ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ – BUCUREȘTI FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ ELABORAREA DE MATERIALE DE… [304822]

[anonimizat], [anonimizat],

Prof. univ. dr. TINDECHE CRISTIANA

Candidat: [anonimizat]. NICULA T. (DIȚĂ) DORINA

Colegiul Economic ”Petre .S.Aurelian” Slatina, jud.Olt

Seria 2017 – 2019

PARTEA I. STADIUL CUNOAȘTERII

INTRODUCERE

”Cadrul didactic trebuie să fie animat de o [anonimizat] a face față sarcinilor pe care le ridică învățământul”- [anonimizat] 2016-2017, au intrat în vigoare noi documente curriculare. Standardele de pregătire profesională pentru calificările profesionale de nivel 3 și 4 au fost actualizate în conformitate cu cerințele agenților economici. De asemenea a [anonimizat] ( OMENCS nr. 4121/13.06.2016) [anonimizat], [anonimizat] – CDL, pentru clasele a IX-a, (OMENCS nr. 4457/05.07.2016).

[anonimizat] a științei, tehnicii și culturii reclamă o pregătire a noilor profesioniști astfel încât să se poată integra rapid pe piața muncii.

Scopul acestei lucrări constă în realizarea unui Curriculum în Dezvoltare Locală care să vină în completarea programei școlare. CDL-[anonimizat] ”Petre S. Aurelian” din domeniul Alimentației publice. CDL-ul va fi completat cu un caiet ce va cuprinde fișe de lucru specifice temei abordate.

În continuare doresc a face o prezentare succintă a conținutului lucrării de față.

În capitolul I am sintetizat scopul cunoașterii dezvoltând justificarea temei și scopul cunoașterii.

Capitolul II ” [anonimizat]”, cuprinde sintetizarea teoretică a mijloacelor de învățământ. [anonimizat], [anonimizat], Rolul materialului de instruire în predarea și consolidarea cunoștințelor.

”Rolul și locul materialului didactic în lecțiile de alimentație publică” [anonimizat]. [anonimizat].

Pentru a [anonimizat].

De asemenea am introdus în acest capitol și materiale didactice elaborate pentru lecțiile de alimentație publică. [anonimizat]-place.

[anonimizat]AT CU AGENȚII ECONOMICI. Elaborare unui CDL este utilă și necesară deoarece noile programe impun proiectarea acestui material. Lucrarea realizată va fi aplicată claselor a X-a specializarea Tehnician în gastronomie. Acesta este întocmit respectând structura noilor Standarde de Pregătire Profesională ce se bazează pe ”Cunoștințe”, ”Abilități” și ”Atitudini”.

Capitolul V conține CDL-ul elaborat denumit TIPURI DE DECORURI UTILIZATE ÎN ALIMENTAȚIE PUBLICĂ. Prima parte este formată dintr-o notă introductivă urmată de corelarea rezultatelor învățării din SPP și conținuturile învățării, sugestii metodologice, jurnal de practică, chestionare și anexe cu decoruri culinare realizate de către elevii de la Colegiul Economic ”Petre S. Aurelian”.

Denumirea Curriculumului în dezvoltare locală, precum și conținuturile au fost stabilite după interpretarea unui chestionar aplicat agenților economici din domeniul alimentației publice, parteneri de practică ai Colegiului Economic ”Petre S. Aurelian”.

Capitolul VI cuprinde un caiet cu fișe de lucru realizat în concordanță cu conținuturile CDL-ului. Aceste fișe conțin aplicații practice, exerciții ce verifică cunoștințele elevilor dar și exerciții de cercetare și de implicare a creativității fiecărui elev.

CAPITOLUL I. IMPORTANȚA TEORETICĂ ȘI PRACTIC-APLICATIVĂ A ALEGERII TEMEI

Doresc să dezvolt tema ”Elaborarea de materiale de instruire care să urmărească formarea și dezvoltarea competențelor, valorilor și atitudinilor prevăzute în curriculum” deoarece începând cu anul școlar 2016 – 2017,Standardele de Pregătire Profesională și programele școlare din aria curriculară servicii au fost revizuite.

Am ales pentru studiu tema, ”Elaborarea de materiale de instruire care să urmărească formarea și dezvoltarea competențelor, valorilor și atitudinilor prevăzute în curriculum” pentru a prezenta și interpreta rezultatele unei cercetări efectuate pe diferite eșantioane de elevi, în cadrul activităților de predare, astfel să vin în sprijinul agenților economici la care se desfășoară orele de instruire practică. Materialele elaborate sunt pentru a ușura integrarea elevilor pe piața muncii. Aceste cuprind tehnici și tehnologii noi ce se aplică în unitățile de alimentație publică. Acestea vor fi cuprinse într-un Curriculum în Dezvoltare Locală, realizat la cererea agenților economici, parteneri de practică. CDL-ul este realizat după formatul noilor Standarde de Pregătire Profesională și vine în completarea conținuturilor Planului Cadru.

Noile Standarde de Pregătire Profesională sun realizate în conformitate cu noile Standarde Ocupaționale (revizuite în data de 30.11.2014) în care pe lângă meseria de BUCĂTAR – SO1 sunt introduse și specializările BUCĂTAR SPECIALIST/VEGETARIAN/DIETETICIAN – SO2 și PIZZAR – SO3.Aceste specializări având unități de competențe bine definite.

De exemplu ocupația de bucătar specialist/vegetarian/dietetician se referă la activitatea de preparare a produselor culinare complexe în cadrul unei bucătării profesionale. Bucătarul specialist/ vegetarian/ dietetician este responsabil de execuția propriei activități sau a partidei pe care o conduce. Poate lucra autonom sau în echipă, sub conducerea unui bucătar șef.

Noile SPP-uri definesc și activitatea bucătarului specialist/ vegetarian/ dietetician, acesta desfășoară activitatea în bucătăria uneia din următoarele structuri de alimentație publică: restaurante independente, hoteluri, cantine, self-service, fast food, vapoare etc. Bucătarul specialist/ vegetarian/ dietetician are ca sarcină principală pregătirea diverselor preparate din bucătăria națională și internațională, a preparatelor vegetariene și dietetice, decorarea lor pentru a le pune în valoare, garantarea calității produselor preparate.

Noile Standarde sunt și pentru specializările de nivelul IV de calificare. Competențele ce se regăsesc în noul Standard de Pregătire Profesională calificarea profesională ANEXA 4 la OMENCS nr. 4121 din 13.06.2016, permit corelarea unităților de rezultate ale învățării (URI) cu unități de competențe specifice ocupațiilor care pot fi practicate.

La corelarea rezultatelor învățării DEPRINDERILE au fost înlocuite cu ABILITĂȚI și ATITUDINI după cum reiese din extrasele de mai jos.

Extras din SPP aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S.: 4463 din 12.07.2010. Rezultatele învățării cuprind CUNOȘTINȚE, DEPRINDERI și CRITERII DE EVALUARE.

Modificările aduse delimitează specializările și sarcinile profesionale conform Standardelor Ocupaționale. S-a realizat certificarea competențelor profesionale în strânsă corelație cu oferta pieței de muncă și cu realitățile sociale, formarea și dezvoltarea de resurse umane care pot fi integrate ulterior pe piața muncii.

Extras Standard de Pregătire Profesională nivelul IV de calificare; calificarea profesională Tehnician în Gastronomie. ANEXA 4 OMNECS nr. 4121/13.06.2016.

Noile rezultate ale învățării cuprind CUNOȘTINȚE, ABILITĂȚI ȘI ATITUDINI.

Datorită modificărilor Standardelor de Pregătire Profesională, este necesar ca CDL-urile existente să fie actualizate în conformitate cu noile competențe.

Pentru a întregi lucrarea voi realiza și un caiet cu fișe de lucru pentru verificarea și fixarea cunoștințelor elevilor ce vor parcurge CDL-ul. Elevii își însușesc mai bine noțiunile transmise dacă în activitatea de predare-învățare folosesc un material didactic variat, adaptat conținutului predat. Ei sunt atrași de obiectele de inventar folosite, planșele, materii prime și auxiliare, materialele prezentate la videoproiector, aplicațiile practice din laboratorul de alimentație publică. Elevii sunt curioși, abia așteaptă să lucreze cu ele, rezolvă sarcinile cu plăcere, manifestă chiar dorința de a continua să exerseze și acasă pentru a spori deprinderile de lucrători în alimentație publică.

Având în vedere preocupările pentru modernizarea învățământului românesc și dorința personală de a stimula activitatea independentă a elevilor, am valorificat în mod creator materialul didactic folosit la predarea disciplinelor de alimentație publică. În felul acesta am căutat să răspund la întrebarea ”Cum și prin ce metode, procedee și materiale didactice trebuie să acționez în procesul de învățare pentru creșterea eficienței activităților de predare-învățare a modulelor de specialitate?”

Lucrarea aleasă spre fundamentare poate și trebuie să-mi fie un util instrument de muncă și să contribuie la creșterea calitativă a activității de predare-învățare-evaluare, iar preocupările mele în direcția valorificării valențelor formative ale mijloacelor de învățământ și realizării de materiale didactice vor continua.

CAPITOLUL II

MIJLOACELE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

SUPORT AL ACTIVITĂȚII DIDACTICE

II.1 Mijloacele de învățământ – concept și clasificare

Mijloace de învățământ sunt un ansamblu de instrumente materiale tehnice sau resurse, produse, adaptate ori selectate în vederea îndeplinirii sarcinilor instructiv-educative ale procesului de învățământ. Ele sunt utilizate încă de la început cu un anumit scop pedagogic, cu funcții specifice, acest lucru deosebindu-le de celelalte materiale aflate în dotarea școlii.

Mijloacele de învățământ fac mai ușoară transmiterea unor cunoștințe, consolidarea și formarea unor priceperi și deprinderi, realizarea unor aplicații practice în cadrul lecțiilor de alimentație publică sau altor forme de organizare a procesului de învățământ, evaluarea unor achiziții.

În calitate de instrumente de informare sau de acțiune, mijloacele de învățământ intervin direct în procesul de instruire, amplificând și oferind sprijin în eforturile de învățare ale elevilor ți în cele de predate ale profesorului.

Mijloacele de învățământ sunt necesare în activitatea didactică, deoarece duc la depășirea formalismului, impunerea unui învățământ activ și concret, practic, legat de cerințele și realitățile vieții. Elevii folosesc practic obiectele de inventar specifice specializării și își însușesc termenii de specialitate.

”Progresul tehnicii a impulsionat diversificarea și perfecționarea acestor resurse. În literatura de specialitate sunt semnalate cinci generații de mijloace de învățământ care reprezintă tot atâtea etape în inovarea instrucției”

Din prima generație fac parte manuscrisele, tabla, obiectele de muzeu, ș.a.m.d acestea pot fi utilizate doar direct, prin acțiunea comună profesor – elev.

A II-a generație îi aparține mijloacele ce conțin informații gata elaborate: manuale, reviste de specialitate, rețetare, alte texte tipărite. În acest caz, acțiunea asupra elevului este imediată prin intermediul unui cod – scrisul.

A III-a generație de mijloace de învățământ este aceea a introducerii mașinilor în procesul de comunicare interumană și este reprezentată de mijloacele audiovizuale (dispozitive, înregistrările sonore, filme, emisiunile T.V. etc).

A IV-a generație este bazată pe comunicarea directă între elev și mașină, cum ar fi cel desfășurat în laboratoarele lingvistice sau în învățământul programat.

A V-a generație de mijloace de învățământ este complementară precedentei și dezvoltă interacțiunea elev – mașină, aceasta aparține calculatoarelor electronice. Până în prezent calculatorul poate fi considerat cel mai complex mijloc de învățământ.

II.2 Clasificarea mijloacelor de învățământ

”Clasificarea mijloacelor de învățământ are drept criteriu funcția pedagogică îndeplinită cu priorități de acestea” Se desprind astfel următoarele categorii:

A. Mijloace informativ–demonstrative, acestea înlesnesc dobândirea informațiilor, formarea noțiunilor și a reprezentărilor, din această categorie fac parte următoarele mijloace:

1. Mijloacele intuitive, care cuprind:

– obiectele naturale sau originale (obiecte de inventar, tacâmuri, farfurii, console, tăvi etc.);

– obiecte confecționate în scopuri didactice care reproduc sau reconstituie obiecte sau fenomene reale aceste imitând fidel caracteristice ale acestora (machete, mulaje, corpuri geometrice etc);

– substituenți imagistici: scheme, diapozitive, planșe, înregistrări audio sau video hărți, diafilme, folii pentru retroproiector, filme, etc.;

2. mijloace logico–raționale: complexe de simboluri și simboluri (formule matematice, textul scris). În această categorie se încadrează și manualul.

B. Mijloace de exersare și formare, acestea sunt utile formării priceperilor și deprinderilor sau cultivării capacităților creatoare. Din această categorie fac parte: instalații, mașini–unelte de atelier, truse, aparate, instalații de laborator; scule;

C. Mijloace de raționalizare a timpului școlar, din care fac parte șabloane, ștampile, mașini de multiplicat.

D. Mijloace de evaluare a performanțelor școlare, care cuprind: mașini sau instalații complexe pentru verificări, seturi de teste etc.

Mijloacele de învățământ dispun de un însemnat potențial pedagogic. Dimensiunile acestui potențial pedagogic pot fi conturate prin evidențierea funcțiilor pe care aceste mijloace le pot îndeplini în activitatea instructiv–educațională.

II.3 Funcțiile pedagogice ale mijloacelor de învățământ

Școala contemporană dispune de o gamă variată de mijloace de învățământ pe care le utilizează în scopul creșterii randamentului învățării. Unele cercetări au stabilit că fiecare mijloc de învățământ în parte posedă anumite calități, dar că poate fi eficient numai atunci când este folosit corect în ansamblul strategiei didactice.

Predarea noțiunilor de servire sau de tehnologie culinară am realizat-o cu plăcere și interes din partea elevilor prin folosirea unui material didactic adecvat ( tacâmuri pentru mise-en-place, farfurii, tăvi, supiere pentru servire, filmulețe video pentru realizarea sortimentelor de preparate și băuturi din programă)

Ca urmare a folosirii obiectelor de inventar și a imaginilor elevii au dezvoltat un ansamblu de priceperi, deprinderi și capacități cerute de către angajatorii din domeniul alimentației publice.

Consider că un asalt calitativ în învățarea disciplinelor de specialitate îl constituie nu doar utilizarea unor materiale didactice corespunzătoare. Alături de acestea este necesară utilizarea în cadrul lecțiilor și a unor metode și procedee noi ca: metoda descoperirii, metoda cubului, metodele interactive de grup, jocul de rol. Împreună, metodele didactice și materialele didactice, trebuie să faciliteze producerea și circulația informațiilor, participarea elevilor la investigarea și descoperirea lucrurilor pe care le învață, experimentarea și aplicarea acestora în practică.

În literatura de specialitate se regăsesc următoarele funcții ale mijloacelor de învățământ:

– Funcția informativă care facilitează transmiterea unor informații și a unor cunoștințe teoretice;

– Funcția formativă ajută la familiarizare a elevilor cu mânuirea și selectarea unor instrumente, de solicitare a operațiilor gândirii, de dezvoltare a imaginației și creativității elevilor, de stimulare a căutării și cercetării

-Funcția estetică sau de transmitere a diverselor materiale estetice care ar fi inaccesibile în alte condiții (secvențe de film, fotografii, diapozitive, grafică);

– Funcția de orientare a intereselor școlare și profesionale, această funcție îi ajută pe elevi să își aleagă traseul școlar și chiar drumul profesional;

-Funcția de școlarizare la distanță – prin programe TV sau prin documente computerizate, care acoperă necesitățile unor categorii ale populației, cu trebuințe specifice de instruire și educare.

Pentru a elabora un material didactic atractiv pentru elevi este necesar să se țină cont de funcțiile mijloacelor de învățământ. De asemenea se va ține cont și de tipul lecție și de tipul cunoștințelor ce urmează a fi transmise.

II.4 Rolul materialului de instruire în predarea și consolidarea cunoștințelor

”Ideea generalizării educației printr-un sistem cuprinzător, capabil să ofere instruire într-un mod sistematic, după norme și reguli pedagogice clare, s-a impus de-a lungul istoriei și a gândirii pedagogice, fie din rațiuni teologice ( accesul direct al omului de rând la textele sfinte), fie din rațiuni cultural-pedagogice ( generalizarea accesului la cunoaștere, în funcție de vârstă și posibilitățile de învățare ale fiecăruia)” Conf. Univ. dr. Mariana Momanu

Principalul scop al învățământului nu se limitează doar la latura informativă, ci prin predarea se realizează și se urmărește, în special, dezvoltarea spiritului de receptivitate și raționament, formarea deprinderilor de gândire logica și a priceperilor, de definire precisă a noțiunilor, de adaptare inovativă la actualele cerințe ale vieții sociale.

Mijloacele tehnice de instruire sunt definite ca dispozitive și tehnici apărute din revoluția mijloacelor de comunicare (C.H.Blook, 1972). În literatura pedagogică ele constituie mijloacele un ansamblu de procedee – mecanice, electrice, optice, electronice și de înregistrare, transmitere și păstrare a informației. Ele sunt folosite în scopuri didactice, în combinație sau individual, pe lângă manual, profesor sau tablă.

Un complex de resurse care asigura desfășurarea procesului de învățământ este baza tehnico-materială a învățământului, acesta cuprinde: echipamente tehnice pentru valorificarea și confecționarea acestora, mijloacele didactice integrate care se utilizează în predare-învățare-evaluare, mobilier școlar etc.

Înainte de a proiecta efectiv desfășurarea acțiunii și integrarea mijloacelor, cadrul didactic, trebuie să fie preocupat de precizarea, identificarea, , pregătirea sau confecționarea lor, procurarea, în raport cu obiectivele și scopurile specifice disciplinei, cu nivelul elevilor, cu conținuturile date.

Mijloacele de învățământ sunt instrumente pedagogice, care îmbină logica elevului și logica științei și care optimizează și înlesnesc comunicarea educaționala profesor-elev. Prin creșterea capacitații educabililor de a primi și fructifica informații grație unor diverse situații perceptive, mijloacele de învățământ le dezvoltă, elevilor, capacitatea de a percepe realitatea și de a acționa asupra ei. Modalitățile de codificare a informațiilor conținute în mesaje sunt diverse acest fapt conduce la esențializarea conținuturilor științifice, uneori abstracte și dificile, în modalități accesibile si chiar agreabile.

Cercetările realizate de Roger Muchielli, demonstrează că la finalul unei secvențe de învățare, în condițiile unei atenții voluntare și cu un grad mare de concentrare, elevul retine diferențiat: 10% din ceea ce citește, 20% din ceea ce aude, 30% din ceea ce vede, 50% din ceea ce vede și aude în același timp, 80% din ceea ce spune și 90% din ceea ce spune și face concomitent.

In realizarea proiectării și desfășurării activităților didactice bazate pe folosirea mijloacelor de învățământ, se ivește problema stabilirii eficienței acestora, și a găsirii răspunsurilor la unele întrebări de tipul: ,, Ce criterii ar trebui să îndeplinească mijloacele de învățământ pentru a se ridica la nivelul exigentelor psihologiei învățării?; Ce mijloace de învățământ stimulează eficient potențialitățile elevului și contribuie în mare parte la formarea și informarea sa ?; Cum să se integreze mijloacele de învățământ în strategia instruirii astfel încât eficiența folosirii lor să fie maximă?”.

Mijloacele de învățământ, materialele didactice, sunt resurse materiale. De aceea înainte de a trece la proiectarea ,,strategiei” didactice trebuie analizate din acest punct de vedere: sunt sau nu sunt în cantitate suficientă în școală? Parte care nu există, pot fi creată? În general înainte de a le fi introdus în contextul unei strategii didactice trebuie sa ne asigurăm dacă de resursele materiale sunt suficiente pentru realizarea activității propuse.

Alegerea corectă a instrumentelor didactice depinde, în mare parte de cunoașterea caracteristicilor fiecărui material în parte.

În cadrul obiectivelor complexe pe care le implică predarea-învățarea disciplinelor de specialitate în ciclul liceal, aplicațiile practice ocupă un loc central contribuind la dezvoltarea abilităților elevilor. În acest scop urmărim ca în cadrul lecțiilor să introducem cât mai multe probleme cu rezolvare practică, iar materialele didactice utilizate să le fie de folos elevilor pentru dezvoltarea abilităților și deprinderilor specifice domeniului de pregătire.

CAPITOLUL III

ROLUL ȘI LOCUL MATERIALULUI DIDACTIC

ÎN LECȚIILE DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ

III.1 Locul și rolul materialului didactic în studierea disciplinelor de specialitate

Percepând baza materială ca pe o importantă resursă a procesului instruirii, studierea ei arată preocuparea profesorului pentru folosirea cât mai corectă a mijloacelor necesare învățării concrete, prin acțiune directă.

Mijloacele de învățământ acoperă întregul înțeles al instrumentației didactice de realizare a obiectivelor educaționale propuse în lecțiile de alimentație publică. Este necesar să se facă totuși o deosebire între “materialele didactice” și “mijloacele de învățământ”.

Materialele didactice se definesc ca fiind auxiliare prin care se poate suplimenta valoarea formativă sau informativă a metodelor didactice în procesul de învățământ, ele cuprinzând: obiecte de inventar, tacâmuri, gheridon, obiecte din material textil, scheme tehnologice, etc.

În timp ce mijloacele de învățământ sunt numai instrumente de folosire sau producere a materialelor didactice: tabla, creta, retroproiector, rețetarul etc.

De cele mai multe ori materialele didactice sunt utilizate în etapa pregătitoare a lecției în care se captează atenția și în care se pot folosi materialelor didactice pe bază obiecte de inventar, materii prime, scheme tehnologice, acestea fiind de ajutor și în celelalte etape ale lecției, în predare sau fixarea cunoștințelor. Înțelegerea, învățarea conștientă înseamnă și sesizarea unor relații cât mai diverse între fenomene , întâmplări, obiecte. Aceasta este rezultatul participării directe, prin metode, în special active, iar înțelegerea se verifica când elevul poate să realizeze și să reproducă ceea ce i-a fost arătat.

În prezent învățământul este preocupat din ce în ce mai mult de finalizarea învățării în capacitați și performanțe. Cea mai corectă înțelegere este cea realizată, la nivelul unei lecții, care poate atinge nivele diferite în funcție de elev și care este obținută prin predare cu ajutorul unor acțiuni organizate progresiv: a exprima cu cuvinte proprii, a demonstra, a ilustra, a reprezenta, a schimba, a exemplifica, a interpreta, a diferenția, a explica, a rescrie.

În predarea și studierea modulelor de alimentație publică, se intenționează a se transmite elevilor tehnicile de servire în unitățile de alimentație publică, tehnologia culinară de bază și normele de igienă și etică profesională. Pentru acestea este nevoie și de unele criterii de selecție, mânuirea farfuriilor, realizarea mise-en-place-ului, îndemnare în realizarea preparatelor culinare cu grad redus de dificultate, aceste le vor fi utile și după terminarea școlii pentru o inserție rapidă pe piața muncii. Modulele înscrise în programele școlare trebuie să satisfacă în același timp cerințele de pe piața muncii dar și cerințele agenților economici la care elevii își desfășoară stagiile de instruire practică.

În studierea modulelor de specialitate din domeniul Turism și alimentație noțiunile de bază se regăsesc în modulele ”Procese de bază în alimentație”, ”Sortimentul de preparate și băuturi” și ”Sisteme de servire”. Acestea contribuie la pregătirea elevilor pentru a oferi servicii de calitate dar si la dobândirea de abilități și deprinderi, necesare practicării meseriilor de bucătar, ospătar, chelner, vânzător în unitățile de alimentație publică, patiser, cofetar. Evitând supraîncărcarea, conținutul învățământului se stabilește, astfel încât să înlesnească accesul elevilor la dobândirea cunoștințelor și să ușureze punerea în practică a celor învățate. Conținutul va fi structurat în așa fel încât elevii să învețe gradat noțiunile și sarcinile meseriei, începând cu noțiunile de bază despre obiectele de inventar, ambient, tipuri de unități de servire, materii prime și materii auxiliare folosite în alimentație publică, ( clasa IX-a modulul ”Procese de bază în alimentație” și modulul ”Structuri de primire turistică”)

Specificul predării-învățării modulelor de specialitate ridică probleme speciale în legătura cu corelarea materialelor și a mijloacelor de învățământ în strategii educaționale eficiente. Acest specific rezidă mai ales în faptul că realizarea obiectivelor cognitive ale acestor discipline este deseori însoțita sau chiar condiționata de realizarea unor obiective afective. În asemenea condiții, problema asamblării mijloacelor de învățământ este foarte importantă, o prioritate trebuind a fi acordată imaginii – un laborator special amenajata cu mese de restaurant, cu mise-en-place, care să îi introducă pe elevi în atmosfera viitorului loc de muncă, planșe care sa ilustreze tehnici de servire sau de manipulare a farfuriilor, materiale audio-video care să prezinte tehnici de realizare a sortimentelor de preparate cuprinse în programă. În felul acesta sunt stimulate toate căile de percepere a noilor informații. Impactul cu imaginea stimulează dezvoltarea calităților proceselor psihice, cu precădere ale gândirii și imaginației, favorizând atracția elevilor spre o carieră de succes.

Formarea deprinderii de a servi la elevi, realizarea servirii și a mise-en-palce-ului în condiții optime poate fi posibilă în condițiile muncii într-o sală special amenajată unde profesorul are posibilitatea de a crea ambianța sau climatul favorabil servirii. Învățarea tehnicilor de servire poate fi facilitată prin exersarea cu obiecte de inventar specifice și prin proiectarea unor imagini cu pozițiile corecte de servire.

Un exemplu ar fi servirea la trei farfurii în cazul căreia pot fi folosite ca materiale de lucru farfurii mijlocii sau pentru micul dejun, concomitent cu urmărirea unor imagini cu mânuirea corectă a farfuriilor. Pentru consolidarea deprinderilor se va utiliza jocul de rol, în care elevii vor fi pe rând ospătari și consumatori.

În ceea ce privește modulele de gastronomie ( Sortimentul de preparate și băuturi), în predarea lor impune necesitatea folosirii unui bogat material didactic format din materii prime, utilaje și ustensile, rețetar, materiale video. Folosirea lor are ca scop formarea unor abilități în ceea ce privește obținerea preparatelor culinare și utilizarea corectă a utilajelor și a ustensilelor de bucătărie.

Valoarea instructiv-educativă a unei lecții de gastronomie este determinată în primul rând de materialele didactice folosit în cadrul ei. Profesorul trebuie să folosească ca materiale ingredientele din rețetarul de bază și utilajele și ustensilele specifice, de asemenea el trebuie să respecte normele de protecția muncii și normele de igienă care să reprezinte modele și pentru elevi.

Predarea noțiunilor despre mise-en-place se poate face foarte eficient cu ajutorul planșelor ce conțin tipuri de mise-en-place și farfurii, tacâmuri, pahare, obiecte de inventar textil, utilizate la efectuarea diferitelor tipuri de mise-en-place. Păstrarea lor într-un laborator special amenajat unde se desfășoară orele de gramatică poate constitui un impact vizual benefic pentru elevi, noțiunile putând fi revăzute cu orice ocazie, astfel asigurând-se o mai bună însușire a cunoștințelor.

O mare varietate de materiale didactice se pot folosi mai ales în verificarea noțiunilor predate și a nivelului de cunoștințe acumulate.

Orele de instruire practică efectuate la agentul economic pot fi un bun prilej de a urmări dacă elevii și-au însușit corect noțiunile predate. Se va urmări abilitatea de a mânui corect farfuriile, respectarea regulilor de efectuare a mise-en-palce-ului, aplicarea normelor de igienă în timpul obținerii preparatelor culinare.

Aplicațiile practice din laboratorul de alimentație publică, sunt o componentă importantă a dobândirii de deprinderi, realizează o sinteza a tot ceea ce învață elevii la toate modulele de specialitate. Îmbină ”normele de igienă” cu ”atitudinea centrată pe client” și cu ”sistemele de servire” ori ”sortimentul de preparate și băuturi”. Pe de altă parte, ele constituie cel mai nimerit prilej de valorificare a experienței de viață a elevilor, de manifestare a interesului față de viitoarea sa meserie.

III.2 Materiale didactice folosite în lecțiile de specialitate

Materialele didactice reprezintă ansamblul de documente, obiecte, și instrumente naturale și de substituție folosite în actul predării-învățării, pentru îndeplinirea unor obiective instructiv- formativ-educative.

Exemple de materiale didactice: mașini, unelte, instalații tehnice, utilaje, ustensile, materii prime, rețetare, pliante, liste de meniuri, reprezentări grafice, reprezentări audio-vizuale, instrumente logico-matematice și informatice.

Ca tehnică de utilizarea a mijloacelor de învățământ și de pricepere a funcțiilor ce le pot îndeplini se sugerează folosirea „piramidei experienței educaționale” elaborată de Edgar Dale (1969) și cunoscută sub denumirea de „Scara lui Dale”.

XII – simboluri verbale (orale, scrise);

XI – simboluri figurale (imagini, scheme);

X – înregistrări sonore pe benzi magnetice;

IX – imagini fixe (fotografii, diafilme, diapozitive);

VIII – imagini mobile (filme);

VII – imagini TV;

VI – imagini statice (expoziții, muzee);

V – observații intenționate ( excursii);

IV – observații bazate pe experiențe științifice (demonstrații);

III – scene dramatice;

II – experiențe inventate (simulări, machete);

I – experiențe directe (activitatea reală a copilului).

Se observă din „scară” că la bază se situează experiențele cele mai directe, dirijate spre un anume scop, adică, contactul fizic pe care copilul îl realizează cu obiectele și ființele, folosind toate amintirile sale pentru a învăța prin acțiune.

Integrarea materialelor didactice în activitatea de predare trebuie să aibă în vedere valoarea loc psihopedagogică, condițiile și modalitățile de utilizare a lor. Acestea fiind instrumente pedagogice, au menirea de a favoriza comunicarea educațională dintre profesor și elev.

Valoarea pedagogică a materialelor didactice rezultă din implicațiile pe care o au asupra transmiterii și asimilării mesajelor, iar criteriul de apreciere al acestei valori nu poate fi decât acela al efectului pe care îl au în realizarea obiectivelor.

Utilizarea mijloacelor de învățământ adecvate depinde de capacitatea profesorului de a opta pentru un mijloc de învățământ care să asigure conștientizarea celor învățate, concomitent cu motivarea învățării. Profesorul trebuie să perceapă psihologia tipului de învățare care intervine în condițiile mijlocului de învățământ ales la un anumit grup de elevi, cu anumite capacități intelectuale.

Materialele didactice au rolul efectivă de a transmite informații noi cât și a aduce un aport la formarea unor aptitudini și deprinderi intelectuale.

Pentru a elabora materiale didactice cât mai eficiente este necesar să descoperi care sunt stilurile de învățare ale elevilor. ANEXA 5.

Stilurile de învățare reprezintă o modalitate preferată prin care informația este receptată, prelucrată și stocată, de asemenea cuprinde și reactualizare informației. Stilul de învățare se formează prin educație.

Stilurile de învățare pot fi diferențiate după componenta genetică implicată astfel: stilul vizual, auditiv și practic.

Stilul auditiv reține din explicațiile profesorului, este eficient în discuțiile de grup, povestește acțiunea întreprinsă pentru a învăța.

Stilul vizual este important să vizualizeze textul, recitirea sau rescrierea materialului sunt metodele de fixare a cunoștințelor de recapitulare, învață pe bază de hărți, ilustrații, imagini, diagrame.

Stilul practic se implică fizic în activitatea de învățare, folosește comunicarea nonverbală se exprimă folosind gestica mâinilor.

Chestionarul a fost aplicat unui eșantion alcătuit din 100 elevi din clasa a X-a de la Colegiul Economic ”Petre S. Aurelian” – Slatina.

Întrebările fac referire la activitățile zilnice realizate de către elevi și la modul în care aceștia rețin mai ușor informații. De exemplu, un elev care va răspunde cu DA la întrebarea ”Atunci când asimilezi noi cunoștințe, îți plac discuțiile sau/și cursurile orale instrucțiunile citite cu voce tare?”, este un elev care reține mai ușor informațiile transmise oral, preferă explicațiile și discuțiile.

Elevii care răspund cu DA la întrebări precum” Îți amintești mai ușor fetele oamenilor decât numele lor” sau ”Când încerci să-ți amintești forma corectă unui cuvânt ai obiceiul de a scrie cuvântul respectiv de mai multe ori până găsești o ortografie care arată corect?” au memorie vizuală și rețin mai ușor informațiile care sunt transmise cu ajutorul schemelor, graficelor și a schițelor.

Cei care memorează prin aplicații practice vor răspunde cu DA la întrebări precum: ”Înveți mai bine prin demonstrații practice?”, ” Îți place să îmbini diferite componente?”

Prin acest chestionar am urmărit:

– determinarea stilului de învățare caracteristic elevilor de la liceele tehnologice;

– adaptarea materialelor didactice la stilul de învățare al elevilor;

– realizarea unui Curriculum în Dezvoltare Durabilă ce se va plia pe modul de învățare al elevilor;

În urma analizării răspunsurilor elevilor am constatat următoarele:

25% dintre elevii care au fost chestionați rețin VIZUAL datele;

30% dintre elevii memorează AUDITIV;

45% dintre cei chestionați rețin informațiile transmise prin realizarea practică a cerințelor;

Grafic stiluri de învățare

Având în vedere elevii și particularitățile lor individuale, este posibil ca materialul didactic ales spre a fi folosit în activitatea didactică să fie adecvat situațiilor și conținutului de învățare, însă nu este suficient, acesta trebuie să respecte normele de protecție a muncii. Nu se va folosi sub nici o formă un material didactic uzat sau improvizat.

Folosirea materialelor didactice în cele trei tipuri de activități, menționez că în activitățile frontale, activități desfășurate cu întreaga clasă de elevi, aceste instrumente sau resurse materiale, sunt în majoritatea cazurilor menționate de către profesor. Elevii recepționează mesajele transmise cu ajutorul lor și lucrează apoi cu ele în funcției de scopul urmărit. Materialele didactice folosite când se lucrează cu întreaga clasă sunt alese în funcție de categoria de activitate și în concordanță cu obiectivul preconizat.

De exemplu, într-o activitate de recunoaștere a obiectelor de inventar folosite în salonul de servire, în cazul observărilor se folosesc tacâmuri și obiecte specifice restaurantului. Se impune utilizarea obiectelor sau a substitutelor acestora, care să trezească interesul elevilor, să ofere informații adevărate, clare, complete, să ofere acces la cunoaștere prin mai mulți analizatori, care au și un impact afectiv puternic. Profesorul le va duce în sala de clasă sau în laborator, în măsura în care dotările îi permit sau le va arăta elevilor la agenții economici în timpul orelor de instruire practică.

O altă categorie de activitate cu multe valențe pedagogice, care, impune un variat și bogat material didactic este activitatea de servire a preparatelor culinare. În activitățile de servire, imaginile video și planșele se dovedesc a fi ajutor în captarea atenției. Este important ca planșele prezentate să fie relevante pentru tipul de servire predat, să prezinte detaliile servirii, să fie suficient dimensionate pentru a fi văzute de toți elevii. Tot în activitățile de servire trebuie să se țină seama de limbajul utilizat și de așezarea farfuriilor sau a tăvii pe mâna elevului. În funcție de cerințe în educarea și dezvoltarea abilităților, mijloace la îndemâna profesorului sunt: aparatele de proiecție, diafilmele, planșele.

Unul din obiectivele activităților de deprindere a servirii clienților a cărui realizare depinde de mijloacele de învățământ utilizate este cel al familiarizării și formării de abilități. Manevrând farfurii și tăvi elevii învață să țină corect farfuriile, se obișnuiesc cu greutatea lor și își dezvoltă digitația.

Folosirea mijloacelor de învățământ în cadrul modulelor de specialitate este absolut necesară deoarece materialul didactic ușurează activitatea de predare și îl ajută pe elev să se familiarizeze cu munca din unitățile de alimentație publică. Se folosește material didactic distributiv în învățarea servirii, în realizarea mise-en-place-ului, în realizarea preparatelor culinare, în realizarea elementelor de decor, la porționarea și montarea preparatelor culinare, în efectuarea măsurătorilor. Numai mânuind materialul didactic elevul va înțelege mai ușor tainele meseriei de bucătar sau ospătar, va reuși să își însușească noțiuni noi și să opereze cu ele.

În desfășurarea activităților de gastronomie și a activităților practice materialele didactice sunt indispensabile. Materiale care permit elevilor să își exerseze deprinderile și aptitudinile de bucătari: materii prime, materii auxiliare, utilaje, ustensile, dotări specifice pentru realizarea preparatelor culinare cu grad redus de dificultate.

La activitățile de estetica preparatelor culinare se vor folosi elemente de decor din marțipan sau pastă de zahăr, fructe, legume, trusă de decorat, poș cu diferite capete (șpriț sau dui), decoruri din ciocolată. Utilizarea lor ajută elevii să se familiarizeze cu cromatica cu îmbinarea corectă a ingredientelor dar tehnicile de decorare și ustensilele folosite.

Fără îndoială, o prezență certă în unitățile de învățământ este calculatorul, acesta ajută elevii să facă primii pași în lumea informaticii. Însă calculatorul îi poate ajuta pe elevi să pătrundă în tainele gastronomiei prin consultarea unor site-uri de specialitate sau urmărind canalele unor bucătari celebri. Pornind de la diverse aplicații pe calculator, elevii pot învăța cum să așeze farfuriile pe mâna sau cum să realizeze mise-en-place-ul în funcție de preparatele comandate, de asemenea pot crea diferite elemente de decor pentru preparatele culinare. Se pot realiza obiective importante la modulele de gastronomie: control organoleptic, tipuri de rețete, tipuri de tratamente termice, utilaje și ustensile de ultimă generație, tehnici de obținere a preparatelor culinare. Calculatorul poate fi utilizat atât pentru fiecare activitate distinctă cât și în cadrul CDL-ului, unde granița dintre activități poate dispărea.

În activitatea desfășurată în ariile de stimulare, mijloacele de învățământ sunt puse la dispoziția elevilor și sunt manevrate de elevi. Spațiile destinate sunt dotate adecvat fiecărei arii cu mijloace de învățământ corespunzătoare.

Jocurile de rol desfășurate complementar nu necesită un material deosebit, se pot folosi: dotările laboratorului de alimentație publică. Pe rând elevii vor fi consumatori și ospătari.

Profesorii pot îmbogăți gama materială a laboratoarelor cu planșe, desene, ilustrații, material distributiv, înregistrări. De asemenea agenții economici, parteneri de practică pot să doneze obiecte de inventar, utilaje si ustensile casate sau scoase din uz cu condiția ca acestea să fie în bună stare de funcționare sau folosire.

Integrarea mijloacelor de învățământ în activitățile de predare-învățare depinde de obiectivele urmărite, de strategiile folosite și de materialele tehnice de care dispunem.

Mijloacele de învățământ au un rol important în evaluarea randamentului școlar, ajută la aprecierea progreselor elevilor, prin crearea unor situații-problemă, care să testeze capacitatea lor de a folosi cu cunoștințele învățate, de a identifica, de a realiza.

În era contemporană se observă un curent foarte interesant în ceea ce privește legătura între evoluția științei și învățământ. Această legătură s-a manifestat în toate epocile și civilizațiile și a constat în transmiterea în cadrul lecției a progreselor tehnicii și științei. Ceea ce face interesantă această legătură, în prezent, este prezența calculatorului și utilizarea lui în organizarea instruirii, în cercetarea pedagogică sau în conducerea învățământului.

Astfel, s-a născut o nouă metodă didactică, intitulată generic instruirea asistată de calculator (I.A.C.). Această metodă modernă încadrată de Ioan Cerghit în ”categoria metodelor de raționalizare a învățării și predării, asigură o mai bună colaborare între cadru didactic și elev, ducând transformarea primului în moderator sau îndrumător al activității de învățare.”

Instruirea asistată de calculator îi oferă elevului posibilitatea de a învăța, prin descoperire, prin cercetare, de a interacționa și de a răspunde la diverși stimuli vizuali sau auditivi. Calculatorul oferă un set variat de informații, de întrebări sau probleme, prezentate sub formă sonoră sau vizuală, prin texte, imagini fotografice, imagini video animate, desene sau grafice. Calculatorul este un mediu interactiv, care menține atenția și motivația elevului treze, indiferent de gradul de dificultate. Ca orice metodă didactică, și instruirea asistată de calculator are avantaje, care trebuie cunoscute de cadrul didactic pentru a fi valorificate sau, dimpotrivă, evitate. In primul rând, utilizarea calculatorului înseamnă o mare economie de timp, fiind totuși foarte costisitoare. În al doilea rând, calculatorul stimulează unele fenomene și procese, dar nu înlocuiește experimentele sau observația lor directă.

Orice apel la mijloace pune în balanță avantaje și dezavantaje.

Avantaje: ele înlesnesc explicațiile verbale afișând un suport vizibil, intuitiv, mijlocesc elevilor o realitate greu accesibilă direct, provoacă și susțin motivații cognitive, consolidează cunoștințe, eficientizează folosirea timpului de instruire.

Dezavantaje: predispun la o standardizare a perceperii și interpretării realității, duc la receptarea pasivă, uneori provoacă denaturarea fenomenelor etalate și conduc la formarea unor imagini artificiale despre societate.

Astfel selectarea mijloacelor de învățământ trebuie făcută cu multă competentă fără supra solicitări sau exagerări.

III.3 Materiale didactice elaborate pentru lecțiile de alimentație publică.

Crearea cadrului organizat de desfășurare a procesului de învățământ la disciplinele tehnice și tehnologice constituie o nouă cale de realizare a eficienței activității de predare – învățare. Un asemenea cadru îl constituie cabinetul tehnic, laboratorul sau atelierul de instruire practică. Acestea sunt constituite într-un ansamblu de condiții specifice, în care elevii sunt învățați – sub îndrumarea inginerului-profesor sau a maistrului-instructor – să desfășoare activități complexe, să realizeze practic anumite produse finite sau semifinite, să efectueze experiențe. În “modelul didactic al educației la timpul viitor” activitățile practice constituie punți de legătură în școala activă, în care se facilitează învățarea prin problematizare, transferul în practică al cunoștințelor, învățarea prin descoperire și stimularea unor situații de cercetare științifică.

Pentru valorificarea optimă a potențialului pedagogic de care dispun mijloacele de învățământ în concordanță cu cerințele disciplinelor tehnice și tehnologice, cabinetul tehnic, laboratorul și atelierul de instruire practică trebuie să îndeplinească anumite atribuții:

– să dezvolte și să formeze la elevi capacitatea de investigare științifică;

– să asigure spațiul pentru dobândirea de către elevi a unui sistem de cunoștințe tehnice generale și de specialitate;

– să permită transferul capacităților, și a cunoștințelor, comportamentelor dobândite în rezolvarea unor probleme tehnice și practice;

– să creeze u mediu favorabil pentru activitatea de perfecționare a lecției;

– să înlesnească dobândirea corectă – de către elevi – a unor priceperi și deprinderi practice de execuție a unor operații tehnologice;

În acest cadru organizat este necesar să se acorde cea mai mare atenție dobândirii cunoștințelor și formării deprinderilor și priceperilor practice, prin efortul propriu al elevilor. Se recomandă ca spațiu de organizare pentru laborator sau cabinetul tehnic, o sală de lucru și o sală anexă. Laboratorul de alimentație publică trebuie să fie autorizat de către Direcția de Sănătate Publică, în cazul în care realizează preparate culinare pentru consumul elevilor.

Pentru o bună desfășurarea a orelor din domeniul Turism și alimentație/ Tehnician în gastronomie, laborator tehnologic poate fi structurat în: sală cu dotări specifice salonului de servire și spațiu cu dotări pentru producție culinară.

Profesorul sau maistrul-instructor are posibilitatea să aleagă, în funcție de obiectivul urmărit și în funcție de tipul de activitate o gamă variată de materiale didactice realizate după modelul standard, folosite în arta restaurației și verificate în practica multor școli de-a lungul timpului și care formează minimul de material didactic de care nici un laborator de alimentație publică nu se poate lipsi fără să coboare nivelul calitativ al învățării (setul de tacâmuri, setul de farfurii, setul de pahare, obiecte de inventar textil, obiectele de porțelan folosite la servirea preparatelor, vase și ustensile folosite la realizarea preparatelor culinare)

Setul de tacâmuri este format din: cuțit pentru preparate de bază, cuțit pentru preparate din pește, cuțit pentru gustare, furculiță pentru preparate de bază, furculița pentru preparate din pește, furculița pentru gustări, lingura pentru preparate culinare lichide, lingurița pentru desert, lingurița pentru băuturi calde, lingurița pentru băuturi în amestec. Tot din categoria tacâmurilor fac parte și tacâmurile speciale folosite la servirea și consumul unor preparate speciale cum ar fi: cuțitul pentru scoici, cleștele pentru raci, cuțitul pentru unt sau pentru afilierea unor preparate culinare.

Setul de farfurii este format din: farfurie suport, farfurie pentru gustare, farfurie pentru preparate de bază, farfurie pentru preparate lichide, farfurie pentru desert.

Setul de pahare cuprinde paharele pentru băutura aperitiv, pahare pentru apă, pahare pentru vin alb, pahare pentru vin roșu, pahare pentru șampanie, pahare pentru băuturi aperitiv.

Inventarul textil este format din napron, molton, ancăr și fața de masă.

Obiectele de porțelan folosite la servirea preparatelor culinare sunt, în special supiera, utilizată la servirea preparatelor culinare lichide și legumiera cu ajutorul căreia sunt servite preparatele de bază.

Toate aceste obiecte sunt utile în lecțiile de laborator în special în lecțiile de predare a tipurilor de mise-en-place. Cu ajutorul lor elevii învață să aranjeze masa pentru diferite tipuri de evenimente sau pentru diferite tipuri de meniuri.

Pentru aprofundarea și însușirea cât mai corectă a noțiunilor și a regulilor de efectuare a mise-en-place-ului am elaborat o serie de fișe de lucru. Acestea pot fi folosite la orele de laborator tehnologic împreună cu obiectele de inventar din dotarea laboratorului.

Fișele au rolul de a stimula creativitatea proprie de căutare și descoperire. Lucrul cu fișele este un mijloc plăcut și interesant de verificare a cunoștințelor. Prin rezolvarea cerințelor din fișă, elevii se obișnuiesc cu munca și gândirea independentă. Elevul primește noi informații chiar prin cerințele de lucru, ca și prin rezolvarea lor, dar îl determină la o organizare și prelucrare proprie.

Elaborarea unei fișe de lucru necesită căutări cu privire la gradarea dificultăților care să fie în concordanță cu obiectivele programei și să stimuleze interesul elevului. Ele constituie un mijloc eficient de educare a atenției, a voinței și a perseverenței.

Obiectivele fișei de mai jos, ANEXA 1, sunt acelea de a identifica obiectele de inventar și tipul mise-en-place-ului, de asemenea se urmărește realizarea unui mise-en-place asemănător respectând regulile de așezare a obiectelor de inventar.

Profesorul va urmări dacă elevul respectă distanța de la blatul mesei la farfuria suport și distanțele dintre celelalte obiecte de inventar. Se va observa dacă tacâmurile folosite sunt cele corecte și dacă acestea sunt mânuite conform normelor de igienă și securitate.

Anexele 2 și 3 cuprind aceleași cerințe însă tipul de mise-en-place este diferit, astfel după rezolvarea tuturor fișelor elevul va fi capabil să facă diferența între tipurile de mise-en-place și ca căpăta abilitatea de a utiliza corect obiectele de inventar.

Anexa 4 se referă atât la realizarea mise-en-place-ului cât și la servirea preparatelor culinare. Solicită cunoștințe despre ordinea de servire a preparatelor, asocierea preparatelor cu băuturile din meniu, identificarea sistemelor de servire, realizarea debarasării mesei.

Cu cât aceste materiale didactice vor fi mai deplin valorificate în activitatea de zi cu zi, cu atât mai mult profesorul va dispune de un suport mai sigur al optimizării și perfecționării activității didactice, cu atât mai ușor va reuși să depășească neajunsurile verbalismului impunând un învățământ activ și concret, practic și strâns legat de cerințele vieții. De aici necesitatea profesorului de a realiza și de a reînnoi materialul didactic, iar conducerea școlii împreună cu profesorii și părinții să se îngrijească necontenit de buna înzestrare a școlii cu mijloace materiale didactice, aparatură și utilaje indispensabile unui învățământ de calitate.

CAPITOLUL IV

ACTIVITATEA METODICĂ ȘI DE CERCETARE

ELBORAREA UNUI CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ ÎN PARTENERIAT CU AGENȚII ECONOMICI

IV.1 Ipoteza, scopul și obiectivele cercetării

Cercetarea este o acțiune de cunoaștere și interpretare științifică, o acțiune conștientă de precizare a unei probleme care necesită îmbunătățiri metodice, problemă care este rezolvată apoi oprindu-se de la formularea unei ipoteze de lucru.

Alegând această temă, am avut în vedere că dezvoltarea impetuoasă a culturii, științei și tehnicii reclamă o pregătire a viitorilor profesioniști în domeniul alimentației publice, astfel încât să facă față cerințelor de pe piața muncii.

„Educarea elevilor în vederea alegerii carierei care se concretizează în pregătirea elevilor în vederea efectuării unor opțiuni școlare și profesionale corecte și realiste este, în esență, un aspect principal al educației generale pe care o asigură școala. Ea presupune însușirea unui ansamblu de cunoștințe cu privire la diversele domenii ale realității, formarea de abilități și deprinderi, dezvoltarea unor interese multilaterale și a unor interese profesionale dominante, dezvoltarea aptitudinilor generale și speciale, formarea unor atitudini pozitive față de muncă, dezvoltarea unei motivații superioare și a idealului profesional, formarea unor trăsături volitiv-caracteriale pozitive necesare în exercitarea diverselor profesiuni pentru care optează elevii etc„ Tomșa, G.

În limbajul curent, „tranziție” înseamnă transformarea sau trecerea dintr-o stare în alta, dintr-o situație în alta, iar „tranziția de la școală la muncă” se referă la perioada dintre finalizarea studiilor și ocuparea unui loc de muncă stabil, cu normă întreagă (OECD, 1996). Așadar, tranziția de la școală la muncă desemnează procesul de inserție/integrare a absolvenților, respectiv a tinerilor ce au părăsit sistemul de învățământ, pe piața muncii.

Studiile arată că tranziția tinerilor de la școală la muncă a devenit mai îndelungată și dificilă în prezent decât era în urmă cu câteva decenii. Astăzi, foarte puțini dintre tinerii ce termină studiile reușesc să se integreze rapid pe piața muncii și să își „securizeze” poziția proaspăt câștigată. Rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor și incidența semnificativă a a ocupării în rândul lor indică importante dificultăți pe care tinerii le experimentează în tranziția lor de la școală la muncă. Acest fenomen se întâlnește în special în țările aflate în curs de dezvoltare, și foarte rar în economiile dezvoltate.

Creșterea timpului de tranziție de la școală la muncă este influențată de o serie de factori, dintre care cei mai des întâlniți sunt prelungirea perioadei de educație, restructurările și evoluțiile economice, schimbări în sistemele de protecție socială, proliferarea unor noi forme de ocupare, creșterea șomajului în rândul tinerilor, etc.

Este unanim acceptată ideea că integrarea tinerilor pe piața muncii joacă un rol hotărâtor în determinarea bunăstării lor economice și sociale și în dezvoltarea lor ulterioară.

Omul epocii contemporane nu poate rezolva problemele foarte complicate ce le pune viața, nu poate participă activ, conștient la fluxul uriaș de împingere înainte a progresului fără echipament intelectual și afectiv, care să depășească modalitățile de echilibrare ale organismului prin răspuns la stimuli la nivel dominant senzorio-perceptiv. În consecință, omul modern este rezolvator de probleme și un făuritor de decizii, este un constructor de probleme și de sisteme ideatice necesare rezolvării lor.

Școala trebuie să devină un laborator de cercetare în care elevul să deprindă abilitățile necesare integrării rapide pe piața muncii.

Analizând lecțiile în care am realizat formarea și consolidarea priceperilor și deprinderilor m-am întrebat adesea:

Cum pot face ca lecțiile să devină o activitate plăcută și așteptată cu nerăbdare de toți elevii?

Cum să-i fac pe elevi să înțeleagă că gastronomia, pe lângă faptul că este o meserie solicitată, este și plăcută?

Cum pot să captez și să mențin mereu trează atenția elevilor?

Cum să îndepărtez fenomenul de rămânere în urmă la învățătură, să diminuez procesul de mediocritate?

Cum pot face ca elevii să înțeleagă necesitatea studierii modulelor de specialitate?

Cum să consolidez mai bine și mai rapid cunoștințele, deprinderile și priceperile corespunzătoare?

Ce pot aduce nou pentru ca elevii să fie acceptați mai ușor pe piața muncii?

Folosirea metodelor activ-participative, a unui bogat și adecvat material didactic, precum și o bună pregătire și organizare a lecțiilor este un răspuns la toate aceste întrebări.

La clasa a X-a, predarea lecțiilor de specialitate se realizează pe baza observației și a obiectelor de inventar, elevii nefiind familiarizați cu termenii de specialitate.

În această lucrare mi-am propus să cercetez modul de a realiza cât mai eficient predarea modulelor din clasa a X-a și să realizez un Curriculum în Dezvoltare Locală în parteneriat cu agenții economici la care elevii Colegiului Economic ”Petre S. Aurelian” își desfășoară stagiile de instruire practică.

Cercetând tema propusă am urmărit să realizez o bază solidă de materiale didactice pentru activitățile pe care elevii le vor desfășura pentru dobândirea priceperilor și deprinderilor.

Rezultatele cercetării – în știință și în alte domenii- se văd mai târziu, când ele încep să fie folosite în producție, în societate. Rezultatele profesorului se măsoară parțial la sfârșitul anului școlar. Dar, școala ca principal izvor de civilizație și cultură este chemată să pregătească specialiști pentru mai târziu. Practic, elevii instruiți de noi acum vor fi specialiștii de mâine, vor fi cei ce vor duce meseriile mai departe. Prin ei, prin realizările lor, ne vom aduce și noi contribuția în această societate, căci în ei se găsește o parte din investiția noastră în muncă.

Scopul cercetării pedagogice întreprinse îl constituie găsirea modalităților pentru diversificarea formelor de organizare a modulelor de specialitate în care se realizează predarea mise-en-place-ului și realizarea unui Curriculum de Dezvoltare Locală care să vină în completarea materiei de clasa X-a, specializarea TEHNICIAN ÎN GASTRONOMIE.

Ipoteza cercetării pornește de la presupunerea că în predarea învățarea modulelor de specialitate trebuie îmbinate metode tradiționale cu metode moderne de învățământ, iar mijloacele de învățământ și aplicațiile practice trebuie alese și folosite cu multă grijă, nu haotic, ci organizat specificându-se cu exactitate locul fiecăruia în lecție. Metodele tradiționale nu trebuie date la o parte ci îmbinate cu cele moderne pentru asigurarea unei desfășurări eficiente a lecțiilor, pentru a face cât mai înțelese elevilor noțiunile despre mise-en-place.

Progresul rapid al dezvoltării școlii și necesitatea perfecționării necontenite a muncii instructiv-educative presupune ca noi, profesorii, în paralel cu activitatea practică, să desfășurăm și o muncă de cercetare.

Stabilindu-mi ipoteza de mai sus și ținând cont de importanța tuturor metodelor de predare a modulelor de specialitate și de rolul pe care îl are materialul didactic în predarea modulelor, în prezenta cercetare mi-am propus următoarele obiective:

Valorificarea tuturor valențelor formative în cadrul lecțiilor de specialitate, dezvoltând elevilor convingerea că trebuie să dețină o bună pregătire pentru a se integra rapid pe piața muncii;

Atragerea elevilor ca aliați ai gastronomiei, determinându-i în primul rând să prindă pasiune pentru această artă, să lucreze în timpul orelor la școală și în afara acesteia cu multă plăcere și interes;

Formarea deprinderilor de lucru, astfel încât acestea să constituie baza carierei elevilor;

Însușirea conștientă și temeinică a cunoștințelor;

Cunoașterea modalităților de optimizare a lecțiilor de predare-învățare a disciplinelor de specialitate;

Stabilirea unor căi și mijloace de sporire a eficienței formative a noțiunilor de formare de priceperi și deprinderi;

Îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne pentru a face cât mai ușoară pentru elevi însușirea noțiunilor despre mise-en-place;

Dezvoltarea abilităților elevilor de a pune noțiunile în practică, la agenții economici la care se desfășoară instruirea practică și în unitățile la care se vor angaja;

Consolidarea unui limbaj de specialitate;

Dezvoltarea gândirii creatoare a elevilor, a spiritului de independență și încrederii în forțele proprii prin stimularea inițiativei de a încerca să realizeze singuri diferite tipuri de mise-en-place;

Legarea permanentă a cunoștințelor de utilitatea lor în domeniul în care vor lucra;

Dezvoltarea capacității intelectuale, estetice și moral umane;

Realizând aceste obiective, cred că îmi voi aduce contribuția la dezvoltarea capacităților elevilor mei de a lucra în unitățile de alimentație publică și de a fi profesioniști în tot ceea ce vor întreprinde.

Din cele descrise se desprinde ideea conform căreia activitatea la catedră reclamă o serioasă pregătire metodică, deoarece în această profesie nu se improvizează, ci se muncește pentru găsirea noului în metodologia de predare, nu se predă șablon, ci se inventează, nu se repetă stereotip anumite reguli, ci se gândește, nu se schițează în fugă, ci se construiește ordonat; prin teorie și practică nu se așază distanțe, ci se caută mei multe punți de legătură.

IV. 2 Eșantionarea subiecților și locul desfășurării cercetării

Una dintre cele mai importante probleme în proiectarea unei cercetări experimentale este cea legată de eșantionare sau selecție. Problemei eșantionării i-a fost acordată o atenție specială dat fiind faptul că reușita oricărui demers experimental este în mare măsură condiționată de corectitudinea, rigurozitatea și acuratețea operației de eșantionare.

Cercetarea privind predarea-învățarea mise-en-place-ului dar și realizarea CDL-uli fac parte din categoria investigațiilor selective, soluție impusă pe de o parte de faptul că investigarea completă a populației școlare este imposibilă, și pe de altă parte de ipoteza conform căreia cercetările selective asigură în sfera serviciilor o superioritate în planul cunoașterii fenomenelor cercetate.

Rezultatele de cunoaștere ale oricărui demers experimental selectiv pot fi extrapolate la nivelul întregii populații vizate prin cercetare, doar cu condiția ca eșantionarea populației să fie una reprezentativă, în sensul de a produce cât mai exact și fidel structura și caracteristicile întregului supus operației de eșantionare.

În acest sens, eșantionarea populației investigate a fost realizată pe baza procedeului de eșantionării prin stratificare, clasa de elevi fiind principalul factor al stratificării.

S-a considerat ca fiind optimă desfășurarea experimentului pedagogic în contextul natural al organizării învățământului pe clase cu compoziție obișnuită.

Proiectarea Curriculumului în Dezvoltare Locală a implicat angajarea agenților economici (parteneri de practică), în procesul de identificare a competențelor specifice pieței forței de muncă locale. Acești au primit chestionare prin intermediul cărora s-a constatat că elevilor le lipsesc noțiunile legate de estetica preparatelor culinare și a salonului de servire.

La agenții economici chestionați, elevii clasei a X-a vor desfășura orele de instruire practică prevăzute în CDL, aceștia sunt: S.C. Piticul Cocinero S.R.L., S.C. Popcom S.R.L., S.C. Casa Oltenească S.R.L. – Restaurant Casa Oltenească, S.C Articus S.R.L. – Restaurant Articus Event, S.C Afrodita S.R.L – Restaurant Afrodita, S.C. Comdial S.R.L – Restaurant Capitol, S.C Top Turism Intermed S.R.L. – Restaurant Bulevard, S.C. Casa Blanca S.R.L – Restaurant Casa Blanca, S.C. Berta Food 4 You S.R.L – Restaurant Berta, S.C. Afrodita S.R.L. – Restaurant Deja Vu.

Stimată Doamnă / Stimate Domn

Pentru promovarea și dezvoltarea parteneriatelor dintre școli și agenți economici și în vederea facilitării tranziției de la școală la viața active, doresc să realizez un Curriculum în Dezvoltare Locală ce are ca scop completarea programei scolare în funcție de nevoile agenților economici.

În acest context, vă adresez rugămintea de a oferi, în calitatea dumneavoastră de partener pentru efectuarea stagiilor de instruire practică a elevilor de la Colegiul Economic ”Petre S. Aurelian”- Slatina, specializarea Tehnician în Gastronomie, sugestiile și opiniile dumneavoastră privind contribuția stagiilor de practică organizate în unitatea dumneavoastră.

Răspunsurile dumneavoastră vor ajuta la elaborarea unui Modul de instruire practică ce va contribui la o mai bună instruire profesională a elevilor și la înlesnirea tranziției de la școală la viața activă a acestora.

Modulul va cuprinde un număr de 90 ore /an, în conformitate cu planul de învățământ structurate în 3 săptămâni de instruire practica, 6 ore/zi. Săptămânile de practică vor fi integrate în structura anului școlar.

CHESTIONAR

Vă rog să încercuiți răspunsul corespunzător.

În ce măsură considerați că realizarea orelor de instruire practică a elevilor la societatea dumneavoastră permite acestora dobândirea abilităților care să le permită implementarea cunoștințelor practice în mediul real și în general la o mai bună pregătire profesională?

În foarte mare măsură;

În mare măsură;

În mică măsură;

Deloc

În ce măsură considerați că este nevoie de un Modul de instruire practică menit să vină în completarea programei școlare?

a) În foarte mare măsură;

b) În mare măsură;

c) În mică măsură;

d) Deloc

În ce măsură apreciați că elevii, prin intermediul programelor școlare, sunt pregătiți pentru tranziția de la școală la viața activă a acestora?

a) În foarte mare măsură;

b) În mare măsură;

c) În mică măsură;

d) Deloc

În ce măsură apreciați că efectuarea stagiilor de pregătire practică ajută la integrarea, cât mai ușoară, a elevilor pe piața muncii?

a) În foarte mare măsură;

b) În mare măsură;

c) În mică măsură;

d) Deloc

În ce măsură apreciați că elevii dețin noțiunile despre realizarea mise-en-place-ului pentru aranjarea salonului de servire pentru diferite evenimente?

a) În foarte mare măsură;

b) În mare măsură;

c) În mică măsură;

d) Deloc

În ce măsură apreciați că elevii dețin și aplică noțiunile despre sistemele de servire utilizate în restaurație?

a) În foarte mare măsură;

b) În mare măsură;

c) În mică măsură;

d) Deloc

În ce măsură apreciați că elevii dețin și aplică noțiunile despre decorarea salonului de servire?

a) În foarte mare măsură;

b) În mare măsură;

c) În mică măsură;

d) Deloc

Pentru o mai bună instruire profesională și pentru a face cât mai ușoară integrare a elevilor pe piața muncii considerați că ar fi utilă implementarea unui Modul despre:

Obiecte de inventar și mise-en-place;

Sisteme de servire;

Tipuri de decoruri utilizate în alimentație publică;

Altă temă ………………………………………………………………… (vă rog să treceți denumirea acesteia în spațiul punctat)

Pentru creșterea eficienței parteneriatului școală-agent economic și în scopul pregătirii elevilor la standarde înalte, vă rugăm să ne furnizați sugestiile dumneavoastră cu privire la efectuarea stagiilor de pregătire practică de către elevii Colegiului Economic ”Petre S. Aurelian” – Slatina.

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Denumirea agentului economic …………………………………………..

Vă mulțumesc!

Chestionarul include o elaborare meticuloasă și autorizată, de asemenea implică o aplicare adecvată și o prelucrare laborioasa și completă.

Pentru a elabora un Curriculum în Dezvoltare Locală care să completeze cunoștințele elevilor și să ajute la integrarea acestora pe piața muncii, am aplicat un chestionar, unui număr de 10 agenți economici la care elevii de la profilul tehnician în gastronomie își desfășoară stagiile de pregătire practică.

Prin aplicarea acestui chestionar am urmărit:

Modul în care programa școlară acoperă cunoștințele necesare integrării elevilor pe piața muncii;

Necesitatea elaborării unui modul care să vină în completarea programei;

Identificarea obiectivelor noului modul.

În urma centralizării informațiilor am constata că toți agenții economici consideră că unitatea lor elevi au baza necesară dobândirii abilităților care să le permită implementarea cunoștințelor practice în mediul real și în general la o mai bună pregătire profesională. Astfel la prima întrebare cei 10 agenți economici au răspuns că ”În foarte mare măsură” îndeplinesc acest criteriu.

La întrebarea 2 ”În ce măsură considerați că este nevoie de un Modul de instruire practică menit să vină în completarea programei școlare?”, 7 agenți economici au răspuns că ”În foarte mare măsură” este necesar un nou modul, 2 agenți economici au răspuns ”În mare măsură” iar un agent economic a considerat ca nu este necesar să fie elaborat un nou modul astfel răspunzând cu ”Deloc”.

La întrebările 3 și 4, ”În ce măsură apreciați că elevii, prin intermediul programelor școlare, sunt pregătiți pentru tranziția de la școală la viața activă a acestora?” și ”În ce măsură apreciați că efectuarea stagiilor de pregătire practică ajută la integrarea, cât mai ușoară, a elevilor pe piața muncii?”. Răspunsul a fost unanim, toți agenții economici răspunzând ” În foarte mare măsură”. Aceștia consideră că programa școlară și stagiile de instruire practică îi ajută pe elevi să dobândească, cunoștințele, abilitățile și aptitudinile de care au nevoie pentru a se integra pe piața muncii.

Analizând răspunsurile la întrebarea 5 am constatat că elevii dețin suficiente noțiuni despre mise-en-place și obiectele de inventar. 7 respondenți apreciază că noțiunile dobândite sunt ”În foarte mare măsură”, două persoane apreciază ”În mare măsură” iar o persoană a răspuns ”În mică măsură”

Din răspunsurile constatate la întrebarea 6 reiese faptul că elevii dețin și aplică ”În foarte mare măsură” noțiunile despre Sistemele de servire, toți agenții economici au oferit același răspuns.

Am constatat, din răspunsurile la întrebarea 7, faptul că elevii nu dețin suficiente noțiuni despre decorarea salonului de servire. 2 agenți economici consideră că noțiunile deținute sunt ”În mare măsură” suficiente iar 8 agenți economici consideră că ”În mică măsură” elevii dețin noțiuni despre elemente de decor folosite în unitățile de alimentație publică.

Astfel la întrebarea 8, ”Pentru o mai bună instruire profesională și pentru a face cât mai ușoară integrare a elevilor pe piața muncii considerați că ar fi utilă implementarea unui Modul despre” 9 agenți economici au ales tema ”Tipuri de decoruri utilizate în alimentație publică” iar un agent economic a indicat tema ”Obiecte de inventar și mise-en-place”

În concluzie conținutul Curriculumului în Dezvoltare Locală va cuprinde noțiuni despre decor, elemente de decor, tehnici de decorarea salonului de servire și metode de realizare a decorurilor. Beneficiul adus elevilor de la specializarea alimentație publică și turism constă în posibilitatea de a urma CDL-ul creat și de a se specializa în realizarea de decoruri prin sculpturi în fructe și legume, plierea șervețelelor, decorarea salonului de servire cu aranjamente din flori și tacâmuri, etc. abilități practice care le vor permite elevilor o creștere a inserției profesionale pe piața forței de muncă.

Având în vedere faptul că modul de constituire al claselor se bazează pe factori aleatori, am considerat că astfel se asigură reprezentativitatea grupurilor de elevi selectați și implicit posibilitatea de generalizare a rezultatelor obținute. Astfel întregul demers experimental s-a bazat pe lucru cu eșantioane independente ( clase întregi), așa cum sunt constituite în cadrul Colegiului Economic ”Petre S. Aurelian”.

Selectarea claselor experimentale și de control, la care a fost aplicat Curriculum în Dezvoltare Locală și fișele de lucru, a fost realizată pe baza unor discuții cu cadrele didactice de specialitate dar și cu agenții economici care au participat la elaborarea CDL-ului. Pentru derularea demersului investigativ au fost reținute în final un număr de două clase, o clasă experimentală și o clasă de control.

C1 N=29 Clasa a X-a – Tehnician în gastronomie – Colegiul Economic ”Petre S. Aurelian”- Slatina, județul Olt;

E1 N=28 Clasa a X-a – Tehnician în gastronomie – Colegiul Economic ”Petre S. Aurelian”- Slatina, județul Olt;

Totalul subiecților este de 57 de elevi, dintre care 29 au făcut parte din eșantionul experimental iar 28 au făcut parte din eșantionul de control.

Cercetarea s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2017-2018. Locul desfășurării cercetării a fost Colegiul Economic ”Petre S. Aurelian” și la agenții economici parteneri de practică.

IV.3 Metode de cercetare

În general, lucrările de specialitate arată că metoda este calea, planul de activitate, suita de operații mintale și concrete care duc la un rezultat cognitiv în legătură cu fenomenele abordate.

” A cunoaște elevul înseamnă a-ți da seama de interesele, înclinațiile și aptitudinile sale, de bagajul cunoștințelor, de nivelul proceselor intelectuale, afective și voliționale, al noțiunilor și aptitudinilor sale, precum și de valoarea sa caracterial-temperamentală”

Laboratorul cercetării pedagogice este, prin definiție, școala, activitatea obișnuită de la catedră, unde se întâlnesc atât situații comune, repetitive, cât și situații inedite, pentru care profesorul nu dispune de materiale gata făcute.

Pentru a educa materialul faptic este cel mai substanțial și cel mai semnificativ, pentru al prelucra în mod științific în vederea descoperirii esențialului, pentru a afla cauzele fenomenelor educative și a ajunge la generalizări menite să înlăture cu eficiență randamentul scăzut în practica educativă, pedagogia folosește diferite metode de cercetare:

Rezumatul;

Lectura științifică;

Metoda observației;

Conspectul;

Metoda studiului de caz;

Experimentul pedagogic;

Analiza produselor activității școlare;

Metoda testelor;

Eșantionarea;

Interviul și chestionarele scrise;

Metoda scărilor de opinii și atitudini;

Metoda analizei psihopedagogice a datelor experimentale;

Utilizarea metodelor de cercetare presupune respectarea următoarelor cerințe speciale:

Metodele de cercetare să fie adaptate la particularitățile de vârstă și individuale;

Studierea fenomenului să se realizeze în realitatea lui;

În cercetarea fenomenului trebuie utilizate și corelate mai multe metode;

Concluziile să fie obiective;

Să se asigure tuturor metodelor de cercetare un caracter formativ.

4.3.1 Observația

Observația este una dintre cele mai vechi și mai cunoscute tehnici de cercetare. Ea constă în observarea intenționată, metodică și sistematică a unui subiect uman, a unor manifestări psihice în desfășurarea lor naturală și în înregistrarea exactă a faptelor esențiale, semnificative.

Ca metodă științifică, observația este un act de cunoaștere complex, planificat, organizat și desfășurat pe baza unui plan realizat de o persoană competentă.

Ca metodă de cercetare, observația presupune precizarea obiectivului și sarcinilor observației, stabilirea condițiilor de desfășurare, elaborarea programului de efectuare, așteptarea manifestărilor de fenomene pe care urmează să le studiem. În această lucrare ne interesează comportamentul la lecții de specialitate în care se realizează predarea-învățarea mise-en-place-ului și a Curriculumului de Dezvoltare Locală.

Fenomenele trebuie studiate într-un număr cât mai mare de situații și în condiții cât mai favorabile desfășurării lor.

Materialele obținute trebuie prelucrate, analizate, integrate pentru formularea unor generalități și concluzii.

Observația poate fi, în funcție de obiective, selectivă sau integrală.

În cazul observației selective își propune să urmărească și să consemneze un aspect al acestei activități. De exemplu, mi-am propus să urmăresc ce metode de predare și ce materiale didactice au eficiență maximă pentru ca elevii să își însușească mai ușor noțiunile predate.

În cazul observației integrale, am hotărât să urmăresc elevii în absolut toate acțiunile și activitățile pe care le desfășoară la orele de predare și CDL-ului.

După modul cum se realizează, observația poate fi indirectă au directă.

Prin observație directă observatorul constată în mod mijlocit, personal, fenomenele care îl interesează. De pildă mi-am propus să urmăresc în ce condiții elevii își însușesc și rețin mai repede noțiunile despre mise-en-place și estetica salonului de servire: în condițiile unei predări clasice, fără exemple practice sau în condițiile îmbinării teoriei cu exemplele practice..

În cazul modulelor de gastronomie, nouă, profesorilor ne revine rolul de a organiza activitatea de învățare prin exemple practice.

În activitatea la clasă, am folosit, de exemplu, în predarea mise-en-place-ului simplu, furculițe și cuțite de bază, farfurie suport, molton, fața de masă, napron, pahar de apă, pahar de vin, număr de masă, aranjament floral. Le-am explicat ordinea de așezare a obiectelor, bazându-mă pe logica aranjării meselor. Astfel împreună am așezat moltonul pe blatul mesei pentru a observa direct rolul acestuia și textura sa. Fața de masă am așezat-o peste molton astfel elevii au remarcat că moltonul împiedică alunecarea feței de masă și atenuează zgomotele. Napronul a fost așezat cât mai estetic pentru a da un aer distins mesei.

I-am învățat așezarea logică a tacâmurilor prin așezarea lor în dreptul mâinii cu care sunt folosite. Astfel au înțeles că furculița se așază în partea stângă deoarece este manipulată cu mâna stângă iar cuțitul va fi așezat în dreapta deoarece este folosit cu mâna dreaptă.

Regula de așezare a farfuriei suport este de 2 cm de blatul mesei cu emblema în fața clientului, această regulă se aplică pentru a evita anumite accidente nedorite de răsturnare a farfuriei. Așezarea paharelor se va realiza de la emblema farfuriei suport spre dreapta, în dreptul emblemei așezându-se paharul de apă urmat de paharul de vin. O altă regulă de așezare a paharelor este aceea ca ultimul pahar nu trebuie să depășească vârful ultimului cuțit.

Explicând elevilor logica regulilor de realizare a mise-en-place-ului, acești și-au însușit repede cunoștințele și au făcut corelații între reguli și logică.

Aceste noțiuni au fost predate elevilor de clasa a X-a la modulul ”Sisteme de servire”. Am extins predarea la agenții economici unde elevii au pus în practică noțiunile învățate. CDL-ul realizat a venit în completarea noțiunilor predate prin faptul că acesta conține modalități spectaculoase, din punct de vedere estetic, de aranjarea obiectelor de inventar.

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

COLEGIUL ECONOMIC „PETRE S. AURELIAN"

SLATINA – OLT

Nr………………/………………………

VIZAT,

INS. TEHNIC DE SPECIALITATE

PROF. ING. RACHINA VERA GEORGETA

DIRECTOR

PROF. DUMITRA MIRELA

VIZAT,

OPERATOR ECONOMIC

CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

MODUL V

TIPURI DE DECORURI UTILIZATE

ÎN ALIMENTAȚIE PUBLICĂ

DOMENIUL: TURISM ȘI ALIMENTAȚIE

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN GASTRONOMIE

CLASA a -X-a

AUTORI: Diță Dorina

Reprezentant Operator Economic: Berta Gal – S.C. BERTA FOOD 4 YOU S.R.L.

ANUL ȘCOLAR

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

COLEGIUL ECONOMIC „PETRE S. AURELIAN"

SLATINA – OLT

APROBAT: AVIZAT

CLDPS

CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

MODUL V

TIPURI DE DECORURI UTILIZATE

ÎN ALIMENTAȚIE PUBLICĂ

CLASA a -X-a

DOMENIUL: TURISM ȘI ALIMENTAȚIE

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN GASTRONOMIE

AUTORI: Diță Dorina

Reprezentant Operator Economic: Berta Gal – S.C. BERTA FOOD 4 YOU S.R.L.

ANUL ȘCOLAR

NOTA INTRODUCTIVĂ

Modulul „Tipuri de decoruri utilizate în alimentație publică” face parte din oferta educațională (curricular) pentru calificarea profesională din domeniul de pregătire profesională TURISM ȘI ALIMENTAȚIE, este o componentă a culturii de specialitate și a pregătirii practice – stagii de pregătire practică-curriculum în dezvoltare locală aferente clasei a X-a.

Modulul cuprinde un număr de 90 ore /an, în conformitate cu planul de învățământ structurate în 3 săptămâni a 6 ore/zi și a fost elaborat în parteneriat cu S.C. BERTA FOOD 4 YOU S.R.L.

Modulul „Tehnologia preparatelor finite de patiserie-cofetărie” se axează pe rezultate ale învățării identificate cu ajutorul partenerului de practică și vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în Standardele de Pregătire Profesională corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 4, din domeniul de pregătire profesională TURISM ȘI ALIMENTAȚIE, de asemenea poate fi util în continuarea pregătirii într-o calificare similară de nivel superior.

CORELAREA DINTRE REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII DIN SPP ȘI CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII

Lista minimă de resurse materiale (unelte și utilaje, echipamente, tacâmuri, flori, șervețele, fructe, etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente la agentul economic sau în școală):

– utilaje și ustensile (palete din lemn și din plastic, linguri, lingurițe, cuțite, poșuri cu dui sau cu șpriț, hârtie pergament, vase de diferite capacități, cuțite de diferite mărimi, bureți, șervețele, etc);

SUGESTII METODOLOGICE

Conținuturile modulului „Tipuri de decoruri utilizate în alimentație publică” vor fi parcurse în orele de instruire practică comasată.

În funcție de ritmul de lucru al elevilor și de complexitatea conținuturilor, vor fi repartizate de profesor numărul de ore pentru atingerea unităților de competență.

Se vor promova metode centrate pe elev, activ – participative, care dezvoltă creativitatea, încurajează implicarea elevilor, dezvoltă gândirea și abordează o comunicare multidirecțională.

Vor fi alese activități cât mai variate, astfel încât, toți elevii să dobândească competențele necesare indiferent de stilul de învățare caracteristic.

Pentru atingerea competențelor, activitatea de predare – învățare în cadrul modulului „Tipuri de decoruri utilizate în alimentație publică” se poate desfășura în laboratorul de specialitate cât și la agentul economic.

În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să țină seama de următoarele principii ale educației:

Toți partenerii implicați în educație contribuie cu cunoștințe semnificative și importante la procesul de învățare.

Elevii învață când întreprind ceva și când sunt implicați activ în procesul de învățare.

Elevii au stiluri proprii de învățare. Ei învață, cu viteze diferite, în moduri diferite și din experiențe diferite.

Elevii învață mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informațiile noi și a le asocia cu “cunoștințele vechi”.

Elevii învață cel mai bine atunci când sunt siguri că învățarea răspunde nevoilor lor.

Pentru însușirea de către elevi a deprinderilor și abilităților prevăzute, activitățile de învățare – predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter interactiv și centrat pe elev, axate pe activitățile de învățare și nu pe cele de predare.

Diferențierea sarcinilor și timpului alocat, prin:

abordarea sarcinilor de la ușor la dificil, utilizând în special fișe de lucru cu aplicații practice;

utilizarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le realizeze în ritmuri și la niveluri diferite;

stabilirea de sarcini diferite pentru grupuri sau individualizate, în funcție de abilități;

selectarea temelor din perspectiva tuturor stilurilor de învățare;

formarea de grupe de elevi cu aptitudini și abilități diferite care se pot completa reciproc.

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi desfășurate următoarele activități de învățare:

elaborare de proiecte;

activități practice;

studii de caz;

învățarea prin descoperire dirijată;

problematizarea;

activități de lucru în grup/în echipă.

activități bazate pe comunicare și relaționare;

Exemple de metode aplicate în activitățile de instruire practică

METODE CU VALENȚE CREATOARE:

,,Dezbaterea”;

Brainstormingul;

Metoda Phillips 6/6 sau 6-3-6;

Metoda ,,ciorchinelui”;

Dezbaterea panel;

Turul galeriei;

Jocul de rol.

METODE CU VALENȚE ACTIVIZATOARE:

Cubul;

Mozaicul;

Metoda cadranelor;

Știu/vreau să știu/am învățat;

Organizatorii grafici;

Discuția;

Problematizarea;

Rețeaua de discuție;

Studiul de caz.

Exemplificarea unei metode creative în vederea formării unui rezultat al învățării:

METODA CUBULUI – aceasta metodă este folosită atunci când se dorește explorarea unui subiect sau a unei situații din mai multe perspective.

Activitate: Planul activităților zilnice

Obiective: Realizarea aranjamentelor florale în vederea ambientării salonului de servire

Mod de organizare a activității: împărțire pe 6 grupuri a clasei de elevi

Resurse materiale: flori, burete suport, fișe, tije, panglici, diverși cleștișori, foarfece.

Durată: 50 min

Desfășurare:

Pregătire: planificarea activității, asigurarea resurselor materiale

Realizare: lucru în echipe

Evaluare și feed-back: rezultatele metodei cubului

Subiectul de analizat: Planul activităților zilnice: necesarul de materiale utilizare la realizarea aranjamentelor din flori.

ETAPE:

1. Se formează grupul de 6 elevi;

2. Se va alege un lider care să coordoneze derularea activității;

3. Activitățile se împart între membrii grupului: fiecare membru al grupului va primi o foaie de hârtie de formă pătrată ce va constitui în final o “față” a cubului;

4. Pe foaia de hârtie primită va fi scrisă cerința de lucru a fiecărui elev și anume:

– ,,fața” – 1 = Descrie necesarul de materiale folosite;

– ,,fața” – 2 = Argumentează importanța realizării aranjamentului din flori;

– ,,fața” – 3 = Compară tipurile de flori pentru a realiza un ambient optim;

– ,,fața” – 4 = Analizează materialele necesare pentru realizarea aranjamentului;

– ,,fața” – 5 = Asociază decorul cu tipul evenimentului;

– ,,fața” – 6 = Aplică: Aplicând regulile de realizarea a decorurilor din flori din categoria din categoria buchetului construit.

Liderul coordonează și verifică desfășurarea acțiunii.

După rezolvarea sarcinii se construiește cubul.

Cubul desfășurat va arăta astfel:

Lucrarea în forma finală va fi prezentată și se va specifica tipul de eveniment pentru care a fost realizată.

Tot la final, completați următorul chestionar:

De ce este nevoie ca grupul să aibă un lider?

a) Să-i ajute pe toți membrii grupului să-și îndeplinească sarcinile

b) Să facă toată munca

c) Să preia o parte din sarcini

A sau F – Lucrul în echipă constă în ai asculta pe ceilalți în aceeași măsură în care vorbiți.

A sau F – Liderul nu are nevoie de cooperarea voastră.

Activitate aceasta se va desfășura prin împărțirea elevilor clasei în grupe de câte 6 elevi.

Lucrul în echipă impune stabilirea și respectarea unor reguli.

Această metodă de lucru poate fi aplicată în orice situație în care grupuri restânse de elevi organizează, planifică sau îndeplinesc împreună diverse sarcini.

Se va avea în vedere nivelul de cooperare și interacțiune într-o atmosferă familiară de fiecare dată când elevii lucrează în grupuri. În această activitate accentul cade pe discuție ca un instrument folosit în îndeplinirea sarcinilor de grup.

La început, de cele mai multe ori, elevii au nevoie de ajutor în ceea ce privește aprecierea rolului de lider. Soluția ar fi ca elevii să fie lăsați să încerce să se descurce fără un coordonator, aceștia să descopere singuri necesitatea liderului. Este indicat ca fiecare elev să aibă posibilitatea de a conduce un grup. În acest fel se cultivă încrederea în sine, autodisciplina, cooperarea și abilitățile de lider.

Uneori elevii pot fi jenați de necesitatea alegerii unui lider și a colaborării cu acesta. Sunt cazuri în care nimeni nu vrea să fie lider sau dacă totuși vrea să o facă s-ar putea să nu fie cea mai potrivită persoană.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea constă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va stabili eficiența întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea stabilește măsura în care elevii au atins rezultatele învățării din standardele de pregătire profesională.

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă: instrumentele de evaluare pot fi multiple, în funcție de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe scrise, evaluări practice sau probe orale – de stilurile de învățare ale elevilor. Organizarea evaluării trebuie să se desfășoare după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeași perioadă de timp.

Evaluarea va fi realizată de către profesor pe baza unor teste care se referă explicit la abilitățile, cunoștințele și atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională.

Finală: se aplică printr-o probă cu caracter integrator la sfârșitul procesului de predare/ învățare, pe baza criteriilor și indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizați în standardul de pregătire profesională al calificării și care oferă date asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor.

Se vor sugera următoarele instrumente de evaluare continuă:

-fișe de documentare;

-fișe de autoevaluare/ interevaluare;

-activități practice;

-fișe de observație;

-lucrări de laborator/ practice.

-fișe de lucru;

-proiectul;

Propunem următoarele instrumente de evaluare finală:

-studiul de caz,

-proiectul,

-portofoliul.

Se recomandă, ca pe măsura parcurgerii modulului, să se aplice atât evaluarea de tip sumativ, cât și evaluarea de tip formativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învățării, în conformitate cu criteriile și indicatorii de realizare prevăzuți în Standardul de pregătire profesională.

Exemplificarea evaluării rezultatelor învățării:

Studiul de caz ca metodă de evaluare complementară este o metodalitate de explorare directă, care are în vedere cercetarea în profunzime, a unor situații, fenomene, din mai multe puncte de vedere.

Studiul de caz îi implică pe elevii în situația de a găsi mai multe soluții ale problemei, este o metodă ce constă în punerea în practică a cunoștințelor acumulate.

Această metodă îl pune pe elev față în față cu o situație din viața reală, având evidente valențe euristice, aplicative și un pronunțat caracter activ.

Studiul de caz este o confruntare directă a elevilor cu o situație reală, ce face parte din meseria ce urmează a fi practicată și este luată drept exemplu reprezentativ, tipic pentru unele evenimente și problematice.

Metoda are în vedere implicarea elevilor în realitățile autentice, complexe din domeniul de pregătire și verificarea gradului de operaționalitate a capacităților formate și a cunoștințelor însușite, în situații-limită.

Pentru ca o anumită situație să poată fi considerată și analizată precum un ,,caz”, ea trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

–         să fie autentică și să se regăsească în standardele de pregătire;

–         să prezinte relevanță în raport cu obiectivele activității;

–         să aibă valoare instructivă în concordanță cu competențele profesionale, etice, științifice.

–         să îi motiveze pe elevi și să le trezească interesul;

Etape:

Indicarea precisă, clară și completă a cazului, în raport cu obiectivele propuse;

Clarificarea eventualelor neînțelegeri în legătură cu sarcina dată;

Studiul individual al cazului – elevii identifică soluții de rezolvare a cazului, se documentează și notează soluțiile de rezolvare găsite.

Discutarea în grup a tipurilor de soluționare a cazului – analizarea tuturor variantelor găsite pentru rezolvarea cazului; ierarhizarea soluțiilor; analiza critică a fiecăreia dintre acestea.

Stabilirea deciziei în legătură cu soluția cea mai bună și formularea concluziilor

Verificarea modului de soluționare a cazului și evaluarea elevilor implicați în activitate.

Variante care au mai mare aplicabilitate:

Metoda situației (Case-Study-Method) se realizează prin prezentare completă a cazului și a informațiilor utile pentru soluționarea acestuia.

Studiul analitic al cazului (Incidence Method) constă în prezentarea completă a situației existente, însă datele necesare rezolvării sunt redate parțial sau lipsesc.

Elevii nu beneficiază de nicio prezentare completă asupra situației și nici nu primesc informațiile necesare rezolvării cazului-problemă; li se trasează doar sarcini clare de rezolvat, aceștia urmând să rezolve cazul prin eforturi proprii.

Avantaje:

–         valorificarea capacităților și a cunoștințelor elevilor în situații reale, stabilind astfel legătura teoriei cu practica;

–         familiarizarea elevilor cu situații concrete de viață;

–         dezvoltarea și formarea competențelor cognitive și metacognitive;

–         dezvoltarea lucrului în echipă;

–         dezvoltarea competențelor de comunicare;

–         dezvoltarea gândirii și a operațiilor acesteia;

–         dezvoltarea capacității de luare a deciziilor.

–         dezvoltarea capacității de investigare;

Limite:

–        accesul greoi la principalele sursele de informare necesare rezolvării cazului;

–         dificultăți legate de alegerea unor cazuri relevante;

–         metoda presupune un timp mai îndelungat de rezolvare;

–        lipsa de experiență a unora dintre participanți îngreunează găsirea soluției optime.

Studiului de caz poate fi evaluat prin elaborarea unei grile de notare ce va avea în vedere următoarele:

timpul de lucru.

sarcini de lucru;

punctaj pentru fiecare sarcină.

Activitatea: La restaurantul unde efectuați practica comasată are loc un eveniment ce constă în aniversarea majoratului. In rezolvarea temei aveți în vedere următoarele aspecte:

Identificarea tipurilor de decor specifice evenimentului;

Precizarea materialelor folosite pentru realizarea decorurilor;

Realizați decorurile alese;

Montați în salonul de servire decorurile realizate;

Obiective:

Criterii și indicatori de realizare și ponderea acestora:

Fisa de evaluare a activitatii

JURNAL DE PRACTICĂ

Clasa: ___________________

Elev: ____________________

Perioada: _________________

Locație (Agent economic și departament): ____________________

Modul: ________________________________________________

Tema/ Teme: __________________________________________________________

În jurnalul de practică, elevul va completa următoarele informații:

1. Care sunt cele mai importante activități specifice pentru modulul de practică pe care le-ați observat sau le-ați realizat?

2. Ce ai învățat să faci pentru atingerea competențelor?

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

3. Precizează care au fost activitățile practice care v-au plăcut? Motivați răspunsul.

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4. Precizați care au fost activitățile practice nu v-au plăcut? Motivați răspunsul.

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

FIȘA DE IDENTIFICARE A ELEVULUI

Exemplu1: Fișă de observație

Cerință: Se vor forma echipe compuse din câte 3 elevi, fiecare echipă va realiza un decor din fructe pentru Candy Bar, utilizând materiile prime, ustensilele și utilajele puse la dispoziție de unitatea de alimentație publică în care desfășori orele de instruire practică.

Toți colegii din echipă vor evalua activitatea voastră, la fel și cadru didactic/tutorele de practică. Evaluarea se va face cu Da sau (o) dacă sarcina a fost efectuată în proporție de 75% și cu Nu sau (X), dacă sarcina nu a fost îndeplinită în procentul menționat mai sus.

Precizări privind utilizarea fișei de observație, sugerată ca instrument de evaluare continuă sau finală:

– din exemplul de mai sus reiese faptul că prin fișa de observare se constată modul în care elevul își demonstrează deprinderile formate pentru obținerea elementelor de decor din fructe;

– la cerințele 1 și 2 din fișa de observare, s-au urmărit răspunsurile corecte pe care trebuie să le ofere elevul;

– la punctul 3 au fost specificate condițiile de lucru, utilajele și ustensilele specifice numai obținerii elementelor de decor din fructe;

– în condițiile în care evaluarea se va realiza prin aplicații practice sau probe practice și pentru celelalte tipuri de decoruri, se recomandă întocmirea fișelor de observare, cu specificul fiecărui tip de decor;

– se pot întocmi fișe de observare prin care se evaluează doar anumite faze tehnologice de obținere a unui element de decor. De exemplu: „Decojiți pepenele verde în vederea sculptării lui”. În această caz, în fișa de observare se precizează la ”etapa de lucru”, prelucrarea primară.

– acest tip de fișă de observare poate fi aplicat și la alte rezultate ale învățării de același fel, cum ar fi: „Obține decoruri din tacâmuri” ;

Exemplu 2: Metoda proiectului

În cadrul orelor de instruire practică desfășurate la agentul economic, veți identifica tipurile de decoruri folosite în unitate, apoi veți întocmi o mini broșură cu elementele identificate, precum și o prezentare Power Point cu rezultatele mini proiectului.

Pentru realizarea mini proiectului, puteți folosi, imagini cu decoruri, informații obținute prin accesarea internetului, informații scrise din materialele informative ale unității.

Cerințe:

proiectul va fi prezentat profesorului de specialitate și/sau a maistrului instructor pentru a fi evaluat dar și colegilor de clasă;

proiectul se va realiza individual;

vă puteți autoevalua proiectul și activitățile desfășurate pentru realizarea acestuia

pe baza fișei de mai jos:

FIȘĂ DE AUTOEVALUARE – PROIECT

Descrierea activităților realizate

Numărul de săptămânii ________ de la ________ pînă la _________ 20_

Responsabil de practică:

(Numele, prenumele)______________________________

CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE

1. Precizează care sunt principalele etape pe care le-ai parcurs în vederea rezolvării efective a sarcinilor de lucru?

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2. Din rezolvarea sarcinilor de lucru ai învățat:

a) ______________________________________________________________________________

b) ______________________________________________________________________________

c) ______________________________________________________________________________

3. Care au fost dificultățile pe care le-ai întâlnit în rezolvarea sarcinilor?

a) ______________________________________________________________________________

b) ______________________________________________________________________________

c) ______________________________________________________________________________

4. Consideri că ți-ai îmbunătăți performanța dacă:

a) ______________________________________________________________________________

b)______________________________________________________________________________

5. Cum crezi că ar putea fi apreciată activitatea ta?

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

FISA EVALUARE A UNITAȚII DE INSTRUIRE PRACTICA

1. În ce măsură apreciați că orele de instruire practică v-au fost utile? (bifați)

a) în mare măsură

b) în mică măsură

c) prea puțin.

2. Specificați ce v-a plăcut din:

3. Specificați ce nu v-a plăcut din:

4. Veți recomanda acestă unitate de practică și altor colegi? (bifați)

a) da

b) nu

Argumentați:________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

5. Ați dori să fiți angajat la unitatea de alimentație publică respectivă? (bifați)

a) da

b) nu

Argumentați:________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

6. Vă rugăm să adăugați orice comentariu pe care îl considerați necesar să-l comunicați în legătură cu stagiul de practică:__________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

Semnătura elevului:____________________________

ANEXA 1

DECORURI DIN FRUCTE REALIZATE DE ELEVII COLEGIULUI ECONOMIC ”PETRE S. AURELIAN” – SLATINA

ANEXA 2

DECORURI DIN FRUCTE REALIZATE DE ELEVII COLEGIULUI ECONOMIC ”PETRE S. AURELIAN” – SLATINA

ANEXA 3

DECORURI DIN FRUCTE REALIZATE DE ELEVII COLEGIULUI ECONOMIC ”PETRE S. AURELIAN” – SLATINA

ANEXA 4

DECORURI DIN FRUCTE REALIZATE DE ELEVII COLEGIULUI ECONOMIC ”PETRE S. AURELIAN” – SLATINA

ANEXA 5

DECOR DIN ȘERVEȚELE

SURSA- https://ro.pinterest.com/ideipentrucasa/

ANEXA 6

DECOR DIN TACÂMURI PENTRU SERVIREA ÎN SISTEM BUFET SUEDEZ

ARANJAMENT REALIZAT DE ELEVII COLEGIULUI ECONOMIC ”PETRE S. AURELIAN” – SLATINA

ANEXA 7

DECOR DIN TACÂMURI PENTRU SERVIREA ÎN SISTEM BUFET SUEDEZ

ARANJAMENT REALIZAT DE ELEVII COLEGIULUI ECONOMIC ”PETRE S. AURELIAN” – SLATINA

ANEXA 8

DECOR DIN TACÂMURI PENTRU SERVIREA ÎN SISTEM BUFET SUEDEZ

CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

MODUL V

TIPURI DE DECORURI UTILIZATE

ÎN ALIMENTAȚIE PUBLICĂ

CAIET DE APLICAȚII

Fișă de lucru nr. 1

Identificați ustensilele de mai jos și specificați tipurile de decor ce pot fi obținute cu acestea.

Figura 1 Figura 2

Figura 4

Fișă de lucru nr. 2

Ai la dispoziție următoarele materiale: panglică lucioasă lată de 3 cm, struguri albi, struguri negrii, pepene verde, kiwi, mere, flori de grădină, vază de porțelan, bomboane gumate, brioșe, bomboane colorate, lumânări, nisip colorat, pahare din sticlă, pietricele colorate, bețișoare pentru frigărui, set de cuțite pentru sculptat fructe.

Alege materialele pentru un decor clasic și cele necesare pentru realizarea unui Candy Bar.

Asociază materialele pentru a obține un Candy Bar;

Menționează etapele prin care se realizează Candy Barul;

Specifică ustensilele necesare pentru a realiza decorul;

Realizează practic Candy Barul, împreună cu colegii din echipa ta;

Precizează pentru ce tip de eveniment a fost realizat Candy Barul de mai jos.

Foto: http://loreenmariage.ro

Fișă de lucru nr. 3

Absolvenții Colegiului Economic ”Petre S. Aurelian” vor organiza banchetul la restaurantul la care vă desfășurați orele de instruire practică. Analizați resursele de care dispuneți și recomandați decorurile pentru acest eveniment.

Sunteți la practică, unde trebuie să asigurați organizarea unei mese festive pentru un grup de elevi ce au terminat clasa a IV-a. Alegeți decorurile pe care le puteți utiliza, atât pentru decorarea mesei cât și a salonului restaurant.

Realizați practic decoruri din șervețele, după modelul de mai jos.

Foto: ro.pinterest.co

Fișă de lucru nr. 4

Realizați un tur al unităților de alimentație publică din localitatea în care locuiți. Observați modalitățile de decorare prezentate în salonul de servire, holul de intrare și în exteriorul unității.

Specificați dacă în cazurile observate decorurile erau executate corect. Dacă nu erau corect realizate specificați care erau defectele lor.

Expuneți modalitățile de întreținere a decorurilor observate în unitățile vizitate.

Prezentați cum poate fi întreținut decorul din imagine.

Foto: http://adelaparvu.com

Fișă de lucru nr. 5

Numiți materialele care pot fi folosite pentru realizarea decorurilor florale.

Alege materialele necesare și execută un aranjament floral asimetric având la dispoziție următoarele plante: gerbera, orhidee, frunze de narcise, margarete, o ramură înflorită de cireș, frunze de crin, flori de liliac.

Alege materialele necesare pentru realizare unui buchet de flori clasic și unul construit.

Preluați de pe internet imagini cu aranjamente florale simetrice și asimetrice, dezbateți cu colegii modul de realizare al acestora.

Descrieți cinci decoruri alese specificând tipul de eveniment la care pot fi utilizate și materialele folosite.

Fișă de lucru nr. 6

Într-un restaurant cu specific pescăresc, la care am servit masa de prânz am observat următoarele tipuri de decor.

barul era sub formă de corabie iar paharele erau suspendate pe bârne realizate di undițe, de jur împrejur erau agățate funii de ceapă, știuleți de porumb și spice de grâu;

pe pervazul ferestrelor erau ghivece cu flori ornamentale care încadrau acvarii cu pești;

mobilierul era realizat din lemn masiv, scaunele aveau încrustate motive naționale și erau acoperite cu rogojină din stuf;

pe pereți erau expuse trofee pescărești, costume populare, undițe și ștergare.

Identificați și scrieți în tabelul de mai jos elementele de decor specifice restaurantului pescăresc și elementele de decor folosite greșit.

Stabiliți tipul restaurantului care ar putea utiliza elementele de decor amplasate greșit.

Exprimați propuneri pentru o eventuală îmbunătățire a decorului prezentat.

În imaginea de mai jos este prezentat holul de la intrare într-un restaurant, analizați elementele de decor și precizați tipul restaurantului.

Foto: casamea.ro

Fișă de lucru nr. 7

În tabelul de mai jos scrieți principalele materiale folosite pentru realizarea decorurilor florale și pe cele necesare realizării decorurilor din fructe.

Denumiți elementele de decor ce pot fi utilizate la masa pascală.

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Selectează materiale pentru un decor de Revelion, unul rustic și unul clasic. Scrieți câte cinci elemente pentru fiecare tip de decor.

Enumerați elementele de decor ce definesc restaurantul ZAHANA.

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Fișă de lucru nr. 8

Identificați cinci elemente de decor ce definesc restaurantul chinezesc.

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Sunteți la practică, unde trebuie să asigurați organizarea unei mese festive pentru un grup de turiști italieni ce doresc să afle mai multe despre specificul zonei. Alegeți decorurile pe care le puteți utiliza pentru a scoate în relief unicitatea zonei.

Stabiliți specificul restaurantului din imaginea alăturată și identificați elementele de decor ce îl definesc.

Foto: https://www.alistmagazine.ro

Fișă de lucru nr. 9

Realizează decorul alăturat și specifică pentru ce tip de masă festivă poate fi utilizat.

Plecând de la elementul de decor alăturat, efectuează un mi-en-place în care să îl integrezi.

Selectează de pe internet imagini cu decoruri pentru principalele sărbători ale anului. Identificați elementele specifice fiecărei sărbători și materialele din care sunt realizate.

Realizează împreună cu colegii câte un decor pentru fiecare sărbătoare.

Fișă de lucru nr. 10

Specificați cauzele următoarelor defecte apărute în procesul de obținere al decorurilor din fructe, flori.

Precizați care sunt tratamentele speciale la care sunt supuse florile pentru a le menține proaspete un timp mai îndelungat.

Scrieți în tabelul de mai jos caracteristicile de bază ale florilor și principala lor utilizare în realizarea decorurilor.

PROIECT DE LECȚIE

Data:

Unitatea școlară: Colegiul Economic ”Petre S. Aurelian”

Clasa: a X-a

Profesor: Diță Dorina

Aria curriculară: Servicii

Disciplina: Tipuri de decoruri utilizate în alimentație publică – CDL

Unitatea de învățare: Utilizarea decorurilor în salonul de servire

Conținutul învățării: Ambienatrea salonului de servire

Tipul lecției: Formarea și consolidarea priceperilor și deprinderilor (lecție de laborator)

Cunoștințe:

9.1.1 Identificarea tipurilor de decoruri utilizate în alimentație publică.

9.1.5. Descrierea decorurilor realizate din tacâmuri.

Abilități:

9.2.9 Aranjarea tacâmurilor pentru servirea în sistem Bufet Suedez și pentru Candy Bar

9.2.10 Alegerea și aranjarea decorurile;

Aptitudini:

9.3.2 Utilizarea elementelor în condiții de siguranță și de igienă.

9.3.8. Manifestarea interesului pentru însușirea tehnicilor de așezare a tacâmurilor, căutând îmbunătățirea propriilor cunoștințe

Strategia didactică:

Resurse procedurale:

– explicația, demonstrația, exercițiul, conversația euristică

Resurse materiale:

Obiecte de inventar folosite la realizarea decorurilor;

Forme de organizare:

– activitate frontală, activitate pe grupe

Forma de evaluare: activitate practică

Durata: 50 minute

Locul desfășurării: Sala de clasă

Bibliografie:

Stere Stavrositu : Arta serviciilor în restaurante și baruri

Manual de tehnologie culinară EDP

Cristian Dincă : Manual pentru calificarea ospătar, chelner

TIPUL LECȚIEI: FORMAREA ȘI CONSOLIDAREA PRICEPERILOR ȘI DEPRINDERILOR –

ETAPE PENTRU ACTIVITĂȚILE PRACTICE

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Conținut informativ

FIȘĂ DE DOCUMENTARE

Decorarea saloanelor de servire și a meselor cu flori, plante ornamentale, legume, fructe, obiecte de inventar și alte elemente este o metodă des folosită pentru realizarea unei atmosfere plăcute, a unui ambient primitor, de destindere și încântare. De asemenea, unele elemente de decor pot fi integrate în structura salonului intimizând atmosfera ( realizarea unor pereți falși cu forme deosebite, colorarea pastelată a pereților, plasarea unor becuri ascunse) sau se pot expune acvarii cu pești, sculpturi care să fie în concordanță cu tipul restauratului.

Decorurile se vor alege în funcție de natura evenimentului și de specificul restaurantului, astfel pot fi decoruri pentru:

Sărbătorile calendaristice ( Paște, Crăciun, Anul Nou);

Diverse evenimente (aniversare, nuntă, botez, etc.);

Sărbători oficiale;

Decoruri pentru diferite tipuri de unități;

În funcție de materialele din care sunt realizate, decorurile se clasifică astfel:

decoruri florale;

decoruri comestibile;

decoruri din materiale textile;

decoruri din hârtie și baloane;

decoruri din obiecte de inventar;

trofee de vânătoare.

În alimentație publică sunt folosite obiectele de inventar pentru predarea noțiunilor de mise-en-place și ambient. Pe lângă noțiunile de bază despre aranjarea meselor în vederea primirii clienților, tacâmurile pot fi folosite și pentru metode de decorarea-mise-en-place, inedite. Aceste metode pot fi aplicate cu succes la Candy Bar sau în cazul servirii mesei în Sistem Bufet Suedez.

O metodă de tip mise-en-place decor pentru bufetul suedez, este aceea de a aranja cuțitele, lingurițele și furculițele sub formă de palmier. Această metodă este recomandată pentru unitățile de alimentație publică de la mare însă poate fi folosită și la mesele festive.

Cuțitele vor constitui trunchiul palmierului, furculițele se vor aranja sub forma frunzelor de palmier iar lingurițele pot fi așezate ca fructe ale palmierului.

Lingurile și furculițele pot fi așezate și sub formă de aranjament floral. Lingurile vor fi așezate sub formă piramidală cu partea concavă în sus. Astfel se vor realiza florile iar frunzele și cozile florilor se vor efectua din furculițe.

Aceste metode dezvoltă creativitatea elevilor și îi încurajează să vină cu alte idei de așezarea a tacâmurilor. Astfel vom dezvolta și metodele clasice de așezare a mise-en-place-ului.

Debarasarea constă în operațiile prin care obiectele de inventar și resturile de mâncare sunt strânse de către ospătari sau chelneri de pe mese și sunt transportate la oficiu. Aceste operații se vor efectua în următoarele situații:

când mise-en-place-ul conține mai multe obiecte de inventar față de preparatele și băuturile comandate;

când preparatele și băuturile servite au fost consumate;

De regulă, debarasarea tacâmurilor se face în același timp cu farfuria. Operațiile de debarasare ce se realizează pentru strângerea și transportul tacâmurilor sunt diferite, în funcție de situațiile în care acestea sunt așezate după ce clienții au consumat preparatele servite, de numărul și felul lor.

În cazul în care tacâmurile au fost puse de o parte și de alta a marginii farfuriei, chelnerul va merge prima dată în partea stânga a consumatorului și va așeza tacâmul din partea stânga și în farfurie, apoi va trece prin spatele consumatorului în partea dreapta a acestuia și va pune tacâmul din partea dreapta pe farfurie, ridicându-le împreuna.

Atunci când tacâmurile sunt lăsate pe fața de masă în partea stânga a farfuriei, vor fi așezate pe farfurie pe partea stânga a consumatorului după aceea se vor ridica toate o dată pe partea dreapta; farfuria debarasată de pe masa cu mâna dreapta se trece pe mâna stânga. Apoi cu mâna dreapta se va ridica cuțitul și se va fixa pe farfurie între degetul mare și degetul arătător și cel mijlociu, cu tăișul spre centru farfuriei și cu mânerul spre marginea farfuriei, furculița cu furcheții în sus iar lingura se așază perpendicular peste tăișul cuțitului.

Cu ajutorul mânerului unei furculițe se vor ce se va prinde între degetul mare si marginea farfuriei, se va asigura o mai mare stabilitate a tacâmurilor în timpul transportului. Lamele cuțitelor se vor prinde sub mânerele furculițelor.

Fișă de lucru

Sunteți la practică, unde trebuie să asigurați organizarea unei mese festive pentru un grup de elevi ce au terminat clasa a IV-a. Alegeți decorurile pe care le puteți utiliza, pentru decorarea mesei.

Realizați practic decorul din tacâmuri, după modelul de mai jos. Specificați tipul de eveniment pentru care poate fi realizat.

Fișă de lucru

Sunteți la practică, unde trebuie să asigurați organizarea unei mese festive pentru un grup de elevi ce au terminat clasa a XII-a. Alegeți decorurile pe care le puteți utiliza pentru decorarea salonului restaurant.

Realizați practic decorul din tacâmuri, după modelul de mai jos. Specificați tipul de eveniment pentru care poate fi realizat.