Boicu Daniel Hm31 Licență [304466]
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” [anonimizat]. Dr. [anonimizat] 2017
Introducere
Apa de pe Terra este resursa naturală ce reprezintă unul dintre cele mai mari interese întrucât acesta se află în strânsă legătură cu apariția și evoluția vieții. Deși Terra este compusă predominant din apă nu puteam spune că este o resursă inepuizabilă deoarece doar o parte din acesta este utilizată de către societatea umană și anume apa dulce. [anonimizat], lacuri și rezervele subterane.
Cel mai mare rezervor de apă dulce de pe continente se găsește în rezervele subterane și reprezintă aproximativ 97% din totalul rezervelor globale (cu excepția ghețarilor și a calotele glaciare), apele dulci de suprafață însumând restul de 3%. [anonimizat]. Apele subterane asigură alimentarea cu apă a populației Terrei fiind captată cu ajutorul puțurilor și forajelor ce pot fi efectuate la diferite adâncimi.
[anonimizat], având în vedere faptul că acestea reprezintă principalele surse de apă ce sunt utilizate în viața cotidiană. Referitor la distribuția spațială a [anonimizat] s-a constatat că atât terasele cât și șesul Jijiei înmagazinează resurse subterane importante.
Pe întreaga perioadă de studiu s-[anonimizat]. Modificările cantitative ale nivelului piezometric pot fi puse pe seama perioadelor cu exces de umiditate sau a perioadelor în care s-a manifestat fenomenul de secetă dar și pe seama utilizării excesive de către populație.
Capitolul I. Așezare geografică și istoricul cercetărilor geografice
I.1 Așezarea geografică și limitele
Râul Jijia izvorăște din regiunea Cernăuți a Ucrainei, [anonimizat], la o altitudine de 410 [anonimizat], vărsându-[anonimizat].
Harta.1. Așezarea geografică a [anonimizat]-est a României, [anonimizat] ([anonimizat]) [anonimizat]. [anonimizat] 48°05' latitudine nordică 26°10' longitudine estică și 47°53' latitudine nordică și 26°38' longitudine estică ([anonimizat]).
I.2.Istoricul cercetărilor geografice
Platforma Moldovenească a reprezentat o [anonimizat]. Având în vedere că bazinul superior al râului Jijia se suprapune peste partea de nord-vest a Platformei Moldovenești putem considera că cercetările ce s-au realizat până în prezent în această arie pot fi general valabile și pentru zona de studiu, cu excepția celor ce se referă la areale predefinite. Astfel, în cele ce urmează vor fie enumerate o serie de lucrări cu caracter științific ce au stat la baza cunoașterii arie de studiu.
Cele mai vechi cercetări asupra zonei de platformă din partea de nord-est a țării sunt atestate în diversele documente istorice sau în cronicile lui (Ureche, Neculce, Cantemir, Codrescu, Odobescu, Hașdeu, Bogdan, Iorga, etc.) (Băcăuanu, 1968). O altă lucrare ce datează de secole este cea a lui Dimitrie Cantemir (1716), Descriptio Moldaviae, în care se vorbește despre relieful din zona Moldovei, într-un capitol special Despre Câmpiile și Pădurile Moldovei (pag.109-111, Edit. Academiei R.S.R., 1973).
Primele informații ce au caracter istoric și fac referire la râurile de pe suprafața ce se suprapune peste regiunea cunoscută sub denumirea de Moldova se regăsesc în unele documente ce datează din perioada lui Ștefan cel Mare. În secolul al XVI-lea în perioada lui Petru Rareș se realizează primele lucrări de tip cartografic referitoare la rețeaua hidrografică. Hărțile au fost realizate de către Reichensdorffer. Pe lângă hărți acesta lasă și unele informații referitoare la bogățiile țării „țara e bogată în locuri cu arături, vii și vite, precum și în lacuri și heleștee” (Istoria României, vol. III, 1964) (Minea 2009).
Cobâlcescu în 1883 este primul geolog ce a dus informații geomorfologice referitoare la relieful colinar al Moldovei. Acesta era de părere că relieful Podișului Moldovei este de tip structural, iar faptul că se dezvoltă la aceeași altitudine este cauzat de prezența unei foste câmpii ce avea o altitudine ce oscila în jurul unei cote de 300m, fiind ulterior supusă unei eroziuni hidrografice. Cobâlcescu include în relieful de tip structural și Câmpia colinară a Jijiei.
În anul 1922 apar o serie de lucrări publicate de David în care sunt surprinse într-un mod inedit aspecte ale reliefului din Câmpia colinară a Jijiei. Prin aceste lucrări David a ținut să evidențieze faptul că între alcătuirea geologică și aspectul geomorfologic al acestei zone există o legătură strânsă. Putem spune că David este primul geomorfolog ce a realizat studii asupra reliefului din aria Podișului Moldovei.
În cadrul lucrărilor sale, Tufescu (1934, 1937) oferă informații importante referitoare la relieful Câmpiei colinare a Jijiei. Putem spune că a avut cele mai mari preocupări din acea perioadă. Atât evoluția cât și diversele aspecte ce făceau referire la relieful acestei regiuni au fost transpuse în lucrările sale ce au început în jurul anului 1934 și s-au încheiat în anul 1946. O serie de lucrări importante au fost cele din perioada ce face referire la zona de contact dintre Câmpia colinară a Jijiei și regiunea înaltă din vest. În 1946 apare o nouă lucrare ce surprinde într-un mod amănunțit confluențele cu formarea luncilor Siretului și Prutului.
În anul 1958 Băcăuanu realizează o lucrare prin care face referire la geomorfologia din cadrul Câmpiei Moldovei. În lucrare sunt evidențiate principalele tipuri genetice de relief cât și caracteristicile principale ale acestora. Un alt caracter pe care lucrarea vrea să-l nuanțeze este redat de influența pe care o au tipurile de relief asupra zonei de studiu. Tot în acest an, Băcăuanu împreună cu alți colaboratori publică o lucrare prin care evidențiază câteva observații referitoare la geomorfologia și hidrologia orașului Dorohoi.
Martiniuc (1954-1962) tratează trăsăturile reliefului prin evidențierea legăturilor ce se stabilesc între factorii externi și interni asupra unei unități geo-structurale de platformă. Aceste cercetări s-au realizat în contextul apariției unor noi concepții geomorfologice.
Informații referitoare la regimul de îngheț din cadrul Câmpiei colinare a Jijiei se regăsesc într-o lucrare realizată în perioada anului 1967 de către Maria Pantazică. Pe baza lucrării s-au putut stabili și caracteriza factori precum „durata și frecvența fenomenelor de iarnă în raport cu altitudinea posturilor hidrometrice, data medie de apariție/dispariție și durata medie a fenomenelor de iarnă precum și frecvența medie în zile a formațiunilor de gheață (gheața la mal, ace de gheață, curgeri de sloiuri, pod de gheață, zăpor etc.)” (Minea 2009). Se poate concluziona faptul că unul dintre cei mai importanți factori ce acționează asupra fenomenelor de iarnă în Câmpiei colinare a Jijiei și un numai este reprezentat de evoluția temperaturii pe parcursul celor doua sezoane ale anului.
O altă lucrare de mare interes a fost publicată tot de Băcăuanu în anul 1968 și se intitulează Câmpia Moldovei – studiu geomorfologic. Această lucrare a fost susținută ca și teză de doctorat fiind condusă de dr. doc. T. Morariu. Prin această lucrare autorul acordă o importanță deosebită asupra legăturii ce se realizează între factorii interni și cei externi. De asemenea se punea accent și pe condițiile ce au favorizat apariția și dezvoltarea reliefului.
Mutihac și Ionesi în 1974 se ocupă de partea geologică a României prin sublinierea unor date și concepții ce pot nuanța formarea unei imagini clare asupra structurii geologice a țării. Cercetările au fost realizate în contextul explorării și exploatării tot mai intense a subsolului României.
Jeanreanaud publică în anul 1995 o lucrare ce face referire la geologia din Moldova Centrală, mai exact zona cuprinsă între râurile Siret și Prut. Această lucrare scoate în evidență, pe baza unor date de ordin litologic și faunistic, orientarea și limita superioară a Basarabianului, Chersonianului și Meoțianului din Moldova Centrală.
În anul 1997 se face o delimitarea a argilelor cu Cryptomatca în cadrul Basarabianului din Platforma Moldovenească de către Brânzilă.
I.3. Metodologie și baze de date
Prezenta lucrare a fost realizată pe baza unei metodologii ce a cuprins atât parcurgerea lucrărilor de specialitate cât și utilizarea unor date statistice ce au fost obținute prin intermediul măsurătorilor, dar într-o manieră limitată (anexa 1). Scopul lucrării este acela de a evidenția într-o manieră cât mai sugestivă diversitatea aspectelor din zona de studiu. În ceea ce privește prelucrarea și modelarea volumului de date ce cuprinde un interval de 31 de ani s-a utilizat programul Microsoft Excel. Prin intermediul programului au fost realizate o serie de grafice ce au drept scop evidențierea oscilațiilor nivelului freatic din zona studiată. Datele cartografice ce evidențiază aspecte ale vegetație, geologiei, solurilor etc. au fost realizate prin utilizarea softurilor informatice geografice de specialitate, în cazul de față ArcGis 10.3, fiind mai apoi modificate cu ajutorul programelor grafice de tip CorelDRAW și Photoshop.
Aspectele ce se referă la prelucrarea și interpretarea nivelurilor freatice din subcapitolul III.1 se bazează pe metodologia elaborată de E. Tăbăcaru – Roșescu ce a fost publicată în lucrarea „Studii Hidrologice”, XIII, 1974, I.M.H. București. Astfel pentru realizarea metodei ce se referă la corelarea dintre nivelurile apelor freatice și precipitații s-au parcurs etapele ce vor fi enumerate în cele ce urmează.
Pentru realizarea corelării celor doi parametri sunt necesare date ce vor cuprinde suma precipitațiilor (lunare) ce se suprapun peste perioada de creștere a nivelurilor, adică din noiembrie până în aprilie, mai. Tot pentru același interval de timp se va calcula amplitudinea de variația a nivelurilor pe seama nivelurilor lunare.
Datele obținute vor fi folosite pentru realizarea corelației. Pe abscisă Δh (mm) iar pe ordonată precipitațiile în mm. (Grafic 9).
Dreapta de corelație rezultată este corect exprimată printr-o ecuație de ordin I ce apare sub forma y = a+ bx. Prin calcularea valorilor estimative ale lui a și b se pot afla caracteristicile dreptei de corelație.
a = y – bx (1)
(2)
Unde:
x = Δh (mm) – (pentru perioada noiembrie – aprilie);
y = suma precipitațiilor () în mm, pentru aceeași perioadă;
n = numărul anilor intrați în calcul;
În ceea ce privește reprezentarea grafică (grafic.9) „a” este ordonata intersecției dreptei de corelație cu axa y, cu alte cuvinte corespunde cu x=0, iar „b” reprezintă panta dreptei de corelație, adică modificarea lui y atunci x crește cu o unitate.
În corelația dintre nivel și precipitații trebuie menționat faptul că:
a= precipitațiile pierdute ( Pp) – acea parte din precipitații ce nu participă la ridicarea nivelurilor apelor freatice, adică aceea parte din precipitații ce se consumă în procesele de saturare a zonei de aerație și/sau prin evaporația totală;
b= reprezintă porozitatea eficace (me) sau coeficientul de cedare al rocilor (µ (%)).
Cunoscând valoarea lui „b” calculat cu ajutorul expresiei (2) și înlocuirea necunoscutei sale din expresia (1) putem determina valoarea lui „a” adică valoarea precipitațiilor pierdute (Pp).
Din suma precipitațiilor căzute () scădem valoarea corespunzătoare precipitațiilor pierdute a = Pp obținem precipitațiile efective (Pe) ce contribuie la ridicarea nivelului freatic. Cu alte cuvinte reprezintă aportul venit din precipitații în stratul acvifer.
Pe = P – Pp (3)
Având datele ce se referă la precipitațiile pierdute și coeficientul de cedare se poate trece la calcularea nivelului de primăvară. Astfel este necesar să cunoaștem cantitatea de precipitații căzute pentru a prognoza (Δh) creșterea nivelurilor respective.
= (4)
Această creștere (Δh) a nivelurilor se adaugă la nivelul piezometric inițial căderii precipitațiilor. Cu alte cuvinte acele precipitații care nu au atins valoarea egală cu cea a precipitațiilor pierdute nu vor influența pozitiv creșterea nivelurilor apelor freatice.
Pentru a sublinia tăria corelației dintre nivelul apelor freatice cu precipitațiilor este necesară calcularea acesteia pe baza formulei:
(5)
Cu cât rezultatul obținut din rezolvarea ecuației (5) este mai apropiat de 1 cu atât valorile corelației sunt mai strânse. (0,6 – 1).
Concluzionând, metoda redată are aplicabilitate mai mare pentru stratele acvifere mai adânci de 3-4m deoarece pierderile prin evapotranspirație sunt reduse sau pot fi neglijate. O altă aplicabilitate o are în cazul stratelor freatice superioare pentru perioadele de timp în care evapotranspirația poate fi neglijată (noiembrie – aprilie).
Exemplu de calcul practic:
Se va crea un tabel ce va avea rolul unui centralizator de date ce va ajuta la o mai ușoară manipulare a datelor. Tabelul are o mare eficiență mai ales în cazul manipulării unui set mare de date. Tabelul va fi împărțit pe coloane ce vor fi bine definite (anexa 3).
Coloana 1 va conține perioada de observație, exemplu: noiembrie 1983- aprilie 1984;
Coloana 2 va conține nivelul lunar corespunzător pentru fiecare lună;
Coloana 3 va conține amplitudinea de variație calculată între nivelul maxim lunar și nivelul minim lunar pentru fiecare perioadă;
Coloana 4 va conține suma precipitațiilor căzute în intervalul de timp precizat la coloana 1;
Coloanele 5, 6 și 7 vor conține parametri necesari calculării ecuației (2) și anume (x2, y2 și x*y) având-se în vedere faptul că coloanele 3 și 4 reprezintă elementele x respectiv y;
Coloana 8 va conține valoarea lui „b” ce a fost calculată cu ajutorul ecuației (2);
Coloana 9 va conține valoarea lui „a” ce a fost calculată cu ajutorul ecuației (1);
Coloana 10 va conține valoarea precipitațiilor efective calculate cu ajutorul ecuației (3);
Coloana 11 va conține valoarea nivelului prognozat ce a fost calculat prin intermediul ecuației (4);
Coloana 12 va conține diferența dintre nivelul real (coloana 3) și cel prognozat (coloana 11). Când nivelul prognozat îl depășește pe cel real se va trece cu „+” iar în caz contrar cu „-”.
O altă etapă a fost cea a interpolării datelor referitoare la nivelul mediu multianual al nivelului freatic din cele 272 de fântâni ce se găsesc în zona de studiu prin intermediul metodei kriging. Această metodă a fost concepută de către D.G. Krige în anul 1951 pentru a estima cantitățile de minereuri. Ea are la bază teoria variabilelor regionalizate, care presupune că variația spațială a unui fenomen este omogenă, pe toată suprafața, din punct de vedere statistic. În funcție de parametrii specificați de către autor, această metodă poate fi atât una exactă cât și una aproximativă.
Capitolul II: Factorii naturali și antropici care influențează formarea resurselor de apă subterană
II.1. Condiții geologice
Studierea condițiilor geologice reprezintă un aspect important având în vedere faptul că acestea influențează nu doar evoluția apelor subterane cât și formarea lor. În cele ce urmează vom evidenția caracteristicile geologice ce se regăsesc în zona bazinului superior al râului Jijia.
Din punct de vedere structural bazinul superior al râului Jijia face parte din cadrul Platformei Moldovenești ce face parte din marea Platforma est-europeană. Platforma Moldovenească s-a consolidat în timpul Proterozoicului mediu (mijlociu) și este caracterizată de un fundament vechi, rigid, peneplenizat, cutat și faliat. Soclul este caracterizat printr-o intensă activitate tectonică în care procesele geodinamice și cele tectonice au avut activitate ridicată. Pe baza datelor ce au fost obținute prin realizarea unor foraje la diferite adâncimi s-a ajuns la concluzia că „soclul Platformei Moldovenești reprezintă o prelungire a formațiunilor cristaline ale Masivului Ucrainean (Arhaic) dar cu regenerare în Proterozoiucul mediu.”(Mutihac, Ionesi 1974). Soclul Platformei Moldovenești a fost supus unei înclinări ce se realizează de la Est la Vest. Afundarea mai accentuată a fundamentului în partea de vest a platformei „s-a produs ca efect al compensării în urma ridicării edificiului carpatic” (Mutihac, Ionesi 1974). Pe lângă structura geologică a soclului/fundamentului amintit s-a demonstrat și existența unei alte structuri geologice denumită cuvertura sedimentară.
Referitor la cuvertura sedimentară aceasta s-a format datorită lipsei activității tectonice, singurele mișcări prezente fiind cele de tip epirogenetic ce pot avea caracter pozitiv sau negativ. Mișcările amintite și-au lăsat amprenta asupra cuverturii prin crearea unor fracturi în pătura de sedimente. De-a lungul timpului au existat trei mari cicluri ce au favorizat sedimentarea și creșterea grosimii cuverturii. Ciclurile amintite au fost posibile datorită evoluției geotectonice a Globului dar și datorită evoluției paleoclimatice ce au dus la transgresiuni și regresiuni marine. Astfel, depozitele sedimentare ce formează cuvertura sunt de origine marină si datează din perioada Meoțiană la care se adaugă depozitele ce au dus la formarea teraselor, șesurilor aluviale și conurilor aluviale, mai exact depozitele de tip continental.
Primul ciclu de sedimentare s-a înregistrat în perioada Devonianului la care se adaugă aria continentală cuprinsă între Carbonifer și Jurasic. Din punct de vedere litologic, prin realizarea de foraje la diferite adâncimi, s-a evidențiat faptul că în partea inferioară se găsesc depozite în care cele mai pregnante aluviuni sunt cele de tipul argilelor și bituminoaselor la care se adaugă fâșii ce conțin depozite de conglomerate ce se amestecă cu gresiile cuarțoase. La partea superioară cuvertura este acoperită dintr-un nou strat format din depozite calcaroase „forajele efectuate în partea estică a platformei au arătat că sub calcarele marnoase se găsesc gresii”(Mutihac, Ionesi 1974). În această perioadă se formează paleorelieful Botoșani. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare marină a fost cuprins între Cretacic și Paleocen-Eocen la care se adaugă aria de sedimentare continentală cuprinsă între Eocenul superior și Badenianul inferior. În primă fază, datorită transgresiunii marine ce a acționat pe întreaga platformă, se formează micro-conglomerate, gresii și nisipuri cuarțoase peste care se suprapun calcare cu intercalații de silex. În acest episod de sedimentare se formează paleorelieful Dorohoi. Cel din urmă ciclu de sedimentare marină corespunde cu pătura sedimentară ce formează relieful actual. Etapa sedimentară a fost cuprinsă între Badenianul superior și Meoțian la care se adaugă alternanțe ale sedimentarii de tip continental din perioada cuprinsă între Ponțian și Holocen. Odată cu retragerea apelor marine ce s-a realizat pe direcția nord-sud s-au format noi depozite ce sunt datate în funcție de vechime. Astfel s-a constat că „în partea de nord aflorează depozite volhoniene și spre sud din ce în ce mai noi (basarabiene, chersoniene și meoțiene), în sensul retragerii mării sarmatice.”(Juravle 2009). Acest ultim ciclu a favorizat dispunerea unui start de depozite de tip sarmațian ce s-a format în perioada de timp cuprinsă între Badenian și Basarabia (Sarmațian).
Pe întreaga platformă se găsesc atât depozite badeniene cât și sarmațiene. Depozitele badeniene se compun din conglomerate, nisipuri, gresii, marne, calcare, gipsuri și formațiuni argilo-marno-calcaroase iar distribuția nu este una uniformă în cadrul platformei „crește de la est spre vest, până la 450 m. Adâncimea limitei Badenian-Buglovian este la 0 m pe Prut, -100 m pe Jijia, -1500 m în fața Orogenului carpatic și sub orogen crește accentuat, sub 2000 m”(Juravle 2009). Depozitele sarmațiene se remarcă printr-o scădere a salinității marine ceea ce a dus implicit la formarea unei faune de tip salmastru. La rândul său se împarte în patru subetaje ce corespund cu etape de formare diferite (bulgovian, volhinian, basarabian, chersonian). Având în vedere faptul că zona ce corespunde bazinului superior al râului Jijia se suprapune peste tipul volhinian vom face o scurtă analiză a acestui episod de sedimentare făcând referire la faptul că sedimentarea s-a realizat în mod diferit pe întreaga regiune.
În cadrul subetajului volhinian condițiile de acumulare a sedimentelor sunt diferite datorită modificării pe care o suferă morfologia bazinelor de sedimentare. Din punct de vedere litologic aria acestui subetaj este constituită din „argile, argile nisipoase și nisipuri, în care apar câteva nivele de gresii calcaroase și calcare oolitice” (Mutihac, Ionesi 1974). Datorită condițiilor diferite de sedimentare au rezultat mai multe faciesuri. Astfel, pe linia Dorohoi-Botoșani-Flămânzi se găsesc depozite compuse majoritar din argile la care se adaugă gresii și calcare. În partea vestică faciesul este diferit fiind caracterizat de depozite nisipoase. Studiile realizate pe baza forajelor au dus la identificarea și separarea unui număr de 8 nivele de gresii și conglomerate. Pentru denumirea acestora s-au folosit denumiri locale (Pătrăuți I și II, Burdujeni, Arghira I și II, Hârtop I și II, Nigotești). Dintre cele 8 niveluri cel puțin patru dintre ele conțin exemplare de „Ervilia” ce pot fi observate pe arii mari. Pe linia Fălticeni-Baia-Boroia faciesul format este unul „ favorabil formării cărbunilor” (Mutihac, Ionesi 1974) (Juravle 2009).
Potrivit analizei hărții geologice atașate se poate observa faptul că bazinul superior al râului Jijia se suprapune în mod preponderent peste un substrat ce are cuvertura sedimentară formată din gresii argiloase și marne nefosilifere ce s-au depus pe o perioadă lungă de timp
Harta.3. Harta geologică a bazinului superior al râului Jijia
în cadrul Județului Botoșani
II.2.Condiții geomorfologice
Câmpia Moldovei sau Câmpia Jijie după cum mai este cunoscută în literatura geografică se remarcă prin particularitățile geomorfologice ale reliefului ce a fost supus unei modelării continue. Factorii ce au dus la modelarea reliefului sunt atât de natură internă cât și de natură externă. Când vorbim despre factorii de natură internă ne referim în mod evident la partea geologică și la elementele pe care aceasta le cuprinde (tipuri de roci, structura, tectonică). Factorii externi înglobează elementele ce acționează în atmosferă (fenomenele climatice, hidrologice, biogeografice). Din punct de vedere al aspectului actual, ca un rezultat al factorilor precizați mai sus, Câmpia Moldovei seamănă cu o „suprafață unică ce a fost îmbucătățită de văile râurilor” (Băcăuanu 1968).
În ceea privește bazinul superior al râului Jijia, zona de studiu, aceasta face parte din Câmpia Moldovei și se suprapune peste Câmpia Jijiei superioare. Din punct de vedere geomorfologic în Câmpia Jijiei superioare se remarcă mai multe tipuri de relief. Potrivit studiilor realizate de geomorfologi s-a ajuns la concluzia că cele mai reprezentative tipuri genetice de relief sunt cele cauzate de acțiunea factorilor externi (relief de denundație) dar și tipurile de relief de acumulare ce s-au format în lungul principalelor rețele hidrografice și este reprezentat în general prin glacisuri coluviale. În ceea ce privește relieful sculptural, datorită formelor de relief ce se găsesc mai jos decât „suprafața fostei câmpii maritime sarmatice”, nu se poate spune că în regiune se găsesc „forme de relief sculptural”(Băcăuanu 1968). Un alt argument ce scoate în evidență faptul că relieful structural nu este caracteristic zonei este reprezentat de prezenta interfluviilor largi ce s-au format datorită substratului geologic format din roci ușor erodabile (argile și nisipuri). Rețeaua hidrografică evidențiază cel mai bine structura monoclinală ce are înclinarea generală NV-SE.
În cadrul reliefului de acumulare ce caracterizează lungul văilor din acest areal se găsesc șesuri, terase, glacisuri proluviale și coluviale și conuri de dejecție. O caracteristică importantă a reliefului este marcată de faptul că, prin componența sa, reprezintă unele dintre cele mai fertile terenuri agricole dar și pentru construcția așezărilor omenești. Gradul de fragmentare a reliefului este scăzut, valorile fiind în jur de 200m iar energia medie a reliefului are valori ce sunt cuprinse între 60-70 metri. Printre cele mai evidente procese de versant se numără spălările de versant ce au ca și efect apariția forme de eroziune torențială.
Șesurile sunt cele mai recente și principalele forme de relief din această zonă. Cel mai recent șes se regăsește în amonte de Dorohoi și este reprezentat prin „vatra fostului Iezer al Dorohoiului” (Băcăuanu 1968). În prezent, în aria fostului Iezer nu se mai poate observa șesul în toată splendoarea sa datorită apariției zonelor lacustre și a suprafețelor umede ce sunt acoperite cu stuf și păpuriș. Colmatarea Iezerului s-a produs în contextul aluviunilor ce au fost erodate regresiv apoi transportate și depuse în zonă de către cei doi afluenți (Buhui și Pârâul întors) dar și datorită pantei reduse ce a permis acumularea de sedimente. Șesurile bazinului superior al râului Jijia au în componența petrografică, ca și predominanță, depozitele de tip aluvional ce sunt constituite din roci argiloase și argilo-nisipoase la care se adaugă intercalații de nisip. În cadrul lucrării sale (Băcăuanu, 1968) susține că valea Jijiei, din cadrul bazinului superior, cuprinde un șes format din aluviuni ce are lățimi cuprinse între 200 și 600m. Studiile petrografice au evidențiat faptul că șesurile din Câmpia Moldovei s-au consolidat în două etape. Pe baza granulometriei s-a stabilit că în partea inferioară se găsesc aluviuni grosiere ce au drept caracteristici „linii de relief mai accentuate, pante longitudinale cu înclinări mai mari, viteză de scurgere mai mare și debite mai bogate”. A doua etapă corespunde cu cea a formării șesului compus din aluviuni argilo-nisipoase. Este caracterizată prin „atenuarea liniilor de relief, micșorarea vitezelor și a debitelor, accentuarea caracterului secetos al climatului”(Băcăuanu 1968).
Harta.4. Expoziția versanților în bazinului superior al râului Jijia
Datorită stratului de aluviuni format din roci ușor erodabile, în mod preponderent din argile apare o adâncire a albiilor minore ce ajung să pătrundă în substratul de tip sarmațian. Albiile majore se caracterizează printr-o alcătuire complexă și sunt alcătuite din aluviuni vechi peste care s-au depus altele mai recente ce se află într-un proces de solidificare. În lungul văi Jijiei, datorită energiei de relief reduse și fragmentării scăzute dar și a lipsei aluviunilor din punct de vedere cantitativ terasele au caracter mai redus. Cu toate acestea s-au format cinci terase ce au în componență luturi nisipoase și nisipuri ce favorizează infiltrația apelor din precipitații. Dezvoltările cele mai evidente le au terasele ce se găsesc în „sectorul subsecvent al văii” fiind astfel protejate de procesele denundaționale. Fundul de vale al Jijiei se găsește în zona orașului Dorohoi și reprezintă în același timp terasa inferioară a râului, altitudinea sa este de 10m iar în aval se prezintă sub formă de trepte. În cadrul terasei aluviunile s-au depus stratificat în diferite etape și grosimi. Astfel, la partea superioară se găsește solul actual ce s-a format pe strate de aluviuni argilo-nisipoase, luturi nisipoase, soluri îngropate iar la baza terasei se găsesc deluvii de surpare (Băcăuanu 1968.) În această zonă datorită păturii de sedimente ce se găsește într-un strat cu grosimi reduse, pânza de ape subterane se găsește la un nivel ridicat. Terasele din sectorul înalt au fost distruse de procesele accentuate ale denundării versanților. Altitudinile cele mai ridicate ale teraselor din bazinul Jijiei înregistrează valori de 120 m.
Printre procesele geomorfologice actuale se numără și eroziunea de suprafață. Eroziunea se datorează dispunerii pantelor și lungimii acestora, scurgerii de pe versant, petrografiei zonei, dispunerii vegetației și nu în ultimul rând influenței antropice. Cele mai accentuate procese de eroziune se întâlnesc în zona centrală a bazinului în sudul localității Dorohoi. Alunecările de teren reprezintă un alt proces geomorfologic și este caracterizat prin deplasări accentuate ale masei solului cauzate de gravitație și acțiunea pânzelor de apă subterane ce umectează solul preponderent argilos.
II.3. Influența condițiilor climatice asupra resurselor de apă subterană
II.3.1. Factorii care influențează condițiile climatice
Poziționarea din punct de vedere geografic în partea de nord-vest a Câmpiei Moldovei, respectiv în nord-vestul orașului Botoșani, aria bazinului superior al râului Jijia este supusă în mod direct climei temperat-continentale dar și particularităților impuse de caracteristicile fizico-geografice locale (topo-climatelor).
Dintre factorii ce acționează în mod direct asupra Câmpiei Moldovei și în mod implicit asupra bazinului superior al râului Jijia se enumeră: așezarea geografică, radiația solară, albedoul, suprafața activă dar și principalii centri barici ce fac parte din circulația atmosferică. Prin poziția sa, Câmpia Moldovei este influențată de barajul orografic realizat de Carpații Orientali dar și deschiderea înspre Câmpia est-europeană. Principalele trăsături ce se resimt în aria de studiu sunt reprezentate prin particularități ale oscilației temperaturii, cantităților de precipitații sau circulații ale vânturilor locale (efecte fohnale ce duc la aridizarea zonei) și a acțiunii principalilor centri barici.
Radiația solară este direct influențată de poziționarea geografică. Elemente precum latitudinea, longitudinea și altitudinea la care se regăsește o anumită zonă impun o anumită distribuție a radiație. Astfel, pentru Județul Botoșani valoare radiației globale are valori de 108,64 Kcal/cm²/an. Valoarea precizată poate fi extinsă și la nivelului bazinului superior al râului Jijia deoarece nu se înregistrează diferențe notabile de la o zonă la alta. Radiația solară suferă modificări în cadrul unui an, anotimp sau diurn. Astfel valoarea redată anterior va suferi oscilații în funcție de perioada anului.
Suprafața activă cuprinde în componența sa particularitățile ce se întâlnesc pe suprafața terestră, din punct de vedere global sau regional. Particularitățile reliefului sunt reprezentate de relief, vegetație, rețeaua hidrografică, pătura de sol, factorul antropic etc. Relieful reprezintă factorul definitor în ceea ce privește distribuția și circulația maselor de aer în aria ce corespunde câmpiei Moldovei și implicit bazinului superior al râului Jijia. Având în vedere faptul că altitudinile în cadrul câmpiei sunt mai mici comparativ cu zonele limitrofe fiind cuprinse între 100-200m se poate spune că are rolul de cantonare pe perioade mai lungi a maselor de aer. Ținând cont de faptul că în trecut zona Câmpiei Moldovei a fost asemănată cu o depresiune, Rick (1931) este de părere că numele ce i s-ar potrivi este cel de „Depresiunea Jijiei”. Denumirea de Depresiune a Jijiei se referă la faptul că cea mai mare parte a acestei arii este drenată de râul Jijia și afluenții acestea și nu la caracteristicile pe care le are relieful (Băcăuanu 1968). Referitor la vegetației, aria bazinului superior al râului Jijia aparține zonei de silvostepă fiind reprezentată de o vegetație ce a fost supusă modificărilor antropice. Sunt prezente ierburi perene (fânețe și izlazuri) dar și pâlcuri de păduri. Elementele de vegetație conferă zonei caracterul de topo-climat fiind caracterizat prin modificări ale vitezei vântului, temperaturii și umidității.
Circulația atmosferică din partea de nord-est a României, și implicit a zonei de studiu, se află sub acțiunea celor patru centri barici principali la nivelul continental: Anticiclonul Azoric, Anticiclonul Euro-asiatic, Depresiunea Islandeză și Depresiunea Mediteraneană.
Anticiclonul Azoric are origine atlantică, acționează la nivel european putând fi caracterizat ca fiind cel mai puternic centru baric din cadrul continentului, „inclusiv pentru teritoriul țării noastre” (Sfîcă 2007). Prin acțiunea sa, anticiclonul transportă mase de aer oceanic din vest și nord-vest către centrul continentului (Bâzâc 1983). Datorită barajului orografic creat de lanțul carpatic masele de aer transportate de anticiclonul Azoric îl escaladează sau avansează prin intermediul depresiunilor intramontane.
Anticiclonul Euro-asiatic este întreținut de răcirile radiative ce se realizează în perioada rece a anului. Principala sa caracteristică este reprezentată de transportul maselor de aer rece de la latitudini ridicate peste întreaga Europă. Astfel, când anticiclonul este bine dezvoltat se caracterizează printr-o iarnă prelungită cu viscole și geruri aspre. La nivel anual anticiclonul are o frecvență de 31% cu un maxim ce se realizează în luna februarie și un minim în luna iulie (Stoica & Topor 1965).
Depresiunea islandeză își are originea în partea de nord a Atlanticului ( în jurul insulei Islanda) și este cel de-al doilea centru baric important. Cunoaște maximul de dezvoltare în perioada rece a anului datorită contrastului dintre continentul răcit și apele mai calde ale oceanului atlantic. Deseori se corelează cu anticiclonul Azoric și generează precipitații însemnate cantitativ la care se adaugă intensificări ale vântului ce au caracter de scurtă durată, acest aspect resimțindu-se și în zona Câmpiei Moldovei.
Depresiunea mediteraneană apare și se dezvoltă în bazinul Mării Mediterane. Acționează frecvent în perioadele reci ale anului iar în cadrul teritoriului României se consideră că are caracter semipermanent. În zona de origine frecvența acesteia este de 41% din an cu intensificare în februarie (Stoica & Topor 1965).
Toți acești factori climatice au repercursiuni asupra apelor subterane. În funcție de factorii ce guvernează o anumită zonă rezultă oscilații negative sau pozitive ale nivelului freatic.
II.3.2. Analiza elementelor climatice
Temperatura aerului are rolul definitoriu în evidențierea individualității regiunilor geografice. Oscilațiile ce au caracter diurn, lunar și anual sunt datorate radiației solare, circulației generale a atmosferei, dar și datorită factorilor fizico-geografici locali. Pentru a scoate în evidență variațiile temperaturii din bazinul superior al râului Jijia s-a considerat ca fiind reprezentative valorile înregistrate la stația meteorologică Botoșani.
În urma analizării datelor de observație ce se referă la perioada 1961-2000 s-a constatat că temperatura medie anuală are valoare de 9,10C. Comparația cu celelalte stații din cadrul județului a scos în evidență faptul că temperaturile „scad de la sud către nord și cresc de la vest la est” această repartiție fiind cauzată de gradul de dezvoltarea al continentalismului dar și de dispunerea altitudinală a stațiilor meteorologice (Vieru 2014). Un alt aspect ce se poate deduce în urma analizei datelor ce se referă la regimul anul al temperaturii din cadrul județului Botoșani este redat de faptul că întreaga sa arie se încadrează în climat temperat continental. Acest aspect fiind susținut și de valoarea de 23,40C a amplitudinii termice.
Grafic. 1 Evoluția temperaturilor medii multianuale la stația Botoșani (1961-2000)
Tab.1 Evoluția temperaturilor medii lunare multianuale la stația Botoșani
(1961-2000)
Distribuția temperaturilor medii lunare, fiind o consecință directă a distribuției bilanțului radiativ, este caracterizată printr-un maxim ce se realizează în perioada caldă a anului și un minim ce se înregistrează în perioada rece a anului. Astfel în cadrul stației meteorologice Botoșani temperaturile medii din cursul anului înregistrează valoarea maximă în luna iulie (20,10C) iar cea medie minimă se înregistrează în luna ianuarie (-3,30C).
Grafic. 2. Evoluția temperaturilor medii lunare multianuale la stația Botoșani
Temperatura minimă absolută înregistrată, în intervalul de ani studiat, la stația meteorologică Botoșani a fost în anul 1963, în luna ianuarie pe data de 20 și a avut valoarea de -30,30C. Poziția geografică a județului, datorită deschiderii sale înspre partea de nord-est, facilitează pătrunderea, în perioadele reci ale anului, a maselor de aer reci aduse de către anticiclonul Asiatic dar și stagnarea acestora pe o perioadă mai îndelungată de timp. Astfel apar răciri accentuate ce favorizează apariția minimelor absolute. Pragul ce semnifică trecerea dintre temperaturile pozitive și cele negative reprezintă un aspect important în ceea ce privește infiltrarea apelor de suprafață întrucât apar modificări ale alimentării apelor subterane freatice.
Pe fondul unor mase de aer ce s-au deplasat dinspre partea de nord a Africii peste Marea Mediteraneană a fost posibilă instalarea temperaturii maxime absolute ce s-a înregistrat la finalul intervalului analizat și anume în anul 2000 pe date de 22 august, valoarea temperaturii fiind de 38,60C.
Caracterul oscilant al temperaturii în raport cu altitudinea este redat fidel de harta 5. Se observă faptul că temperatura are o tendință clară de scădere odată cu creșterea altitudinii iar în sens invers o tendință de creștere odată cu scăderea altitudinii. În bazinul superior al râului Jijia partea nord-vestică cu altitudini mai ridicate are temperaturi scăzute comparativ cu partea de sud-est unde altitudinea sunt mai reduse și temperaturile sunt mai ridicate. De la 9,40C cât se înregistrează în zona de șes a Jijiei se ajunge ca la 7,50C la contactul cu zona înaltă din jurul localității Dersca.
Harta.5.Distribuția temperaturilor medii multianuale în cadrul bazinului superior al râului Jijia
Precipitațiile atmosferice constituie un element important atât din punct de vedere peisajistic cât și din punct de vedere al alimentării cu apă a stratelor freatice. Astfel, în cadrul Județului Botoșani, conform datelor referitoare la precipitații s-a constat că media multianuală a precipitațiilor are valori de 555,7 mm/an.
Grafic.3. Evoluția precipitațiilor medii multianuale la stația Botoșani (1961-2012)
Referitor la repartiția acestora în cadrul județului, precipitațiile scad ușor dinspre partea vestică spre partea estică. Această diferențierea este cauzată de distanțarea față de Atlantic. Deși apar diferențieri în distribuția precipitațiilor putem include zona de studiu, bazinul superior al râului Jijia, în arealul datelor obținute de la stația meteorologică Botoșani. Cantitățile de precipitații variază de la un an la altul. Astfel, cea mai scăzută cantitate de precipitații s-a înregistrat în anul 1986 iar cele mai ridicate cantități de precipitații s-au înregistrat în anul 1998. Cele din anul 1986 au însumat valori de 323,8 mm/an iar cele din anul 1998 au însumat valori de 823,7 mm/an.
Analizând graficul cantităților medii multianuale de precipitații se poate observa că în majoritatea anilor se înregistrează valori ce sunt cuprinse între 400 și 500 mm. Referitor la evoluția ce pe desfășoară se parcursul unui an, cantitatea de precipitații medii lunare se remarcă printr-o evoluție diferențiată. Astfel apar diferențe notabile atât anotimpual cât și de la o lună la alta. Maximul de precipitații se înregistrează în perioada verii cu precădere în luna iulie, iar minimul de precipitații ce cad pe suprafața terestră se înregistrează în anotimpul ce corespunde perioadei de iarnă, mai exact în luna ianuarie. Astfel, conform graficului 4, se poate observa faptul că regimul anual al precipitațiilor prezintă o creștere în prima jumătate a anului, din luna februarie până în luna iulie când se înregistrează maximul de precipitații (88 mm). A doua jumătate a anului prezintă o descreșterea a precipitațiilor, minimul înregistrându-se în luna ianuarie (22 mm).
Grafic.4. Evoluția precipitațiilor medii lunară multianuale la stația Botoșani
Advecțiile maselor de aer ce înaintează de pe marile suprafețe acvatice, pe fondul unor circulații vestice sau sudice, ajung pe continent încărcate cu importante cantități de vapori de apă și generează creșterea accentuată a precipitațiilor ce sunt specifice lunilor aprilie, mai și iunie. Începând cu luna august, deși manifestările convective sunt accentuate, nu se realizează condensări importante cantitativ datorită prezenței reduse a vaporilor de apă din atmosferă (Vieru 2014).
Harta.6.Distribuția precipitațiilor medii multianuale în cadrul
bazinului superior al râului Jijia
Asemeni distribuției temperaturii, variația precipitațiilor în raport cu înălțimea este la fel de importantă. De această dată fenomenul manifestându-se invers. Pe baza hărții 6 se poate observa cu ușurință faptul că precipitații cresc cu altitudinea și invers. În zonele înalte din partea de nord-vest se înregistrează precipitații ce ating valoarea de aproximativ 635mm iar în zonele joase din partea de sud-est se înregistrează precipitații de aproximativ 548mm.
II.3. Vegetația și rolul acesteia în formarea resurselor de apă
Vegetația unei zonei este rezultatul acțiunii mai multor factori ce pot împiedica sau pot favoriza dezvoltarea anumitor specii de plante. Prin cei mai importanți factori se numără poziția geografică, relieful, clima, hidrografia dar și factorul antropic. Importanța cunoașterii tipului de vegetație din diferite areale este redată de faptul că această manifestă o influență majoră, pe lângă tipurile de sol, asupra acțiunii de infiltrare a apelor rezultate în urma precipitațiilor dar și asupra apelor de suprafața.
În ceea ce privește vegetația din zona de studiu și anume bazinul superior al râului Jijia, se remarcă prezența formațiunilor ce sunt caracteristice zonei de silvostepă. În componența formațiunii de silvostepă se regăsește „vegetația ierboasă, completată de prezența unor păduri de stejar și șleauri” (Ungureanu 1972) ce face trecerea dintre pădurile de stepă și pădurile de foioase.
În cadrul zonei de studiu se regăsesc pâlcuri de păduri ce conțin specii diferite dar și suprafețe ce au suferit în urma modificărilor de natură antropică. Majoritatea suprafețelor au fost transformate în terenuri agricole sau au fost supuse pășunatului intens. Acțiunea de exploatare a omului nu a generat doar dispariția unor specii de ierburi ci a dus și la apariția unor specii noi, unele cu caracter dăunător. Printre speciile ierburi ce au efecte negative se numără așa numitele buruieni, fiind întâlnite preponderent pe terenurile agricole.
În componența pădurilor, pe lângă pădurile de fag (Fagus silvatica) ce sunt majoritare, se regăsesc specii precum stejarul (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), părul sălbatec (Carpinus brtulus), ulmul (Ulmus). În luminișurile din aceste păduri se regăsesc arbuști din specia cornului (Cornus mas), sângeriului (Cornus sanguinea), păducelului (Crataegus monogyna) etc. Pajiștile ce nu au fost transformate în suprafețe agricole dar au fost supuse pășunatului au suferit modificări din care au rezultate asociații secundare precum: iarba bărboasă (Botriochloa ischaemum), firuța cu bulb (Poa bulbosa), pirul (Euphorbia stepoasa), pelinița (Artemisia austriaca). În lungul luncii râului Jijia se găsesc pâlcuri de păduri ce sunt compuse din salcii și plopi ce se îmbină cu o vegetație ierboasă formată din pir (Agropyrum repens), iarba câmpului (Agrostis alba), firuță (Poa pratensis) etc (Tufescu 1977).
În context anotimpual, învelișul vegetal poate reține apa în sol sau poate limita infiltrarea acestea. În perioada dezghețului primăvăratic, apa rezultată se infiltrează datorită aerării și afânării solului (ținând cont de faptul că vegetația se dezvoltă pe soluri ce permit infiltrarea apei) creându-se condiții optime pentru alimentarea stratului subteran. Prezența unui strat vegetal împiedică totodată evaporarea apei din sol în perioadele în care radiația solară este excesiv de puternică ( în perioadele cu secetă). În funcție de cantitatea de precipitații ce a ajuns pe suprafața terestră, stratul vegetal poate absorbi întreaga cantitatea fiind astfel un impediment total sau parțial în calea alimentării resurselor subterane.
Se poate constata că învelișul vegetal influențează zonele în care nivelul freatic este situat la suprafața nivelului topografic. Nivelul freatic ce se situează la adâncimi mari nu este influențat în mod direct de prezența vegetației.
II.4.Solurile și importanța lor hidrogeologică
De-a lungul timpului solul a fost supus modificării survenite în urma acțiunii factorilor de natură antropică sau naturală. Solul reprezintă învelișul natural, situat la partea superioară a litosferei și este supus unei continue evoluții sub acțiunea reliefului, rocilor, apelor subterane, climei, vegetației. (Panaitescu 2008). Astfel, în cadrul bazinului superior al râului Jijia a fost supus următorilor factori naturali: geomorfologici, climatici, hidrologici, litologici dar și factorului antropic.
Factorul geomorfologic (relieful) se impune prin altitudine, gradul de fragmentare, expoziția versanților dar și prin diversitatea distribuției spațiale a învelișului de sol. Astfel în aria mai înaltă din bazinul superior al râului Jijia, se poate observa o creștere a solurilor cu fertilitate tot mai ridicată din zone înalte spre zone cu altitudini mai reduse. Climatul mai răcoros și mai umed, specific pădurilor din partea nordică (păduri de foioase) favorizează dezvoltarea solurilor din clasa luvisolurilor în timp ce în restul bazinului, pe seama unui climat mai arid și a zonelor cu altitudini reduse, se dezvoltă soluri din clasa cernisolurilor. Procesele geomorfologice actuale, caracterizate în mare parte prin surpări și alunecări de teren, generează „formarea unor tipuri locale de soluri, foarte diferite, care contribuie la mozaicarea învelișului de sol” (Panaitescu 2008).
Factorul climatic acționează asupra proceselor pedogenetice prin demersul ciclic al precipitațiilor și temperaturilor. În condiții de ariditate și umiditate redusă procesele de alterare ale solului sunt încetinite comparativ cu zonele în care umiditatea este ridicată iar ariditatea are aceeași specificație în care procesele de alterare sunt mult mai intense. Etajarea descendentă a solurilor în funcție de factorul climatic urmează aceeași distribuție ca și în cazul factorului geomorfologic.
Factorul hidrologic este strâns legat de regimul precipitațiilor. Deosebirea realizându-se în funcție de permeabilitatea și chimismul formațiunilor litologice (Panaitescu 2008). În funcție de permeabilitate acviferul freatic joacă un rol important. Cele mai mari influențe ale acviferului se resimt în luncile râurilor și formează soluri hidromorfe ce se regăsesc și în șesurile Jijiei.
Factorul antropic se resimte asupra procesului de pedogeneză datorită agriculturii intensive, prin despăduriri și pășunat intensiv. Calitatea humusului este modificată datorită reducerii calitative a substratului organic.
Solurile ce se suprapun peste bazinul superior al râului Jijia se împart în clase ce conțin tipuri de sol cu caracteristici diferite. Astfel, pe baza hărții atașate s-a constat că în această zonă se îmbină următoare clase de soluri: cernisoluri, antrisoluri, protisoluri, luvisoluri, hidrisoluri și salsodisoluri. Acestor clase li se adaugă subtipurile aferente fiind în conformitate cu Sistemul Român de Taxonomie al Solurilor (SRTS).
Harta.7. Harta solurilor în bazinului superior al râului Jijia
Cernisolurile sunt specifice solurilor ce au drept caracteristică principală o culoare neagră accentuată. Culoare este datorată conținutului ridicat de humus. Datorită compoziției formată majoritar din materii organice, cernisolurile sunt utilizate în cadrul culturilor agricole. La noi în țară acest tip de sol reprezintă un sfert din totalul tipurilor de sol. În bazinul superior al râului Jijia cernisolurile au o pondere de aproximativ 58% din total.
Antrisolurile reprezintă clasa solurilor ce au fost supuse într-o proporție ridicată factorilor de natură antropică. Modificarea solului a fost posibilă datorită arăturilor intense și de mare adâncime. Alte cauze sunt reprezentate de intervențiile asupra solului cu îngrășăminte și sistem de irigație. Procese de erodare au scot la suprafață orizonturi de sol din partea inferioară.
Protisolurile se remarcă printr-o compoziție scăzută în humus ceea ce îl face să fie slab utilizat din punct de vedere agricol. În ciuda acestui aspect, prin intermediul irigațiilor și al suplimentării din punct de vedere chimic se pot utiliza pentru realizarea unor „culturi legumicole sau viță de vie” (Florea 1968). Sunt caracterizate de o evoluție slabă ce generează grosimea redusă a startului.
Luvisolurile sunt specifice zonelor relativ joase ce cuprind câmpiile mai înalte, o partea din dealuri cu altitudini medii dar și unele depresiuni. Culoarea acestei clase de sol suferă modificări în funcție de stadiul de saturare în vapori de apă ai solului.
Hidrisolurile sunt specifice zonelor ale căror înclinare este foarte redus până la plan. Astfel în cadrul ariei de studiu se regăsesc în lunca și câmpiile Jijiei. O caracteristică importantă a acestor soluri, după cum se poate deduce și din denumire, este reprezentată de prezența stratelor acvifer la partea superioară a suprafeței topografice. Cantitatea de humus ce intră în alcătuirea clasei este una redusă cantitativ însă datorită prezenței sursei de apă sunt utilizate majoritar în ramura agricolă.
Salsodisoluri sunt specifice tipurilor de sol a căror evoluție și proprietăți au fost supuse modificărilor impuse de sărurile solubile. Sunt solurile cu cel mai scăzut nivel de fertilitate fiind improprii utilizării agricole. Vegetația dezvoltată pe acest tip de soluri este una săracă, atât oamenii cât și animale evită folosirea lor. (Mihalache 1999).
II.5. Factorul antropic
Activitatea umană a reprezentat și reprezintă principala sursă de poluare a spațiului înconjurător. În funcție de gravitatea influențelor exercitate asupra ecosistemului, omul a accentuat în mod continuu atât degradarea calității solului cât și a vegetației, aerului dar și a resurselor de apă subterane și de suprafață. Poluarea ariilor enumerate a fost posibilă în contextul antropizării alerte a mediului. Spațiile antropizate câștigă tot mai mult teren în defavoarea ecosistemului natural, fapt ce va duce la o creșterea a gradului de poluare în contextul unei tehnologii ce se află în continuă expansiune.
În aria bazinului superior al râului Jijia ecosistemul natural este modificat datorită practicării agriculturii tehnologice. Datorită necesităților și dorinței de dezvoltare, în contextul tehnologizării progresive, tot mai mulți locuitori au optat pentru folosirea mașinăriilor și prin folosirea produselor chimizate ce sporesc capacitatea de producție. Utilizarea compușilor chimici și organici precum azotul eliberează în sol poluați. Odată ajunși în sol aceștia se infiltrează, sub acțiunea precipitațiilor sau a apelor de suprafață, contaminând astfel apele subterane. De menționat este faptul că cele mai vulnerabile corpuri de apă sunt cele apropiate de suprafața topografică. Lipsa măsurilor în ceea ce privește protejarea mediului în arii precum stațiile de epurare, apele menajere și industriale și din cadrul complexelor zootehnice reprezintă un factor de risc asupra apelor subterane. Irigația nerațională a soluri favorizează transportul mineralelor din sol. O altă sursă de poluare este reprezentată de cantonarea necorespunzătoare a dejecțiilor de natură animală și a deșeurilor menajere. Datorită procesului de dezintegrare, ce durează o perioadă lungă de timp aceste surse de poluare acționează pe termen lung asupra corpurilor de apă din subteran. Prezența condițiilor și proceselor hidro-geochimice fie ele naturale sau antropice ce permit trecerea în apă a cationilor și anionilor (Panaitescu 2008).
Evaluarea impactului antropic este efectuată de rețeaua națională de monitoring sau prin intermediul programelor de supraveghere. Rezultatele acestor măsurători au drept scop evaluare stării cantitative a resurselor, aceste măsuri fiind impuse în urma utilizării iraționale (Directiva Cadru U.E. 2000/60).
Harta.8. Utilizarea terenului în bazinului superior al râului Jijia
În aria bazinului superior al râului Jijia captarea apei din subteran se face prin intermediul fântânilor sau puțurilor. Sunt utilizate în domenii precum agricultura (irigații) și în alimentarea localităților cu apă potabilă, această ultimă utilizare reprezentând ponderea cea mai mare. Suprapunându-se, în mare parte, peste o zonă de tip rural nu se găsesc fabrice industriale ce ar putea să exploateze în exces stratul freatic.
III. Resursele de apă din subteran din bazinul superior al râului Jijia
Apele subterane reprezintă acea partea a apei ce se cantonează în porii, fisurile și golurile rocilor din interiorul scoarței pământului. Originea apelor subterane este una diversificată și a reprezentat un interes major încă din perioada antichității. Astăzi, pe baza cercetărilor efectuate s-a constat că apele subterane provin în mod preponderent din infiltrarea apelor rezultate în urma precipitațiilor atmosferice, din apele curgătoare ce au caracter superficial dar și din condensarea subterană a vaporilor de apă din atmosferă sau din masele magmatice (Pascu 2011). Trebuie menționat faptul că apele subterane reprezintă principala sursă de apă potabilă fiind utilizată atât în domeniul alimentarii cu apa a populației cât și în domenii precum industria sau agricultura.
Având în vedere faptul că infiltrarea apelor de suprafață sau a celor din precipitații are un rol definitoriu în ceea ce privește alimentarea apelor subterane, trebuie menționat faptul că aceasta este condiționată de prezența unor factori ce limitează sau favorizează alimentarea. Dintre acești factor se remarcă coeficientul de permeabilitate și gradul de afânare al solului, tipul de vegetație prezent, temperatura aerului și a solului, dar și gradul de accentuare al factorului antropic.
În funcție de natura pachetului de roci, apele subterane se împart în două mari categorii: freatice și de adâncime. În formațiunile în care pachetele de rocă sunt de natură permeabilă, predominate fiind conglomeratele (nisipuri, pietrișuri, calcare și gresii) se găsesc apele freatice. Sunt situate în imediata apropierea a suprafeței topografice și sunt caracterizate prin debite reduse iar oscilațiile acestora sunt influențate de interacțiunea ce se realizează cu apele de suprafață. Poartă de numirea de ape subterane libere (acvifere libere). Fiind situate în apropierea suprafeței topografice sunt expuse poluării ce se realizează la suprafața topografică. În pachetele de roci ce au caracter impermeabil, precum depozitele argiloase, se încadrează cea de-a doua categorie de ape subterane și anume apele de adâncime. Acestea sunt cantonate în strate permeabile însă sunt limitate de suprafața topografică de cel puțin un strat impermeabil. Comparativ cu apele freatice, apele de adâncime sunt protejate natural împotriva poluării (Romanescu 2003).
În subteran apa este supusă mai multor forțe ce definesc circulația acesteia. Una dintre cele mai importate forțe este cea gravitațională și este determinată de faptul că atât apa ce provine din precipitații cât și cea de suprafață „în drumul său descendent pătrunde în subteran traversând mai întâi o zonă de aerație caracterizată prin goluri umplute parțial cu apă”(Bretotean 1981). Caracterul ascendent al apei subterane apare în condițiile în care printr-un foraj se realizează deschiderea unui strat acvifer ce se află sub presiune. Scurgerea apei subterane se realizează sub influența gradientului hidraulic ce este definit ca fiind „raportul dintre diferența de nivel piezometric între două puncte situate pe linia de cea mai mare pantă a suprafeței piezometrice și distanța dintre cele două puncte”(Bretotean 1981).
III.1. Condiții hidrogeologice
Poziționarea fizico-geografică a bazinului superior al râului Jijia în cadrul Podișului Moldovei a dus la împrumutarea, în ceea ce privesc resursele de apă din subteran, a unor trăsături ce au caracter specific acestei unități. Astfel, în Podișul Moldovei și implicit în cadrul zonei de studiu se remarcă prezența unor trăsături specifice generale ce evidențiază condițiile hidrogeologice printre care, conform lucrării geologului Pascu (1983), sunt evidențiate: lipsa manifestărilor post-vulcanice, lipsa formațiunilor metamorfice și eruptive, lipsa depresiunilor post-tectonice, valoarea redusă a energiei de relief, râurile ce se găsesc la est de Siret înregistrează o granulometrie mai fină comparativ cu cele vestice, terasele au o mare dezvoltare și prezintă importanță hidrogeologică.
Geologia unei arii este factorul decisiv în formarea principalelor tipuri de hidro-structuri, fie că ne referim la cele de suprafață sau la cele de adâncime. Pe baza forajelor și cercetărilor anterioare s-a stabilit că odată cu stabilizarea tectonică s-a realizat un proces de acumulare ce a dus la formarea actualei cuverturi sedimentare. Astfel, pentru a evidenția tipurile de hidro-structuri din zona de studiu este necesară realizarea unei analize cu referire la caracteristicile ce țin de petrografia, mineralogia, granulometria și chimia rocilor. Prin analizarea parametrilor prezentați mai sus vom evidenția principalele tipuri de roci din zona studiată dar și capacitatea acestora de a înmagazina și depozita apa subterană. Dintre aceste roci, în zona de studiu, sunt prezente în cadrul mai multor nivele gresiile calcaroase volhiniene ce apar în zona „nordică Dorohoi – Teioasa și la limita Podișului Sucevei cu Depresiunea Jijiei” (Pascu 1983).
În contextul unei înclinărilor mici ale versanților, prezenței unei structuri monoclinale și a lipsei accidentelor de ruptură s-a realizat separarea mai multor hidro-structuri pe criterii morfologice. Astfel, principalele hidro-structuri din bazinul superior al râului Jijia sunt poziționate pe de o parte și de alta a râului, fiind secționate de acesta.
Structura Baranca – Fundul Herții – Ibănești – Hilișeu – Crișan. Rocile ce formează această hidro-structură sunt de tipul gresiilor calcaroase iar la baza acestora se găsesc depozite argiloase. Gresiile calcaroase sunt acoperite de un orizont ce este compus din alternanța dintre marne, argile și nisipuri. În ceea ce privește fragmentarea hidro-structurii, aceasta este intensă datorită cursurilor de apă ce o străbat. Dintre aceste cursuri enumerăm afluenții Văile Herța, Pîrîul lui Martin dar și râul principal, Jijia. Cursurile de apă amintite formează adânciri majore determinând o colectare accentuată a apelor ce provin din precipitații. Alimentarea hidro-structurii se realizează în conformitate cu înclinarea stratelor și a nume pe latura estică și pe cea sudică (Pascu 1983).
Structura Hilișeu Horia –Horlăceni – Dersca. Este separată de prima hidro-structură de către râul Jijia și este formată din două nivele ce se compun din gresie calcaroasă. Hilești Horia – Buhaiu reprezintă nivelul inferior ce se suprapune peste o pătură argiloasă peste care s-au depus depozite de natură argiloase ce se află în alternanță cu argilele nisipoase și marnele. Horlăceni – Străteni – Dersca reprezintă al doilea nivel de gresii calcaroase ce este suprapus la rândul său peste alternanța de argile cu argile nisipoase și marne ce reprezintă statul strat de bază pentru cel de-al doilea nivel. Stratul final este compus din alternanța ce s-a stabilit între argile și nisipuri. Alimentarea se realizează numai prin captarea apelor ce provin din precipitații prin capetele de strat ale fiecărui nivel.
Figura 1. Profil geologic în forajul de adâncime F1 Dorohoi
Condițiile hidrogeologice ale bazinului superior al râului Jijia au fost evidențiate prin intermediul forajelor. Forajul executat în albia majoră a râului Jijia în anul 1967, la 1250 m în aval de orașul Dorohoi, a scos în evidență faptul că în depozitele aluvionare din șesul Jijiei se regăsește un strat purtător de apă ce este compus din pietriș cu bolovăniș și nisip cu o grosime de 110cm. Stratul fiind situat la adâncimea cuprinsă între 23,40m și 24,50m. Deasupra startului se regăsește un strat complex format din argile prăfoase și prafuri argilo-nisipoase ce au caracter impermeabil. În partea inferioară a startului este evidențiat un complex de marne argiloase ce conțin intercalații grezoase. Vârsta formațiunilor de suprafață este datată ca fiind din perioada Sarmațianului și Cuaternarului. În zonele ce se suprapun formațiunilor sunt prezente marnele argiloase intercalate cu nisipuri, gresii dar și de gresii oolitice ce au o pondere mai redusă. S-a constat că solul vegetal are o grosime de 40cm iar sub acesta se găsesc depozite ce aparțin Holocenului fiind compuse dintr-o alternanță a prafurilor nisipo-argiloase și a argilelor prăfoase ce se regăsesc până la nivelul de 23,40 m. Caracterul apei din stratul purtător are caracter ascensional, iar la pompare nivelul piezometric al acestuia s-a găsit la 19,90m deasupra statului magazin (Serviciul de ape Subterane de la Sectorul de Meteorologie și Hidrologie Iași 1971).
Un alt foraj ce a fost executat în bazinul superior al râului Jijia este situat la aproximativ 10 kilometri în aval de forajul Dorohoi. Forajul este situat la 178 m amonte de localitate Corlățeni din jud. Botoșani. Forajul executat în patul depozitelor aluvionare din același șes, al Jijiei, a evidențiat un strat purtător de apă cu grosimea de 60 cm fiind cuprins între adâncimea de 22,10 m și 22,70 m fiind constituit din pietriș și nisip grosier. Deasupra stratului se găsește un start cu caracter impermeabil ce este alcătuit dintr-o alternanță de prafuri nisipo-argiloase și argile prăfoase. La baza stratului purtător de apă se găsește argilă mărnoasă cenușie, tare. Ca și în cazul forajului Dorohoi formațiunile de suprafață fac parte din perioada Sarmațianului și a Cuaternarului având aceeași constituție a depozitelor. Stratul e sol vegetal are aceeași grosime ca și în cazul primului foraj, 40cm. Și în cadrul acestui foraj caracterul apei este unul ascensional, nivelul piezometric ce a fost găsit la pompare a fost situat la 20,35m deasupra stratului purtător de apă.
III.2.Tipuri de strate acvifere
Privit la modul general, acviferul reprezintă un strat sau mai multe strate de roci subterane permeabile și poroase ce permit înmagazinarea și scurgerea unei cantități semnificative de apă. Stratul acvifer reprezintă un complex ce este constituit din două componente ce se găsesc în strânsă legătură. Prima componentă este reprezentată de rezervor iar a doua de apa subterană. Rezervorul cuprinde partea solidă a stratului, compusă din roci poroase sau fisurate ce permit acumularea celei dea doua componente reprezentată de partea lichidă, apa subterană. Componenta lichidă alimentează izvoarele, râurile și captările (Pascu 2011).
Pe baza caracteristicilor litologice, în bazinul superior al râului Jijia se diferențiază două tipuri de hidrostructuri: hidrostructuri de suprafață și hidrostructuri de adâncime. În cadrul celor de suprafață variațiile nivelului freatic sunt supuse în mod direct influențelor climatice și a celor antropice. Hidrostructurile de adâncime nu sunt supuse în mod direct influențelor climatice și antropice iar oscilațiile nivelelor nu sunt resimțite în mod direct.
Ținând cont de condițiile genetice, de zăcământ, caracteristicile hidraulice și cele fizico-geografice Romanescu, în 2008, deosebește două tipuri principale de strate acvifere.
strate acvifere freatice – sunt acviferele ce se găsesc deasupra primului strat impermeabil. Alimentarea se realizează prin intermediul precipitațiilor și al râurilor. Legătura ce se realizează între startul freatic și râu este una reciprocă și de complementaritate,în perioadele de scurgere maximă râul alimentează freaticul și invers. Stratele acvifere freatice sunt situate la baza teraselor, la baza depozitelor deluviale, în zonele interfluviale și la baza depozitelor loessoide.
strate acvifere captive – sunt cunoscute sub denumirea de strate de adâncime și sunt cantonate între două strate impermeabile iar alimentarea nu corespunde cu zona pe care startul o cuprinde. Variația nivelului piezometric nu este supusă condițiilor climatice.
În funcție de nivelul piezometric stratele acvifere captive se împart în:
-strate acvifere captive fără presiune – apar în contextul în care stratul permeabil nu este saturat cu apă, deci nu a devenit strat acvifer.
-strat acvifer captiv sub presiune – este caracteristic stratelor permeabile saturate ce au un grad de înclinare. Stratul impermeabil situat deasupra celui permeabil este supus presiunii datorită tendinței de echilibrare a apelor. Cedarea plafonului duce la eliberarea apei aflate sub presiune. În funcție de nivelul la care ajunge apa din strat se diferențiază două tipuri: apă ascensională și apă arteziană. Apa ascensională se ridică până sub suprafața terenului. Se caracterizează printr-un nivel piezometric negativ deoarece se găsește sub nivelul topografic. Apa arteziană este cea care iese deasupra nivelului topografic. Nivelul piezometric este pozitiv deoarece se găsește deasupra solului.
III.2.1. Hidrostructuri de adâncime
Hidrostructurile de profunzime sau de adâncime sunt situate de cele mai multe ori sub nivelul de bază. Interceptarea se realizează prin foraje de mare adâncime ce sunt realizate cu scopul de a explora zona nu de a o exploata. Pe baza forajelor de la Todireni și Bătrânești în partea nordică a Podișului Moldovei, județul Botoșani, s-a constat că principalul criteriu de diferențiere a apelor cantonate în adâncime este reprezentat de vârsta depozitelor. S-au descoperit ape cantonate în depozite sarmațiene, pre-siluriene, siluriene și cuaternare. În zona de studiu, bazinul superior al râului Jijia, structurile acvifere ce au importanță economică sunt cantonate în formațiunile sarmațiene deoarece se consideră că ar conține ape de adâncime captive (Panaitescu 2008).
Drept urmare, în Podișul Moldovei se pot deosebi o serie de hidrostructuri de adâncime ce sunt caracteristic formațiunilor pre-siluriene, sarmațiene și cuaternare. Apele subterane de adâncime cantonate în depozitele pre-siluriene, sunt întâlnite la adâncimi ce pot varia între 1107 m și 1309,4 m. În formațiunile siluriene, apele subterane de adâncime sunt identificate la adâncimi cuprinse între 602,1m și 1107m, iar cele din depozite neogene se regăsesc la adâncimi cuprinse între 327m și 906m. Referitor la apele de adâncime din formațiunile sarmațiene (volhiene sau basarabiene), acestea se regăsesc în intercalațiile nisipoase, grezoase și calcaroase ce fac parte din complexul argilo-marnos (Minea 2009).
Trebuie menționat faptul că în bazinul superior al râului Jijia predominante sunt apele de adâncime caracteristice formațiunilor sarmațiene la care se adaugă formațiunile cuaternare de perioadă holocenă din lunca Jijiei. Alimentarea hidrosctructurilor de adâncime se realizează prin capete de strat.
III.2.2. Hidrostructuri de suprafață
Hidrostructurile freatice sunt reprezentate de apele cantonate în apropierea suprafeței topografice fiind influențate de în mod direct de regimul climatic, hidrologic dar și de factorul antropic. În funcție de puterea de înmagazinare și restituire a stratelor acvifere Panaitescu în 2008 diferențiază următoarele unități hidrogeologice freatice:
Ape freatice din depozitele aluvionare ale luncilor râurilor;
Ape freatice din depozitele de terasă;
Ape freatice de la baza depozitelor loessoide situate pe interfluvii;
Ape freatice de la baza depozitelor deluviale de versant
Ape freatice de la baza depozitelor coluviale.
Apele freatice din bazinul superior al râului Jijia sunt întâlnite în albia majoră a Jijiei. Freaticul a fost investigat prin forajele realizate la Iezer, Dorohoi, Broscăuți, Corlățeni. Depozitele ce cantonează apa freatică au vârstă holocenă și sunt alcătuite din nisipuri cu granulometrie diversificată și intercalații de pietrișuri. Grosimea și adâncimea depozitelor permeabile nu este aceeași la toate forajele. În cadrul forajului Dorohoi poziția stratului este între 23-25m iar în forajul Corlățeni între 22-23m. Influența directă a factorilor fizico-geografici,cu precăderea precipitațiile și variația apelor de suprafață, se reflectă în evoluția multianuală a nivelurilor apei freatice. În cadrul formațiunilor sarmațiene ce sunt reprezentate de perioada volhiniană se observă caracterul impermeabil al depozitelor fiind constituite preponderent din marne compacte cu unele intercalații de nisip (Panaitescu 2008).
În bazinul superior al râului Jijia au fost identificate hidrostructuri cantonate în depozitele teraselor. Stratul acvifer fiind alcătuit nisipuri grosiere și bolovănișuri în bază. Alimentarea are origine atât pluvio-nivală cât și prin intermediul apelor de suprafață. Tot aici au fost identificate rezerve freatice ce sunt cantonate în hidrostructuri de descărcare de tip interfluviu fiind constituite din nisipuri medii și grosiere în care se regăsesc rare ori intercalații de pietrișuri. Rezervele se găsesc la baza unor depozite loessoide ce datează din perioada sarmațianului superior. Alimentarea se realizează asemenea hidrostructurilor cantonate în depozitele teraselor (Panaitescu 2008).
Fig.2. Tipuri de depozite în cadrul unui profil transversal
Depozitele deluviale de versant din bazinul superior al râului Jijia se caracterizează printr-o distribuție spațială discontinuă și adâncimi variate. Materialele deluviale sunt specifice zonelor de versant sau culmilor interfluviale fiind rezultatul degradării formelor de relief ce au fost supuse eroziunii de suprafață. Din punct de vedere litologic deluviile sunt constituite din materiale argilo-nisipoase și lutoase la care se adaugă intercalații nisipoase. Stratele acvifere formate în depozitele deluviale sunt alimentate de apele pluvio-nivale sau topirea zăpezilor (Barbu, 1987). Grosimea diversificată a stratelor dar și sursele diversificate de alimentare se reflectă în mod direct asupra adâncimii la care se găsește apa. În bazinul superior al râului Jijia adâncimea la care se găsește apa înregistrează valori cuprinse între ( 0 și 22 m). Din punct de vedere al alimentarii râurilor, depozitele deluviale asigură un aport important datorită izvoarelor ce au un debit important.
Depozitele coluviale se regăsesc în lungul șesului râului Jijia și al afluenților principali (Buhai, Pârâul întors, Pârâul lui Martin, Putreda etc.) Constituția litologică formată predominant din nisipuri, pietrișuri, nisipuri grosiere dar și unele intercalații argiloase au permis formarea unor strate acvifere ale căror nivel piezometric înregistrează adâncimi diferite în funcție de grosimea depozitelor. Alimentarea stratelor acvifere din zona depozitelor coluviale este constituită din precipitațiile atmosferice. În perioadele în care se înregistrează scurgere maximă, râul alimentează în mod direct stratele acvifere. În perioadele de scurgere minimă mecanismul de alimentare se realizează invers, stratele acvifere alimentează râul. Apele subterane din cadrul depozitelor coluviale apar deseori la suprafață prin intermediul izvoarelor având caracter neregulat.
III.3.Regimul și dinamica apelor subterane
III.3.1. Regimul apelor subterane
Pe baza măsurătorilor nivelurilor obținute din forajele de observație se urmărește rezolvarea următoarelor probleme:
studierea regimului natural al apelor freatice;
determinarea bilanțului apelor subterane;
corelația nivelurilor apelor freatice cu precipitațiile
predominanța alimentării din precipitații în cadrul nivelului freatic
Oscilațiile în timp ale nivelului freatic poartă denumirea de regim al apelor subterane. Studierea regimului nivelelor apelor freatice presupune observarea variațiilor în timp dar și stabilirea interdependențelor ce pot acționa prin influențarea variațiilor. Regimul natural al nivelurilor poate fi supus influențelor generate de cele două categorii de factori:
– Factorii constanți – reprezentați prin structura geologică și alcătuirea litologică ce determină condițiile de producere ale oscilațiilor nivelului prin limitarea volumului și a duratei acestora;
– Factorii variabili – reprezentați de factorii de natură climatică, hidrologică, bio-pedologică, activitatea antropică, procesele biotice și cele fizico-chimice;
Factorii variabili cei mai importanți ce sunt înglobați în această categorie sunt: precipitațiile, evapotranspirația, variația temperaturii aerului, scurgerea superficială și nu în ultimul rând activitatea antropică tot mai intensă. În cele ce urmează vor fi analizate principale oscilații ale nivelului freatic din cadrul celor cinci foraje situate în bazinul superior al râului Jijia. Astfel, sub aspectul evoluției multianuale se poate observa că oscilațiile nivelului freatic în toate cele cinci puncte de observație au aproximativ același mers de la un an la altul cu unele excepții în funcție de adâncimea nivelului piezometric.
Grafic.5.Evoluția multianuală a nivelului piezometric (1983-2014)
Pe baza celor două grafice se poate observa faptul că în cadrul intervalului studiat (1983-2014) se diferențiază ani în care nivelul freatic este ridicat și ani în care acesta este scăzut. Cel mai probabil oscilații ce se înregistrează de la un la an la altul sunt influențate de acțiunea factorilor variabili.
Analiza graficelor scoate în evidență un alt aspect important și anume faptul că în cadrul celor cinci puncte de observații amplitudinile ce se înregistrează de la un an la altul sunt direct proporționale cu creșterea adâncimii la care este situat nivelul freatic.
Grafic.6.Evoluția multianuală a nivelului piezometric (1983-2014)
Analiza nivelul freatic multianual evidențiază aspectul referitor la întârzierea apariției nivelului cel mai ridicat. Se poate observa pe baza celor două grafice, ce evidențiază variația nivelului freatic pe parcursul unui an, fenomenul de întârziere cauzat cel mai probabil de condițiile hidrogeologice. Dacă în forajul Corlățeni cel mai ridicat nivel lunar se suprapune peste perioada de primăvară când se înregistrează fenomenul de topire a zăpezilor urmat de ploile specifice lunii iunie , în forajul Broscăuți nivelul cel mai ridicat se înregistrează începând cu luna iulie. Se înregistrează astfel un decalaj de aproximativ patru luni între nivelul cel mai ridicat al freaticului din cele două foraje.
Grafic.7.Evoluția lunară multianuală a nivelului piezometric
În ceea ce privește nivelul minim lunar urmează fidel distribuția în adâncime. Astfel forajele Corlățeni și Dorohoi înregistrează minimul lunar în luna octombrie, Dorohoi Sud în luna noiembrie urmat de forajul Iezer ce are minimul în lunar decembrie. Forajul Broscăuți a cărui medie a nivelului freatic se găsește la aproximativ 8m adâncime înregistrează minimul în luna martie.
Nivelul freatic la care se găsește fiecare foraj și perioadele la care se înregistrează minimele și maximele ilustrează caracterul pregnant oferit de factorii constanți (condițiile hidrogeologice).
Grafic.8.Evoluția lunară multianuală a nivelului piezometric
Repartiției scurgerii subterane în decursul unei anumite distribuții (lunare, anuale, multianuale) reprezintă o piedică în ceea ce privește rezolvarea principalelor probleme de hidrogeologie datorită multitudinii de factori ce acționează asupra apelor freatice determinând apariția unui tip general de repartiție a scurgerii subterane cunoscută și sub denumirea de forma hidrografului.
Analiza hidrografelor realizate pe baza datelor lunare de la cele cinci foraje studiate din cadrul bazinului superior al râului Jijia evidențiază variațiile nivelului freatic. Se poate observa faptul că nivelul freatic înregistrează variații sezoniere, multianuale dar și întâmplătoare. Variațiile sezoniere ale nivelului piezometric sunt cauzate de diferențe sezoniere ale factorilor climatici din această regiune. Aceste variații depind de la un foraj la altul în funcție de condiții hidrogeologice dar și de adâncimea la care se găsește nivelul. Aceste două condiții impun decalarea producerii perioadelor de acumulare respectiv perioadelor de consum. În cadrul forajul Corlățeni, în care nivelul mediu este situat în apropierea suprafeței topografice (1-2m) iar coeficientul de cedare al rocilor este mare, oscilațiile sezoniere sunt evidente și sunt în directă corelație cu producerea fenomenelor climatice de suprafață. Forajele Broscăuți și Iezer ale căror nivel mediu se găsește la adâncimea de 6-7m respectiv 5-6m scot în evidență condițiile hidrogeologice prin faptul că perioadele de acumulare respectiv de consum se înregistrează cu întârziere comparativ cu forajul Corlățeni.
Analiza variațiilor multianuale relevă faptul că sunt diferențe majore de la un an la altul. Diferențele sunt determinate de variația parametrilor climatici ce pot favoriza perioadele de acumulare sau perioadele de consum. Nivelul freatic este influențat în mod diferit de aceste variații, decalajul producându-se în funcție de natura stratelor acvifere. Pe baza analizei acestor variații se mai poate observa faptul că la toate forajele se urmărește aceeași ciclicitate. Sunt ani consecutivi în care se înregistrează niveluri minime și niveluri maxime. Diferența este redată de faptul că procesele de acumulare și de consum înregistrează abateri în funcție de adâncimea nivelului, geologia rocilor, coeficientul de înmagazinare etc. Hidrografele (anexa 2) evidențiază capacitatea de variație a nivelului. Cu cât stratele acvifere sunt situate mai adânc cu atât caracterul variațiilor va fi mai redus (cazul forajului Broscăuți) și invers (cazul forajului Corlățeni).
Variațiile întâmplătoare apar în contextul unor fenomene extreme ce nu sunt raportate la un fenomen ciclic, de exemplu producerea unei ploi abundente poate alimenta freaticul. Tot aici se încadrează și eroarea umană. Pentru o validare corectă este necesară și investigarea fenomenelor ce a cauzat variația.
Hidrografelor (anexa 2) le-a fost adăugată o linie de tendințe ce are rolul de a evidenția fenomenul pe care nivelul din foraj îl va avea în viitor fiind exprimată în cazul nostru prin acumularea sau consum. La patru din cele cinci hidrografe linia de tendință relevă faptul că tendința este de creștere. Un singur foraj prezintă tendință de scădere a nivelului. Analiza poziției geografice a forajelor (anexa 10 a scos în evidență că faptul cele patru foraje ce înregistrează o tendință de creștere a nivelului sunt situate în dreptul unor sate/comune ce au o populație relativ redusă. În schimb forajul Dorohoi Sud este poziționat în partea de Sud a orașului Dorohoi. Dat fiind faptul că densitatea populației este ridicată iar cel mai probabil pânza freatică este utilizată pentru consumul casnic într-un mod nerațional.
Anexa 2
Forajul Corlățeni
Forajul Dorohoi Sud
Forajul Broscăuți
Forajul Dorohoi
Forajul Iezer
Fig.3. Hidrograful nivelului piezometric în cm (1983-2014)
a)Forajul Corlățeni; b)Forajul Dorohoi Sud; c)Forajul Broscăuți;
d) Forajul Dorohoi; e) Forajul Iezer
Anexa 3
Tab.2.Centralizator de date necesar calcului de prognoză a nivelului piezometric din forajul Corlățeni
Graficul 9 evidențiază legătura ce se stabilește între precipitații și amplitudinea variației nivelurilor. Cu alte cuvinte graficul reprezintă o prognoză de primăvară pentru oscilația nivelului freatic în forajului Corlățeni. Se poate observa faptul că amplitudinea nivelului din observații nu se află în strânsă legătură cu precipitațiile asemenea amplitudinii nivelului prognozat.
Grafic.9.Corelația dintre suma precipitațiilor și amplitudinea variației
nivelurilor (noiembrie 1983 – aprilie 2012)
Nivelul prognozat indică, matematic, unde ar trebui să fie poziția precipitațiilor atunci când amplitudinea nivelului se modifică cu o unitate pentru a putea obține o corelație strânsă între cei doi parametri. Nivelul obținut din observații este distribuit aleatoriu în cadrul graficului, însă conform indicelui de corelație r2 ce este egal cu 0,7 există o tendință de corelare destul de strânsă între precipitații și amplitudinea nivelului freatic din observații. În fapt prognoza relevă faptul că între cele două amplitudini ale nivelului (prognozată și observată) este o diferență acceptabilă (nivelul minim = -19 iar nivelul maxim = +23). Diferențele dintre amplitudinea nivelurilor la cele două tipuri de observații pot fi puse pe seama utilizării în domeniul casnic sau pe seama altor influențe din zona subterană sau împrejurimi.
În contextul în care conform metodologiei expuse de E. Tăbăcaru, prin intermediul realizării calculelor, se obține o cantitate de precipitații pierdute mai mare decât cantitatea de precipitații înregistrate la stația de observare pentru intervalul analizat, se constată faptul că în acea perioadă nivelul freatic nu a fost influențat de apele provenite din precipitații, alimentarea sa fiind din alte surse.
Prelucrare și interpretarea datelor din bazinul superior al Jijiei (cuprinse între noiembrie 1983 și aprilie 2012) au evidențiat faptul că din cei 29 de ani de observații doar la unul din cele 5 foraje precipitațiile au participat la ridicarea efectivă a nivelului freatic pe întreaga perioadă de observații (forajul Corlățeni). Celelalte patru foraje având ani în care precipitațiile nu au influențat ridicarea nivelului. Drept urmare, pentru aceste foraje s-a încercat stabilirea unui raport între anii în care s-a înregistrat alimentarea atât din subteran cât și din precipitații și anii în care s-a înregistrat alimentare fără influența precipitațiilor.
Grafic.10. Tipuri de alimentare ale freaticului din bazinul superior al râului Jijia
S-a constat faptul că în cadrul celor patru foraje, per total, predomină alimentarea subterană într-o proporție de 68% în timp ce la restul de 32% se adaugă și alimentarea din precipitații. În ceea ce privește fiecare foraj în parte se poate observa că aportul alimentarii nu este același pentru fiecare. Spre exemplu în forajul Iezer din totalul de 29 de ani luați în calcul este alimentat în proporție de 83% atât din precipitații cât și din aport subteran, restul de 17% aparținând doar alimentării subterane. Forajele Dorohoi respectiv Dorohoi Sud sunt alimentate prin precipitații și subteran într-o proporției de 59% din total. Forajul Broscăuți este alimentat din precipitații într-o proporției de 52% din total. Singur punct de observație în care alimentarea s-a realizat în proporție de 100% atât din precipitații cât și din subteran este forajul Corlățeni. Trebuie menționat faptul că cele cinci puncte de observație au nivelul mediu al freaticului la adâncimi diferite (anexa 2). Adâncimea și condițiile hidrogeologice, precum și apropierea punctului de observații de diferite surse de alimentare pot influența datele obținute.
Tab.3. Date referitoare la tipurile de alimentare și coeficienții de
cedare a rocilor din cadrul forajelor
. Un exemplu relevant îl reprezintă forajul Iezer prin faptul că deși nivelul său mediu se găsește la adâncimea de 5-6 m este alimentat din precipitații într-o proporție mult mai mare decât forajele Dorohoi și Dorohoi Sud, ale căror nivel mediu se găsește la 1-2 m respectiv 3-4 m. Acest aspect poate fi explicat prin faptul că în vecinătatea forajului se găsește un lac de acumulare de dimensiuni considerabile.
III.3.2. Dinamica apelor subterane
Mișcarea apelor subterane reprezintă un proces amplu ce ține de acțiunea mai multor factori între care menționăm: permeabilitatea rocilor, forța gravitațională și capilară, gradientul hidraulic, diferențele de presiune și pantă etc. Descendența apei în sol pe orizontală, de la suprafața topografică până la anumite adâncimi, se datorează influenței forței gravitaționale. Această forță este condiționată la rândul ei de gradul de înclinare al straturilor piezometrice, suprafața topografice, hidrogeologie, etc. Cât privește forța capilară, aceasta se remarcă prin capacitatea de a urca prin pori căpătând astfel caracter ascensional. Acțiunea sa este condiționată de gradul porozității „(la nisipul fin urcă mai mult decât la nisipul grosier)” (Romanescu, 2008).
Se disting și alte tipuri de circulației: verticală, laterală sau mixtă. Aceste trei tipuri fac parte din cadrul circulației apelor gravifice prin porii și fisurile rocilor. Circulația de tip vertical corespunde cu zona de aerație (în apropierea suprafeței topografice) fiind supusă în mod direct asupra tipurilor de depozite, deci implicit glanulometriei acestora. Apele prezente în zona de aerație contribuie la alimentarea stratelor acvifere. Această contribuției poate fi sesizată în momentul producerii precipitațiilor sau cu o oarecare întârziere. În funcție de adâncimea la care se găsește nivelul piezometric dar și de condițiile hidrogeologice ale fiecărei zone se pot înregistra întârzieri în ceea ce privește momentul căderii precipitațiilor și creșterea nivelului.
Circulația laterală a apelor subterane se suprapune peste zona de saturație completă a stratelor freatice, fiind o consecință a atingerii unui echilibru hidrostatic. (Zăvoianu 2006).
Gradientul hidraulic sau conductivitatea hidraulică este reprezentată de posibilitatea solului de a lăsa apa să circule prin el. Această noțiune poate fi definită ca fiind permeabilitatea solului. Structura solului și distribuția porilor vor influența în mod direct circulația subterană.
Regimul de scurgere al apelor subterane se împarte în două tipuri principale: un regim în care scurgerea este permanentă și un alt regim în care aceasta este tranzitorie (temporară). Diferența dintre cele două tipuri de scurgere este redată prin faptul că în cazul regimul permanent apa subterană nu își modifică nivelul în cazul unei exploatări comparativ cu regim temporar în care eventuală exploatare poate reduce simțitor rezervele.
Tabel.4. Variația nivelului piezometric (cm) multianual la forajele monitorizate
din bazinul superior al râului Jijia
Tabelele 4 și 5 relevă faptul că apa din subteranul bazinului superior al râului Jijia are caracter tranzitoriu și nu permanent. Acest fapt reiese din variația nivelului piezometric ce se înregistrează (atât la nivel multianual cât și anual). Cel mai probabil aceste oscilații sunt datorate în principal de sursele de alimentare (apele de suprafață, precipitațiile, aport subteran) sau de sursele de consum (utilizarea casnică). Gradul de stabilire al aportului fiecărui factor de alimentare sau consum este greu de stabilit.
Tabel.5. Variația nivelului piezometric (cm) lunar multianual la forajele monitorizate
din bazinul superior al râului Jijia
Analiza tabelului ce face referire la variația nivelului piezometric anual (tab.5) evidențiază faptul că producerea minimelor implicit a maximelor nivelului se face în mod diferențiat în funcție de adâncimea la care se găsește forajul. Dacă cel mai apropiat nivel de suprafața topografică în cadrul forajului Corlățeni se înregistrează în lunile aprilie respectiv mai, în cadrul forajului Broscăuți care este cel mai adânc din aria de studiu acesta se înregistrează în luna septembrie. Apare un decalaj de aproximativ patru – cinci luni între cele două foraje. Fenomenul este același și în cazul celor mai coborâte nivele.
Putem deduce cu ușurință faptul că apele subterane se află într-o continuă mișcare deoarece sunt supuse unui set complex de forțe. Bineînțeles că această curgere poate fi mai accentuată sau mai puțin accentuată, în funcție de caracteristicile zonei.
Harta.9. Adâncimea nivelului piezometric multianual din cadrul puțurilor
Pe baza modelării spațiale a nivelului freatic mediu multianual realizate prin intermediul metodei Kriging se evidențiază faptul că nivelul freatic din cadrul bazinului superior al râului Jijia nu are o distribuție uniformă. Valorile nivelului înregistrează variații ce sunt cuprinse între 1 și 22 m. Conform hărții nr. 9, punctele în care se înregistrează cele mai mari adâncimi sunt izolate și răspândite aleatoriu în cadrul bazinului. În cadrul distribuției nivelului freatic și în distribuția spațială a acestuia un rol important îl joacă condițiile hidrogeologice din această zonă. Se poate observa că cele mai mari adâncimi se găsesc în cadrul zonelor înalte ce sunt dominate de depozite eluviale, deluviale și coluviale. Fiind constituite preponderent din materiale argilo-nisipoase și lutoase ce nu favorizează infiltrarea apei la care se adaugă intercalații de nisipuri și pietrișuri grosiere, înregistrează importante variații anuale dar mai ales sezoniere. În zonele joase ale bazinului, depozitele aluviale în care predomină depozitele nisipoase și pietrișuri ce favorizează infiltrarea apei datorită porozității ridicate, se poate observa faptul că freaticul se găsește la adâncimi reduse, între 1 și 5 m. Pe baza aceleași hărți se poate observa faptul că adâncimea nivelurilor freatice este condiționată atât de altitudine cât și de depozite.
Grafic.11. Histograma valorilor nivelului freatic multianual din puțuri
Conform histogramei, valorile freaticului ce sunt cuprinse între 1 și 3 metri se detașează în mod accentuat de celelalte clase. Clasele predominante sunt cele cuprinse între 1 și 10m. Valorile cuprinse între 10 și 22m sunt izolate de restul valorilor. Acest aspect denotă condițiile hidrogeologice locale. Dominanța clasei cu valori cuprinse între 1 și 3 metri poate fi explicată prin faptul că puțurile sunt localizate preponderent în zonele joase ale bazinului, în zonele cu depozite de tip aluvial.
Concluzii
Lucrarea de față intitulată „Bazinul superior al râului Jijia”, și-a propus tratarea și evidențierea unor aspecte importante cu privire la regimul nivelului piezometric, corelația dintre precipitații și amplitudinea nivelurilor precum tendința nivelurilor freatice din subteran.
Bazinul superior al râului Jijia este situat în partea de nord-est a României în zona de contact dintre regiunea de dealuri înalte Bourul-Ibănești de pe stânga văii Siretului (în vest și nord-vest) și Câmpia Jijiei în partea de est, pe cursul superior al râului Jijia. Din punct de vedere administrativ, acesta se suprapune peste orașului Dorohoi și comunele alăturate (Dersca, Pomârla, Iezer, Corlățeni etc.) fiind încadrat în aria județului Botoșani.
Condițiile hidrogeologice ale regiunii se remarcă printr-o importanță deosebită în ceea ce privește formarea și repartiția resurselor de apă subterană, drept urmare, pe baza forajelor executate în zonă, s-au remarcat două tipuri de hidrostructuri: de adâncime și de suprafață. Referitor la hidrostructurile de adâncime, acestea sunt evidențiate prin formațiuni ce au origine sarmațiană fiind reprezentate de depozite volhiniene. Hidrostructurile de suprafață sunt caracterizate printr-un strat acvifer ce se regăsește în cadrul depozitelor alcătuite predominant din nisipuri și pietrișuri.
În urma analizei datelor s-a observat că adâncimea la care se găsește nivelul piezometric și condițiile hidrogeologice acționează printr-o întârziere a producerii maximelor și minimelor ale nivelului piezometric dar și printr-o diminuare a variațiilor.
Referitor la tipurile de alimentare, s-a constat pe baza calculelor efectuate, faptul că sunt ani în care alimentarea stratelor acvifere se realizează prin intermediul precipitațiilor și ale aportului de suprafață și subteran și ani în care alimentarea din precipitațiile nu participă la alimentare. Prin analizarea celor cinci foraje s-a observat faptul că doar forajul Corlățeni a fost alimentat toții cei 29 de ani de monitorizare și prin intermediul precipitațiilor. Printr-un calcul total s-a constat faptul că predomină atât alimentarea din precipitații și din subteran în proporție de 68% comparativ cu alimentarea ce se realizează doar din subteran cu 32%.
În cadrul bazinului superior al râului Jijia predomină puțurile în care nivelul mediu multianual se află la adâncimi reduse (între 1 și 3m). Cele mai mari adâncimi la care se găsește nivelul, în urma aceleași analize, se găsesc în zonele înalte acolo unde predomină depozitele ce nu au permeabilitate ridicată.
În ceea ce privește distribuția spațială a puțurilor cu adâncimile cele mai mari ale nivelului s-a constatat faptul că acestea sunt localizate în zona limitrofă a forajelor Iezer și Broscăuți, foraje ce înregistrează cele mai coborâte niveluri din baza de date studiată.
Datele din foraje relevă ideea că în cadrul bazinului superior al râului Jijia, apele subterane au regim predominant tranzitoriu. Nivelul freatic înregistrând atât oscilații majore cât și minore. Nivelul freatic din foraje nu depășește 10 m adâncime. Însă analiza datelor referitoare la nivelul mediu din cadrul puțurilor scoate în evidență faptul că în unele zone nivelul freatic se găsește și la 22 m adâncime.
Fluctuațiile din aria de studiu sunt datorate fie condițiilor hidrogeologice, fie condițiilor climatice ce au caracter sezonier dar și datorită captării prin intermediul puțurilor și a utilizării apei în domeniul casnic.
Un alt aspect important este redat de tendința nivelul freatic. S-a constat că, în linii mari, tendința este una de creștere a rezervelor subterane. La patru din cele cinci foraje se observă această direcție, excepția fiind redată de forajul Dorohoi Sud. Analiza poziției geografice a evidențiat faptul acele patru foraje ce au tendință crescătoare sunt amplasate în zone retrase în care populația nu acționează prin supraexploatarea lor. În schimb forajul ce are tendință de diminuare a resurselor de apă este localizat în aria orașului Dorohoi, având o populație destul de importantă ce acționează, cel mai probabil, prin supraexploatarea subsolului. Apa subterană este captată în principal prin intermediul puțurilor.
Anexe
1.Hărți
Harta.1. Așezarea geografică a bazinului superior al râului Jijia;
Harta.2. Distribuția în bazinul superior al râului Jijia;
a) forajelor; b) fântânilor; c) izvoarelor
Harta.3. Harta geologică a bazinului superior al râului Jijia în cadrul Județului Botoșani;
Harta.4. Expoziția versanților în bazinului superior al râului Jijia;
Harta.5. Distribuția temperaturilor medii anuale în cadrul bazinului superior al râului Jijia;
Harta.6. Distribuția precipitațiilor medii anuale în cadrul bazinului superior al râului Jijia;
Harta.7. Harta solurilor în bazinului superior al râului Jijia;
Harta.8. Utilizarea terenului în bazinului superior al râului Jijia;
Harta.9. Adâncimea nivelului piezometric multianual din cadrul puțurilor;
2.Grafice
Grafic. 1 Evoluția temperaturilor medii multianuale la stația Botoșani (1961-2000);
Grafic. 2. Evoluția temperaturilor medii lunare multianuale la stația Botoșani ;
Grafic.3. Evoluția precipitațiilor medii multianuale la stația Botoșani (1961-2012);
Grafic.4. Evoluția precipitațiilor medii lunare multianuale la stația Botoșani ;
Grafic.5. Evoluția multianuală a nivelului piezometric din forajele Corlățeni, Dorohoi, Dorohoi Sud(1983-2014);
Grafic.6. Evoluția multianuală a nivelului piezometric din forajele Iezer și Broscăuți (1983-2014);
Grafic.7. Evoluția lunară multianuală a nivelului piezometric din forajele Corlățeni, Dorohoi, Dorohoi Sud;
Grafic.8. Evoluția lunară multianuală a nivelului piezometric din forajele Iezer și Broscăuți;
Grafic.9. Corelația dintre suma precipitațiilor și amplitudinea variației nivelurilor (noiembrie 1983 – aprilie 2012);
Grafic.10. Tipuri de alimentare ale freaticului din bazinul superior al râului Jijia;
Grafic.11. Histograma valorilor nivelului freatic multianual din puțuri;
3.Tabel
Tab.1. Evoluția temperaturilor medii lunare multianuale la stația Botoșani (1961-2000);
Tab.2. Centralizator de date necesar calcului de prognoză a nivelului piezometric din forajul Corlățeni;
Tab.3. Date referitoare la tipurile de alimentare și coeficienții de cedare a rocilor din cadrul forajelor;
Tabel.4. Variația nivelului piezometric (cm) multianual la forajele monitorizate din bazinul superior al râului Jijia;
Tabel.5. Variația nivelului piezometric (cm) lunar multianual la forajele monitorizate
din bazinul superior al râului Jijia;
4.Figuri
Figura 1. Profil geologic în forajul de adâncime F1 Dorohoi;
Fig.2. Tipuri de depozite în cadrul unui profil transversal;
Fig.3. Hidrograful nivelului piezometric în cm (1983-2014);
Bibliografie
Băcăuanu V. (1968) – Câmpia Moldovei – studiu geomorfologic, Edit. Academiei, R.S.R., Iași;
Bâzâc G. (1983) – Influența reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, Edit. Academiei R.S.R;
Brânzilă M. (1997) – Elemente de cartografie geologică, Edit. Univ. „Al. I. Cuza”, Iași;
Bretotean, M, (1981) – Apele subterane o importantă bogăție naturală, Edit. Ceres, București;
Danchiv A., Stematiu D., (1997) – Metode numerice în hidrogeologie, Edit. Didactică și Pedagogică, București;
Drobot R. (1997) – Bazele statistice al hidrologiei, Edit. Didactică și Pedagogică, București;
Gheorghe Al, (1973) – Prelucrarea și sinteza datelor hidrogeologice, Edit. Tehnică, București;
Giuma I., Crăciun I., Giurma C.R. (2008) – Hidrologie și Hidrogeologie- aplicații, Edit, Polotehnică, Iași;
Jeanrenaud, P., (1971) – Harta geologică a Moldovei Centrale dintre Siret și Prut, Rez. Tezei de doctorat, Iași;
Martiniuc C.,(1955) – Podișul Moldovei, privire fizico-geografică, în volumul „ geografia fizică a R.P.Române”, Edit. Ministerul Învățământului și culturii. București. Pag. 493-549;
Mihalache M., Andreiasi N. (1999) – Solurile României, Edit. Ex Ponto
Mihăilă D., (2006) – Clima Câmpiei Moldovei, teză de doctorat, Univ. „Al.I.Cuza”, Iași;
Minea I. (2009) – Bazinul hidrografic Bahlui-studiu hidrologic, Edit. Univ. „Al. I. Cuza”, Iași;
Mircea Pascu, (1983) – Apele subterane din România, editura tehnică București;
Mutihac, V., Ionesi, L., (1974) – Geologia României, Edit.Tehnică, București;
Panaitescu E.V., (2008) – Acviferul freatic și de adâncime din Bazinul hidrologic Bârlad, Edit. Demiurg, Iași;
Pascu M, (1983) – Apele subterane din România, Edit. Tehnică București;
Romanescu Gh. (2008) – Hidrologia uscatului, Edit. Terra Nostra, Iași;
Romanescu, Gh., (2003) – Dicționar de hidrologie, Edit. Didactică și Pedagogică, București;
Romanescu, Gh., (2003) – Hidrologie generală, Edit. Terra Nostra, Iași;
Scrădeanu D.,(2007) – Hidrologie generală, Edit. Univ din București;
Serviciul de ape subterane de la Sectorul de Meteorologie și Hidrologie Iași 1971;
Sfîcă L. (2015) – Clima Culoarului Siretului și a regiunilor limitrofe, Edit. Univ. „Al. I. Cuza”, Iași;
Stoica&Topor (1965) – Tipuri de circulație și centri de acțiune atmosferică deasupra Europei, Edit. Tiparul, București;
Tăbăcaru E. (1974) – Studii de hidrogeologie, I.M.H. București;
Tufescu (1977) – Județul Botoșani, Edit. Academia Republicii Socialiste Române, București;
Ungureanu (1972) – Județul Iași, Edit. Academia Republicii Socialiste Române, București;
Vasiliniuc I. (2009) – Calitatea solului-noțiuni și concepte, Edit. Univ. „Al. I. Cuza”, Iași;
Vieru N (2014) – Clima municipiului Botoșani, Edit. Quadrat35;
Zamfirescu F. (1995) – Dinamica apelor subterane, Editura Universității București;
Zăvoianu I. (2006) – Hidrologie, Edit. Fundației România de mâine;
(1982) – Geografia României, vol.I., Edit. Academiei R..S.R., București;
(1992) – Geografia României, vol.IV., Edit. Academiei R..S.R., București;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Boicu Daniel Hm31 Licență [304466] (ID: 304466)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.