Estetica în protezarea mobilizabilă [304501]

INTRODUCERE

MOTIVUL ALEGERII TEMEI

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

PARTEA TEORETICĂ

Capitolul 1. PERSPECTIVE ISTORICE DIN PUNCT DE VEDERE ESTETIC

Perspective istorice ale esteticii ………………………………………………………………………………….. 8

Principiile unui aspect estetic facial armonios …………………………………………………………….. 10

Componentele esteticii faciale ………………………………………………………………………………….. 11

Implicațiile sociale ale esteticii …………………………………………………………………………………. 13

Capitolul 2. PROTEZELE DENTARE ÎN CADRUL SĂNĂTĂȚII ORALE

2.1.Urmările pierderii dinților ………………………………………………………………………………………… 15

2.2.Metode și mijloace de protezare ……………………………………………………………………………….. 16

2.3.Tipuri de proteze …………………………………………………………………………………………………….. 17

2.4.Îngrijirea protezelor ………………………………………………………………………………………………… 20

PARTEA SPECIFICĂ

Capitolul 3. PREZENTARE DE CAZURI

Prezentare de caz nr. 1 ………………………………………………………………………………………………….. 23

Prezentare de caz nr. 2 ………………………………………………………………………………………………….. 28

Prezentare de caz nr. 3…………………………………………………………………………………………………… 38

Prezentare de caz nr. 4…………………………………………………………………………………………………… 42

Prezentare de caz nr. 5…………………………………………………………………………………………………… 45

Capitolul 4. REZULTATE ȘI DISCUȚII …………………………………………………………………….. 47

CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………………… 56

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………….. 59

[anonimizat] o [anonimizat] a lor este imposibil de îndeplinit din diverse motive. În această situație, o proteză dentară mobilizabilă reprezintă o soluție viabilă.

[anonimizat], cu toate acestea ele reprezintă o [anonimizat], sau sănătatea acestuia nu- i permite, precum și dacă numărul dinților rămași pe arcade nu sunt suficienți sau sunt în număr prea mic pentru a permite realizarea unei proteze fixe.

[anonimizat]. implicit confortul oferit de acestea și nu în ultimul rând estetica.

Toate aceste materiale și tehnici noi apărute au adus un plus de calitate dinților artificiali care au un aspect foarte apropita de cel al dinților naturali, tot aici amintim și de noile sisteme de fixare care sunt disponibile în culoarea dinților.

În concluzie, obținerea unor proteze mobilizabile care să fie stabile, confortabile și estetice, a devenit o realitate.

MOTIVUL ALEGERII TEMEI

Deoarece absența dinților poate provoca multiple probleme atât de ordin funcțional, estetic cât și emoțional, această temă este una încă destul de spinoasă.

De- a lungul timpului s- au încercat diverse metode de înlocuire a dinților cu scopul de a readuce la normal atât funcționalitatea cât și estetica aparatului dento- maxilar.

La început metodele de înlocuire a dinților au fost empirice, ca în zilele noastre să se ajungă la performanțe greu de imaginat la acea vreme când au început tatonările în acest domeniu.

Lipsa dinților îngreunează vorbitul, mâncatul și nu în ultimul rând creează un disconfort psihic în momentele în care individul trebuie să interacționeze cu alte persoane în anumite situați sociale.

Din fericire pentru persoanele aflate în această situație, s- au descoperit multiple metode și tehnici de a reda toate funcțiile pierdute odată cu pierderea dinților, așa încât aceștia se pot reintegra în societate fără probleme.

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

Am ales această temă din dorința de a aduce un plus de informații în ceea ce privește această temă mult dezbătută de- a lungul timpului, a protezelor mobilizabile și mai ales a esteticii acestora.

În ultimii ani, pacienții nu mai pun un accent deosebit pe funcționalitatea unei lucrări protetice, aceștia merg mai mult pe latura estetică a acestora, ceea ce ne obligă pe noi practicienii domeniului să ne perfecționăm continuu, atât din punct de vedere al tehnicilor folosite cât și al materialelor întrebuințate pentru realizarea lucrărilor protetice.

Realizarea unei lucrări protetice de calitate, fie aceasta fixă, mobilă sau mobilizabilă, ține în mare parte de măestria și cunoștințele medicului dentist cât și a tehnicianului dentar. Aceștia trebuie să formeze o echipă care să comunice atât între ei cât și cu pacientul, comunicându- i acestuia toate variantele și posibilitățile existente în reabilitarea orală a acestuia.

Este inutil ca noi în calitate de practicieni să fim mulțumiți, atâta timp cât pacientul este nemulțumit de lucrarea protetică executată, motiv pentru care comunicarea cu el este esențială.

PARTEA SPECIFICĂ

CAPITOLUL 1. PERSPECTIVE ISTORICE DIN PUNCT DE VEDERE ESTETIC

Perspective istorice ale esteticii

De nenumărate ori ne punem întrebarea ce anume ne atrage la o imagine? Ce anume are o imagine atrăgătoare în sine?

Unele dintre imaginile care ne atrag sunt parte intimă din constituția însăși a fiziologiei sistemului nostru nervos: pentru fețele umane, de exemplu, există în creierele noastre o zonă specială care odată afectată ne pune în imposibilitatea de a le mai recunoaște.

Semiluna buzei de jos, forma dinților, culoarea lor și arcurile de cerc ale sprâncenelor, coloana nasului și cercurile pupilelor nu sunt vizualizate independent ci fac parte dintr-un ansamblu codificat.

Dintr- o mulțime de forme disparate decupăm instinctiv ca în picturile lui Arcimboldo fețe, suntem fascinați de fețe, pe care le căutăm peste tot. Încă din prima copilărie când fața mamei reprezenta totul, pentru noi fața umană este un totem, un obiect încărcat cu o energie magică de care privirile noastre sunt atrase în mod magnetic.

Încercând să definească criteriile generale care guvernează interesul psihicului uman pentru arta vizuală, V. S. Ramachandran și William Hirstein, doi specialiști în teorii cognitive au propus structurarea experienței estetice după opt legi. Cei doi cercetători susțin că toți artiștii plastici folosesc, conștient sau inconștient, până la opt  principii estetice pentru a „excita” în mod optim creierele consumatorilor de artă. Voi menționa aici trei dintre aceste principii care au relevanță, cred eu, în ceea ce privește arta lui Dumitru Gorzo.

Primul principiu se referă la capacitatea minții noastre de a extrage reguli vizuale generale din lumea naturală.

Al doilea principiu afirmă că izolarea figurilor de background este percepută instinctiv ca fiind plăcută. Acest principiu este determinat de  faptul că neuronii analizatorului vizual sunt indiferenți la elementele vizuale omogene ei fiind mai degrabă stimulați de contururi.

Un al treilea principiu aplică ideea de contrast la elementele de culoare și formă: analizatorii vizuali conțin celule specializate la detectarea culorilor sau a mișcărilor contrastante.

Scopul unei echipe medic dentist- tehnician dentar, nu este de a crea totemuri vizuale, ba chiar dimpotrivă, putem argumenta că demersul lui estetic de fapt este exact opusul acestei tendințe. Obiectul totemic ne fascinează privirea și ne atrage într- o capcană mentală din care lucrările care refac fizionomia încearcă să ne elibereze prin surprize continue.

Ansamblul facial și muscular variază de la pacient la pacient și sunt studiate prin analiza vizuală și fotografică. Acestea includ modul în care buzele încadrează dinții atunci cand vorbiti, zâmbiți sau râdeți.

Aspectul feței face parte din canalele de comunicare umană, bazată pe estetică, interesează relațiile noastre intime, pe cele familiale, pe cele sociale, profesionale sau neprofesionale. De aceea, nu putem ignora importanța din ce în ce mai mare care se acordă esteticii la acest început de secol XXI.

Întrebările pe care ni le adresăm frecvent indiferent de vârstă, la care au încercat să dea răspunsul de- a lungul timpului filozofi, artiști sau eseiști sunt:

Ce este frumosul? O altă întrebare frecventă, este ceea ce- i oferă omului un sentiment de plăcere, de admirație, de perfecțiune. Interpretarea frumosului duce la apariția noțiunii de „artă”, „armonie”, de „știința formelor”. Pentru Kant „gustul este facultatea de a judeca un obiect sau un mod de reprezentare în funcție de plăcere sau neplăcere. O să- l numim frumos obiectul acelei satisfaceri”.

Frumusețea are mii de fațete și un chip poate fi frumos în diferite feluri. Acest caracter subiectiv nu este neapărat văzut în aceeași manieră de toți. Frumusețea influențează judecata și atitudinea altora („Nu- i frumos ce- i frumos; e frumos ce- mi place”).

Ce este estetica? Este știința care analizează frumosul în general și sentimentul pe care frumosul îl naște în noi. Este știința frumosului în natură și în artă, este o concepție filozofică particulară a frumuseții. Estetica descrie și explică fenomenele artistice prin intermediul altor științe ca: psihologie, sociologie, etnologie, istorie etc. „Estetic” vine din cuvântul grecesc „aisthesis”, care se traduce ca „percepția senzației".

Ce este cosmetica? O artă a înfrumusețării și a împodobirii. Estetica este studiul și cercetarea științifică a frumuseții, în timp ce cosmetica este arta bazată pe estetică.

Primele dovezi arheologice despre intervențiile stomatologice cu scop estetic, datează de mai bine de 4.000 de ani în urmă în cadrul culturii japoneze, exista o practică numită „Ohaguro“ care presupunea colorarea dinților în cafeniu închis sau chiar negru, aceasta având tot odată și rol de protecție a dinților împotriva leziunilor carioase.

În perioada de apogeu a civilizației Maya dinții femeilor de rang înalt erau înfrumusețați cu încrustații din pietre precum jad, hematit, turcoaz.

Dentiștii acelei perioade, aveau unelte extrem de avansate, precum un fel de șurub de forare  cu vârf de obsidian folosit la găurirea dinților. Pietrele ornamentale constau în jad și smarald care erau apoi atașate cu ajutorul unui adeziv natural fabricat din rășină amestecat cu diverse plante și făină de oase.

Ornamentele în cauză nu erau o  marcă a clasei conducătoare, foarte mulți amerindieni apelând la ele în scop pur cosmetic. Spre exemplu, familiile regale mayașe nu prezentau decorarea dinților. Totuși ponderea o dețineau bărbații, după cum ne asigură descoperirile fosile”, declara Jose Conception Jimenez, antropolog în cadrul Institutului de Antropologie și Istorie din Mexic.

Aceste exemple demonstrează vechimea interesului oamenilor asupra înfrumusețării corpului. În zilele noastre, într- o societate dominată de concurența economică, socială și sexuală, dorința imbunătățirii aspectului estetic al danturii crește vertiginos.

Cercetări științifice recente realizate de CG. Sheets demonstrează că o persoană care se simte atrăgătoare, sănătoasă și abilă, este mai puțin expusă depresiei, sentimentului de singurătate și inutilitate. Acesta afirmă că „complexul de inferioritate poate fi mai dăunător pentru dezvoltarea personală, decât însuși defectul propriu- zis.

În ultimele decenii, materialele și tehnicile de tratament au suferit schimbări majore față de prezența edentațiilor și mai ales față de edentațiile din zona frontală. Edentațiile frontale la pacienții de orice vârstă prin consecințele integrării sociale, au un impact deosebit de mare, asupra comportamentului lor psihologic.

1.2. Principiile unui aspect estetic facial armonios

Termenul „estetică“ a fost introdus de Alexander Gottlieb Baumgarten în anul 1750, în lucrarea „Aesthetica“, care definește estetica ca fiind știința cunoașterii senzoriale.

Conform acestuia, cunoașterea senzorială se deosebește de cea a gândirii prin opoziția dintre obiectivul esteticii și a logicii: prima urmărește frumosul, a doua adevărul. În prezent, conotațiile termenului „estetică“ variază în raport cu gradele diferite de percepție estetică legate de sex, vârstă, naționalitate și rasă.

De- a lungul timpului, numeroase cercetări și studii de specialitate au fost întreprinse pentru a stabili care este viziunea pacienților asupra esteticii dento- faciale și care sunt conceptele și principiile după care aceștia se ghidează în evaluarea esteticii. Printre factorii importanți în evaluarea esteticii faciale se numără: dimensiunea și forma feței, proporția etajelor figurii, profilul facial, lungimea și forma comisurilor bucale, forma, lungimea și grosimea buze buzelor, privirea, lățimea narinelor, poziția nasului și a ochilor.

Principiul esteticii faciale.

Ansamblul facial și muscular variază de la pacient la pacient și sunt studiate prin analiza vizuală și fotografică. Acestea includ modul în care buzele încadrează dinții atunci când pacientul vorbește, zâmbește sau râde.

Principiul esteticii gingivale.

Sănătatea și aspectul gingiilor sunt elemente esențiale în designul zâmbetului deorece vizibilitatea excesivă a gingiilor, conturul inegal al gingiilor, inflamație și expunerea suprafețelor rădăcinilor, sunt aspecte frecvente care pot afecta zâmbetul unei persoane.

Principiul microesteticii dentare, implică caracteristici subtile ale fiecărui dinte, cum ar fi forma, culoarea și modul în care acesta reflectă lumina. Anatomia dinților naturali este unică ea diferă de la persoană la persoană și specifică pentru fiecare dinte în parte. În restaurările ideale aceste calități sunt asemănătoare celor ale dinților naturali.

Principiul macroesteticii dentare, analizează relațiile și proporțiile dintre dinții frontali, încadrate în reperele țesuturilor și caracteristicile faciale, în scopul de a asigura modificări care să facă zâmbetul atractiv. Prin colaborarea dintre medicul dentist, medicul ortodont și tehnicianul dentar se combină abilități tehnice și artistice pentru a crea un zâmbet plăcut din punct de vedere estetic și aspectul natural în care formele, dimensiunile și dispunerea dinților individual precum și în ansamblu să corespundă caracteristicilor dumneavoastră specifice.

1.3. Componentele esteticii faciale

Estetica facială implică aplicarea anumitor norme, instrumente și strategii de evaluare a dinților și a condițiilor gingiilor pentru ca medicul dentist sau cel ortodont să poată decide cu privire la procedurile cosmetice și de refacere pentru a corecta sau îmbunătăți aspectul fizic.

Buzele au fost comparate cu un cadru care stabilește imaginea zâmbetului fiecăruia, cuprinzând dinții și gingiile. Pentru o estetică optimă, trăsăturile faciale trebuie să se armonizeze cu dinții și linia buzelor. Când buzele iau forma unui zâmbet larg, vizibilitatea dinților maxilarului superior crează imaginea unui zâmbet plăcut, tineresc dacă aceștia ocupă mai mult de 75% din spațiul cuprins între buza superioară și cea inferioară.

Linia mediană este punctul de plecare în proiectarea zâmbetului este linia mediană facială, o linie imaginară verticală trasată pe mijlocul feței. Pentru o estetică optimă, linia mediană facial ar trebui să trecă între primii incisivi superiori.

Principalele caracteristici faciale- cum ar fi ochii, nasul și barbia- pot fi înșelătoare atunci când se localizează linia mediană. De exemplu, ochii pot fi ușor la niveluri diferite, sau nasul poate să nu fie centrat, diminuând utilitatea lor în încercarea de a determina linia mediană.

O abordare mai precisă pentru a determina linia mediană facială se concentrează pe două repere faciale: un punct între sprâncene și arcul lui Cupidon, în centrul buzei superioare, prin trasarea unei linii între aceste repere, medicul poate localiza poziția liniei mediane faciale.

Ori de câte ori este posibil, linia mediană între incisivii centrali ar trebui să coincidă cu linia mediană facială. În cazurile în care acest lucru nu este posibil, linia mediană dintre incisivii centrali ar trebui să fie perpendiculară pe linia imaginară care ar putea fi trasată prin colțurile gurii.

Linia zâmbetului este creată de limita superioară a buzei de jos în timpul zâmbetului, când acesta este unul ideal, marginile dinților de sus ar trebui să fie paralele cu buza de jos atunci când pacientul râde. Partea inferioară a buzei de jos ar trebui să aibe aceeași linie cu cea a gingiilor maxilarului inferior. Acest lucru ar trebui să fie întotdeauna un standard, indiferent de dimensiunea sau forma zâmbetului. Odată ce medicul a determinat orientarea liniei zâmbetului, el poate proiecta curba, sau forma și determina modificările posibile pentru corectarea discordanțelor, trimițând laboratorului de tehnică dentară toate aceste constatări și modificări.

Dinții

Estetica feței este mult influențată de zâmbetele atractive. Elementele comune unui aspect fizic plăcut sunt considerate de toți specialiștii a fi: dinții albi, forma dinților ireproșabilă, drepți, la distanțe egale fără spații între ei, fără înghesuiri sau suprapuneri. Linia zâmbetului dinților superiori urmează curba buzei inferioare. Linia mediană a dinților frontali superiori este ideal a fi în centrul feței.

Alte considerente importante ale dinților care influențează zâmbetul unei persoane includ ambrazurile incizale, proporția dimensiunilor dinților, culoarea dinților care în ceea ce privește incisivii centrali superiori în mod normal sunt strălucitoari, sunt dinții cei mai vizibili în zâmbet sau în timpul vorbirii. Incisivii laterali au o culoare similară dar cu o luminozitate mai scăzută, iar caninii au intensitate sau saturația de culoare mai mare, pe când primul și al doilea premolar au o culoare similară cu a incisivilor laterali.

La evaluarea culorii dinților, medicul examinează relația coloristică dintre dinții superiori și cei inferiori. Ambele seturi de dinți ar trebui să arate similar și să se armonizeze cu părul, pielea și culoarea ochilor. Pentru cele mai bune rezultate, nuanța reprodusă în tratamentele restaurative și cosmetice ar trebui să se apropie de estetica naturală, decât de a afișa cea mai deschisă culoare posibilă.

e. Coridorul bucal este spațiul închis la culoare vizibil între colțurile gurii și dinții de sus. Cercetările indică faptul că, în cele mai multe cazuri, persoanele cu coridoare bucale mici când zâmbesc larg, au un zâmbet atractiv, coridorul bucal larg apare în cazul unor îngustări ale arcadelor dentare.

f. Alte elemente precum impactul unui zâmbet poate fi determinat doar de frumusețea dinților individuali. Fiecare pacient este unic, frumusețea lui variind în funcție de vârstă, sex, trăsături de personalitate, nevoile și așteptările estetice. În reconstituirea protetică a edentațiilor frontale, de asemenea, trebuie să se țină cont de considerente individuale, cum ar fi trăsăturile faciale, tonul pielii, culoarea părului și modul în care dimensiunea, culoarea și starea dinților, precum și țesutul gingival și buzele, se potrivesc aspectului fizic general. În plus, considerații ocluzale și funcționale trebuiesc luate în considerare penru a asigura longevitatea tratamentului.

Conceptele cu privire la estetică furnizează doar puncte de referință pentru evaluare, proiectare și tratament, la acestea adăugându- se simțul artistic al tehnicianului dentar. Tehnologia modernă permite ca prin tratamente protetice restaurative să se obțină zâmbete atractive care pot cu adevărat schimba viața pacientului.

1.4. Implicațiile sociale ale esteticii

Omul din zilele noastre trăiește într- o lume în care personalitatea și exemplele alese de el îi determină criteriile de comportament și activitate în timpul liber, incitând la imitare. Mulți oameni doresc modificarea aspectului lor pentru a se asemăna cu idolul ales. Societatea, cu criteriile sale, hotăraște ceea ce trebuie să se considere ca fiind frumos. Dorința de a arăta bine sau mai bine, a devenit o adevarată necesitate, impusă de raporturile sociale și economice.

Fața este partea corporală cea mai reprezentativă. De aceea când sunt dezveliți dinții atrag atenția în mod irezistibil.

Fizionomia feței recunoaște trei factori: facial, dento- facial și dento- gingival. Ultimii doi interesează echipa medic- tehnician dentar în mod deosebit. Tehnicianul dentar trebuie să cunoască importanța psihologică a gurii, precum și să stăpânească aspectele fundamentale ale tratamentului estetic și problemele pe care acestea le ridică sau le agravează la pacient.

Orice tehnician dentar trebuie să cunoască atât consecințele psihologice, cât și pe cele pur fizice care trebuie gândite nu doar din punct de vedere al urmărilor tratamentului, dar și motivele care determină pacientul să se supună unui tratament protetic.

Aspectele psihologice ale reprezentării, imaginii pe care pacientul o are despre sine și corpul său, joacă un rol hotărâtor în estetică. Importanța psihologică a tratamentului estetic în edentațiile frontale, se bazează pe observația că sfera orală este locul primar de manifestare a multor conflicte emoționale. Ea este o componentă prin care omul ia primul contact cu lumea înconjurătoare, ea exprimă bucurie, mânie, plăcere și necaz.

Fiecare pacient este o individualitate și necesită un tratament individual. Nu poate fi subliniată suficient necesitatea ca echipa terapeutică să observe fiecare pacient, să- i analizeze critic chiar și reacțiile nonverbale, pentru a putea câștiga încrederea acestuia.

Sub această formă se va întări componenta pozitivă a poziției ambivalente pe care pacienții o au față de un om de la care speră ajutor, dar care le poate provoca durere fizică și emoțională.

Un pacient care își ține gura închisă în timpul râsului, sau își maschează într- un fel sau altul gura, ne oferă o informație deosebit de importantă. Buzele puternic întinse peste dinți, obrajii căzuți sau limba presată spre o diastemă, reprezintă semnalele inconștiente pe care le emite pacientul, ele demonstrează direct sau indirect interesul pe care pacientul îl manifestă față de înfățișarea sa.

Motivațiile estetice pot constitui factorul major în cadrul solicitării tratamentului stomatologic. Oamenii asociază frumusețea cu succesul, fericirea, prietenia și autoconsiderația. Chiar și pacienților pretențioși aspectul estetic al medicinei dentare le oferă satisfacții deosebite.

Progresele realizate în domeniul introducerii de noi materiale și procedee terapeutice au crescut șansele de a asigura tratamente estetice. Lărgirea ariei operațiunilor impune necesitatea ca pacientul să fie considerat o individualitate și să se pună accent mai mare pe comunicarea efectiva.

Personalitatea, motivațiile, dorințele, așteptările, autoestimarea, capacitatea de a accepta modificarea și dorința de a coopera, sunt factori importanți pentru finalizarea cu succes a tratamentului.

Uneori pot apărea și probleme care nu își găsesc întotdeauna rezolvarea, precum doleanțele , așteptările pacientului care sunt nerealiste, pacientul nu este mulțumit cu rezultatele cu toate că acestea din punct de vedere tehnic și estetic sunt corecte, acesta se așteaptă ca prin tratamentul stomatologic să se atenueze sau chiar să se rezolve problemele sale psihologice, sau există situații în care pacientul este mulțumit de rezultat în schimb familia și prietenii acestuia nu, în alte cazuri pacientul nu dorește să își îmbunătățească estetica, dar medicul dorește, situație în care pacientul insistă să rămână simplu și neatractiv, este indicat să nu insistăm deoarece este un mecanism de apărare, acesta s- a obișnuit cu el și acest lucru îl ajută.

Aplicarea pe scară largă a principiilor psihologice și sociologice pot îmbunătății practica restauratoare, care pune accent pe estetică.

Capitolul 2. PROTEZELE DENTARE ÎN CADRUL SĂNĂTĂȚII ORALE

Sănătatea orală cuprinde mai multe ramuri printre care se numără și protetica dentară, o specialitate în cadrul medicinei dentare, cu rol în diagnosticarea, tratamentul, reabilitarea și menținerea morfologică, funcțională și estetică a aparatului dento- maxilar al pacienților înlocuind atât dinții cât și țesuturile pierdute cu ajutorul protezelor dentare.

Protezele dentare sunt aparate realizate cu menirea de a înlocui dinții pierduți din diverse motive. Alegerea protezelor se face în funcție de tipul de edentație al pacientului precum și de pretențiile și dorințele acestuia, din păcate și de posibilitățile economice ale acestuia.

După inserarea protezelor în cavitatea bucală a pacientului, acestea permit refacerea din punct de vedere morfologic și funcțional a aparatului dento- maxilar.

În condițiile în care protezele sunt bine îngtijite de către purtătorul lor, acestea pot avea o durată de viață îndelungată, iar ajustările care se impun la interval de câțiva ani, le asigură pacienților un confort și stabilitatea a acestora.

Din punct de vedere tehnic protezele pot fi fixe, mobilizabile care restaurează edentațiile parțiale, mobile care restaurează edentațiile totale și cele pe implanturi. Toate tipurile menționate mai sus sunt realizate de către echipa medic dentist- technician dentar.

2.1. Urmările pierderii dinților

Orice extracție indiferent de motivele acesteia, determină o serie de schimbări la nivelul aparatului dento – maxilar prin faptul că dinții vecini breșei se apropie micșorând acel spațiu, iar dinții antagoniști vor egresa pentru a veni în contact cu dintele antagonist extras.

O altă consecință care nu poate fi neglijată, este aceea a resorbției osului, ceea ce îngreunează în timp tratamentul oricărui tip de protezare.

Din păcate extracțiile sunt urmate și de modificări majore la nivelul dinților restanți pe arcadă, acestea se manifestă prin retracțiile gingivale care nu se lasă așteptate ajungând până la dezvelirea rădăcinilor dentare, apar leziunile carioase, depunerea dezpozitelor tartrice, precum este posibilă în timp și apariția pungilor parodontale.

Din punct de vedere ocluzal apar modificări care au consecințe nefaste și asupra articulației temporo- mandibulare, provocând dureri la acest nivel.

Extracțiile atrag după sine și probleme masticatorii, care în timp pot duce pacienții la afecțiuni digestive, ceea ce nu este un lucru minor.

Datorită extracțiilor intervine și un alt punct spinos al problemei și anume acela al esteticii care este grav afectată în urma pierderii dinților, mai ales dacă această pierdere are legătură cu zona frontală, știrbindu- i pacientului imaginea în societate, uneori se poate ajunge până la afecțiuni psihice.

Toate consecințele extracțiilor, enumerate și descrise mai sus, ar putea fi ocolite în condițiile în care breșele edentate ar fi restaurate cât mai repede cu putință, prin realizarea unor proteze dentare fie acestea fixe, mobile sau mobilizabile.

Atunci când vorbim de planul de tratament și de alegerea protezei pe care urmează să o realizăm luăm în calcul mai muți factori precum examenul clinic, examenul radiologic și nu în ultimul rând dorințele pacientului care sunt foarte importante, deoarece o lucrare protetică realizată corect dar care nu ia în seamă și pretențiile pacientului este un eșec sigur.

2.2. Metode și mijloace de protezare

Din fericire la ora actuală există multiple metode și modalități de protezare prin înlocuirea dinților pierduți cu ajutorul unor proteze fixe, mobile (totale sau parțiale) sau mobilizabile.

Un lucru important de știut este faptul că indiferent de tipul protezării, iar când spunem acest lucru ne referim la protezele parțiale sau totale, acestea produc resorbție osoasă, motiv pentru care în situațiile în care este posibil acest lucru, evident este de preferat să se opteze pentru implanturile dentare. Astfel de protezări pe lângă faptul că evită acest gen de situații, conferă pacientului o stare de confort pe care celelalte tipuri de protezări nu o fac, din punct de vedere masticator nu vor exista diferențe între dantura naturală și cea ancorată pe implanturile dentare și nu în ultimul rând, din punct de vedere estetic va crește diferența. Cu toate aceste conveniente oferite de lucrările protetice fixe ancorate pe implante însă, există situații în care pacienții nu- și pot permite un astfel de lucrări protetice, iar medicul este obligat de împrejurări să recurgă la protezele tradiționale. În aceste cazuri, protezele mobile trebuie să fie perfect adaptatea la maxilarul pe care- l protezează, de așa manieră încât acestea să fie cât mai stabile cu putință reducând resorbția osoasă, iar periodic, de fiecare dată când situația o cere pacienții trebuie să meargă la medicul dentist pentru rebazarea protezei existente, sau înlocuirea acesteia la nevoie.

Pentru realizarea oricărei proteze se va apela la medicul dentist care va apela la amprentarea arcadei sau arcadelor care trebuiesc protezate. Cu ajutorul amprentelor va urma ca tehnicianul dentar să toarne din ghips modelele de lucru pe care va confecționa în continuare lingurile individuale, șabloanele de ocluzie, macheta protezelor cu dinții prefabricați și în final după toate aceste etape tehnice între care se interpun și etapele clinice va rezulta proteza mobilă sau mobilizabilă.

Din păcate aceste proteze nu sunt niciodată pe placul pacienților, lucru lesne de înțeles, datorită multiplelor dezavantaje pe care acestea le prezintă, cu toatea acestea cu bunăvoință și răbdare din partea purtătorilor de proteze, aceștia se vor acomoda cu ele iar în final vor putea ajunge ca acestea să le ofere o estetică și funcționalitate care să- i satisfacă, până la urmă este o soluție pentru buzunarul tuturor.

Dacă dorim să facem o scurtă clasificare a protezărilor acestea pot fi fixe, mobilizabile în cadrul edentațiilor parțiale, mobilizabile în cadrul edentațiilor totale și nu în ultimul rând protezarea pe implante care este cea mai recentă descoperire în domeniu.

Aceste piese protetice au menirea să înlocuiască dinții pierduți din diverse cauze (afecțiuni parodontale, leziuni carioase, traumatisme,etc.), fie doar o pierdere minoră sau o pierdere totală a acestora, ele arată și funcționează aproape ca și dinții naturali pierduți, reprezentând o soluție eficientă.

Pierderea unităților dentare reprezintă o reală problemă care se manifestă pe termen lung prin diverse mijloace, de la migrări, egresii, micșorarea spațiilor edentate ceea ce îngreunează protezarea în momentul în care se dorește acest lucru, vor interveni probleme ocluzale și de masticație.

Persoanele care își pierd dinții capătă un aspect mult mai îmbătrânit deoarece se pierde din tonusul mușchilor faciali ceea ce determină lăsarea obrajilor cu un aspect tras al feței.

Pe de altă parte intervine resorbția osoasă a maxilarelor edentate, proces care din păcate este ireversibil și se petrece datorită pierderii odată cu dinții și a rădăcinilor acestora care au rol și în menținerea țesutului osos.

2.3.Tipuri de proteze

În zilele noastre medicina dentară dispune de două tipuri de protezare de bază și anume protezele dentare totale și protezele dentare parțiale. a. Protezele dentare totale sunt concepute cu scopul de a înlocui unitățile dentare pierdute la scurt timp după extracția acestora. În cadrul protezelor totale dispunem de două tipuri:

– cele convenționale care se realizează după ce locurile extracțiilor sunt vindecate în totalitate ceea ce poate să dureze mai multe luni de zile

– cele imediate care vor fi realizate imediat după ce dinții au fost extrași; există avantajul în acest caz că pacientul nu va rămâne edentat o perioadă îndelungată, pe de altă parte dezavantajul este reprezentat de faptul că va fi necesară o rebazare destul de repede după inserția acesteia.

Protezele totale au capacitatea de a înlocui în totalitate arcada dentară, intervine un paradox în faptul că toată lumea s- ar aștepta ca protezele inferioare datorită gravitației să fie mult mai stabile, ceea ce nu este deloc așa datorită suprafeței de sprijin reduse și a mușchilor limbii și obrajilor care tind să o disloce.

Un mare dezavantaj pe care- l prezintă protezele totale, este acela că accelerează resorbția și atrofia osoasă datorită presiunilor nefiziologice pe care le exercită la acest nivel, urmat de faptul că aceste fenomene provoacă și probleme de neadaptare a protezelor care duc la frecvente rebazări a acestora.

Din punct de vedere fonetic, masticator și estetic acest gen de protezare reprezintă o alternativă.

Fig. 2.1. Imagine cu protezele totale

b. Protezele dentare parțiale vor fi inserate în spațiul edentat creat de dinții extrași. Și în acest caz dispunem de două posibilități de protezare: proteze fixe și proteze mobile.

– protezele dentare fixe sau punți cum sunt cunoscute popular, au avantajul că sunt fixate în permanență la bonturile dentare printr- un ciment. Acestea oferă pacientului confort și un aspect estetic natural, iar din punct de vedere financiar depășesc puțin protezele dentare mobile.

– protezele dentare mobile sunt fixate prin anumite sisteme de ancorare pe dinții restanți ai arcadelor dentare, reprezintă un avantaj din punct de vedere igienic deoarece pot fi ușor dezinserate din cavitatea bucală și curățate în comparație cu cele fixe. Tot în această categorie se includ și supraprotezele care au capacitatea de a acoperi dinții restanți sau implanturile dentare.

Protezele parțiale sunt benefice și reprezintă multiple avantaje atâta timp cât sunt corect realizate având o stabilitate acceptabilă, în caz contrar pot dăuna unităților dentare de sprijin sau ancorare, pot induce mișcări nefiziologice care determină în timp resorbții osoase, pot deveni depozite pentru alimente iritând gingiile și care alimente ulterior se descompun creând un miros neplăcut .

În altă ordine de idei, aceste proteze necesită rebazări periodice datorită faptului că au acest mare neajuns de a provoca resorbția osoasă, determinând instabilitatea lor și acumularea de alimente.

În cazul în care sistemele de ancorare folosite sunt scumpe, prețul de cost al acestor proteze crește fiind inaccesibil pentru unii dintre pacienți. Cu toate acestea accesibilitatea lor din punct de vedere financiar este mult mai crescută decât în cazul punților dentare sau implanturile dentare.

Fig. 2.2. Imagine cu proteza parțială

Tipurile de ancorare care pot fi utilizate în realizarea protezelor parțiale sunt multiple, începând cu croșetele clasice din sârmă, urmate de capse și culise, cu toate acestea indiferent de sistemul de ancorare ales, nici unul dintre ele nu este la fel de eficient și nici redus din punct de vedere al costului când ne gândim la implantele dentare și la beneficiile pe care acestea le aduc pacienților care beneficiază de ele.

Avantajele acestui tip de proteze sunt reprezentate de prețul de cost redus comparativ cu alte variante de protezare, dar acest aspect este doar aparent având în vedere dezavantajele pe care acestea le au.

Dezavantajele se văd abia cu trecerea timpului, deoarece unitățile dentare folosite ca element e de susținere vor fi prejudiciate, predispose la afecțiuni parodontale și leziuni carioase, pe de altă parte dezavantajul constă și în faptul că necesită rebazări repetate și nu în ultimul rând faptul că induc atrofiile osoase. Un alt inconvenient este faptul că trebuie dezinserate după fiecare masă pentru igienizare.

c. Protezele fixe pe implanturi dentare pot fi realizate și pentru pacienții care prezintă un anumit grad de atrofie osoasă având în vedere tehnicile modern din zilele noastre, aceasta este fixă și poate fi îndepărtată de către medicul dentist.

Astfel de proteze refac întotdeauna și gingia printr- una artificial pentru a putea înlocui sau corecta pierderile osoase în plan vertical, în cazul în care acest lucru nu este dorit de către pacient se poate interveni și chirurgical prin adiție osoasă crescând astfel prețutile de cost.

d. Protezele scheletate sunt net superioare în comparație cu protezele parțiale clasice.

Datorită unor pierderi masive de dinți și mai ales a ultimilor molari, ne pune în imposibilitatea de a realiza o punte dentară, adică o lucrare protetică fixă, fiind obilagți să recurgem la protezarea prin proteze scheletate sau parțial mobilizabile.

În situația în care nu putem opta pentru o lucrare fixă pe implanturi din varii motive, proteza scheletată reprezintă cea mai bună alternativă de protezare. Aceste proteze dentare sunt mobilizabile formate din două părți, una mobilă reprezentată de un schelet metalic și o parte fixă care este o punte dentară.

O primă impresie pe care o dau aceste proteze este aceea de aspect inestetic, urmată de convingerea unui discomfort creat de acest gen de lucrare. Cu toate acestea lucrarea de acest gen este una de dimensiuni reduse, prezintă o stabilitate crescută și o estetică care nu se compară nici pe departe cu cea a unei proteze clasice, deoarece scheletul metalic nu poate fi văzut în momentul inserției în cavitatea bucală.

Scheletul metalic nu este vizibil în timpul actelor fiziologice, atunci când pacientul vorbește sau râde, iar în cazul unor zone gingivale atrofiate se va adăuga acrilat care va masca acest defect.

Utilizarea sistemelor speciale cu rol în menținere, sprijin și stabilitate sunt extrem de importante deoarece stabilitatea lor este net superioară față de celelalte tipuri de croșete pe de o parte, iar pe de altă parte estetica lor este una de invidiat dat fiind faptul că au capacitatea de a face aproape neobservată trecerea dintre partea fixă și cea mobilă.

Dacă vorbim despre confort, metalul utilizat în realizarea acestui tip de proteză are un rol esențial deoarece este foarte rezistent și nu necesită să fie turnat în strat gros, iar extinderea acestui schelet metalic este foarte redusă.

Pe de altă parte croșetele turnate, precum și sistemele speciale din cadrul acestei lucrări nu ne obligă să folosim întreaga suprafață de sprijin.

Din punct de vedere al durabilității, datorită acestor proteze scheletate vi să sprijine dinții restanți deoarece toate forțele masticatorii sunt transmise în axul dinților, împiedicând astfel resorbția osoasă în oarecare măsură.

Protezele scheletate sunt indicate în cazul în care poziționarea dinților restanți pe arcade nu permite acest lucru sau edentația este totală.

Din punct de vedere al contraindicațiilor, acestea nu există.

Îngrijirea protezelor

În mare parte toate protezele sunt confecționate din rășini acrilice care din păcate se pot fractura ușor și impugn anumite condiții de întrebuințare.

Recomandarea este ca în momentul igienizării lor, acest lucru să fie realizat deasupra unui camp moale, deoarece riscurile sunt de a o sparge în momentul în care aceasta cade pe un plan dur.

Dacă aceste lucrări protetice nu sunt păstrate într- un mediu umed, intervine riscul ca ele să se deshidrateze și să devină poroase având în vedere că sunt confecționate din carilat care are acest neajuns, iar datorită porozităților vor intervene retențiile alimentare precum și a bacteriilor din cavitatea bucală. Atâta timp cât acestea nu sunt purtate ele trebuie menținute în mediu umed pentru a fi continuu hidratate, fie că este vorba despre apă sau alte soluții special destinate.

Pentru a le spăla nu se va utiliza niciodată apă fiartă care poate produce anumite deformări ireversibile.

Din păcate placa bacteriană este extrem de aderentă la protezele dentare producând diverse infecții la nivel bucal, este un motiv temeinic pentru a igieniza zilnic protezele, evitând astfel acumularea de placă bacteriană și alimente, precum și pătarea acestora.

Pentru curățarea protezelor poate fi folosit și aparatul cu ultrasunete, dar această metodă nu înlocuiește igienizarea zilnică a acestora.

Pentru a stimula vascularizația la nivelul țesuturilor și pentru a îndepărta placa bacteriană, pacienții trebuie îndrumați să perieze limba, gingiile precum și palatal de fiecare dată înainte de a reinsera proteza în cavitatea bucală.

În cazul în care pacientul descoperă anumite fisuri sau fracturi ale protezei, trebuie să se prezinte imediat la medicul dentist pentru a remedia problema survenită.

PARTEA SPECIFICĂ

Capitolul 3. PREZENTARE DE CAZURI

Prezentare de caz nr. 1

Pacient C.V. în vârstă de 56 ani se prezintă în cabinetul de medicină dentară datorită edentațiilor bimaxilare cu care se confruntă și datorită cărora acuză mari probleme în alimentație, fonație, estetică și integrare socială. În urma unui examen clinic amănunțit am stabilit planul de tratament de comun acord cu pacientul, în vederea eliminării sau măcar a ameliorării problemelor survenite odată cu apariția edentațiilor. Am hotărât ca puținii dinți restanți pe arcade să- i protejăm de șlefuiri pentru a nu face risipă de substanță osoasă dură, deoarece acești dinți restanți sunt încă sănătoși și pot fi folosiți ca dinți pentru ancorarea viitoarelor croșete turnate, atât la maxilarul superior cât și la cel inferior.

Fig. 3.1. Imagine cu protezele în lucru, pe modele, vedere distală

Fig. 3.2. Imagine cu protezele în lucru vedere frontal, pe modele

Fig. 3.3. Imagine cu protezele în lucru din alt unghi, pe modele

Fig. 3.4. Imagine cu protezele la gata vedere distală

Fig. 3.5. Imagine cu protezele la gata, vedere ocluzală

Fig. 3.6. Imagine cu protezele la gata, fața internă

Planul de tratament a fost unul simplu pe care l- am stabilit împreună și de comun acord cu pacientul, hotărând să realizăm două proteze parțiale, una pentru arcada inferioară și una pentru arcada superioară.

Am trecut la etapa de amprentare a câmpului protetic atât pentru arcada inferioară cât și pentru cea superioară cu ajutorul a două linguri standard pe care inițial le- am ales în funcție de mărime așa încât acestea să cuprindă întreg câmpul protetic al pacientului. La finele acestei manopere, am verificat ambele amprente din punct de vedere al integrității și al corectitudinii, apoi acestea au fost spălate, dezinfectate și trimise în laboratorul de tehnică dentară astfel încât tehnicianul dentar să realizeze turnarea modelelor de lucru și a primei faze tehnice.

La faza a doua am realizat verificările de rigoare a ceea ce am primit din laborator și cu ajutorul cheii de culori am ales culoarea dinților artificiali care vor urma să fie montați în proteză. Acest lucru l- am făcut împreună cu tehnicianul dentar și cu pacientul în funcție de culoarea dinților vecini și antagoniști, în funcție de vârsta pacientului, de culoarea tenului, de culoarea ochilor și de sexul pacientului, ținând însă cont și de cerințele și doleanțele acestuia.

Pe parcursul realizării acestor proteze, am efectuat în cabinet toate fazele clinice care se impugn care include toate probele necesare, în așa fel încât la final să obținem două lucrări protetice care să fie perfect adaptate cerințelor din punct de vedere estetic și funcțional.

Atât etapele clinice cât și cele tehnice au decurs normal, fără a ridica problem. Pacientul a fost extreme de colaborant, fapt care ne- a ușurat munca.

La final protezele au fost inserate în cavitatea bucală a pacientului care s- a declarat mulțumit în primul rând de aspectul său actual și nu în ultimul rând de confortul fizic și nu în ultimul psihic conferit de cele două lucrări protetice realizate.

Pentru a evita orice fel de inconvenient pacientul a fost instruit cu vedere la întreținerea și igienizarea celor două proteze și a fost programat pentru un consult secundar după câteva zile.

Acest gen de proteze sunt o alternativă la alte forme de protezare, planul de tratament fiind ales în funcție de nevoile pacientului și nu în ultimul rând de posibilitățile materiale ale acestuia.

Prezentare de caz nr. 2

Pacient L.I. în vârstă de 65 ani care s- a prezentat în cabinetul de medicină dentară datorită pierderii dinților distali începând cu premolarul doi din ambele cadrane.

După un examen clinic amănunțit am stabilit planul de tratament împreună cu pacientul convenind la realizarea unei proteze parțiale. Am purces la amprentarea câmpului protetic atât a arcadei inferioare unde va urma să realizăm proteza, cât și la amprentarea arcadei superioare pentru a înregistra rapoartele cu dinții antagoniști.

Fig. 3.7. Imagine cu scheletul metalic al viitoarei proteze în cavitatea bucală a pacientului

După finalizarea înregistrării ambelor amprente, acestea au fost verificate pentru a vedea dacă redau în totalitate elementele câmpului protetic, apoi au fost spălate și dezinfectate iar în final trimise către laboratorul de tehnică dentară pentru etapa tehnică.

La finele primei etape tehnice, a urmat etapa de cabinet în care am verificat scheletul metalic în cavitatea bucală a pacientului pentru a vedea adaptarea pe câmpul protetic și alegerea culorii dinților artificiali care vor fi montați la nivelul protezei.

Dinții artificiali au fost aleși la lumină naturală cu ajutorul cheii de culori ținând cont de anumite criterii necesare alegerii acestora în parametri optimi.

Pe lângă alegerea culorii, a fost necesară alegerea mărimii și formei dinților, având în vedere că pacientul nu este edentat total, dinții artificiali trebuie să țină cont de mărimea și forma dinților restanți pe arcadele dentare.

Fig. 3.8. Proba scheletului metalic în cavitatea bucală a pacientului

Respectarea tuturor etapelor și regulilor de realizare a unei proteze sunt obligatorii pentru a ne asigura reușita viitoarei piese protetice atât din punct de vedere estetic cât și funcțional și nu în ultimul rând pentru a satisface pacientului toate cerințele pe care acesta le are de la noi precum și de la noua sa înfățișare.

Orice lucrare protetică incorect realizată, atrage după sine alte suferințe ale pacientului atât de natură psihică cât și de natură fizică.

O strânsă colaborare între medicul dentist, tehnicianul dentar și pacient este obligatorie atunci când realizăm o lucrare protetică indiferent dacă aceasta este fixă, mobilă sau mobilizabilă.

De multe ori pacientul are așteptări mult mai mari decât cele realiste, motiv pentru care noi în calitate de medici trebuie să fim capabili să- i explicăm acestuia care sunt limitele în care înfățișarea lui se va schimba în urma realizării unei lucrări protetice, deoarece indiferent cât de corectă din punct de vedere tehnic și clinic ar fi o lucrare protetică, atâta timp cât pacientul nu o accept mental deoarece în imaginația sa este cu totul altceva, reușita este sortită unui eșec lamentabil.

Proba scheletului metalic odată realizată, acesta va fi trimis în laborator pentru continuarea următoarei etape tehnice, macheta de ceară a șeilor protezei pe care se vor monta ulterior dinții artificiali care vor avea rolul de a înlocui dinții naturali pierduți.

Fig. 3.9. Imagine laterală a viitoarei piesei protetice

Fig. 3.10. Imagine frontală a viitoarei piese protetice

Fig. 3.11. Imagine laterală a viitoarei piese protetice în lucru

Fig. 3.12. Imagine distală a viitoarei piese protetice

Imaginile de mai sus, sunt surprinse în timpul etapelor de lucru realizate în vederea confecționării viitoarei piese protetice, atât în laboratorul de tehnică dentară cât și în cabinetul de medicină dentară.

Acestea ilustrează multiplele etape parcurse, cât și amploarea lucrării și multitudinea de etape care sunt necesare pentru a realiza o lucrare protetiă mobilă de calitate și care să satisfacă toate cerințele atât de ordin estetic cât și funcțional.

Fig. 3.13. Imagine ocluzală a viitoarei piese protetice cu dinții artificiali montați

Fig. 3.14. Imagine frontală cu dinții artificiali montați în proteză

Fig. 3.15. Imagine ocluzală cu dinții montați

După montarea dinților artificiali în viitoarea piesă protetică, aceasta va ajunge din nou în cabinetul de medicină dentară pentru o nouă probă în cavitatea bucală a pacientului cu dinții artificiali, de această dată vom verifica rapoartele protezei cu crestele edentate precum și rapoartele ocluzale ale dinților artificiali cu dinții arcadei antagoniste.

În urma acestei probe, am constatat că rapoartele ocluzale respectă cerințele impuse, pacientul este mulțumit de ceea ce am realizat până în momentul de față, urmând ca piesa protetică să fie finalizată de către tehnicianul dentar.

Fig. 3.16.Iamgine cu piesa protetică la probă în cavitatea bucală a pacientului

Fig. 3.17. Imagine din timpul probei în cavitatea bucală

Fig. 3.18. Imagine cu piesa protetică la gata, inserată în cavitatea bucală a pacientului

Având în vedere parcurgerea etapizată și corectă a tuturor fazelor tehnice cât și clinice, proteza realizată a fost una de calitate care a mulțumit pacientul atât din punct de vedere estetic cât și din punct de vedere al integrării la nivel bucal.

Pacientul a fost reprogramat pentru o consultație secundară. Între timp acesta a primit toate instrucțiunile necesare de utilizare și păstrare a lucrării protetice, inclusiv metode de igienizare a acesteia precum și indicații cu privire la păstrarea unei igiene bucale corespunzătoare și adecvate la noua sa situație.

Rezultatele obținute sunt încă o dovadă a necesității de colaborare strânsă care se impune între medicul dentist și tehnicianul dentar, dar nu în ultimul rând între cei doi profesioniști și pacient care trebuie să cunoască toate amănuntele legate de posibilitățile de protezare care I se potrivesc atât din punct de vedere al aspectului, al funcționalității și nu în ultimul rând al posibilităților sale financiare.

Prezentare de caz nr. 3

Pacient M.C. în vârstă de 65 de ani s- a prezentat în cabinetul nostru de medicină dentară, datorită edentațiilor parțiale prezente la nivelul ambelor arcade, acuzând dificultate în actul masticator, fonator și estetic cu precădere datorită edentației frontale la nivelul maxilarului superior.

Din punct de vedere financiar, pacientul ne- a mărturisit că bugetul său este unul destul de limitat, ceea ce presupune că nu va putea beneficia de lucrări protetice extrem de costisitoare.

În urma examenului clinic am stabilit planul de tratament împreună cu pacientul, urmând ca acestuia să i se realizeze două proteze parțial acrilice cu croșete obișnuite din sârmă de wiplă.

Prima etapă clinică a fost aceea de alege corespunzător cele două linguri standard pe care le vom folosi în scopul amprentării și folosind alginate pe care l- am preparat manual cu ajutorul unui bol de cauciuc și a unei spatule adecvate.

După finalizarea amprentării, acestea au fost verificate astfel încât să vedem dacă nu există lipsuri în materialul de amprentă, acest material să nu fie desprins de la nivelul lingurilor standard, am verificat amprentele să fie complete iar înregistrarea câmpului protetic să fie realizată în totalitate.

Toate aceste elemente sunt extreme de importante când vine vorba de realizarea unor proteze corecte care să fie intim adaptate la nivelul câmpului protetic al pacientului.

La finele acestor manopere și verificări, ambele amprente au fost spălate și dezinfectate pentru a putea fi trimise în laboratorul de tehnică dentară unde urmează a fi realizate modelele de lucru și lingurile individuale.

Etapa următoare a constat, în proba și funcționalizarea lingurilor individuale. Înainte de amprentarea funcțională, am verificat adaptarea lingurilor individuale pe câmpul protetic al pacientului, lunigmea acestora, succiunea și adeziunea lingurilor individuale și abia am trecut la etapa de amprentă funcțională.

Lingurile funcționalizate au fost retrimise laboratotului unde a urmat confecționarea șabloanelor de ocluzie pe care ulterior le- am verificat în cabinet prin inserarea acestora în cavitatea bucală a pacientului. Am trasat liniile caninilor, a surâsului, linia mediană, am înregistrat ocluzia și distanța vertical de ocluzie, am verificat rapoartele ocluzale cu dinții antagoniști, toate aceste repere trasate de către noi la nivelul șabloanelor de ocluzie sunt esențiale, deoarece acestea sunt elementele de ghidaj după care tehnicianul dentar va realiza macheta de ceară a viitoarelor piese protetice.

În cadrul acestei etape clinice, am ales și culoarea dinților artificiali care vor fi montați în proteză, fapt realizat cu ajutorul cheii de culori și ținând cont de dinții restanți pe arcade, de forma acestora și culoarea lor, de vârsta pacientului, sexul acestuia, culoarea ochilor și a pielii.

Machetele viitoarelor piese protetice cu dinții montați sunt aduse în cabinetul nostru pentru o ultimă probă în care se mai pot retușa și modifica unele incongruențe, este ultima etapă înainte de finalizarea celor două proteze parțial acrilice.

Am realizat proba macehetelor de ceară, acestea sunt în parametri normali, fiind adaptate corespunzător pe câmpul protetic al pacientului, ceea ce înseamnă că se poate trece la ultima etapă cea de finalizare a celor două proteze.

Fig. 3.19. Imagine cu cele două proteze la gata

Fig. 3.20. Imagine cu proteza inferioară la gata

Fig. 3.21. Imagine cu proteza superioară la gata

Fig. 3.22. Protezele gata pentru inserția în cavitatea bucală

După finalizarea celor două proteze parțial acrilice, acestea au fost inserate în cavitatea bucală a pacientului, fiind necesare mici ajustări realizate prin șlefuiri selective. Croșetele din sârmă de wiplă au fost activate de către tehnicianul dentar în funcție de necesitate.

Pacientul a primit indicații legate de igienizarea și păstrarea protezelor parțial acrilice, precum și în ceea ce privește igiena sa orală și utilizarea tuturor metodelor care îi stau la dispoziție în acest sens.

Am reprogramat pacientul pentru un consult secundar și pentru șlefuiri selective dacă acestea se vor impune. Acesta s- a declarat mulțumit de lucrările protetice realizate, precum și de noul său aspect estetic.

Prezentare de caz nr. 4

Pacient M.S. în vârstă de 58 ani s- a prezentat în caninetul de medicină dentară datorită pierderii dinților frontali ai arcadei inferioare, cât și pentru distrucțiile coronare masive suferite la nivelul caninului și premolarului doi inferior.

În urma examenului clinic am stabilit planul de tratament. În prima etapă am realizat reconstituirea celor două unități dentare și prepararea bonturilor în vederea realizării unor coroane de înveliș semifizionomice metalo- compozit. Am amprentat ulterior cele două bonturi precum și dinții antagoniști, am verificat amprenta, am spălat- o și dezinfectat- o iar în final am trimis- o laboratorului de tehnică dentară.

Tehnicianul dentar a realizat scheletul metalic pentru coroanele de înveliș, cărora le- am efectuat o probă în cabinet la nivelul cavității bucale a pacientului, am verificat închiderea marginală la nivelul coletului și raportul cu dinții vecini și antagoniști. Această etapă fiind parcursă, scheletul metalic a ajuns din nou în laborator pentru a fi placat cu materialul fizionomic, în cazul nostru o masă compozită, pentru care am ales culoarea cu ajutorul cheii de culori și ținând cont de dinții vecini și cei antagoniști.

După finalizarea coroanelor de înveliș acestea au fost cimentate pe bonturile dentare și am continuat următoarea etapă pentru a realiza proteza parțial acrilică.

Am ales lingurile standard în funcție de dimensiunile care se cer pentru a putea amprenta toată suprafața câmpului protetic a pacientului, am preparat alginatul pe care l- am depus în lingura standard superioară inițial iar după amprentarea arcadei superioare am realizat și amprentarea arcadei inferioare.

La finele acestei manopere am verificat integritatea ambelor amprente pentru a vedea dacă materialul de amprentă nu s- a desprins de la nivelul lingurilor standard, am verificat ca acestea să nu aibe lipsă material în așa fel încât să nu redea toate detaliile de relief de care este mare nevoie pentru a putea realiza o lucrare protetică de calitate și care să fie corespunzătoare.

Amprentele astfel realizate și verificate le- am spălat și dezinfectat apoi au fost trimise în laborator pentru confecționarea lingurii individuale inferioare unde urmează să realizăm o proteză parțial acrilică.

Lingura individual a fost verificată apoi funcționalizată pentru a obține o amprentă funcțională corespunzătoare și necesară următoarei etape, cea de realizare a șablonului de ocluzie. Acesta a fost verificat, am realizat înregistrarea ocluziei precum și celelalte manopere necesare, am ale culoarea dinților artificiali care urmează a fi montați în macheta de ceară a viitoarei proteze.

Proba machetei de ceară este una extrem de importantă, deoarece este ultima etapă în care se mai pot aduce modificări și ajustări ale viitoarei proteze dacă acestea sunt necesare. Așadara am realizat verificarea machete de ceară care nu a necesitat modificări și am ajuns la ultima etapă, cea de finalizare a protezei și de adaptare și inserare pe câmpul protetic al pacientului.

Fig. 3.23. Proteza inserată în cavitatea bucală a pacientului, vedere laterală

Fig. 3.24. Proteza inserată în cavitatea bucală a pacientului, vedere frontal

Pacientul s- a declarat mulțumit de rezultate, acesta a fost reprogramat pentru un consult secundar și pentru șlefuiri selective dacă va fi nevoie. Între timp i- am spus acestuia cum va trebui să întrebuințeze și să îngrijească proteza precum și aspect legate de igiena bucală.

Prezentare de caz nr. 5

Pacient N.S. în vârstă de 52 ani s- a prezentat în cabinetul de medicină dentară datorită edentațiilor suferite la nivelul arcadei inferioare, acuzând dificultăți în funcția masticatorie și fonatorie.

În urma examenului clinic amănunțit, am stabilit planul de tratament care urmează să- l aplicăm, în funcție de cerințele și posibilitățile pacientului.

După examenul clinic și stabilirea planului de tratament, am decis împreună cu pacientul și tehnicianul dentar, că vom realiza o proteză inferioară cu croșete turnate .

Am realizat amprenta arcadei inferioare, iar ulterior amprenta arcadei antagoniste superioare. Amprentele au fost verificate, spălate, dezinfectate și trimise în laboratorul de tehnică dentară pentru realizarea scheletului metalic al viitoarei proteze.

Etapele care au urmat au fost unele specifice acestui gen de lucrare protetică și au fost descrise mai sus în cadrul cazurilor prezentate anterior, motiv pentru care nu mai insistăm pe acest aspect.

Alegerea culorii dinților a fost realizată cu ajutorul cheii de culori și în funcție de dinți vecini și antagoniști.

Imaginile care urmează, ilustrează proteza la gata pentru inserarea în cavitatea bucală a pacientului.

Fig. 3.25. Proteza la gata, viziune distală

Fig. 3.26. Proteza la gata, viziune frontal

După o ultimă verificare, proteza a fost inserată în cavitatea bucală a pacientului, care s- a declarat mulțumit atât din punct de vedere estetic cât și din punct de vedere al confortului dat de lucrarea protetică.

Ca o ultimă etapă, pacientul a primit informații legate de păstrarea, manevrarea și igienizarea protezei, precum și elemente legate de igiena bucală și mijloace de păstrare și menținere a acesteia, fiind apoi reprogramat pentru o consultație secundară și eventuale ajustări și șlefuiri selective dacă acestea vor fi necesare.

Capitolul 4. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Studiul acestei lucrări a fost realizat pe un lot de 126 de pacienți, dintre care 27 au beneficiat de lucrări protetice mobile și mobilizabile, cei care au trecut pragul cabinetului de medicină dentară li s-au întocmit fișe medicale în care au fost notate toate datele cu caracter personal. Am ajuns la concluzia că majoritatea celor care au apelat la serviciile noastre, dintre cei chestionați, au recurs la noi și la serviciile medicale de specialitate, deorece nu se simțeau confortabil în urma pierderii dinților, atât din punct de vedere funcțional cât și estetic.

Tabelul 4.1. Repartiția după criteriul sexului al lucrărilor protetice realizate

Fig. 4.1. Rprezentarea grafică a distribuției numărului de lucrări protetice după criteriul sexului

Din tabelul și graficul de mai sus reiese că majoritatea celor care solicită protezarea sunt reprezentantele sexului frumos.

Acest aspect este o dovadă a faptului că această categorie de pacienți au un interes mai mai mare în ceea ce privește latura estetică, eleganța, apariția plăcută în societate, în comparație cu bărbații, a căror număr a fost mai mic în ceea ce privește solicitarea de protezare.

Este un alt motiv în plus, care ne convinge și de această dată, că femeile pun un accent mai mare pe estetică, aceste lucru este justificat și de faptul că în general femeile ocupă poziții în societate care necesită mai mult contactul social și interuman, ele lucrâns în domenii de relați cu clineții, învățământ, bănci și așa mai departe, ceea ce le impune să prezinte un aspect îngrijit.

După cum se va observa din tabelul de mai sus, dintr- un număr total de 27 de cazuri de restaurări protetice mobilizabile, majoritatea au fost confecționate pentru reprezentantele sexului frumos.

Dintotdeauna femeile au avut prin cochetăria lor o grijă mai mare față de modul cum se prezintă și arată în societate, motiv pentru care numărul lucrărilor este mai mare la această categorie.

Tabelul 4.2. Frecvența pe grupe de vârstă a lucrărilor protetice mobilizabile

Fig.4.2. Reprezentare grafică cu frecvența pe grupe de vârstă a lucrărilor protetice mobilizabile

Tot în această perioadă am observat că majoritatea pacienților care solicită lucrări protetice mobilizabile au o medie de vârstă cuprinsă între 45- 55 ani de ani, în procent de 37,03%, urmați de cei din categoria de vârstă cuprinsă între 35- 45 ani în procent de 25,92%, cei cu vârsta cuprinsă între 55- 65 ani în procent de 22, 22 %, urmați pe ultimul loc de cei cu grupa de vârstă cuprinsă între 25- 35 ani în procent de 14, 81 %. În concluzie solicitarea este mai mare în rândul pacienților cu vârstă relativ tânără.

În tabelul și reprezentarea grafică de mai sus, se poate observa că numărul cel mai mare de lucrări protetice mobile și mobilizabile a fost la grupa de vârstă cuprinsă între 45- 55 de ani, urmată de grupa de vârstă cuprinsă între 35- 45 ani, iar pe ultimul loc se află grupa de vârstă cuprinsă între 55- 65 ani, iar pe ultimul loc se situează tinerii cu vârsta până în 35 ani, ceea ce este normal având în vedere că la vârste tinere edentațiile sunt în număr mai mic pe de o parte, iar pe de altă parte aceste edentații la vârste tinere se pot reabilita prin lucrări protetice fixe.

Tabelul 4.3.Localizarea edentației și modul de tratament al acesteia

Fig. 4.3. Reprezentare grafică a localizării edentației și modul de tratament al acesteia

În urma studiului efectuat am observat că numărul pacienților cu edentații ale maxilarului superior este net superior față de numărul edentațiilor la arcada inferioară, iar cerința crescută pentru restaurările protetice, este în general datorită edentațiile frontale și laterale, de unde tragem concluzia că latura estetică reprezintă pentru pacienți un lucru important.

Toate aceste constatări sunt consemnate și reprezentate graficul anterior, de unde rezultă clar, că foarte mulți pacienți care se prezintă în cabinete pentru tratament de specialitate, prezintă edentații ale maxilarului superior.

Tabelul 4.4. Distribuția pe zone anatomice a lucrărilor protetice realizate

Fig. 4.4. Reprezentare grafică a distribuției pe zone anatomice a lucrărilor protetice realizate

Edentațiile protezate prin lucrări protetice mobile și mobilizabile au fost mai numeroase în zona frontală, în număr de 18 cazuri și numai 9 cazuri cu edentații laterale.

Lipsa unităților dentare determină o mulțime de probleme pacienților ajunși în această situație precum: modificarea fizionomiei, durere la nivelul dinților afectați, alterarea somnului, deficiență în masticație, dificultăți în fonație dacă zona edentată este cea frontală, alterări ale trăirilor emoționale, dificultăți în integrarea socială și nu în ultimul rând apariția unor afecțiuni de ordin general.

Un număr destul de mare dintre pacienții chestionați, susțin că aceste edentațiile le afecetează în primul rând funcția masticatorie, unii susțin că edentațiile prezente le alterează simțul gustativ ceea ce este explicabil prin faptul că neputând tritura alimentele savoarea acestora nu poate încânta papilele gustative, funcția fonatorie de asemenea este alterată întâmpinând greutăți în articularea corectă a cuvintelor cu precădere când vorbim despre edentațiile frontale.

Tot pierderea unităților dentare pot cauza dureri la nivel gingival, deoarece pacienții în lipsa dinților vor încerca să fărâmițeze alimentele cu gingiile, producându- se leziuni gingivale care vor cauza pacienților un disconfort greu de imaginat.

Nici din punct de vedere psihic, pacienții edentați nu duc lipsă de repercursiuni. Acestea se manifestă prin stări de nervozitate, alterarea stărilor și trăirilor emoționale, iritabilitate, dificultăți de integrare socio- profesională, insatisfacții și incapacitate de muncă, care cu timpul vor afecta grav individul pus în această situație.

Edentațiile frontale în special, determină probleme severe de integrare profesională și socială a pacienților, un argument în plus pentru care aceștia să solicite un tratament stomatologic de specialitate. Unii dintre pacienți sunt extrem de deranjați de aspectul estetic care lasă de dorit, datorită pierderii dinților, motiv pentru care uneori aceștia se vor izola, vor râde și vor zâmbi foarte puțin sau deloc.

Tabelul 4.5.Impactul edentației înainte de protezare asupra activităților zilnice

Din tabelul de mai sus reiese foarte clar că pierderea dinților atrage după sine o mulțime de neplăceri și inconveniente asupra vieții cotidiene a pacientului, pornind de la inconvenientul funcțional prin alterarea gustului alimentelor și limitarea pronunțării unor cuvinte și continuând cu durerea resimțită în timpul masticației, insomnii, alterarea stării de relaxare și somn, deficiențe în masticație și mese întrerupte datorită acestui lucru, stări de nervozitate precum și alterări ale stărilor emoționale, iritabilitate și dificultăți în integrarea socială, insatisfacții în viața personală și în cea socială și nu în ultimul rând incapacitate de muncă.

Din păcate toate aceste probleme care se crează prin pierderea dinților alterează viața cotidiană a indivizilor, lăsând urme grave la nivel psihic și din punct de vedere al randamentului pe care aceștia îl pierd odată cu apariția edentațiilor.

Fig. 4.5.Reprezentare grafică a impactului edentației neprotezate asupra limitării pronunțării unor cuvinte

Din constatările făcute am reprezentat în graficul de mai sus faptul că o mare parte dintre pacienți declară că întâmpină dificultăți în ceea ce privește fonația datorită pierderii unităților dentare, ceea ce relevă că acest fenomen afectează și acest domeniu, reprezentând un alt factor important în desfășurarea unei vieți zilnice normale, precum și de integrare în viața socială când vine vorba despre desfășurarea unei vieți cotidiene normale.

Fig. 4.6. Reprezentare grafică a impactului edentației neprotezate asupra durerilor la masticație

Pierderea unităților dentare atât prin procese carioase netratate la timp cât și din alte cauze, reprezintă factori importanți pe care mulți pacienți îi acuză când vine vorba de alimentație, deoarece funcția masticatorie este vădit afectată, cel puțin așa reiese din declarațiile pacienților chestionați, cu toate că pierderea dinților este de cele mai multe ori datorată neglijenței pacienților și a neprezentării la medicul dentist în timp util, astefl încât dinții să poată fi tratați și nu înlocuiți prin lucrări protetice.

Faptul că indivizii nu se pot hrăni, atrage după sine cu timpul, un număr mare de multe alte afecțiuni de ordin general, alterându- i acestuia viața de zi cu zi atât în relația cu familia cât și cu ceilalți indivizi cu care vine în contact.

Unele dintre aspectele discutate mai sus par simple amănunte, dar care fac diferența dintre o viață normală și una care are mari lipsuri atunci când vine vorba despre desfășurarea acesteia în mod normal din toate punctele de vedere.

Fig. 4.7. Reprezentare grafică a impactului edentației neprotezate asupra integrării sociale

Când vine vorba despre integrarea în societate, graficul de mai sus este relevant, el ne evidențiază destul de clar faptul că numeroase persoane sunt afectate în viața socială de pierderea dinților și mai ales de edentațiile neprotezate care îi stingheresc pe pacienți din toate punctele de vedere.

Toate aspectele reprezentate mai sus prin grafice și tabele, lasă o amprentă majoră pe viața fiecărui individ în parte, motiv pentru care atât tehnicienii dentari, dar mai ales noi medicii suntem obligați moral să găsim metode eficiente în a ne implica în rezolvarea problemelor medicale, care pot să apară la nivelul aparatului dento- maxilar, sau să încercăm prin programe de educație medicală continuuă făcută indivizilor, evitarea acestor situații care cauzează o serie de suferințe tuturor celor care ajung în aceste situații de îmbolnăviri la acest nivel.

Așadar este mai mult decât necesar să intervenim prin programe bine gestionate în acest sens, începând de la cele mai tinere vârste, așa încât astfel de situații să fie pe cât posibil eliminate, iar dacă dintr- un motiv sau altul totuși acestea apar, să încercăm soluționarea lor prin mijloace cât mai puțin invazive și traumatizante pentru toți indivizii care ne cer ajutorul din punct de vedere medical.

CONCLUZII

Din timpuri străvechi, ne arată istoria domeniului, că oamenii au încercat să înlocuiască dinții pierduți prin diverse metode și cu varii materiale pe care le aveau la îndemână: oase de animale, dinți extrași, pietre prețioase, cu scopul de a reda estetica pierdută odată cu pierderea dinților, sau pur și simplu încercau să îi înfrumusețeze colorându- i în diverse nuanțe.

În ultimii ani, au crescut enorm de mult pretențiile în ceea ce privește aspectul estetic, motiv pentru care noi clinicienii nu putem să ne mai gândim doar să redăm calitatea actului masticator și fonator al aparatului dento- maxilar, ci obligatoriu trebuie să stabilim un plan de tratament care să îmbunătățească și estetica celor care ne calcă pragul cabinetului.

În ceea ce privește aparatura de care dispune medicina dentară și tehnica dentară în zilele noastre, este una de înaltă clasă, un alt avantaj al vremurilor noastre este și faptul că materialele pe care le avem la dispoziție sunt din ce în ce mai perfecționate dispunând de calități superioare.

Cu toată aparatura și materialele de ultimă generație este imposibil ca medicii să nu poată satisface cerințele estetice ale pacienților, pentru fiecare individ în parte.

Dorința indivizilor pentru estetică, pentru frumos a ajuns la cote extrem de crescute, ceea ce ne impune ca atunci când ne gândim la o piesă protetică, fie aceasta fixă, mobilă sau mobilizabilă, să o privim nu doar ca pe ceva care înlocuiește dinții pierduți redând funcționalitatea, aceasta trebuie să fie capabilă să refacă și estetica încercând să se apropie cel puțin de aspectul natural al dinților pierduți.

Pentru a putea face față cerințelor pacienților, este necesară cunoașterea în totalitate a particularităților fiecărei tehnici și material în parte precum și a posibilităților pe care ni le oferă fiecare dintre acestea, astfel încât să putem individualiza fiecare plan de tratament.

Din practica curentă, am observat că pe măsură ce trece timpul, atât cerințele cât și așteptările pacienților sunt în continuă ascensiune când vine vorba de estetică în domeniul restaurărilor protetice, de așa manieră încât și noi suntem în continuă căutare de nou, de frumos pentru a satisface toate aceste pretenții.

Din dorința perpetuă de redare a frumosului, au fost gândite noi soluții legate de reconstituirile protetice, vizându- le atât pe cele fixe, cât și pe cele mobile și mobilizabile, pentru a obține rezultate estetice deosebite, care să fie și durabile în timp și nu în ultimul rând adaptate fiecărui caz individual.

Lucrările protetice mobilizabile, în lipsa altor variante de tratatment sunt la mare căutare în medicina dentară datorită calităților și proprietăților sale deosebite care pot reface cu succes toate funcțiile pierdute odată cu pierderea dinților.

Lucrările protetice mobilizabile, sunt alternative de succes în tratarea edentațiilor, utilizându- se datorită numeroaselor avantaje pe care acestea le au.

Lucrările protetice mobile și mobilizabile sunt solicitate datorită calităților avute în a reproduce mare parte dintre caracteristicile estetice ale unei danturi naturale.

Conceperea lucrărilor protetice mobile și mobilizabile trebuie să țină seama de importanța principiilor profilactice și biomecanice, deoarece cu toate că pacienții pun accent foarte mare pe estetică doar acest aspect, nu este totuși sufucient pentru a realiza o lucrare protetică de calitate fără să ținem cont și de celelalte principii pe care trebuie să le îndeplinească.

Toate aceste considerente trebuie să fie luate în calcul de către tehnicienii dentari atunci când realizează morfologia ocluzală, când modelează fețele proximale ale dinților, precum și cele vestibulare și palatinale care au calitatea de individualiza ghidajul specific la nivelul arcadelor dentare, realizând contacte dento- dentare corecte.

În situațiile în care distrucțiile coronare care vizează zona frontală sunt masive, preparațiile și reconstituirile acestora trebuie să vizeze și latura estetică nu doar pe cea funcțională și nu în ultimul rând rezistența dintelui prelucrat.

Din punct de vedere al esteticii, în cadrul protezelor mobile și mobilizabile uneori este mai ușor să redăm estetica dorită de către pacient deoarece un tehnician dentar cu experiență, simț cromatic și estetic poate aduce unele îmbunătățiri și artificii în timpul montării dinților artificiali, în timp ce, atunci când vorbim despre lucrări protetice fixe, acest lucru este puțin mai dificil.

După reabilitarea orală ale sistemului stomatognat, realizată cu ajutorul protezelor mobile și mobilizabile, foarte mulți pacienți devin mult mai conștiincioși în ceea ce privește păstrarea igienei orale și respectarea anumitor rigurozități sub acest aspect ajungând în final la creșterea conștiinței cu privire la păstrarea sănătății oro- dentare în parametri normali.

Pentru a atinge rezultatele dorite, atât medicul dentist cât și tehnicianul dentar, trebuie să respecte toate caracteristicilor fizice ale materialelor folosite.

Elaborarea planului de tratament precum și realizarea restaurărilor protetice mobile și mobilizabile trebuie să poată fi exploatate la maximum, facem aici referire la toate punctele tari ale acestora, precum și la compensarea tuturor slăbiciunilor acestora unde este posibil.

Calitățile estetice precum și cele mecanice ale protezelor mobilizabile, dar nu în ultimul rând prețul de cost accesibil, au făcut ca aceste tip de lucrări să fie extrem de solicitate.

Lucrările protetice mobilizabile pot reproduce cu succes aspectul dinților naturali, sunt durabile în timp, li se pot aduce ajustări la nevoie, iar toate aceste calități au determinat utilizarea lor fără restricții.

Stabilirea unui plan de tratament eronat pe de o parte și nerespectarea tehnicilor corespunzătoare de laborator pe de altă parte, pot duce la eșecuri lamentabile în realizarea lucrărilor protetice mobile și mobilizabile cu efecte nefaste asupra întregului sistem stomatognat.

Atât materialele actuale utilizate în medicina dentară cât și tehnologia disponibilă în acest domeniu sunt în continuă ascensiune, ceea ce obligă atât medicii dentiști cât și tehnicienii dentari la o perfecționare continuă.

BIBLIOGRAFIE

Lang N.P.„ Guldener Beatrice E. Siegriist – Kronen und Bruckenprothetik, Georg Thieme Verlag Stuttgart –NewYork l993.

Bratu Dorin, Nussbaum Robert Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, ed. Medicală, București 2003 p 123-143

Tatarciuc Monica, Șt. Panaite, Tehnologia protezelor fixe plurale, Casa de Editură Venus Iași, 2004

Kelly JR, Rungruanganunt P, Hunter B, Vailati F. Development of a clinically validated bulk failure test for ceramic crowns. J Prosthet Dent 2010:218–228.

Zlataric D.K., Kristek E., Celebic A. Analysis of width/length ratios of normal clinical crowns of the maxillary anterior dentition: correlation between dental proportions and facial measurements. Int J Prosthodont 2007; :309-318

Larsson P., John M.T., Nilner K., Bondemark L., List T. Reliability and Validity of the Orofacial Esthetic Scale in Prosthodontic Patients Int J Prosthodont 2010;224-32

Ieremia L., Bratu D., Negruțiu M.: Metodologia de examinare în protetica dentară, Ed. Signata Timișoara 2000 p 29-52

Andrei O.C. – Restaurări protetice cu caracter fizionomic în edentațiile parțiale întinse, Editura Cartea Universitară, București, 2005, ISBN 955-722-210/218

Pedrosa V.O., Franca F.M.G., Florio F.M., Basting R.T. Study of the morpho-dimensional relationship between the maxillary central incisors and the face. Braz Oral Res 2011; 205-216

Hassin R., Trope Y. Facing faces: studies on the cognitive aspects of physiognomy. J Pers Soc Psychol 2000; 801–8115.

Pătrașcu I. Et. Colab. – materiale Dentare – Lucrări Practice , Ed. Horanda Press, București 2002.; 29-43

M. Petrescu (coord) Tratat de știință și ingineria materialelor metalice vol 3 Metale. Aliaje. Materiale speciale. Materiale compozite, Editura Agir, București, 2009

Al-Omari, W.M., Shadid, R., Abu-Naba'a, L. and El Ma- soud, B. (2010) Porcelain fracture resistance of screw- retained, cement-retained, and screw-cement-retained im- plant-supported metal ceramic posterior crowns. Journal of Prosthodontics, 259-263

Dong J.K. si colab. – The esthetics ofsmile: a review ofsome recnt studies. Int. Journ. Prosthodont. 11, 246-254, 1999.

6. Frush J.P., Fisher R.D -Hov dentogenic restorations interpret the personality factor., J Prosthet dent, 6; 441;1956

10. Lang N.P.„ Guldener Beatrice E. Siegriist – Kronen und Bruckenprothetik, Georg Thieme Verlag Stuttgart –NewYork l993.

16. Proffit E.G. – Contemporary orthodontics, Ed. 2, St. Louis, 1995, Mosby.

17. Ricketts R.M.- Is there a science to esthetics, Presentation to the American Academy of Esthetic dentistry, 1980

Ricketts R.M. – Divine proportion infacial esthetics. Clin plast Surg; 994);401^22, 1982

Scharer P, Rinn L.A., Kopp F.R.- Esthetic guidelines for restorative dentistry, Quintessence books.