EVIDENȚIEREA GRADULUI DE PRETABILITATE AL TERITORIULUI LA AMENAJAREA ȘI DEZVOLTAREA TURISTICĂ STUDIU DE CAZ: MASIVUL CEAHLĂU Coordonator științific,… [304669]

[anonimizat], CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: CARTOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

EVIDENȚIEREA GRADULUI DE PRETABILITATE AL TERITORIULUI LA AMENAJAREA ȘI DEZVOLTAREA TURISTICĂ

STUDIU DE CAZ: [anonimizat]: [anonimizat], 2019

CUPRINS

LISTA FIGURILOR

Fig. 1. Harta poziționării geografice a Masivului Ceahlău. 7

Fig. 2. Harta geologică a Masivului Ceahlău. 9

Fig. 3. Harta hipsometrică a Masivului Ceahlău. 10

Fig. 4. Ponderea geodeclivității 11

Fig. 5. Harta geodeclivității Masivului Ceahlău. 11

Fig. 6. Ponderea orienării versanților 12

Fig. 7. Harta expoziției versanților a Masivului Ceahlău. 12

Fig. 8. Rețeaua hidrografică a Masivului Ceahlău. 13

Fig. 9. Harta texturii solurilor din Masivul Ceahlău. 15

Fig. 10. Harta ariilor naturale protejate din Masivul Ceahlău. 16

Fig. 11. Ponderea utilizării terenurilor. 17

Fig. 12. Harta modului de utilizare a terenurilor. 18

Fig. 13. Harta vulnerabilității teritoriului. 21

Fig. 14. Harta gradului de pretabilitate la amenajarea de construcții (dreapta) și domenii schiabile ( stânga ) în funcție de hipsometrie. 23

Fig. 15. Harta gradului de pretabilitate la amenajarea de construcții (dreapta) și domenii schiabile (stânga) în funcție de orientarea versanților. 24

Fig. 16. Harta gradului de pretabilitate la amenajarea de construcții (dreapta) și domenii schiabile (stânga) în funcție de geodeclivitatea reliefului. 25

Fig. 17. Harta gradului de pretabilitate al teritoriului în funcție de modul de utilizare al terenului. 26

Fig. 18. Harta gradului de pretabilitate al teritoriului în funcție de formațiunile petrografice. 27

Fig. 19. Harta gradului de pretabilitate al teritoriului în funcție de textura solurilor. 27

Fig. 20. Harta pretabilității teritoriului în funcție de distanța față de drumuri. 28

Fig. 21. Harta gradului de pretabilitate al teritoriului în funcție de distanța față de localități. 28

Fig. 22. Etapele analizei spațiale în vederea obținerii harta pretabilității teritoriului 29

Fig. 23. Zona de dezvoltare durabilă a Parcului Național Ceahlău. [anonimizat] 17, Zonarea internă. 30

Fig. 24. Harta pretabilității teritoriului la amenajarea și dezvoltarea turistică cu implicații în construcții 31

Fig. 25. Harta pretabilității teritoriului la amenajarea și dezvoltarea turistică cu implicații în domeniile schiabile 32

Fig. 26. Ponderea pretabilității la amenajarea construcțiilor 33

Fig. 27. Ponderea pretabilității la amenajarea domeniilor schiabile 33

Fig. 28. Validarea 1 (construcții) 34

Fig. 29. Validarea 2 (domenii schiabile) 34

Fig. 30. Foile de hartă 1:25000 aferente Masivului Ceahlău 37

Fig. 31. Harta turistică a Masivului Ceahlău și Împrejurimi 40

Fig. 32. Panoramă Masivul Ceahlău ( Sursa: http://alpinet.org) 44

[anonimizat]-a [anonimizat]; [anonimizat] ”Vara”, ca fiind “Un uriaș cu fruntea-n soare, / De paza țării noastre pus.“

[anonimizat]-o alcătuire geologică variată și prin diversitatea covorului vegetal. Caracteristicile sale fizico-geografice și individualitatea sa face ca acesta să fie unul dintre cei mai importanți și interesanți munți, din punct de vedere turistic, din partea centrală a Carpaților Orientali.

În lucrarea de față se propune evidențierea potențialului turistic din zona Masivului Ceahlău, în ceea ce privește amenajarea și dezvoltarea acestei ramure social-economice, turismul fiind o ramură economică puternică a oricărui stat. Acest potențial turistic al unei țari sau a unei zone este definit de către Organizația Mondială a Turismului ca fiind “ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care exprimă posibilități de valorificare în plan turistic și oferă o anumită funcționalitate teritoriului, constituind premise pentru dezvoltarea activităților de turism”. Astfel, spațiile geografice prezintă interes din punct de vedere turistic în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice, resurse ce în urma unor amenajări specific pot fi puse în valoare. Conceptul de amenajare turistică “asigură prin edificarea unei anumite părți a infrastructurii, formarea produsului turistic, respectiv conturarea integrală a ofertei turistice, adică a elementului-cheie în exploatarea resurselor atractive ale unui teritoriu.” ( Cocean P., Dezsi Șt. 2009).

Ținând cont de potențialul munților Carpați, respectiv a masivului Ceahlău este necesară o amenajare sustenabilă montană pentru o dezvoltare de ansamblu a turismului; arealul montan Ceahlău are un potențial turistic natural destul de bogat, fiind atractiv prin prisma elementelor precum: formațiuni geologice din flișul cretacic intern, dintre care se disting “Conglomeratele de Ceahlău” ce formează un uriaș sinclinal suspendat și mărginit de abrupturi impresionante, platouri, unul cu o lungime de aproximativ 5 kilometri și situat între vârful Ocolașul Mare (1907 m) și vârful Toaca (1904 m), pereți fragmentați în trepte care, aici, poartă numele de “polițe” ( Polițele cu Crini), dar și microrelief format din stânci și formațiuni stâncoase cu forme bizarre (turnuri, coloane, clăi, piramide) și multe alte arii naturale protejate.

Astfel, punerea în valoare, amenajarea și dezvoltarea potențialului turistic montan al zonei în cauză, respectiv a Masivului Ceahlău, înțelegerea importanței unei adecvate utilizări, gestionări și organizări a spațiului geografic ce deține un potențial turistic, cât și atracția personală pentru peisajele pitorești, au reprezentat motivația alegerii acestei teme, temă prin care, cu ajutorul cunoștințelor, informațiilor și materialelor cartografice, propune a întocmi un model de analiză spațială a pretabilității terenului la amenajarea turistică, ce are posibilitatea de a reliefa areale pretabile sau mai puțin pretabile specifice extinderii spațiului funcțional cu specific turistic, fie acesta în domeniul construcțiilor sau a domeniului schiabil. Totodată, deoarece abordarea lucrării de față este privită din punct de vedere cartografic, suplimentar modelului de analiză spațială, a fost realizată și reactualizată harta turistică a Masivului Ceahlău folosind produse cartografice cât mai actuale și precise, proprii sau preluate și prelucrate.

Luând în considerare toate cele de mai sus, se poate spune că, scopul acestei lucrări este acela de a utiliza cunoștințele cartografice, respectiv utilizarea Sistemelor Informaționale Geografice în vederea creării de materiale cartografice relevante temei propuse, precum hărțile tematice cu specific turistic, ce ajută la informarea cititorului, promovarea zonei, cât și la dezvoltarea durabilă a arealului turistic.

În vederea atingerii scopului stabilit se pot evidenția câteva obiective, după cum urmează:

Analiza formelor geografice, ca fond aplicativ al documentațiilor de amenajare a teritoriului;

Evidențierea potențialului natural și turistic al arealului studiat;

Aplicarea tehnicilor moderne de investigare a sistemelor geografice în vederea evidențierii și gestionării optime a situațiilor de risc;

Utilizarea adecvată a bazelor de date și a programelor de cartografiere digitală în vederea efectuării analizelor spațiale ale teritoriului și crearea de noi materiale cartografice;

Evidențierea gradului de pretabilitate a teritoriului la extinderea spațiului funcțional turistic.

Întreaga lucrare a fost realizată utilizând programele ArcGIS 10.6 și Google Earth Pro.

DESCRIEREA GENERALĂ A MASIVULUI CEAHLĂU

Față de unitățile de relief din jur, Ceahlăul prezintă un aspect morfologic individual, bine conturat și clar delimitat, iar văile adînci și evoluate care îl înconjură aproape pe toate laturile contribuie la evidențierea ca masiv izolat. Albiile văilor ce mărginesc această unitate montană reprezintă cea mai joasă treaptă de relief, așa încât limitele sale geografice pot fi ușor de indicat.

1.1. Poziția geografică

Masivul Ceahlău este situat în întregime pe teritoriul administrativ al județului Neamț și se încadrează în grupa centrală a Carpaților Orientali în partea de sud est a Munților Bistriței la întretăierea paralelei de 47 grade latitudine nordica cu meridianul de 26 grade longitudine estica; centrul masivului se află în apropiere de cabana Dochia și are următoarele coordonate geografice: 46°58’ latitudine nordică și 25°57’ longitudine estică.

Râurile Bistricioara, Bistrița și Bicaz, prin văile lor adânci, creează pe trei laturi adevărate culoare depresionare de altitudine, care separă Ceahlăul de unitățile montane vecine. Munții Ceahlău sunt înconjurați pe toate laturile de alte unități montane. Spre nord-vest Muntii Bistriței, la nord, nord-est și est se întind Munții Stînișoarei, la sud și sud-est se găsesc Munții Tarcău, spre sud-vest și vest se ridică Munții Hășmaș. Prin cele două vârfuri ale Munților Ceahlău, Ocolașul Mare (1907 m) și Toaca (1900 m), masivul se impune cu dominanță asupra zonelor învecinate.

Suprafața Masivului Ceahlău este de 290 km2.

1.2. Limite geografice

Masivul Ceahlău este clar delimitat de văi adânci, evoluate:

La nord, valea Bistricioarei îl desparte de munții cristalini ai Bistriței;

La est, lacul de acumulare Izvorul Muntelui, amenajat pe valea Bistriței, îl desparte pe o lungime de 35 km de Munții Stânișoarei;

la sud, valea Bicazului separă Masivul Ceahlău de Munții Tarcăului

la vest, limita urmărește valea Pinticului, trece prin Curmătura Pinticului și se îndreaptă spre sud, pe valea Bistrei și valea pârâului Capra, până în dreptul localității Bicazul Ardelean. Limita corespunde cu un culoar larg, Pintic – Bistra, dezvoltat la contactul flișului cu cristalinul din culmile joase Hăghieș, Chicera, Comarnic aparținând de Munții Hășmașului.

1.3. Căi de acces în Masivul Ceahlău

Din direcția Piatra Neamț și Bacău prin Bicaz pe DN 15, cu variantă din Bicaz pe DJ 155 F prin Izvorul Muntelui spre Durău

Tot de la Bicaz pe DN 15 pe malul stâng al lacului Izvorul Muntelui prin Hangu – Poiana Largului la Grințieș; în continuare pe DJ 155F, prin Bistricioara și Ceahlău, se ajunge la Durău.

Feroviar, se poate accesa zona prin Gara Bicaz, care este și punctul terminus al căii ferate Bacău – Bicaz.

Din direcția Vatra Dornei, pe DN 17B, până la Poiana Largului; de aici conexiune la DN 15 și din Grințies pe DJ 155F până la Durău.

Din direcția Târgu Neamț pe DN 15B prin pasul Petru Vodă până la Poiana Largului; de acolo pe DJ 15 la Grințieș și în continuare, pe DJ 155 F, prin Bistricioara și Ceahlău până la Durău.

Dinspre Transilvania, pe DN 15C, de la Gheorgheni prin Lacul Roșu și Cheile Bicazului până în orașul Bicaz cu legătură la DN15 si DJ 155 F.

POTENȚIALUL NATURAL AL MASIVULUI CEAHLĂU

2.1. Potențialul morfologic și substratul geologic

Masivul Ceahlău reprezintă opera unei complexe și îndelungate evoluții geologice; acesta se încadrează, sub aspect structural, în aria flișului intern, cu excepția sectorului sud-estic care face parte din flișul extern. În cadrul acestui teritoriu, formațiunile aparțin de pânza de Ceahlău (în partea vestică și centrală) și de pânza de Teleajen (în est).

Pânza de Ceahlău se caracterizează din punct de vedere litologic prin prezența pachetelor groase de gresii, marne, argile, conglomerate, etc. dispuse în benzi cutate și faliate, orientate pe direcția nord-sud. Conglomeratele ce poartă numele de “Conglomerate de Ceahlău”, sunt dispuse într-un pachet gros de 500-600 de metri. Ele formează, în partea centrală a masivului, un uriaș sinclinal suspendat, mărginit de abrupturi impresionante. Acestea s-au format din cimentarea naturală a unor pietrișuri fluviatile în urmă cu mai bine de 100 milioane de ani, la sfârșitul Cretacicului inferior.

Pânza de Teleajen (aparține de Flișul curbicortical) situată la est de pânza de Ceahlău este alcătuită din următoarele subunități: stratele de Toroclej (șisturi argiloase negre cu intercalații de gresii calcaroase), stratele de Palanca (șisturi argiloase cenușii-verzui, gresii micacee cenușii și gresii cu structura convultă), strate de Cotumba (gresii calcaroase) și de Lutu Roșu (marne și argile verzi și roșii).

În Muntele Ceahlău există și două nivele de calcare olistolitice reprezentate prin klipe calcaroase, blocuri de mari dimensiuni alunecate și însedimentate în depozite de acumulare. Primul nivel se situează la altitudinea de 1500 m și a fost denumit Calcarul de la Piatra cu Apa iar al doilea nivel este situat la 1650 m, în Ocolașul Mic.

Din Flișul extern în partea de est a Masivului Ceahlău se disting: Pânza de Audia cu o lățime de cca. 800m formată din șisturi negre (Stratele de Audia), argile verzi, roșii și negre (formațiunea argilelor vărgate) precum și formațiuni geologice ce aparțin de Panza de Tarcău (gresia de Tarcău).

Conglomeratele, rocile de bază în realizarea reliefului impunător din zona înaltă a Ceahlăului, formează abrupturile Ocolașului Mare, Ocolașului Mic și Stânelor, celor două forme proeminente, Toaca și Panaghia, dar și a grupului stâncos și izolat Piatra Sură. Așezarea acestor straturi în etaje, respectiv gresiile, marnele cu gresii și conglomeratele, este o caracteristică specifică atât Ceahlăului cât și unităților montane învecinate din zona flișului intern.

Printr-o traversare a munților de la est la vest, turiștii pot observa toate aceste elemente geologice.

Fig. 2. Harta geologică a Masivului Ceahlău.

Hipsometria Ceahlăului evidențiază un relief dispus între 445 m (altitudinea cea mai joasă, situată la confluența râurilor Bicazul și Bistrița) și 1907 m (altitudinea maximă în Vârful Ocolașul Mare).

În cea ce privește geomorfologia se constată o împărțire a masivului în doua subunități distincte și anume: subunitatea centrală înaltă ce se află la altitudini de peste 1700 m și căreia îi sunt aferente doar 10% din suprafața masivului, și subunitatea periferică care ocupă aproximativ 90% din suprafața masivului.

Subunitatea centrală înaltă se suprapune sectorului de platou, cu o lungime de maximă de 5 km și cu o lățime maximă de 1 km, delimitat de abrupturi de 300-400 m. Platoul este limitat de vârfurile cele mai înalte din masiv: vârful Toaca (1904 m) în extremitatea nordică și vârful Ocolașul Mare (1907 m ) în extremitatea sudică. Acesta nu este chiar uniform, fiind prezente și vârfuri cu altitudini mai mici, precum: Lespezi (1802 m) și Bâtca lui Ghedeon (1845 m).

O caracteristică aparte o reprezintă microrelieful format din stânci și formațiuni stâncoase cu diferite forme: turnuri, coloane, clâi, piramide. Impresionante sunt Toaca, Panaghia, Detunatele, Dochia, Clăile lui Miron, Căciula Dorobanțului si altele asemenea. Impunătoare prin aspect este și Piatra Sură, de la obârșia Bistrei, care îmbracă forma unui sinclinal strivit, cu stratele aproape verticale, cu aspect de hog–back. În unele sectoare de abrupt se păstrează și continuă să evolueze culoarele de avalanșe și jgheaburile de rostogolire a grohotișurilor.

Trecerea la subunitatea periferică se face prin abrupturi înalte de 200-300 m. Cele mai impresionante abrupturi sunt la obârșia pâraielor Izvorul Muntelui, Maicilor și în Piatra Sură. În unele cazuri, pereții sunt fragmentați în trepte care poartă numele de “polițe”. Sunt bine cunoscute în acest sens “Polițele cu Crini” și cele din spatele Ocolașelor.

Subunitatea periferică în Masivul Ceahlău este mult mai extinsă decât subunitatea centrală înaltă, fiind constituită dintr-un complex de culmi cu altitudini de 900-1300 m, dispuse radiar față de zona centrală.Culmile, denumite și obcine, sunt despărțite de văi adânci. Astfel, între pâraiele Schit și Izvorul Alb sunt Obcinile Țiflicului și Cerebuc, în partea de est a masivului sunt obcinele Bâtca Baicului și Muntele Horștei, iar în sud obcinile Piatra Arsă, Chiliei, Piciorul dintre Bistre și Obcina Lacurilor.

Panta/geodeclivitatea/gradul de înclinare a terenurilor (față de planul orizontal al locului) are o influență puternică asupra turismului montan, prin faptul că determină gradul de dificultate al potecilor și traseelor, dar și pitorescul reliefului (pantele mari și abrupturile sunt cele mai spectaculoase regiuni dintr-o zonă montană).

În Masivul Ceahlău ponderea cea mai mare o au pantele cuprinse între 15 și 35° (69 %) și cele între 5 și 15° (24 %); așadar, 93% din suprafața Masivului Ceahlău aparține intervalului 5 – 35°, adică pante moderate, situație normală pentru o regiune montană modelată pe roci sedimentare cutate (fliș). Zonele cu pante cuprinse între 0 – 2° și 2 – 5° reprezintă aproximativ 2.8% din teritoriul masivului.; abrupturile (terenurile cu pantă peste 55°) dețin un procent infim (sub 1 %, mai exact 0.2%), dar tocmai ele conferă acestui munte aspectul pitoresc și sălbatic; zona superioară a masivului, zona platoului ( cu pante sub 15°), este delimitată pe toate laturile de abrupturi impozante cu pante de peste 55°) sau de versanți puternic înclinați cu pante cuprinse între 35 – 55° și peste 55°.

În funcție de expoziția versanților, aceștia sunt mai însoriți sau mai umbriți, adică primesc mai multă sau mai puțină căldură. În cadrul culmii înalte, versantul cel mai bine însorit și implicit cel mai cald este tot abruptul sud-vestic, cel de la Gardul Stănilelor, pe sub Ocolașu Mare, Ocolașu Mic, Budu și Ana, până la vârful Nera 1362 m.

Cea mai puțin însorită și, din acest motiv, cea mai rece zonă din culmea centrală înaltă este versantul nord-estic, de la est de cabana Fântânele, pe la obârșiile pârâului Țiflic, Bâtca Sârbeni, pe sub Panaghia și Toaca, până la Detunate și Piatra cu Apă. Ceilalți versanți ai culmii înalte sunt fie semiînsoriți fie semiumbriți.

Analizând Fig. 6 se poate observa faptul că ponderea orientării versanților este aproximativ egală, fiecare deținând între 10 și 14 procente, însă suprafața masivului Ceahlău este ocupată preponderent de expoziția nordică și derivată ei identificate în zona suprafețelor montane și în depresiuni ( 40% adunate) și cea sudică și derivată ei (35% adunate).

2.2. Potențialul componentei hidro-climatice

Masivul Ceahlău este un adevărat “castel de ape”, rețeaua hidrografică are un caracter divergent și este colectată, în final, de râul Bistrița. Alimentarea râurilor și pâraielor cu obârșia în Ceahlău este asigurată în special din izvoarele freatice.

Între confluența râului Bistrița cu râul Bistricioara și barajul de la Izvorul Muntelui s-a format cel mai mare lac de baraj artificial de pe râurile interioare ale României: lacul Izvorul Muntelui al cărui țărm delimitează, spre est, Masivul Ceahlău. Bistricioara, marchează limita de nord și nord vest a masivului pe o lungime de 12 km, între confluența sa cu pârâul Pintic și gura de vărsare în lacul Izvorul Muntelui. Râul Bicaz delimitează la sud masivul începând de la confluența cu Pârâul Jidanului.

„Principalele pâraie din Ceahlău își au izvoarele la baza abrupturilor conglomeratice, din apele subterane cantonate în acumulările de blocuri și grohotiș, ce formează zona obârșiilor, mai sus de aceasta zonă, rețeaua hidrografică are caracter torențial”.(I. Stănescu citat de Dieaconu și Săndulache, 1980).

În lungul profilului longitudinal apar numeroase ruperi de pantă -pe Izvorul Muntelui, Bistra Mare și Bistra Mică, pe pârâul Rupturi, determinate de prezența orizonturilor litologice cu rezistența mai mare la eroziune. Un exemplu în acest sens este Cascada Duruitoarea de pe pârâul Rupturi. Bazinele hidrografice ale cursurilor de apă sunt mici și de aceea nici debitele lichide înregistrate nu sunt mari.

Zona Munților Ceahlău se caracterizează prin umiditate relativ bogată pentru o zonă montană, cu care fenomene de secare ce se manifestă mai mult spre vest (Pintic și Bistra) decît în est. Văile cu scurgere temporară sînt dezvoltate doar în zona abrupturilor.

Rețeaua hidrografică are o dispunere divergentă (radială), datorită formei munților, dar este destul de densă. Lungimea totală a rețelei hidrografice permanente1 este de cca. 200 km, iar densitatea medie a acesteia de 0,7. km/km2.

Din punct de vedere climatic, Muntele Ceahlău se încadrează în ținutul climatic de munți joși cu altitudinea de 800-1900 m, subținutul climatic al Carpaților Orientali.

Clima poate fi caracterizată prin datele înregistrate la stațiile meteorologice și posturile pluviometrice din zonă. Baza informațiilor provin de la:

stația meteorologică Ceahlău – sat, situată în satul cu același nume, la Schitișor, la 552 m altitudine, a funcționat neîntrerupt din 1951 până în 1996;

stația meteorologica Ceahlău – munte a fost amplasată lângă cabana Fântânele, la o altitudine de 1241 m, care a funcționat în perioadele 1956-1970;

Ceahlău Toaca, stație meteorologică de altitudine amplasată la 1897 m, care a început să furnizeze date din 1964 și funcționează și în prezent.

Radiația solară: La nivel zonal, conform datelor preluate de la Neacșa O., Popovici C., 1967, valoarea radiației globale solare este mai mică de 110 kcal / cm2. Unele diferențieri locale pot apărea ca urmare a expoziției diferite a versanților; comparativ cu versanții nordici radiația globală este mai mare pe versanții cu expoziții sud estice, sudice și sud vestice.

Temperatura medie anuală este de 0,7 grade C pe vârful Toaca și 7,2 grade C la poalele muntelui. Valorile maxime sunt înregistrate în luna iulie, când temperatura medie se situează în jurul valorii de 18 grade C, iar valorile minime în ianuarie, când se înregistrează o temperatură medie de -3 grade C. În zonele înalte numărul zilelor de îngheț ajunge la 200, acest fenomen putând apărea chiar și vara.

Media precipitațiilor este de peste 700 mm, din care 60-70% se înregistrează în perioada de primăvara și vară. Precipitațiile sub formă de ninsoare pot să cadă în orice lună a anului. Un fenomen deosebit este ceața care se produce în 70% din zilele anului.

Viteza medie a vântului este de 6-8 m/s vara și 12-14 m/s iarna, dar se pot atinge deseori și 40 – 50 m/s. La altitudine, frecvența cea mai mare o au vânturile din sector vestic evidențiind astfel circulația maselor de aer temperat – maritim în vreme ce la nivelul văilor principale circulația curenților de aer descendenți este mai activă.

2.3. Potențialul fondului biopedosferic

Învelișul de soluri din Masivul Ceahlău este format din soluri grupate în două clase principale: spodisoluri, la altitudini mari și cambisoluri, ce reprezită soluri caracteristice altitudinilor mijlocii. Ele se încadrează în categoria solurilor zonale. La acestea se adaugă solurile intrazonale, care apar insular, în funcție de unele condiții locale.

Pe platoul superior și în vecinătatea sa întâlnim soluri din clasa spodisoluri, specifice sectoarelor subalpine de pajiști și tufișuri, dar și pădurilor de conifere. Se întâlnesc în general la altitudini mai mari de 1200 m, unde clima rece și umedă determină o intensă debazificare a materialului mineral.

La altitudini de sub 1200 m, predomină solurile din clasa cambisolui a căror prezență este legată de climatul mai blând, cu precipitații medii multianuale mai mici de 1100 mm și de substrat, faciesul marnos și marno-greso-șistos sau scoarța de alterare provenită din aceste roci.

În zona solurilor subalpine și a solurilor forestiere de altitudine mare nota caracteristică o dau abrupturile ce nu permit instalarea unui înveliș de sol sau cu soluri slab evaluate, scheletice, din categoria litosolurilor.

Luncilor râurilor mai importante ca de exemplu Pârâul lui Martin, Slatina le sunt caracteristice aluviosolurile sau aluviosolurile entice cu o textură grosieră nisipoasă sau nisipolutoasă.

2.4. Protecția naturii și a peisajului

Prin arie protejată se înțelege „o zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat,desemnată sau reglementată și gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare” ( Anexa 1, Legea Protecției Mediului 137/1995).

Pe teritoriul Masivului Ceahlău se întâlnesc următoarele două categorii de arii protejate: rezervații științifice și situri Natura 2000. Rezervațiile științifice sunt acele rezervații destinate cercetărilor științifice de specialitate și menținerii fondului genetic autohton, iar siturile Natura 2000 sunt acele arii naturale protejate ce aparțin rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, rețea realizată prin implementarea a două acte normative elaborate de Consiliul Europei: Directiva Păsări (conservarea speciilor de păsări sălbatice) și Directiva Habitate (conservarea speciilor de plante și animale sălbatice și a habitatelor naturale), astfel:

Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA) – constituite cu scopul menținerii în stare favorabilă a speciilor de păsări sălbatice și conservare a acestora.

Situri de Importanță Comunitară (SCI) – constituite cu scopul menținerii și conservării speciilor de plante și animale sălbatice și habitatelor naturale de interes comunitar reprezentative pentru regiunea biogeografică în care se încadrează.

Masivul Ceahlău cu o suprafață de 27837.3 ha, incluzând întreg Parcul Național Ceahlău, a fost declarat arie de protecție avifaunistică SPA, cod ROSPA0129 prin Hotărârea de Guvern nr. 971/2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Parcul Național Ceahlău a fost declarat sit de importanță comunitară, cod ROSCI0024 Ceahlău, prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 2387/2011. Suprafața ROSCI0024 este de 7736,9 ha.

De asemenea au mai fost declarate arii protejate următoarele:

Rezervația științifică Ocolașul Mare categoria Ia – IUCN;

Rezervația științifică Polița cu Crini categoria Ia – IUCN;

Monumentul naturii Cascada Duruitoarea categoria III – IUCN;

2.5. Modul de utilizare a terenului

Modul de utilizare a terenului reprezintă un factor important în ceea ce privește bunul mers al dezvoltării și amenajării de orice fel a unei zone de interes. Astfel, utilizând datele preluate si prelucate din inventarul Agenției Europene de Mediu, și anume CORINE Land Cover, 2012, se poate observa faptul că suprafața Masivului Ceahlău este preponderent acoperită de păduri mixte (47%) și de conifere (20%), dar și de pajiști naturale (15%). De asemenea o pondere importantă o au pădurile de foioase și terenurile predominant agricole în amestec cu vegetația naturală, ambele cu o pondere de 6%. În componența secțiunii “Altele”, cu o pondere de 1% din suprafața totală, intră stâncăriile, zonele de culture complexe și unitățile industrial sau comerciale.

Tabelul nr 1. Modul de utilizare a terenurilor

STRUCTURI TERITORIALE CU FUNCȚII RESTRICTIVE

3.1. Evidențierea factorilor generatori de procese și fenomene restrictive

Deoarece lucrarea de față își propune realizarea unui model de analiză a dezvoltării și amenajării turistice a unui areal, este foarte important a se evidenția factorii generatori de procese și fenomene restrictive prezenți în cadrul Masivului Ceahlău, fie ei factori naturali sau antropici.

Astfel, se pot evidenția următoarele categorii de fenomene naturale ce pot constitui factori de risc, acestea fiind cele mai frecvente și semnificative pentru arealul studiat:

Torențialitatea – prezentă atât în zona mai înaltă a masivului cât și în zonele mai joase, zone vulnerabile fiind, în special sectoare din drumul județean DJ 155F și drumurile forestiere din imediata apropiere a râurilor Martin, Rupturi, Bistra Mare, Neagra; în zona abrupturilor, datorită pantei accentuate eroziunea este activă, iar materialele se depozitează permanent la baza abrupturilor în grohotișuri

Avalanșele – sunt prezente culoare de avalanșe în partea superioară neîmpădurită și pe pantele despădurite expuse alternanței îngheț-dezgheț; acestea afectează vegetația, fauna și pun în pericol siguranța turiștilor. Sunt prezente în Poiana Maicilor, în Jgheabul lui Vodă, Jgheabul vu Avalanșă-Panaghia

Doborâturi de pădure – produse la viteze foarte mari ale vântului și datorită greutății zăpezii depuse pe arbori ce se prăbușesc sub propria greutate; zonele cele mai afectate sunt în Poiana Maicilor, în bazinul Durăoaș, Lutu Roșu, Jgheabul lui Vodă.

Inundațiile – cel mai frecvent tip de hazard natural. În principal, datorită schimbărilor climatice și a reducerii capacității de transport a albiilor prin dezvoltarea localităților în albia majoră a râurilor, frecvența de producere a inundațiilor cât și amploarea acestora a crescut semnificativ rezultând pagube materiale și victime omenești.

Alunecările de teren – uneori se înregistrează în mod frecvent și produc pagube economice prin distrugerea parțială sau totală a construcțiilor, blocarea albiei râurilor sau a drumurilor. În ultima perioadă activitatea umană a cauzat apariția și reactivarea acestui fenomen, în special fiind legate de lucrări și reabilitări ce au afectat buna funcționare a drumurilor și a drenurilor amplasate pe versanți.

3.2. Zonificarea teritoriului în funcție de tipologia și impactul proceselor riscogene

Zonificarea teritoriului în funcție de tipologia și impactul proceselor riscogene presupune realizarea harții vulnerabilității teritoriului, aceasta reprezentând o utilitate în amenajarea și planificarea teritoriului, precum și în eficientizarea funcționalității sistemelor teritoriale ( V. GLIGOR, 2019). Aceasta se poate realiza utilizând metoda grilei pătrate rectangulare (GRID) sau utilizând metoda interpolării (IDW).

În ceea ce privește analiza curentă, s-a utilizat metoda interpolării (ponderea inversă cu distanța), aceasta bazându-se pe influența valorii unui punct asupra valorii altui punct, ținând cont de invers proporționalitatea distanței dintre ele. Pentru realizarea acestei hărți s-a creat o noua temă punct introducând în tabelul atribut valori ce reprezintă punctajul acordat claselor de vulnerabilitate în care se încadrează procesele și fenomenele cu un caracter restrictiv, după cum urmează:

Tabelul nr. 2. Gradul de vulnerabilitate

Pentru localizarea punctelor aferente acestor disfuncții s-au folosit un set de date digitale precum suprapunerea de ortofotoplanuri sau imagini satelitare, Google Earth Pro, harți topografice 1:25000, harta pantelor, harta orientării versanților, harta modului de utilizare a terenului. În continuare s-a creat un raster pentru teritoriul analizat utilizând funcția de interpolare IDW: ArcToolbox – Spatial Analyst Tools – Interpolation – IDW. Rezultatul interpolării este prezentat în harta de mai jos.

EVIDENȚIEREA GRADULUI DE PRETABILITATE AL TERITORIULUI LA AMENAJAREA ȘI DEZVOLTAREA TURISTICĂ

4.1. Analiza gradului de pretabilitate – analiză spațială raster

Pentru a putea evidenția gradul de pretabilitate al teritoriului la amenajarea și dezvoltarea turistică, în ceea ce privește extinderea spațiului funcțional turistic de tipul construcțiilor sau a amenajării pârtiilor de schi, este necesar a se realiza în prealabil o analiză spațială a zonei de interes. Analiza spațială poate fi definită ca fiind “o disciplină geomatică, de studiu și de prelucrare cantitativă și calitativă a informațiilor spațiale, reprezentate cartografic și informatic prin date și entități georeferențiate și geocodificate, în scopul descifrării distribuției acestora în spațiu și al identificării de noi informații pentru diverse utilități practice” ( Haidu I., Haidu C. 1998 ). Se înțelege că analiza spațială studiază și prelucrează informații spațiale, deci mediul informatic geografic, în speță, al Sistemelor Informatice Geografice este în esență baza modelelor de analize teritoriale.

Așadar analiza spațială a teritoriului din lucrarea de față, s-a efectuat utilizând baze de date morfometrice primare, modelate și derivate din care să rezulte un model de evidențiere a pretabilității teritoriului la amenajarea și dezvoltarea spațiului funcțional turistic, produsul final fiind reprezentat de harta pretabilității teritoriului.

Pentru realizarea hărții pretabilității teritoriului este necesară deținerea datelor raster a fiecărui tip de hartă necesară analizei și reclasificarea imaginilor raster.

Tabelul nr. 3. Baze de date utilizate în analiza spațială a pretabilității teritoriului

Astfel, folosind unealta Reclassify din meniul Spatial Analyst Tools, submeniul Reclass, se vor reclasifica imaginile raster utilizând o scară cu 5 grade de pretabilitate după cum urmează:

Tabelul nr. 4. Grade de pretabilitate

În contextul amenajării teritoriului, un rol deosebit de important îl are relieful, acesta fiind unul dintre componentele mediului geografic care influențează, prin trăsăturile sale morfometrice, morfografice, morfogenetice și morfodinamice, în care se pot evidenția factori favorabili sau restrictivități, forma, mărimea, textura, funcțiile economice ale așezărilor omenești. Având în vedere această afirmație, parametri relatați în Tabelul nr. 3 au fost analizați după cum urmează:

a) Hipsometria / Modelul digital de elevație

Existând trepte hipsometrice cuprinse între 400 și 1900 de metri și tema lucrării de față, s-au luat în considerare două abordări și anume, una pentru amenajarea spațiului funcțional construit și una pentru amenajarea domeniilor schiabile. Pentru amenajarea construcțiilor au fost considerate favorabile altitudinile cat mai mici cu putință, iar pentru amenajarea și dezvoltarea domeniilor schiabile s-a considerat că, cu cat acestea se află la o altitudine mai mare, cu atât sunt mai funcționale, mai dezvoltate și mai de durată, în contextul schimbărilor climatice și al duratei prezenței stratului de zăpadă. Din acest punct de vedere, hipsometria poate fi văzută ca un factor restrictiv ce are o implicație semnificativă în dezvoltarea și amenajarea teritoriului. S-au ales ca fiind foarte favorabile altitudini de peste 1200 de metri, stratul de zăpadă având o perioadă lungă de menținere, favorabil altitudini cuprinse între 800 – 1200 de metri, acest prag fiind cel mai des întâlnit printre stațiuni deoarece grosimea stratului de zăpadă pe versanții nordici are o grosime de 1 – 1.5 m, iar pe cei sudici se reduce la jumătate și o durată de aproximativ 80 – 120 de zile în perioada decembrie – aprilie.

b) Orientarea versanților

Expoziția versanților reprezintă un factor important care trebuie avut în vedere în amenajarea și dezvoltarea teritoriului deoarece influențează modul de utilizare al terenurilor prin prisma circulației aerului, a radiației solare, a insolației și a temperaturii. Astfel, pentru construcții orientarea sudica și cea apropiată ei prezintă un grad de favorabilitate, deoarece aceștia primesc radiația solară cea mai puternică, fiind cei mai calzi și mai uscați. Pentru domeniile schiabile, versanții ce primesc cea mai mică cantitate de radiație solară sunt cei nordici, menținând astfel stratul de zăpadă. Valorile utilizate pentru domeniile schiabile au fost următoarele: N – 5, N-E și N-V – 4, E și V – 3, S-E și S-V – 2, S – 1. Valorile acordate pentru construcții au fost inversate.

c) Geodeclivitatea

Reprezintă de asemenea un factor foarte important în analiza spațială efectuată domeniul de studiu curent; fie că este vorba despre amenajarea construcțiilor sau a pârtiilor, panta terenului va avea sau nu restricții în funcție de valorile sale condiționate de procese geomorfologice și gravitaționale în cazul pantelor foarte mari.

În situația de față, în marea majoritate a suprafeței teritoriului se înregistrează areale cu pante cuprinse între 15 – 35°, cu o pondere de 69%, urmate de sectorul 5 – 15°, acesta având o pondere de 24% , celelalte clase de pante fiind în inferioritate numerică în ceea ce privește procentul ( 0 – 2°, 2 – 5° cu o pondere de 0.8%, respectiv 2%, iar 35 – 55° și peste 55° având o pondere de 4%, respectiv 0.2% ).

Acestea fiind spuse, s-a considerat ca, pentru amenajarea construcțiilor, cu cât panta este mai redusă, cu atât gradul de pretabilitate va fi mai mare, astfel s-a utilizat și acordat următorul punctaj: peste 30° – 1, 25 – 30° – 2, 20 – 25° – 3, 15 – 20° – 4 și 0 – 15° – 5.

În cazul domeniilor schiabile, acestea sunt clasificate după gradul de dificultate, iar o caracteristică naturală ce are influențe asupra acestei clasificări este înclinarea medie a pantei. Se consideră foarte ușoară o pârtie cu o pantă maximă de 10%, ușoară – maxim 20%, medie – maxim 30% și dificilă – maxim 40% ( Potrivit „Normei privind omologarea, amenajarea, întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement.” ) Pentru Masivul Ceahlău s-a acordat următorul punctaj aferent pretabilității la amenajarea domeniilor schiabile în funcție de panta terenului: 0 – 5° și peste 40° – 1, 5 – 10° – 2, 10 – 20° – 3, 20 – 30° – 4, 30 – 40° – 5.

d) Modul de utilizare a terenurilor

Utilizarea și ocuparea terenurilor se află într-o legătură strânsă de interdependență cu unitățile de relief al unei țări/zone/areal. Luarea la cunoștință și analiza terenurilor în funcție de modul de folosință al acestora poate reprezenta un indice de bază al potențialului de amenajare și dezvoltare teritorială. Pentru a putea reclasifica acest parametru, harta modului de utilizare a terenului a fost convertită din format vector în format raster utilizând unealta Polygon to Raster din meniul Conversion Tools din Arc Toolbox, submeniul To Raster. După obținerea imaginii raster a utilizării terenului, aceasta a fost reclasificată după următoarele setări:

Tabelul nr. 5. Punctajul acordat modului de utilizare a terenului

e) Geologia

Geologia este un factor foarte important în analiza spațială, fiind restrictiv în unele situații. Deoarece Masivul Ceahlău se extinde pe un areal destul de mare, din punct de vedere geologic se vor determina punctaje diferite formațiunilor petrografice. Și în acest caz, pentru a introduce acest factor în modelul de analiză propus harta geologică a fost convertită din format vector în format raster acordând apoi punctaj în funcție de duritatea rocilor și dispunerea pe straturi. Rezultatul fiind reprezentat în Fig. 16.

f) Textura solurilor

Solul este un element la fel de important precum cei de mai sus; acesta trebuie avut în calcul atunci când se vorbește despre amenajarea și dezvoltarea teritoriului deoarece textura acestuia influențează apariția proceselor geomorfologice ce ar putea avea impact negativ, cum ar fi prezența solului argilos. Astfel vectorul geologie a fost convertit în raster și s-a analizat și clasificat textura solului în funcție de compoziția argiloasă, atribuindu-i-se grade slab favorabile cu cât prezența acesteia este mai mare.

g) Distanța față de drumuri

În cadrul amenajării și dezvoltării turistice, un element de interes îl reprezintă căile de acces și infrastructura specifică a drumurilor care, împreună cu un potențial turistic favorabil determină atragerea unor fluxuri turistice semnificative. Pentru a realiza acest parametru al drumurilor este necesară calcularea costului distanței în funcție de panta terenului, aceasta impunând restrictivități sau conferând favorablități sub aspectul gradului de accesabilitate în teritoriu. S-a utilizat unealta: Spatial Analyst Tools – Distance – Cost Distance. Rezultatul s-a reclasificat în funcție de proximitatea căilor de acces, rezultând zone favorabile sau nefavorabile.

h) Distanța față de localități

Distanța față de localități se calculează utilizând aceeași unealtă ca la parametrul anterior și are aceeași semnificație precum parametrul precedent, fiind evidențiate areale favorabile în funcție de proximitatea localităților; În cuprinsul limitei Masivului Ceahlău, dar și în imediata apropiere a acestuia, la bază, se află un număr destul de mare de localități, ceea ce îi conferă favorabilitate din punct de vedere turistic, prin valorificarea potențialului oferit de către aceste localități.

i) Vulnerabilitatea teritoriului

Analiza gradului de vulnerabilitate a teritoriului cu privire la structurile teritoriale cu funcții restrictive a fost întocmită în capitolul 3 al acestei lucrări. Pentru analiza spațială a imaginilor raster din capitolul curent vulnerabilitatea teritoriului rămâne un factor de bază, astfel încât se va reclasifica atribuind punctajului anterior al riscului ( Scara Inexistent – Foarte ridicat ) următoarele valori specifice gradului de pretabilitate ( Scara Nefavorabil – Foarte favorabil ): 0 – 5, 1 – 4, 2 – 3, 3 – 2, 4 – 1. Rezultatul nu va fi unul diferit în ceea ce privește aspectul hărții, așadar Fig. 11 reprezintă ultimul parametru din analiza spațială a rasterelor în contextul amenajării și dezvoltării turistice cu implicații în extinderea spațiilor construite și a domeniilor schiabile.

4.2. Obținerea modelului de analiză spațială

Modelul de analiză spațială, cu privire la evidențierea gradului de pretabilitate a teritoriului la amenajarea și dezvoltarea turistică, este rezultatul aplicării cunoștințelor cartografice utilizând tehnici și programe ale Sistemelor Informaționale Geografice. Astfel, folosind metoda reclasificării, pornind de la o bază de date geografică, s-au obținut 9 noi imagini raster a căror criteriu de reclasificare a fost pretabilitatea teritoriului în funcție de un anumit parametru. Fig. 20 explică schematic și pe scurt toate etapele analizei spațiale înfăptuite în contextul lucrării de față.

Rezultatul final, ce constă în obținerea hărții pretabilității, s-a obținut utilizând o simplă matematică aplicată la rastere, cunoscută sub numele de Map Algebra, aceasta reprezentând limbajul de analiză al secțiunii Spatial Analyst din programul ArcGIS. În concluzie, s-a folosit unealta Raster Calculator din meniul Arc Toolbox – Spatial Analyst Tools – Map Algebra și s-au adunat toate cele 9 rastere, ținându-se cont de următorul aspect:

pentru a scoate în evidență arealele favorabile sau nefavorabile amenajării și dezvoltării teritoriului s-au adunat imaginile raster în care parametrii au aceeași influență asupra spațiului construit, dar și asupra domeniilor schiabile ( Harta modului de utilizare a terenului, Harta riscurilor, Harta geologică, Harta solurilor, Harta distanței față de drumuri, Harta distanței față de localități ) la care s-au adăugat cele 3 hărți specifice ce ajută la diferențierea unui caz de altul ( Harta hipsometrică, Harta orientării versanților, Harta pantelor, acestea având fiecare cate 2 imagini raster, una pentru construcții și alta pentru domeniile schiabile).

După utilizarea funcției Raster Calculator se va obține o nouă imagine raster cu diferite valori ce va fi reclasificată la rândul ei în 5 clase stabilind intervalul NEFAVORABIL – FAVORABIL.

În întocmirea finală a hărții pretabilității terenului s-a adăugat limita ariilor naturale protejate, respectiv limita Parcului Național Ceahlău, deoarece această arie protejată reprezintă un factor de restrictivitate în analiza efectuată. Zonarea are drept obiectiv delimitarea clară a arealelor prioritare pentru conservare și integrarea planificată a activităților antropice în arealul Parcului Național Ceahlău ( conform Planului de Management al Parcului Național Ceahlău). Zona de dezvoltare durabilă fiind singura în care sunt permise activități de dezvoltare cu interes turistic, sportiv, de agrement, utilitar, zootehnic, agricol, administrativ, etc. În această zonă, în nord-vestul ei, se regăsește și stațiunea turistică montană Durău, împreună cu pârtia de schi.

Analizând cele două harți tematice ale evidențierii gradului de pretabilitate a teritoriului Masivului Ceahlău, la amenajarea și dezvoltarea turistică cu implicații în spațiul construit și în domeniile schiabile se poate observa că arealele favorabile extinderii spațiului construit și a activităților antropice în general sunt regăsite în zone depresionare și în zone de deal cu altitudini medii, de-a lungul cursurilor râurilor, cum este cazul localităților Ceahlău, Izvorul Alb, Secu, Izvorul Muntelui, Stațiunea Durău și a arealelor din partea stângă a masivului, la baza vestică a acestuia. În ceea ce privește suprafețele pretabile dezvoltării și amenajării turistice, acestea se suprapun arealelor montane cu altitudini specifice, preponderent pe versanții cu orientare nordică, prezenți în partea de nord a sinclinalului Masivului Ceahlău, unde de altfel este și Stațiunea Durău în partea de est la confluența dintre râul Izvorul Muntelui și Pârâul Maicilor, lângă cabana Izvorul Muntelui.

Suprafețele cu pretabilitate scăzută și foarte scăzută, în cazul amenajării construcțiilor, au o pondere adunată de 34.98%, reprezentând zone montane sau de deal în care factorul principal este declivitatea mare sau orientarea nefavorabilă a versanților. Restul de 64.02% din suprafața totală masivului fiind reprezentată de suprafețe medii și pretabile, cele din urmă având un procent de 18.42%.

În privința domeniilor schiabile situația se schimbă, astfel 50.3% din suprafață este reprezentată de areale nefavorabile din prisma altitudinilor joase, orientării sudice a versanților sau a declivității prea mici sau prea mari ( caz întâlnit în mijlocul masivului în care se regăsește un platou între cele mai înalte vârfuri, dar și abrupturi ). Se constată că 24.5% din suprafață revine arealelor pretabile amenajării domeniilor schiabile însă este doar o cifră relativă, deoarece prezența ariei protejate a Parcului Național Ceahlău ar scădea cu câteva procente valoarea finală.

4.3. Validarea modelului de analiză spațială

Validarea modelului de analiză spațială s-a înfăptuit prin compararea rezultatelor obținute în urma analizei propriu-zise cu realitatea din teren în două sau mai multe cazuri. Astfel, s-au transformate imaginile raster în polygon utilizând unealta Raster to Polygon din meniul Conversion Tools – From raster și s-au selectat doar poligoanele ce reprezintă pretabilitate în analiza noastră, atât pentru amenajarea construcțiilor cât și pentru amenajarea domeniilor schiabile, au fost salvate în doua shapefile-uri noi și mai apoi introduse în programul Google Earth Pro pentru validare.

Prima comparație efectuată a fost asupras satului Ceahlău, reședința Unității Administrativ Teritoriale Ceahlău situată la o altitudine de 450 – 800 de metri, aflată la poalele masivului și cu o panta cuprinsă între 0 – 10°. În colțul din stânga jos al Fig. 28 s-a reprezentat spațiul construit al Stațiunii Durău, stațiune reprezentată în Fig. 29.

A doua comparație efectuată, în scopul validării analizei cu privire la domeniile schiabile, s-a realizat asupra stațiunii turistice montane Durău, parte a satului Ceahău situată la o altitudine de 780 – 800 de metri, având în adminisrare pârtia Durău.

Din analiza rezultatelor obținute în urma etapei de validare se poate observa că modelul de analiză spațială surprinde foarte bine realitatea din teren. În primul caz surprinde atât suprafețele pe care se dezvoltă satul Ceahlău, suprafețe pretabile pentru dezvoltarea așezărilor omenești, cât și posibilele areale pentru viitoare extinderi ale spațiului funcțional, îar în cazul al doilea, se surprinde cu acuratețe atât zona pârtiei din stațiunea Durău, cât și arealele pretabile pentru amenajarea vitoarelor pârtii de schi.

Având în vedere informațiile utilizate utilizând bazele de date avute la dispoziție pentru realizarea modelului, metodologia utilizată și nu în ultimul rând rezultatele obținute în urma validării, se poate afirma faptul că prezentul model de analiză spațială a fost unul util în vederea evidențierii pretabiliății teritoriului la amenajarea și dezvoltarea spațiilor funcționale, fie ele construcții de tot felul sau domenii schiabile.

POTENȚIALUL TURISTIC AL MASIVULUI CEAHLĂU

În Munții Ceahlău se constată un flux din ce în ce mai mare de turiști pe tot parcursul anului datorită potențialului turistic bogat de care beneficiază zona montană. Elemente ale potențialului natural, precum peisajul geografic, rezervațiile naturale, monumentele naturii, formațiunile stâncoase cu forme diferite, se îmbină cu elemente ale potențialului antropic de pe tot cuprinsul masivului și anume stațiunea turistică, muzeele, monumentele istorice și de arhitectură, barajul și lacul de acumulare Izvorul Muntelui Bicaz, situat la baza acestuia, în extremitatea nord-estică.

Cel mai important factor ce stă la baza dezvoltării turistice a Masivului Ceahlău este cadrul natural ( prezentat și în cuprinsul capitolului 2 al acestei lucrări ), acesta fiind întregit prin accesibilitatea zonei înalte și dezvoltarea în continuă creștere a dotărilor turistice ( trasee marcate, poteci turistice, cabane, popasuri turistice, stațiune turistică, drumuri de altitudine).

5.1. Potențialul turistic natural este reprezentat de următoarele obiective principale:

grupuri stâncoase spectaculoase: Turnul lui Budu, Piatra Sură, Deturnatele, Pietrele lui Baciu

turnuri și stânci izolate: Panghia, Stânca Dochiei și Stânca lui Cobal, Piatra cu Apă, Piatra teiului (monument al naturii), Turnul Sihastrului

abrupturi impresionante: abrupturile din partea de S-V și E ale Ocolașului Mare, abruptul Ocolașului Mic, Fundul Ghedeonului

vârfuri: Vârful Toaca, Vârful Ocolașul Mare, Bâtca Fântânele

stânci cu forme ciudate: Căciula Dorobanțului, Claia lui Miron, Vulturul lui Traian, Faraonul

chei și cascade: Cascada Duruitoarea, cheile Bistrei

jgheaburi și hornuri: Jgheabul Ghedeonului, Jgheabul lui Vodă, Jgheabul Panaghia, Jgheabul Cabanei, Jgheabul Armenilor, Jgheabul cu Turnu, Jgheabul Oilor și al Lupilor

polițe cu crini: rezervația naturală Polița cu Crini

peșteri și avene: Grota lui Savu, Peștera din Ocolaș și Avenul din Ocolaș, Peștera cu Terasă

5.2. Potențialul turistic antropic reprezentat de următoarele obiective principale:

stațiunea turistică Durău, cabane turistice: Dochia, Izvorul Muntelui, Durău

monumente istorice și de arhitectură: Palatul Cnejilor din localitatea Ceahlău, mănăstirea Durău, bisericile din lemn din Ceahlău, Bistricioara, Grințieș)

muzee și colecții: Muzeul de Istorie Bicaz, colectiile etnografice Ceahlău

barajul și Lacul Izvorul Muntelui Bicaz

REACTUALIZAREA HĂRȚII TURISTICE A MASIVULUI CEAHLĂU

Deoarece potențialul turistic al unei zone reprezintă asocierea spațială a resurselor turistice naturale și antropice, adică a fondului turistic, cu dotările necesare asigurării tuturor serviciilor turistice, adică infrastructura turistică (Mara V., 2006, Ciangă N. 1998), lucrarea de față își propune, ca în finalul acesteia să se realizeze, suplimentar implicațiilor cartografice în scopul evidențierii gradului de pretabilitate a teritoriului la amenajarea și dezvoltarea turistică a unei zone, respectiv a Masivului Ceahlău, ce a avut ca rezultate obținerea de hărți tematice aferente diferitelor moduri de analiză spațială asupra subiectului, o reactualizare a hărții turistice a masivului în scopul evidențierii potențialului turistic, promovarea acestuia și încercarea de a oferi celor interesați un mod cât mai bun și precis de informare și interpretare asupra tuturor obiectivelor turistice din cuprinsul masivului, a traseelor, stațiunilor, punctelor de atracție etc., contribuind astfel, prin calitatea și actualitatea materialului oferit, la o dezvoltare sustenabilă a zonei turistice montane

6.1. Metodologia de realizare a hărții turistice

În vederea reactualizării unei hărți turistice este necesar a se realiza o serie de etape, precum studierea, colectarea, inventarierea informațiilor și aplicarea unor metode în vederea transpunerii informațiilor în procesul de reactualizare propriu-zis.

Așadar primul pas efectuat a fost acela de a înfăptui o documentare bibliografică cu privire la consultarea diferitor surse ce fac referire la teritoriul analizat cum ar fi cărțile de specialitate, monografiilor montane, ghiduri turistice, website-uri cu tematică turistică, inclusiv a centrelor de informare turistică specifice arealului studiat și a materialelor cartografice vechi sau de actualitate de tip analog sau digital. Principalele surse de date ce au ajutat la întocmirea bazei de date cartografice necesară reactualizării harții topografice au fost: Colecția Munții Noștri, Masivul Ceahlău, Ioan Stănescu, 1976; “Ceahlău. Hartă turistică”, elaborată de Gheorghe Iacomi și editată de Ministerul Turismului în anul 1982, hărți topografice la scara 1:25000 ( Nomenclaturile: L-35-028-D-c, L-35-028-D-d, L-35-029-C-c, L-35-040-B-a, L-35-040-B-b, L-35-041-A-a, L-35-040-B-d, L-35-041-A-c); surse de date online precum Open Street Map, date GIS de la Ministerul Mediului cu privire la rezervații și situri de protecție specială, Munții Noștri pentru track-uri GPS. Hărțile în format analog au fost scanate și împreună cu hărțile preluate din mediul digital, au fost introduse în programul ArcMap și georeferențiate ( Toolbar tools – Georeferencing ), concret li s-au asociat hărților digitale coordonate geografice reale.

Deoarece este vorba despre realizarea unei hărți, implicit trebuie amintit procedeul matematic cu ajutorul căruia suprafața curbată a Pământului poate fi reprezentată în plan și anume proiecția cartografică. În sens cartografic, sistemul de proiecție asigură corespondența între coordonatele geografice, latitudine (ρ) și longitudine (λ) și cele rectangulare X și Y ale punctelor de pe elipsoidul terestru. Acest sistem de proiecție se clasifică în mai multe tipuri de proiecții după cum urmează: proiecții echidistante ce nu deformează distanțele, proiecții echivalente ce nu deformează suprafețele și proiecții conforme, acestea deformând suprafețele, dar și distanțele, însă păstrează nedeformate unghiurile. (Fodorean I., Man T., Moldovan C., 2008).

În ceea ce privește sistemul de proiecție utilizat în realizarea hărții din această lucrare, mai întâi trebuie amintite câteva dintre proiecțiile cele mai utilizate în reprezentarea României pe hărți în decursul timpului și anume: proiecția poliedrică Müffling – 1873, proiecția cilindrică Cassini – 1876, proiecția conică echivalentă Bonne – 1895, proiecția conică conformă Lambert-Cholesky – 1917, proiecția cilindrică transversală Gauss-Krüger – 1951. Actualmente România este reprezentată pe hărți utilizând sistemul de proiecție azimutal perspectiv conform stereografic pe plan secant 1970 cunoscut sub numele scurt de proiecție Stereografică 1970 / Stereo 1970. Datorită formei țării și încadrării acesteia într-un sistem aproximativ rotund se folosește acest sistem de proiecție cu elipsoidul de referință Krasovski 1940 și având punctul central (centrul proiecției) situat aproximativ în centrul geometric al României, la nord de orașul Făgăraș și a cărui coordonate geografice sunt 46° latitudine N, 25° longitudine E, însă deoarece originea se află în centrul tării, în sistemul de axe cu 4 cadrane, coordonatele punctelor puteau avea și valori pozitive și valori negative, astfel originea sistemului de axe rectangulare a fost translatată în direcția abscisei cu 500 de km spre vest iar în direcția ordonatei cu 500 de km spre sud, rezultând un singur cadran în care se situează tot cuprinsul tării și în care toate valorile coordonatelor punctelor sunt pozitive. Acestea fiind spuse, harta turistică a Masivului Ceahlău a fost realizată utilizând sistemul de proiecție Stereografică 1970; datele preluate în alt sistem de proiecție față de cel utilizat (Track-uri GPS, DEM 12.5, Corine Land Cover, date preluate din Open Street Map) au fost reproiectate în Stereo 70, utilizând comanda: ArcToolbox – Data Management Tools – Projections and Transformations – Raster – Project Raster.

Baza de date cartografice necesară reactualizării harții turistice este alcătuită din mai multe tipuri de date, respectiv date primare, date derivate și date modelate, dintre care marea majoritate au fost date în format vector, excepție fiind baza topografică dată de Modelul Numeric Altimetric al Terenului ( Model Digital de Elevație, prescurtat DEM ). DEM-ul presupune interpolarea unor puncte cu o cotă cunoscută, cu alte cuvinte obținerea unui DEM se realizează interpolând curbele de nivel ce au altitudinea cunoscută în tabelul atribut (3D Analyst Tools – Raster Interpolation – Topo to Raster). Deoarece teritoriul Masivului Ceahlău se extinde pe 8 foi de harta la scara 1:25000, digitizarea curbelor în vederea obținerii de date precise este nefavorabilă, astfel s-a utilizat resursele online ale portalului online Vertex al site-ului open-source Alaska Satellite Facility, obținând, prin intermediul seturilor de date ALOS PALSAR ( High Resolution Terrain Corrected ALOS Data ), un raster cu Modelul Digital de Elevație cu o rezoluție de 12.5 metri.

Seturile de date vector s-au procurat sau creat după cum urmează:

Rețeaua de drumuri, rețeaua hidrografică, lacul Izvorul Muntelui Bicaz, localitățile, cotele, vârfurile, abrupturile au fost vectorizate folosind surse cartografice vechi, hârțile turistice vechi, hărțile topografice 1:25000. Au fost vectorizate pentru a conferi hărții un aspect plăcut și precis al informațiilor;

Curbele de nivel au fost generate din Modelul Digital de Elevație utilizând comanda ArcToolbox – Spatial Analyst Tools – Surface – Contour;

Reprezentarea 3D a suprafeței a fost obținută din Modelul Digital de Elevație utilizând comanda: ArcToolbox – Spatial Analyst Tools – Surface – Hillshade;

Modul de utilizare al terenurilor, în ceea ce privește tipurile de păduri și pășuni au fost preluate din setul de date Corine Land Cover 2018 oferite de Copernicus Land Monitoring Service;

Limitele GIS ( SCI și SPA )ale siturilor de importanță comunitară și ale ariilor de protecție special avifaunistică proiectate in Stereo 1970 au fost preluate de pe site-ul Ministerului Mediului

Traseele turistice au fost preluate sub formă de track-uri GPS de pe site-ul turistic Munții-Noștri în format KMZ/KML și au fost introduse în ArcMap prin comanda ArcToolbox – Conversion Tools – From KML – KML to Layer, convertite apoi din sistem de proiecție WGS 84 în Stereo 70. Adițional track-urilor GPS au existat și puncte GPS izolate ce reprezentau cabane, refugii, izvoare, vârfuri, cote, locuri de camping, biserici, mănăstiri, indicatori, puncte de belvedere, stâne, pasuri, formațiuni stâncoase, hoteluri, etc.

Deoarece o hartă digitală se realizează creând și îmbinând o multitudine de straturi tematice în continuare s-au utilizat informațiile din baza de date obținută și s-a efectuat lucrul cu straturi tematice, după cum urmează: straturile tematice au fost ordonate și clasificate, utilizând funcția Layer Properties – Symbology, pe diferite categorii, culori și nuanțe pentru a scoate în evidență elementele de interes și pentru a conferi hărții un aspect deosebit; s-a acordat sau creat noi simboluri specifice fiecărui strat tematic de tip punct, linie sau polygon, folosind Character Marker Symbol din meniul Symbol Property Editor grupând entitățile grafice în funcție de elementul geografic pe care în reprezintă și încercând a se acorda simboluri cât mai sugestive realității din teren; traseele turistice marcate și nemarcate, dar și potecile au fost simbolizate diferit față de rețeaua drumurilor și au fost marcate conform tipurilor de marcaje ale sistemului național de marcare turistică.

S-a trecut mai apoi la operația de etichetare a fiecărui strat tematic în parte utilizând comanda Layer Properties – Labels, iar mai apoi s-au introdus toponime aferente denumirilor de forme de relief, având grijă să nu se suprapună nicio denumire. Pentru corectarea suprapunerilor ulterioare s-a folosit unealta Convert Labels to Annotation și s-au corectat suprapunerile mutând unul câte unul fiecare toponim.

În final s-a trecut la procesul de design al hărții și a particularităților de export, proces realizat în meniul Layout View, și care constă în alegerea dimensiunii hărții în funcție de suprafața studiată, introducerea canevasului, titlului hărții, scării, nordului geografic, legendei, cadrului ornamental ( neatline ) și a diferitelor elemente de design finale.

6.2. Rezultatul: Harta turistică a Masivului Ceahlău

În urma încheierii tuturor etapelor necesare întocmirii și reactualizării unei hărți turistice a studiului de caz, respectiv a Masivului Ceahlău, a rezultat obținerea unui material cartografic nou, menit să ofere satisfacție consumatorilor de turism și să răspundă la cererile acestora, în privința corectitudinii informației și a actualității sale, dar și să reprezinte un material de evaluare și promovare a potențialului turistic al masivului.

Materialul cartografic este reprezentat în Fig. 31 de la pagina 40.

6.3. Descrierea traseelor turistice

În cadrul Masivului Ceahlău se regăsesc un număr de 11 trasee turistice montane marcate, dintre care unul tematic și un număr restrâns de trasee nemarcate și poteci. Acestea pornesc de la altitudini de 450 de metri și ajung până la altitudini de peste 1800 de metri. Mai jos sunt prezentate câteva dintre aceste trasee turistice împreună cu detalierea particularităților reliefului, a distanței, a gradului de dificultate și a timpului de parcurs, informații însoțite de profile topografice longitudinale create, pe baza Modelului Digital de Elevație și a fișierelor shapefile de tip linie a traseelor, utilizând unealta: 3D Analyst Tools – Functional Surface – Interpolate Shape și mai apoi utilizând comanda Profile Graph.

Conform Munții-Noștri, pe teritoriul Masivului Ceahlău sunt următoarele trasee turistice:

1. 09MN01: Cabana Izv. Muntelui – Piatra cu Apă – Cabana Dochia ( dificultate medie, distanță de 5.55km, durată de 2:30 – 4:30h, urcare 1070m, coborâre 120m, vârf 1760m );

2. 09MN02: Cabana Izv. Muntelui – Stânca Dochiei – Cabana Dochia ( dificultate medie, distanță de 5.71km, 2:30-4h, urcare 1020m, coborâre 60m, vârf 1774m );

3. 09MN03: Cabana Izv. Muntelui – Platoul Ocolașului Mic – Cabana Dochia ( dificultate medie, distanță de 6.90km, durată de 3-5h, urcare 1220m, coborâre 260m, vârf 1770m );

4. 09MN04: Stațiunea Durău – sub Vf. Toaca – Cabana Dochia ( dificultate medie, distanță de 7.28 km, durată de 2:30 – 3:30h, urcare 1180m, coborâre 250m, vârf 1816m);

5.09MN05: Stațiunea Durău – Cascada Duruitoarea – Cabana Dochia ( dificultate medie, distanță de 7.5km, durată de 3:3 – 5h, urcare 1240m, coborâre 310m, vârf 1784m);

6.09MN06: Stațiunea Durău – Piciorul lui Bucur – Cascada Duruitoarea (dificultate ușoară/medie, distanță de 4.10km, durată de 1:45 – 2:15h, urcare 510m, coborâre 90m, vârf 1244m);

7.09MN07: Satul Neagra – Ocolașul Mic – Cabana Dochia (dificultate medie, distanță de 13.25km, durată de 4:30 – 6:30h , urcare 1640m, coborâre 420m, vârf 1770m);

8.09MN08: Bicazu Ardelean – Șaua la Pălărie – Cabana Dochia (dificultate medie, distanță de 21.20km, durată de 5 – 6:30h, urcare 1330m, coborâre 150m , vârf 1784m);

9.09MN09: Cabana Fântânele – Poiana Nicanului – Poiana Vesuri (dificultate ușoară, distanță de 2.34km, durată de 1h, urcare 180m, coborâre 230m, vârf 1236m);

10. 09MN10: Curmătura Pinticului – Vf. Strungilor – Stațiunea Durău (dificultate medie, distanță de 17.1km, durată de 5 – 6:30h, urcare 460m, coborâre 880m );

11.09MN11: Traseul tematic (dificultate ușoară, distanță de 1km, durată de 0:15h, urcare 100m, coborâre 100m).

CONCLUZII

Această lucrare, intitulată Evidențierea gradului de pretabilitate a teritoriului la amenajarea și dezvoltarea turistică. Studiu de caz: Masivul Ceahlău, a avut ca scot aplicarea modelelor de analiză spațială a teritoriului, cu privire la obținerea unor rezultate în ceea ce privește zonele pretabile extinderii spațiului funcțional, fie ele pretabile la amenajarea construcțiilor sau pretabile la amenajarea domeniilor schiabile. De asemenea a fost atins și subiectul cu privire la potențialul natural și antropic de care dă dovadă zona geografică și care împreună cu infrastructura turistică în continuă dezvoltare, au condus la evidențierea potențialului turistic al Masivului Ceahlău.

Utilizând cunoștințe, informații, programe GIS și baze de date cartografice s-au realizat materiale cartografice de calitate, precise și ușor de înțeles, menite să susțină procesul și modelul de analiză efectuat, dar și să promoveze, arealului studiat, deoarece suplimentar analizelor spațiale ale teritoriului cu privire la dezvoltare și amenajare, a fost întocmită o reactualizare a hărții turistice a Masivului Ceahlău, hartă ce conferă cititorului o privire de ansamblu asupra potențialului turistic al zonei.

În concluzie se poate afirma, pe baza studiilor efectuate în cuprinsul acestei lucrări, că potențialul turistic al Masivului Ceahlău este suficient de dezvoltat încât, împreună cu înțelegerea importanței unei utilizări adecvate a teritoriului, a unei gestionări și organizări cât mai bune a spațiului geografic, poate tinde spre o mai bună valorificare, amenajare și dezvoltare sustenabilă a turismului în condiții de compatibilitate cu mediul, cu valorile și cultura comunităților locale și prin exploatarea eficientă și durabilă a resurselor, astfel încât să poată fi utilizate și de generațiile viitoare.

BIBLIOGRAFIE

Albota M. G. (1992), Monografii Montane. Munții Ceahlău

Badea L. (1983), Geografia României – Geografia Fizică, Vol. I, Ed. Academiei Republicii Socialiste Române, București

Bilașco Ș., Pompei C., Nicula G., Drăgan Magdalena (2013), Condiționarea morfometrică a pretabilității de amenajare teritorială în bazinul Văii Arieșului, revista Geographia Napocensis, Cluj-Napoca

Călin D. (2005), Masivul Ceahlău – Harta turistică, Ed. ErcPress, București

Ciangă N., Dezsi Șt. (2007), Amenajare turistică, Ed. Presa Unifersitară Clujeană, Cluj-Napoca

Cocean R. (2010), Evaluarea potențialului turistic. Studiu de caz: Munții Apuseni, revista Geographia Napocensis, Academia Română, Filiala Cluj, anul VI

Ciangă N., Pătrăscu Cristina (2010), Tendințe de dezvoltare durabilă ale turismului din România, revista Geographia Napocensis, Academia Română, Filiala Cluj, anul VI

Coșbuc G. (1893), Vara, Volumul Balade și Idile

Dieaconu D., Săndulache I. (2008), Ceahlăul – Realitatea unui mit, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra Neamț

Fodorean I., Man T., Moldovan C. (2008), Curs practic de cartografie și G.I.S., Ed. Universității, Cluj-Napoca

Gheorghe I. (1982), Ceahlău. Harta turistică, Editată de Ministerul Turismului în Munții Noștri nr. 12

Gligor V., Filip S., David Nicoleta-Afrodita, Cocean P. (2014), Potențialul de dezvotare agroturistică a Microregiunii Tășnad, revista Geographia Napocensis, Academia Română – Filiala Cluj, anul VIII, Colectivul de Geografie, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Gligor V., Bilașco Ș., Fonogea S.F., (2012), Analiza morfo-funcțională a teritoriului comunei Florești (județul Cluj) și aprecierea gradului de vulnerabilitate locală la procesele geomorfice de risc, revista Geographia napocensis, Academia Română, Filiala Cluj, anul VI

Haidu I., Haidu C. (1998), S.I.G. Analiză spațială, Ed. *H*G*A, București

Iacomi G. (1982), Masivul Ceahlău – Hartă turistică, Ed. Publiturism, Bucurști

Oancea D. (1987), Geografia României – Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, Vol. III, Ed. Academia Republicii Socialiste România, București

Pîrlea A. I. (1941), Ceahlăul, Enciclopedia turistică a României, Vol. VIII, București

Protopopescu I., Macarovici N. (1936), Ceahlăul, Cheile Bicazului și Lacu Roșu. Harta turistică, Turing Clubul României, București

Stănescu I. (1976), Ceahlău, Colecția Munții Noștri, nr. 12, Ed. Sport – Turism, București

*** (2010), Dezvoltarea managementului pentru Parcul Național Ceahlău, Servicii de studii științifice și revizuire plan de management, raport final

*** (2001) Norma privind omologarea, amenajarea, întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement din 05.10.2001, Monitorul Oficial al României

*** (2013) Simpozionul Ceahlău – Natură, istorie și turism, Durău, com. Ceahlău: http://www.ceahlaupark.ro/2013/12/10/

*** (2014) Simpozionul Turism în Ceahlău: Prezent și perspective, Durău, com. Ceahlău:

*** (2014) Strategia de dezvoltare locală a microregiunii Ceahlău 2014 – 2020

*** Planul de Management al Parcului Național Ceahlău: http://www.ceahlaupark.ro/plan-management-pnc/

*** Revista Geographia Napocensis: http://geographianapocensis.acad-cluj.ro/Revista/index.htm

*** Cadrul natural al Masivului Ceahlău, geologie și geomorfologie: http://www.ceahlaupark.ro/cadru-natural/

*** Imagini satelitare Alaska Satellite Facillity: https://vertex.daac.asf.alaska.edu/

*** Track-uri GPS Ceahlău: https://muntii-nostri.ro/ro

*** Limite SCI&SPA: http://www.mmediu.ro/articol/date-gis/434

*** Modul de utilizare a terenului – CLC 2018: https://land.copernicus.eu/pan-european/corine-land-cover/clc2018

*** Informații turistice despre Masivul Ceahlău: http://alpinet.org/

*** Trasee turistice: http://www.exploregis.ro/trasee-turistice/carpatii-orientali/muntii-ceahlau/

*** Hărți turistice ale T.C.R.: http://www.geo-spatial.org/download/hartile-turistice-ale-tcr

*** Geomorfologie Ceahlău: https://dochitaceahlau.ro/masivul-ceahlau-geomorfologie/

*** ROSPA0129 Masivul Ceahlău, Agenția Națională pentru Arii Protejate:

http://ananp.gov.ro/ananp/2018/02/12/masivul-ceahlau/

*** Prezentarea generala a Masivului Ceahlău: http://www.ceahlau.neamt.ro/prezentare_generala.php

*** Masivul Ceahlău, Harta riscuri avalanșe: http://www.geo-spatial.org/galerii/?c=gal_geomorfologice&p=1603

*** Aplicații G.I.S pentru proiectarea, dezvoltarea și managementul domeniilor schiabile din România: https://www.researchgate.net/publication/327963449_Aplicatii_GIS_pentru_proiectarea_dezvoltarea_si_managementul_domeniilor_schiabile_din_Romania

*** Masivul Ceahlău: https://ro.wikipedia.org/wiki/Masivul_Ceahl%C4%83u

*** Ghid montan, munții Ceahlău: http://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/ceahlau-10/prezentare/

*** Parcul Național Ceahlău, date generale: https://www.romaniaturistica.ro/parcul-national-ceahlau