1.1. Ce este Scleroza Multiplă? Scleroza multiplă (SM) este o boală neurologică, inflamatorie, ce provoacă o deteriorare a tecii de mielină… [304899]

SCLEROZA MULTIPLĂ

1.1. Ce este Scleroza Multiplă?

Scleroza multiplă (SM) este o [anonimizat], ce provoacă o deteriorare a tecii de mielină (învelișul proteic protector al fibrelor nervoase), cauzând diverse tulburări. [anonimizat], măduva spinării și ochii. Este o boală recidivantă sau progresivă cu etiologie necunoscută. [anonimizat].

Teaca de mielină înconjoară și protejează fibrele nervoase (fig. 1). Atunci când mielina se inflamează sau este distrusă (proces denumit demielinizare) este afectată capacitatea sistemului nervos de a comunica, fluxul normal al impulsurilor nervoase la nivelul sistemului nervos central fiind întrerupt. [anonimizat]-se o leziune sau placă. Scleroza multiplă (SM) [anonimizat].

Termenul de "scleroză multiplă" se referă existența a numeroase zone de cicatrici (scleroze) ce rezultă din demielinizarea fibrelor nervoase. Este o afecțiune inflamatorie caracterizată prin prezența a numeroase zone de demielinizare răspândite la nivelul encefalului și măduvei spinării (de unde și denumirea de "encefalomielită diseminată".

Această afecțiune apare în general la adultul tânăr (20 – 40 de ani) și este mai frecvent întâlnită la femei decât la bărbați. Cele mai multe persoane suferind de SM au perioade în care se simt bine (remisie), simptomele pot dispărea complet și perioade în care simptomele sunt accentuate (recidive), [anonimizat].

1.2. Care sunt cauzele bolii?

[anonimizat], dar există ipoteza că este vorba de un virus (posibil herpes sau retrovirus) sau un antigen necunoscut ce dă o reacție directă asupra țesutului uman (reacție autoimună) [anonimizat], în viață. [anonimizat] a tecii de mielină și a bazei fibrelor nervoase. Se crede că mecanismul SM ar fi o [anonimizat]. Această boală autoimună afectează capacitatea nervilor de a [anonimizat] a faptului că sistemul imunitar produce anticorpi care distrug învelișul protector al fibrelor nervoase. O altă ipoteză este că un defect al celulelor care produc mielină ar cauza această boală. [anonimizat] o [anonimizat], cum ar fi infecțiile.

1.3. Care sunt simptomele bolii?

SM este de obicei diagnosticată pe baza prezenței semnelor și simptomelor și a rezultatelor testelor medicale corespunzătoare.

Deteriorarea tecii de mielină afectează capacitatea sistemului nervos de a comunica, producând o [anonimizat], mentale și uneori probleme psihice.

[anonimizat], în funcție de care fibre nervoase sunt demielinizate. Dacă sunt demielinizate fibrele nervoase care transmit informații senzoriale vor rezulta senzații anormale (simptome senzoriale). [anonimizat] (simptome motorii).

[anonimizat]. SM ia diferite forme, noi simptome apărând fie în atacuri sporadice (forme de recădere) sau agravându-se cu trecerea timpului (forme progresive) (figura 2). Între episoade, simptomele pot dispărea complet; totuși, adesea rezultă probleme neurologice permanente, în special în stadii mai avansate ale bolii.

Simptomele fluctuante rezultă din deteriorarea tecii de mielină, urmate de repararea acesteia după care apar și mai multe deteriorări.

Scleroza multiplă poate progresa și regresa imprevizibil. Există însă mai multe forme ale acesteia (fig. 2), în funcție de manifestarea simptomelor:

Remisiile pot dura luni sau ani. Recidivele pot apărea spontan sau poate fi declanșată de o infecție, cum ar fi gripa. Temperaturile ridicate, cum ar fi vremea foarte caldă, o baie fierbinte sau duș, sau o febră, poate declanșa, de asemenea, recurente sau intensifica simptomele.

Aproximativ 20% din persoanele cu scleroză multiplă au un episod, după care boala progresează puțin sau chiar deloc. Foarte rar, scleroza multiplă progresează rapid, ducând la invaliditate severă sau deces la scurt timp după ce se dezvoltă simptomele.

Fig. 2. Formele de SM

Simptome precoce frecvente includ furnicături, pareze (amorțeli), durere, senzație de arsură, mâncărime în brațe, picioare, trunchi, sau față și pierderea de putere sau dexteritate într-un picior sau mână. Bolnavul se poate simți neobișnuit de obosit. Pot să apară simptome ușoare psihologice sau neurologice (cum ar fi modificări ale dispoziției, amețeală nepotrivită, euforie, depresie, apatie). Problemele cognitive pot includ tulburări de memorie, scăderea capacității de gândire și lipsa de concentrare. Aceste simptome vagi ale demielinizării în creier, încep uneori cu mult înainte ca boala să fie diagnosticată.

Unii pacienți prezintă doar simptome oculare, cum ar fi orbire parțială și dureri la un ochi, vedere încețoșată, sau pierderea vederii centrale; vederea periferică nu este afectată. Aceste simptome sunt datorate inflamației nervului optic (nevrita optică). Mișcările oculare pot fi necoordonate, uneori ducând la vedere dublă (afecțiune numită internuclear oftalmoplegia).

Atunci când partea din spate a măduvei spinării la nivelul gâtului este afectată, flexia gâtului determină o senzație de șoc electric sau de furnicături care iradiază în jos, pe spate, pe membrele inferioare, pe un braț, sau pe o parte a corpului (semnul Lhermitte). De obicei, senzația durează doar un moment și dispare atunci când gâtul revine la poziția inițială. Adesea, se simte atât timp cât gâtul rămâne flectat.

O dată cu progresia bolii, mișcările pot deveni nesigure, neregulate și ineficiente. Slăbiciunea musculară și spasticitatea pot afecta mersul, în cele din urmă făcându-l imposibil uneori. Scleroza multiplă poate provoca paralizie parțială sau completă. Vorbirea poate deveni lentă, neclară și ezitantă. Târziu poate apărea demența, mania și euforia excesivă. Nervii care controlează mișcările urinare sau intestinale pot fi de asemenea afectați, ceea ce duce la nevoia frecventă și puternică de a urina, retenția de urină, constipație și, ocazional, incontinența urinară și fecală.

Dacă recidivele devin mai frecvente, dizabilitățile cresc devenind uneori permanente. Cu toate acestea, aproximativ 75% dintre persoanele care au scleroză multiplă nu au nevoie de un scaun cu rotile, iar pentru aproximativ 40%, activitățile normale nu sunt perturbate. Cele mai multe persoane cu scleroza multiplă au o durată de viață normală.

După cum se poate vedea în figura 3, tulburările de coordonare și echilibru sunt cele mai frecvente simptome întâlnite la pacienții suferind de SM. Acestea fac ca mersul să fie dificil, nesigur, inconstant. Tulburările de coordonare se pot manifesta în dificultatea de a apuca obiecte mici. Aceste probleme pot fi agravate de alte simptome comune SM, cum ar fi amețeli și tremor. Aceste simptome de multe ori îngreunează realizarea activităților zilnice (ADLs – activities of daily living).

Fig. 3. Ponderea simptomelor în SM

2. CONTROL, COORDONARE, ECHILIBRU

Mișcarea este definită prin interferența a 3 factori importanți:

Refacerea controlului, coordonării și echilibrului corpului, este un obiectiv important și necesar în realizarea unui program personalizat kinetoterapeutic. Cu cât perioada de imobilizare a fost mai lungă – în cazul persoanelor cu SM care au întâmpinat unele probleme în realizarea unei mișcări propuse -, refacerea sau redobândirea lor poate deveni una latentă dacă persoana în cauză nu e conștientă de repercursiunile care pot apărea și nu se iau măsuri imediate.

2.1. CONTROL

Definiție:

Controlul muscular = abilitatea de a activa un grup limitat de unități motorii ale unui singur mușchi fără a fi activați alți mușchi.

Unitate motorie = motoneuron + fibrele musculare inervate de acel motoneuron

Un control muscular bun implică activarea și contracția musculară și interacțiunea a mai multor mușchi pentru a controla mișcarea corpului. Astfel, mișcarea brațului poate părea un simplu act, dar acest act necesită un set complex de activități ce implică creierul, sistemul nervos, nervii și mușchii.

Definiție:

Antrenarea controlului = activarea agonistului și inhibarea antagonistului după engrama dată de implicarea celorlalți mușchi.

Agonist = mușchiul care realizează mișcarea.

Antagonist = mușchiul care se opune mișcării.

Controlul implică participarea conștienței, a unei atenții continue, prezența psihică a pacientului. Acesta trebuie să încerce să își controleze fiecare mușchi individual și să conștientizeze mișcările.

Antrenarea controlului muscular nu trebuie să producă durere și nici oboseală. La primul semn de neatenție din partea pacientului, antrenamentul este oprit și reluat în condiții optime.

În recuperarea din patologia neuromotorie, problema controlului muscular are o mare importanță în primele etape ale recuperării.

Pe măsură ce pacientul avansează în vârstă, numărul de fibre musculare inervate de același neuron crește, deci raportul de inervație se face tot mai mic. Acest proces are la bază degenerarea treptată a motoneuronilor, cei rămași dezvoltând mai multe ramuri pentru a prelua fibrele rămase fără inervație. Un mușchi care va avea rapoarte de inervație mai mari, va avea o activitate mai diferențiată, adică mișcarea va fi mai elegantă, realizată cu finețe și mai exactă.

Utilizarea biofeedbackului electromiografic poate fi o metodă terapeutică valoroasă pentru ameliorarea controlului neuromuscular. Această tehnică inserează actul de voință al unei persoane în spațiul unei bucle feedback deschise, de aici derivând denumirea artificială biofeedback. Semnalele mioelectrice culese de la mușchi sunt prelucrate digital și transformate în semnale acustice și/sau vizuale care sunt ușor de perceput și de interpretat.

Definiție:

Controlul postural = monitorizarea permanentă a posturii și adaptarea acesteia la condițiile de mișcare și mediu.

Orice perturbare a controlului postural afectează echilibrul, cu repercursiuni asupra activității motrice.

Controlul postural anticipativ – apare pentru a evita obstacolele din calea noastră în timp ce ne deplasăm sau când ne deplasăm pe diverse suprafețe.

Controlul postural reactiv – devine necesar atunci când trebuie să răspundem rapid la un eveniment neașteptat ce ne dezechilibrează.

Definiție:

Actul motor de control = partea activității motorii care se desfășoară pe baza unei anticipări și unei alegeri conștiente, printr-un proces de reglare analitico sintetic, vizând realizarea într-un mod cât mai eficient a unui obiectiv.

Stabilirea unei finalități presupune selectarea imediată și pregătirea unui program motor.

Structura actului motric poate fi schematic, raportat la trei puncte fundamentale:

Orice învățare motrică are trei etape succesive, iar dacă urmează un proces eronat poate duce la interferențe sau perturbări în învățare.

Toate aceste procese se reunesc pentru a produce mișcarea corpului.

Problemele de control muscular sunt comune la pacienții cu SM. Deficitul de control muscular se manifestă prin tremor, spasticitate (în special la membrele inferioare), reflexe exagerate (hiperreflexe), slăbiciune sau paralizie parțială a mușchilor membrelor superioare și inferioare, dificultăți în mers.

2.2. COORDONARE

Definiție:

Coordonarea = procesul ce rezultă din activarea pattern-urilor de contracție a mai multor unități motorii, de la nivelul unor mușchi – de forță, acțiune și secvență (succesiune) apropiată, dar și prin inhibiția simultană a celorlalți mușchi, producând activitatea voluntară dorită.

Câteva patern-uri de activitate multimusculară sunt automatizate, astfel încât mușchii nu pot acționa individualizat și activitatea este realizată chiar în absența controlului voluntar. Dezvoltarea patern-urilor automate multimusculare este dependentă de dezvoltarea engramelor la nivelul sistemului extrapiramidal. Odată ce o engramă a fost realizată, de fiecare dată, dacă este declanșată va produce în mod automat același pattern. Engrama se desfășoară fără conștientizare, doar rezultatul este perceput.

Schemele preprogramate automatizate se formează prin repetiții (antrenament) în copilărie. Exemple: mersul, mâncatul etc.

Se întrețin prin utilizarea lor;

Se pot reforma tot prin antrenament în cazul în care au fost pierdute prin SM;

Engramele pot ajunge la perfecțiune numai prin repetiții ale unor scheme (pattern-uri) corecte de mișcare (de 20.000-30.000 de ori);

pentru a atinge o performanță sunt necesare câteva milioane de repetări cu precizie a unei activități

Odată engramele obținute, se crește performanța motrică de sute de ori.

În recuperarea pacienților neurologici (exemplu SM și hemiplegie):

Pentru majoritatea oamenilor, mișcările corpului sunt line, coordonate, și neîntrerupte. Diverse acțiuni ca mersul pe jos, aruncarea unei mingi, luarea unui creion nu necesită efort în realizarea lor pentru un om sănătos. Fiecare mișcare implică o serie de grupe musculare ce sunt controlate în mare măsură de cerebel.

O mișcare coordonată implică cerebelul, nervii periferici ai corpului și măduva spinării. Bolile sau leziunile ce afectează sau distrug oricare din aceste structuri pot provoca ataxie.

Când comunicarea dintre creier și restul corpului este perturbată într-un fel, pot apărea problemele de coordonare, ataxia. Mișcările apar sacadate și instabile. O persoană cu ataxie poate avea un mers instabil, cu tendința de a se poticni. Aceasta poate avea probleme în realizarea sarcinile de zi cu zi care necesită abilități motorii fine. Aceste sarcini includ astfel de lucruri aparent simple, ca a mânca, folosirea unui pix pentru a scrie, a se îmbrăca.

O mișcare necoordonată se datorează unei probleme de control muscular ce cauzează inabilitatea de a coordona mișcarea. Aceasta duce la o mișcare sacadată, inconstantă la nivelul trunchiului, un mers nesigur și poate afecta, de asemenea, mișcările membrelor superioare și inferioare. Ataxia poate avea un efect profund asupra vieții unei persoane.

Definiție:

Ataxia = incapacitate de a coordona activitatea musculară în timpul mișcării voluntare, în absența oricărui deficit al forței musculare.

Pot fi afectate ritmul, amplitudinea, coordonarea, direcția și forța mișcării.

Poate interesa membrele superioare și inferioare, capul sau trunchiul.

Cel mai des este cauzată de o leziune cerebeloasă (ataxie cerebeloasă) sau a coloanei posterioare a măduvei spinării, mai rar de o leziune a lobului frontal (ataxie frontală Bruns), o leziune parieto-occipitală (ataxia optică) sau o leziune a proprioceptorilor (ataxia senzorială).

Ataxia poate fie să împiedice executarea mișcării (ataxie cinetică), fie să împiedice adaptarea contracțiilor musculare necesare menținerii posturii în ortostatism sau în poziție așezată (ataxie statică).

Definiții:

Mușchi agoniști = mușchii care realizează mișcarea

Mușchi antagoniști = mușchii ce se opun mișcării

Sinergiștii = mușchii care ajută agoniștii să realizeze mișcarea

Stabilizatorii = mușchii care stabilizează restul segmentelor ce nu trebuie să se miște.

Învățarea motrică – se face în 3 etape:

Etapa I – dezvoltarea coordonării grosiere (ritm general, elemente fundamentale, eliminarea tensiunilor și acțiunilor inutile):

Noțiunile trebuie să fie

comunicate foarte clar,

simple,

în limita bagajului cultural și cunoștințelor bolnavului

Mesajul să se bazeze pe motivația învățării – Insuccesele începutului au efecte negative asupra motivației – întârzie dobândirea senzațiilor și percepțiilor corecte.

Etapa a II-a – perfecționarea și diferențierea diferitelor faze:

În plan fiziologic se observă o focalizare a proceselor nervoase asupra inhibiției stimulilor inutili;

Secvența mișcărilor poate fi considerată ca automatizată;

Mișcarea rămâne încă expusă variațiilor de tip intern sau extern (oboseală, emoție, intensități deosebit de mari).

Etapa a III-a – mișcarea stabilizată și automatizată – eficiență în condiții variabile sau neobișnuite

pacientul reușește să-și “desprindă” voluntar atenția de la execuția motrică.

Factori care pot determina incoordonarea:

Oboseala – principalul dușman al coordonării

2. Repetarea frecventă a unor activități secundare – fără legătură cu activitatea de bază – engramată (“A face 2 lucruri de-o dată“)

3. Inactivitatea fizică – respectiv scăderea utilizării "zestrei" de engrame

pierderea coordonării unei activități.

Orice învățare motrică ce urmează un proces eronat poate duce la interferențe (transferuri negative) sau la perturbări în special în cazul învățării a două abilități similare. Efectul contrar este transferul pozitiv de la o abilitate la alta, în sensul că învățarea celei de-a doua se accelerează. Interferențele sunt mai ușor de recunoscut cu ocazia corectării greșelilor, când vechea abilitate revine la cea mai mică stare de tensiune sau slăbiciune fizică.

Tulburările de coordonare pot provoca alte anomalii, cum ar fi următoarele:
• Dismetria: reprezintă incapacitatea de a controla amplitudinea mișcărilor. Uneori este descrisa ca o inabilitate de a estima distantele. De exemplu, în încercarea de a ajunge la un obiect, persoanele cu dismetrie pot ajunge dincolo de obiect.

Dizartria: vorbirea este neclară, iar fluctuațiile de volum nu pot fi controlate, deoarece mușchii vorbirii sunt necoordonați. Mișcările mușchilor din jurul gurii pot fi exagerate.

• Nistagmus: mișcare oscilatorie ritmică și involuntară a globilor oculari. Când se uită la un obiect, privirea poate depăși ținta, și poate să apară nistagmus. În nistagmus, pupilele se mută în mod repetat, rapid într-o direcție, apoi revin încet înapoi în poziția inițială.

• Tremor: Deteriorarea cerebeloasă poate provoca, de asemenea, un tremur atunci când oamenii încheie o mișcare intenționată, cum ar fi atingerea unui obiect (tremor de intenție), sau atunci când oamenii încearcă să mențină corpul într-o anumită poziție (tremor postural).

Refacerea și antrenarea coordonării trebuie să întrunească următoarele caracteristici:

Mișcarea se realizează lent, fără încărcare, cu urmărirea atentă nu numai a execuției ci și a senzațiilor resimțite în timpul ei.

Se fac 2-3-4 repetiții urmate de pauză, apoi 5-6-10 și pauză etc.

Durată scurtă a antrenamentului – reluarea ședinței peste câteva ore

Viteza de execuție și rezistența opusă urmăresc continuu acuratețea mișcării.

Orice incorectitudine se va regăsi mai târziu în engramă.

Activitatea este descompusă în componente simple pentru a fi efectuate corect. După formarea engramelor acestea devin unități ale unor engrame mai mari.

Pe lângă programul de kinetoterapie, o componentă importantă în programul complex necesar pentru refacerea și antrenarea coordonării este Terapia ocupațională (TO) aceasta se bazează pe antrenarea coordonării mișcărilor utilizate în viața de fiecare zi.

TO orientează de la început antrenamentul spre o gestică binecunoscută și fixată înainte de boală și deci relativ mai ușor de recuperat;

Un astfel de antrenament este mai puțin monoton;

Bine alese aceste activități ocupaționale sunt adecvate refacerii coordonării;

În această categorie intră și reantrenarea mersului și a prehensiunii.

2.3. ECHILIBRU

Definiții:

Echilibrul = un proces complex prin care se realizează menținerea centrului de greutate (Cg) al corpului deasupra poligonului de susținere într-un anumit context senzitivo-senzorial.

Centrul de greutate = punctul de aplicare al forței de greutate a corpului.

Echilibrul corporal = abilitatea de a menține sau de a mobiliza corpul fără a cădea.

Stabilitatea = abilitatea organismului de a-și menține echilibrul fără să cadă atunci când acesta a fost perturbat.

Echilibrul are un rol important:

în asigurarea posturii verticale și a mersului;

în efectuarea mișcării (exemplu: mers), pentru evitarea căderii;

asigură mișcările echilibrate ale capului și poziția sa generală verticală.

Echilibrul corporal și stabilitatea sunt procese complexe în care se succed anumite etape, perturbările de echilibru apărând dacă se produc erori în oricare din aceste etape:

Menținerea echilibrului depinde de un flux constant de informații de la sistemul vizual (ochi), sistemul vestibular (urechea internă) și sistemul proprioceptiv (piele, mușchi, articulații). Aceste informații sunt transportate de conexiunile nervoase acoperite de teaca de mielină, care pot fi demielinizate din cauza SM.

Pentru pacienți, cele mai apăsătoare probleme sunt ataxia și tulburările de echilibru, deoarece acestea cauzează probleme motorii. Pacienții observă de multe ori că pășesc larg și au probleme de echilibru când încep să meargă sau își schimbă direcția.

În recuperare sunt necesare exercițiile de coordonare și echilibru, tonifierea musculaturii, învățarea mersului corect și utilizarea suplimentelor compensatoare a organismului.

Ataxia, instabilitatea posturală, spasme ale mușchilor, slăbiciunea generalizată a mușchilor, toate contribuie la echilibrul și coordonarea deficitară.

Tehnicile kinetoterapiei se adresează acestor probleme prin exerciții de postură, tonifierea corsetului abdominal, stabilizare ritmică, antrenarea echilibrului static/dinamic, hidroterapie, încărcare proprioceptivă și antrenarea rezistenței.

Slăbiciunea extremității inferioare, în particular, deficite de echilibru, oboseală, postură, contracturi, deficite de senzații, intoleranță la căldură, împreună cu alte deficite, pot împiedica abilitatea unui individ de a fi mobil. Antrenarea locomoției se concentrează pe creșterea forței la nivelul coapsei și șoldului împreună cu antrenarea posturii și echilibrului.

În unele cazuri poate fi necesară folosirea ortezelor și dispozitivelor de asistență.

Antrenamentul funcțional care trebuie realizat implică mobilitatea în pat, transferuri și dezvoltarea strategiilor cu pacientul despre cum să fie capabil să meargă în siguranță prin casă și în comunitate.

Pentru a preveni căderile trebuiesc luate următoarele măsuri preventive:

Combaterea instabilității posturale asigurându-se:

Stare generală bună

Nutriție echilibrată

Supliment de calciu în caz de osteoporoză

Activitate fizică suficientă (mult mers pe jos)

Evitarea izolării pentru persoanele singure

Încălțăminte confortabilă, stabilă

Tratare durerilor reumatismale

Operarea artrozei de șold sau genunchi dacă e cazul

Corectarea tulburărilor de vedere și auz

Reevaluarea regulată a tratamentului

Suprimarea factorilor care favorizează căderile la domiciliu

Iluminat bun al locuinței

Fixarea covoarelor și carpetelor pe sol, să nu alunece

Revizuirea amplasării mobilierului

Adezive antiderapante pentru cadă sau cabina de duș

Rampă sau bară de susținere la toaletă

Consolidarea scaunelor pentru a se putea ridica ușor

Determinarea cauzelor tulburărilor de mers și tratarea lor atât cât e posibil

Kinetoterapie de reeducare a mersului și a posturii

Evaluarea necesității unui baston, cadru de mers sau scaun rulant.

3. EXEMPLE DE EXERCIȚII KINETICE

Un program de reeducare și continuarea/practicarea unei activități fizice sunt recomandate încă de la primele simptome ale bolii. Kinetoterapia poate preveni sau întârzia manifestările specifice sclerozei multiple. Programul kinetic trebuie adaptat fiecărui caz în parte, în funcție de bilanțul neurologic și psihologic și de evaluarea funcțională. Este esențial să se respecte instituirea precoce și continuitatea pe toată durata bolii și adaptarea programului și a obiectivelor la stadiile de evoluție.

Exercițiile fizice reduc oboseala și mențin capacitățile fizice, cardiovasculare și respiratorii. Se recomandă efectuarea unui program de kinetoterapie de 2 – 3 ori pe săptămână.

De asemenea, în plus de programul de kinetoterapie, se poate practica o activitate fizică de 2 – 3 ori pe săptămână. Pentru probleme de echilibru, un efect foarte bun îl are practicarea de Qi Gong, Tai Chi Chuen, dans. Acestea trebuiesc, bineînțeles, adaptate posibilităților permise de boală.

Programul de kinetoterapie urmărește diverse obiective:

Întreținerea mobilității articulare prin tratarea retracțiilor musculo-tendinoase, a spasticității și a redorilor;

Prevenirea atrofiilor musculare și conservarea supleței mușchilor, menținerea troficității țesuturilor moi și conservarea cât mai mult posibil a capacității de deplasare (mersul în mod deosebit).

Reeducarea mersului – se pot folosi barele paralele, cadrul de mers, bastoane sau cârje.

Menținerea forței musculare la membrele inferioare și superioare prin mișcări repetate contra unei rezistențe crescute și adaptate (5 serii a câte 8 – 10 repetări de exemplu).

Ameliorarea controlului muscular folosind diverse aparate, gantere, benzi elastice.

Coordonarea membrelor superioare și inferioare

Menținerea/îmbunătățirea echilibrului – prin exerciții statice, dintr-o anumită poziție (echilibrul static) și prin exerciții dinamice, mers, modificarea pozițiilor (echilibrul dinamic). Se pot utiliza suprafețe instabile, destabilizări externe, exerciții cu ochii închiși.

Antrenament la efort – printr-o activitate fizică globală, susținută, de la 10 minute la 40 de minute.

Reeducarea respiratorie – prin exerciții de respirație, tonifierea musculaturii respiratorii.

Corectarea posturii – în așezat și în ortostatism prin diverse exerciții la oglindă.

O atenție deosebită trebuie acordată tulburărilor circulatorii și osteoporozei prin verticalizarea bolnavului pe durate suficient de mari de timp, mobilizări articulare repetate la membrele inferioare, masaj circulator al membrelor inferioare.

3.1. Exerciții din așezat

Obiective:

Coordonarea membrelor superioare

Mobilitate umeri

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor

Obiect: un cerc de gimnastică

Poziția inițială: Pacientul așezat, ține cu mâinile un cerc înaintea lui, la nivelul pieptului, având brațele ușor flectate pe trunchi și coatele flectate la 45°.

Mișcarea:

Timpul 1: Rotirea cercului spre dreapta – inspir

Timpul 2: Rotirea cercului spre stânga, ajungând în poziția inițială – expir

Timpul 3: Rotirea cercului spre stânga – inspir

Timpul 4: Rotirea cercului spre dreapta, ajungând în poziția inițială – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, cercul rămâne înaintea pacientului.

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de ridicarea umărului sau flexia laterală a trunchiului pe bazin.

Obiective:

Coordonarea membrelor superioare

Mobilitate trunchi

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor

Obiect: un cerc de gimnastică

Poziția inițială: Pacientul așezat, ține cu mâinile un cerc înaintea lui, la nivelul pieptului, având brațele ușor flectate pe trunchi și coatele flectate la 45°.

Mișcarea:

Timpul 1: Rotirea trunchiului spre dreapta – inspir

Timpul 2: Rotirea trunchiului spre stânga, ajungând în poziția inițială – expir

Timpul 3: Rotirea trunchiului spre stânga – inspir

Timpul 4: Rotirea trunchiului spre dreapta, ajungând în poziția inițială – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, cercul rămâne înaintea pacientului.

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de ridicarea umărului sau flexia laterală a trunchiului pe bazin.

Obiective:

Coordonarea membrelor superioare

Mobilitate trunchi și umeri

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor

Obiect: un cerc de gimnastică

Poziția inițială: Pacientul așezat, ține cu mâinile un cerc înaintea lui, la nivelul pieptului, având brațele ușor flectate pe trunchi și coatele flectate la 45°. (Se combină exercițiul 1 cu 2)

Mișcarea:

Timpul 1: Rotirea cercului spre dreapta și a trunchiului spre stânga – inspir

Timpul 2: Rotirea cercului spre stânga și a trunchiului spre dreapta, ajungând în poziția inițială – expir

Timpul 3: Rotirea cercului spre stânga și a trunchiului spre dreapta – inspir

Timpul 4: Rotirea cercului spre dreapta și a trunchiului spre stânga, ajungând în poziția inițială – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, cercul rămâne înaintea pacientului.

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de ridicarea umărului sau flexia laterală a trunchiului pe bazin.

Obiective:

Coordonarea membrelor superioare

Mobilitate umeri

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor

Obiect: o minge

Poziția inițială: Pacientul așezat, ține cu mâinile mingea înaintea lui, la nivelul pieptului, având brațele ușor flectate pe trunchi și coatele flectate la 45°. (Exercițiul este la fel ca exercițiul nr 1, doar că se înlocuiește cercul cu mingea)

Mișcarea:

Timpul 1: Rotirea mingii spre dreapta – inspir

Timpul 2: Rotirea mingii spre stânga, ajungând în poziția inițială – expir

Timpul 3: Rotirea mingii spre stânga – inspir

Timpul 4: Rotirea mingii spre dreapta, ajungând în poziția inițială – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, mingea rămâne înaintea pacientului.

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de ridicarea umărului sau flexia laterală a trunchiului pe bazin.

Obiect: o minge

Poziția inițială: Pacientul așezat, ține cu mâinile mingea înaintea lui, la nivelul pieptului, având brațele ușor flectate pe trunchi și coatele flectate la 45°. Mâinile sunt paralele pe minge.

Mișcarea:

Timpul 1: Ducerea mingii în partea dreaptă, rotind mingea spre stânga, astfel încât mâna dreaptă ajunge deasupra pe minge și mâna stângă dedesubt – inspir

Timpul 2: Ducerea mingii înainte, rotind mingea spre dreapta, ajungând în poziția inițială – expir

Timpul 3: Ducerea mingii în partea stângă, rotind mingea spre dreapta, astfel încât mâna stângă ajunge deasupra pe minge și mâna dreaptă dedesubt – inspir

Timpul 4: Ducerea mingii înainte, rotind mingea spre stânga, ajungând în poziția inițială – expir

Indicații metodice:

Mâinile rămân paralele pe tot parcursul exercițiului.

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de ridicarea umărului sau flexia laterală a trunchiului pe bazin.

Se fac apoi aceleași exerciții, cu bandă elastică și apoi fără nimic – e important să poată face fără nimic, e mai dificil să se concentreze să nu apropie mâinile, să păstreze aceeași distanță între mâini pe tot parcursul exercițiului.

Variantă a exercițiului 4

Variantă a exercițiului 4

Obiecte: două mingi de tenis

Poziția inițială: Pacientul așezat, ține în fiecare mână câte o minge de tenis.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea brațului drept înainte – inspir

Timpul 2: Coborârea brațului drept, rotind mingea spre sol (cu pronația antebrațului), mâna ajunge pe coapsă, – expir

Timpul 3 Ridicarea brațului stâng înainte – inspir

Timpul 4: Coborârea brațului stâng, rotind mingea spre sol (cu pronația antebrațului), mâna ajunge pe coapsă, – expir

Indicații metodice:

Cotul rămâne ușor flectat pe tot parcursul exercițiului.

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de ridicarea umărului.

Obiecte: două mingi de tenis

Poziția inițială: Pacientul așezat, ține în fiecare mână câte o minge de tenis.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea brațului drept înainte – inspir

Timpul 2: Coborârea brațului drept, rotind mingea spre sol și ridicarea brațului stâng înainte – expir

Timpul 3: Coborârea brațului stâng, rotind mingea spre sol și ridicarea brațului drept înainte – inspir

Indicații metodice:

Cotul rămâne ușor flectat pe tot parcursul exercițiului.

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de ridicarea umărului.

Exercițiile 2 – 7 sunt inspirate din arta Tai Chi Chuan-ului (face parte din artele marțiale).

Obiective:

Control muscular

Coordonarea membrelor superioare

Mobilitate umeri

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor

Obiect: un baston

Poziția inițială: Pacientul așezat cu fața la un perete, cu un baston într-o mână. Pe perete sunt marcate repere la diferite înălțimi și distanțe orizontale. Reperele sunt pe culori sau numerotate.

Mișcarea:

Timpii 1 – 2: Atingerea a două repere cu bastonul

Timpul 3: Revenire lentă la poziția inițială

Timpii 4 – 5: Atingerea altor două repere cu bastonul

Timpul 6: Revenire lentă la poziția inițială

Timpii 7 – 10: Atingerea reperelor urmărind un traseu prestabilit (de exemplu: atinge reperele verzi sau cifrele 1, 5, 7, 8 și 2)

Indicații metodice:

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de ridicarea umărului sau flexia laterală a trunchiului pe bazin.

Obiect: un baston

Poziția inițială: Pacientul așezat cu fața la un perete, cu un baston într-o mână.

Mișcarea:

Cu vârful bastonului desenează imaginar, pe perete cifre.

După fiecare cifră se relaxează, lăsând brațul încet, jos.

Indicații metodice:

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de ridicarea umărului sau flexia laterală a trunchiului pe bazin.

Obiect: un baston

Poziția inițială: Pacientul așezat cu fața la un perete, cu un baston într-o mână.

Mișcarea:

Cu vârful bastonului desenează imaginar, pe perete litere.

După fiecare literă se relaxează, lăsând brațul încet, jos.

Indicații metodice:

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de ridicarea umărului sau flexia laterală a trunchiului pe bazin.

Obiective:

Coordonarea membrelor inferioare

Mobilitate genunchi

Obiect: un skater

Poziția inițială: Pacientul așezat, o talpă pe sol, cealaltă pe skater (skaterul orientat în plan sagital față de pacient).

Mișcarea:

Timpul 1: Extensia genunchiului – inspir (comanda – împinge skaterul spre înainte!)

Timpul 2: Flexia genunchiului – expir (comanda – trage skaterul spre tine!)

Se repetă de 5 ori după care se realizează și cu piciorul celălalt.

Indicații metodice:

Se începe exercițiul cu piciorul sănătos sau mai puțin afectat.

Se poate crește nivelul de dificultate a exercițiului, așezând o greutate pe skater.

Obiective:

Coordonarea membrelor inferioare

Mobilitate șold

Obiect: un skater

Poziția inițială: Pacientul așezat, o talpă pe sol, cealaltă pe skater (skaterul orientat în plan transversal față de pacient).

Mișcarea:

Timpul 1: Împingerea skaterului lateral (rotația internă a șoldului) – inspir (comanda – împinge skaterul în lateral!)

Timpul 2: Împingerea skaterului medial (rotația externă a șoldului) – expir (comanda – trage skaterul în partea opusă!)

Se repetă de 5 ori după care se realizează și cu piciorul celălalt.

Indicații metodice:

Se începe exercițiul cu piciorul sănătos sau mai puțin afectat.

Se poate crește nivelul de dificultate a exercițiului, așezând o greutate pe skater.

Obiective:

Control muscular

Coordonarea membrelor inferioare

Mobilitate genunchi

Obiect: o minge ușor dezumflată

Poziția inițială: Pacientul așezat, o talpă pe sol, cealaltă pe minge.

Mișcarea:

Timpul 1: Extensia genunchiului – inspir (comanda – împinge mingea spre înainte!)

Timpul 2: Flexia genunchiului – expir (comanda – trage mingea spre tine!)

Se repetă de 5 ori după care se realizează și cu piciorul celălalt.

Indicații metodice:

Se începe exercițiul cu piciorul sănătos sau mai puțin afectat.

Obiective:

Control muscular

Coordonarea membrelor inferioare

Mobilitate șold

Obiect: o minge ușor dezumflată

Poziția inițială: Pacientul așezat, o talpă pe sol, cealaltă pe minge.

Mișcarea:

Timpul 1: Împingerea mingii lateral (rotația internă a șoldului) – inspir (comanda – împinge mingea în lateral!)

Timpul 2: Împingerea mingii medial (rotația externă a șoldului) – expir (comanda – trage mingea în partea opusă!)

Se repetă de 5 ori după care se realizează și cu piciorul celălalt.

Indicații metodice:

Se începe exercițiul cu piciorul sănătos sau mai puțin afectat.

Obiective:

Control muscular

Coordonarea piciorului

Mobilitate gleznă

Obiect: placa de echilibru

Poziția inițială: Pacientul așezat, o talpă pe sol, cealaltă pe placa de echilibru.

Mișcarea:

Timpii 1 – 4: Rularea tălpii în sens orar, pe toate marginile, cu menținerea plăcii în echilibru

Timpii 5 – 8: Rularea tălpii în sens anti-orar, pe toate marginile, cu menținerea plăcii în echilibru

Se repetă de 5 ori după care se realizează și cu piciorul celălalt.

Indicații metodice:

Se începe exercițiul cu piciorul sănătos sau mai puțin afectat.

Se poate crește nivelul de dificultate a exercițiului, așezând o greutate într-o parte a plăcii de echilibru.

Obiect: placa de echilibru

Poziția inițială: Pacientul așezat, o talpă pe sol, cealaltă pe placa de echilibru.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea călcâiului (flexie plantară), cu menținerea plăcii în echilibru

Timpul 2: Coborârea călcâiului și ridicarea antepiciorului (flexie dorsală), cu menținerea plăcii în echilibru

Se repetă de 5 ori după care se realizează și cu piciorul celălalt.

Indicații metodice:

Se începe exercițiul cu piciorul sănătos sau mai puțin afectat.

Se poate crește nivelul de dificultate a exercițiului, așezând o greutate într-o parte a plăcii de echilibru.

Obiect: placa de echilibru

Poziția inițială: Pacientul așezat, o talpă pe sol, cealaltă pe placa de echilibru.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea marginii interne a piciorului (supinația piciorului), cu menținerea plăcii în echilibru

Timpul 2: Coborârea marginii interne și ridicarea marginii externe a piciorului (pronația piciorului) cu menținerea plăcii în echilibru

Se repetă de 5 ori după care se realizează și cu piciorul celălalt.

Indicații metodice:

Se începe exercițiul cu piciorul sănătos sau mai puțin afectat.

Se poate crește nivelul de dificultate a exercițiului, așezând o greutate într-o parte a plăcii de echilibru.

Obiective:

Control muscular

Coordonarea piciorului

Mobilitate gleznă și genunchi

Obiect: o cutie un pic mai mare decât o cutie de chibrituri

Poziția inițială: Pacientul așezat, cutia lângă picior. Kinetoterapeutul desenează în prealabil, pe sol, un traseu sau îl stabilește cu ajutorul unui cordon.

Mișcarea:

Cu piciorul împinge cutia urmând traseul prestabilit.

Se repetă de 5 ori după care se realizează și cu piciorul celălalt.

Indicații metodice:

Cutia trebuie împinsă ușor și nu lovită.

Obiective:

Control muscular

Coordonarea membrului inferior

Forță musculară iliopsoas, cvadriceps, tibial anterior.

Obiect: un pat sau scaun reglabil pe înălțime, cu diverse repere marcate.

Poziția inițială: Pacientul așezat înaintea scaunului cu repere.

Mișcarea:

Ridicarea piciorului în așa fel încât să se atingă cu halucele reperele.

(Flexia șoldului cu extensia genunchiului și flexia plantară a gleznei + abducții – adducții din șold)

Se repetă de 3 ori după care se realizează și cu piciorul celălalt.

Indicații metodice:

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de mișcări ale trunchiului.

Obiect: o orgă pentru copii.

Poziția inițială: Pacientul așezat, orga pe jos, înaintea picioarelor pacientului.

Mișcarea:

Atingerea clapelor cu halucele (cântă la orgă cu halucele).

Se repetă de 3 ori după care se realizează și cu piciorul celălalt.

Indicații metodice:

Atenție ca mișcarea să nu fie însoțită de mișcări ale trunchiului.

Obiective:

Control postural

Echilibrul static

Obiect: pernă de echilibru.

Poziția inițială: Pacientul așezat pe perna de echilibru.

Mișcarea:

Timpul 1: Menținerea poziției

Timpii 2 – 3: Ridicarea picioarelor de pe sol și menținere

3.2. Exerciții din patrupedie

Obiective:

Menținerea echilibrului în patrupedie

Mobilitate umeri

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor

1. Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Patrupedie cu sprijinul M.S. pe mingi.

Mișcarea:

Timpul 1: Ducerea brațului stâng în lateral, privirea urmărește mâna – inspir

Timpul 2: Revenirea la poziția inițială a brațului stâng, privirea urmărește mâna până în poziția în inițială – expir

Timpul 3: Ducerea brațului drept în lateral, privirea urmărește mâna – inspir

Timpul 4: Revenirea la poziția inițială a brațului drept, privirea urmărește mâna până în poziția inițială – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește mișcarea care va fi efectuată de M.S.

Atenție ca pe tot parcursul exercițiului, echilibrul va rămâne în centrul de greutate, acesta nu se va modifica odată cu mobilizarea M.S.

Obiective:

Menținerea echilibrului în patrupedie

Mobilitate umeri

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor

2. Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Patrupedie cu sprijinul M.S. pe mingi.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea brațului drept înainte, privirea urmărește mâna – inspir

Timpul 2: Coborârea brațului drept, privirea urmărește mâna până în poziția inițială – expir

Timpul 3: Ridicarea brațului stâng înainte, privirea urmărește mâna – inspir

Timpul 4: Coborârea brațului stâng, privirea urmărește mâna până în poziția inițială – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește mișcarea care va fi efectuată de M.S.

Atenție ca pe tot parcursul exercițiului, echilibrul va rămâne în centrul de greutate, acesta nu se va modifica odată cu mobilizarea M.S.

Obiective:

Menținerea echilibrului în patrupedie

Mobilitate M.I.

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra M.I.

3. Obiect: –

Poziția inițială: Patrupedie.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea și întinderea M.I. stâng înapoi – inspir

Timpul 2: Coborârea și îndoirea M.I. stâng până în poziția în inițială – expir

Timpul 3: Ridicarea și întinderea M.I. drept înapoi – inspir

Timpul 4: Coborârea și îndoirea M.I. drept până în poziția in inițială – expir

Indicații metodice:

Atenție ca pe tot parcursul exercițiului, echilibrul va rămâne în centrul de greutate, acesta nu se va modifica odată cu mobilizarea M.I.

Obiective:

Menținerea echilibrului în patrupedie

Mobilitate umeri și M.I.

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor

4. Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Patrupedie cu sprijinul M.S. pe mingi.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea brațului stâng înainte concomitent cu ridicarea și întinderea M.I. stâng înapoi, privirea urmărește mâna – inspir

Timpul 2: Coborârea brațului stâng concomitent cu coborârea și îndoirea M.I. stâng până în poziția inițială, privirea urmărește mâna – expir

Timpul 3: Ridicarea brațului drept înainte concomitent cu ridicarea și întinderea M.I. drept înapoi, privirea urmărește mâna – inspir

Timpul 4: Coborârea brațului drept concomitent cu coborârea și îndoirea M.I. drept până în poziția inițială, privirea urmărește mâna – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește mișcarea care va fi efectuată de M.S.

Atenție ca pe tot parcursul exercițiului, echilibrul va rămâne în centrul de greutate, acesta nu se va modifica odată cu mobilizarea M.S.

Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Patrupedie cu sprijinul M.S. pe mingi.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea brațului drept înainte concomitent cu ridicarea și întinderea M.I. stâng înapoi, privirea urmărește mâna – inspir

Timpul 2: Coborârea brațului drept concomitent cu coborârea și îndoirea M.I. stâng până în poziția inițială, privirea urmărește mâna – expir

Timpul 3: Ridicarea brațului stâng înainte concomitent cu ridicarea și întinderea M.I. drept înapoi, privirea urmărește mâna – inspir

Timpul 4: Coborârea brațului stâng înainte concomitent cu coborârea și îndoirea M.I. drept până în poziția inițială, privirea urmărește mâna – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește mișcarea care va fi efectuată de M.S.

Atenție ca pe tot parcursul exercițiului, echilibrul va rămâne în centrul de greutate, acesta nu se va modifica odată cu mobilizarea M.S.

3.4. Exerciții din ortostatism

Obiective:

Menținerea echilibrului în stând

Mobilitate umeri

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor

Coordonarea membrelor superioare și inferioare

Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Stând, picioarele depărtate la lățimea umerilor, în ambele mâini câte o minge cu nisip.

Mișcarea:

Timpul 1: Pas înainte cu piciorul drept și ridicarea M.S. stâng înainte cu transfer de greutate pe piciorul drept – inspir

Timpul 2: Pas înapoi cu piciorul drept și coborârea M.S. stâng până în poziția inițială – expir

Timpul 3: Pas înainte cu piciorul stâng și ridicarea M.S. drept înainte cu transfer de greutate pe piciorul stâng – inspir

Timpul 4: Pas înapoi cu piciorul stâng și coborârea M.S. drept până în poziția inițială – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește mișcarea care va fi efectuată de M.S.

Atenție la fiecare pas efectuat centrul de greutate al corpului se transferă pe membrul inferior aflat înaintea celuilalt.

Obiective:

Menținerea echilibrului în stând

Mobilitate umeri

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor și membrelor inferioare

Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Stând, picioarele depărtate la lățimea umerilor, în ambele mâini câte o minge cu nisip.

Mișcarea:

Timpul 1: Îndoirea genunchilor aproximativ 45° și balansarea brațelor ritmic pe lângă corp alternativ – inspir

Timpul 2: Întinderea genunchilor și balansarea brațelor ritmic pe lângă corp alternativ – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește mișcarea care va fi efectuată în oglindă, cu corectarea poziției deficitare dacă este cazul.

Atenție ca pe parcursul mișcării spatele să rămână drept.

Obiective:

Menținerea echilibrului în stând

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra membrelor inferioare

Obiect: 2 mingi cu nisip, lădiță

Poziția inițială: Stând, picioarele depărtate la lățimea umerilor, în ambele mâini câte o minge cu nisip.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea piciorului stâng cu așezarea tălpii pe lădiță – inspir

Timpul 2: Coborârea piciorului stâng, revenirea în poziția inițială – expir

Timpii 3 – 4: Se realizează exercițiul și pe partea opusă (cu ridicarea piciorului drept)

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește pasul pe lădiță, pentru a evita orice accidentare.

Atenție la fiecare mișcare efectuată, spatele rămâne drept.

Obiective:

Menținerea echilibrului în stând

Mobilitate umeri

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor și membrelor inferioare

Coordonarea membrelor superioare și inferioare

Obiect: 2 mingi cu nisip, lădiță

Poziția inițială: Stând, picioarele depărtate la lățimea umerilor, în ambele mâini câte o minge cu nisip.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea piciorului stâng cu așezarea tălpii pe lădiță și ridicarea M.S. drept înainte – inspir

Timpul 2: Coborârea piciorului stâng, revenirea în poziția inițială – expir

Timpii 3 – 4: Se realizează exercițiul și pe partea opusă (cu ridicarea piciorului drept și a M.S. stâng înainte)

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește pasul pe lădiță, pentru a evita orice accidentare.

Atenție la fiecare mișcare efectuată, spatele rămâne drept.

Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Stând, în ambele mâini câte o minge cu nisip.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea piciorului stâng înapoi, antepiciorul rămâne pe sol (inițierea pășirii înapoi) cu ridicarea brațelor înainte – inspir

Timpul 2: Aducerea piciorului stâng în poziția inițială și coborârea brațelor – expir

Timpul 3: Ridicarea piciorului drept înapoi, antepiciorul rămâne pe sol cu ridicarea brațelor înainte – inspir

Timpul 4: Aducerea piciorului drept în poziția inițială și coborârea brațelor,– expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, se păstrează privirea înainte.

Obiective:

Menținerea echilibrului în stând

Coordonarea membrelor superioare și inferioare

Mobilitate umeri

Forță și rezistență la musculatura ce acționează asupra umerilor și membrelor inferioare

Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Stând, în fiecare mână avem câte o minge.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea brațelor înainte cu ridicarea piciorului stâng înapoi, antepiciorul rămâne pe sol – inspir

Timpul 2: Coborârea brațelor, trecerea greutății pe piciorul dinapoi (stâng) – expir

Timpul 3: Ridicarea brațelor înainte cu trecerea greutății pe piciorul dinainte (drept) – inspir

Timpul 4: Coborârea brațelor, aducerea piciorului stâng în poziția inițială – expir

Timpii 5 – 8: Se realizează exercițiul și pe partea opusă (cu ridicarea piciorului drept înapoi)

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, se păstrează privirea înainte.

Obiective:

Menținerea echilibrului în stând

Coordonarea membrelor superioare și inferioare

Controlul trunchiului

Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Stând, în fiecare mână avem câte o minge.

Mișcarea:

Timpul 1: Ducerea piciorului drept înainte (antepiciorul atinge solul), răsucirea trunchiului spre dreapta cu ducerea mâinii stângi pe coapsa dreapta – inspir

Timpul 2: Ducerea piciorului drept înapoi (antepiciorul atinge solul), răsucirea trunchiului spre stânga cu ridicarea ușoară a brațului drept oblic înainte jos și brațul stâng oblic înapoi – expir

Se repetă de 3 ori după care se realizează exercițiul și pe partea opusă (cu ducerea piciorului stâng înainte – înapoi).

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, se păstrează privirea înainte.

3.5. Exerciții pentru mers

Obiective:

Menținerea echilibrului în mers

Coordonarea brațelor și membrelor inferioare în timpul mersului

Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Stând, în fiecare mână avem câte o minge.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea brațului stâng înainte, pășire cu piciorul drept înainte – inspir

Timpul 2: Coborârea brațului stâng cu ridicarea brațului drept înainte, pășire cu piciorul stâng înainte – expir

Se continuă cu deplasare spre înainte.

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește drumul pe care îl va parcurge.

Atenție ca lungimea pașilor să fie mică și egală

Obiective:

Menținerea echilibrului în mers

Coordonarea brațelor și membrelor inferioare

Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Stând, în fiecare mână avem câte o minge.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea brațelor lateral, pășire laterală cu piciorul stâng – inspir

Timpul 2: Coborârea brațelor, aducerea piciorului drept lângă cel stâng – expir

Timpul 3: Ridicarea brațelor lateral, pășire laterală cu piciorul drept – inspir

Timpul 4: Coborârea brațelor, aducerea piciorului stâng lângă cel drept – expir

Se continuă cu deplasare în lateral.

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea înainte.

Atenție ca lungimea pașilor să fie mică și egală

Obiective:

Menținerea echilibrului în mersul înapoi

Obiect: 2 mingi cu nisip

Poziția inițială: Stând, în fiecare mână avem câte o minge.

Mișcarea:

Timpul 1: Ridicarea brațelor înainte, pășire înapoi cu piciorul drept – inspir

Timpul 2: Coborârea brațelor, pășire înapoi cu piciorul stâng – expir

Timpul 3 – 4: Se repetă, continuând acest mers înapoi pe o distanță prestabilită.

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, se păstrează privirea înainte.

Atenție ca lungimea pașilor să fie mică și egală.

Obiective:

Menținerea echilibrului în mers

Coordonarea membrelor superioare și inferioare

Obiect: o minge cu nisip

Poziția inițială: Stând, cu o minge mică în mâna stângă.

Mișcarea:

Timpul 1: Pas înainte cu piciorul stâng – inspir

Timpul 2: Aplecarea trunchiului înainte cu schimbarea mingii din mână în mână pe sub coapsa piciorului stâng – expir

Timpul 3: Ridicarea trunchiului – inspir

Timpul 4: Pas înainte cu piciorul drept – expir

Timpul 5: Aplecarea trunchiului înainte cu schimbarea mingii din mână în mână pe sub coapsa piciorului drept – inspir

Timpul 6: Ridicarea trunchiului – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește mingea.

Atenție execuția pasului nu va fi unul mare dar nici mic, astfel încât să se poată face transferul mingii pe sub coapsa piciorului cu care s-a făcut pasul înainte.

Obiective:

Menținerea echilibrului în mers

Obiect: 2 mingi cu nisip așezate înaintea pacientului.

Poziția inițială: Stând

Mișcarea:

Timpul 1: Îndoirea piciorului stâng și așezarea tălpii pe minge – inspir

Timpul 2: Rularea tălpii pe minge înainte cu atingerea solului cu degetele de la piciorul stâng – expir

Timpul 3: Rularea tălpii pe minge înapoi cu atingerea solului cu călcâiul de la piciorul stâng – inspir

Timpul 4: Revenire la poziția inițială.

Timpii 5 – 6: Se realizează exercițiul și pe partea opusă (cu piciorul drept)

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește mișcarea piciorului.

Execuția mișcării va fi lentă.

Obiective:

Menținerea echilibrului în mers

Obiect: un obstacol paralelipipedic înaintea pacientului.

Poziția inițială: Stând

Mișcarea:

Timpul 1: Pășire peste obstacol cu piciorul stâng. – inspir

Timpul 2: Pășire peste obstacol cu piciorul drept. – expir

Indicații metodice:

Pe tot parcursul exercițiului, privirea urmărește mișcarea care va fi efectuată de M.I.

Atenție: prima dată se începe exercițiul cu obstacol de 3 centimetri și pe parcursul mai multor repetări se crește în centimetri.

Mers în condiții de îngreunare:

Mers pe saltea moale;

Mers pe nisip sau iarbă.

BIBLIOGRAFIE

Ascherio A, Munger KL (2007). „Environmental risk factors for multiple sclerosis. Part I: the role of infection”. Ann. Neurol. 61 (4): 288–99.

Compston A, Coles A. (2008). „Multiple sclerosis”. Lancet 372 (9648): 1502–17.

Derewiecki T, Duda M, Majcher P, Chmiel-Derewiecka D. (2015), „Effect of physiotherapy on body balance and quality of life in women suffering from multiple sclerosis – preliminary results”, Hygeia Public Health , 50(1): 203-209

Lublin FD, Reingold SC; National Multiple Sclerosis Society (USA) Advisory Committee on Clinical Trials of New Agents in Multiple Sclerosis (1996). „Defining the clinical course of multiple sclerosis: results of an international survey”. Neurology 46 (4): 907–11.

Marcu V, Matei C. (2009) „Echilibrul corporal”, Ed. Universității din Oradea, p.11-13

Milo R, Kahana E. (2010). „Multiple sclerosis: geoepidemiology, genetics and the environment”. Autoimmun Rev 9 (5): A387–94.

Murray ED, Buttner EA, Price BH (2012). „Depression and Psychosis in Neurological Practice”. in Daroff R, Fenichel G, Jankovic J, Mazziotta J. Bradley's neurology in clinical practice. (ed. 6th ed.). Philadelphia, PA: Elsevier/Saunders. ISBN 1-4377-0434-4

Nakahara, J. (2012). „Current concepts in multiple sclerosis: autoimmunity versus oligodendrogliopathy.”. Clinical reviews in allergy & immunology 42 (1): 26–34.

Rozorea M. (2001) „Tratamentul kinetic în scleroza multiplă”, Analele UVT-Seria EFS, No.3 Fascicola 1 – Mai 2001.

Sbenghe T. (2002) „Kinesiologie, știința mișcării”, Ed. Medicală, București, p.354

http://www.physio-pedia.com/MS_Multiple_Sclerosis#Physical_Therapy_Management_28current_best_evidence.29 (09.05.2016)

http://www.sclerosistreatment.com/2014/01/early-signs-of-multiple-sclerosis.html