MASTERAT: MANAGEMENT EDUCAȚIONAL LUCRARE DE DISERTAȚIE Coordonator științific: Prof. Univ. Dr. Teodor Pătrăuță Absolventă: Hălmăgean (Fereștean)… [304820]

UNIVERSITATEA DE VEST „ VASILE GOLDIȘ” [anonimizat]: MANAGEMENT EDUCAȚIONAL

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:

Prof. Univ. Dr. Teodor Pătrăuță

Absolventă:

Hălmăgean (Fereștean)

Florina Simona

Arad 2016

UNIVERSITATEA DE VEST „ VASILE GOLDIȘ” [anonimizat]: [anonimizat]:

Prof. Univ. Dr. Teodor Pătrăuță

Absolventă:

Hălmăgean (Fereștean)

Florina Simona

Arad 2016

Cuprins

Introducere ……………………………………………………………………… 4

Capitolu I

Parteneriatul – un tip de experiență psihosocială …………………………… 5

I.1.Asigurarea calității in educație. Perspective europene……………………… 5

I.2.[anonimizat]………………………………7

I.3.[anonimizat] a [anonimizat]……………………………….12

3 a. [anonimizat]……………………………………………13

3 b.[anonimizat]……………………………………….16

3 c.[anonimizat]/Poliție……………………………………17

3 d.[anonimizat]……………………………………………19

Capitolul II

Metodologia cercetării……………………………………………………………21

II.1.Obiectivele cercetării………………………………………………………..21

II.2.Ipotezele cercetării………………………………………………………….21

II.3.Metodele folosite……………………………………………………………21

II.4.Lotul de subiecți……………………………………………………………23

II.5.Metode statistice de prelucrare a informației………………………………24

[anonimizat]……………………………25

Capitolul IV

Concluzii.Propuneri de măsuri………………………………………………….42

Bibliografie……………………………………………………………………..45

[anonimizat], [anonimizat], ideologic, stiințific, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], morală și experiența socială acumulată la un anumit moment dat de comunitatea umană.

“[anonimizat], [anonimizat]”.(Ioan Țoca)

[anonimizat], ofera autonomie in selectarea resurselor material si spiritual. [anonimizat], a instituțiilor statutului abilitate in ceea ce privește organizarea și desfașurarea unor activitați care sa constituie mijloc si instrument in educația pentru insușirea și dezvoltarea valorilor morale.

[anonimizat] a umanitații, [anonimizat], care sa ne permita tuturor sa privim ziua de maine a omenirii cu certitudinea succesului și nu cu teama suferinței și infrangerilor.

[anonimizat], [anonimizat]-o eră a informaticii, într-o lume a cărei dezvoltare nu se mai poate concepe fara o educație corespunzătoare.

Am incercat, prin aceasta lucrare, sa conturez cateva din modurile cele mai adecvate care sa răspunda unei asemenea cerințe. În acest scop, am reușit sa demonstrez ca parteneriatul educațional vine in sprijinul elevului, instrumentandu-l cu cunștiințe practice si utile, informații care ii determina un comportament prosocial, asigurandu-i totodata acestuia competențele caracteristice cetațeanului european

Capitolu I

Parteneriatul – tip de experiență psihosocială

I.1. Asigurarea calității in educație. Perspective europene

Educația a devenit obiect de studio si domeniu de interes pentru pedagogi, psihologi, sociologi, politicieni, juriști, oameni de știință si cultura. Dintotdeauna reflecțiile cu privire la educație s-au grupat in sisteme de cunoștiințe, metodele de investigație s-au dorit a fi științifice pentru a se delimita de simtul comun al cunoașterii și a fi validate si recunoscute.

Educația ca fapt social poate fi ințeleasă ca o cauză, dar si ca un effect al unui alt fapt social, fie el economic, cultural sau religios, capabil sa producă o schimbare de mentalitate. Educația acționeaza asupra omului ca ființă individuală influiențandu-l in comportamentul său cotidian chiar daca măsurile nu pot fi decat rezultatul unei acțiuni sociale. Un fapt social poate fi și o notă acordată unui elev pe merit sau nu, căci ambele produc o modificare in comportamentul elevului, fie prin sporirea motivației invațării, fie prin efectele contrare sensului dorit de professor.

Educația devine un fenomen social cand antreneaza o colectivitate de masă și devine un reper, un criteriu de apreciere in analiza sociala. Fenomenul educațional in lumea contemporana este marcat de anumite caracteristici:

informatizare, tehnologii modern;

comunicare;

afirmarea drepturilor omului;

deschidereavspre cunoașterea interculturală ;

Ca fenomen social, educația are o condiționare obiectivă si subiectivă.

Ea este influiențată de contextual social in care se manifesta influiențat și el la randul lui de condiții material, voință politică, ansamblu politicilor educaționale, dar și de actorii sociali participanți in relație (educatori si educați). Contextul social genereaza și raspunde unor nevoi prezente pe care educația le satisface, dar a cărei finalitate nu o putem anticipa.Ea va fi confirmată sau infirmată de viitorul social. Proiectarea devine in aceste condiții o componentă a politicii educative care pornește de la evaluarea stării actuale a educației și identificarea actorilor sociali care realizează acest tip de schimbare.

Pentru a asigura calitatea in educație, țările europene on ansamblu despre eforturi de îmbunătațire a sistemelor proprii, dar și de împarțire a experiențelor naționale pentru crearea acestor sisteme pe baza celor mai bune practice. Pentru țara noastra asigurarea calității serviciilor educaționale a devenit una din cele mai importante preocupări, astfel incat se poate spune că instituirea unui sistem adecvat, flexibil de realizare a calității in învățămant este o prioritate fundamentăl. Mecanismele de asigurare a calitații diferă in ceea ce privește complexitatea, in general, astfel de sisteme trebuie să fie ușor de folosit, să aibă instrumente și proceduri simple și bine definite, să fie flexibile și să se poata aplica in funcție de contextele geografice, cultural sau economice existente.

De asemenea, abordarea care fundamenteaza reglementările privind calitatea in educație se bazeaza pe principia orientative:

calitatea sa fie considerată la nivelul intregului sistem de învățămant ca intreg, evitandu-se abordările fragmentare de orice gen;

calitatea sa fie evaluată prin raportare la rezultatele învățării; accentual să fie pus pe procesul de obținere a rezultatelor contate;

personalul de conducere și cel didactic dintr-o unitate de invățămant să fie responsabil de obținerea unui anumit nivel de calitate a rezultatelor în învățare a elevilor (studentilor);

asigurarea calității și acreditarea să fie complementare;

practicile și standardele de asigurare a calității să fie pe deplin compatibile cu cele internațional

Cadrul național al calității in educație își propune să asigure atat cadrul instituțional cat și cadrul politico-juridic necesar instituirii metodologiilor naționale.

Se cuvine subliniat faptul că introducerea sistemelor de management și asigurare a calității poate induce societății mai multă incredere in educație și formare profesională, o poate face să prețuiasca mai mult educația ca serviciu public, ale cărui obiective sunt dezvoltarea personalității tinerilor, obținerea unor șanse profesionale mai bune, mobilitate socială și ocupațională, realizare personală.

Un astfel de demers prezinta educația ca proces ce se desfașoara de-a lungul întregii vieți, atat in cadrul formal cat si informal si non formal, in cursul unei multitudini de experiență de învățare.

I.2. Parteneriatul educațional – considerații teoretice

Atat parinții, cat și educatorii au un interes deosebit fața de succesul copiilor si dețin și sistemul de legături care să le faciliteze reușite. Conceptualizarea și operaționalizarea legăturilor familie-școala a fost realizată in moduri diferite de practicienii, creatorii de politici educaționale si cercetători, care au avut idei anume referitoare la drepturile, rolurile si responsabilitățile participanților la educație.

Unii au considerat importantă descrierea programelor și practicilor care să determine creșterea implicării părinților in activitățile legate de școala. Lucrările elaborate au un caracter foarte pragmatic, în cadrul lor facandu-se conexiuni între practică si rezultate.

Jamcs Comer s-a centrat asupra aspectelor reformei școlare.

Conceptualizand educația ca un sistem, modelul Comer lucrează la a schimba acelsistem, accentuand pe ideea de participare și parteneriat, în scopul de a ajuta la dezvoltarea optimă a fiecărui elev in parte. Există doua aspecte distincte ale modelului, care ghidează activitățile: o implicare in programe bazate pe dezvoltarea copilului și o alta, in abordări bazate pe sisteme de rezolvare a problemelor, care să fie utile in maximizarea participării și puterii: „Concluzia noastra este că cele mai multe dintre programele create pentru îmbunătățirea școlarizării eșuează, pentru că nu se adresează adecvat nevoilor de dezvoltare ale copiilor și potențialului de conflict in relația dintre familie și școală, conflict între cei din conducerea școlii, precum și între conducere și elevi. Ele nu iau in considerare aranjamentele structurale, abilitățile specifice și condițiile necesare oamenilor școlii, pentru a depăși complexitatea problemelor din zilele noastre”. Comer și echipa sa au creatun program bazat pe teoria ecologică umană, modelul de adaptare a populației și cel al acțiunii sociale de dispersare a puterii, precum și pe cel referitor la luarea deciziei in ceea ce privește toate aspectele conducerii colii.

„Părinții sprijină mai mult un program școlar în care sunt parteneri in luarea deciziilor…. Interesul părintelui și sprijinul su față de școală și conducerea acesteia permit tinerilor să le fie mai ușor să relaționeze și să se identifice cu scopurile, valorile și personalul școlii, o motivație puternică pentru a se indrepta către educație.

În acelaș timp, implicarea parentală garantează faptul că valorile și interesele lor culturale sunt respectate”. (J. Comer, 1980)

Astfel că Programul de Dezvoltare școlară este văzut ca un program participativ la nivel de școala, care are in vedere mai multe aspecte. Nucleul său reprezintă activitatea a trei echipe: echipa părinților, care-i implică pe aceștea la toate nivelele activității școlare; echipa pentru planificarea școlara și management, care planifică și coordoneaza activitățile școlii și echipa de sprijin pentru elevi și conducere, care se ocupă cu problemele de prevenție și de cazurile izolate. În acest program a lui Comer sunt descrise anumite acțiuni, cum ar fi: elaborarea unui plan școlar obligatoriu, care ofera o abordare sistematică a imbunătățirii școlare, referindu-se la problemele de tip educațional, social și comunicațional ale elevilori, profesorilor, familiilor și comunității; dezvoltarea conducerii, care este realizată prin planul școlar și relaționată cu nevoile specifice ale comunității școlare locale și evaluarea și modificarea, care genereaza datele și ofera feed-back pentru a evalua eficienta programului. Aceste echipe și activitati sunt conduse de trei principii de baza: consensul, în sensul ca nu exista învingatori și învinși in timpul negocierii; colaborarea, conform careia sunt apreciate mai multe puncte de vedere și ultimul, conform căruia toți participanții accepta responsabilitatea schimbării.

Lucrarea Annettei Laureau reprezintă un pas inainte în întelegerea interacțiunilor dintre parinți și școala. Oamenii școlii sunt ghidați să recunoască sensurile tacite pe care le au formele obișnuite sau ritualizate de implicare parentală și să ofere alternative, care furnizează mai multe deschideri către angajarea acestora – mai multe forme de comunicare, diverse tipuri de rețele sociale. Toate acestea au drept scop, în primul rand, modul in care pot fi mai mult implicate familiile sărace.

Autoarea ignora doua aspecte, care sunt in afara cadrului capitalului cultural. Nu ia în considerare puterea pe care o are rezistența în interacțiunile dintre familii și școli, în special celor aparținand clasei muncitoare. Lipsa implicrii sau a legăturii cu școala poate fi interpretată – in anumite cazuri – ca rezistență la practicile institutionale, care dezavantajează grupuri mari de copii.

O alta zonă, care este ignorată in acest cadru, este tensiunea între stagiile care permit avansarea indivizilor și bunul social. Avantajul inseamnă ceva care permite unora să fie mai presus de altii. Așadar, pasul următor în analiza lui Laureau ar putea fi găsirea unei căi de a ajuta la activarea capitalului cultural, dar nu spre dezavantajul celor din clasele inferioare.

Cercetările confirmă că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, cand părinți sunt parteneri în educația copiilor lor, rezultatele determină performanta elevilor, o mai buna frecventare a școlii, reducerea ratei de abandon școlar și scăderea fenomenului delincvenței.

În contextul unei societăți care se schimbă, operand modificări de formă și de fond la nivelul tuturor subsistemelor sale, învățămantul romanesc trebuie să își asume o noua perspectivă asupra funcționării și evolutiei sale. În cadrul acestei perspective inedite, parteneriatul educațional trebuie să devină o prioritate a strategiilor orientate către dezvoltarea educației romanești.

Pentru că acest parteneriat să se constituie ca o soluție reala a marilor probleme cu care învățămantul se confruntă în prezent, sunt imperios necesare:

precizarea axului valoric care trebuie să direcționeze eforturile partenerilor;

elaborarea unor strategii coerente și pe termen lung în domeniul parteneriatului;

stabilirea direcțiilor prioritare care să unească eforturile parteneriale;

precizarea rolului asumat de diferitele instituții și categorii în cadrul parteneriatului;

transformarea parteneriatului educațional într-un principiu fundamental al orcărui demers reformator în educatie.

Dată fiind atat complexitatea și gradul de dificultate al problemelor cu care școala romanească se confruntă, cat și impactul inerent al educației școlare asupra întregului sistem social, solutionarea dificultăților prezente reclamă colaborarea, cooperarea, parteneriatul unor categorii extrem de largi, cum ar fi:

intregul personal care lucreaza în sistemul învățămantului;

toate segmentele de elevi cuprinși în instituția școlară;

parintii elevilor

organizațiile guvernamentale cu caracter central sau local;

organizațiile cu caracter nonguvernamental (asociații profesionale ale personalului din învatamant, asociatiile parinților și ale elevilor);

reprezentanții cultelor religioase;

agenții economici;

autoritațile centrale și locale.

Pentru dezvoltarea relațiilor parteneriale și chiar pentru transformarea parteneriatului în principiu fundamental al reformei educaționale, pledează, alături de motivele menționate mai sus și caracteristicile societății democratice.

principiile descentralizării, care impun implicarea unei varietăți de factori sociali în sustinerea educației;

principiile educației permanente, care pot fi puse în practică doar in condițiile unei democratizări reale a învățămantului;

importanța educației și calității acesteia, pe care tanara generație o primește, sub raportul consecințelor sale asupra societății;

necesitatea racordării permanente a școlii la realitate și la schimbările intervenite la nivel economic și social;

exigențele legate de orientarea copiilor, tinerilor, adolescenților, într-un univers informațional dinamic, diversificat și uneori contradictoriu.

Realizarea parteneriatului educațional trebuie să se bazeze pe un consens al tuturor categoriilor interesate in dezvoltarea educației și în particular, în susținerea unităților de învățămant.

Aceste schimbări fundamentale care condiționeaza evoluția parteneriatului și implicit, evoluția sistemului de învățămant, pot fi realizate la nivelul macro – și micro – social prin organizarea unor programe de formare specifice, ca și prin elaborarea și derularea efectivă a unor proiecte educaționale în regim de parteneriat.

Procesul educațional trebuie adaptat permanent la schimbările de ordin social și economic înregistrate in evoluția societății.

Cererea și oferta în domeniul educației trebuie să se afle în echilibru, astfel încat școlile să vină în întampinarea solicitarilor beneficiarilor actului de învatare.

Partener tradițional al școlii, familia se definește atat ca instituție sociala, cat și ca grup specific constituit din persoane care sunt unite prin legături de căsătorie, sange sau adopție (SUMPF,1993).

Dispunand de o influență semnificativă în raport cu fiecare dintre membrii săi, familia se caracterizează prin: structura specifică de status-uri si roluri; relații interpersonale specifice; influența puternică asupra membrilor; funcții relativ precise în raport cun fiecare membru; influențe educative reciproce.

Prin intermediul acestor elemente fiecare familie influențează atat copiii și adolescenții care sunt elevi în școli , cat și adulții cu status de parinte care reprezintă partenerii reali ai școlii. Din această perspectivă, cunoasterea mediului familial din care provin elevii și părinții lor reprezintă o condiție esențială atat pentru succesul demersului educațional adresat copiilor și adolescenților cat și din punct de vedere al reușitei parteneriatului.

Cunoașterea și întelegerea familiei în calitate de partenr constant și autentic devine o prioritate mai ales în contextul actual, în care familia însăși trebuie să se adapteze unor schimbări semnificative. În acest sens în raport cu familia tradițională (caracterizată prin: retea de roluri clasice cu caracter general valabil, tipologie clară a relațiilor dintre membri, situații standard pentru evenimentele familiare, retete invariabile pentru probleme și schimbări); familia contemporană suportă o serie de modificări cu referire la status-uri și roluri, norme și relații, probleme situații și soluții. Îmbinarea la nivelul diferitelor familii a elementelor tradiționale cu elemente inedite generate de noi relații socio-economice determină o diversificare a familiei și o multiplicare evidentă a situatiilor considerate anterior atipice. Pentru a atrage familia, ca element cheie în cadrul parteneriatelor educaționale, școala și în particular, managerii săi trebuie să ia act de aceste schimbări, adaptandu-și atitudinile și comportamentele în consecintă.

Pornind de la aceste premise, efortul îndreptat către cunoașterea familiei ca partener potențial trebuie să se orienteze către: trăsăturile, calitățile, problemele sale specifice, statutul pe care elevul il are în cadrul mediului sau familial, valorile și normele pe care le avanseaza, avantajele pe care le poate caștiga în cadrul parteneriatului și nu în ultimul rand,beneficiile pe care le poate aduce școlii ca partener real.

Uneori, în ciuda asumării acestei perspective de către managerii școlii și de catre personalul sau didactic, între școala și părinți pot să apară disfunctii generate de: limitele în strategiile școlii din domeniul parteneriatului; barierele în comunicarea interpersonală; lipsa de interes din partea părinților în raport cu educația și în particular, în raport cu evolutia propriilor lor copii; carențele atitudinale și comportamentale la nivelul părinților dar și a profesorilor;problemele severe cu care se confruntă unele familii;marginalizarea unor familii defavorizate, restricțiile care țin de timpul limitat și de lacunele informaționale.

Pentru a depăși aceste bariere, care grevează în mod inerent parteneriatul dintre școala și parinții elevilor, trebuie stabilite și asumate priorități in activitățile desfăsurate. Dintre acestea se pot enumera:

creșterea inițiativei și implicarii managerilor școlii în sensibilizarea și atragerea familiei;

elaborarea și aplicarea sistematică a unor proiecte centrate pe parteneriatul cu părinții;

transformare comitetelor de părinți în structuri active și dinamice care își pot asuma rolul de interfată în relatia dintre școala și părinți;

ameliorarea modalităților de informare a părinților;

diseminarea unor informații clare cu privire la școală, activități și probleme;

organizarea unor activități extrașcolare diversificate în regim de parteneriat.

În acela sens, este necesar ca școala să se orienteze către crearea unor asociații comune care să unească părinți ai elevilor și cadre didactice și către oferta unor servicii educaționale adresate părinților și spiritul beneficiului reciproc.

O prima relație de cooperare și parteneriat ce stă la baza idealului educativ al unei societăți democratice – realizarea modelului de dezvoltare și manifestare deplina a personalității se realizează între educator si educat. Comportamentul democratic al cadrului didactic se caracterizează prin tendința de a se integra în climatul clasei, de a se identifica cu viața și activitatea elevilor, de a se proiecta pe sine în rolul elevilor, de a raspunde la solicitarile acestora.

Caracteristica esențială a relației de parteneriat educator-elev este colaborarea dintre participanții la instruire. Relațiile democratice sunt și multidirecționale, de conlucrare și sprijinire a autoactivității; de influiențare și cooperare.

Trebuie menționat și aspectele afective specifice acestui tip de relație, deoarece învatarea se dovedeste mult mai eficientă atunci cand elevul este stapanit de sentimentul siguranței, al increderii în relațiile sale cu profesorul (învatatorul). Relațiile afective, oricat de pozitive, nu rezolvă însă integral problema complexă a relației învățător-elev.

In relația de parteneriat educator-elev învatatorul trebuie sa adopte un stil democratic, astfel încat:

să situeze elevul intr-un model de reflecție, care să-i permită să activeze cognitiv și să ramană activ, atent, vigilent, în toate etapele cunoașterii;

să creeze o atmosferă de cooperare, toleranță și respect, de coeziune afectivă, de confruntare a opiniilor;

să sprijine elevi să initieze acțiuni, să le analizeze, să le accepte punctele de vedere, să le dirijeze activitatea, să depisteze golurile în cunoștințele elevilor și să le înlature cu ajutorul lor;

să colaboreze cu elevii pentru a alege conținuturi, pentru a formula probleme, pentru a alege strategii de lucru;

să permită fiecărui elev să parcurgă conținutul educațional în ritmul său, în mod real;

să-i faca pe elevi să se simtă parte activă în instruire, interesata, captiva de achizițiile noului;

să determine elevii să gandească, să comunice, să emita raționamente, să analizeze, să compare, să sintetizeze, să pună întrebari, să construiască raspunsuri, să aplice cunoștiințe;

să gasească, să elaboreze si să aplice metode didactice pentru elev, prin elev și împreuna cu elevul.

În replică la stilul stimulul învățătorului, elevul trebuie să adopte o atitudine prin care:

să se implice activ in procesul de învatare;

să-si dezvolte increderea in forțele proprii;

să asculte și să respecte opiniile diferite ale sale;

să remarce valoarea ideilor și opiniilor celorlalți;

să fie pregătit pentru a demonstra sau formula și susține judecăți.

Adoptand un astfel de stil, învățătorul se afirma ca partener al elevilor, iar aceștia, la randul lor, devin „parteneri”, întreaga clasa formand astfel o comunitate de învatare libera și eficienta.

I.3. Parteneriatul școlar – cadru de manifestare a valorilor morale și drepturilor omului, dimensiuni fundamentale ale sociologiei

Finalitățile educației constau in formarea acelor capacității și competențe necesare individului de-a lungul întregii vieți. Educația ar trebui sa faciliteze:

relațiile individului cu semenii din trecut, prezent și viitor;

relațiile individului cu sine pentru a realiza, randuiala lucrurilor dinauntru;

relațiile individului cu mediul fizic, social și artificial (tehnologic);

relațiile individului cu ceva mai presus de sine, cu spiritul universal (divinitatea).

Societatea viitoare este intr-o schimbare permanentă, din ce în ce mai rapidă, schimbare ce produce, atat pentru indiviz cat și pentru societate, incertitudine. Aceasta necesita o alta logica în care fiecare individ să-si construiasca drumul propiu. Metaforic vorbind putem spune că samburele unui fruct (sămanăa) este o parte a plantei, dar in sambure (sămanăa) se afla intregul. Totul e privit în devenire, nu static. Față de logica obtinută în care partea apartine întregului sau un element aparține unei mulțimi acum elementul poartă în sine întregul.

Relațiile dintre educație și societate nu au numai o directie, de la societate la școala, ci sunt multidirecționale:

* Fiecare societate are unele cerințe specifice față de ceea ce așteaptă de la școala. Aceste cerințe se leaga de funcțiuni sociale importante: socializarea noilor generații și pregatirea lor pentru responsabilități viitoare în calitate de adulți intr-o organizare concreta a muncii si a rolurilor sociale.

* Educația transmite cunoștiințe, priceperi, deprinderi si patrimoniul cultural al unei societăți, valori sociale, ideologii dominante.

* Educația poate trezi la elevi un sentiment critic față de atitudinile și relatiile sociale dominante, permițandu-le s modifice relatiile sociale existente.

Activitatea educatorului trebuie să fie mereu creativă, plina de interes și să aibe ca rezultat „inflorirea” copilului.

Între drepturile copilului și ale educatorului sunt conexiuni care nu pot fi ignorate. Drepturile copilului sunt responsabilitățile adultului, fie el părinte sau educator.

Înainte de a forma aceste capacități la elevi, noi, profesorii, suntem primi care trebuie să învățăm să trăim la olaltă, să lucrăm în echipă, să ascultăm pe celalalt, să ne exprimăm liber și argumentat opiniile, să fim toleranț, etc.

3.a. Parteneriatul Școala – Familie

Dezvoltarea parteneriatelor eficiente cu familiile solicită tuturor celor din conducerea instituției de învățămant, să creeze un mediu școlar care să-i întampine deschis pe părinți și să-i incurajeze să întrebe, să-si exprime ingrijorarile, precum și să participe în mod adecvat la luarea deciziilor. De asemenea, reprezentanții școlii trebuie sa le ofere parinților informațiile de care au nevoie și sa le arate cum se pot implica mai bine.

Pentru a construi parteneriate viabile, membrii familiei și ai conducerii școlii au nevoie de timp pentru a se cunoaște mai bine, pentru a planifica modul în care vor lucra împreună, pentru determinarea creșterii dorinței de învățăre a elevului și pentru a duce la indeplinirea ceea ce și-au dorit.

-oferire de informații și instruire pentru părinți și cadrele didactice.

Între părinți și cadrele didactice pot aparea greșeli de perceptie și neincredere, daca nu exista informații și abilități de a comunica

Pentru a depăși golul informațional dintre parțile implicate se vor organiza diverse activități utile: scrisorile de informare, manualele, vizitele la domiciliu, fiecare învățand cum sa aiba incredere în celalalt și cum să lucreze impreuna pentru a-i ajuta pe copii să reuseasca.

-restructurarea școlilor pentru a sprijini implicarea familiei.

Dezvoltarea unui parteneriat de succes între școala si familie presupune un efort total al școlii și nu doar munca unei singure persoane și nici existenta unui singur program.

Ca urmare, proiectul „Dezvoltarea competentelor de lucru cu familia elevului” își propune sa abordeze problematice dezvoltării competentelor de lucru cu familia elevului și să raspundă implicit și nevoilor de comunicare și relationare, construire de echipă, consiliere, cooperare, motivare, implicare, etc.

Obiectivul general al proiectului:

Ameliorarea relațiilor personale, deprinderea tehnicilor de comunicare cu familia elevului și facilitarea schimbărilor comportamentale în randul cadrelor didactice și a parintilor (elevilor)

Obiective specifice:

Cadrele didactice vor fi capabile:

să identifice instrumentele de comunicare dintre școala și familie;

să demonstreze practic aplicarea fiecărui instrument;

să manifeste o atitudine pozitivă față de inducerea procesului de schimbare a modului de comunicare cu familia elevului;

să rezolve probleme specifice de comunicare, motivare, participare, implicare,formare de echipa, negociere și rezolvare de conflicte;

să monitorizeze impactul activitatilor derulate asupra grupurilor-țintă.

Domenii tematice:

Elaborarea unor documente informative pentru familia elevului (buletinul informativ, invitația, scrisoarea de felicitare/recomandare, Declarația de intenție a școlii, Regulamentul școlii/clasei, rapoarte semestriale, planuri de activitate, grafice de întalniri,etc).

Elaborarea unor instrumente de observare, evaluare, monitorizare a activitaților cu familia elevului (ghiduri de observare, chestionare, agenda de lucru, minuta activității, portofoliul).

Consilierea parinților

Cunoașterea interpersonala

Cunoașterea și autocunoasterea

Imaginea de sine

Comunicarea in familie

Asertivitatea

Disciplina de pedeapsă

Modalități și instrumente de monitorizare și evaluare:

Monitorizarea și evaluarea vor fi centrate pe obiective, pe produse ale activității de formare, pe procesul de formare și pe efectele formării asupra relației cadru didactic-familia elevului. Ca instrument de evaluare ne propunem: observarea pe baza de ghid, chestionare, produse din activitațile individuale sau de grup realizate pe parcursul derularii programului, fotografii, etc.

Resurse:

cadrele didactice implicate in parteneriat

părinții elevilor.

Produse finite:afișe programe

Este important ca părinții sa cunoască și să aprecieze produsele copilului, cu atat mai mult cu cat pot exista situații în care familiile să nu poată oferi condiții corespunzatoare pentru dezvoltarea copilului.

Pe acest sens se poate realiza parteneriatul școala-familie cu tema „Educația părinților”, avand ca subtema „Familia și conduita copiilor” și „Conditii pentru dezvoltarea copilului de varsta școlară”.

Un alt aspect negativ poate fi numarul de elevi care nu au promovat examenul final de ciclu, deși cadrele didactice au dovedit o preocupare continua și susținuta pentru pregatirea lor.

Scopul: Prevenirea repetării și stabilizării unor abateri de conduita a copiilor de varstă școlară prin actiuni care sa asigure un stil și un regim de viața adecvat trebuințelor biopsihosociale ale copilului și condițiile unei optime realizări a procesului instructiv – educativ in familie și în coala.

Obiective generale:

Îmbunătățirea relației școala-familie

Ameliorarea situațiilor din familie care generează abateri de conduita a copiilor

Obiective specifice:

Să cunoasca noțiunile fundamentale de psihologie a varstei școlare;

Să descopere cauzele abaterilor de conduită (agresivitate, negativism, egoism, chiulul, lenea, inconsecvența, minciuna);

Să imbunatățeasca relația parinte-elev.

Finalități:

Reducerea numarului elevilor cu rezultate mediocre și slabe cu 50 % din numarul inițial

Reducerea cu 70 % a numărului de absențe nemotivate

Grupul țintă:

Părinți

Elevi

Resurse umane:

Cadre didactice (diriginti) – psihologul școlii;

Medicul școlii;

Consiliul reprezentativ al părinților;

C.C.D

Resurse materiale:

Aparatura existenta în școală,

Materiale C.C.D;

Materiale informative – Directia sanitară

3.b. Parteneriatul Școala – Crucea Roșie

Integrarea în sistemul de învăîămant a noțiunilor de igiena și sanogeneza corespunzatoare varstei implică o metodologie unitară, obiective, conținut, cadru, mijloace și masuri pentru formarea unei concepții stiințifice despre sanatate și boală, a unui stil de viață favorabil apărării și promovării sănătății, prin formarea deprinderilor și obișnuintelor de igienă individuală și colectivă. Putem spune că un individ care nu își respectă propriul suport al vieții (organismul sau) nu va respecta, în consecință, nici alte forme ale vieții (fie ele alte organisme, mediul inconjurator sau securitatea altor sisteme care se autosusțin).

Crucii Roșii îi este permis să intre în tări aflate în timp de război pentru a ajuta și ingriji prizonierii și răniții. Protejează, de asemenea, civilii prinsi în conflict, precum și refugiații care rezultă din aceasta, acordă ajutor în caz de dezastre naturale (inundații, cutremure, secetă) salvand și avand grija de cei în nevoie.

Obiective:

păstrarea și îmbunătățirea stării de sanatate fizică și mentala a elevilor;

insușirea cunoștințelor de baza de prevenire a accidentelor și a deprinderilor practice pentru acordarea primului ajutor;

dezvoltarea sentimentului de solidaritate umană față de cei aflați în suferință și a respectului față de acestea;

identificarea unor modalități de informare, ca surse în probleme de sanatate;

manifestarea spiritului de inițiativă în situații critice, ce vizeaza sănătatea.

Activități:

realizarea unui panou, vizand influiența drogurilor asupra organismului uman;

aplicarea de chestionare pe teme de sănătate fizică și psihică;

concursuri tematice;

colectare de alimente, bani, rechizite, carți pentru copiii abandonați de părinți.

Evaluare:

expoziție cu planșe,afișe;

compuneri avand ca tema sănătatea;

concurs „Sanitarii pricepuți”;

albume foto, casete video.

Activitățile prezentate mai sus vor conduce la o ințelegere profundă a diftongului „Minte sănătoasă în corp sănătos”, determinandu-i pe elevi să adopte o alimentație ecologică, să constientizeze importanța prevenirii bolilor, să aibe o atitudine activă în combaterea drogurilor, să acorde primul ajutor, să știe că fiecare persoană are dreptul la sănătate, dar și responsabilitatea de a-și menține sanatatea, așa stipulat în Declarația Universală a Drepturilor Omului

3.c. Parteneriatul Școala – Pompieri/Poliție

Dezvoltarea spiritului civic, al responsabilității, cultivarea interesului pentru apărarea bunurilor și a mediului pot fi stimulate și formate inițiind un parteneriat între Școala și Pompieri.

Parteneriatul cu tema „Focul – prieten și dusman” este cadrul propice pentru exersarea unor activități de protejare a vieții.

Obiective:

Să identifice surse ce ar putea declanșa un incendiu;

Să conlucreze cu factorii specializați;

Să gandească măsuri care pot contribui la înlaturarea pericolului de incendiu;

Să adopte un comportament adecvat în cazul izbucnirii unui incendiu;

Să contribuie la realizarea unui album cu aspecte de la activitățile desfășurate;

Să realizeze afișe, folosind material ilustrativ.

Activități:

întalniri cu cadre specializate;

exerciții de simulare a izbucnirii unui incendiu;

exerciții de utilizare a unor aparate electrice;

concursuri.

Evaluare:

compuneri avand ca tema „Focul”;

desene,afișe, rebusuri, jocuri;

parcursuri aplicative.

În urma acestor activități, elevii vor conștientiza sintagma „Focul, prieten și dușman”, întelegand că înlaturarea factorilor de risc le asigură o dezvoltare fizică sănătoasă.

Educația pentru apararea vieții, siguranța persoanei, conduita participativă constituie argumente puternice pentru inițierea și derularea parteneriatului „Copilul și siguranta rutieră”. Învățarea și respectarea regululor de circulație și de securitate rutieră reprezintă un lucru necesar și util și este bine sa fie realizată cat mai timpuriu, cu atat mai mult cu cat Codul Rutier indică nu numai o societate organizată, ci și un indice de socializare, o datorie morală individuală, concretizată în obligația de a trăi, de a te feri de pericole.

Cunoasterea și aplicarea unor reguli elementare de circulație pentru a anticipa, pe de o parte, din timp, imprejurarile ce pot genera sau favoriza un accident, iar pe de alta parte a avea un comportament care sa asigure deplasarea în sigurantă a pietonului sau cu mijloace de transport (autobuze, biciclete, miniscutere) au determinat stabilirea urmatoarelor obiective și tipuri de activități:

Obiective:

cunoașterea regulilor de circulație ce trebuie respectate de pietoni;

formarea deprinderilor de a traversa regulamentar prin locuri marcate și nemarcate;

folosirea bicicletei de catre copiii cu varsta sub 14 ani numai pe strazile închise circulației pentru autovehicule;

Folosirea miniscuterelor de catre copiii cu varsat sub 14 ani numai pe strazile unde accesul autovehiculelor este interzis;

folosirea rolelor numai în parcuri sau spații special amenajate;

formarea deprinderilor de a circula regulamentar cu mijloace de transport în comun;

Activități:

întalnirea cu un reprezentant al Poliției Rutiere;

prezentarea unor cazuri, discuții pro-contra, concurs;

familiarizare cu indicatoarele de circulație;

informarea cu privire la regulile de folosire corecta a mijloacelor de transport.

Evaluarea:

test de verificare a cunoștințelor de legislație rutieră;

proba practică –depanarea tehnica a bicicletei, mersul cu bicicleta în poligon;

drumetii, vizite, mers în coloană.

Analiza SWOT

S (puncte tari)

cadrele didactice sunt capabile să realizeze chestionare pentru testarea elevilor;

existența veniturilor extrabugetare;

existența spațiului pentru desfasurarea activităților.

W(puncte tari)

dezinteres din partea cadrelor didactice;

O(oportunitati)

existența reprezentantului L.P.J. delegat pentru școală;

T( adversitati)

dezinteres din partea părinților ;

influențarea prietenilor de varstă apropiată.

În urma activităților derulate elevii au înteles ca a respecta regulile de circulație nu este o opțiune facultativă, aceasta impunandu-se a fi respectate. Nimic nu este mai periculos decat absența semnalizării sau nerespectării regulilor de circulație.

3.d. Parteneriatul Școala- Biserica

Proiectul educațional „Valori spirituale și materiale ale creștinismulu” își propune o relansare a valorilor spirtuale creștine care au facut din poporul roman, de-a lungul timpului, oameni demni cu înaltă ținută morală.

Scopul parteneriatului este cunoasterea valorilor spirituale și materiale ale crestinismului și valorificarea lor educativă.

Obiectivele stabilite:

să cunoască semnificația creștinismului;

să cunoască valorile spirituale promovate de creștinism;

să cunoască instituțiile de cult crestin și influența lor asupra vieții oamenilor;

să apere valorile creștine în viața de zi cu zi.

Activitațile propuse:

1.Întalniri cu reprezentanții de cult creștin-ortodox, expunerea despre creștinism.

2.Vizite la manastiri cu prezentarea istoricului lor.

3.Prezentarea unor istorioare cu conținut religios și comentarea lor de reprezentanți ai cultului creștin, în vederea reliefarii valorilor educative.

4.Expoziții de icoane.

5.Vizite la așezarile sociale pentru batrani și copii.

6.Programe artistice.

Resurse materiale.

-instituții de cult creștine ( manastiri, biserici);

-carți, pliante, ghiduri de prezentare a instituțiilor religioase, documentele de atestare a acestora.

Tipuri de produse

-desene;

– fotografii;

– culegeri de creații cu conținut religios;

-casete video.

Evaluarea.

-portofolii;

-album foto;

-expoziții desene;

-spectacole.

Cunoasterea valorilor spirituale și materiale ale creștinismului nu încalcă dreptul la libertatea conștiinței și religiei. În activitățile desfășurate în parteneriat se va evidenția faptul ca „orice om are dreptul la libertatea gandirii, conștiinței și religiei”. Acest drept include libertatea de a schimba religia sau credința, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau credința, singur sau împreuna cu alții, atat în mod public cat și privat prin : învățătură, practici religioase, cult și îndeplinirea ritualurilor.

Dreptul de a gandi și de a ne schimba părerile face ca activitatea constientă, aprecierea culturală și credinta religioasă să fie posibilă.

Capitolul II

Metodologia cercetării

II.1.Obiective

Obiective generale:

Aportul pluriinstituțional în parteneriatul cu școala pentru instrumentarea și familiarizarea elevilor cu valorile europene și criteriile de apreciere a acestora;

Obiective practice:

1.Formarea prin intermediul parteneriatului a comportamentului elevilor în spiritual valorilor democratice.

2.Evaluarea comportamentului elevilor în situații concrete de viață.

3.Dezvoltarea sentimentului de protejare a sănătății și integrității personale, a mediului inconjurător, a identității naționale și apartenenței la o cultura, la o civilizație, educația pentru integrarea europeană.

II.2.Ipoteze

1.Daca se desfașoară activități de parteneriat cu instituții ale statului, atunci acestea asigură instrumentarea elevilor cu cunoștințe practice și utile.

2.Daca se vor intensifica și diversifică actiunile de colaborare dintre școala și instituțiile statului prin parteneriat, atunci tipurile competentelor caracteristice cetațeanului european vor fi multiple.

3.Dacă în comunicarea interpersonală se utilizeaza stilul asertiv, atunci este asigurată insusirea cunoștințelor, competențelor și atitudinilor caracterisice cetațeanului european.

II.3. Metode de investigare

Metode de investigare:

-chestionarul

-testul posihologic

-ghidul de interviu

Cercetarea s-a desfasurat pe etape, dupa cum urmeaza:

Prima etapa a constat in stabilirea cradului general în care urma să se desfașoare cercetarea, în selectarea instrumentelor de investigare și în realizarea ghidurilor de interviu și a unui chestionar.

Etapa a II-a este etapa în care s-au aplicat probele:observația, chestionarul, ghidul de inteviu, testul.

Etapa a III-a s-a concretizat în corelarea datelor, cuantificarea, prelucrarea, stabilirea concluziilor.

Pentru realizarea cercetarii mi-am propus sa utilizez urmatoarele instrumente: testul, chestionarul și ghidul de interviu.

„ Testul este o proba determinată ce implică o sarcină de efectuat pentru toți subiecții examinați cu instrumente precise pentru aprecierea succesului sau esecului sau pentru notația numerica a reușitei” ( H. Pieron-Vocabulaire de la Psychologie, P.U.F., 1963,pg.399).

Testele, clasificare dupa obiective și natura lor, pot fi grupate în trei mari categorii:

Test de eficientă;

Test de personalitate;

Teste pedagogice.

Un test aflat în curs de structurare trebuie sa aibe precizate caracteristici strategice de investigație, un sistem de aplicare standardizat, precum și caracteristici privind valorile lui de cunoaștere și psihodiagnoza.

Testul psihologic pe care l-am aplicat este „Chestionarul S.C.Stilul de Comunicare”, autoare Dominique Chalvin. Stilul de comunicare se referă la ansamblul particularităților de manifestare caracteristice unei persoane în actul comunicativ.

Stilul desemneaz[:

Modalitățile specifice de recepționare/de codificare și mesajului,

Modalitățile personale de prelucrarea/interpretarea mesajelor;

Modalitățile specifice de exprimare a raspunsului, particularitățile personale de feed-back.

Stilul de comunicare este fundamental detrminat de trei elemente: 1. Atitudinile persoanei ca modalități constante de raportare a acesteia la viata socială, la semeni și la sine; 2. Modelele de comunicare învatate –asertiv, non-asertiv, agresiv, manipulator; 3. Temperamentul, ca tip de reactivitate a celulei nervoase.

Chestionarul este definit în dictionarul de psihologie al lui Norbert Sillamy (Ed.Univers 1996 Bucuresti) asfel: „ serie de întrebari standardizate, orale sau scrise puse în cadrul unei anchete”. Chestionarele pot fi strict standardizate ceea ce înlesneste utilizare masurii sau pot fi alcatuite in funcție de ipoteza stabilita pentru cercetare.

Chestionarul permite deci evaluarea atitudinilor pozitive sau negativa față de fenomenele cuprinse în chestionar. De asemenea permite să se stabilească aspecte nuanțate în ceea ce privește structura prefrințelor și atitudinilor.

Chesionarul reprezinta o succesiune logică și psihologică de întrebări scrise sau alte imagini grafice cu funcție de stimuli, în raport cu ipotezele cercetării, care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta s-au prin autoadministrare, detrmina din partea celui anchetat un comportament verbal sau non-verbal, ce urmeaza a fi inregistrat în scris.

Interviul este o forma de comunicare stabilită între doua persoane și care are ca scop culegerea unor informații asupra unui obiectiv precis, o tehnica de obținere, prin întrebari și raspunsuri, a informații de la indivizi și grupuri umane. Adelaine Gravitz defineste interviul ca un procedeu de investigație stiințifică utilizand un proces de comunicare verbală pentru culegerea de informații în legatura cu un scop precis.

Spre deosebire de chestionar, unde întrebarile și raspunsurile sunt scrise, interviul implica obținerea unor informații verbale.

Interviul sociologic se utilizează atunci cand se studiază comportamente greu observabile, în studiul mentalităților, credințelor, opiniilor și atitudinilor.

Ca tehnică și procedeu de recoltare a datelor, interviul prezintă avantaje și dezavantaje.Printre cele mai evidente avantaje enumeram: observaea comportamentelor non-verbale, înregistrarea spontaneitații raspunsurilor, studierea unor probleme mai complexe. Dintre dezavantaje enumeram: costul ridicat, timpul îndelungat, neasigurarea anonimatului.

II.4. Lotul de subiecți.

Lotul de subiecti a fost alcatuit dintr-un numar de 90 de subiecți din care 70 elevi, 10 cadre didactice si 10 subiecți reprezentanți ai instituțiilor cu care școala desfașoară activități in parteneriat.

Elevii au varsta cuprinsă între 9-11 ani, fiind școlari în clasa a III-a si a IV-a, 27 dintre ei sunt de sex feminin si 43 de sex masculin.

Din lotul de subiecți, 35 desfașoara activităț în cadrul parteneriatelor cu instituții ale statului și 35 nu sunt implicați în activități de parteneriat.

Cadrele dactice au varsta cuprinsă intre 40- 45 ani, 8 subiecți de sex feminin și 2 subiecți de sex masculin, absolvenți ai unei instituții de învatamant superior.

Reprezentanții institutiilor statului au varstă cuprinsa intre 30 si 50 ani, 5 subiecti de sex feminin si 5 de sex masculin, 3 absolventi de liceu si 7 absolvenți ai unei instituții de învatamant superior.

In alegerea lotului de subiecți criteriul principal l-a constituit derularea acivităților de parteneriat cu instituții ale statului. Am selectat în primii 35 de elevi (lotul experimental) școlari din doua clase care desfășoară activitați educative de parteneriat încă în urmă cu unu – doi ani, iar în a doua grupa 35 de elevi ale caror clase nu sunt angrenate în astfel de activitati.

Cadrele ddactice intervievate și carora li s-a aplicat Chestionarul S.C., autorul Dominique Chalvin, au o vastă experiența, sunt profund implicați în activitatea instructiv-educativa, absolventii de colegii de institutori sau de facultăți, adevarați profesioniști.

Am introdus în lot și reprezentanți ai instituțiilor implicate in parteneriatele cu școala, persoane care se ocupa nemijlocit de acestea actiuni și care, prin răspunsurile pe care le dau întrebarilor din interviu, pot confirma sau nu ipotezele de la care am pornit.

II.5. Metode statistice de prelucrare a informatiei.

În interpretarea rezultatelor cercetării am folosit programul SPSS- 9, program sandard pentru prelucrarea datelor din științele socio-umane. Instrumentele utilizate sunt validate (unele), iar altele au fost alcătuite în functie de ipotezele stabilite și au fost alese deoarece corespund atat varstei subiecților examinați cat și specificului fenomenelor urmarite prin obiectivele cecetării.

Din punct de vedere statistic, cercetarea a operat cu:

Variabile îndependente: varstă și sexul subiectilor.

Variabila dependentă: numarul de erori pe care subiecții cu diferite niveluri de cunoastere le fac raspunzand intrebărilor din chestionare reprezentand niveluri diferite ale variabilei dependente.

Metodele de analiză și interpretare a datelor:

Tabel de înregistrare a numarului și rezultatelor individuale obținute de subiecții celor doua eșantioane la fiecare test;

Scale nominale (histograma, poligonul de frecventa);

Analiza frecvenței calificativelor obtinute de subiecții celor doua esantioane;

Compararea scalelor nominale ale celor doua eșantioane la fiecare test;

Formularea concluziilor pe baza analizei și sintezei rezultatelor obținute.

Consider că utilitatea acestei lucrari este atat de natura teoretică- aduce noutăți în ceea ce priveste educația pentru valori morale prin intermediul parteneriatului școala/institutie a statului implicată în procesul educațional; cat și de natura practica –ofera instrumente reale cu ajutorul carora se poate interveni prin obținerea rezultatului dorit: tanarul bine pregatit intelectual, cu o conduita socială aleasă, instrumetat cu competențele caracteristice cetațeanului european.

Capitolul III

Prezentarea,prelucrarea și interpretarea datelor

Orice demers educațional presupune decuparea unor arii emblematice și problematice în educația civică și întelegerea drepturilor omului în complementaritate cu obligațiile. În acest demers pornim de la premisa că drepturile omului antrenează deopotrivă fapte, fenomene, procese și relații sociale, mentalități, imagini, reprezentării, interese, percepții.

Dreptul este un fapt social, un aspect al vieții cotidiene ce va fi înțeles dacă se porneste de la premisa că există o vulnerabilitate a omului în viata socială, generată de insecuritatea condițiilor în care trăiește.

Drepturile omului din perspectivă educațională înseamna nu doar cunoștiințe, ci și formarea unor competențe și atitudini, care transformă comportamentul omului.

În scopul demarării cercetării psihosociologice propuse am constituit un lot experimental format din elevii implicați în activități de parteneriat, un lot de control compus din elevi neimplicați în activități de parteneriat, cadre didactice care conduc aceste colective de elevi și reprezentanți ai instituțiilor statului implicate în parteneriate cu școala.

Am conceput un chestionar structurat pe secțiuni: cunoștințe, competențe și atitudini, fiecare conținand cate șapte situații cărora subiecții celor două loturi trebuie să le formuleze variante de răspuns conform scalei menționate. Cei ce dovedesc cunoștințe, dezvoltă implicit competențe și atitudini corespunzatoare. Lipsa cadrului de manifestare a cunoștințelor conduce la reducerea posibilităților formării competențelor și atitudinilor caracteristice cetățeanului european. Desfășurarea de activități în parteneriat cu instituțiile statului constituie una dintre căile de educație pentru cetățenia europeană agreate de elevi, aceștia participand cu plăcere și interes la toate acțiunile, fiind în acelaș timp instrumentați cu cunoștințe practice și utile, manifestand ulterior un real comportament prosocial.

Ghidul de interviu propus cadrelor didactice, care sunt sau nu implicate în parteneriate, are drept scop să realizeze tocmai rolul deosebit de important al parteneriatului realizat de școală cu instituțiile statului în formarea și educarea elevilor in spirit european.

Reprezentanții instituțiilor cu care școala desfășoară activități vor putea confirma sau nu prin răspunsurile ce le vor da, aportul adus de noile informații în dezvoltarea competențelor și atitudinilor specifice cetățeanului european, puternic implicat social. Schimbările la care sunt supuse ființele umane, singure sau in grupuri, au din ce in ce mai mult tendința de a căuta repere în spații tradiționale ale patrimoniului, memoriei și rădăcinilor. Această tendință este justificată de multiculturalismul societății noastre.

Pentru verificarea ultimei ipoteze propuse am aplicat institutorilor Chestionarul S.C, autoare Dominique Chalvin, cu intenția de a controla stilul de comunicare pe care aceștea îl abordează în relațiile cu elevii.

Considerat a fi prioritate națională, invățămantul poate deveni un factor de schimbare dacă înșiși educatorii devin resursele care pot influiența viitorul social prin acțiunea educativă, determinată strict de stilul de comunicare manifestat în relațiile cu elevii dar și cu partenerii în egală măsură. Transformările socio – politice au antrenat prin efectul de propagare, schimbări de structură și la nivelul invățămantului, al actului educativ, al factorilor implicați.

Relația dintre sistemul educativ și cel cultural din perspectiva formării tinerilor trece progresiv de la o practică de colaborare cu instituții ale statului implicate in educație, la un real parteneriat. Un parteneriat în coeducație provoacă evoluția practicilor educative și profesionale atat în invățămant cat și în mediile culturale.

Table de inregistrare a rezultatelor

(centralizare)

În paginile următoare prezentăm grafic rezultatele obținute în urma aplicării chestionarelor. Pentru o buna fidelitate am reprezentat cu culoarea negru procentul punctelor pierdute. În urma studierii graficele se vor observa că lotul de control pierde mai multe puncte, deci lotul experimental se bucură de un procentaj mai bun, confirmand astfel ipotezele anterior stabilite.

Capitolup IV

Concluzii. Propuneri de măsuri

Parteneriatul educațional, element important al reformei învătămantului, oferă autonomie în selectarea resurselor materiale și spirituale. El presupune implicarea în actul educației, alături de școală, a instituțiilor statului abilitate in ceea ce privește organizarea și desfășurarea unor activități care să constituie mijloc și instrument în educația pentru însușirea și dezvoltarea valorilor morale.

Stilul în care cadrele didactice și acești reprezentanți au condus activitățile a fost unul permisiv, asertiv, relația dintre elev și institutor / reprezentant al instituției respective fiind, în primul rand de comunicare si de conducere democratică.

Capacitatea de exprimare onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii fără agresivitate și fără a-i leza pe ceilalți, de care dispun institutorii implicați în activitățile extrașcolare a fost confirmată de reyultatele obținute de aceștia la testul aplicat. Cu toții au dovedit că știu să asculte și sunt dispuși să înțeleagă nevoile celorlalți (fără simulări și „ jocuri de rol”) și în orice moment se bazează pe sine. Succesul acțiunilor întreprinse, diversitatea activității parteneriale care formează elevii în spiritul cunoașterii și respectăriivalorilor morale, conduce la ideea că aceasta este cea mai bună atitudine pentru că permite atingerea scopurilor propuse fără a provoca resentimentele celorlalți și chiar caștigandu-le adesea simpatia.

În concluzie, ipoteza că abordarea unui stil asertiv în comunicarea interpersonală facilitează însușirea cunoștințelor, comportamentelor și atitudinilor caracteristice cetățeanului european a fost confirmată de rezultatele obținute la aplicarea testului.

Între coordonatori și elevi s-au creat relații socio-afective de incredere, eliberate de teama de a nu face față solicitărilor impuse de procesul educativ.

Contactul direct cu instituții ale satului (poliția, pompierii, cabinete medicale, biserica, muzeul) și reprezentanțiin acestora a prilejuit o reală satisfacție elevilor, le-a stimulat curiozitatea, dorința de a investiga și de a construi.

Caracterizate prin diversitate și continuitate, activitățile realizate prin colaborarea dintre școli și instituții au cuprins elemente teoretice și practice, satisfăcand atat curioyitatea cat si dorința de exprimare a copiilor. Derularea acestora are obiective care, prin cercetarea întreprinsă, în urma aplicării probelor și analizării rezultatelor, s-au dovedit realizate. Enumerăm in randurile următoare cateva obiective validate de cercetarea pe care am realizat-o

instrumentarea elevilor cu valorile morale ce decurg din drepturile și implicit responsabilitățile omului;

dezvoltarea personalității elevilor pe baza unor valori împărtășite de către toți europenii;

familiarizarea elevilor cu criterii științifice, estetice și morale în aprecierea valorilor;

cunoașterea și înțelegerea rolului instituțiilor statului;

promovarea identității naționale, sentimentului de apartenență la o cultură, la o civilizație, educația pentru integrare europeană (copiii observă faptul că grupul căruia-i aparțin este o verigă în lanțul istoric, înțeleg prezentul prin aflarea trecutului-inserat ca obiectiv cadru la dișciplina istorie);

îmbogățirea cunoștințelor economice, politice, culturale și sociale în înțelegerea conceptului de cetățenie europeană (obiectiv la dișciplinele ariei curriculare Om și societate);

dezvoltarea grijii pentru protejarea sănătății și integrității persoanele, a mediului înconjurător;

îmbunătățirea comunicării și colaborării cu colegi din alte clase/școli, cu adulți – reprezentanți ai instituțiilor, dezvoltand abilitatea de a folosi un vocabular adecvat;

formarea de abilități practice prin realizarea unor lucrări diverse (afișe, desene, colaje, stegulețe);

dezvoltarea unor deprinderi de lucru în echipă, a unor capacități de colaborare necesare și în cadrul celorlalte discipline școlare;

formarea unor convingeri și comportamente civice.

Datele cercetării au pus în evidență că, dacă se desfășoară activități de parteneriat cu institutiile statului, atunci acestea asigură instrumentarea elevilor cu cunoștințe practice și utile. Într-adevăr, în urma aplicării chestionarului, s-a constatat că elevii care sunt implicați în activități de parteneriat posedă cunoștințe bogate din domeniile de activitate vizate de parteneriatele școlare în derulare, spre deosebire de elevii din lotul de control care nu desfășoară activități și al căror bagaj de cunoștințe este mai redus.

Concluzia este că, diversificarea activităților de colaborare dintre școală și instituțiile statului prin parteneriat implică diversificarea tipurilor competențelor caracteristice cetățeanului european. Conceptul de „cetățenie europeană” ca și competențele caracteristicilor acestuia sunt cunoscute școlarilor de la lecțiile de educație civică, însă formarea acestora la elevi se realizează in timp, în cadrul organizat oferit de factorii implicați în educație.

Parteneriatul educațional oferă cel mai potrivit cadru de formare, dezvoltare și exersare a competențelor și atitudinilor caracteristice cetățeanului european.

Consider că educația mileniului III trebuie sa se centreze pe educația privind drepturile omului, pe formarea comportamentului prosocial, acesta devenind o necesitate încă din clasele primare.

„Educația este un profund act social, prin care individul își descoperă propria personalitate, prin care își manifestă aspirațiile și idealurile sociale, nuantand și determinand evoluția evenimentelor sociale”.(Ioan Țoca)

La realizarea acestui deziderat este necesar ca toate instituțiile implicate în formarea și dezvoltarea individului pe plan social și existențial, să aibă in vedere același model educațional, să vorbească aceeaș limbă, să vorbească cu mai multă responsabilitate și realism importanța unui asemenea act social, cum este educația.

În urma cercetării întreprinse, am putut stabili cateva propuneri de măsuri care să contribuie la sporirea calității actului educativ prin desfășurarea de activități în cadrul parteneriatelor:

pentru asigurarea condițiilor optime de derulare a procesului de învățămant prin implicarea și responsabilizarea părților în educația copiilor se pot încheia contracte (acte juridice încheiate ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane fizice sau juridice pentru crearea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele) intre școală și instituțiile vizate în cercetare. Acestea pot stipula anumite obligații pecare instituțiile și le asumă (organizarea de tabere de studiu, excursii tematice, la care să participe elevii cu reale carențe în conduită pentru inlăturarea acestora).

instituirea unor burse, asigurări de sănătate, organizarea unor tabere care să constituie premii pentru eleviii cu rezultate deosebite în activitatea desfășurată.

inițierea parteneriatelor prin Casa Corpului Didactic, ca instituție ce se ocupă cu perfecționarea cadrelor didactice prin contractele încheiate.

Perioada unei educații identice pentru toți s-a încheiat. Pentru a ajuta cat mai mulți elevi să rămana in școală și să atingă standardele impuse, comunitatea trebuie să ofere o gamă extinsă de experiențe de învățare, din care copii să aleagă pe cele care au sens din punctul lor de vedere.

Bibliografie

Bîrzea Cezar- Arta și știinta educației, E.D.P., București, 1995

Bonchiș Elena- Învațarea școlară, Editura Universității Emanuel, Oradea, 2002

– Psihologia copilului, Editura Universității din Oradea, 2003

– Teorii ale dezvoltări copilului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005

3. Bulzan Carmen- Sociologia educației, Editura Prir, 2000

4. Bulzan C. Voinea M.- Sociologie, manual pentru clasa a XI-a, Editura ALL

Educațional, București, 2001

5. Cazacu Aculin- Sociologia educației Editura Hiperion, București, 1922

6. Cerghit S. Radu I.T.- Didactica, E.D.P., București, 1993

7. Chelcea Septimiu- Chestionarun în investigarea sociologică, Editura Științifică și

Enciclopedică, București, 1975.

8. Chelcea A. Chelcea S.- Cunoașterea de sine- Condiție a înțelepciunii, Editura

Academiei, București, 1983

9. Crețu Carmen- Psihopedagogia succesului, Polirom, Iași, 1997

10. Cristea Sorin- Modelul conceptual al finalității educației, în Tribuna Învățămantului

nr. 50/1993

11. Cristea R. Cristea M.-Personalitatea și idealul moral, Editura Albatros, București,

1989

12. Duțu M.- Educația și problemele lumii contemporane, Editura Albatros, București,

1989

13. Horst H. Siewert- Teste de personalitate, Editura Gemma Pres, București, 2001

14. Jinga Ioan- Conducerea învățămantului, E.D.P., București, 1993

15. Miroiu Adrian- Învățămantul romanesc azi, Polirom, Iași, 1998

(coordonator)

16. Neculau Adrian- Psihologia campului social

– Reprezentările sociale, Polirom, Iași, 1997

17. Pătrăuță Teodor- Politici educaționale europene, Editura Promun, Arad, 2010

18. Păun Emil- Școala- abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iași, 1999

19. Stanciu Mihai- Reforma conținuturilor învățămantului, Editura Polirom, Iași, 1996

20. Stănciulescu Elisabeta- Teorii sociologice ale educației, Editura Polirom, Iași, 1996

21. Steven J. Stein, Howard E. Book- Forța inteligenței emotionale, Editura Alfa,

București,2003

22. Văideanu D.- Educația la frontierele dintre milenii, Editura Politică, București, 1988

23. Vlăceanu Lazăr- Metodologia cercetării sociale, Editura Științifică și Enciclopedică,

București, 1986

24. Vlăceanu Mihaiela- Psihologia educației și învățămantului, Editura Paideia,

București 1993

25. Tănăsescu Irina Anca- Introducere în tehnicile proiective, Editura Argument,

București, 2004

26. Tony Malim- Procese cognitive, Editura Tehnica, București 1999

27. Tony Malim, Ann Birch- Cercetare și metode statistice, Editura Tehnica, București,

2001

28. Zamfir Elena, Zamfir Cătălin- Politici sociale, Editura Alternative, București, 1995

29. Zlate Mielu- Leadership și management, Editura Polirom Iași, 2004.