunile august-septembrie, realizându-se o uscăciune accentuată în perioada de maturare a strugurilor, ținându-se cont de numărul mare de zile senine și o nebulozitate redusă, rezultatul continentalismului pluvio-termic general și a foehnului specific zonei pericarpatice în care este situată podgoria.

Precipitațiile atmosferice consemnează o medie anuală de 500-600 mm (512,6 la Panciu). Maxima anuală este plasată în prima parte a perioadei de vegetați (aprilie-iunie) când totalizează 220-250 mm (în iunie:cca 80-90 mm), iar începând cu luna iulie, să scadă lunar până în jurul valorii de 50 mm în lunile august-septembrie (minima în septembrie:40 mm).

Ploile asigură 60% din volumul precipitațiilor. Numărul mediu anual al zilelor ploioase însumează aproximativ 80, al zilelor cu ninsoare este sub 20, iar zilele în care stratul de zăpadă este persistent totalizează 45-50 zile. De specificat este torențialitatea unor ploi de primăvară-vară, pentru argumentare fiind anii 2005, 2010, 2012.

Vânturile dominante sunt cele din nord și nord-est, dar și din celelalte direcții, calmul atmosferic anual este relativ redus (sub 15%), cu un maxim până la 50% în intervalul cuprins între jumătatea lunii iulie și jumătatea lunii octombrie.

Sistemului carpatic vrâncean îî revine rolul de baraj orografic pentru masele mai umede de aer atlantic din vest și nord-vest, atunci când ele au o grosime și viteză redusă până la moderată. La intensități mai mari, vânturile escaladează acest obstacol și coboară cu viteze intense spre Câmpia Română de Est, cauzând fenomenele de foehn din sectorul subcarpatic și a piemontului de curbură. Fenomenul de foehnizare este resimțit în toate anotimpurile, cu o frecvență intensă primăvara și vara, determină creșterea temperaturii și uscăciunii, dispersarea norilor și menținerea timpului frumos.

Între fenomenele hidrometeorice, cu efecte negative asupra culturii de viță de vie și producției viticole, sunt advecțiile de aer rece polar, înghețurile, cu precădere cele târzii, brumele, poleiul, chiciura, viscolul și ceața (fenomene caracteristice anotimpurilor de tranziție și a sezonului rece) și seceta, ploile torențiale, grindina, invaziile de aer tropical, specifice sezonului cald. Fără o frecvență, durată și intensitate excesive în ariile podgoriilor (în special, mai afectate sunt viile situate în câmpia pimontană) efectele lor pot cu fi greu contracarate, compromit serios calitatea și cantitatea producției. Acestea sunt riscurile tuturor podgoriilor, deși pe plan mondial, în ultimele decenii, sistemele de avertizare, de control și măsurile de combatere tind să limiteze aceste efecte.

3.3 Vegetația

Subcarpații Vrancei sunt considerați o regiune puternic despădurită,însă masivelor deluroase interne sunt acoperite într-o mare măsură cu păduri de fag și gorun. Pe culmile, pe podurile de terasă și pe treimea inferioară a versanților, pădurile au fost înlocuite cu pajiști secundare.

Dealurile înalte din partea estică sunt acoperite, pe cea mai mare suprafață, cu păduri de gorun(Quercus petraea), atât în partea superioară, cât și pe povârnișul lor mai abrupt.

Câtre vest, versanții domoli și prelungi sunt ocupați, din partea mediană spre cea inferioară, de pajiști secundare dispuse în fâșii înguste, dar mai ales de terenuri agricole cultivate cu viță de vie.

Aproape de contactul cu câmpia piemontană, printre terenurile agricole apar pâlcuri de esențe lemnoase (Quercus petraea, Quercus pedunculiflora-stejar) precum și fragmente de pajiști stepice (Festuca valesiaca-păiuș, Chrysopogon gryllus-sadină, Andropogon ischaemum-bărboasă). Pe valea Șușiței se remarcă frecvența pădurilor cu gorun, în amestec cu specii de tei și carpen. Arbuștii sunt de regulă numeroși, predominanți sunt cornul, alunul, diverse specii de păducel (Crataegus monogyna) și sânger.

Majoritatea asociațiilor vegetale au suferit puternice transformării datorită activității antropice. Modificările au condus la scăderea potențialului productiv al covorului vegetal și la diminuarea efectelor de protecție a solului.

Procesul de aridizare a vegetației ca urmare a intensificării eroziunii a avut drept rezultat scăderea biomasei și a valorii furajere a pajiștilor.

3.4 Solurile

În cea mai mare parte a podgoriilor, solurile sunt formate pe mantie loessoidă, cu textură în general lutoasă sau luto-nisipoasă, cu o grosime de 1-10 metri ce acoperă stiva de nisipuri și pietrișuri piemontane, astfel se garantează solurilor cele mai favorabile proprietăți fizice și hidrofizice pentru dezvoltarea viței de vie: afânare, permeabilitate, porozitate, structură glomerulară și un drenaj vertical bun al apelor provenite din precipitații, proprietăți prin care se reduce mult posibilitatea apariției ciupercilor dăunătoare culturilor și se ușurează lucrările de plantare și întreținere în domeniul viticol.

În spațiul podgoriei Panciu, cea mai mare dezvoltare o au molisolurile, care ocupă circa 90%. Ele sunt reprezentate prin cernoziomuri cambice și argiluvisoluri și soluri cenușii de pădure.

Cernoziomul cambic se extinde în întreaga câmpie piemontană și cumulează proprietățile favorabile biochimice și de nutriție ale acestui tip, agreate de vița de vie: textură lut-nisipoasă, conținut ridicat în humus (circa 4%), saturație crescută în baze (cca 90%) și în elemente nutritive (azot,fosfor,potasiu), permeabilitate, reacție neutrală (pH=6,8-7,2) și activitate biologică intensă.

Cernoziomul argiloiluvial, se gasește uneori în complex cu soluri cenușii la nivelul inferior al câmpiei piemontane și deține proprietăți intermediare între cele ale cernoziomului cambic și al solului cenușiu. Solul cenușiu de pădure este solul specific al câmpiei piemontane înalte, în zona localităților Crucea de Sus și Neicu.

Renumitele plantații de vii din zona comunelor Străoane, Fitionești, din nord-vestul și vestul localității Țifești sunt situate pe soluri brune de pădure.

În podgoria Cotești, la poalele estice ale Subcarpaților apare insular soluri brune sau brune luvice (luvisoluri).

Pe versanții cu pante accentuate apar areale de regosoluri și eradisoluri, care impun restrictivitate pentru cultura viței de vie, dar pot fi valorificate viticol doar pe porțiuni stabilizate prin amenajări terasate și cu expoziție favorabilă.

Solurile aluviale din lungul luncilor principalelor râuri (Putna, Șușița, Trotuș, Zăbrauți), frecvent litice și salinizare, sunt neindicate pentru cultura viței de vie, datorită proprietăților neconvenabile și vulnerabilității lor în fața viiturilor, brumelor.

În concluzie, se apreciază că în toate podgoriile piemontului de la curbura carpatică există un sistem natural de mare pretabilitate vini-viticolă datorită condițiilor pedo-climatice (climatul și substratul permeabil) și cerințelor ecologice care pledează pentru buna dezvoltare a viței de vie și obținerea unor vinuri de calitate superioară.

CAPITOLUL IV

DESPRE ÎNSEMNĂTATEA CULTURII VIȚEI DE VIE, DAR ȘI A ROADELOR SALE

4.1 Din punct de vedere alimentar:

Pentru a avea un regim alimentar cumpătat, este necesar ca în porția noastră zilnică alimentară produsele de origine vegetală să existe în proporție de cel puțin 50%. Strugurii(reprezentând unul dintre cele mai căutate fructe) și produsele provenite din struguri prezintă o valoare alimentară deosebită,mai ales prin conținutul lor bogat în substanțe organice, minerale și vitamine, precum și prin ceea ce determină favorabil asupra organismului unui om sănătos și a unui bolnav.

Tabel 4.1. „Compoziția chimică a strugurilor comparativ cu a altor alimente

Un kilogram de struguri proaspeți furnizează organismului 600-1200 calorii, ceea ce echivalează cu valoarea energetică a 1,2 kg cartofi, 1,15 litri lapte, 500-700 g carne de vită,3-5 ouă, 3,5 kg roșii ș.a. Zaharurile din struguri au o acțiune reconfortantă a organismului obosit sau slăbit, prin faptul că se găsesc sub formă de monozaharide, ușor asimilabile.De asemenea, prezintă o acțiune de protecție a organismului, prin refacerea rezervelor de glucoză și glicogen, cheltuite în timpul efortului muscular și nervos.Strugurii și mustul vitaminizează organismul datorită canttităților însemnate din vitaminele A, B1, B2, B6, K și PP, pe care acestea le conține.

Acțiunea de mineralizare a organismului se datorește conținutului strugurilor și mustului în substanțe minerale ca: potasiu, fier, fosfor, calciu și magneziu.Sărurile de calciu și fosfor participă la formarea scheletului, cele de magneziu la alcătuirea mușchilor, iar cele de fier la formarea hemoglobinei din sânge”

4.2 Din punct de vedere terapeutic:

Strugurii și mustul, au, de asemenea o valoare medicală însemnată,prin efectele sale binefăcătoare pentru organismul uman.De asemenea, prezintă o influență asupra stimulării forței de contracție a unor mușchi ai inimii,diminuarea hipertensiunii arteriale, micșorarea colesterolului, scăderea acidității gastrice,dar și activarea poftei de mâncare.

Bolile pentru care sunt recomandate aceste curi cu struguri proaspeți sunt: boli de rinichi, boli cardio-vasculare, boli ale căilor respiratorii, rahitism, boli de nutriție, anemie, reumatism și astenie.

Consumul peste măsură nu este recomandat nici pentru oamenii sănătoși, mai ales pentru cei bolnavi.Vinul este o băutură utilă când este natural, slab alcoolic și consumat în mici cantități, dar nu zilnice.Consumul de vin în cantități mari și zilnice devine toxic provocând apariția unor boli grave.În cazul unor boli precum ciroza hepatică, ulcer, hipertensiune, hepatita, consumul este total contraindicat.

4.3 Din punct de vedere cosmetic

Din cele mai vechi timpuri, oamenii se ocupau de înfrumusețare.Se pare că perșii întrebuințau mustul din struguri drept articol de frumusețe pentru puplețea și frăgezimea pielii.

Există rețete pentru înnegrirea părului cu ajutorul vinului negru și uleiului rafinat în anumite cantități, pentru îndepărtarea pistruilor,albirea tenului, dar și pentru împrospătarea tenului cu ajutorul unor măști din struguri.

4.4Păstrarea peste iarnă a strugurilor și realizarea unor preparate din struguri

4.4.1 Struguri păstrați în stare proaspătă

Strugurii care se păstrează cel mai bine sunt cei cultivați pe terenuri mai înclinate, cu o expoziție vestică sau sudică, pe soluri ușoare sau mijlocii și au un conținut mai ridicat de nisip.

„Nu se păstrează corespunzător strugurii cultivați pe terenuri îngrășate(în special cele care conțin mult azot) ori pe terenuri umede.Pentru păstrare se folosesc în special soiuri de masă, cu boabe mari, rare, cărnoase, cu pielița groasă și acoperită cu un strat de pruină(ceară), cu coacere în epoca târzie(Afuz-Ali, Italia, Bicane, Greaca, Coarnă Albă, Coarnă Neagră ș,a).Rezultate mulțumitoare se pot obține și prin păstrarea strugurilor din soiuri cu coacere în epoca mijlocie(Muscat de Hamburg, Chasselas dore, Muscat d`Adda ș.a) dacă se asigură o temperatură scăzută(1-6 grade Celsius), o umezeală a aerului de 70-80%, precum și absența luminii(semiîntuneric).”

4.4.1.1Camerele de conservare-Pentru menținerea acestora sunt folosite beciuri cat mai uscate și reci,camere cu orientare spre nord pentru a nu îngheța.Dacă pereții încăperilor nu garantează o izolare adecvată față de mediul exterior, pot fi îndesați în interior cu scânduri sau alte materiale.Camera unde vor fi depozitați strugurii trebuie să treacă peste niște etape precum: curățare,văruire și dezinfectare Dezinfecția se face prin fumegarea cu ajutorul sulfului, la fiecare m3 de spațiu atribuindu-se 50 grame de sulf.

4.4.1.2Pregătirea strugurilor pentru conservare

Recoltarea strugurilor se face în perioada când s-au copt deplin, înainte să cadă brumele timpurii toamna, pe un timp însorit și uscat.Strugurii se taie în așa mod încît să aibă codița cât mai lungă,iar toate boabele defectuoase sau nedezvoltate trebuiesc înlăturate.Trebuie să se aibă în vedere ținerea strugurilor, astfel încăt să nu se șteargă acel strat ceros de pe ei.Strugurii se unesc câte doi și se prind pe sfori lungi de 2-3 m, într-un mod încât să nu se atingă unul de celălalt.Se mai pot conserva în lăzi, având ca fundație o hârtie poroasă sau un ziar.Strugurii trebuie așezați cât mai împrăștiați și cu codițele în partea de sus.

4.4.1.3Lucrări în timpul conservării

La un anumit interval trebuiesc deschise geamurile.În perioadele mai calde, este necesar ca aerisirea să fie făcută noaptea,iar în zilele friguroase să se aerisească pe timp de zi,în apropierea amiezii.Cu cît spațiul din încăpere conține mai mulți struguri, cu atât aerisirea trebuie făcută mai des.

4.4.2Struguri(stafidiți)

Soarele este resursa de energie calorică cea mai ieftină și trebuie utilizată cu prioritate.Preferate sunt soiurile apirene(fără semințe),precum Sultanina, Perlette.Este recomandat ca soiurile alese să nu dețină boabele prea mari, pentru a ușura întreg procesul de uscare.Pocesul de pregatire este cel amintit mai sus,doar că sunt așezați in solarii,iar după puține zile se inversează pentru a putea fi expusă și acea parte ce a fost umbrită.Aceast proces durează ăn momentul când volumul boabelor uscate ajunge la numai 20-25% față de volumul normal al boabelor.

4.4.3Struguri confiați

Sunt preferate soiurile apirene.Se pot confia ciorchini întregi, dar și boabe,după rețeta următoare:

Pentru ciorchinii confiați sunt aleși strugurii copți cu boabe rare și mari,sunt eliminați cei cu probleme ,sunt spălați corespunzător,apoi sunt scufundați într-un sirop de zahăr,apoi este presărat zahăr.În continuare cor fi așezați pe o tavă și uscați la cuptor.

4.5 Obținerea preparatelor din struguri

Din struguri se pot obține o multitudine de sortimente gastronomice dulci, precum:gem, dulceață, jeleu, marmeladă, compot, piure, spumă de dulceață, pastă, peltea ș.a

Pentru ca preparatele obținute din struguri să nu-și schimbe particularitățile și gustul un timp îndelungat, se impune să se lucreze în condiții perfecte de igienă.Desigur, trebuie să se țină cont și de ultimele tratamente chimice aplicate astfel încât trebuie respectate anumite termene, mai exact trebuie să se scurgă cel puțin 2 săptămâni de la ultimul tratament.

Culesul strugurilor se realizează pe timp uscat, iar păstrarea se face la loc răcoros și umbros.Datorită piederii multor vitamine(C și B),timpul dintre recoltare și întrebuințare trebuie să fie foarte scurt.

4.6 Degustarea vinurilor

Pentru ca un vin să fie apreciat trebuie să se țină cont de calitățile sale, de aspect, gust, aromă, buchet și caracterele sale de ansamblu.

Condițiile necesare degustării-Se recomandă ca degustarea să aibă loc în încăperi luminoase, aerisite, fără mirosuri străine la o temperatură de 16°-18 °C.În timpul degustării este indicat ca vinurile albe să fie consumate la o temperatură de 12°-14°C, iar cele roșii 15°-17°C.

Paharele sunt fabricare din sticlă transparentă, incoloră și fără defecte,iar cele mai potrivite sunt paharele cu picior și cu cupa în formă de lalea cu diametrul mai mic și mai înalte pentru vinurile albe și cu diametru mai mare și mai scunde pentru cele roșii.Degustătorul trebuie să fie sănătos din punct de vedere medical, să nu fie obosit,

nici să mânînce mâncăruri picante,

grele,dulciuri înainte de degustare și să nu fumeze.

Ordinea de degustare a vinurilor-Vinurile se degustă în ordinea crescătoare de absorbție a simțurilor, astefel: vinuri albe, ușoare și seci(cu până la 4g/l zaharuri), vinuri albe, tari și seci, vinuri roșii ușoare și tari, vinuri albe demiseci, demidulci(12-50g/l zaharuri), dulci(50-199g.l zaharuri), licoroase(cu peste 100g/l zaharuri), vinuri roșii dulci și vinuri aromate.

Tehnica degustării-Paharul trebuie să fie înclinat către sticla de probă,iar vinul se toarnă ușor pe marginea interioară a paharului aproximativ o treime din volumul său.Cele mai însemnate sunt organele de simț: miros,văz, simț tactil, gust.Degustarea trece prin mai multe etape:

1)Paharul se rotește pentru a putea fi pus accentuat buchetul și unele impurități, apoi paharul se fixează către o sursă de lumină, preferabil naturală, pentru evaluarea limpezimii și culorii vinului.Termenii folosiți pentru limpezime:limpede cu luciu, limpede fără luciu, slab opalescent, opalescent și tulbure. Culorile vinurilor sunt date de soi, varsta, gradul de coacere al strugurilor etc. Culorile vinurilor albe:verde-gălbui, galben-pai, galben-verzui, iar cele învechite și maturate prezintă nuanțe de galben-auriu-închis, galben-portocaliu ș.a.Vinurile roșii poartă următoarele culori:roșu-deschis, roșu-închis, roșu închis cu nuanțe albastre-voilete, iar cele cu vechime: roșu-rubiniu cu nuanțe cărămizii.

2)Aroma, buchetul și mirosurile străine se descoperă prin simțul mirosului astfel: se ridică paharul cu proba, se duce la nas și se inspiră brusc de câteva ori,Pentru miros se folosesc termeni ca:aromă fină, aromp de msucat, aromă grosolană ș.a.Nuanțele aromei pot fi comparate cu cele de fructe(căpșuni,afine,mere,coacăze), de flori(violete, trandafiri).

3)Pentru evaluarea gustului se soarbe din vin, prin acesta apreciindu-se aciditate, dulceața, astringența, tăria alcoolică.Din punct de vedere al dulceții, vinuri pot fi:seci, demiseci, demidulci, dulci și licoroase.Sub raportul acidității: plate, armonice, acide, acre, cu aciditate crudă ș.a.

Aprecierea generală-Conform fișelor de degustare, vinurile pot fi apreciate cu diferite puncte.

4.7Calendarul principalelor lucrări viticole și vinicole

Conform cărții „Cultura viței de vie pe lângă casă” a Dr. ing Avram.D.Tudosie fiecare lună a anului este însemnată pentru cultura viței de vie, după cum urmează:

Luna ianuarie

Se procură materialele necesare(araci,sârmă), se repară principalele unelte necesare lucrărilor vitivinicole, se desfundă terenul pentru plantările din primăvară, se procură îngrășăminte chimice necesare, se execută pritocul la vin, la strugurii de masă puși la păstrat se înlătură bobițele stricate și se iau măsuri pentru a nu îngheța, se face umplerea golurilor în vasele cu vin, se controlează rezistența vinului la aer și in caz că se brunifică se tratează cu bioxidul de sulf necesar, se controlează sticlele cu vin puse la păstrat.

Februarie

Se face controlul viabilității ochilor în viile roditoare și celelalte lucrări din luna ianuarie care nu s-au făcut.

Martie

Dacă timpul permite se face dezgropatul timpuriu, se revizuiește șpalierul, aracii, se controlează starea de viabilitate a mugurilor la cultura viței de vie în formă joasă și înaltă, se începe tăiatul și copcitul viței, se începe cercuitul și legatul coardelor tăiate, se face completarea golurilor, se face plinul vaselor, se face pritocul II la vinul nou, se asigură mranița necesară pentru plantatul vițelor,se valorifică strugurii reținuți pentru păstrare, se aplică îngrățăminte organice și chimice de bază, se execută arătura sau sapa mare.

Aprilie

Se plantează vițele altoite și nealtoite la locul definitiv, se termină tăiatul și copcitul vițelor, după care se execută aratul sau sapa mare, se aplică lucrări de ăngrijire a vinului(facerea plinului în special), se face controlul săptămânal al mușuroaielor din plantațiile înființate în primăvară și întreținerea acestora până la apariția tuturor lăstarilor.

Mai

Se continuă controlul mușuroaielor și spargerea crustei în plantațiile nou înființate, se execută plivitul lăstarilor fără rod, de prisos pentru echilibrarea butucilor, se execută primele tratamente împotriva manei, făinării precum și a atacului moliilor strugurilor.În anii cu precipitații normale și infecții numeroase de mană-tratamentele de prevenire se execută săptămânal-la acoperire(când se termină un tratament începe celălalt), mobilizarea superficială a solului cu sapa și administrarea îngrășămintelorchimice azotoase înainte de înflorire, se execută primul legat dacă lăstarii au atins lungimea de circa 40cm, se aplică ciupitul lăstarilor în preajma înfloritului, se aplică lucrări de îngrijire a vaselor cu vin, la vasele goale-supuse păstrării-se controlează remanența bioxidului de sulf administrat pentru conservare și dacă nu se mai simte mirosul se sulfează prin arderea a 1-2 fitile la butoi, din nou.

Iunie

Se continuă tratamentul împotriva manei și făinării, se încep tratamentele împotriva putregaiului cenușiu după înflorire și legare cu Benlate în doză de 0,06%, Euparen în doză de 0,25%., executarea primului copcit în plantațiile tinere,legatul al doilea al lăstarilor, executarea prașilelor pe rînd și între rânduri cu administrarea fazială a îngrășămintelor chimice, se continuă plivitul, ciupitul și legatul lăstarilor, se aplică primul copilit, se execută prima îngrășare foliară.

Iulie

Se continuă legarea lăstarilor, se continuă tratamentele împotriva manei, făinării, putregaiului cenușiu, moliilor și celorlalți dăunători, cîrnitul la soiurile de masă cu coacere timpurie și extratimpurie, repetarea prașilor de vară, copcitul al doilea la viile tinere, se continuă copilitul, se aplică a doua și a treia îngrășare extraradiculară(foliară), se începe recolta strugurilor de masă extratimpurii, se continuă lucrările de îngrijire a vinului și pregătirea inventarului din cramă și pivniță.

August

Se aplică tratamente în plantațiile de vii, se efectuează ultimele prașile, se efectuează ultimul legat, se efectuează cîrnitul viilor roditoare prin îndepărtarea vârfului cu 8-10 frunze, se face al treilea copcit în plantațiile tinere, copca rămânând deschisă, se execută desfrunzitul parțial al soirilor de masă, se recoltează strugurii din soiurile de masă cu coacere mijlocie, se pregătește inventarul pentru cules strugurii și pentru prelucrarea lor, se continuă lucrările de întreținere a vinurilor și vaselor, se desfundă terenul pentru noile plantații,.

Septembrie

Se continuă recoltatul strugurilor de masă și începe culesul celor de vin, soiurile negre și cele aromate se culeg cu circa 10 zile mai târziu decât cele albe, strugurii de hibrizi direct producători se culeg cu câteva zile înainte de coacerea lor completă pentru ca gustul foxat(neplăcut) să fie mai puțin pronunțat.Culesul strugurilor se face pe timp frumos și uscat după ce s-a ridicat roua, separându-se strugurii sănătoși de cei uscați.

Octombrie

Se aplică arătura de toamnă sau sapa mare și îngrășarea de bază cu îngrășăminte organice și cu superfosfat și sare potasică, se desprind coardele de pe araci sau șpalieri și se îngroapă butucii la cultura clasică, se execută pritocul III la vinuri, se aplică îngrijirele de rigoare la strugurii supuși păstrării.

Noiembrie

Se execută arătura de toamnă sau sapa mare cu administrarea concomitentă a îngrășămintelor organice și chimice, se termină îngropatul și mușuroitul butucilor, se fac plantările de toamnă, se execută primul pitoc prematur, deupă fermentația zgomotoasă, în cazul recoltelor avariate, se îngrijesc strugurii puși la păstrat.

Decembrie

Se transportă aracii,stâlpii,sârmele pentru instalarea mijloacelor de susținere și eventual se plantează stâlpii și ancorele, se continuă transportul gunoaielor de grajd, se execută pritocul normal al vinului, se execută lucrările ded îngrijire a strugurilor puși la păstrare.

4.8 Reguli de servire ale vinului și asocierea lor cu mâncarea

Conform unui vechi proverb românesc „O masă aleasă, fără un vin bun, înseamnă chiar sfidarea bunelor maniere”

În funcție de anotimp, vinurile sunt preferate astfel:

Primăvara- tradiționalul vin pelin-alb sau roșu sau vin sec superior alb

Vara-vinuri seci, acrișoare și modrat alcoolice

Toamna-vinuri tinere, total fermentate sau puțin dulci

Iarna-vinuri roșii și tari ce încălzesc și tonifică organismul.

La fiecare tip de mâncare este necesar să se schimbe și vinul, deoarece există o compatibilitate și o asociere între acestea doua.Ordinea tipurilor de vin în timpul unei mese este:

-Vinurile ușoare înaintea celor tari

-Inițial vinurile seci, apoi cele dulci

-Debutează cele albe, apoi cele roșii

-Sunt servite înainte vinurile noi, apoi cele vechi

-Antreurile sunt potrivite cu vinuri albe, ușoare, seci, tinere

-Vinul sec se poate bea cu orice fel de pește(cu cât este mai gras, cu atât vinul trebuie să fie mai acid)

-Carnea de pasăre poate fi asociată cu vinurile albe seci

-Carnea de vacă și cea de porc trebuie asociată cu vinurile roșii seci vechi

-În cazul deserturilor, cremelor, torturilor si cozonacului se oferă vinuri dulci și aromate.

CAPITOLUL V

MODUL DE FOLOSINȚĂ AL TERENULUI ȘI EVOLUȚIA ACESTUIA

În cadrul piemonturilor vrâncene, lupta omului cu natura este bine remarcată prin acțiunea deschisă asupra defrișării pădurii pentru obținerea terenurilor agricole. Din nefericire, nu se găsesc date care să confirme începuturile acestui proces de transformare a naturii în ținutul Vrancei.

Tăierea codrilor seculari a fost permanentă și a avut drept scop economic extinderea pășunilor și a fânețelor naturale pentru creșterea animalelor. Piemonturile și depresiunile vrâncene au oferit condiții prielnice pentru practicarea culturilor agricole, astfel suprafețe întinse din cadrul acestora au fost despădurite pentru a putea dobândi folosință agricolă.

Viticultura a reprezentat una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale populației din piemonturi. Actul din 1589 atestă că viile de la Cruce (sat situat în partea sudică a orașului Panciu) constituia deja obictul de donație domnești către dregători și slujitori.

Vrâncenii apar ca proprietari și cumpărători de întinse terenuri viticole în podgoria Odobeștilor, la Țifești și pe interfluviul dintre Putna și Șușița.

Conform relatărilor lui Dimitrie Cantemir, în podgoria Odobeștilor veneau des negustorii cazaclii, care transportau vinurile de Odobești în părțile Rusiei.

În lucrarea ʺAgricultura românească în judeciu Putnaʺ, autorul Ion Ionescu de la Brad relata, în anul 1869, că suprafața totală a județului era de 236 428 fălci (1 falcă=1,43 ha, deci o suprafață de 338 092 ha), din care 14% erau ocupate de teren arabil, 37% păduri, 29% reprezenta imașul, 9% fânețe, 9% sărătură și doar un procent de 1% vie.

În anul 1981, din suprafața totală a județului Vrancea, de 485 000 ha, terenul arabil ocupa 31 % din teritoriu, pajiștile 13,3%, livezile 1,2% și viile 6,6%.

În anul 1999, se constată că suprafața terenul arabil crește, deținând o pondere de 51,58%, reprezentând 147 022 ha, suprafața ocupată cu vii scade, ajungând la un procent de 5,5% din teritoriu, adică 28 445 ha, suprafețele ocupate cu livezi, pășuni și fânețe cresc ajungând la 15,5%, reprezentând 75 498 ha.

Din datele statistice din anul 1886, în zona Panciu-Odobești-Cotești, suprafețele ocupate cu viță de vie însumau peste 11 500 ha. Cele mai mari suprafețe au fost consemnate în localitățile Panciu (1250 ha), Popești (1220 ha), Urechești (966 ha), Odobești (896 ha), Vârteșcoiu (797 ha), Jariștea (772 ha) și Țifești (650 ha), ceea ce evidențiază încă din acea perioadă trei zone viticole mari, în partea nordică: Panciu-Țifești, în partea mediană Jariștea-Odobești-Vârteșcoiu, iar în partea sudică Popești-Urechești.

După anul 1990, viile s-au extins în toate localitățile din cadrul podgoriilor existente, dar în special, au avut o extensiune la poalele dealurilor, în partea estică a zonei piemontane.

În intervalul 1923-1932, suprafața viilor a crescut considerabil datorită plantărilor realizate în cadrul localităților Câmpineanca, Fitionești, Ivănești, Panciu, Movilița.

Începând cu anul 1950, s-au desfășurat acțiuni intense de plantare în golurile din vii și de desțelenire a soiurilor hibride pentru înlocuirea lor cu soiuri de viță nobilă.

În anul 1980, cele trei podgorii vrâncene Panciu-Odobești-Cotești existau aproximativ 27 000 ha cultivate cu viță de vie, dintre care 95% reprezentate de viile pe rod.

În anul 1989, din totalul suprafeței agricole totale din zona Panciu-Odobești-Cotești, de 63 628 ha, 29 513 revin suprafeței agricole, 25 437 ha reprezentau viile și pepiniere viticole, 7 509 ha sunt ocupate cu pășuni și fânețe naturale, urmate de 1 169 ha livezi și pepiniere pomicole.

În anul 1999 se observă o scădere majoră a suprafeței agricole, ajungând la 30 380 ha, dar și a suprafeței ocupate cu vii la 24 139 ha. Suprafața pășunilor și a fânețelor naturale nu a suferit mari modificări, însumând 7 510 ha.

În perioada 1989-1999 se observă că suprafețele viticole s-au redus în aproape toate cele 20 de localități cu profil predominant viticol, cu excepția comunelor Movilița, cu o creștere de la 1026 ha la 1040 ha, în Slobozia Bradului suprafața a crescut de la 725 ha la 767 ha și Bordești de la 298 ha la 348 ha.

Scăderi semnificative ale suprafețelor viticole sunt consemnate în raza comunelor Jariștea cu 264 ha, Urechești cu 187 ha și Țifești cu 172 ha. Scăderi ale suprafețelor cultivate cu viță de vie cu valori cuprinse între 50-100 hectare sunt înregistrate în comunele Câmpineanca, de la 915 ha în anul 1989 la 486 ha în 1999 (cea mai mare scădere) , Străoane cu 76 ha, Cârligele cu 57 ha și orașul Panciu cu o scădere de 99 ha.

În anul 2011, suprafața agricolă a județului era următoarea: 148 112 ha teren arabil, 27 235 ha vie, 32 777 ha fânețe, 3 872 ha livezi, 43 720 ha pășuni.

Conform datelor obținute de la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Vrancea, în intervalul 1999-2010, ritmul mediu anual al plantațiilor de vii nobile este de doar 46 ha, comparativ cu 953 ha/an între anii 1985-1989, ritm care asigură o rată de înlocuire a viilor de 3,3%, fapt ce va avea ca rezultat îmbătrânirea întregului patrimoniu viticol.

5.1. Considerații despre schimbările intervenite în forma de proprietate a terenurilor

Județul Vrancea deține cea mai mare suprafață cultivată cu viță de vie, cu un patrimoniu viticol de 27 235 ha în anul 2011, reprezentând aproximativ 11% din totalul terenului agricol al județului, de 255 626 ha și circa 10% din suprafața viticolă a României.

În anul 1999, suprafața viilor pe rod era de 28 445 ha, reprezând peste 11% din suprafața agricolă a județului.

După anul 1989, s-au produs multe schimbări în ceea ce privește repartiția pe forme de proprietate, situația prezentându-se astfel:

Fig. 5.1

SUPRAFAȚA DE VII PE FORME DE PROPRIETATE

Fig. 5.2

Fig 5.3 Fig.5.4

În anul 1989, majoritatea suprafeței viticole era deținută de sectorul de stat, reprezentând 84% – 21 304 ha, în timp ce sectorului privat i se atribuiau 4 064 ha, însemnând 16% din suprafața podgoriei.

Dacă în anii 1999 și 2000, sectorul de stat cuprindea 7 276 ha, reprezentând 26% din suprafața viticolă, în perioada următoare, forma de proprietate s-a schimbat, suprafețele aparținând statului au trecut în proprietatea unor societăți cu profil vini-viticol și în proprietatea gospodarilor particulari, în urma retrocedărilor de terenuri și a împroprietăririlor.

5.2. Prezentarea podgoriei

PODGORIA PANCIU

Podgoria Panciu cuprinde localitățile Fitionești, Movilița, Panciu, Păunești, Ruginești, Străoane și Țifești. Mărturiile documentare datate din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea dovedește că în unele localități incluse în această podgorie (Clipicești, Crucea de Jos, Movilița, Țifești) existau întinse suprafețe cu viță de vie, ceea ce presupune o specializare viticolă a teritoriului, o tradiție multiseculară.

Un rol însemnat pentru dezvoltarea culturii viței de vie în aceasta podgorie, alături de condițiile pedoclimatice locale favorabile, l-a avut intrarea în funcțiune a căii ferate Mărășești-Panciu, marea podgorie fiind astfel conectată în legătură directă cu orașele situate pe artera de mare circulație feroviară din lungul Siretului, care devin principalele consumatoare ale produselor acestei podgorii.În acest moment nu mai este funcționabilă.

Drept urmare a extinderii continue a culturii de viță de vie și valorificarea în mod eficient a produselor podgoriei s-au construit aici importante uzine de vinificație (Movilița, Panciu) și numeroase centre de colectare și industrializare a strugurilor.

Podgoria Panciu ocupă ultimele ramificații ale dealurilor Subcarpaților de Curbură. Ea cuprinde trei centre viticole: Panciu, cu plaiurile Chicera, Crucea de Sus, Dumbrava, Răzoare, Străoane, apoi centrele Păunești și Țifești, care includ plaiurile Fitionești, Movilița și Ruginești.

Cel mai însemnat masiv viticol, aflat pe dealul Chicera, este cuprins între văile Putna și Șușița, având o înclinare generală către sud de 22 m/km, ceea ce dovedește o expunere foarte favorabilă. La sud de acesta se află al doilea mare masiv viticol, care cuprinde confluența dintre Șușița și Putna, a cărei înclinare generală este sud-estică de 17 m/km și poalele nord-estice ale Măgurii Odobești. Al treilea masiv viticol este situat în nordul Văii Zăbrăuțiului, este axat pe dealurile Movilița, Pelinu, Trotuș, a căror înclinare generală este sud-estică de 24 m/km, fiind urmat de al patrulea masiv care se desfășoară la sud de Trotuș.

Altitudinea cea mai mare, de aproape 400 metri, la care se înregistrează o frecvență însemnată a viței de vie, se găsește în raza satului Muncelu (comuna Străoane), unde expunerea generală a terenurilor viticole este tot sud-estică.

Solurile predominante în această podgorie sunt cele nisipo-argiloase și nisipo-lutoase, alături de temperaturile medii anuale, cuprinse între 9,6° C și 10,5° C, cu amplitudini anuale ce variază între 24,9 și 25,4° C și precipitații medii anuale între 512,6 mm la Panciu și 553,8 mm la Fitionești, sunt elemente ale cadrului natural care formează un sistem de optimă dezvoltare a culturii viței de vie, fapt rezultat atât prin extinderea în suprafață, cât și prin importanța specifică.

În cadrul podgoriei Panciu, suprafețele viticole se află atât în posesia producătorilor particulari, cât și la Societatea Agricolă Agromin Panciu și societatea SC Veritas Panciu.

Alte societăți deținătoare de terenuri viticole din cadrul podgoriei Panciu sunt Agromixt Focșani și Agroindustrial Mărășești.

5.3. Suprafața viticolă

Suprafața cultivată cu viță de vie din podgoria Panciu însumează 8006 ha în anul 2010.

Pe localități situația suprafețelor ocupate cu viță de vie se prezintă astfel: Fitionești 499 ha, Movilița 1 035 ha, Panciu 2 371 ha, Păunești 822 ha, Ruginești 841 ha, Străoane 789 ha și Țifești 1 649 ha.

Din datele referitoare la evoluția suprafețelor ocupate cu viță de vie rezultă că acestea au scăzut de la 8 651 ha în anul 1989 la 8 122 ha în anul 2000 la 8 006 ha, iar în anul 2010 s-au înregistrat doar 8 006 ha pe întreaga podgorie.

În localitățile componente ale podgoriei se constată în perioada 1989-2010 o scădere a suprafețelor cultivate cu viță de vie, însă între anii 1989 până în 1995 s-a încercat o refacere a patrimoniului viticol. Astfel, în perioada 1989-2005, suprafața viticolă a comunei Ruginești ajunge de la 916 ha la 841 ha, rămâne constantă până în anul 2010, la Străoane de la 894 ha la 789 ha, în arealul comunei Țifești scade de la 1 862 ha la 1 649 ha, iar în Fitionești scăderea este de la 545 ha la 499 ha.

Există și comune în care suprafața viticolă a crescut în intervalul 1989-1995. Spre exemplificare menționăm comunele Păunești, unde suprafața viticolă a crescut de 852 ha la

1 035 ha, Movilița cu creșterea este de la 1 026 ha la 1 042 și Panciu de la 2 556 ha la 2 711 ha.

Din datele statistice oferite de Direcția Generală de Agricultură și Alimentație Vrancea, în perioada 1995-2000 se observă creșteri ale suprafețelor viticole în localitățile Ruginești, cu o creștere de 174 ha, de la 692 ha la 866 ha și Țifești, cu o creștere de 384 ha, de la 1 278 ha la 1 662 ha.

Din nefericire, în restul localităților componente, suprafața viticolă continuă să scadă alarmant în acest interval. Astfel, orașul Panciu, care deținea în anul 1995- 2 771 ha, în anul 2000 a ajuns la 2 422 ha, iar în comuna Păunești scăderea este de la 1 035 ha la 799 ha. Localitățile Fitionești și Străoane înregistrează scăderi mai mici, de la 509 ha la 501 ha, respectiv 829 ha la 799 ha.

În intervalul 2000-2010, scăderea suprafețelor viticole au continuat în toate localitățile: Ruginești, de la 866 ha la 822 ha în 2005 și 2010, Țifești, de la 1 662 la 1 649 ha, orașul Panciu de la 2 422 ha la 2 371 ha, Străoane cu o scădere de 10 ha (de la 799 ha la 789 ha), Movilița, de la 1 048 ha la 1 035 ha și Fitionești, unde s-a remarcat cea mai ușoară scădere, de doar 2 ha, de la 501 ha la 499 ha.

Situația defrisărilor efectuate în ultimii ani s-au datorat necesităților oamenilor de a obține teren intravilan pentru a-și construi case sau pentru plantarea altor culturi în schimbul culturilor de viță de vie îmbătrânită. Conform Legii Sistematizării Teritoriului 50/1991, viile pentru care se permite defrișarea trebuie să fie bătrâne sau să nu mai corespundă din punct de vedere al eficienței economice.

În medie, frecvența culturii viței de vie este cuprinsă între 10,1 și 40% din suprafața terenului agricol. Astfel, comuna Fitionești înregistrează cea mai mică frecvență a suprafaței viticole, de 6,2%, comunele Ruginești, Păunești și Străoane au frecvențe cuprinse între 10,1 și 20%, comunele Țifești și Movilița ocupă 20,01% și 25% din teritoriul agricol și orașul Panciu se remarcă cu o frecvență de aproximativ 40%.

Sub raportul structurii suprafeței viticole este evidentă ponderea viilor altoite și indigene,care a crescut de la 83% în anul 1960 la 99% în anul 2010, drept urmare a defrișării viilor îmbătrânite și a înlocuirii hibrizilor cu viță nobilă, dar și extinderii noilor plantații.

Tabelul nr. 5.1

EVOLUȚIA SUPRAFEȚELOR TOTALE OCUPATE CU VIȚĂ DE VIE

ÎN PODGORIA PANCIU

Fig.5.5

5.4 Producția de struguri

Faptul care caracterizează producția viticolă a podgoriei Panciu este cantitatea însemnată de struguri de masă, în cadrul cărora predomină soiul Chasselas doré, fapt explicat prin condițiile pedoclimatice favorabile dezvoltării acestuia. Este urmat de soiurile românești de Coarnă albă și neagră, de mare valoare economică, apreciate pentru consumul în stare proaspătă și pentru rezistența la păstrare și Muscat Hamburg, considerat drept unul dintre cele mai bune soiuri de struguri de masă.

În anul 2011, în podgoria Panciu s-au totalizat 48 374 tone struguri, recoltați din toate plaiurile, o producție decadentă comparativ cu cele din anii 1995 și 2000, când s-au înregistrat cele mai mari producții, totalizând 85 980 tone și 74 876 tone de struguri, datorită condițiilor climatice foarte bune ale anilor respectivi.

Analiza repartiției geografice a producției viticole și a destinației produselor reliefează faptul că podgoria Panciu are largi perspective de dezvoltare, doar în condițiile în care suprafețele viticole se vor menține în condiții bune, dacă viticultorii vor înțelege necesitatea lucrării viilor conform standardelor științifice și dacă statul va ajuta prin credite și proiecte achiziționarea de mașini și utilaje agricole, indispensabile în munca viticolă.

Producțiile medii la hectar din ultimii ani sunt relativ scăzute, în localitățile de prestigiu ale viticulturii, precum Movilița, Panciu, Țifești, comparativ cu posibilitățile reale ale teritoriului, fapt explicat prin viile îmbătrânite dispersate pe largi suprafețe, prezența apei freatice la mari adâncimi (Movilița 40-50 metri, Străoane 25-30 metri, Țifești 25-30 metri) și a unei slabe participări a forței de muncă în anumite perioade.

Din datele statistice, în aproape toate comunele componente ale podgoriei Panciu, se observă că cele mai bogate producții au fost obținute în anii 1995 și 2000 – 85 980 tone, respectiv 74 876 tone, ani foarte favorabili din punct de vedere al condițiilor climatice pentru cultura viței de vie. În anul 2011 se constată producțiile cele mai mici în întreaga podgorie, totalizând 9 000 de tone, obținute datorită secetei și a modului deficitar de lucru ale terenurilor viticole.

În anul 2011, în comuna Fitionești se observă cea mai mare producție, de 5 750 tone, mai mare decât producțiile anilor benefici culturii-1995 și 2000, în care s-au consemnat 4 905 tone, respectiv 5 197 tone.

La Movilița, se observă cea mai mare creștere a productivității, de la 1740 tone în 1989 la 12 948 tone în 1995, fiind urmată de o producție bună în anul 2000, ajungând la o cantitate de 10 712 tone, în anul 2000 este caracterizată de o ascensiune a cantităților ce totalizează

10 712 tone, urmată de o continuă descreștere în anii 2006 și 2011, realizându-se 8 525 tone, respectiv 7 830 tone.

Orașul Panciu prezintă cea mai mare cantitate viticolă în anul 1995, când recolta a fost de 32 528 tone, cantitate dublă comparativ cu toamna anului 1989. În anul 2011 înregistrează cele mai mici producții de struguri, de doar 9 000 tone.

Comuna Păunești a realizat 9 432 tone în anul 1995, cantitatea maximă obținută din perioada antedecembristă, când s-au consemnat 1 990 tone. În toamna anului trecut, s-au obținut 4 876 tone, în ascendență comparativ cu anii 2000 și 2006, cu producții totale de 3 123 tone și 4474 tone.

Localitatea Ruginești înregistra în anul 1995 recordul pozitiv al producției, de 6 056 tone, o cantitate triplă față de anii 1989 și 2006, când s-au realizat 1 412 tone, respectiv 1 980 tone; în toamna anului 2011 au fost consemnate 2 600 tone.

În comuna Țifești se constată o oscilație ascensională, dar și decadentă a producției în cei 5 ani analizați astfel că, după ce în anul 1989 se înregistrase 9 106 tone, în anul 1995 producția crește la 13 479 tone, în anii 2000 și 2006 cunoaște cele mai prospere producții, de 15 922 tone, respectiv 13 630 tone, iar în anul 2006 cunoaște o scădere a producției, însumându-se 12 872 tone.

Tabelul nr 5.2– EVOLUȚIA PRODUCȚIEI TOTALE DE STRUGURI (TONE)

ÎN PODGORIA PANCIU

Fig.5.6

De asemenea, din calculele obținute prin raportul producție/suprafață se constată producțiile cele mai mari în anii 1995 și 2000: Fitionești 10,41 tone/ha, Movilița 12,42 tone/ha, Panciu 12,64 tone/ha, Păunești 9,11 tone/ha, Ruginești 8,75 tone/ha, Străoane 8,7 tone/ha și Țifești 10,54 tone/ha.

Astfel, producția medie pentru întreaga podgorie a fost de 10,06 tone/ha, de trei ori mai multă cantitate recoltată decât în anul 1989, când s-a consemnat cea mai scăzută producție medie, de 3,04 tone/ha și în creștere cu 1,61 tone/ha față de anul 2000. În anii 2006 și 2011, producția medie a fost de 5,91 tone/ha, respectiv 6,64 tone/ha.

Tabelul nr. 5.3: EVOLUȚIA PRODUCȚIEI DE STRUGURI-MEDIA TONE/HA-

PODGORIA PANCIU

Fig. 5.7

La Panciu se produc în principal vinuri albe din categoria vinurilor de consum curent din soiurile Plăvaie, Fetească Regală și Aligoté și vinuri roșii din aceeași categorie, obținuți din soiul Băbească neagră. Alături de acestea se adaugă vinurile albe din categoria vinurilor de calitate superioară de Fetească Albă, Muscat Ottonel, Riesling Italian și vinuri roșii superioare realizate din soiurile Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră și Merlot, provenite din plaiurile Răzoare și Haret.

Panciu a devenit un centru renumit prin fabricarea vinurilor spumante, care se produc din anul 1968 în hrubele localizate în Valea Cerbului, construite în vremea domnitorului Ștefan cel Mare. Aici se obțin mai multe tipuri de vinuri spumante, atât albe, obținute din soiurile de struguri Fetească Regală și Riesling Italian, cât și un vin spumant roz de calitate excepțională din struguri de Băbească Neagră și Pinot Noir.

În combinatul de vinificație Panciu se produc și valoroasele băuturi de tip Brandy, denumite vinarsuri, realizate din soiurile Fetească Regală și Plăvaie.

Din cantitatea de vin realizată în uzinele de vinificație din Movilița și Panciu, de aproximativ 1300 vagoane anual, 20% este dirijată pentru export, urmând calea principalilor consumatori din Rusia, Austria, Italia, Germania, iar circa 80% este distribuită în marile orașe ale țării.

Fig.5.8Imagine din interiorul Hrubelor lui Ștefan cel Mare

Sursă poză: Sediul Vincon Vrancea S.A., Focșani

5.5. Soiurile cultivate în podgoriile vrâncene

În perioada dinaintea filoxerei, renumele podgoriei Panciu îl constituiau vinurile albe și roșii obținute din soiurile tradiționale Fetească albă (Păsărească), Frâncușă (Creață), Galbenă, Plăvaie (Plăvană), Băbească neagră (ˮCrăcană sau Vulpea Neagrăˮ), Negru moale, Negru vârtos, precum și Tămâioasă românească (Busuioacă) pentru vinurile aromate.

Podgoria Panciu a reprezentat o atracție datorită strugurilor de masă care se produceau aici, în special din soiurile Coarnă albă, Coarnă neagră, Coarnă roșie.

Pentru refacerea vechilor plantații viticole distruse de filoxeră s-au altoit soiurile tradiționale, autohtone pe portaltoaie americane rezistente la acest flagel și s-au plantat soiuri vițe altoite din Franța, Ungaria, Germania, Italia. Astfel, în podgoria Panciu au fost cultivate soiuri roditoare precum Chasselas doré, Chasselas blanc, Chasselas rose, Cabernet Sauvignon, Muscat Frontignan, Muscat Hamburg, , Aligoté, Cinsaut, Pinot gris, Pinot noir, Sauvignon, Selection Carriére, Riesling italian și s-a transformat într-o ˮcolecție ampelograficăˮ, însumând circa 100 soiuri de viță de vie. Drept consecință, vinul obținut nu mai era omogen, ca în perioada viei vechi românești, ci prezenta diferențe chiar la nivelul aceleiași crame.

5.6. Particularitățile vinurilor

Vinurile din podgoria Panciu se prezintă într-o gamă destul de largă, cu o calitate care nu diferă foarte mult de calitatea recunoscută din podgoriile învecinate.

Plăvaie este cunoscut drept un vin sec, folosit în consumul curent, de culoare galben-vărzuie, cu o aromă discretă și ușor de recunoscut datorită gustului său plăcut, atrăgător, impunându-se printr-o prospețime și fructuozitate care îl deosebește de alte vinuri.

Aligoté este un vin alb, folosit în consumul curent, care, în anii favorabili, poate fi încadrat și în categoria vinurilor de calitate superioară. Are o aromă specifică, puțin ierboasă când vinul este nou și se înnobilează după 2-3 luni de învechire în butelii sau păstrat la butoi. Gustul de pământ, care i se atribuie uneori, poate lipsi în condițiile în care tehnologia de producere și îmbuteliere este aplicată corect.

Fetească albă de Panciu este un vin care se încadrează în categoria vinurilor superioare seci. Produs după o tehnologizare adecvată, poate constitui cea mai importantă materie primă pentru prepararea vinurilor spumante.

Fetească regală este un vin sec, de culoare verde-gălbuie care,prin învechire, devine galben-verzuie până la galben-pai. Mirosul specific, de fruct crud, îl face ușor agresiv. Gustul este plăcut și plin de finețe. Proveniența din centrele Chicerea, Movilița, Neicu, Străoane și Țifești poate întruni nivelul calitativ pe care îl cere un vin cu denumire de origine. Constituie drept o materie primă pentru prepararea vinurilor spumante.

Riesling italian este un vin sec, de culoare albă, care valorifică foarte bine condițiile naturale din podgoria Panciu și care păstrează o anumită constanță a calității. Datorită fructuozității sale deosebite, este potrivit pentru prepararea vinurilor spumante.

Băbească neagră este un vin de culoare roșie-rubinie, folosit în consumul curent și doar în anii de maximă favorabilitate poate fi încadrat în categoria vinurilor superioare.

Cabernet Sauvignon Are un gust puțin acrișor, armonios, plăcut și cu multă prospețime. Obținut după o tehnologie adecvată, poate reprezenta o deosebită materie primă pentru prepararea vinului spumant rosé de Panciu.

Fetească neagră este un vin de culoare roșie, care întrunește frecvent condițiile de calitate care se cuvin unui vin cu denumire de origine. Vinul se caracterizează printr-o aromă specifică, apropiată de mirosul prunelor uscate. Culoarea roșie-sangvină intensă specifică vinului tânăr capătă treptat, la maturizare, culoarea de roșu-cărămiziu. Vinul impresionează prin gustul său armonios, suav și de mare finețe. Constituie materie primă pentru prepararea vinurilor spumante rosé.

Sauvignon este un vin de calitate superioară, de o culoare galben-verzuie la tinerețe care devine galben-aurie la maturare și învechire. Aroma proprie soiului este plăcută și foarte fină.

este un vin de culoare roșie-violet intensă când este tânăr,și care, ajuns la perioada de maturare obține o nuanță de granat (roșu puternic). Cea mai apreciată aromă se identifică la vinul tânăr, drept o nuanță ușor ierboasă. După o maturare într-un butoi din lemn de stejar, vinul își îmbogățește calitatea, devenind foarte atrăgător prin particularitățile sale bine definite și necesită menționat drept unul dintre cele mai bune vinuri roșii românești. Cel mai deosebit soi a fost Cabernet Sauvignon obținut din plaiul Răzoare, care din nefericire, nu se mai produce.

În ultimele decenii, podgoria Panciu și-a câștigat renumele de producător de vinuri spumante: Șampania albă Panciu Brut, Șampania albă Horeca, Șampania roșie Panciu ˮȘtefan cel Mareˮ, precum și o șampanie din segmentul șampaniilor de lux, îmbuteliată în sticlă de cristal, placată cu aur și argint, disponibilă pe baza unor comenzi speciale.

CAPITOLUL VI

TURISMUL VITICOL ÎN ARIA GEOGRAFICĂ PANCIU

6.1 Drumul vinului în Vrancea

Incursiunea în zona viticolă a județului Vrancea pornește din orașul Panciu, reprezentând punctul de plecare al traseului turistic ˮDrumul vinuluiˮ.

Pe drumul european E 85, la 15 km nord de Focșani, la sensul giratoriu de la Tișița se desprinde o șosea către nord-vest-DN 2 L (Tișița-Soveja), spre orașul Panciu. După parcurgerea a 5 km, se ajunge în Satu Nou, în prezent cartier al orașului. Gospodăriile dețin în apropierea lor întinse suprafețe cultivate cu viță de vie.

Din acest punct, drumul se îndreaptă spre sud-vest, către Crucea de Jos, unul din cele mai vechi sate din această parte a județului. Împreună cu Crucea de Jos, au constituit, înainte de întemeierea târgului Panciu, cunoscuta podgorie ˮa Crucilorˮ. Din Crucea de Jos se intră în orașul propriu-zis.

Orașul Panciu se află situat la 31 km de Focșani și 16 km de Mărășesti pe șosea, iar pe calea ferată, de cele două orașe îl despart, 38 km, respectiv 18 km.

Cunoscut drept orașul dintre vii, Panciu este o importantă zonă de vinificație a podgoriei care se întinde pe o suprafață de 8 km lungime și peste 30 km lățime. Renumele podgoriei atrage în această zonă numeroși turiști.

Declarat oraș în 1956, Panciu are în subordine administrativă cinci localități componente: Crucea de Jos, Crucea de Sus, Dumbrava, Neicu, Satu Nou.

La intrarea în zona centrală a orașului se află bustul de marmură a lui Ioan Slavici.Este amplasat în fața școlii care îi poartă numele,în semn de prețuire față de acesta care,în ultimii ani de viață s-a retras la Crucea de Jos.

Lăsând în urmă bustul scriitorului Ioan Slavici, se deschide perspectiva Bulevardului Independenței, artera stradală ale cărei începuturi le aflăm în a 2 jumatate a secolului al XIX-lea. Pe bulevard se află clădirile Școlii Generale Nr.1 și a Liceului Teoretic Ioan Slavici, precum și Casa de cultura care adăpostește și biblioteca publică.

Pe strada Titu Maiorescu, paralel cu bulevardul, se află una din puținele cladiri vechi din Panciu, care in prezent adăpostește Primaria orașului. Pe aceeași stradă se află Complexul de vinificație al societății comerciale VERITAS PANCIU, cu o capacitate de 1000 de vagoane de vin pe an.

Perpendicular pe Bulevardul Independenței, se află Bulevardul Mihail Kogalniceanu, la capătul căruia este sediul societății comerciale VERITAS PANCIU S.A .

Din apropierea sediului, se deschide drumul șampaniei,ce șerpuieste printre vii si duce la vestitele hrube ce aparțin epocii lui Ștefan cel Mare si Sfânt- Hrubele "Ștefan cel Mare" Panciu.

Fig.6.1 Intrarea în Hrubele lui Ștefan cel Mare

Sursă foto: Sediul Vincon Vrancea S.A., Focșani

Hrubele aparțin epocii lui Stefan cel Mare si Sfant (1457-1504). Documentar, hrubele sunt atestate la sfârșitul secolului al XVII-lea, un act din 19 august 1700 menționând modul de folosință și proprietarii acestora – serdarul Ion Costin, fiul marelui logofat Miron Costin.

Aici se produce vinul spumant Panciu după metoda Champenoise, prin învechire naturală în Hrubele lui Ștefan cel Mare. Construirea hrubelor, sub formă de tuneluri, au fost săpate în anul 1494, sunt atribuite domnitorului Ștefan cel Mare. Au fost constuite de plăieși ca loc de ascunzătoare a avuțiilor și a copiilor când erau nevoiți să plece la războaiele cu turcii și tătarii. Descoperite în anul 1949, au trecut în proprietatea I.A.S.-ului, au fost betonate și electrificate devenind spații pentru păstrarea vinurilor până în anul 1968, când s-au populat cu butelii de șampanie pt învechire. În prezent, hrubele se compun dintr-un culoar central din care se ramifică 36 de galerii laterale, săpate la o adâncime de 12-17 metri și care însumează 3 kilometri. Capacitatea de depozitoare a acestor galerii este de 3 milioane de butelii, păstrate la o temperatură constantă tot timpul anului, de 11-12° C. Din anul 2000, hrubele au trecut în proprietatea privată a societății Veritas Panciu, în prezent aici fiind păstrate doar 200 000 de sticle.

Fig.6.2

SURSA: http://www.panciuturistic.ro/

Hrubele au un program de vizitare și reprezintă un punct de interes pentru mulți turiști, atât din țară, cât și din străinătate, fiiind atrași de oferta turistică care cuprinde vizitarea hrubelor, a podgoriei Panciu, a colecției de vinuri nobile, a vinotecii, a combinatului de vinificație și a degustării vinurilor și șampaniei.

Podgoria Panciu produce două categorii de șampanie: albă, cu o culoare verde-deschis, asemănătoare șampaniei de înaltă calitate și rozé, produse după metoda tradițională Champenoise.

Șampania obținută aici a fost si este mult apreciată. Marturii sunt medaliile de aur obținute la Ljubjiana (1992), Bruxelles(1994).

Departamentul de vinuri spumoase este dotat cu o linie modernă de prelucrare, importată din Franța. Procesul de fabricare este complet automatizat, permițând astfel produsului final sa fie competitiv pe piața internațională.

Această șampanie are o perioadă de fabricație de 9 luni, de la faza de început trece prin mai multe etape până la obținerea vinului spumant și le este permis vizitatorilor sa urmărească procesul tehnologic cu fazele de limpezire, îmbuteliere și etichetare.

Din anul 1980, în podgorie se realizează șampanie albă de tipurile natur, sec, demisec, demidulce și dulce și șampanie rozé, de tipul demisec. Pentru obținerea șampaniei albe se întrebuințează amestecuri de vinuri-materie primă din soiurile Fetească albă, Fetească regală și Riesling italian, recoltate din locuri diferite, contribuind cu un procent cuprins între 10-50% în procesul de cupaj, în timp ce pentru prepararea șampaniei rozé se întrebuințează doar soiul Băbească neagră.

Continuând drumul pe strada Mihail Kogălniceanu, cu direcția nord-est se ajunge pe Strada Libertății, nr. 132, unde se află Crama Viticom care deține o sală unde se pot organiza degustări de vinuri pentru grupuri de maxim 14 persoane.
Suprafața viticolă deținută de cramă este de 25 hectare în arealul viticol Panciu, soiurile cultivate sunt Cabernet, Băbeasca Neagră, Cramposie, Feteasca Albă, Feteasca Regală, Muscat Ottonel, Merlot si Traminer. La acestea se adaugă suprafețe replantate cu vițe tinere de Chardonnay si Feteasca Neagra, încă neintrate pe rod.

Ieșind din Panciu pe DJ 205 F, se ajunge în Satul Nou. De aici, traversând râul Șușița și continuând spre sud se ajunge pe un drum modernizat în comuna Țifești. Comuna este amplasată în zona de contact a Subcarpaților Vrancei cu Câmpia Râmnicului, în partea de nord-est a Măgurii Odobești și la poalele de sud-est ale Dealului Momâia, pe dreapta râului Șușița și pe stânga râului Putna. Toponimia comunei provine din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, de la marele spătar al domnitorului Moldovei, Ilie Țifescu.

Comuna deține un centru viticol și de vinificație unde se produc vinurile din strugurii recoltați din plaiurile comunei.

Din Țifești, după traversarea râului Putna, cel care a denumit ținutul, se ajunge în centrul localității Bolotești, pe șoseaua modernizată DN 2 D, apoi se continuă drumul spre sud, la Jariștea, amplasată la poalele Masivului Măgurii Odobești (cel mai înalt deal subcarpatic) comună care face parte din marele bazin viticol al podgoriei Odobești.

Numele comunei provine de la ˶jarișteʺ- poiană rezultată prin arderea pădurii, atestată documentar din hrisoave în apropierea anului 1620.

Aici se găsesc numeroase pivnițe și crame moderne de vinificație, între care amintim Crama Alexandru Cotea, Crama de sub tei, Crama Bolovan și Crama Copaci, ultima este inclusă în A.N.T.R.E.C, cu o tradiție din 1938, produce și îmbuteliază vinuri din plaiurile Odobeștiului și include o sală pentru degustare cu o capacitate de 45 de locuri.

Crama de sub Tei, aparține societății comerciale Odovitis S.R.L. care prelucrează strugurii recoltați din plantațiile de vii din plaiurile comunei Jariștea, însumând circa 100 ha. Crama este construită în anul 1995 pe locul unei vechi crame din perioade interbelică. Deține o sală de degustare a vinurilor din producția societății. Crama este dotată cu utilaje moderne, de la cele destinate pentru procesul de vinificare primară, instalații de filtrare a mustului, fermentare, depozitare în butoaie de stajar până la stadiul de îmbuteliere a vinurilor din soiurile românești precum Băbeasca neagră, Feteasca regală, Galbena de Odobești, Șarba.

Crama Bolovan deține centru de degustare, precum și trei camere pentru cazarea turiștilor.

În continuare pe DJ 205 B, se intră în orașul Odobești, situat pe stânga râului Milcov, la 12 km sud-est de Măgura Odobești. Pe locul actual al orașului, în 1227, a fost înființat episcopatul cumanilor, numit Milcovia.

Prima mențiune documentară datează din 17 septembrie 1626, din timpul lui Eustatie Dabija, în care se amintește de ˮmoșia Odobeștiˮ.

Recunoașterea podgoriilor din această zonă este consacrată de scrisoarea negustorului rus, Iakovenko, datată din 22 iunie 1820, în care subliniază faptul că ˮcele mai bune podgorii din Valahia sunt în regiunea Dunării, iar în Moldova, la Odobeștiˮ.

Evoluția localității s-a datorat dezvoltării podgoriei și a comerțului cu vinuri. La ascensiunea vinurilor odobeștene, în anul 1901 și-a deschis porțile o școală de viticultură, iar în luna septembrie a anului 1936 s-a constituit Stațiunea de Cercetare și Producție Vitivinicolă, aflată pe partea dreaptă a drumului DJ 205 B, din direcția Jariștea.

Fig 6.3

Sursa:Arhivă personală

În apropierea sediului, se găsește o plantație de vită nobilă, altoită de 3 ani, pregătită pentru viitoarele cercetări oenotehnice.

Fig 6.4

După parcurgerea a 200 metri spre centrul orașului, se află Vinoteca Stațiunii de Cercetări, reprezentată prin circa 15 000 de sticle, prezentându-se diverse tipuri și categorii de vinuri, atât noi, cât și vechi, din perioada 1947-1979.

De la intersecția din centrul orașului, se parcurge aproximativ un kilometru, spre Focșani, pentru a ajunge la Beciul Domnesc.

Beciul Domnesc, înscris pe listele de conservare U.N.E.S.C.O. localizat pe strada Beciul Domnesc, nr.5 din Odobești este atestată documentar din secolul al XVI-lea. În anul 1834, pe moșia domnitorului Mihail Sturdza se păstrau ruinele a două crame de piatră, săpate la adâncimea de 13 metri. Una dintre acestea- Beciul domnesc, a fost consolidată între anii de medelnicerul Asanache Pamfil pentru domnitor, utilizându-se piatră ponce din Milcov, fiind singura de acest gen din țară a devenit un loc ideal pentru învechirea vinului în butoaie de stejar și în sticle, cu o capacitate de o mie de vase a câte o mie de litri fiecare. Vechimea construcției este întărită de Pisania originală, de deasupra intrării, săpată în piatră, care dezvăluie numele proprietarului și cel al constructorului cu litere chirilice, alături de dată apare capul de bour, emblema Moldovei, încadrată de steaguri. În prezent, crama aparține firmei Vincon Vrancea S.A., colecția sa totalizează 100 000 sticle de vin alb și roșu, cele mai vechi datând din recolta anului 1949 ceea ce o recomandă drept cea mai mare vinotecă profesională din România.

Fig.6.6 Imagine din interiorul Beciului Domnesc

Sursă poză: Sediul Vincon Vrancea S.A., Focșani

În vinoteca Beciului Domnesc, multe vinuri au fost medaliate la Festivaluri international sau nationale, totalizând astfel 6 premii internaționale și 22 premii naționale. Sunt păstrate la loc de cinste vinuri din toate podgoriile vrâncene, precum ˮPinot Blanc 1959ˮ, podgoria Cotești, “Pinot Gris 1988”, podgoria Odobesti, “Feteasca alba 1981”, din plaiurile Jariștei, “Feteasca Neagra 1959”, podgoria Cotesti, “Feteasca Neagră 1988”, Odobesti, “Aligote 1973”,  Odobesti, “Merlot 1977” podgoria Jaristea, “Caberbet Sauvignon 1969” podgoria Cotesti. Toate aceste tipuri de vin au obtinut medalii de aur la Festivalul viei si vinului “Bachus”, în 1996 sau în 2001, dar si la Concursul Mondial de la Bruxelles  din 2006.

În anul 2011, în cadrul Concursul Național de Vinuri Bachus, desfășurat la Focșani,

producătorul Vincon a primit Marea Medalie de Aur la vin alb pentru o Tămîioasă

Românească din 2008 și Marea Medalie la vin roșu pentru o Fetească Neagră din 2009,

de la Cotești.

Tot în același an, la “Concours Mondial de Bruxelles” (cea mai importantă competiție de profil internațională), vinurile Vincon au fost premiate cu trei medalii de argint pentru Ambrosio Merlot 2008 Cotești, Beciul Domnesc Merlot 2008 Cotești și Casa Vrancea Fetească Neagră 2008 Cotești.

Revenind în centrul orașului Odobești, se continuă drumul spre sud; după ce se parcurge 1 km, se traversează Râul Milcov, apoi la prima intersecție, drumul se îndreaptă spre sud-est către Vârteșcoiu, comună situată la zona de contact dintre Subcarpații Vrancei cu Câmpia Râmnicului, în partea est-nord-est a Dealului Deleanu.

Continuând drumul spre sud-vest, dupa 15 km se ajunge în comuna Cotești, centrul podgoriei cu același nume. Principala atracție a degustătorilor este Podgoria Valahă Cotești sau Crama Dyonisos, care cuprinde: 92 ha ocupate cu plantații de viță de vie, centru de vinificație, muzeu, sală de degustări și conac. În muzeu se prezintă exponate ce amintesc de metodele de prelucrare a strugurilor din timpuri străvechi.

Fig.6.7 Imagini din muzeul Cramei Dyonisos

Sursă foto: www.cotesti.ro

Programul de vizitare din Podgoria Valahă Cotești cuprinde: vizita în plantații de viță de vie cu prezentarea tehnologiei de cultură, vizita complexului de vinificație cu prezentarea fluxului tehnologic, vizita in conac, cu prezentarea procesului de înnobilare a vinurilor în baricuri,prezentarea expozitiei de vinuri îmbuteliate, precum și degustarea vinurilor și vizitarea muzeului.

Continuând drumul spre sud-est pe DJ 205 B, după aproximativ 800 m, se schimbă direcția spre sud pe DN 2/E 85, după 5 km se ajunge în comuna Urechești. La km 10, la intrarea în localitate se întâlnește crama Vingex, înființată în anul 2004, înscrisă în rețeaua A.N.T.R.E.C., devenită în scurt timp un producător important de vinuri din zonă. Crama este punct de informare turistică, oferă degustări de vinuri grupurilor organizate, într-o sală cu o capacitate de 50 locuri, deține o sală cu prezentarea obictelor tradiționale specifice zonei, magazin de vinuri și produse meșteșugărești și de artizanat, precum trăsuri, șarete și un restaurant cu specific românesc.

6.2 Influența viticulturii asupra bisericii

Vinul este considerat o băutură sacră folosit la cele mai importante momente din viața umană(botez, cununie, împărtășanie, înmormântare).

În „Orașul dintre vii” toate bisericile și mănăstirile păstrează viu meșteșugul lemnului.Toate icoanele, porțile din interiorul sau exteriorul bisericilor sunt încununate cu modelele viței de vie ce demonstrează turiștilor apartenența și istoria acestui oraș și dau unicitate locului.

Sursă:Arhiva personală

Fig.6.9 Interiorul Mănăstirii Brazi

6.3 Soiuri recunoscute și medaliate produse de Casa Panciu

Cea mai cunoscută la nivel regional,național și internațional este Casa Panciu.Are ca slogan„Din energia Munților Vrancei…” și deține o gamă diversă de vinuri cu distincții la renumite concursuri și magazine în toată țara.

În prezent aparține lui Guzu Daniel,iar „Vinurile acestei podgorii sunt susținute de pasiunea pentru vin” cum scrie și pe site-ul oficial al Casei Panciu.În curând se va construi și un conac pentru cei pasionați de vinuri, în centrul plantației unde turiștii vor putea veni să viziteze crama, să asiste la îmbutelierea vinurilor și să deguste produsele.Acesta s-a extins și în domeniul pomicol, acum 3 ani lansând brandul „Ana are…” include sucuri și dulcețuri de mere,cireșe,afine,oțet de mere care dețin doar elemente naturale, fără aditivi,conservanți sau îndulcitori.În acest fel,sunt mulțumite toate segmentele de populație.

Chardonnay-

Este un vin alb,sec,limpede și cristalin, de culoare galben pai cu tente verzui,manifestă fructuozitate și suplețe,cu arome plăcute de flori și fructe și note finale de unt proaspăt.Recomandat gastronomic împreună cu aperitive calde sau reci,pește șa grătar sau în sos,salată de crudități cu maioneză,brânzeturi proaspete,ficat de rață și piept de pui în crustă de parmezan,păstrăv cu sos de unt, migdale și smântână.

Este un vin premiat cu medalia de aur la „Concursul Național de Vinuri Bachus 2014”.Anul de recoltă-2014,cu alcool 12%,zaharuri 1,76g/l, aciditate totală 6g/l, sec și temperatura de servire 8o-10o C

Aligote- Vin alb, demisec, de culoare galben deschis, limpede și cristalin, cu arome florale.Este un vin proaspăt cu senzații pe final de citrice și o ușoară notă dulceagă.Este recomandat gastronomic împreună cu brânzeturi proaspete, tarte cu icre de crap, clătite cu brânză sărată,antreuri din pește slab cu legume, sushi.

Nu este un vin premiat,dar cu siguranță este plin de savoare.Conține 12% alcool, zaharuri 9g/l, aciditate totală 6,8g/l, categorie-demisec și temperatura de servire 8o-10o C

Șarbă

Este un soi unic, exotic,spcific zonei Vrancea.Acest vin este unul sprinten, cu o aciditate potrivită, dar care asigură că e și corpolent, impresionând prin culoarea galben-verzuie și strălucitoare.Gustativ, acest vin de Șarbă este unul semiaromatic, floral și fructat în acelașii timp, cu gust plin și postgust lung.

Acest tip de vin deține medalia de aur la„Concursul Național de Vinuri Bachus 2013” și posedă o alcoolemie de 12%, zaharuri 10g/l, aciditate totală 6g/l, temperatura de servire 8o-10o C și intră in categoria vinului demisec.

Sauvignon Blanc-Vin alb, demisec, de culoare galben-verzui, limpede și cristalin, cu aromă tropicală, predominant de fructul pasiunii și profunzime de citrice, cu note finale de soc.Acesta este un vin corpolent, proaspăt, cu aciditate echilibrată, fructat și tonic.Este recomandat gastronomic alături de brânzeturi semi maturate, somn la grătar cu sos de hrean, paste cu sos de brânză, păstrăv la grătar cu orez negru, tartă de orez cu șalău.Posedă 13,3% alcool, 1,3g/l zaharuri, aciditate totală 7,3g/l, temperatura de servire 8o-10o C

Cabernet Sauvignon vinificat în alb-Vin alb, de culoare galben foarte deschis, limpede și cristalin, cu plăcute nuanțe de ardei gras și tomate, cu gust de citrice și urme vegetale, cu postgust delicat de flori de soc.Gustativ surprinde prin mineralitate, echilibru și aromele ce te conduc spre registrul citricelor, rodiilor, al cireșelor de iunie și al strugurilor proaspăt zdrobiți.

Recomandarea gastronomică pentru acest tip de vin sec este compusă din pește la grătar, fructe de mare, somon afumat cu creveți și cremă de brânză, păstrăv cu smântână și tarhon, somon cu salsa din castraveți, ananas și mentă.Cabernet Sauvignon a primit distincția de calitate la „Vinuri de primăvară 2013” la forumul vinul.ro.Acesta mai are în componența sa 13,5% alcool, 1,44g/l zaharuri și 7,5g/l aciditate totală.

Cabernet Sauvignon Rose-Vin rose sec, de culoare roz somon, limpede, strălucitor, cu note olfactive de soc și fructul pasiunii.Gustul este cremos, de cireșe,cocăze roșii, căpșuni și citrice.Acest Cabernet Sauvignon este un vin de o aciditate relativ scăzută și o corpolență medie, cu gust final remanent pregnant de portocale și grapefruit roșu.

Gastronomic se poate asezona impreună cu brânzeturi proaspete, musaca, crap la cuptor cu legume gratinate, creveți Tiger cu orez sălbatic, carpaccio de somon cu rucola, biftec tartar.Deține medalia de aur la „Concursul Național de vinuri Bachus 2014”,13,2% alcool,1,55g.l zaharuri și o aciditate totală de 6,2g/l.

Fetească Neagră-Vin roșu,de culoare roșu rubiniu cu irizații violacee cu aromă de prune uscate și fructe negre de pădure.Această Fetească neagră este un vin corpolent, rotund, cu tanini bine conturați și dinal ușor de condiment.Acesta stă la maturat în barrique timp de 8 luni.

Recomandări gastronomice:carne de miel la grătar, vânat la cuptor, preparate din bucătăria asiatică, antreuri cu cașcaval.Acest tip de vin posedă medalia de argint la „Concursul Național de Vinuri Bachus 2014”, 13,5% alcool, 3,6g/l zaharuri și o aciditate totală de 5,8g/l.Spre deosebire de celelalte vinuri, temperatura de servire se încadrează între 18o-20o C , construindu-i o valoare aparte.

Fetească Neagră-Grand Riserva- Vin nefiltrat,maturat în barrique 12 luni, roșu sec, corpolent și catifelat, cu puternice arome specifice soiului, de coacăze, cireșe și prune uscate și note finale de piper.Gustativ, se deschide cu un plus de intensitate în notele de vișină și prune și o urmă de ciocolată și cafea în postgustul lung, echilibrat și molcom.

Din punct de vedere gastronomic, acesta se poate asezona cu fazan la cuptor cu sos de fructe de pădure.vițel la cuptor cu dulceață de afine, medalion de vită în crustă și sos aromat, brânzeturi mucegăite tip Roquefort.Acest tip de vin este premiat cu medalia de aur la concursul„Chișinău Wines&Spirits Contest 2015”, dar și Gran menzione la „Concursul internațional de vinuri VINALITY 2014”. Cu un alcool de 15%,1,8g/l, aciditate totală 6g/l și temperatura de servire 18o-20o C , toate acestea fac din Feteasca neagră unul dintre cele mai căutate vinuri.

Sagio Sauvignon Blanc- Vin alb sec, de culoare galbenă cu irizații verzui, limpede și cristalin, fin și expresiv, cu arome de flori de soc și grapefruit.

Gastronomic se poate asezona cu pește alb la grătar, frigărui de pui cu ceapă dulce, cocktail cu fructe de mare somon la grătar, paste cu sos alb.

Medaliat cu aur la „Concursul Național de vinuri Bachus 2013”, are în componența sa 13,3% alcool, 1,3g/l zaharuri, aciditate totală 7,23g/l și o temperatură de servire între 8o-10o C

Spumant brut

Mândria acestei zone este redată de spumante. Aciditatea sa ridicată specifica acestei zone, favorizează obținerea unor spumante de calitate. În anii '70, in această podgorie a reînceput tradiția spumantelor românești, ce a avut originile în 1841 de Ion Ionescu de la Brad, la comanda voievodului Mihail Sturdza.

Acestea sunt obținute prin metoda tradițională-fermentare în sticlă, elegant și rafinat, cu un perlaj fin și persistent. Exotic și elegant, acest spumant păstrează esența rară a podgoriei Panciu.

Recomandări gastronomice:Aperitive franțuzești sau italienești, caviar, rondele de somon cu glazură și orez basmati, păstrăv cu migdale, choux aperitiv cu pateu de somon, fructe de mare, stridii gratinate cu foițe de trufă.

Deține două medalii de argint la „Concursul Național de vinuri Bachus 2014” și„Concursul Internațional de Vinuri București 2013 IWCB”

Pe data de 30 ianuarie 2016 la hotelul Mariott, s-au desfășurat degustări pentru a fi selecționat „Cel mai bun vin al României-Vinul diplomaților”

La fel ca în anul 2014, Casa Panciu fost aleasă cel mai bun producător de vinuri din țara noastră.

Cel mai bun vin al României în anul 2016 a fost Feteasca Neagră, iar pe locul al II-lea s-a aflat Muscat Ottonel de la Casa Panciu si pe locul al III-lea s-a situat Cabernet-ul Sauvignon vinificat în alb, un exemplu al măiestriei păncenilor.

Pentru categoria Cel mai bun spumant,votul a fost unanim tot pentru Casa Panciu- ce a fost apreciat, de toți cei prezenți.

Toate aceste soiuri,împreună cu altele(Cabernet Sauvignon&Fetească Neagră, Fetească Neagră&Cabaret Sauvignon Grand Riserva, ) pot fi degustate de către turiști în cadrul Casei Panciu la Crama Natura, dar și în magazinele din toată țara:Focșani, Rădăuți, Tecuci, Brașov, Târgu Mureș, Pitești, Călărași, Iași, Botoșani, Neamț, Cluj, Galați, Suceava și Craiova.

Prețurile vinurilor variază între 13,50 Ron(Sauvignon Blanc, Șarbă,Fetească Albă ) și 15,50 Ron (Băbească Neagră,Fetească Neagră).Din gama Horeca, Muscat Ottonel-sec și Aligote Demisec costă 21,50 Ron, Chardonnay sec costă 24.50 Ron, iar Cabernet Sauvignon vinificat în alb sec, Rose sec și Feteasca Neagră sec au prețul de 26,50 Ron.

Vinurile Sagio compuse din Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon&Fetească Neagră cresc standardul, dar și prețurile, acestea valorând 34 Ron.

Vinurile spumante variază între 21,50 Ron și 43, 50 Ron(Domeniile Panciu).

O gamă largă din aceste vinuri pe care Casa Panciu o pune la dispoziție le întâlnim și la 3L, dar și 10L.

Vânzările acestor vinuri sunt extinse în toate hipermarketurile din țară(Auchan, Cora, Carrefour, Megaimage), în magazine specializate, horeca.

Pe retail, gama cea mai vândută de vinuri este Casa Panciu, iar pe horeca Domeniile Panciu.

6.4 Festivalul vinului din Panciu

În fiecare an, la sfârșitul lunii septembrie, toate persoanele din Panciu, dar și o mulțime de turiști și vedete se găsesc aici pentru a se putea bucura de vinul bun și recolta bogată.Festivalul datează din anul 2003 și este continuată fără întrerupere anual.Aici timp de 3 zile au loc lansări de cărți, spectacole pentru diverse categorii de vârste, expoziții, târguri de mașini etc. Inaugurarea festivalului este făcută de obicei de fanfara militară din Focșani și de majorete, la care am avut plăcerea să particip și eu timp de 3 ani.În partea dreaptă a fotografiei se observă cum sunt respectate tradițiile și cum este obținut vinul.

Sursa:Arhiva personală

6.5Factorii restrictivi asupra desfășurării turismului viticol

Turismul viticol din Panciu abia prinde contur și nu se poate compara sub nici o formă cu Franța sau Germania.Orice turist ce ajunge aici trebuie să cunoască faptul că nu există structuri de cazare în oraș, ci doar în afara lui la hotelurile și pensiunile din Focșani, sau dacă vor liniște pot apela la cea mai ozonată stațiune din Europa-Soveja sau Lepșa,asta până când va fi gata hotelul de la Casa Panciu.

Alt factor restrictiv pentru turismul viticol, din punctul meu de vedere, nu există.

6.5Factorii accesibili desfășurării turismului viticol

Fiind o ramură în dezvoltare,tocmai anul acesta,2016 se va termina construcția hotelului din cadrul Casei Panciu cu sălile pentru degustare.Momentan, doar clienții importanți au acces la degustări. La fel și primăria desfășoară un nou proiect ce pune în valoare turismul, se dorește a se construi o telegondolă pe Drumul vinului.

Un factor accesibil este infrastructura.Se poate ajunge cu mare ușurință în zonă, mai ales pentru că are legătură cu E85., la care se adaugă o rețea de drumuri rutiere modernizate sau în stadiu de modernizare, ce deservesc întregul teritoriu viticol.

În plus, pe lângă turismul viticol, este prezent și turismul religios și cel cultural și oricine practică un tip de turism, inevitabil le va practica pe toate.

De foarte puțin timp s-a deschis un Centru de informare turistică cu personal calificat care poate îndruma pe oricine să se relaxeze într-un cadru natural minunat.

Altfel spus, toată zona reprezintă o oportunitate pentru turiști și turism.

Concluzii

Vrancea a fost de la începutul existenței sale un ținut de un pitoresc deosebit, descrisă de către profesorul Mehedinți ca o zonă „cu multiple posibilități de viață, o așezare strategică fără egal, un adevărat nod vital al neamului nostru”.

Orașul Panciu a trecut prin multe pagini de istorie, dar și multă muncă pentru a ajunge o locație renumită, iar fiecare capitol demonstrează acest lucru.Mi-aș dori ca oricine va citi această lucrare să treacă măcar o dată în viață prin aceste locuri ale copilăriei mele.

Podgoria Panciu a fost și va rămâne o atracție permanentă pentru cei dornici să cunoască frumusețile, bogățiile și vestigiile acestor locuri.

Nicăieri, toamna nu-i mai frumoasă ca la Panciu!

În elaborarea acestei lucrări, atât in timpul cercetărilor cât și pe parcursul redactării ei, am primit sprijin permanent și competent, din partea doamnei conferențiar universitar doctor Teodorescu Camelia, căreia îi aduc multumiri. În aceeași măsură le mulțumesc părinților pentru sprijin și domnului Guzu Daniel, deținătorul Casei Panciu, pentru informațiile oferite necesare acestei lucrari.

Bibliografie

Autor colectiv, Consiliul județean Vrancea, Vrancea-Țara vinului-The wine country, Ediție Bilingvă Română-Engleză

Barbu, N., Cotea, V. D., Cotea, V.V.,Grigorescu, Constantin C., Podgoriile și vinurile României, Ed. Academiei Române, București, 2000

Cândea, Melinda, Peptenatu Daniel, Geografia agriculturii.Cultura plantelor, Ed. Universității din București, București, 2002

Cherciu, Cezar, Jariștea, vatră de istorie și podgorie românească, Ed. Andrew, Focșani, 2007

Constantinescu, Gherasim, Gheorghiu, A., Drumurile viei și vinului în România, Ed. Sport-Turism, București, 1977

Cotea, Valeriu D., Cotea, V.V., Grigorescu, Constantin C., Podgoriile și vinurile României, Ed. Academiei Române, București, 2003, ediția a II-a, revizuită

Constantinescu, Gh., Paragină, A., Popa, V., Pușcă, Ion – Panciu, file de cronică, Ed. Sport-Turism, București, 1982

Deșliu, Alexandru, Vrancea, ghid turistic, Ed.Terra, Focșani, 2000

Deșliu, Alexandru, Odobești, ghid turistic, Ed. Pallas, Focșani, 2002

Erdeli, George, Cucu, Vasile, Romania. Populație. Așezări umane. Economie., Ed. Transversal, București, 2007

Giurescu, Constantin, Din trecutul județului Putna, Focșani, 1937

Giurescu, Constantin, Istoricul podgoriei Odobeștilor. Din cele mai vechi timpuri până la 1918 (cu 124 de documente inedite-1626-1864 și 3 reproduceri), Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1969

Giurescu, Constantin, Harta stolnicului Constantin Cantacuzino. O descriere a Munteniei la 1700, Extras din Revista istorică română, vol.VIII, Imprimeria Națională, București, 1944

Grecu, Virgil-Cultura viței de vie în grădinile populației, Ed.Ceres, București, 1983

Grumăzescu H., Ștefănescu I., Județul Vrancea, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1970

Ionescu de la Brad, Ion, Agricultura română din jiudeciu Putna, București, 1869

Macici, Mihai – Vinurile României, Ed. Alcor, București, 1996

Muscă, Romeo-Valentin, – Odobești – orașul viilor domnești, Ed. Terra, Focșani, 2009

Neamțu, Ioan, Ogrinji, M., Sub zodia lui Bachus : prin podgorii românești, Ed. Pentru Turism, București, 1991

Ștefănescu, Ioana, Subcarpații dintre Șușița-Zăbrăuț și Buzău. Studiu geografico-economic, Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972

Târdea C., Dejeu L., – Viticultura, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Teodorescu, Camelia, România în comerțul mondial cu cereale, Ed. Universității, Craiova, 2003

Teodorescu I. C., – Pe urmele unor vechi podgorii ale geto-dacilor, Ed. Agrosilvică, București, 1964

Tudosie, Avram, D., – Podgoriile românești în literatură, Ed. Sport-Turism, București, 1985

S.C.C.P.V. Odobești- 50 de ani de activitate în viticultură și vinificației, Odobești, 1986

Datele au fost oferite de Direcția Județeană de Statistică Vrancea

Direcția Generală de Agricultură Vrancea

Site-ul Institutului Național de Statistică

www.criticdevin.wordpress.com

www.panciuturistic.ro/beciuri-monumente-de-patrimoniu/

www.vrancea.djc.ro

http://www.antrec-se.ro/

www.prefecturavrancea.ro

Anexa 1:Coperta lucrării

Universitatea din București

Facultatea de Geografie

Specializarea Geografia Turismului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonaror științific:

Lect. Univ. Dr. CAMELIA TEODORESCU

Absolvent:

PANAITE S. DIANA-CRISTINA

BUCUREȘTI

2016

Anexa 2:Pagina de titlu

Universitatea din București

Facultatea de Geografie

Specializarea Geografia Turismului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Cultura viței de vie și turismul viticol în aria geografică Panciu-

Accesibilitate și restrictivitate

Coordonaror științific: Absolvent:

Conf. Dr. CAMELIA TEODORESCU PANAITE S. DIANA-CRISTINA

BUCUREȘTI

2016