SPECIALIZARE: MASTER- MANAGEMENT FINANCIAR ȘI DE INVESTITII [304790]

UNIVERSITATEA …………………….

[anonimizat], ASIGURĂRI ȘI BURSE DE VALORI

SPECIALIZARE: MASTER- MANAGEMENT FINANCIAR ȘI DE INVESTITII

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:

Prof. univ. dr.

Absolvent:

………………..

Sesiunea ………2018

PAGINA DE GARDĂ

UNIVERSITATEA …………………….

[anonimizat], ASIGURĂRI ȘI BURSE DE VALORI

SPECIALIZARE: MASTER- MANAGEMENT FINANCIAR ȘI DE INVESTITII

Gestiunea financiară și dezvoltarea întreprinderii

Coordonator științific:

Prof. univ. dr.

Absolvent:

………………..

Sesiunea ………2018

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………….5

CAPITOLUL 1 – [anonimizat].7

1.1. Performanța financiară……………………………………………………………7

1.2. Diagnosticul financiar………………………………………………………….10

1.3. Analiza financiară a riscului……………………………………………………12

1.4. Palnificarea financiară a întreprinderii………………………………………….13

CAPITOLUL 2 –DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERII…………………………. 15

2.1. Strategia de dezvoltare…………………………………………………………………………….15

2.2. Analiza SWOT………………………………………………………………………………………17

2.3.Evoluția sectorului IMM……………………………………………………………………………19

2.4.Gestiunea financiară și stadiile de dezvoltare ale întreprinderii……………….28

CAPITOLUL 3 – STUDIU DE CAZ: ANALIZA ECONOMETRICĂ: COMPANII DIN INDUSTRIA FARMACEUTICĂ……………………………………………..31

CONCLUZII……………………………………………………………………… 61

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………62

ANEXE DATE FINANCIARE STUDIU DE CAZ………………………………..67

Gestiunea financiară și dezvoltarea întreprinderii

INTRODUCERE

Finanțele reprezintă o [anonimizat] a guvernului. Acestea dețin cheia tuturor activităților umane. Deopotrivă reglementează deciziile și cheltuielile de investiții și încearcă să obțină cele mai bune rezultate din orice mijloc de schimb disponibil.

[anonimizat]. Același lucru este valabil și pentru corporații și alte organizații.

Analiza financiară presupune conultarea situațiilor financiare sau a contului, se referă la evaluarea viabilității, a stabilității și profitabilității unei întreprinderi, a [anonimizat] a unui proiect.

[anonimizat]. Aceste grupuri au nevoie de lichidități pentru a cumpăra produse și servicii. [anonimizat] o perspectivă generală asupra diferitelor elemente ale poziției financiare încorporate în astfel de declarații. [anonimizat]. O posibilă modalitate de a structura un proces general de gestionare a capitalului prezintă câteva componente diferite. Prima componentă este alocarea. Stabilirea veniturilor țintă este cea de-a doua componentă. [anonimizat]-a treia piesă determină beta. Beta este o măsură de volatilitate Pentru companiile cotate la bursă putem găsi o [anonimizat], Barra sau Standard & Poors. Din moment ce beta este o măsură a volatilității, putem analiza și volatilitățile istorice reale față de piață. [anonimizat], volatilitățile prețului acțiunilor, care sunt fundamentale pentru metoda de stabilire a prețurilor activelor de capital, însă rentabilitatea istorică și volatilitatea celor relativ la piață pot fi un bun indicativ.

Acest studiu prezintă un rezumat al analizei gestiunii financiare pentru anii 1994-2017 ai unor companii din industra farmaceutică. Monitorizarea performanței financiare joacă un rol important în asigurarea faptului că deciziile strategice sunt luate în timp util, iar planul de creștere al afacerii este respectat. Raportarea financiară exactă și analiza financiară au o contribuție semnificativă în această activitate de monitorizare și, prin urmare, ar trebui să i se acorde o atenție suficientă întreprinderii.

CAPITOLUL 1 – MANAGEMENTUL ÎNREPRINDERII-NOȚIUNI GENERALE

Performanța financiară

Analiza financiară se concentrează pe cifrele-cheie din situațiile financiare și pe relația semnificativă care există între ele. Acestea pot fi indicatori sau măsuri utile pentru aprecierea diagnosticului financiar al unei organizații și stabilitatea financiară (pe termen lung și pe termen scurt), managementul financiar și eficiența generală a afacerii. Interesul diferitelor grupuri conexe, cum ar fi managerii, acționarii, creditorii și autoritățile, este afectat de performanța financiară a unei companii. Analizorii performanței financiare sunt de o importanță deosebită în relația dintre aceste părți. Profitul și pierderile ne arată rezultatul operațiunilor pe o anumită perioadă de timp în ceea ce privește veniturile obținute și cheltuielile suportate în cursul anului, situațiile financiare oferă o vedere sumară a poziției financiare și a operațiunilor sau a unei firme.

O declarație de performanță financiară furnizează, de asemenea, detalii despre cheltuielile unei corporații. Cheltuielile reprezintă costuri pe care o companie le suportă în decursul unei perioade. Ele pot include costul vânzărilor, cheltuielile cu dobânzile și pierderile din investițiile pe termen scurt. O cheltuială poate fi un element pe termen scurt dacă este datorat într-un an sau mai puțin sau un element pe termen lung, dacă este datorat după un an. De exemplu, cheltuielile pe termen scurt ale Companiei A pot include costul vânzărilor și cheltuielile cu dobânzile. O declarație de performanță financiară furnizează detalii importante despre veniturile unei corporații. Veniturile reprezintă încasările pe care o companie le câștigă în decursul unei perioade. Acestea pot include vânzări, venituri din dobânzi și câștiguri din investiții pe termen scurt. Un venit poate fi un element pe termen scurt dacă este câștigat într-un an sau mai puțin sau un element pe termen lung dacă este câștigat după un an. De exemplu, veniturile pe termen scurt ale Companiei A pot include venituri din vânzări și dobânzi, în timp ce veniturile pe termen lung pot include veniturile din dobânzi (dintr-un cont de economii corporative) câștigate în paisprezece luni. Un departament contabil al unei corporații poate întocmi o declarație de performanță financiară în orice moment dat sau pe tot parcursul anului, în funcție de cerințele afacerii. De exemplu, conducerea de top a companiei A poate solicita managerului contabil să pregătească o declarație de performanță financiară pentru ultimele două săptămâni din iulie și primele trei săptămâni ale lunii noiembrie pentru a înțelege ce factori afectează vânzările și dacă vânzările sunt sezoniere . O declarație de performanță financiară oferă o imagine semnificativă asupra rentabilității unei organizații. O declarație de performanță financiară ajută, de asemenea, un investitor, un creditor sau un regulator să evalueze situația economică a unei corporații. De exemplu, Compania A solicită un împrumut de la o bancă locală. Agentul de credit al băncii poate revizui situația financiară a Companiei A pe o perioadă de 5 ani pentru a măsura nivelele de profitabilitate sau tendințele de vânzări și asigură că societatea A va avea disponibil în numerar pentru a rambursa împrumutul.

Figura nr. 1 Planificarea financiară eficientă

În matematica financiară, o măsură de risc este utilizată pentru a determina valoarea unui activ sau a unui set de active (valută tradițională) care trebuie păstrată în rezervă. Scopul acestei rezerve este de a face ca riscurile luate de instituțiile financiare, cum ar fi băncile și companiile de asigurări, să fie acceptabile pentru autoritatea de reglementare. În ultimii ani atenția sa îndreptat spre măsurarea convexă și coerentă a riscurilor. În timp ce media aritmetică este adesea folosită pentru a raporta tendințele centrale, aceasta nu este o statistică robustă, ceea ce înseamnă că este foarte influențată de valori extreme. Deși este dificil să se aloce o valoare financiară prestațiilor sociale, multe activități nonprofit de a produce, nonprofit simt nevoia de a măsura performanța lor. Revenirea socială a investițiilor (SROI) este o formă de măsurare care poate fi utilizată de organizațiile non-profit. SROI acordă o valoare financiară activităților caritabile, astfel încât organizațiile nonprofit să își poată măsura beneficiile sociale. De exemplu, crizele nonprofit utilizează metoda SROI pentru a măsura valoarea activităților lor prin încercarea de a arăta cum ajutarea populației fără adăpost educația și formarea au beneficii cum ar fi crearea de venituri fiscale și reducerea costurilor de bunăstare. Măsurarea performanței pe de altă parte este mai puțin consumatoare de timp și poate furniza informații în timp pentru deciziile de zi cu zi. În timp ce atât evaluarea, cât și măsurarea performanțelor sunt necesare, fiecare are propriile avantaje și dezavantaje. Un aspect dăunător al măsurării performanței este că validitatea rezultatelor poate fi pusă la îndoială și nu este clar dacă rezultatele pozitive au fost sau nu datorate unui program specific. Măsurarea performanței nu este un concept nou, ci mai degrabă un concept vechi de importanță reînnoită astăzi. Utilizarea măsurării performanței a devenit o practică obișnuită în anii '70 prin introducerea de noi programe sociale care trebuiau evaluate. Cu toate acestea, interesul pentru măsurarea performanțelor a scăzut în anii 1980, deoarece oamenii nu au perceput beneficiile folosirii măsurătorilor de performanță în luarea deciziilor. În anii 1990, măsurarea performanței a fost reabordată, deoarece cererile de menținere a responsabilităților publice față de public au crescut.

Diagnosticul financiar

Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situația financiară a companiei. Noile strategii de menținere și dezvoltare a companiei în mediul specific economiei locale se vor baza pe acest diagnostic. Obiectivul este de a urmări capacitatea financiară a companiei de a genera profit, capacitatea acesteia de a-și onora obligațiile pe termen lung și pe termen scurt (lichiditatea și solvabilitatea societății), precum și valoarea sa. De cele mai multe ori, utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie pentru a acorda credite companiilor (în special pentru bănci), fie pentru a lua decizii privind intrarea în capitalul unei companii. Utilizatorii diagnosticului intern intern pot fi managerii, acționarii sau angajații.

Obiectivul în acest caz este de a detecta posibilele situații de dezechilibru financiar și de a adopta noi decizii de administrare a societății. Aceste decizii se bazează pe identificarea originii și a cauzei dezechilibrului, care va trebui rezolvată. Utilizatorii de diagnostic extern extern sunt: ​​analiștii financiari, potențialii acționari, organismele bancare sau financiare sau chiar statul. Performanța unei companii este măsurată prin compararea mijloacelor utilizate cu rezultatele obținute. Nevoia de capital de lucru prezintă un echilibru pe termen scurt și se calculează ca diferență între suma stocurilor și creanțelor pe de o parte și datoriile operaționale pe de altă parte, reprezentate de datoriile către furnizori, angajați, stat și acționari . Un capital de lucru pozitiv arată că resursele temporare nu pot să acopere singure necesitățile temporare de finanțare, fiind necesare noi surse, fie din capitalul circulant (dacă este pozitiv), fie din noi împrumuturi. Un capital circulant negativ arată că resursele temporare acoperă nevoile temporare de finanțare, prezentând astfel o stare de echilibru. Trezoreria netă prezintă echilibrul general al companiei. O trezorerie netă pozitivă indică o stare de echilibru, în timp ce una negativă indică faptul că societatea are nevoie de alte surse noi de finanțare. Rata cifrei de afaceri indică capacitatea companiei de a realiza venituri. Acestea reflectă eficiența activităților de exploatare și indică durata de colectare a creanțelor, pentru plățile furnizorilor, pentru stocarea materialelor, inventarul de zile al unui ciclu de funcționare. Ratele structurii capitalurilor exprimă factori calitativi pentru creșterea rentabilității capitalurilor, dar și capacitatea companiei de a face față sumelor investite de acționari sau creditori. Indicatorii multipli vor fi analizați într-un diagnostic de rentabilitate: punctul de rentabilitate, marja de variabilă a cheltuielilor, structura cheltuielilor (fixă și variabilă), rezultatul net, ratele de rentabilitate (economice, financiare). Punctul de rentabilitate (cifra de afaceri critică) arată nivelul veniturilor care acoperă toate cheltuielile, astfel încât profitul să fie egal cu zero.

Marja variabilă a cheltuielilor se obține prin scăderea din cifra de afaceri a cheltuielilor variabile. Această valoare reprezintă, de fapt, cheltuielile fixe și profitul companiei. Cu cât sunt mai mari marjele, cu atât profitul este mai mare. Împărțirea cheltuielilor totale variabile și fixe este importantă pentru variația producției. Astfel, companiile care au cheltuieli fixe mai mari sunt mai vulnerabile pentru a avea o scădere a nivelului de activitate al companiei. În general, obiectivul diagnosticului financiar este acela de a oferi informații financiare celor din interiorul companiei, dar și celor din afara acesteia, cu anumite interese în cadrul companiei. Informațiile necesare pentru diagnosticul financiar se iau din situațiile financiare dezvoltate (bilanț, contul de profit și pierdere, situația fluxului de trezorerie, modificări ale situației capitalurilor proprii, adnotări asupra situațiilor financiare) sau cele simplificate (bilanț, cont de profit și pierdere , adnotări privind situațiile financiare). Funcția de scor rezultă din prelucrarea statistică a indicatorilor financiari, calculată pentru fiecare companie. Se poate opta pentru o regresie multiplă sau pentru o analiză discriminatorie unidimensională sau multidimensională.

Funcția de regresie se referă la o expresie matematică dedusă după prelucrarea unor date experimentale care estimează dependențele de la două sau mai multe variabile ale unui sistem sau proces. După estimarea funcției de regresie, aceasta va fi aplicată unui eșantion de companii. Valorile ajustate ale riscului de faliment vor rezulta din aceasta. Dacă modelul este validat statistic, acesta poate fi utilizat pentru a prezice riscurile de faliment. Indicatorii de faliment utilizați în diagnosticul financiar pot fi acei indicatori ai tipului funcției de scor. Aceste funcții au fost folosite de bancă de o anumită perioadă de timp pentru a evalua bonitatea clienților și pentru a stabili eventualele condiții de faliment.

Analiza financiară a riscului

Conceptele managementului riscului financiar se schimbă dramatic în domeniul internațional. Companiile multinaționale se confruntă cu multe obstacole diferite în depășirea acestor provocări. Au fost făcute unele cercetări privind riscurile pe care trebuie să le ia în considerare firmele care operează în multe țări, cum ar fi cele trei tipuri de expunere în valută pentru diferite orizonturi de timp viitoare: expunerea la tranzacții, expunerea contabilă și expunerea economică. Teoria finanțelor (adică, economia financiară) prevede că o firmă ar trebui să preia un proiect dacă crește valoarea acționarilor. Teoria finanțelor arată, de asemenea, că administratorii firmelor nu pot crea valoare pentru acționari, de asemenea numiți investitorii săi, preluând proiecte pe care acționarii le-ar putea face pentru același cost. Atunci când este aplicat managementului riscului financiar, acest lucru implică faptul că administratorii firmei nu trebuie să acopere riscurile pe care investitorii le pot acoperi cu același cost. Această noțiune a fost capturată de așa-numita propunere de irelevanță de hedging.

Într-o piață perfectă, firma nu poate crea valoare prin acoperirea unui risc atunci când prețul de a purta acel risc în cadrul firmei este același ca prețul rulmentului în afara firmei. În practică, piețele financiare nu sunt susceptibile de a fi piețe perfecte. Acest lucru sugerează că managerii firmei au probabil multe oportunități de a crea valoare pentru acționarii care utilizează managementul riscului financiar, în care trebuie să determine care sunt riscurile mai ieftine pentru administrarea firmei decât acționarii. Riscurile de piață care duc la riscuri unice pentru firmă sunt în general cele mai bune candidați pentru gestionarea riscului financiar. Gestionarea riscului financiar poate fi calitativă și cantitativă. Ca o specializare a managementului riscului, managementul riscului financiar se concentrează asupra momentului și modului de hedging a instrumentelor financiare pentru gestionarea expunerilor costisitoare la risc. În sectorul bancar la nivel mondial, acordurile de la Basel sunt în general adoptate de băncile active la nivel internațional pentru urmărirea, raportarea și expunerea riscurilor operaționale, de credit și de piață. Gestionarea riscului financiar este practica valorii economice într-o firmă prin utilizarea instrumentelor financiare pentru gestionarea expunerii la risc: riscul operațional, riscul de credit și riscul de piață, riscul de schimb valutar, riscul de formă, riscul de volatilitate, riscul de lichiditate, riscul de inflație, riscul juridic, riscul reputației, riscul sectorului etc. Ca și în cazul managementului general al riscului, managementul riscului financiar necesită identificarea surselor, măsurarea acestuia și planurile de abordare a acestora.

Palnificarea financiară a întreprinderii

Cercetările arată că companiile își schimbă soluțiile de consolidare financiară rar, majoritatea utilizându-se software autonom care a funcționat de peste un deceniu, iar restul bazându-se pe funcționalitatea în cadrul sistemului de planificare a resurselor întreprinderii sau al foilor de calcul. Cu toate acestea, factorii cum ar fi creșterea volumului de muncă în materie de conformitate, capacitatea de a raporta informațiile de gestiune în situațiile financiare consolidate și dezvăluirea informațiilor, necesitatea de a îmbunătăți productivitatea în funcția financiară și posibilitatea de a reduce costurile, trebuie să decidă ce să facă cu privire la soluțiile sau soluțiile existente.

În funcție de complexitatea procesului și de preferința companiei, managerii de finanțe pot utiliza foi de calcul Microsoft Excel, module de management al performanței corporațiilor sau suite de software pentru planificarea resurselor întreprinderii sau software de specialitate pentru consolidarea financiară. Aplicațiile de consolidare și raportare financiară fac parte din cele mai multe suite de soluții pentru managementul performanței întreprinderii. Aceste soluții completează și se integrează cu diferite sisteme de tranzacții subiacente, inclusiv sisteme ERP. Aplicațiile care cuprind un sistem EPM oferă suport complet pentru întregul ciclu de gestionare a setării obiectivelor, modelare, planificare, monitorizare, analiză și raportare. O parte din sistemul EPM al Oracle, Oracle Hyperion Financial Management poate fi rulat independent pentru a aborda acest segment special al ciclului de management. Dar, atunci când este integrat cu toate modulele sistemului de management al performanței întreprinderii Oracle, acesta susține un proces eficient EPM cu buclă închisă care îmbunătățește înțelegerea afacerilor și generează decizii de afaceri mai bune.

Mulți experți recomandă utilizarea programului Excel pentru consolidare, deoarece foile de calcul nu facilitează colaborarea, ceea ce, la rândul său, poate duce la o probabilitate mare de erori. Aplicațiile de consolidare și raportare financiară adaugă o valoare semnificativă, permițând o raportare flexibilă, precisă și rapidă și se integrează ușor cu orice sistem ERP. Aplicațiile de consolidare și raportare financiară reprezintă o componentă cheie a apropierii financiare extinse – care permite un proces integrat și raționalizat – tot drumul de la înregistrarea tranzacțiilor prin depunerea periodică de reglementare. Aplicațiile de consolidare și raportare financiară automatizează închiderea financiară extinsă în cadrul mai multor ierarhii și includ suport pentru toate calculele speciale cerute de US-GAAP, IFRS și alte standarde de raportare în materie de reglementare. Aplicațiile de consolidare și raportare financiară oferă o "carte de înregistrare" consolidată. Acestea oferă trasee de audit și stocarea permanentă a rezultatelor consolidate, astfel încât auditorii interni și externi să poată testa și verifica datele. Dar aplicațiile de consolidare și raportare financiară ajută, de asemenea, organizațiile cu raportare de gestiune, un proces prin care companiile examinează și analizează informații despre performanța afacerii pentru a planifica schimbarea. În plus, aceste aplicații pot contribui la statisticile de performanță care pot fi de natură non-financiară, cum ar fi, de exemplu, numărul de angajați, inventare și metricile de durabilitate.

CAPITOLUL 2 –DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERII

2.1. Strategia de dezvoltare

Pentru a evalua calitatea climatului de afaceri, este de așteptat să se urmărească rata de supraviețuire a întreprinderilor în primul și al cincilea an după înregistrarea și dinamica încetării lor. Se planifică monitorizarea dinamicii dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, urmând entitățile de afaceri cu mai mult de 10 angajați și entități economice cu creștere rapidă. Se estimează că evaluarea disponibilității resurselor financiare pentru entitățile economice se va baza pe indicatorul ponderea microcreditului în structura totală a împrumuturilor, precum și pe nivelul cererilor de împrumut de succes. O atenție deosebită este acordată monitorizării activității de inovare a entităților de afaceri ca factor major în asigurarea competitivității companiilor pe piața mondială. Realizarea obiectivelor și concentrarea asupra priorităților Strategiei de dezvoltare a spiritului antreprenorial, pe de o parte, influențează posibilitatea implementării anumitor programe sectoriale și industriale, pe de altă parte depinde de stadiul implementării acestor programe. Întrucât strategia are o gamă largă de sarcini, ea este strâns legată de multe documente strategice și de program în alte domenii ale politicii publice. Aceasta determină necesitatea unei implementări coordonate a acestor documente pentru a asigura dezvoltarea dinamică a economiei naționale, pentru a-și îmbunătăți eficiența și competitivitatea, inovația reală și creșterea bunăstării cetățenilor. Strategia de dezvoltare a spiritului antreprenorial trebuie să țină seama de obiectivele și obiectivele strategiilor globale economice și de export ale statului, care la rândul lor ar trebui să se bazeze pe prevederile doctrinei sale.

Conținutul strategiilor de dezvoltare a afacerilor ar trebui să țină seama de angajamentele asumate de stat în cadrul Acordului de asociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele sale membre și în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Strategia oferă un set de instrumente de suport pentru diferite segmente de afaceri. Instrumentele de sprijin se referă la diferite domenii de politică și, prin urmare, eficacitatea acestora depinde de performanțele diferitelor organisme și agenții ale sectorului public, dintre care ar trebui să se stabilească o coordonare. O mare parte din acțiunile Strategiei trebuie implementate de instituții din sectorul privat, inclusiv organizații de autoreglementare, asociații de afaceri și alte instituții ale societății civile.

Impactul strategiilor de piață oferă managerilor corporativi un set de tehnici pentru evaluarea performanțelor afacerilor și dezvoltarea de strategii față de acestea. PIMS a crescut din baza de date a General Electric și este acum susținută de Institutul de Planificare Strategică (SUA). Folosind informații despre aproximativ 4000 de unități de afaceri, aceasta implementează o analiză de regresie multiplă pentru a estima impactul asupra profitabilității unui număr mare de variabile ale strategiei și ale structurii pieței. Analiza PIMS presupune că diferitele variabile ale strategiei și ale structurii pieței au influențe independente asupra rentabilității. Cu cât sunt mai complexe interacțiunile dintre diferitele variabile ale strategiei și ale structurii pieței, cu atât este mai puțin valabilă o orientare bazată pe rezultatele estimărilor de regresie a bazei de date.

Cele mai multe companii au un proces dublu de planificare: planificarea strategică se concentrează pe termen mediu și lung, planificarea financiară controlează performanța pe termen scurt. În mod tipic, primul an al planului strategic include planul de performanță pentru anul viitor în ceea ce privește bugetul de funcționare, bugetul cheltuielilor de capital și obiectivele strategice privind cota de piață, nivelul de producție și ocuparea forței de muncă și reperele strategice specifice. Planurile anuale de performanță sunt convenite între manageri la nivel de conducere la nivel de întreprindere și manageri la nivel de întreprindere. La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, acestea sunt analizate și evaluate în cadrul unei reuniuni de revizuire a performanțelor între managementul afacerilor și corporativ.

Obiectivele de performanță pun accentul pe indicatorii financiari (rentabilitatea capitalului investit, creșterea veniturilor din vânzări) și includ, de asemenea, obiective strategice (cota de piață, introducerea de noi produse, calitatea) și performanța operațională (ieșire, productivitate). Obiectivele de performanță sunt de obicei specificate în detaliu pentru anul următor, ținte de performanță mai puțin detaliate pentru o perioadă de până la cinci ani.

2.2. Analiza SWOT

Figura nr. 2. Cadru general Oportunități România- Sursa Doing Business

Cel mai puternic mesaj transmis de analiza SWOT este acela că indiferent de acțiunile stabilite, procesul decizional ar trebui să includă următoarele elemente:

Construiește pe puncte tari,

Elimină punctele slabe,

Exploatează oportunitățile,

IV.Îndepărtează amenințările.

Potrivit datelor colectate de Doing Business(World Bank), începerea unei afaceri necesită 6.0 proceduri, durează 12.0 zile, costă 2.0% din venitul pe cap de locuitor pentru bărbați și necesită 6.0 proceduri, durează 12.0 zile, costă 2.0% din venitul pe cap de locuitor pentru femei. Cerința privind capitalul minim plătit de 0,6% din venitul pe cap de locuitor este obligatorie din punct de vedere juridic atât pentru bărbați, cât și pentru femei. România a făcut mai ușoară începerea unei afaceri prin reducerea timpului necesar pentru a obține un certificat de lichidare de la agenția de administrare fiscală. A facilitat începerea unei afaceri prin transferarea responsabilității pentru eliberarea certificatului de verificare a sediului de la Oficiul Administrației Fiscale la Registrul Comerțului. Economia are un scor de 7,0 cu privire la adâncimea indicelui de informații de credit și un scor de 10,0 pe baza indicelui drepturilor juridice. Scorurile mai mari indică mai multe informații de credit și drepturi legale mai puternice pentru debitori și creditori. La nivel global, România se situează pe locul 7 în clasamentul a 190 de economii pe baza ușurinței de obținere a creditului. România și-a consolidat cadrul legal pentru tranzacțiile garantate, permițând extinderea automată a intereselor de securitate asupra produselor, veniturilor și înlocuirii garanțiilor. De altfel, se situează la 53 în clasamentul a 190 de economii pe baza indicelui de protecție a investitorilor minoritari. România a simplificat impozitarea companiilor prin introducerea unui sistem de plăți electronice și a unui venit unificat pentru contribuțiile la asigurările sociale. De asemenea, a fost eliminată taxa minimă anuală. România a reglementat plățile taxelor mai ușor și mai puțin costisitoare pentru companii, reducând frecvența plăților pentru impozitul ferm de la trimestrial la două ori pe an și prin reducerea ratei impozitului pe vehicule. România a facilitat plățile impozitelor mai ușor companiilor, majoritatea utilizându-se acum sistemul electronic de plată și plată a impozitelor, și a acordat taxe mai puțin costisitoare companiilor prin reducerea ratei contribuțiilor la asigurările sociale și a ratei contribuțiilor la fondul de risc pentru accidente, plătite de angajatori. România a făcut mai dificilă începerea unei afaceri prin solicitarea unui certificat de impozitare pentru sediul unei noi companii înainte de înregistrarea companiei. România a făcut mai dificilă începerea unei afaceri prin creșterea timpului de înscriere pentru taxa pe valoare adăugată. Un puct slab de interes identificat sunt procedurile laborioase ce timp îndelungat.

Figura nr. 3 Evoluția PIB România

2.3.Evoluția sectorului IMM

Analiza evoluției IMM-urilor în contextul actual al economiei europene, puternic marcată de criza economică, reprezintă un subiect de interes real pentru societatea contemporană care se află într-o căutare continuă a soluțiilor și oportunităților care vor duce la o creștere economică durabilă . Pentru țara noastră, adoptarea și aplicarea noilor politici pentru redresarea și dezvoltarea IMM-urilor va contribui atât la crearea de noi locuri de muncă, cât și la creșterea contribuției sectorului la produsul intern brut din economie. Tranziția în România a început în 1990 și a fost mai dificilă decât în ​​alte țări din Europa Centrală și de Est. La sfârșitul anilor 80 economia românească a fost aproape de colaps după 40 de ani de planificare centralizată. Indicatorii BERD clasificați în trei etape de tranziție indică durata fiecărei perioade. Noțiunea de întreprinderi mici și mijlocii, care în realitate este prezentată ca fenomen multiform într-un mediu încă inegal din punct de vedere economic, social și politic , a fost definită pentru prima dată în legislația europeană În România, peste 99% din întreprinderi sunt microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii. Structura întreprinderilor active în anul 2008, pe baza datelor oficiale din Anuarul Statistic al Activității Publice 15, NIS 2010 și CNIPMMR, 2010, a fost următoarea: 90,7% micro, 7,4% mic, 1,6% mediu și doar 0,3% Structura întreprinderilor active în 2008 în comerț și alte servicii este: 92,3% micro, 6,6% mic 1% mediu și 0,1% mare. Structura întreprinderilor active în 2008 în sectoarele industriei și construcțiilor în 2008 este de 78,6% micro, 15,7% mic, 4,7% mediu și 1% este mare. Procentajul arată aceeași cifră ca și în SUA, Japonia și Europa de Vest, însă se pot observa diferențe mari din realitate, din faptul că în economiile avansate IMM-urile au existat de mulți ani, dar în țările în tranziție sunt noi, embrionii unei noi ordini economice a economiei de piață. În România obiectul de activitate este stabilit în conformitate cu Clasificarea activităților economice naționale – Cod CAEN. Prin urmare, Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităților economice naționale, precum și Ordinul Institutului Național de Statistică nr. 337 din 20 aprilie 2007 privind actualizarea Clasificării activităților economice naționale – CAEN2 au fost emise și publicate. În 2007, au fost definite 62 de activități. În anul 2008 a fost adoptată CAEN modificată, astfel codul NACE corespunde codului CAEN românesc din 2008.

În 2008, 69% din totalul IMM-urilor s-au concentrat pe 11 activități din total 82. În fiecare activitate există mai mult de 10.000 de întreprinderi. Astfel, trebuie introduse strategii de diversificare a domeniului de activitate. Conform estimărilor, peste 90% din IMM-uri resimt recesiunea. Datele oficiale arată că mediul de afaceri sa deteriorat. În anul 2009, tendința descrescătoare a fost accentuată. De 10 ori mai multe întreprinderi și-au suspendat activitățile în comparație cu 2008 în aceeași perioadă. Planurile de restructurare și contracțiile viitoare ale pieței duc la falimentul mai multor întreprinderi. În România, companiile își concentrează strategiile pe costurile reduse ale factorilor / resurselor și nu pe îmbunătățirea productivității. Primele efecte ale crizei obligă IMM-urile să realizeze noi evaluări ale proiectelor privind investițiile. Din această cauză, majoritatea acestora opresc investițiile în proiecte de dezvoltare pentru a evita condițiile de credit nefavorabile și instabilitatea financiară. Un alt obstacol pentru IMM-uri reprezintă calificarea și experiența tinerilor manageri; ei nu au practică în caz de insuficiență financiară. Infrastructura de sprijin a IMM-urilor, structurile guvernamentale și neguvernamentale acționează pentru a crea un mediu de afaceri coerent și stabil, favorabil dezvoltării sectorului privat din România, precum și pentru a crea o economie de piață reală deschisă piețelor și companiilor străine. Strategia Europa 2020 a fost formulată cu scopul de a ajuta Europa "să iasă din criză mai puternică și să transforme UE într-o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, care să ofere un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, productivitate și coeziune socială

În perioada 2011-2013, condițiile economice întâlnite de companiile din UE au fost marcate de o intensificare a crizei datoriilor suverane din zona euro, sub spectrul recesiunii duble, într-o mai mare măsură în unele țări din sudul Europei și încetinirea creșterii , din 2011, chiar și în cele mai avansate economii. Chiar și în perioada de declin, IMM-urile au rămas importante, fiind considerate coloana vertebrală a economiei europene. Două treimi din locurile de muncă create în UE sunt de către IMM-uri. IMM-urile au o pondere importantă în economia Europei, reprezentând aproximativ 99% din totalul întreprinderilor și generând 58% din valoarea adăugată. IMM-urile au un rol fundamental în procesul de reorientare a economiei europene prin modele mai durabile de producție și consum.

În anul 2013, conform Biroului Național de Statistică, numărul IMM-urilor este de 859424, dintre care ajoritate ao constituie întreeprinzătorii privați: 268098, însă numărul de salariați este dominat de domeniul Administrație Publică.

Figura nr. 4 Dinamica IMM între anii 2008-2013 la Registrul Comerțului

Sursa: ONRC

Evoluția numărului IMM-urilor active a fost pozitivă în 2008, cu un total de 554.967 IMM-uri, cu o creștere de 6,72% față de anul 2007, analizând rata de creștere bazată pe indicii lantului. Anul 2008 reprezintă vârful numărului de IMM-uri, fiind considerat anul cu cea mai mare creștere economică, iar mai târziu în acel an datorită crizei economice, numărul acestora a început să scadă. Scăderea în 2009 a fost de 13271 pentru IMM-uri, respectiv cu 2,39% mai puțin. Cea mai mare scădere din punctul de vedere al analizei ratei de creștere bazată pe indicii lant este cea din 2010 față de 2009, numărul IMM-urilor a scăzut cu 9,21%. Analizând evoluția IMM-urilor active în 2011 comparativ cu anul precedent, se constată o scădere de 8,09%, adică 39,795 întreprinderi mici și mijlocii. Tendința pozitivă se înregistrează în anul 2012, când numărul acestora crește cu 20177, adică cu 4,46% față de anul 2011 până în 2013, unde a existat o tendință pozitivă, dar cu o diferență foarte mică în comparație cu 2012, cu 0,47%, cu 2229 de IMM-uri noi active.

Figura nr. 5. Rata de angajare , România, 2008-2013

Sursa INS

Datorită importanței IMM-urilor pe piața muncii, se analizează și evoluția șomajului. În mod specific, acesta a fost de 5,80% în 2008, iar în 2009 sa majorat cu 1,10%, până la 6,9%, marcând intrarea în recesiune, ceea ce sa resimțit populației și scăderea numărului de locuri de muncă. Mai mult, în 2010 sa înregistrat o creștere cu 0,40 puncte procentuale a ratei șomajului, fiind urmată de cea mai ridicată rată în 2011 la 7,40%, deoarece demonstrează în mod clar legătura dintre existența IMM-urilor și șomaj. La sfârșitul anului 2013 rata șomajului a fost înregistrată cu 7,30%.

Figura nr. 5 . Situația economiei naționale în România , anul 2013

Sursa: http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/IMM-2014.pdf

Aceeași diferență se poate observa și în diagrama de mai jos. Administrația publică, dseși are cel mai mare număr de salariați, prezintă cea mai mică pondere în structura operatorilor economico-sociali. Comparativ cu anii precedenți, 2008-2012, rata scăzută a angajărilor în IMM se păstrează, conform datelor oficiale. Un procent de 56,5% din economia națională este revendicat de către Întreprinderi.

Figura nr. 6. Situația operatorilor economico-sociali activi, 2013

Sursa: http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/IMM-2014.pdf

Creșterea economică în România sa accelerat după 2013 până în 2018, estimându-se că PIB-ul real a crescut cu 6,7% – un nivel ridicat după criză. Principalul motor al creșterii a fost consumul privat, susținut de reducerea impozitelor indirecte și de majorarea salariilor atât în sectorul public, cât și în sectorul privat. După contractarea în 2016, investițiile totale au început să crească din nou în 2017. Ritmul său de redresare, totuși, a rămas scăzut, pe măsură ce investițiile publice au scăzut brusc pentru al doilea an consecutiv. Boom-ul în consumul privat a dus la o creștere a importurilor. Ca urmare, exporturile nete au acționat ca o piedică în creșterea PIB-ului real, în ciuda creșterii relativ puternice a exporturilor. Privind în perspectivă, creșterea PIB-ului se va decelera la 4,5% în 2018 și la 4,0% în 2019. Creșterea veniturilor private consumul se așteaptă să fie mai temperat în 2018, deoarece inflația cântărește mai mult pe prețul real disponibil veniturile și creșterea salariilor încetinesc. Cu toate acestea, este de așteptat ca consumul privat să continue să acționeze ca principalul factor de creștere pe orizontul de prognoză. Se estimează că investițiile se vor consolida pe fondul unei preluări în sectorul bancar prin implementarea proiectelor finanțate din fonduri UE.

Figura nr. 7. Date statistice-aspecte Economice România 2012-2016

Sursa: https://www.focus-economics.com/countries/romania

2.4.Gestiunea financiară și stadiile de dezvoltare ale întreprinderii

O întreprindere în faza de dezvoltare este o firmă care își concentrează eforturile asupra creării unei afaceri viabile. Este posibil ca organizația să nu genereze încă venituri sau operațiunea primară dorită să nu fi început încă. Contabilitatea pentru o întreprindere de stat de dezvoltare este aceeași ca și pentru o organizare pe deplin funcțională. Notele care însoțesc situațiile financiare ale entității ar trebui să clarifice statutul organizației. În condiții de instabilitate economică și politică, variabilitatea factorilor de mediu micro și macro care influențează activitatea întreprinderii și evaluarea securității financiare devin o întrebare deosebit de relevantă.

Analiza diagnosticului nu este limitată la radiografia și aprecierea stadiilor specifice ale întreprinderilor, ci implică fenomene diferite, dar reprezintă și o parte organică a managementului foresight-ului, respectiv managementului strategic. În ceea ce privește opinia specialistului Ilie Vasile în domeniul gestiunii, un lider eficient sacrifică 50% din timp spre problemele gestiunea financiară a activităților. În special, printr-un program de diagnostic referitor la o companie, se pot cunoaște toate mecanismele sale activități juridice, tehnice și de producție, sau cele sociale (resurse umane) și economico-financiare etc., precum și punctele forte și slabe corespunzătoare. Aceste fapte vor atinge scopul de a accentua parametrii de lucru ai unei companii, estimarea performanțelor și a riscurilor specifice unei activități viitoare. Îndeplinirea dificultăților în activitatea economică, înregistrarea unor rezultate negative și depășirea timpilor de criză sau existența unui personal motivat nu va reprezenta decese, ci evenimente care se întâmplă în prezent, la viața unei întreprinderi. Deteriorarea economico-financiară a activității unei întreprinderi se va baza pe existența anumitor situații din istoricul personal al întreprinderii care au funcționat, sau în lipsa acestora, pe situații de succes asemănătoare. Cu toate acestea, nu va exista o soluție atât timp cât managerii nu au cunoștință despre o situație de dificultate potențială. Din acest motiv, deteriorarea va fi menținută și de asemenea, se va înrăutăți odată cu trecerea timpului, dacă nu se vor efectua intervenții la timp, de către diagnosticarea activităților și printr-un plan de îndreptare. Diagnosticul reprezintă performanța. Aceasta asigură factorilor decizionali o viziune realistă asupra situației și asupra procesului dăunător, precum și a punctului de pornire privind înființarea unui plan de reorganizare sau dizolvare. Diagnosticul unei întreprinderi, așa cum sa menționat mai sus, are ca obiectiv identificarea punctelor slabe de activitate, pentru a le corecta și punctele forte, pentru a le exploata în obținerea unor rezultate mai bune.

Evaluarea securității financiare va permite companiei să minimizeze amenințările de instabilitate financiară și să crească Firmele mici care își pregătesc conturile proprii au adesea nevoie de sprijin pentru a aborda aspecte financiare și de afaceri, inclusiv gestiunea numerarului, consilierea privind datoriile și structurile de gestionare. Implicarea strânsă a unui auditor oferă companiilor cu confort atunci când se confruntă cu taxe, de reglementare și de acces la probleme de finanțare pe măsură ce cresc în mărime. Un prim exemplu este încrederea pe care o poate oferi un audit unui scor de rating de credit. Întreprinderile mici cresc și se pot supune o cerință de audit statutar ca număr de personal și cifră de afaceri în creștere. Afacerile care nu au un audit, dar care doresc să construiască încrederea în informațiile financiare ale acestora ar trebui să fie luată în considerare având un raport de asigurare extern. Pentru a asigura securitatea financiară a companiilor, trebuie să dezvoltăm un mecanism care să permită evaluarea acesteia și identificarea factorilor interni și externi care influențează securitatea financiară. Acest lucru este esențial, deoarece securitatea financiară ar trebui să fie determinată nu numai pe baza datelor din perioadele anterioare de activitate, ci să permită și evaluarea curentului, situației și predicții pentru viitor, având în vedere influența factorilor micro și macro asupra întreprinderii activitate. Crearea sistemului de evaluare a securității financiare va contribui la dezvoltarea tacticii și strategiei de dezvoltare a companiilor, activitate. În dezvoltarea mecanismului financiar ar trebui luate în considerare următoarele caracteristici ale securității financiare. Securitatea financiară este o componentă majoră a securității economice, alături de cea financiară, intelectuală și umană, resursele, puterea tehnică, tehnologică, politică, juridică, informațională, socială, de mediu și corporativă. Este baza pentru implementarea capacității financiare a întreprinderii. Predicția securității financiare ar trebui să se bazeze pe prioritatea intereselor financiare care trebuie îndeplinite în procesul de activitate financiară a conducerii societății. Pentru a măsura securitatea financiară, ar trebui să folosim un sistem de indicatori financiari calitativi și cantitativi, care ne va permite să determinăm nivelul de protecție împotriva amenințărilor externe și interne. Evaluarea securității financiare este imposibilă fără a lua în considerare factorii de mediu micro și macro care poate afecta compania. Pot fi valide și potențiale oportunități și amenințări. La stabilirea nivelului securității financiare ar trebui luate valorile normative ale indicatorilor financiari în considerare. Valorile normative trebuie să fie adecvate pentru întreprinderea investigată și determinate în funcție de aceasta interesele financiare, obiectivele actuale și strategice. Sistemul de evaluare a securității financiare ar trebui să vizeze o creștere durabilă a companiei în prezent și perioadele viitoare.

CAPITOLUL 3 – STUDIU DE CAZ: ANALIZA ECONOMETRICĂ: COMPANII DIN INDUSTRIA FARMACEUTICĂ

Studiile de caz pot fi utilizate pentru a realiza o înțelegere mai aprofundată, individualizată a procesului în context. Se presupune că, fără măsurare, progresul științific este imposibil.Studiile de caz sunt subiective și nu se supun generalizării, dar scopul nu este acela de a "expune" ci pentru a facilita înțelegerea procesului prin studierea unui subiect în contextul existenței acestuia. Lucrarea oferă o imagine de ansamblu asupra situației actuale a globalizării în industria farmaceutică, cu accent pus pe piața farmaceutică a UE, inclusiv evoluția pieței farmaceutice din România, sintetizată într-o analiza SWOT. Ca obiectiv principal, lucrarea identifică mai multe performanțe financiare, factori de influență la nivelul unui număr de companii din domeniul farmaceutic pentru a genera un model econometric particular. Concluziile raportului, concentrându-se pe predicția rentabilității capitalului propriu (ROE) ca principal în măsurarea performanțelor considerată semnificativă pentru industria noastră și pentru cea mare numărul de factori care contribuie la schimbările sale. Prin urmare, lucrarea investighează relația dintre diverși indicatori de influență sau factori care rezultă din situația financiară a unei companii și performanța acesteia și generează concluzii pentru factorii de decizie la nivelul companiilor.

Performanța poate fi măsurată prin mai mulți indicatori sau rapoarte financiare. Până în prezent, literatura de specialitate a analizat performanțele companiilor din diferite țări și sectoare economice prin intermediul unor măsuri contabile diferite, cu un mare impact, inclusiv rentabilitatea activelor (ROA), rentabilitatea capitalului propriu (ROE) și marja de profit brut (GPM) , Profitul operațional net (NOP), rentabilitatea activelor totale (ROTA), rentabilitatea capitalului investit (ROIC). Performanța la nivel microeconomic a fost studiată în funcție de lichiditate, cum ar fi raportul actual și raportul lichidităților, factorii de risc identificați prin efectul de levier și fluxul de numerar per pasiv. Alte cercetări evidențiază evaluarea performanței, exprimată prin câștigurile înainte de dobânzi și impozite (EBIT) sau exprimându-l prin EVA, rentabilitatea capitalului propriu (ROE) și marja de profit operațional. Informațiile privind performanța reprezintă dovezi privind performanța financiară care sunt colectate și utilizate sistematic. Dovezile se referă la eficacitatea sau ineficacitatea activităților, în acest caz vorbind despre rezultate, factori care pot afecta rezultatele și măsurile care pot fi luate pentru a îmbunătăți performanța financiară. Metodele matematice-economice care utilizează diferitele rapoarte financiare care și-au dovedit utilitatea în procesul decizional al investitorilor de capital. Cel mai din timp, aceste modele implică relații liniare între un set de rapoarte financiare și rata de returnare a companiei. Ca variabilă dependentă folosită, am angajat ROE, așa cum am crezut că este sintetizează cel mai bine conceptul de performanță a companiei. Rentabilitatea capitalului propriu este probabil cel mai frecvent folosit la măsurarea profitabilității. Datorită accesibilității datelor și ușurința în a fi înțelease, precum și interesul acordat acestui raport prin investitorii de capital, am decis să aplicăm ROE în loc de EVA (Valoarea Economică Adăugată) în generarea unui model econometric pentru investigarea empirică a relației între diferitele rapoarte de la situația financiară a unei societăți și performanța acestora.

Piața farmaceutică din România prezintă următoarele aspecte ale analizei SWOT: Puncte forte: România produce medicamente originale, forța de muncă este relativ ieftină, ceea ce face că România a potențială pentru furnizorii din țările în curs de dezvoltare. Amenințări: România importă din țările în curs de dezvoltare, principal importurile fiind puternic dominate de două mari țări, India și Egipt. Criza economică afectează consumul de droguri produse farmaceutice din țară, în special privind produsele fără prescripție medicală. În timp ce populația mare creează cerere de produsele farmaceutice, PIB-ul scăzut pe cap de locuitor înseamnă acest lucru este puțin probabil ca pacienții să își poată permite medicamente scumpe și se vor orienta spre alternative mai ieftine. Oportunități: Medicamentele generice domină piața românească, ceea ce indică perspective pozitive pentru exportatorii din România ca țară în curs de dezvoltare. România va fi a patra cea mai mare farmaceutică în Europa Centrală și de Est în 2018. Puncte slabe: România se concentrează pe producția de medicamente generice, România este unul dintre cei mai mici exportatori de produse farmaceutice din UE. Dacă înainte de 1990 au existat doar 4 mari producători naționali de droguri în România – Sicomed, Antibiotice, Terapia și Biofarm -, după 1990 acei producători au fost cumpărați și modernizată de investitorii străini, care și-au diversificat portofoliul de produse.

Ca urmare, unele foste branduri naționale, cum ar fi Rinofug, Boicil sau Ciocolax au dispărut, în timp ce altele, cum ar fi Faringosept, au încă succes, fiind exportate la cele vechi piețe tradiționale, cum ar fi Rusia și Ucraina. De exemplu, numai în 2010, exporturile de Faringosept produs de Terapia-Ranbaxy, parte a grupului Daiichi-Sankyo piețe, în valoare de 13 mil. Euro din totalul de 15 milioane de euro. Euro exportate. Investitorii străini dețin în prezent cea mai mare parte din medicamentele generice românești producție, fiind parteneri strategici ai sistemului de sănătate publică din România, cu care se confruntă cu mari probleme financiare, care conduc în 2010 la o schimbare a legislației naționale permițând crearea unui parteneriat între autoritățile publice și întreprinderi mediu inconjurator. Acest parteneriat se bazează pe mecanismul de compensare care se află în 2009, favorizarea medicamentelor generice, menite să salveze veniturile în bugetul public.

Definirea termenilor folosiți în cercetare:

Valoarea contabilă – Capitalul social pe acțiuni al unei societăți, așa cum apare într-un bilanț, egal cu totalul activelor, minus pasivele, acțiunile preferențiale și imobilizările necorporale, cum ar fi fondul comercial.

Factorul de risc: Ponderea datorată expresiei datoriilor la active totale (DTTA) – efectul de levier al structurii financiare sau pur și simplu efectul de levier, calculat ca raport între datorie și totalul activelor (versiunea utilizată în modelul nostru) sau raportul dintre pasive și activele totale. Structura financiară a efectului de levier măsoară modul în care activele totale ale companiei sunt finanțate prin datorii sau capitaluri proprii.

Rata rapidă (lichiditate imediată) – Evoluția ROE pe baza lichidității imediate și a lichidității curente este similară, observând o creștere mai rapidă și atingând maximul mai rapid în cazul lichidității imediate.

Factori de lichiditate: Rata curentă – Depășind modelele uzuale care presupun relații liniare într-un singur sens, între ROE și diferiți factori ai tipurilor de rapoarte financiare, vom propune testarea ipotezelor privind existența relațiilor neliniare între rapoarte financiare și ROE specifice diferitelor industrii.

Câștigurile pe acțiune (EPS) – este o măsură importantă de performanță financiară. Împreună cu alte rapoarte, EPS poate furniza informații inspirate despre creșterea economică și starea financiară a firmei.

Marja profitului net – raportul indică rentabilitatea globală a preocupării, de aceea este foarte util pentru proprietari și potențiali investitori. De asemenea, indică eficiența managementului în producția, gestionarea și vânzarea produselor.

EBITDA sau Marja EBIT – marja EBITDA este calculată ca EBIDTA (câștigul înainte de dobânzi, impozite, amortizări și impozite) împărțit la vânzările totale și marja EBIT ca EBIT (câștiguri înainte de dobânzi și impozite) împărțit la veniturile totale.

Randamentul capitalului propriu (ROE) este suma venitului net returnat ca procent din capitalul social al acționarilor. Randamentul acțiunilor măsoară profitabilitatea unei corporații prin faptul că a dezvăluit cât de mare este profitul pe care îl generează o companie cu acționarii pe care acționarii le-au investit.

ROE este exprimată ca procent și calculată ca:

Returnarea capitalului propriu = venitul net / capitalurile proprii ale acționarilor

Venitul net este pentru întregul an fiscal (înainte de dividendele plătite deținătorilor de acțiuni, dar după dividende la acțiunile preferențiale). Capitalurile proprii nu includ acțiunile preferențiale.

Modelul care urmează să fie furnizat poate ajuta decizia să obțină un calificat

răspundeți cel puțin la următoarele aspecte: Care sunt factorii care influențează pozitiv sau negativ ROE și care este gradul lor de influență?

Analiza factorilor de influență asupra performanței companiilor farmaceutice

Care sunt ceilalți factori care influențează performanța companiei și care pot fi luați în considerare pentru a îmbunătăți modelul? Având ca punct de plecare întrebările de cercetare considerate în cazul nostru ca ipoteze, vom continua cu metodologia de cercetare bazată pe analiza cantitativă sa axat pe explicarea sau predicția rentabilității (ROE), folosind toate datele disponibile în cadrul companiei și relația între diferiți indicatori / indicatori financiari care rezultă din situația financiară a companiei.

În acest caz am utilizat un număr total de 2 de companii pe o perioadă de trei

ani de la 1994 la 2018 din sectorul farmaceutic din Europa Centrală și de Est, bazat pe o regresia obișnuită a metodei celor mai mici pătrate (OLS). Cel mai metoda frecvent utilizată pentru acest tip de analiză este regresia multiplă, o metodă vom folosi, de asemenea, dar cu câteva elemente, să le numim experimentale, ca a variație de la regresiile tradiționale. Setul de date se referă la situațiile financiare obținute prin accesarea baza de date online ISI Emerging Markets (www.securities.com). Am luat-o numai companiile cotate la bursă din din Europa Centrală și de Est (Bulgaria, Polonia, România, Rusia, Slovacia, Turcia și Ucraina) având obiectul principal de activitate "Producție farmaceutică și medicină". În această lucrare de cercetare am folosit programul SPSS pentru a obține regresia. Selectarea datelor a fost un proces care ne-a ajutat să păstrăm doar date exacte pentru analiza panoului. Potrivit lui Mramor și lui Marmor-Kosta (1997), ROE ar trebui să crească rapid, cu evoluția pozitivă a lichidității de la zero, până la un anumit nivel din lichiditate pentru a atinge o ROE maximă, în timp ce ROE dincolo de acest punct începe să scadă ușor, pe măsură ce lichiditatea actuală continuă să crească. Companiile cu nivel scăzut se așteaptă ca nivelurile de lichiditate să aibă dificultăți în a-și îndeplini obligațiile în cadrul pe termen scurt, probleme care au un impact negativ asupra randamentului. O singura data a atins nivelul optim al ratei de lichiditate, costurile suplimentare de lichiditate fiind mai mari decât beneficiile și rata de rentabilitate începe să scadă. O astfel de funcție are următoarele caracteristici (presupunând valori corespunzătoare atribuite coeficienți) atunci când variabila x crește, valorile funcției y cresc mai întâi rapid, apoi atinge un maxim după care încep să scadă încet. Relația dintre ROE ȘI rentabilitatea activelor (ROA) ar trebui să fie în creștere, fie ca fiind liniară sau patratică(gradul 2) datorită efectului de levier financiar. Vom lua în considerare creșterea liniară relația ca efect de levier în model este analizată separat de factori specifici. ROA este un factor utilizat adesea în modelele econometrice. Similar cu cazul ROA, efectul este linear și crește sau, datorită efectului total de pârghie, crește quadratic – vom considera EBIT Margin cu acelasi argument ca liniar.

Am considerat în modelul nostru de regresie logaritmul natural al valorii contabile. Logaritmul natural este utilizat pentru a reduce proporția scalei și valorile ridicate ale indicatorilor utilizați. Modelul econometric este interesant prin numărul mare de factori care contribuie la schimbările indicatorilor ROE și ne ajută să identificăm și să validăm principalii factori esențiali, în opinia noastră și al altor specialiști menționate de-a lungul documentelor, factori care determină situația financiară și performanțele financiar- economice ale companiei.

Astfel, subiecții noștrii sunt ZENTIVA , ANTIBIOTICE IAȘI, BIOFARM, ROPHARMA, REMEDIA.

Figura nr. 8. Cotarea la bursă a companiilor farmaceutice

Sursa: http://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/toate-cele-cinci-companii-farmaceutice-listate-au-iesit-pe-profit-in-2015-insa-de-la-inceputul-anului-actiunile-lor-sunt-in-scadere-15304691/poze/

Zentiva este o societate pe acțiuni înființată în anul 1991. Conform datelor ANAF, din 2008 până în 2018 a avut o evoluție asendentă a cifrei de afaceri, profitul fiind păstrat relativ stabil, cu o scădere mai semnificativă în anul 2012.

Figura nr. 9. Trendul evoluției cifrei de afaceri și a profitului net în perioada 2008-2016

https://www.listafirme.ro/zentiva-sa-336206/

Figura nr. 10. Date economico-financiare Zentiva SA

Sursa: https://www.listafirme.ro/zentiva-sa-336206/

Sanofi-Aventis / Zentiva este un mare producător intern este, care are o capacitate de producție de peste 100 de mililitri, unități comerciale pe an și investiții anuale de 10 mil. euro,care va continua și în următorii ani. O situație financiară mai elaborată se găsește pe site-ul propriu: https://www.zentiva.ro/-/media/EMS/Conditions/Generics/Brands/Zentiva-COM/Documents/ro/Situatiifinanciare31032005.pdf?la=ro-RO .

Antibiotice Iași (producător de medicamente generice, în principal antibiotice) și Unifarm (distribuitor) nu beneficiază de nicio măsură protecționistă și nu concurează cu celelalte companii private existente în România. Cele mai relevante companii ce au înregistrat rezultate bune până acum în Romania au avut 8 companii – Terapia-Ranbaxy, Antibiotice, Biofarm, Gedeon-Richter, Labormed, Actavis, Sandoz și Zentiva – au avut 0,4 miliarde. Euro cifra de afaceri numai în 2009, având un total de peste 7.500 de angajați. Spitalele sunt furnizate cu medicamente de către angrosiști, iar achiziționarea este reglementată de către legea achizițiilor publice. Potrivit ANM, relațiile comerciale între comercianții cu amănuntul și comercianții cu amănuntul (farmaciile) nu sunt reglementați, cu excepția faptului că garantează că marcajul vânzătorului cu ridicata nu depășește 9%. Din martie 2009, Zentiva este parte a grupului francez Sanofi, care deține direct și indirect peste 80% din acțiuni. În România, grupul francez Sanofi este prezent cu două entități juridice distincte – Sanofi-Aventis România și Zentiva.

Figura nr.11. Raport ANAF Zentiva

Sursa: ANAF

Antibiotice Iași este o societate pe acțiuni constituită în anul 1991.Datele ANAF sunt prezentate mai jos. Marja de profit este ușor ascendentă, la fel și cifra de afaceri este în creștere din anul 2008.

Figura 12. Date financiare ANTIBIOTICE IAȘI

Sursa: https://www.listafirme.ro/antibiotice-sa-1973096/

Figura 13 Datele financiar-contabile din perioada 2005-2016 ANTIBIOTICE IAȘI

Sursa: https://www.listafirme.ro/antibiotice-sa-1973096/

Cel mai vechi raport este din anul 2004 și este prezent pe site-ul firmei.

Figura 14. Contul de profit și pierdere 2004 ANTIBIOTICE IAȘI

Sursa: http://www.antibiotice.ro/wp-content/uploads/2015/07/44.pdf

Valoarea netă a cifrei de afaceri la 30.09.2006 a fost de 41.926.448 lei, înregistrând o creștere cu 17% față de aceeași perioadă a anului trecut. Conturile reprezentând servicii externe au înregistrat o creștere cu 40% față de perioada similară a anului trecut, ca urmare a creșterii cheltuielilor datorate acțiunilor promoționale pentru produse tradiționale și noi, precum și pentru lansarea de noi produse. În același timp s-au format noi echipe de marketing și vânzări, ceea ce a dus la cheltuieli suplimentare în 2006: salarii, călătorii oficiale, consumabile. În timp ce cifra de afaceri a crescut cu 17%, am înregistrat o creștere a cheltuielilor de exploatare de numai 9%, iar venitul din exploatare a fost de 11.434.581 Ron. În primele 9 luni ale anului 2005, SC Biofarm SA a înregistrat venituri din rezultatul financiar (ca urmare a diferențelor de curs valutar) de 1.008.015 RON, față de 261.604 RON în septembrie 2006. Astfel, chiar dacă veniturile din exploatare au înregistrat creștere cu 11%, profitul brut a înregistrat o creștere de doar 4%. În 2005, SC Biofarm SA a profitat de anumite subvenții financiare, iar în septembrie 2005 a înregistrat un impozit pe profit (curent și întârziat) de 792.599 Ron, față de impozitul pe profit curent plătit de 1.775.244 Ron pentru primele 9 luni ale anului 2006. Astfel, profitul net la 30.09.2006, în valoare de 9.920.941 Ron, înregistrează o scădere cu 6% față de luna septembrie 2005. Din 2005, cifra de afaceri este în continuă creștere, ajungând la 150.000.000 lei. Profitul însă nu semnalează creșteri, menținut fiind la valoarea minimă, fapt care a elimiant compania de la cotarea la bursa de valori în ultimii ani.

Compania Ropharma este actionar unic al S.C. Aesculap Prod S.R.L si actionar principal al Eurofarmaco S.A.Portofoliul de productie Printre produsele consacrate pe piata din Romania, prezente in portofoliul Ropharma S.A., se numara: produse cu traditie – Activit Calciu, Activit B, Activit Mg, Activit Polivit, Antigast Forte, Activit Junior, Activit Luteina, Vitamina C, Extrasedyl, Silimarina Forte, produse inovatoare – gama de produse cu lactoferina (Activit Imuno Forte, Vitalact Immunity Junior, Lipoartrin Forte, Septogal Lactoferina) gama de produse cu resveratrol (Resveravit, Vitagrapes sirop si capsule), Cholest Bio, Septusin, Spirofit, Glykofit, Prostafit, LadyHealth, Pagosten, Bioven, Bioflexin, Biocicatrin, Activit Probiotic, Activit Calciu Forte, Activit Colostru Premium, Lactaza, Vitalact, Basic Immunity, Magnozen, Hepazen, Nutradose, Helmiplant si Estrofit;Ropharma cuprinde peste 79 produse sub forma de comprimate, pulberi, capsule si siropuri ce acopera 27 arii terapeutice. Utilizarea in terapie a acestor produse are la baza o temeinica fundamentare stiintifica, fiind rodul colaborarii specialistilor din companie cu cercetatorii Facultatii de Farmacie a UMF Tg. Mures si UMF “Iuliu Hatieganu“ Cluj Napoca.

Conform datelor oficiale înregistrate în declarațiile financiare(a se vedea anexă), cota cifrei de afaceri a scăzut din 2015 până în prezent, de la un maxim de 420.000.000, profitul fiind minim, fapt ce a determinat eliminarea companiei de la cotare la bursa de valori.Interesant este faptul că, deși de-a lungul perioadei 2005-2015, capitalul a crescut, profitul a rămas în datele oficiale extrem de scăzut.

În 2006, Farmaceutica REMEDIA S.A. fuzionează cu V.TARUS RoAgencies S.R.L. prin absorbția acționarului principal. Inaugurarea unui nou centru logistic în București, conform standardelor internaționale PIB. În 2008, Farmaceutica Remedia S.A. este promovat si listat pe 2 categorii Bursa de Valori București și dl Lutz STACHE, reprezentant al AHG VERMÖGENSVERWALTUNGS, dobândește 16,5% din acțiunile societății. În 2012, rețeaua REMEDIA Pharmacies se extinde în toată țara la 63 de unități. Compania își consolidează structura prin intermediul a 3 divizii specializate: Farmacii REMEDIA, Divizia DISTRIBUȚIE și Divizia HOSPITAL; Servicii logistice naționale; Servicii integrate de marketing și promovare; Afacerile de reglementare și monitorizarea studiilor clinice pentru piața farmaceutică.REMEDIA Lanțul de farmacii se extinde în toată țara la 70 de unități și o cifră de afaceri planificată a companiei depășește 53 mil. euro, EBITDA de peste 1,8 milioane de euro. REMEDIA Farmacii și-a diversificat serviciile, inclusiv asistența la domiciliu prin intermediul companiilor specializate. În 2014 Adaptarea constantă la cererile consumatorilor au dus la crearea unui culoar special REMEDIA naturale în fiecare pharmacy.Committed pentru a crește accesibilitatea și gama de produse și servicii oferite, Farmaceutica Remedia a continuat expansiunea, numărând 90 de unități până la sfârșitul anului , inclusiv REMEDIA Baby – magazin exclusiv dedicat copiilor. Ca urmare a reglementărilor legale recente privind separarea activităților de gros vs cele de vânzare cu amănuntul, Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor Farmaceutica Remedia SA a decis, la 9.12.2014 pentru a menține activitățile de vânzare cu amănuntul prin operarea lanțului propriu de peste 100 de farmacii și transferul activității logistice și a altor servicii auxiliare către Farmaceutica REMEDIA Distribution & Logistics SRL, societatea deținută în proporție de 100% din aceasta. Drepturile acționarilor nu sunt afectate de această separare.Remedia are 6 Administratori, 2 Asociați, 6 sedii secundare.În 2015, a suferit o scădere drastică a cifrei de afaceri, de la 240.000.000 lei la doar 80.000.000 lei în 2016, profitul este minim, fapt ce a determinat să nu mai fie cotată la bursă.

Studiul dorește să determine performanța financiară a companiilor din industria farmaceutică între anii 2005 și 2017 prin intermediul indicatorului de rentabilitate, folosind ca metodă de cercetare multiple regresii liniare. Analizând evoluția din ponderea companiilor din industria farmaceutică pe baza tendinței financiare rata de rentabilitate, putem estima că numărul entităților care recurg la susținerea activitățile financiare din credite și datorii sunt în creștere în perioada analizată. Aceasta este în principal datorită crizei de lichiditate cu care se confruntă entitățile, ca urmare a duratei mari de recuperare a datoriilor. De asemenea, folosind regresia liniară multiplă putem sublinia faptul că, financiar întoarcerea companiilor farmaceutice este influențată pozitiv de rentabilitatea lor economică, de către multiplicatorul capitalului propriu și de inflație și, negativ, de marja de profit netă.

Industria farmaceutică este una dintre industriile clasate de Eurostat în "High

Tehnologie ", care stabilește un adevărat exemplu antreprenorial pentru toate celelalte sectoare .Acest lucru se datorează faptului că medicamentele industria alocă resurse financiare considerabile pentru cercetare. In conformitate cu comunicatul Comisiei Europene, în 2014, industria farmaceutică pe primul loc în UE, SUA și Japonia, în ceea ce privește investițiile în cercetare și dezvoltare (14,4%), precum industria automobilelor (4,3%) și industria IT (10,4%), industria farmaceutică a devenit global, și-a consolidat poziția printre cele mai puternice sectoare ale lumii. Chiar dacă, potrivit lui Philip Kotler și a lui John Caslione în Chaotics. The Business de management și marketing în era turbulenței, a globalizării și tehnologia sunt principalii factori care au condus la fragilitatea izbitoare a economiei mondiale, la valuri de șoc și turbulențe, atât din punct de vedere microeconomic, cât și din punct de vedere macroeconomic, pentru această industrie, turbulența a fost o oportunitate mai degrabă decât o slăbiciune. globalizarea economiei a condus treptat nu numai la creșterea concurenței dar și dezvoltării de noi tehnologii. În industria farmaceutică,
noile tehnologii în cercetare și dezvoltare au dus în cele din urmă la spectaculoase
descoperiri.

Sursa:

http://www.firme.info/fabricarea-produselor-farmaceutice-baza-preparatelor-farmaceutice-

COD-CAEN-21/p14.html

Graficul indică faptul că cele cinci companii majore de droguri au o cotă de piață de peste 50%, ceea ce arată un grad ridicat de concentrare. Companiile listate și tranzacționate pe Bursa de Valori București, adică Zentiva, Biofarm și Antibiotice, cota de piață de peste 20%. Valoarea adăugată a sectorului farmaceutic românesc a crescut semnificativ în ultimii ani. Conform datelor publicate de Institutul de Prognoză Economică, sectorul contribuie cu peste 1% la PIB, guvernul încasează din impozitele și taxele plătite de companiile de medicamente mai mult decât 20% din valoarea de piață a medicamentelor existente.

2. Studiul literaturiiÎn literatura de specialitate, dar și în practică, poziția financiară a societății și a întreprinderiiperformanța acesteia, sunt tratate din mai multe perspective. Acest subiect este adesea discutat și dezvoltate la nivel național, dar și la nivel mondial. Într-un sens general, poziția financiară ilustrează situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii și poate fi determinată pe baza bilanțului contabil. În schimb, performanța financiară este determinată pe baza profitului și a contului liber, subliniind nivelul excelența înregistrată în entitatea analizată, printr-o mare parte a muncii într-un grad ridicat mediu competitiv. De asemenea, demonstrat empiric, rentabilitatea este un complex fenomen cu numeroși determinanți. Peste orar, conceptul de performanță a avut o evoluție incredibilă. Dacă la început a fost doar măsurată prin indicatori tradiționali, apoi a început să fie măsurată cu ajutorul lui indicatori moderni. După cum știm cu toții, punctul de plecare în orice analiză financiară, sau mai bine spus, sursa de informații pentru evaluarea sănătății companiilor este situația financiară anuală, aceasta fiind ilustrată de Higgins Robert în lucrarea :Analiza pentru managementul financiar (2012). Pentru a sublinia mai bine importanța poziția financiară și evoluția performanțelor în literatura internațională, noi au captat ideile principale menționate în materialele bibliografice utilizate de la sfârșitul anilor 90. Deci, Stanley Eakins subliniază importanța analizei financiare în întregul proces de determinare a poziției financiare și a performanței și în lucrare intitulată Finanțe: Investiții, instituții și management (1999). O altaabordarea acestui subiect se găsește în cartea intitulată Finanțe (2000), scrisă de Zvi Bodie și Merton Robert rate specifice de performanță și financiare, poziția care ilustrează sănătatea existentă în entitate și ilustrează, de asemenea, compania companiei poziție față de concurenții săi. Această idee este consolidată de-a lungul anilor de la Cotter Derryîn cartea Rapoarte financiare avansate – Ghid de complicare a IFRS (2012), afirmând că, deoarece controlul de sănătate este o parte a vieții fiecărei persoane, verificarea financiarăsănătatea entității face parte din ciclurile sale de viață. De asemenea, în această carte, analiza financiarăeste văzută ca un proces de utilizare a informațiilor financiare pentru a sprijini managementul decizii. Karen Berman și Joe Knight, subliniază în cartea The Financial Intelligence – Ghidul Managerului pentru înțelegerea adevăratului sens al cifrelor (2011), că arta performanței este un produs al entităților financiare determinate pe baza contului de profit și pierdere. Petersen Christian și Plenborg Thomas abordează subiectul poziției și performanței financiare din carte Analiza situației financiare: evaluarea, analiza creditului, compensarea executivă (2012). De asemenea, Jacob Davis și Cohen susțin în lucrarea Corporate Raportarea financiară și analiza financiară (2013) că scopul principal al analizei poziția financiară și performanța este evaluarea calității situațiilor financiare și ajustați-le acolo unde este necesar. Literatura română oferă o teoretică abordarea poziției și performanței financiare, întărirea existentă idei și abordări internaționale în felul lor, principalele trăsături existente acest subiect. Autorul Petrescu Silvia, în cartea intitulată Analiză și Diagnostic Accounting (2010) dezvoltă prevederile IAS 1 – Prezentarea Declarațiile financiare, care ilustrează importanța poziției financiare a entităților
pe baza analizei resurselor economice controlate (active) și a structurii de finanțare (datorii și capitaluri proprii). O privire asupra poziției financiare și a performanței. Ansamblul se găsește în lucrarea scrisă de Nicolae Baltes – Analiza financiară și diagnostic (2010), care au tratat principalii indicatori de ordin economic și financiar analiză. Performanța financiară este tratată în detaliu în cartea: Economic și Analiza financiară a companiei (2014), scrisă de Robu Vasile, Anghel Ion și Serban Elena. Conform performanțelor autorilor înregistrate atunci când o entitate este eficientă și eficientă în același timp. Acestea sunt doar câteva dintre referințe care au fost sprijinul acestei lucrări. O imagine detaliată a sprijinului teoretic al această lucrare este evidențiată în secțiunea de bibliografie ilustrată la sfârșitul acestui document.

3. Metodologia cercetării:

Eșantionul ales pentru cercetare constă în cercetarea a 5 dintre companiile din topul celor 30 de companii farmaceutice care operează în România, care reprezintă peste 90% din piață. Performanța industria farmaceutică din România a crescut ca urmare a evoluției industriei farmaceutice indicatorul de rentabilitate financiară, fapt determinat prin utilizarea analizei Du Pont ca model pentru măsurarea performanței financiare a entităților comerciale, din 2009 până în 2014. Una dintre cele mai utilizate și mai utile modele de defalcare a indicatorilor, analiza Du Pont măsoară performanța economică entități, subliniind relația dintre rata economică de rentabilitate și rata financiară de rentabilitate. Modelul oferă orientări viitoare către sectorul financiar, management în scopul de a elimina factorii care duc la performanța slabă a activitățile entităților economice. Defalcarea ratei financiare a rentabilității este subliniate din perspectiva modelului Du Pont de mai jos. Se poate observa că tendința rentabilității financiare este influențată de un număr de factori care, atunci când sunt abordați și interpretați într-o manieră holistică, pot duce la o mai bună gestionare a resurselor și o prezentare a strategiilor financiare adecvate.
Pentru a determina variabilele care influențează tendința rentabilității financiare, noi au utilizat regresii liniare multiple, un model care implică explicarea relației de dependență între variabile care sunt stabilite în cadrul funcției specificate mai jos. Modelul general al regresiei este următoarea:

Y = β’0 + β’X1 + β’X2 + …+ β’Xn + ε

Unde: Y – variabilă dependentă;

X1, X2….Xn – variabile independente;

ε – variabile reziduale.

Cercetări privind performanța industriei farmaceutice în România se relevă
în funcție de evoluția principală a ratei de rentabilitate financiară, cota de
care activează în industria farmaceutică din România în ansamblul său
industrie în perioada 2005-2017 este prezentată în graficul 2.

Creșterea ratei rentabilității financiare pentru companiile din industria farmaceutică implică o creștere a ponderii entităților care înregistrează o valoare a indicatorului sub par, de la 13,79% în 2009 la 20% în 2014, ceea ce indică o capacitate redusă a acestor entități de a face un profit prin intermediul capitalului propriu. Ponderea entităților care înregistrează o valoare a indicatorului între 10% și 20% a scăzut în perioada analizată cu peste 11%, în timp ce ponderea celor cu o valoare mai mare de 20% a scăzut din 2005 până în 2017 cu 4,26%. Analizând evoluția ponderii companiilor în industria farmaceutică pe baza tendinței ratei financiare a rentabilității, putem estima că numărul entităților care recurg la susținerea activităților financiare din credite și datorii este în creștere în perioada analizată . Acest lucru se datorează în principal crizei de lichiditate cu care se confruntă entitățile, ca urmare a duratei mari de recuperare a datoriilor (colectarea medie a datoriilor pentru perioada examinată depășește 200 de zile). Este mult mai favorabilă situația financiară a entităților care operează în industria farmaceutică, listate la Bursa de Valori București(a se vedea Anexa). Spre deosebire de companiile necotate, cele listate par să fi realizat un profit prin intermediul capitalului propriu în perioada anchetei (singura companie cotată la bursă care a înregistrat o valoare negativă a indicatorului și numai pentru un an este Zentiva). factorii care influențează rata financiară de rentabilitate din industria farmaceutică pentru perioada 2005-2017 s-au bazat pe modelul de regresie multiplă. Am calculat valorile medii ale variabilelor din întreaga industrie, datele fiind prelucrate apoi cu ajutorul software-ului de analiză matematică și statistică IBM SPSS Statistics V 20. Modelul a fost implementată prin introducerea treptată a variabilelor independente și rezultatele inițiale ale modelului de regresie sunt prezentate în Tabelul 1.

Tabel 1. Model regresie

Sursă: prelucrare prin program SPSS, în baza datelor din Anexă-Bursa de Valori București și date interne ale societăților

O analiză mai aprofundată a modelului de regresie prezentat mai sus se va baza pe modelul din tabelul de mai sus:

ROE = β’0 + β’MPN + β’ROA + β’MCP +β’INF + ε

Informații detaliate despre acest model de regresie sunt prezentate în Tabelul 2.

Astfel, prima coloană R conține coeficienții de corelație multipli, arătând semnificația legăturii dintre valorile observate și valorile prezise. Valoarea 0.993 arată partea pozitivă a relației dintre valorile observate și cele prognozate ale rentabilității financiare, oferind o primă indicare a coerenței modelului de regresie. Valoarea de 0,986 a coeficientului de determinare multiplă măsoară intensitatea legăturii, exprimată prin ecuația de regresie. Astfel, 98,6% din variația rentabilității financiare este determinată de variația variabilelor implicate, adică marja de profit net, randamentul activelor, multiplicatorul de capitaluri proprii și inflația. Variația rămasă de 1,4% se datorează variației variabilei reziduale ε. Proiectarea pas cu pas a modelului de regresie mărește valoarea coeficientului determinărilor multiple cu fiecare variabilă independentă adăugată. Pot exista situații în care impactul anumitor variabile independente poate fi minim sau inexistent. Pentru a evita astfel de situații, am calculat coeficientul de determinare multiplu ajustat. Coeficientul ajustat de determinări multiple este aproape de R Square, confirmând efectul ultimei variabile introduse – inflația – asupra variației variabilei dependente. Eroarea standard a variabilei estimate se referă la deviația medie a variabilei reziduale de la valoarea sa medie, în acest caz abaterea fiind de 1.691. O modificare a indicatorului R Square exprimă măsura în care variația variabilei dependente determină variația ultimei variabile incluse în modelul de regresie. R Square crește cu 12,5% datorită includerii în modelul de regresie a ultimei variabile, adică inflația. Mai mult, semnificația statistică a modelului de regresie presupune testarea ipotezei nula că coeficientul de determinare multiplă este 0 (Tichindelean M., 2014 p. 130). Valoarea de 8.815 corespunzătoare coloanei F Schimbare indică modificarea valorii calculate a lui F prin variația adițională a lui R Square, ca rezultat al includerii ultimei variabile aflate în discuție. Valoarea indicată de 8.815 este semnificativă din punct de vedere statistic, cu o mică probabilitate ca aceasta să se datoreze întâmplării, în detrimentul unei relații autentice. Statisticile Durbin-Watson oferă indicii cu privire la ipoteza lipsei autocorelației variabilei reziduale. De asemenea, se recomandă efectuarea unei revizuiri a modelului de regresie dacă valoarea statisticilor Durbin-Watson este mai mică decât 1 sau dacă depășește 3 . În acest caz, valoarea indicatorului este de 2.790, modelul de regresie fiind valabil în ceea ce privește lipsa autocorelației variabilei reziduale. Valorile parametrilor estimați ai ecuației sunt prezentate în Tabelul 2. Parametrii modelului de regresie au fost estimate folosind metoda celor mai mici pătrate pe baza valorilor β ". A fost obținută următoarea formă a ecuației de regresie:

ROE’ = -22.593 – 4.122MPN + 7.402ROA+7.603MCP+1.503INF

Tabel 2. Tabel care arată date specifice parametrilor prezenți în modelul de regresie și coeficienți

Rentabilitatea activelor este una dintre cele mai populare și utile din rapoartele financiare. Rentabilitatea activelor a fost utilizată în industrie de cel puțin 1919, când compania DuPont a folosit-o drept topul sistemului triunghi al raportului. Raportul a fost numit rentabilitatea investiției și a fost calculat ca Profit / Total active. De asemenea, aceste rate sunt frecvent utilizate în multe modele econometrice .- Analiștii folosesc adesea rentabilitatea activelor în investigarea situației financiare, performanței și perspectivelor unei firme. Gibson (1987) a chestionat Analiștii Financiari Chartered (CFA) despre importanța multor rapoarte financiare. Studiul a inclus patru versiuni diferite ale rentabilității activelor și fiecare versiune a fost selectată de cel puțin 90% dintre respondenții CFA ca o măsură primară a rentabilității. În literatura de specialitate, rentabilitatea a fost studiată în moduri diferite.

Astfel, unii autori analizează analiza productivității prin intermediul situațiilor financiare pentru a obține conducătorii de valoare pentru rentabilitatea activelor de exploatare din punctul de vedere al productivității. În societățile analizate nu s-au înregistrat valori ale randamentului activelor care depășesc 15% (a se vedea Anexa ). Din calcule vedem că în 2008, două companii (Biofarm și Remedia) au avut un rezultat negativ net, ceea ce arată că au încheiat activitatea cu pierderi. Ropharma este singura companie care a obținut profit pe parcursul perioadei, rentabilitatea capitalului înregistrată având valori fluctuante între 5,77% în 2008 și 13,31% în 2010. Remedia și Biofarm au înregistrat, de asemenea, valori fluctuante ale rentabilității capitalului propriu în perioada 2005-2017, variind de la 3,57 % în 2009 și 10,24% în 2011 și respectiv 9,24% în 2011 și 14,43% în 2009. Ceea ce este interesant de remarcat în 2008 este faptul că, deși Biofarm și Remedia au obținut profit operațional, rezultatul net a devenit negativ din cauza costurilor financiare mai mari; în timp ce Ropharma, care a pierdut din activitățile de exploatare, a reușit să acopere profitul din activități financiare, generând profit net pentru întreaga companie.

Observăm totuși că în general nu există nicio regulă privind influența activității financiare asupra rezultatului final. Cele mai mari valori au fost înregistrate de Biofarm. Rentabilitatea activelor a avut o tendință de fluctuație și tendință descendentă spre sfârșitul intervalului și cu valori cuprinse între 8,27% în 2012 și 10,07% în 2010. Rata independenței financiare a societății, complementară raportului datoriilor financiare, măsoară cota echitate în toate resursele permanente. În general, rata trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu 0,5 pentru aceleași motive impuse de bancă, în relațiile de credit cu companii. Referitor la raportul de independență financiară, valorile înregistrate sunt mai mari decât 0,5 pentru toate companiile care arată un nivel ridicat de independență financiară, în special pentru compania Biofarm. Costul datoriilor sau rata medie de rentabilitate poate fi exprimat prin raportul: Total împrumuturi Cheltuieli Financiare RDOB =. În ceea ce privește rata medie a dobânzii sub rata rentabilității activelor societății analizate, îndatorarea favorizează finanțarea prin împrumuturi. În această situație apare efectul de pârghie cu impact pozitiv asupra rentabilității capitalului propriu. La polul opus se află Remedia Company care a înregistrat valori fluctuante ale rentabilității activelor, variind între 1,61% în 2008 și 4,76% în 2009. În schimb, deși compania Ropharma obținerea unei pierderi din activitățile de exploatare în 2008, sa restabilit în viitor, obținând o rentabilitate relativ constantă a activelor în perioada 2005-2017, variind de la 3,32% în 2011 și 4,44% în 2010. Rentabilitatea capitalului propriu arată performanța fondurilor proprii adus de investitori sau generate de profitul net curent sau de rezervele și câștigurile încasate. Funcția sa principală este de a acoperi rata dobânzii curente.

Valoarea ridicată a acestuia poate indica un capital redus comparativ cu venitul net generat de activitate și se recomandă adecvarea capitalului. Este cel mai simplu mod de a investi, pentru că ne putem referi la interesul actual de investiție. Importanța pe care academicii și practicienii o au asupra rentabilității activelor poate fi văzută în mai multe moduri: – cel puțin o formulă de rentabilitate a activelor este prezentată în majoritatea manualelor de afaceri. A fost al treilea raport cel mai frecvent prezentat într-un studiu al manualelor de afaceri, care apare în 70 din cele 77 de manuale – cel puțin o versiune a rentabilității activelor este utilizată frecvent în studiile de predicție a eșecului. Unii autori au clasat popularitatea tuturor rapoartelor financiare utilizate în studiile care prevăd eșecuri în afaceri. Studiul lor a inclus 53 de studii anterioare din 1966 până în 2002 și a clasat 48 de rapoarte separate. Randamentul venitului / totalul activelor a fost raportul cel mai comun în toate studiile de predicție a eșecului. Ele arată că există o relație funcțională între rentabilitatea activelor de exploatare și productivitatea principală indicatori la nivel de companie: productivitatea totală a factorilor și productivitatea muncii. Ei au constatat că atât indicatorii de productivitate, cât și variația prețurilor rezultatelor și a intrărilor sunt factorii care determină valoarea rentabilității activelor de exploatare, ca relație funcțională .

Biofarm are valoarea inferioară a gradului de îndatorare, variind între 8,5% în 2009 și 16,3% în 2012. La polul opus se află Remedia care a înregistrat valori fluctuante ale nivelului de îndatorare, valorile variind între 74,4% în 2011 și 79,9% La Ropharm s-a înregistrat aceeași tendință fluctuantă, însă tendința descendentă spre sfârșitul intervalului a fost înregistrată, unde nivelul de îndatorare fluctuează între 68,5% în 2008 și 76,5% în 2011. Coeficientul total de îndatorare sau "coeficientul de îndatorare" (L) reflectă măsura în care capitalul propriu asigură finanțarea activităților companiei, calculat ca: Datorii totale (pe termen scurt și lung). Acest indicator poate fi interpretat ca o rată a autonomiei financiare a societății, indicând măsura în care angajamentele pe termen scurt și lung termenul este asigurat de capitalul societății. Rata de îndatorare este mai mare decât 1, compania va depinde mai mult de creditorii săi. Dacă efectul de levier este mai mic de 1, banca va continua să ofere împrumuturi în condiții de garantare sigură .Pe lângă gradul de îndatorare, rata efectului de îndatorare are aceeași evoluție în companiile analizate (tabelul 3): Biofarm a avut cel mai mic raport de levier cu valori cuprinse între 0,097 în 2005 și 0,917 în 2017, tendința de creștere a finalei analizate perioadă; Remedia avea cel mai mare raport de îndatorare, cu valori fluctuante între 3.041 în 2011 și 3.965 în 2010; iar Ropharma a înregistrat un nivel ridicat al ratei de îndatorare cu valori cuprinse între 2 182 în 2008 și 3 257 în 2011. Rata datoriilor financiare caracterizează gradul de îndatorare pe termen lung al societății; în mod normal, acest indicator ar trebui să fie mai mic de 0,5 și este determinat de formula : Capital permanent Datorii financiare (pe termen mediu și lung). În ceea ce privește companiile farmaceutice analizate, constatăm că toate companiile au înregistrat valori reduse, incluse în intervalul normal mai mic de 0,5 (tabelul 4). Astfel, cea mai scăzută rată a datoriilor financiare este înregistrată de compania Biofarm, cu o tendință descrescătoare de la 0.027 în 2008 la 0.004 în 2012. Deși Remedia avea gradul mai înalt de îndatorare, rata datoriilor financiare are o valoare redusă, cu o tendință fluctuantă, între 0,016 în 2008 și 0,350 în 2009. Ideea centrală a relației de îndatorare financiară este aceea că societatea care reușește să atragă resurse de la creditorii săi cu o rată a dobânzii mai mică decât rentabilitatea activității de exploatare (rentabilitatea activelor) va obține câștiguri prin intermediul acestei politica de finanțare, creșterea randamentului capitalurilor proprii. Efectul de pârghie poate crește ca urmare a: – creșterii rentabilității activelor, ceea ce este posibil prin selectarea celor mai eficiente investiții; – reducerea ratei reale a dobânzii, adică prin contractarea celor mai ieftine împrumuturi pe piața financiară și cu mult mai mică decât rentabilitatea investiției în active; – creșterea, pe cât posibil, a capitalului împrumutat (evident cel mai ieftin). Prin acest fapt crește riscul financiar. Fără îndoială, este necesar un echilibru între dorința de a spori efectul de pârghie prin creșterea capitalului împrumutat, pe de o parte și implicarea societății în acțiuni riscante. Evaluarea continuă a dimensiunii riscului financiar poate fi obținută prin compararea profitului anticipat cu dobânzile acumulate la credite. Dacă există o marjă semnificativă între cei doi indicatori, ceea ce înseamnă că profitul obținut este mult mai mare decât dobânda plătită, atunci putem considera că societatea este protejată împotriva riscului financiar .Ropharma înregistrează valori între 0,226 în 2012 și 0,329 în 2008. În studiul nostru, rentabilitatea activelor arată performanța profitului operațional. Formula folosită este Totalul activelor Profitul operațional Revenire pe active =. Rentabilitatea activelor trebuie să crească în mod constant pentru a acoperi rezultatul financiar sau chiar rezultatul extraordinar. În ceea ce privește valoarea, un rezultat bun este unul care depășește 15%, valoare care arată o rentabilitate reală, care este mai mare decât rata inflației și mai mare decât rata medie a dobânzii. Un grad ridicat de îndatorare mărește expunerea la risc pentru creditori, dar și cea a îndatorării proprietarilor. Din punctul de vedere al creditorilor, există o varietate de indicatori referitori la datoriile totale sau numai datoriile pe termen lung, în conformitate cu diferitele componente ale bilanțului, care oferă o măsură mult mai cuprinzătoare decât riscul de levier financiar. Aceste rate măsoară expunerea la risc a creditorilor în ceea ce privește activele disponibile, pe care ar reflecta creanțele creditorilor. Primul și cel mai general indicator al proporției dintre datoriile totale și totalul activelor este nivelul de îndatorare care se calculează după cum urmează: Active totale Total datorii Nivelul îndatorării : Raportul dintre datoriile totale și activele totale este utilizat pentru a descrie ponderea "banilor altor persoane" în toate creanțele legate de activele societății. Cu cât este mai mare acest raport, cu atât riscul este mai mare pentru creditori. Cu toate acestea, acest indicator reprezintă o măsură a capacității efective a companiei de a-și acoperi datoriile. Analizând costul datoriilor către societățile analizate (Anexa ) am constatat că costul mai ridicat al datoriilor este pentru compania Biofarm, tendința de scădere la sfârșitul intervalului, între 8,80% în 2012 și 6,40% în 2010. Valorile fluctuante a fost înregistrată pentru companiile Remedia și Ropharma, între 1,31% în 2010 și 7,74% în 2008, respectiv 2,04% în 2010 și 7,05% în anul 2012. Pârghia financiară vizează creșterea rentabilității capitalurilor proprii prin modificarea structurii financiare. Ca urmare a efectului de levier financiar, se estimează că va crește eficiența utilizării capitalului propriu (randamentul capitalului propriu) prin majorarea valorii capitalului împrumutat. Acest lucru este posibil dacă există o marjă între rentabilitatea așteptată a capitalului investit (propriu și împrumutat), pe de o parte, care ar trebui să fie cât mai mare, iar costul capitalului împrumutat, pe de altă parte, care ar trebui să fie la fel de mic . Efectul de pârghie asupra companiilor analizate are valori fluctuante, pozitive sau negative, generând efecte pozitive sau negative asupra rentabilității capitalurilor proprii. Randamentul capitalului propriu (Rf) este egal cu randamentul activelor post-taxa plus efectul de pârghie.

Dacă, , ceea ce înseamnă că efectul de pârghie este pozitiv, iar randamentul capitalului propriu poate crește în funcție de CPD și / sau de impozitare. Dacă R iep apoi Re – ip 0 înseamnă că efectul de pârghie este negativ, rentabilitatea capitalurilor proprii tinde să scadă în funcție de CPD și / sau de impozitare. În concluzie, prin efectul de pârghie financiar se definește îmbunătățirea sau degradarea ratei de retur a capitalului propriu, ca urmare a apelării la un credit. Efectul efectului de levier financiar măsoară influența pozitivă sau negativă a efectului de pârghie asupra randamentului capitalului propriu. În Anexaeste prezentată o revenire asupra capitalurilor proprii, influențată doar de efectul de pârghie. Analizând datele concomitente din tabelele 1, 6 și 7, putem concluziona că: – pentru Biofarm, deși efectul de levier a avut un rol pozitiv, rentabilitatea capitalului propriu a fost redusă din cauza impozitării în 2008 și 2010; în restul intervalului, rentabilitatea capitalului propriu sa redus datorită atât impozitării, cât și efectului negativ de îndatorare; – pentru Remedia, în anii 2009, 2010 și 2012, efectul de pârghie a avut un efect pozitiv și a determinat creșterea rentabilității capitalurilor proprii; în 2008 și 2011, efectul negativ de pârghie a avut un impact important asupra rentabilității capitalului propriu, devenind astfel negativ; – în cazul Ropharma, în perioada 2009-2011, efectul de pârghie a avut un efect pozitiv și a determinat creșterea rentabilității capitalurilor proprii; în 2008 și 2012, efectul de pârghie a avut un impact negativ important asupra rentabilității capitalului propriu, devenind astfel negativ. În concluzie, atunci când intenționăm să studiem rentabilitatea companiilor, ar trebui să ținem cont de mulți alți factori legați de activitatea financiară, cum ar fi: rezultatele investițiilor financiare în acțiuni și obligațiuni, veniturile generate de investițiile în depozite bancare sau alte cheltuieli financiare care pot apărea la un anumit moment. Nu trebuie să pierdem din vedere experiența și abilitățile de capital uman , mărimea firmei, oportunitățile de creștere, numărul de filiale, relațiile de import și export, climatul investițional general și altele care pot contribui cu succes la creșterea performanței companiilor. Comparând datele din anii 2005-2017, putem constata că există diferențe semnificative între randamentul real al capitalurilor proprii determinat ținând cont de data financiară și randamentul capitalurilor proprii determinat de efectul de pârghie. Astfel, deși efectul de levier generează o rentabilitate a capitalului propriu pozitiv în 2008 la Biofarm, datele contabile au o valoare negativă. Această situație arată că, în practică, există alți factori financiari sau nefinanciari care influențează rentabilitatea capitalului propriu, cu un impact important, uneori pozitiv și uneori negativ. Pentru Biofarm, impactul acestor factori a fost negativ în 2008, însă pentru Ropharma, în 2005 și 2017, impactul a fost pozitiv: efectul de levier arată o rentabilitate negativă a capitalurilor proprii, în timp ce datele contabile indică o rentabilitate pozitivă a capitalurilor proprii.

CONCLUZII

Prin utilizarea mai multor modele de regresie liniară, observăm factorii care au o influență asupra modificării ratei randamentului financiar. Am constatat că o creștere a variabilelor de rentabilitate economică, multiplicare a capitalului propriu și inflație are o influență pozitivă asupra ratei rentabilității financiare. Variabila cu influență negativă asupra randamentului financiar este marja de profit netă. Când această variabilă independentă va scădea, va avea un impact negativ asupra randamentului financiar, ceea ce va conduce la scăderea acesteia.Semnul parametrilor estimați indică modul în care variabilele în cauză influențează variabila efect. Astfel, rentabilitatea financiară a companiilor farmaceutice este influențată pozitiv de rentabilitatea lor economică, de multiplicatorul capitalului propriu și de inflație și, negativ, de marja de profit netă. După cum știm, inflația este un fenomen care are un impact negativ asupra economiei pe termen mediu și lung. În studiul nostru de caz, inflația a avut un impact pozitiv asupra randamentului financiar al companiilor farmaceutice, deoarece, chiar dacă prețurile drogurilor vor crește, cererea va fi aceeași. Rezultă că, cu cât este mai mare rentabilitatea economică și multiplicatorul de capital, cu atât este mai mare rentabilitatea financiară în industria farmaceutică și cu cât este mai mică valoarea marjei de profit net, cu atât profitul financiar este mai mic.

BIBLIOGRAFIE

Ilie Vasile, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Meteor Press, București, 2010, p.22-35, p.58-110.

Dumitru, I. (martie, 2011). Evoluții și perspective macroeconomice și fiscal bugetare. http://consiliulfiscal.ro.

Bătrâncea I., Analiză financiară. Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2000, p.91.

Bogdan I., Tratat de management financiar banacar, Editura Economică, București, 2002, p.105

Pantea I..M., Stark L..E. Analiza situației financiare. Studiu de caz. EdituraMarineasa,Timișoara, 1999, p.119.

Hodorogel, R. G. “The Global Economic Crisis Challanges for SMEs in Romania”, Theoretical and Applied Economics ,2011, 129-140.

Vintilă G. Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactica și Pedagogică. București

Robinson S., Management financiar. Editura Teora, București, 1998 Finanțele generale și finanțele firmei. Editura Sylvi, București, 2000, p.47.

Stancu. I. Finance, ed. a IV-a. parte a a IV-a. Ed. Economică, București. 2007.

Boss. S Wislerfeld K.Jafle. J. Corporate Finance. Irwin McGraw-Hill Co, fifth edition. 1999

Halpera. P. NNeston. E„ Brigham. Finanțe manageriale. Ed. Economica. București. 1998

Dragota. V, Ciobanu. A.. Obrrja, 1… Dragota, M.. Management financiar, Ed. Economica. București. 2003.

Brcaln K.A.. Myers S.C.. Allen, K. Principles of Corporate Finance, McGraw-Hill Irwin. Eighth Edition. 2006

Aidis, R., & Sauka, A. “Entrepreneurship in a Changing Environment. Analyzing the Impact of Transition Stages on SME Development. RENT 2005”. Welter edition, 2005.

http://www.strategvest.ro/media/dms/file/Ghiduri%20metodologice/Prezentare_analiza_SWOT.pdf

Chiriac, L., “Legal aspects of entrepreneurship”. In c. Vincent Soltes, Business Planning (pp. 11-48). Dortmund: BWV Dortmund Publishing House., 2009,

Nicolescu, O., & Nicolescu, C., “Coordinates of policy concerning SMEs development in Romania”. Review of International Comparative Management, 5-20, 2016.

http://www.businessmagazin.ro/cover-story/analiza-swot-a-romaniei-esti-de-acord-7440324

Ghidul Doing Business World Bank 2017pentru România și Ucraina.

Schwab, K. The Global Competitiveness Report 2010-2011, World Economic Forum. Geneva: SRO-Kunding, 2011.

Nicolescu, O., Haiduc, I. C., & Nancu, D. (2006,2007, 2008,2009,2010). Carta Albă a IMM-lor din România. CNIPMMR, București.

Raportul anual privind sectorul IMM din Romania, 2016. Fundația Post-privatizare.

Zaman, G., & Cristea, A. “EU structural funds absorbtion in Romania: Obstacles and issues”. Romanian Journal of Economics , 2013, 60-77.

Visinescu, S., & Micuda, D. (May, 2011). Romanian SME's sector trough crisis: The effectiveness of government policies and the present situation. Munich Personal Repec Archive, http://mpra.ub.uni_muenchen.de/30618/.

Site web listafirme.ro

Site oficial Zentiva, Aantibiotice Iași

Giurgiu, Adriana. "An Overview of the General Evolution of the Romanian Foreign Trade after 1989, while trying to join the EU (I, II)," University of Oradea – Annals of Faculty of Economics, vol. 1(1)/2010:53-58,. http://ideas.repec.org/a/ora/journl/v1y2010i1p53-58.html

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/economy-finance/ecfin_forecast_winter_0718_ro_en.pdf

Giurgiu, Adriana. „The leading economic sectors building comparative and competitive advantages in Romania's foreign trade”, Economie teoretică și aplicată/Theoretical and Applied Economics, 5(522)/2008:11-44

Ilie Vasile, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Meteor Press, București, 2010, p.58-110.

Giurgiu, Adriana. Comerțul intraeuropean. O nouă perspectivă asupra comerțului exterior al României (Intra-European Trade. A New Perspective onto the External Trade of Romania), București: Editura Economică, 2008.

Anghel, M.G., Analiză monetar-fi nanciară, Editura Economică, București,2015, p.63.

Boshnakov, G.N.,Iqelan, B.M. (2009). Generation of Time Series with Given Spectral Properties, Journal of Time Series Analysis, Vol. 30, Issue 3, pp. 349-368

Nabi, Pirouzi, Bjorn, H. (2007). First Moment Approximations for Order Statistics from the Extreme Value Distribution, Statistical Methodology, New Delhi, Volumul 4, aprilie 2007

Kini, O.; Mian, S.; Rebello, M.; Venkateswaran, A. (2009). On the Structure of Analyst

Research Portfolios and Forecast Accuracy, Journal of Accounting Research Vol. 47 No. 4, Printed in U.S.A., pp. 867-909

Dougherty, C. (2007). Introduction to Econometrics, Oxford University Press

Hamilton, J., Waggoner, D., Zha, T. (2007). Normalization in econometrics, Econometrics Reviews, nr. 26, pp. 221-252

http://adevarul.ro/economie/afaceri/anaf-solicitat-zentiva-achite-restante-18-milioane-lei-taxa-clawback-1_56a6361537115986c6e237e3/index.html

Minculete (Piko), Georgiana; Baltes, Nicolae, Economic and Financial Implications of the Pharmaceutical Industry in Romania, Revista Studia Universitatis “Vasile Goldis”, Numarul 1, Volumul 24, 2014;p.191-193.

Http://iri.jrc.ec.europa.eu/scoreboard14.html.).

Burghelea, Cristina; Gheorghiu, Anda; Tindechea, Cristina; Gheorghiu, Anca , Global European economic model, Theoretical and Applied Economics, Volume XXI (2014), No. 3(592):2014, p.104 la www.ectap.ro

Kotler, Philip; Caslione, John , Chaotics: management and marketing in the age of turbulence, Publica Publishing, Bucuresti, 2009, p.43.

http://www.lawg.ro/files/assets/userfiles/files/Industria%20Farmaceutica%20din%20Romania.pdf

Mocnik, Dijana; Sirec, Karin, Determinats of a Fast-Growing firm’s profits: Empirical evidence for Slovenia, Scientific Annals of the ‟Alexandru Ioan Cuza” University of Iasi Economic Sciences 62 (1), 2015, 37-54, DOI 10.1515/aicue-2015-0003;

Higgins, Robert Analysis for Financial Management, TenthEdition, United States;2012.

Berman, Karen; Knight, Joe, Inteligenta financiara: Ghidul managerului pentru intelegerea adevaratei semnificatii a cifrelor, Editura Curtea Veche, 2011, Bucuresti;

Petersen, Christian; Plenborg, Thomas, Financial StatementAnalysis: valuation, credit analysis, executive compensation, Prentice Hall Financial Times Edition, 2012, England, ISBN: 978-0-273-75235-6;

Young, David; Cohen, Jacob , Corporate Financial Reporting and Analysis – a Global Perspectiv, John Wiley & Sons Ltd, England, 2013.

Robu, Vasile; Anghel, Ion; Serban, Elena-Claudia, Analiza economicofinanciaraa firmei, Editura Economica, Bucuresti, 2014.

Baltes, Nicolae , Analiza si diagnostic financiar, Editura Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu;2010, p.43.

Soliman, Mark , The Use of DuPont Analysis by Market Participants, The Accounting Review, Vol. 83, No. 3: http://faculty.haas.berkeley.edu /kli/papers/Soliman-2008TAR.pdf., 2008.

Mukherjee, Chandan; White, Howard; Wuyts, Marc , Econometrics and data analysis for developing countries, Routledge, UK, 1998.

Hill, Carter; Griffiths, William; Lim, Guay , Principles of Econometricsm, Third Edition, John Wiley&Sons, Inc., USA, 2008, p.119.

Tichindelean, Mihai, Marketing relational – abordare teoreticasi instrumentala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2014, p.129-133.

Mera, Valentina; Silaghi-Pop, Monica, An Insight Regarding Economic Growth and Monetary Policy in Romania, Scientific Annals of the ‟Alexandru Ioan Cuza” University of Iasi Economic Sciences 62 (SI), 2015, 85-95, DOI 10.1515/aicue-2015-0039

https://www.listafirme.ro/biofarm-sa-341563/

http://ropharma-healthcare.ro/about.php

https://www.listafirme.ro/ropharma-sa-1962437/

http://www.remedia.ro/en/company/history/

https://www.listafirme.ro/farmaceutica-remedia-sa-2115198/

Jewell, J. J. and Mankin, J. A. , What is your ROA? An investigation of the many formulas for calculating return on assets, Academy of Educational Leadership Journal, Volume 15, Special Issue, 2011, p. 90.

Radu, R. I. , Econometric Model –A Tool in Financial Management, Annals of “Dunarea de Jos” University of Galati, Fascicle I. Economics and Applied Informatics, Years XVII, no. 2, 2011, p.50.

Gibson, C. . How Chartered Financial Analysts View Financial Ratios. Financial Analysts Journal. May-June, 1987.

Jewell, J. J. and Mankin, J. A. , What is your ROA? An investigation of the many formulas for calculating return on assets, Academy of Educational Leadership Journal, Volume 15, Special Issue, 2011, p.90.

Hossari, G., & Rahman, S. . A Comprehensive Formal Ranking of the Popularity of Financial Ratios in Multivariate Modeling of Corporate Collapse. Journal of American Academy of Business, Cambridge, Vol. 6, Issue 1, 2005, pp. 323.

Bosch-Badia, M.T., Connecting productivity to return on assets through financial statements. Extending the Dupont method, International Journal of Accounting and Information Management, Vol. 18 No. 2, 2010, pp. 98.

Vintila, G. , Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2000, 84-103.

Dragotă, V., Obreja, L., Ciobanu, A., Dragotă, M. Management financiar, Vol 1. – Analiză financiară și gestiune financiară operațională, Economică Publishing House, București, 61.

Bucătaru, D. , Finanțele întreprinderii, TipoMoldova Publishing House, 2010, Iași, p.99.

Bucătaru, op.cit., 73.

Ariton, D. , Finanțele întreprinderii, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați, 2006.

ANEXE: RAPOARTE FINANCIARE (TRIMESTRIALE) ALE SOCIETĂȚILOR ZENTIVA, ANTIBIOTICE IAȘI, BIOFARM, ROPHARMA, REMEDIA, PERIOADELE: 2005, 2012, 2017

Surse: http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=SCD

http://www.bvb.ro/RapoarteFinanciare/C_rf_fs.aspx?s=SCD&d=03/31/2005&lang=ro

ZENTIVA, DATE FINANCIARE 2005

ZENTIVA S.A. raportează pe primele luni ale anului 2017 o cifra da afacerii de 347.7ron în creștere cu 17 % față de aceeași perioada a anului precedent, și un profit operațional de 80, 8 MRON.

Profilul operațional este in creștere cu 25 % fata de aceeași perioadă a anului 2015, fiiind Influențat pozitiv de creșterea vanzerilor atât pe piața locală cât și la export,

2012, TRIMESTRUL 1

2012, TRIMESTRUL III

ANTIBIOTICE IAȘI RAPORT TRIMESTRIAL Sursa: http://www.bvb.ro/RapoarteFinanciare/C_rf_fs.aspx?s=ATB&d=03/31/2005&lang=ro

Trimestru 1

Trimestru 3

2012, trimestru 1

2012, trimestru 3

Surse:

http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=ATB

BIOFARM , TRIMESTRU 1 , 2005

Sursa: http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=ATB

TRIMESTRU 3, 2005 : SURSA: http://www.bvb.ro/RapoarteFinanciare/C_rf_fs.aspx?s=BIO&d=09/30/2005&lang=ro

TRIMESTRU 1 2012

TRIMESTRU 3 2012

ROMPHARMA BILANȚ 2005

ROPHARMA 2012

Sursa: http://www.ropharma.ro/Fisiere/RapoarteActionari/2012/Situatii_financiare_2012.pdf

RAPORT 2017, trimestrul 1

Sursa: http://www.ropharma.ro/Fisiere/RapoarteActionari/2017/Trimestriale/Situatii%20Financiare%20T1%202017_rom_15052017.pdf

RAPORT TRIMESTRUL III, 2017

Sursa: http://www.ropharma.ro/Fisiere/RapoarteActionari/2017/Trimestriale/Situatii%20Financiare%20T3%202017%20BVB_15112017.PDF

REMEDIA 2005

Sursa: http://www.bvb.ro/RapoarteFinanciare/C_rf_fs.aspx?s=RMAH&d=12/31/2005&lang=ro

REMEDIA 2015, TRIMESTRU 1

Sursa: http://www.bvb.ro/RapoarteFinanciare/C_rf_fs.aspx?s=RMAH&d=03/31/2012&lang=ro

REMEDIA 2015, TRIMESTRU 3

REMEDIA 2017, TRIMESTRU 1

Sursa: http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=RMAH

REMEDIA TRIMESTRUL 3 2017

Sursa : http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=RMAH