LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ pentru ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I [304452]

[anonimizat] I

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. MARIAN ENE

Autor:

CEAUSU M.DANA MARILENA(TARMIGAN)

Școala Gimnaziala nr.2 Voluntari,

Județul Ilfov

BUCUREȘTI

2020

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

POTENTIALUL TURISTIC AL JUDETULUI ILFOV.

[anonimizat]-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU

ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I –

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. MARIAN ENE

Autor:

CEAUSU DANA MARILENA(TARMIGAN)

Scoala gimnaziala nr.2 Voluntari

Județul Ilfov

BUCUREȘTI

2020

CUPRINS

Partea I.Caracterizarea geografică a judetului Ilfov……………………………………………………………………..4

1.Scurt istoric al judetului Ilfov…………………………………………………………………………………………4

1.1.Scurt istoric al cercetarilor………………………………………………………………………………………….5

2. Poziția geografică și vecinii……………………………………………………………………………………………7

3.Peisajul natural………………………………………………………………………………………………………………… 9

3.1.Geologie………………………………………………………………………………………………………………9

3.2. Relieful……………………………………………………………………………………………………………………..10

3.3. Clima………………………………………………………………………..……………………………………………….11

3.3 Hidrografia…………………………………………………………………………………………………………………12

3.4 Invelisul biopedogeografic……………………………………………………………………………………..15

4.Potentialul turistic natural………………………………………………………………………………………………….20

4.1.Potentialul turistic al reliefului……………………………………………………………………………….20

4.2.Potentialul turistic al climei……………………………………………………………………………………20

4.3.Potentialul turistic al apelor…………………………………………………………………………………..21

4.4.Potentialul turistic biopedogeografic (paduri,rezervatii naturale)……………………………….22

5.Potentialul turistic antropic……………………………………………………………………………………………25

5.1.Obiective turistice religioase………………………………………………………………………………….29

5.2.Obiective turistice cultural istorice………………………………………………………………………….38

5.3.Atractii turistice de actualitate………………………………………………………. ……………………45

6.Protectia mediului inconjurator si a resurselor turistice………………………………………………50 7.Transporturile si caile de comunicatie……………………………………………………………………………..51

PARTEA A II A : [anonimizat]

1. [anonimizat] (C.D.Ș.) în contextul reformei curriculare

2. Proiect de opțional

2.1 Argument

2.2 Competențe generale și specifice

2.3. Conținuturi, proiectarea anuală și pe unități de învățare

2.3.1. Conținuturi

2.3.2. Proiectarea anuală

2.3.3. Proiectarea unităților de învățare

2.4. Metode de predare folosite în cadrul opționalului

2.5. Metode de cercetare utilizate în cadrul opționalulu

2.6. Mijloace de învățământ clasice și moderne folosite în predarea opționalului

2.7. Forme de organizare a activității de predare în clasă și în afara clasei

2.7.1. Lecția de geografie – forma de bază a organizării procesului instructiv-educativ

2.7.2. Elementele didactice ale unei lecții model

2.8 Activități didactice extrașcolare specifice geografiei ……………………………………………………100

2.8..1 Excursia……………………………………………………………………………………………………………100

2.8.2. Plimbarea……………………………………………………………………..………………………………….106

2.8.3. Vizita………………………………………………………………………………………………………………. 107

2.8.4. Drumeția……………………………………………………………………………………………………. …. .107

2.8.5. Expediția…………………………………………………………………..………………………………………109

2.8.6.Tabără școlară………………………………………………………………..…………………………………109

2.8.7 Evaluarea activitatiiIi extrascolare

2.9. Forme de evaluare utilizate în cadrul opționalului

2.9.1. Tipuri de evaluare

2.9.2. Metode alternative de evaluare

2.10. Valorificarea conținutului lucrării in orele de geografie……………………..……………..116

Proiecte de lecție……………………………………………………………………………………………………..118

Anexe……………………………………………………………………………………………………………………..144

Bibliografie……………………………………………………………………………..……………………………..146

Webografie………………………………………………………………………………………………………….…147

POTENTIALUL TURISTIC AL JUDETULUI ILFOV.

STUDIU CU APLICATII METODICE

CAPITOLUL I: Caracterizarea geografică a judetului Ilfov

1..Scurt istoric al judetului Ilfov.

Spatiul actual al judetului Ilfov a fost in permanenta locuit ,inca de acum 150 000 de ani,din perioada de cioplire a pietrei.Prezenta omului pe aceste meleaguri a fost atestata inca din Paleolitic(zona Pantelimon,Magurele),Neolitic(Cernica,Jilava),apoi din epoca bronzului si cea a fierului(vestigii geto-dacice,romane si romanesti).Despre existenta geto-dacilor pe aceste meleaguri sta marturie “Tezaurul monetar geto-dacic”. Descoperirile arheologice au continuat pana in secolele XIV-XVI,cand apar primele formatiuni politice,cnezatele si voievodatele.Tot in aceasta perioada apar numeroase targuri si mici asezari.

Denumirea judetului Ilfov a fost atestata pentru prima data in anul 1482,printr-o donatie catre manastirea Snagov a domnitorului Vlad Calugarul.Numele provine de la “elhov”,care in limba slava inseamna arin.Arinul este un arbore care creste in lunci,des intalnit in zona ,inca din cele mai vechi timpuri.

Printre cele mai vechi asezari care au supravietuit pana in zilele noastre,mentionam localitatile:Snagov,Chitila,Afumati si Tancabesti.Cea mai importanta este insa orasul Bucuresti care,desi este independent din punct de vedere administrative,este strans legat de Ilfov sub mai multe aspecte:geografic,istoric,economic.

In trecut,tinutul Ilfovului a reprezentat scena unor lupte crancene pentru independenta.In anul 1595 Mihai Viteazul a castigat celebra batalie impotriva turcilor,de la Calugareni,pe malurile Neajlovului,aceasta victorie fiind un pas important pentru marea unire a celor trei regiuni locuite de romani,infaptuita in anul 1600,care a reprezentat si punctul culminant al independentei poporului nostru.Mai tarziu cu doua secole,in 1859,domnitorul Alexandru Ioan Cuza infaptuieste unirea Moldovei cu Muntenia,stabileste capitala noii Romanii la Bucuresti,alegandu-si ca resedinta principala, palatul Brancoveanu de la Mogosoaia.Cuza a introdus reforme administrative ,continuate mai tarziu de regele Carol I.Sub domnia acestuia,Ilfovul devine unul din cele mai mari si mai importante judete din tara.

In toate formele administrative mai vechi,Bucurestiul era inglobat in teritoriul judetului Ilfov,fiind situat in partea centrala a acestuia.Incepand cu ultima modificare administrativ- teritoriala,din 17 februarie 1968,orasul Bucuresti a fost declarat municipiu si a devenit unitate cu rang de judet,avand o evolutie separata de Ilfov ,devenit ulterior “Sectorul Agricol Ilfov”,denumire purtata pana in 1996 cand este inlocuita cu “Judetul Ilfov.”In anul 1997 ,este trecut in categoria judetelor,avand resedinta la Buftea pana in 2015 cand s-a hotarat ca sediul sa devina insasi capitala Bucuresti.

Stema actuala a judetului are desenata in mijloc manastirea Snagov iar in colturi sunt reprezentate flori de nufar si frunze de stejar,fiind simbolul numeroaselor lacuri ilfovene si al codrilor seculari de odinioara.

1.1.. Scurt istoric al cercetărilor

Primele lucrări cu caracter monografic au fost cele care se refereau la geografia județului Ilfov,apartinand unor autori precum C.Alessandrescu,Mumuianu,N.Mihăilescu, C.I.Mihalcea (,,Statistica învățământului rural dinJudețul Ilfov”), toate aceste lucrări fiind apărute înainte de 1900.

Cea mai importantă și cea mai amănunțită dintre aceste monografii este lucrarea lui C. Alessandrescu,,,Dicționarul Geografic al Județului Ilfov”(1892,București).Această lucrare conține foarte multe informații și date pentru fiecare comună din județ.

În 1901 a apărut tot la București ,,Marele Dicționar geografic al României”, autori fiind: G.I. Lavovari, Gen. C.I. Brătianu, Gr. G. Tocilescu. Această lucrare cuprindea toate județele țării, inclusiv Județul Ilfov.

După 1990 au apărut și alte lucrări despre județul Ilfov în care este menționată direct sau indirect comuna Dascălu: ,,Dicționarul statistic al României – Județul Ilfov”, 1912;EnciclopediaRomâniei, 1938;,,Geografia Județului Ilfov”,de Gh.Cherciu, 1935.

Monografii mai recente ale județului amintim: P. Gâștescu, I. Iordan, 1970, Județul Ilfov; I. Iordan, 1973, Zona periurbană a Bucureștiului; ***,,Geografia Municipiului București și a Județului Ilfov”, 1977, apărut la București; Gr. Posea, I. Ștefănescu, 1984, ,,Municipiul București și Sectorul Agricol Ilfov”; D. Ghinea, ,,Enciclopedia Geografică a României”, mai multe volume și ediții (1966, 1997, 2002).

Pentru cadrul natural, o serie de cercetători au avut preocupări în acest spațiu, la scară mică (Câmpia Română) sau mai mare: Emm. De Martonne, 1904, ,,La Valachi”, Al. Dimitrescu-Aldem, 1911, ,,Adevărata problem a Câmpiei Române”, G. Vâlsan, 1915, ,,Câmpia Română”; V. Mihăilescu, 1925, ,,Vlăsia și Mostiștea”. Peste șase ani, în anul 1931, același autor publică o sinteză asupra unităților morfologice ale țării și definește mai bineCâmpia Română.

Petre Coteț (1939, 1940) analizează rețeaua hidrografică a Câmpiei Române, iar N. Cemescu (1934) scrie despre factorii climatului și zonele de sol ale României.

E. Liteanu (1952, 1953) publică informații referitoare la hidrogeologiaCâmpiei Române și geologia Quaternarului, iar în 1957 realizează ,,Harta hidrogeologică a zonei București”.

În 1963, P. Coteț publică articolul ,,Unele date privind geomorfologia zonei orașului București”, iar în 1976 publică ,,Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată”.

În 1968, N. Florea și colab. publică ,,Geografia solurilor României”, iar R. Călinescu și colab, în 1969, ,,Biogeografia României”.

Lucrări din sfera geografiei umane menționăm: G. Vâlsan, ,,O fază în popularea Țării Românești”, apărută la București; I. Mărculescu, cu două lucrări, una în 1922, ,,Contribuții la studiul populației și așezărilor omenești din Câmpia Română,între 1853 și 1899” și altă lucrare, în 1924, ,,Așezările omenești în Câmpia Română la mijlocul și sfârșitul secolului XIX”; R. Călinescu, 1962, ,,Excursii în împrejurimile capitalei”; I. Iordan, 1992, ,,Împrejurimile Bucureștiului, ghid turistic”; Melinda Cândea, Daniela Zamfir, 1998, ,,Populația zonei periurbane a Municipiului București”; *** Agenda turistică a României, 2003, București și împrejurimi.

Informații valororase privind existența unor așezări sau la modul de utilizare al terenurilor se pot obține din câteva izvoare cartografice vechi: ,,Harta Țării Românești” –

Padova 1700 (prima harta administrativă), ,,Harta austriacă a lui Specht” (1791 ), ,,Harta rusă”(1835), ,,Harta lui Szatmary” (1857), cu elemente privind modul de utilizare a terenurilor.

Lucrările de statistică suntși generale, precum recensămintele populației pentru diferiți ani (INS); ***Dicționarul statistic al României, 1912, dar și specifice: fișele statistice ale comunei Dascălu.

Informații complexe referitoare la Câmpia Română se regăsesc în ,,Geografia

României”, vol. V, Edit. Academiei, 2005.

2.Pozitia geografica si vecinii

Județul este situat în partea de sud-est a României,la44°24'49" latitudine nordica si la 26°05'48" longitudine estica, în centrul Câmpiei Romane,desfășurandu-se în jurul capitalei , București. Este înconjurat la rândul său de județele vecine, Prahova la nord, Dâmbovița la vest, Giurgiu la sud-vest, Călărași la sud-est și Ialomița la est. Se întinde pe o suprafață de 1583 kmp, fiind cel mai mic județ al țării. Pe teritoriul lui se află 8 orașe (Bragadiru, Buftea, Chitila, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popești Leordeni și Voluntari), 32 comune și 91 sate. Reședința județului Ilfov se află pe teritoriul municipiului Bucuresti.

Harta Judetului Ilfov-Pozitia geografica si judetele vecine

Localitatile componente ale judetului Ilfov

Locuitori: 288296
Suprafata: 1583 Kmp
Municipii: 0
Orase: 8
Comune: 32

3.Peisajul natural

La prima vedere,judetul Ilfov ar parea o zona al carui potential turistic este slab reprezentat,insa nu este deloc asa.Observand mai atent aceste meleaguri,poti descoperi locuri de o insemnatate turistica deosebita,care pun in valoare peisajul natural.Monotonia marilor campii este intrerupta de existenta unor lunci largi ale raurilor ce tranziteaza teritoriul,de vaile raurilor mai mici si ale paraurilor,de numeroase bazine lacustre ori de versantii inalti care dau impresia unui peisaj de dealuri sau de padurile raspandite in teritoriu.

Marele geograf,George Valsan,aprecia ca „Apa si padurea,ca si usoara varietate a reliefului se imbina armonios in imprejurimile capitalei spre a da acestei regiuni o fizionomie particulara,plina de farmec si pitoresc linistit”.

3.1.Geologie

In fundamentul acestei regiuni se regasesc formatiuni geologice de varsta precambriana,care au fost cutate si metamorfozate si care apartin Platformei Moesice.Peste acestea au fost depuse succesiv roci sedimentare,inca din carbonifer,de tipul calcarelor bituminoase si argilei cu intercalatii de carbuni,apoi s-au adaugat depozitele mezozoice(gresii,brecii,dolomite,calcare triasice si jurasice,etc).In neogen se adauga cele doua serii ale sale,miocenul cu marne,nisipuri,calcare marnoase si pliocenul cu marne,nisipuri,calcare lacustre.Cuaternarul se remarca prin cunoscutele „strate de Fratesti” ce apar la zi in partea sudica a Campiei Burnazului,prin „nisipurile de Mostistea”, „pietrisurile de Colentina”precum si prin depozitele loessoide(5-20m grosime) si aluviunile fluviatile din cadrul interfluviilor si luncilor.Succesiunea acestor depozite indica faptul ca incepand din pliocen pana in pleistocenul superior s-au produs in permanenta miscari negative pe verticala urmate apoi de ridicari,in special in partea sudica,avand ca rezultat formarea teraselor fluviatile.Ulterior,in holocen,in jumatatea nordica au avut loc miscari de afundare a campiei,accelerand fenomenele de eroziune si transport ale principalelor rauri cu izvoarele in Muntii Carpati,precum Arges,Ialomita,Dambovita.

3.2.Relieful

Din punct de vedere geomorfologic, judetul Ilfov se incadreaza in marea unitate geografica,Campia Romana,suprapunandu-se mai exact peste subunitatile Câmpiei Vlasiei, situata între raurile Arges si Ialomita ( Câmpia Snagovului, Câmpia Maia, Câmpia Movilitei, Câmpia Bucurestiului, Lunca Arges-Sabar si Câmpul Câlnaului),in cadrul careia se evidentiaza interfluvii largi presarate cu crovuri,movile,vaiugi si lacuri. Altitudinea câmpiei variaza între 50 si 120 m, având un aspect morfologic neted. Orientarea câmpurilor este in functie de cursurile de apa care traverseaza zona, fiind în general V-E în nord si NV-SE în centru si sud.

Campia Snagovului sau Vlasia de Nord,situata in nordul judetului,intre vaile Ialomitei,Cociovalistei si Crevediei prezinta un relief neted,usor inclinat de la vest la est,fiind presarata de vaile raurilor Snagov,Sticlaria,Cociovalistea,Vlasia care formeaza limane fluviatile la confluenta cu Ialomita.Are o panza freatica situata la 5-10 metri adancime,ceea ce favorizeaza aparitia unor izvoare in lungul vailor.

Campia Colentinei sau Vlasia Centrali,situata in partea centrala a judetului,traversata de vaile Colentinei si Dambovitei este delimitata de Campia Snagovului,campia de subsidenta din lunca Arges Sabar,de aliniamentul Jilava-Glina-Cernica-Fundeni si de vaile Pasarea si Cociovalistea.

Campul Calnaului ocupa sectorul sudic al Vlasiei,fiind situat in lungul vaii raului cu acelasi nume.Este o campie ceva mai inalta,avand un strat considerabil de loess(5-15m grosime),ceea ce a favorizat formarea a numeroase depresiuni de tasare numite crovuri.Contactul cu valea Sabarului se realizeaza prin intermediul unor terase fluviatile care au o intindere apreciabila in sectorul Gruiu-Vidra.

Campia Movilitei(Mostistei de sus) este situata in sectorul superior al vaii Mostistea si al afluentilor acestuia,si se remarca prin existenta asa ziselor vai de tip furcitura (create la confluenta unor rauri scurte si care au aspectul unor furci) si a unor siruri de mici lacuri antropice construite in lungul vailor din zona care au adus modificari substantiale asupra peisajului natural si economic al regiunii.

Campia Belciugatele-Rasa (Mostistea de Jos),ocupa sectorul inferior al vaii Mostistea,fiind delimitata de luncile Dunarii,Argesului si Dambovita,precum si de vaile Pasarea,Belciugatele si Mostistea.Contactul cu vaile Mostistea si Pasarea se realizeaza prin maluri inalte,evidente in timp ce in lunci,are loc o trecere mai lina prin intermediul unor niveluri de terase dispuse in evantai.

3.2.Clima

Din punct de vedere climatic, judetul Ilfov se încadreaza într-o zona cu climat temperat-continental de tranzitie cu nuante de excesivitate,facand parte din sectorul climatic al Câmpiei Române. Amplasarea acestui teritoriu in zona de interferenta a maselor de aer continentale estice cu cele vestice sau sudice, imprima climei un caracter de tranzitie. Verile calde si secetoase au un climat în care se resimte destul de puternic caracterul arid si continental, fiind caracterizate prin valori termice ridicate, insolatie prelungita si umiditate relativ redusa a aerului (caracter excesiv). Iernile sunt influentate de prezenta maselor de aer rece est-continentale, caracterizate prin scaderea apreciabila a temperaturii aerului Alaturi de factorii climatici generali cu rol apreciabil in valorificarea potentialului turistic, importanta deosebita o au barajul carpatic, prezenta Dunarii si foehnizarea în zona de curbura.

. Media anuala a temperaturii aerului,înregistreaza valori cuprinse între 9,80C  la Tâncabesti si 11,20C la Bucuresti-Filaret. Iernile sunt reci, geroase cu temperaturi medii de -3°-0°C.Verile sunt calde cu un pronuntat caracter continental arid, cu temperaturi medii de 20° -23°C.În cursul anului temperatura medie lunara a aerului înregistreaza o maxima în iulie si o minima în ianuarie.Precipitatiile au valori medii anuale cuprinse intre 500 si 550 mm,valorile cele mai mari inregistrandu-se in lunile mai-iunie(60mm)iar cele mai mici in ianuarie(sub30mm).

Vanturile dominante bat din directia nord-est cu o frecventa de 21,9%,cunoscut fiind crivatul care viscoleste puternic stratul de zapada,dar si cele din vest si sud vest. Mediile lunare ale vitezei vantului sunt de 4,7 m/s. Anual se inregistreaza in medie 77,2 zile cu vant tare (11 -16 m/s).

De umiditatea ridicata a aerului este legata aparitia cetii, anual producându-se 40 – 50 de cazuri, cu frecventa mai mare în zona lacurilor si a cursurilor de apa. Cele mai frecvente fenomene cu ceata se semnaleaza în intervalul octombrie-martie (96,2 %, cu maxim în luna decembrie – 27).

Un element foarte important care influenteaza variatia factorilor climatici este antropizarea mediului natural, puternic transformat in ultima perioada,prin cresterea suprafetelor construite , prin infrastructura,desecarea mlastinilor, amenajarea suprafetelor lacustre, extinderea spatiilor deschise în defavoarea padurilor, degradarea terenurilor etc.

Diversitatea suprafetelor active intravilane si extravilane, specificul zonelor functionale din interiorul asezarilor umane, precum si morfologia locala a reliefului, sunt factori care genereaza în permanenta conditii speciale de dezvoltare si repartitie a complexului de factori si fenomene meteorologice, diferentiindu-se în mai multe topoclimate (asezarilor umane, de vale, forestier, de interfluviu, de lunca) si o mare diversitate de microclimate, functie de înclinarea si orientarea versantilor, gradul de acoperire cu vegetatie forestiera, densitatea cladirilor, functionalitatea diferitelor zone etc (microclimatele bulevardelor si strazilor, pietelor si curtilor, spatiilor verzi, crovurilor, versantilor nordici sau sudici etc.).

În concluzie, clima, poate fi considerata un factor de favorabilitate pentru dezvoltarea,organizarea si practicarea turismului, chiar daca impune numeroase restrictii în amenajarea spatiului si costuri ridicate pentru activitati economice si spatii rezidentiale.

3.3.Hidrografia

Judetul Ilfov are o retea hidrografica bine aspectata,fiind strabatut de rauri importante precum Arges,Ialomita,Sabar,Neajlov,in lungul carora se pot admira nenumarate zavoaie cu o insemnatate turistica deosebita,oferind conditii pentru baie,plaja,pescuit sau odihna.Codrii Vlasiei au disparut insa cursurile de apa si luncile au ramas in cea mai mare parte a lor.Varietatea hidrografica a zonei si relieful au determinat intensa locuire inca din vremuri foarte vechi,asa cum se poate observa pe harta de mai jos,asezarile fiind distribuite in lungul vailor raurilor.

Argesul,principala artera hidrografica,strabate teritoriul de la nord-vest la sud-est,colecteaza cea mai mare parte a apelor curgatoare.Principalii afluenti ai Argesului sunt raurile Neajlov,Sabar si Dambovita.

Cel mai important afluent al Dambovitei este Colentina,in lungul caruia au fost amenajate numeroase bazine lacustre avand atat scop de recreere si agrament cat si functie piscicola si sursa pentru irigatii.Alte rauri mai mici, afluenti ai Colentinei, precum Crevedia,Ilfov,Pasarea si Calnaul au fost valorificate in aceleasi scopuri.

In sectorul nordic se remarca Ialomita cu afluentii sai de pe dreapta:Sticlaria,Snagov,Vlasia si Cociovalistea,in lungul carora s au construit iazuri.

Cea mai deosebita artera hidrografica a judetului este insa cursul superior al Mostistei care,impreuna cu afluentii sai,se remarca prin existenta unor arii mlastinoase si ochiuri mici de apa.Lucrarile de amenajare intreprinse in cadrul acestor cursuri au determinat aparitia unei salbe de iazuri.

Apele statatoare sunt reprezentate de lacurile naturale Snagov,Caldarusani,Balteni si Comana care,impreuna cu suprafetele forestiere din jur confera zonei o insemnatate turistica deosebita,la care se adauga si lacurile artificiale din lungul vailor raurilor.

Dupa modul de formare,lacurile pot fi:de lunca,de vale si artificiale.

Lacurile de lunca sau baltile iau nastere in zonele depresionare din cadrul luncilor joase,asa cum este Balta Comana din lunca Neajlovului,dar si balti mai mici din lunca Dambovitei,precum cele de la Tataru,Vasilati si Nuci.

Lacurile de vale au luat nastere fie la gura de varsare a raurilor prin colmatarea confluentelor,rezultand limanurile fluviatile,fie pe fundul vailor prin stagnarea apei.Cele mai multe limanuri fluviatile se gasesc in lungul Ialomitei,la intalnirea cu afluentii sai:Scrovistea pe Sticlaria,cunoscut si sub alte denumiri(Ciolpani,Tiganesti,etc),Snagov-cel mai cunoscut si mai amenajat,Balta Neagra,Caldarusani.

Lacurile artificiale,asa zisele iazuri,sunt acumulari de apa cu dimensiuni diferite care au luat nastere prin bararea vailor cu curs temporar si debite mici cu scopuri multiple: regularizarea cursurilor ,pescuit,agricultura,etc.Valea Mostistei este caracteristica in acest sens,in lungul sau si al afluentilor existand mai multe salbe de iazuri.

3.4.Invelisul biogeografic

Factorii biogeografici,vegetatia si fauna, sunt elemente de baza ale cadrului natural avand o importanta turistica apreciabila.

Padurile judetului Ilfov fac parte din renumitii "Codrii Vlasiei", in prezent fiind de interes social si recreativ. Acestea sunt formate din diverse specii de foioase (stejar, fag, artar, salcam, tei), in amestec. Stejarul – specia predominanta – formeaza masive in padurile Snagov, Caldarusani, Tunari, Afumati, iar salcamul si teiul se intalnesc masiv in padurea Scrovistea.

Pădurea Snagov se găsește în apropierea DN1 București – Ploiești, la 35 km de București, accesul în rezervație realizandu-se din localitatea Ciolpani.Lacul Snagov este destinat atat pescuitului cat si practicarii diferitelor sporturi nautice, plimbărilor de agrement cu vaporașul Vlad Țepeș,s.a.m.d .In apropiere se gasesc numeroase restaurante unde poti servi pranzul ,asa cum este Hanul Vlasiei  care dispune chiar și de un loc de joacă pentru copii.Renumite obiective turistice istorico-religioase se pot vizita ajungand aici,precum Mănăstirea Snagov, construită de Neagoe Basarab și înzestrată de Mircea cel Batran și Vlad Țepeș, Palatul Snagov, cu arhitectură brancovenească și mobilat în stil baroc,unde se organizează diverse evenimente. In Pădurea Snagov poți profita de asemenea si de terenurile bazei de agrement.

Pădurea Cernica este situata in estul capitalei,intre Soseaua Bucuresti- Calarasi in sud si Valea raului Colentina(Lacul Cernica) in nord. Este o arie naturală protejată dar foarte frecventată de bucureșteni, pentru plimbări pe jos sau cu bicicleta, pentru grătare,pescuit in sectoare marcate si relaxare sau obiective precum Mănăstirea Cernica. Aici se organizează competiții sportive precum Rocket Bike Fest . Fiind situata in zona de campie,flora include stejari, salcii, frasini, ulmi și plopi. În apele lacului trăiesc știuci, bibani, plătici, lini, somn, caras și alte specii de pești. Fauna pădurii este diversă și include cerbi, căprioare, vulpi și iepuri.

Pădurea Mogoșoaia-Chitila a rămas una de mici dimensiuni, se găsește pe malul Lacului Chitila și poate fi accesată din Șoseaua Chitila Mogoșoaia.Foarte aproape de aceasta, în zonă se găsește și un spatiu amenajat,Palatul Mogoșoaia, un domeniu înconjurat de un parc minunat care ii confera locului o atmosferă deosebită. La final de săptămână acesta atrage în număr mare familiile care își petrec aici o zi în aer liber și liniște, la umbra copacilor maiestuoși. In curtea Palatului Mogoșoaia a fost amenajat un spatiu pentru gratare, cu saci menajeri pentru colectarea deșeurilor.

Pădurea Comana,amplasata la jumătatea distanței dintre Giurgiu și București,face parte din Parcul Natural Comana.Acesta a fost înființat în 2004 pentru protejarea unor arii de importanță floristică deosebită și a Băltii Comana, ca rezervație naturală și zonă de protecție avifaunistică.In acest areal cu un peisaj de deltă veritabila,au fost identificate 141 specii de păsări, 31 de specii de mamifere (vidra, pisica sălbatică), retile și amfibieni. Datorita gradului mare de umiditate, zona este plina de vietuitoare, oriunde dai cu ușurință de tot soiul de sopârle, rozătoare și broaște.

Pădurea Pustnicul ,rest al vechilor codri ai Vlasiei,se intinde pe malul Lacului Pasărea.Accesul catre aceasta oaza de liniste se poate face mergând pe DN3, vechiul drum spre litoral, dupa Pantelimon cu doar un kilometru înainte de Brănești fiind un indicator către Restaurantul Casa Pustnicu.În pădure au fost amenajate atât zone de parcare cât și pentru grătare, cu mese și scaune din beton, coșuri de gunoi și locuri de joaca. În apropiere mai poate fi vizitată și Mănăstirea Pasărea.

Padurea Raioasa este situată la 20 kilometri de Bucuresti pe drumul spre Târgoviște, la doar 6 km de Mogoșoaia, fiind o destinație facilă pentru locuitorii din nordul și vestul Bucureștiului.Este o padure nu foarte aglomerata la sfarsit de saptamana,un aspect mai putin placut fiind acela ca in zona se arunca frecvent gunoaie,neluandu-se in seama importanta forestiera, floristica si faunistica a acestei rezervatii naturale din apropierea capitalei. Chiar și așa, cu puțin efort, în pădurea Raioasa putem găsi minunate locuri de relaxare,dar se pot face si trasee pe jos și cu bicicleta.

Vegetatia ierboasa este predominant formata de graminee,leguminoase si pasuni naturale.
Vegetatia hidrofila(zavoaiele) din luncile raurilor si lacurilor este formata din specii lemnoase de salcie,plop si anin iar in zonele mai joase ale vailor cu exces de umiditate,precum si in jurul baltilor,apar mai frecvent rogozul,trestia si papura. Marginile baltilor si lacurilor sunt brodate ,de asemenea,cu nuferi si stanjenei de balta,limbarita si broscarita..

Fauna prezinta interes turistic atat prin peisajul oferit dar mai ales prin valoarea ei vanatoreasca.

Fauna de padure o reprezinta cerbul lopatar intalnit in padurile Balta Neagra, Ciolpani,Ciorogarla,cerbul in padurile Snagov, Comana, Gruiu, Vlasia si Vladiceasca,mistretul in Cernica,Pasarea,Tanganu iar caprioara,vulpea,veverita sunt raspandite in toate ariile forestiere. sunt populate cu cerb precum si cu caprior, vulpe, veverita.
Pasarile, ce dau adevarate concerte in paduri si luminisuri sunt ciocarlia de padure, privighetoarea, ciocanitoarea, etc.

Speciile de pasari precum fazanul si sitarul prezinta interes vanatoresc iar altele,precum privighetoarea,ciocarlia,gaita,prin frumusetea trilurilor,dau padurii un farmec deosebit.

Fauna de camp,reprezentata de iepure,dihor,hermelina sau prepelita ofera activitati vanatoresti organizate in multe parti din imprejurimile capitalei.

Fauna de lunca si balta este reprezentata prin cateva specii de pasari:rata,gasca,starcul cenusiu,starcul rosu,lisita,etc.

Fauna piscicola reprezinta un punct de atractie important pentru pescarii amatori si sportivi care isi desfasoara activitatea pescareasca,atat zilnic,dar mai ales la sfarsit de saptamana,pe iazurile si baltile judetului nostru

4.POTENTIALUL TURISTIC NATURAL

4.1.Potentialul turistic al reliefului

Din punct de vedere geomorfologic, Ilfov se suprapune peste Campia piemontan – terminala Vlasia, situata intre Arges, Ialomita, campiile de subsidenta Titu, Gherghitei si Saratei. In Municipiul Bucuresti si Ilfov sunt cuprinse sase subunitati: Campia Snagovului, Campia Maia, Campia Movilitei, Campia Bucurestiului, Lunca Arges – Sabar si Campul Calnaului.Altitudinea campiei variaza intre 50 si 120 m, avand un aspect morfologic neted. Orientarea campurilor este functie de cursurile de apa care traverseaza zona, fiind in general V-E in nord si NV-SE in centru si sud.Relieful se constituie intr-un factor favorabil pentru dispersia poluantilor in atmosfera, neimpunand decat local canalizari sau stagnari ale maselor de aer (luncile raurilor, fruntile de terasa).

Ca potential turistic relieful se remarca prin doua aspecte:       a.Valea Colentinei, valorificata prin lacuri de agrement.    b. Crearea de conditii prielnice dezvoltarii urbane, culturale fara obstacole naturale

4.2.Potentialul turistic al climei

Clima are importantă pentru potențialul turistic, dar nu generează obiective turistice. Ca și în agricultură, clima constituie cadrul general în care se desfășoară fenomenul turistic, dar, în același timp, și condițiile meteorologice (vremea) își au importanta lor.

Elementele climatice (temperatura, precipitațiile, umiditatea, vânturile, durata de strălucire a Soarelui, radiația solară, etc.) au o anumită importanță bioclimatică, generează pretabilitate diferitelor regiuni la activitatea de recreere, la cură. Factorii de mai sus intervin și în prevenirea unor afecțiuni sau tratarea altora prin aeroterapie sau helioterapie.

Clima, alături de relief, constituie o componentă de importanță majoră a potențialului turistic natural al României, favorizând sau, dimpotriva, inhibând organizarea și desfășurarea activităților turistice.

Dintre condițiile atmosferice, factorul termic, cel hidric, aeroionizarea, radiația solară sunt printre cele mai importante (băi de aer, de Soare).

Factorul termic.In cazul terapiei climatice, prin factorul termic se înțelege așa-zisa temperatură echivalent efectivă care transmite sau generează organismului o anumită senzație termică, desigur în condițiile în care aerul are și o anumită umiditate sau dinamică.

În legătură cu aceasta rezultă noțiunea de confort termic (proprietatea organismului de a-și menține constant temperatura, chiar în limite destul de larg normală – 36,6°C). Această menținere a temperaturii se numește homeotermie. Se realizează prin cedarea de căldură sau producerea și acumularea de căldură în funcție de temperatura mediului.

În relația temperatură – umiditate, atunci când umezeala relativă a mediului este ridicată, confortul termic este scăzut atât la temperaturi foarte joase, cât și la cele mari, ridicate. În relație intervine și vântul care diminuează și el confortul termic (la frig senzația de frig sporește, iar la cald senzația este plăcută).

În condițiile de adăpost, limitele pragului de confort se modifică (17,5 – 24° temperatură echivalentă efectivă).

In regiunea sud estica a Campiei Romane, raportul temperatură – umezeală – vânt, inregistrat în luna iulie , ora 13.000, pe o perioadă lungă de ani, indica in medie sub 10 zile de confort termic.In schimb,numărul de zile cu disconfort termic prin încălzire este cel mai ridicat. Acest disconfort este resimtit acut în orașe (suprafețe mari cu asfalt, terase de blocuri, albedou foarte scăzut).

Vantul.La viteza de peste3,5 m./s., organismul uman resimte disconfort, chiar dacă temperatura echivalentă efectivă s-ar încadra între limita de confort. De aceea, a fost necesar să se estimeze numărul de zile de confort sau disconfort prin răcire sau confort în condițiile absenței vântului.În Câmpia Română numărul zilelor cu confort scade la jumătate în timpul verii. Momentul apariției confortului termic diferă și el în funcție de treapta de relief. În regiunile de câmpie, acest moment se situează în aprilie.

4.3. Potentialul turistic al apelor

In judetul Ilfov exista suficiente resurse hidrografice(rauri,lacuri si ape subterane)care corespund calitativ si sunt valorificate economic. Apele contribuie într-un mod specific la constituirea peisajului turistic generand forme variate de turism.

Apele de suprafata sunt valoroase în diferite moduri: pentru sporturi nautice (foarte slab dezvoltate), turism piscicol (indirect), posibilitate pentru agrement (pe maluri se găsesc numeroase baze de agrement, îndeosebi, agrement de sfârșit de săptămână din orizontul local). Focalizează atenția populației urbane, mai ales prin turismul de sfârșit de săptămână (weekend).Malurile joase ale râurilor atrag prin: înot, plajă, pescuitul sportiv, sporturile nautice, amenajările turistice simple.

Limanurile fluviatile sunt lacuri cu ape dulci, importante pentru turismul piscicol, sportul nautic, turismul de odihnă și agrement.Renumite sunt Căldărușani (rezervat pentru pescuit sportiv și turism de weekend), Snagov si Comana ,situate in cursul inferior al Ialomitei.

4.4.Potentialul turistic biopedogeografic (paduri,rezervatii naturale)

Fondul forestier al județului Ilfov cu componentele sale principale (pădurea, vegetația forestieră de pe terenurile situate în afara pădurii, și fondul cinegetic) reprezintă una din resursele naturale importante. În anul 2002, fondul forestier ocupa o suprafață de 24.115 ha, reprezentând cca. 14% din suprafața totală a județului. Compoziția pădurilor se caracterizează prin suprafețe importante ocupate cu specii de foioase (98,9% stejar, frasin, cer, gârnită etc.) și doar 1,1% cu specii de rășinoase.

Pe unități administrativ-teritoriale, gradul de împădurire prezintă diferențieri importante,astfel ca cele mai impadurite localitati(peste 35% din suprafața totală) sunt Ciolpani, Snagov, Buftea și Pantelimon iar la polul opus se situează Otopeni, Chitila, Cornetu, Berceni (sub 1% din suprafața totală) și Dobroiești și Glina lipsite de păduri.

Fondul cinegetic format dintr-un număr apreciabil de specii valoroase (căprior, mistreț, iepure, fazan, cerb lopătar, potârniche) cât și existența a cca. 150 lacuri și iazuri, asigură dezvoltarea vânătoarei și pescuitului sportiv.

Accesibilitatea fondului forestier este bună, fiind asigurată printr-o rețea de drumuri forestiere dar și de drumuri publice care străbat pădurile, revenind în medie 8 ml/ha. Fondul forestier este administrat de Direcția Silvică București prin ocoalele silvice București, Brănești și Snagov.

Zonarea funcțională a pădurilor, stabilită prin amenajamente silvice, pune în evidență faptul că toate pădurile din județ sunt incluse în grupa I, respectiv păduri cu funcție specială de protecție, care condiționează păstrarea echilibrului ecologic, ca și păstrarea și dezvoltarea unor obiective de interes economic, social sau științific. Pădurile din grupa I se clasează în raport cu funcțiile speciale de protecție, după cum urmează:

• Păduri cu funcție de protecție a apelor = 601 ha (2,4%);

• Păduri cu funcție de protecție contra factorilor climatici și industriali = 350 ha (1,4%); P

• Păduri cu funcție de recreere = 23.758 ha (94,9%);

• Păduri de interes științific și de ocrotire a genofondului și ecofondului = 326 ha (1,3%).

Cel mai bine reprezentate sunt pădurile cu funcție de recreere. Ele sunt supuse unui regim de conservare deosebită și sunt excluse din procesul de producție lemnoasă, urmărindu-se în acest fel, păstrarea cât mai nealterată a caracterului lor natural. În această categorie sunt incluse pădurile din jurul localităților, pădurile de interes social din jurul monumentelor istorice și de cultură, benzile de pădure din jurul motelurilor și hotelurilor, benzile de pădure situate de-a lungul șoselelor etc. Subgrupa pădurilor de interes științific și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier este reprezentată de zonele naturale de interes științific și cu valoare de patrimoniu național și regional și sunt destinate ocrotirii integrale a naturii. Pentru această categorie de păduri, prin lege, se interzice recoltarea de masă lemnoasă, inclusiv tăierile de igienă și lucrările de îngrijire, precum și orice alte activități care ar putea afecta echilibrul ecologic.

Se poate afirma că fondul forestier constituie una din resursele naturale importante ale județului Ilfov, a cărei gestiune rațională trebuie să constituie un imperativ al programului de dezvoltare durabila.

Pădurea Snagov este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a (rezervație naturală de tip geobotanic și forestier), situată în județul Ilfov, pe teritoriul administrativ al comunei Snagov,în partea nord-vestică a județului și cea sud-estică a satului Snagov, în apropierea drumului național (DN1)București -Ploiești, cu acces în rezervație din localitatea Ciolpani.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate) se întinde pe o suprafață de 1470 hectare.

Aria naturală reprezintă o zonă (împădurită )de câmpie cu rol de protecție pentru mai multe specii arboricole, printre care se află și exemplare de fag (Fagus sylvatica), specii forestiere care vegetează frecvent în zonele deluroase.

Vegetația forestieră este constituită din arbori și arbusti cu specii de stejar (Quercus robur), tei pufos(Tilia cordata), cer (Quercus cerris), alun (Corylus avellana), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), cătină albă (Hippophaë rhamnoides L) sau Soc (Sambucus L.).

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice, printre care: crin de pădure (Lilium martagon), drobiță (Genista tinctoria), brândușă de toamnă (Colchicum autumnale), lăcrămioară (Convallaria majalis), ghiocel (Galanthus L.) fragi de pădure (Fragaria vesca), pojarniță (Hypericum perforatum), firuță (Poa pratensis), mărgelușe (Lithospermum purpurocaeruleum), brebenei (Corydalis pumila) sau păștiță (Anemone nemoros).

Aria naturală Lacul Snagov a fost declarata rezervație naturală și este considerată o zonă umedă importantă, având o suprafată de 100 ha.Snagovul este cel mai insemnat lac de agrement din jurul Bucurestiului, fiind cel mai pitoresc dintre atracțiile turistice din zonă, a carui frumusețe este întregită de pădurile înconjurătoare. Este un liman fluvial al râului Ialomița. Suprafața lui este de 5,75 km2, lungimea de 16 km, iar adâncimea maximă de 9 m (cel mai adânc lac din Câmpia Română). Colectarea apei în lac se face din pânza de ape subterane și doar în mică măsură din apele de ploaie și zăpadă. De aceea nivelul apei din Lacul Snagov este constant, mai putin primăvarai și, uneori,toamnei. Configuratia lacului este alungită și foarte sinuoasă, cu multe golfuri, în partea din aval aflându-se o insulă care gazduieste frumoasa Mânăstire, Snagov.

O mare parte din lac (100 ha) a fost declarată arie protejată prin Legea 5/2000, pentru protejarea faunei și a florei care se dezvoltă aici. Desemnarea ariei naturale ca zonă protejată are la bază existența în acest perimetru a speciilor de: Nelumbo nucifera, Aldrovanda vesiculosa, Nuphar luteum, Sagittaria latifolia, Urticularia vulgaria, Myriofillium vertialatum, relictul pontocarpatic Dressena polymorpha, copepodul endemic Eudiaptomus gracilis, guvizii endemici Gobius gymnostrachelus și Proterrorhynchus sp.

În micile golfuri, formate în unele locuri ale malurilor, se formează plaurii, un soi de saltele plutitoare care ating adesea o grosime de până la un metru și jumătate. Acesta, intalnit mai ales în Delta Dunării, este o pătură plutitoare formată din rădăcinile și rizoamele vechi ale stufului, împletite între ele ca într-o plasă deasă peste care se depune pământul și pe care crește stuf verde. Uneori acești plauri sunt atât de solizi și de mari încât pot suporta greutatea câtorva oameni sau a unei colibe.

Fauna piscicolă, care atrage numeroși pescari amatori, se remarcă prin existența mai multor specii de pești: plătica, crap, biban, somn, știuca, roșioara și două specii de guvizi. Această faună piscicolă își găsește un ascunziș bun în brădișul de pe fund și sub porțiunile de plaur care acoperă lacul în zonele retrase.

Aria protejata Scrovistea se desfasoara pe teritoriul judetului Ilfov astfel: comuna Ciolpani 27% si comuna Peris 29% si se intinde pe aproximativ 3.400 ha.A fost declarata Sit Natura 2000 pentru habitate naturale si pentru specii de fauna salbatica protejate, altele decat pasarile salbatice si include paduri mixte de campie cu stejar, tei alb, carpen. Zona este bine conservata, reprezentand un mozaic complex de habitate naturale dintre care se pot enumera:lacuri eutrofe naturale, lacuri distrofice si iazuri, paduri subatlantice si medioeuropene de stejar, paduri aluviale cu arin si fras

5.Potentialul turistic antropic

Potentialul turistic antropic reprezinta o incununare a creatiilor omului de-a lungul timpului, concretizate in elemente de cultura si istorie, arta si civilizatie, tehnico-economice si socio-demografice care, prin caracteristicile lor,permit practicarea unei game variate de forme de turism,satisfacand diversele motivatii sociale si individuale.

In judetul Ilfov,urmatoarele forme de turism pot fi practicabile în functie de motivatie:

·        turismul de odihna si recrere practicat în cea mai mare masura, mai ales în week-end în majoritatea zonelor de agrement;

·        turismul religios cuprinde vizitarea manastirilor Cernica, Pasarea, Caldarusani, ansamblul monahal Snagov etc.;

·        turismul cultural practicat de grupuri care viziteaza muzeele, centrele de ceramica de la Snagov, de tesaturi de la Țiganesti, de împletituri de rachita de la Ciolpani si Bâlteni etc.;

·        turismul sportiv ca forma de recreere activa (pescuit, vânatoare, înot, canotaj, tenis de câmp etc.) desfasurat în mod deosebit în zona Snagov. În perspectiva acumularea Mihailesti, pe Arges ar putea deveni una din principalele arii de sporturi nautice.

In judetul Ilfov au fost conturate urmatoarele 5 arii de atractii turistice, cu potential amenajabil pentru turism-recreere:

1.      Balteni – Ciolpani – Snagov

2.      Caldarusani – Gradistea

3.      Mogosoaia – Buftea

4.      Arges

5.      Cernica – Branesti

Complexele si punctele turistice propuse a fi in curs de amenajare în cadrul arealelor mai sus mentionate sunt urmatoarele:

–         Snagov, Țiganesti, Ciolpani

–         Caldarusani

–         Mogosoaia, Buftea si padurea Râioasa

–         Cornetu si Ordoreanu

–         Cernica, Pantelimon , Pustnicu si Vadu Anei

In ceea ce priveste reteaua de localitati – prin realizarea amenajarilor propuse – unele dintre ele îsi pot amplifica mult functiunea turistica, iar altele, pot capata o astfel de functiune.

Localitati cu importante functiuni turistice pot fi:

Snagov – statiune turistica având functiuni complexe (odihna, recreere, tratament, sporturi nautice etc.);

Buftea – centru turistic cu functiuni complexe (odihna, recreere, sporturi nautice, tranz

Mogosoaia, Cernica, Branesti, Ciolpani, Izvorani – centre turistice cu functiuni de recreere si agrement;

Gradistea – centru agroturistic cu functiuni de odihna si recreere

Functiunile turistice propuse pentru aceste complexe si puncte de turism – agrement se

prezinta astfel:

5.1.Obiectivele turistice religioase

Manastirea Caldarusani a fost ctitorita in 1638 de Matei Basarab (1632-1654). Se pare ca,la Caldarusani, exista o sihastrie inca din anul 1637.Marturie a acestui fapt sta hrisovul ce dateaza din anul 1615,emis de cancelaria voievodului Radu Mihnea. Biserica manastirii Caldarusani poarta amprenta arhitecturala a Manastirii Dealu precum si pe cea a Manastirii domnesti de la Curtea de Arges. Denumirea manastirii provine de la configuratia locului, care are aspectul unei caldari. Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea,Manastirea Caldarusani devine unul din cele mai importante centre de cultura si duhovnicie,timp in care a fost pastorita de Sfantul Staret de la Cernica,devenind totodata si una dintre cele mai mari si vechi manastiri ortodoxe din Muntenia,cu viata de obste. Fiind amplasata la o distanta relativ mica de municipiul Bucuresti, pe malul lacului Caldarusani, pe teritoriul comunei Gruiu, in judetul Ilfov, manastirea din piatra a inceput a fi cladita pe locul unui vechi schit de lemn, in anul 1637 si a fost sfintita in 1638.Ansamblul monahal de la Caldarusani este compus astazi din urmatoarele elemente: biserica cea mare,purtand hramul Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, zidita in centru; chiliile, asezate initial pe trei laturi; zidul de rasarit; turnul clopotnita; biserica din cimitir, aflata in partea de miaza-noapte a manastirii.

Schitul Balamuci sau Sitaru se afla situat la nord est de Lacul Caldarusani,in apropiere de satul Sitaru,in zona padurii denumita Potcoava,un petic ramas din fostii codri ai Vlasiei

Biserica acestui schit a fost construita intre anii 1630-1631 de catre Papa Greceanu,numit Mare logofat in timpul domniei lui Mihai Viteazul.Fiind puternic deteriorata de trecerea timpului,aceasta a fost restaurata in anul 1963 de catre Directia Monumentelor Istorice.Piatra de mormant din interior este a spatarului Fota,fiul lui Papa Greceanu,mort in 1640,in timpul domniei lui Matei Basarab.Lacasul,in forma de cruce,are un pridvor larg deschis,sustinut de coloane din piatra,cu baze bogat ornamentate,cu motive florale stilizate,sculptate in piatra.Peretii exteriori au doua registre cu arcaturi in acolada,Pe acoperis se inalta doua turle inalte,octogonale,luminate prin ferestre inguste.Ferestrele din registrul inferior au ancadramente ornamentale din piatra.

Monumentul se afla intr-o incinta cu zid inalt de 3 metri,cu o poarta de piloni puternici,protejata de un acoperis in patru pante.Pe latura de vest a incintei s-au adaugat chiliile din paianta.Interiorul lacasului de cult si pridvorul au peretii acoperiti cu fresce originale,bine conservate.

Manastirea Pasarea ,monument istoric si de arta,se aflata la 29 km est de Bucuresti,la marginea padurii cu acelasi nume. A fost intemeiata in anul 1813 ,fiind ctitoria arhimandritului Timotei, care a fost staret al Sfintei Manastiri Cernica in timpul domniei lui Caragea Voda(1754-1844).Urmatorul staret al Manastirii Cernica,Sfantul Ierarh Calinic,a devenit al doilea ctitor de seama al Schitului Pasarea,inzestrand lacasul cu cele necesare.

O legenda sustine ca asezamantul monahal de calugarite are acest nume dupa o pasare care a calauzit pasii ctitorului. O alta poveste, transmisa prin viu grai, afirma ca in timpul slujbei de sfintire a noului lacas, in 1813, o pasare s-a asezat pe Sfanta Evanghelie si nu si-a luat zborul decat dupa ce sfintirea s-a savarsit, in timp ce o alta, mult mai “rationala“ precizeaza ca numele manastirii provine de la numarul impresionant de pasari care vietuiau pe marginea lacului Pustnicu, in mijlocul unei paduri falnice, parte din fostii Codri ai Vlasiei.

In plan spiritual, Manastirea Pasarea, mareata si zvelta ca o mireasa a cerului, este sora geamana a Cernicai, nu doar pentru ca au acelasi sfant ctitor, ci si dupa tipicul Sfantului Sava, dupa care se conduc manastirile. Fac parte din acelasi tot, gandit si faurit de un sfant roman, sunt parti inseparabile, deosebite doar prin sexul celor ce vietuiesc in ele.

La Pasarea miroase a tamaie, a smirna si simti ca te afli intr-o zona unica, in care cateodata, atunci cand oboseste, cerul se pogoara pe pamant. “Miresele lui Hristos“ traiesc in rugaciune, protejate de zidurile impresionante prin semetia lor, care fac din maicute mici mogaldete negre, dar nu mai putin puternice in credinta.

Manastirea Ciorogarla sau Manastirea Samurcasesti se afla situata pe raul cu acelasi nume din localitatea Ciorogarla, aflata in apropierea Bucurestiului,la doar 3 kilometri de autostrada. Manastirea inspira o stare unica, mai ales datorita celor trei altare pe care le detine,un numar neobisnuit fata de alte constructii de acest gen din tara noastra; datorita acestora, ea este numita in partea locului si "Biserica cu trei altare".Biserica manastirii, purtand hramul Sfintei Treimi, a fost ctitorita de marele vornic Constantin Samurcas si de sotia sa Zoe, in anul 1808, fiind sfintita in anul 1870, dupa ce pictorul Gheorghe Tatarascu terminase pictura.Biserica are forma de nava, cu o turla pe naos, iar altarul este incadrat de alte doua abside, avand fiecare un nume si purtand cate un altar separat. Altarul propriu-zis este inchinat Sfintei Treimi, absida din dreapta este inchinata Nasterii Maicii Domnului, iar cea din stanga Adormirii Maicii Domnului.Muzeul manastirii Ciorogarla pastreaza multe obiecte cu valoare istorica si piese de arta printre care amintim o cruce de filigran care a apartinut lui Iancu Jianu,capitanul pandurilor si o alta cruce din lemn aurit,incrustata cu pietre pretioase,pe care o purta Tudor Vladimirescu.De asemenea mai pot fi admirate icoane pictate de Gheorghe Tatarascu sau icoana lucrata din margele la Ierusalim.

Manastirea Snagov este un vechi lacas ortodox, situat la o distanta de 45 de kilometri la nord de Bucuresti.A fost cladita pe un ostrov din partea de nord a lacului Snagov.Ansamblul monahal de pe insula Snagov a constituit un important centru duhovnicesc si cultural al Tarii Romanesti, in epoca feudala. Biserica cea mare a manastirii are trei hramuri: Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (hramul initial, 21 noiembrie), Sfantul Voievod Neagoe Basarab (ctitorul actualei biserici, 26 septembrie) si Sfantul Antim Ivireanu (staretul manastirii, 27 septembrie ,ales mai tarziu Mitropolit al Tarii Romanesti).

Potrivit descoperirilor arheologice din anul 1933, care fac dovada unei locuiri vechi si neintrerupte pe aceasta insula, Manastirea Snagov a fost ridicata pe locul unei stravechi asezari dacice. Astfel, se crede ca inca din vremea domnitorului Vladislav I (1364-1379) aici exista un mic paraclis, avand hramul Buna Vestire, care s-ar fi scufundat.Exista o ciudata legenda in acest sens.Batranii din satele Snagovului povestesc ca au auzit din mosi stramosi ca pe locul manastirii din insula s-ar fi aflat altadata ,o alta,mult mai veche si mai frumoasa.In timpul unei furtuni,lacasul s-ar fi scufundat in balta cu turla cu tot.De aceea,se spune ca atunci cand bate tare vantul se aude sunet de clopote iesind din adancuri.

Insa cea mai veche atestare a manastirii apare in anul 1408, intr-un hrisov al domnitorului Mircea cel Batran.In jurul asezamantului monahal de pe insula Snagov, in jurul anului 1485, domnitorul Vlad Tepes dispune construirea unui zid de aparare, a unui pod, a unei inchisori pentru tradatori si talhari si a unui tunel pe sub apa.

Initial ansamblul monahal din insula, ridicat din caramida, era inconjurat de ziduri puternice pentru aparare, strajuite de un turn inalt de observare si paza, care servea, in acelasi timp, si pe post de clopotnita. Din vechile cladiri, astazi se mai pastreaza numai biserica cea mare, clopotnita, o fantana si o serie de ruine, ale chiliilor si ale inchisorii. Manastirea Snagovului a servit, pentru o perioada, ca inchisoare de stat pentru boieri. Fiind inconjurata de ape si paduri dese si intunecoase, insula facea evadarile dificile si foarte rare. De asemenea, manastirea era inconjurata cu ziduri puternice, vegheate de un turn care servea drept clopotnita.

Biserica actuala, avand hramul "Intrarea in biserica a Maicii Domnului", a fost construita din caramida, in stil bizantin, de catre domnitorul Neagoe Basarab, intre anii 1517-1521. Biserica are patru turle poligonale, acoperite cu tigla, ca si restul suprafetei bisericii. Interiorul bisericii a fost imbracat in fresca, in anul 1563, de catre zugravul Dobromir cel Tanar, prin grija domnitorului Petru cel Tanar, fiul lui Mircea Ciobanul si al doamnei Cheajna.

Manastirea Snagov a fost mult iubita de Sfantul Antim Ivireanu (1650-1716), devenit mai tarziu mitropolit al Tarii Romanesti. In tipografia de la Manastirea Snagov, infiintata chiar de Sfantul Antim, s-au tiparit carti bisericesti in limbile greaca, slavona si araba, care au dus faima mesterilor de la Snagov pana in Grecia, Asia Mica si Egipt.

Manastirea Snagov, adica biserica cea mare si clopotnita, a fost restaurata in anul 1904, iar mai apoi in anul 1941, dupa cutremurul din 1940.Mare amploare au avut numeroasele lucrari de reparatie si restaurare intre anii 1966-1967, la initiativa patriarhului Justinian. Seismele din anii 1977 si 1986 au deteriorat mult biserica, fiind nevoie de noi lucrari de consolidare care au durat pana in 1995.Biserica cea mare din Manastirea Snagov a fost folosita si pe post de necropola domneasca, aici aflandu-se mormantul voievodului Vlad Tepes. De asemenea, tot pe aceasta insula a murit, in luna decembrie 1662, si batranul postelnic Constantin Catacuzino, victima a intrigilor boierilor in lupta pentru domnie.

Manastirea Snagov a devenit renumita mai ales dupa inmormantarea aici a domnitorului Vlad Tepes. Potrivit legendelor, dupa moartea lui Vlad Tepes, survenita in urma unei batalii cu turcii, in anul 1476, calugarii manastirii ar fi gasit si ascuns trupul domnitorului, respectiv l-ar fi inmormantat crestineste, dupa terminarea luptelor pentru putere. Inmormantarea s-ar fi petrecut pe ascuns si fara nici un fast, din cauza noului domnitor instalat de turci, care era din familia Danestilor, dusmani ai lui Vlad Tepes. Cu toate acestea, adevarul nu poate fi stabilit cu certitudine.

In trecut insula era legata de malul lacului printr-un pod lucrat din barne de stejar. In anul 1821 insa, in urma Revolutiei, podul a fost incendiat de turci, el nemaifiind refacut pana de curand. Se spune ca podul a ars o zi si o noapte, intinzand un drum de flacari peste luciul apei. Astazi, la Manastirea Snagov se poate ajunge pe o pasarela din fier,ridicata in anul 2010 care face legatura intre mal si insula.

Manastirea Tiganesti, inconjurata de un curs de apa cunoscut sub numele de "Lacul Maicilor", se afla pe soseaua DN 1, intre localitatile Bucuresti si Ploiesti, in dreptul localitatii Ciolpani. Aceasta manastire este una dintre cele mai cunoscute manastiri din apropierea Bucurestilor, fiind asezata in fostii codri ai Vlasiei, unde exista o traditie monahala veche.

Sub numele de "Tiganesti", manastirea este amintita in hrisoavele domnesti de danii ale domnitorilor Moruzi (1793), Caragea (1813) si Dimitrie Ghica Voievod (1824). Biserica manastirii dateaza de mai bine de doua sute de ani, insa vatra monahala de la Tiganesti este cu mult mai veche, obstile monahale din Manastirea Caldarusani si Schitul Maicilor zidind actuala biserica pe locul unui mai vechi schit de calugari.

Prima asezare monahala de la Manastirea Tiganesti, cu obste de calugari, este atestata inca din secolul al XVII-lea. Legenda locului, sustinuta de faptul ca pomelnicul manastirii incepe cu voievodul Mihai Viteazul si Doamna Stanca, care ne arata ca asezarea monahala exista inca de la inceputul secolului al XVII-lea, spune ca aceasta a fost zidita de cativa calugari romani din Sfantul Munte Athos.

La inceput, aici a fost ridicata o biserica de lemn in care, ctitorii, familia Clapescu, asezasera pe Sfantul Altar o bucata de marmura pe care era inscriptionat anul 1752. Manastirea este atestata de un document de donatie si vanzare-cumparare din iulie 1780, semnat de boierul Matei Tiganescu,de unde isi trage si numelele, si de verisoara lui, Paraschiva Caplescu. Din vechea biserica de lemn s-a pastrat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul.

La inceput, calugarii din Schitul Tiganesti, numit astfel dupa numele boierului ctitor, s-au aflat sub purtarea de grija a Manastirii Caldarusani. Se spune ca primii calugari au fost adusi aici din Schitul Sfanta Ana, din Sfantul Munte Athos. Mai apoi, precum citim intr-un hrisov din data de 5 iunie 1805, calugarii vor fi transferati in Manastirea Caldarusani, in locul lor fiind aduse mai multe maici din Schitul Turbati, aflat in Silistea Snagovului, si din Schitul Maicilor din Bucuresti,intrucat orasul inglobase acest lacas,acolo nemaiputandu-se duce o viata monahala.

Deoarece biserica de lemn devenise neincapatoare, aceasta a fost demolata si, pe locul ei, a fost inaltata o noua biserica, inchinata Adormirii Maicii Domnului.Actualul lacas, construit din zid, a fost ctitorit in anul 1812, de catre banul Radu Golescu, logofatul Gheorghe Florescu si arhimandritul Dositei, staretul venit de la Caldarusani.

In pas cu rigorile vremii,biserica a fost ridicata cu un pridvor si o singura turla, decorata cu ferestre prelungi. Usa de intrare in pronaos prezinta motive florale, executate intru-un mod desavarsit. Exteriorul bisericii este, de asemenea, decorat cu ferestre si firide, peretii fiind zugraviti in alb.

Biserica din cimitir, purtand hramul Sfintei Treimi, a fost cladita in anul 1817, de catre logofatul Nicolae Batcoveanu, si zugravita in anul 1880, de catre Anton Serafin. Este o biserica de mici dimensiuni, frumos proportionata, cu planul trilobat, cu pridvor deschis, in stil post brancovenesc.

Cele doua cladiri din incinta Manastirii Tiganesti, avand cerdacuri sustinute de coloane, adapostesc cele 80 de chilii, staretia, trapeza si o minunata colectie de arta bisericeasca si carte veche. Construite in anul 1920, cladirile inconjoara biserica. Manastirea se afla pe o peninsula, terenul nefiind bine stabilizat, drept pentru care, in anii 1980-1984, constructia a fost consolidata.

Clopotnita are trei clopote mari, un clopot mic si un ceas mare, cu doua cadrane. Ceasul, adus din Germania, in anul 1911, are un mecanism care cantareste aproape o tona si jumatate. Cladirea muzeului, construita in anul 1848, a fost mai intai orfelinat, apoi scoala, iar din anul 1989, muzeu de arta veche bisericeasca.

Manastirea Tiganesti este renumita pentru atelierele sale, in care sunt lucrate minunate vesminte preotesti si broderii liturgice. In atelierele manastirii, maicile lucreaza materiale de croitorie pentru hainele preotesti, din matase vegetala, cu fir de aur si argint, precum si bumbac. In aceste ateliere a fost lucrata broderia pentru Sala Maura, din Castelul Peles, aflat in Sinaia. Obstea de aproape o suta de maici este slujita de trei preoti.

Schitul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil este un loc plin de căldură și lumină pentru toți cei care vin cu sufletul deschi.Este un schit ortodox, cu viata de obste, aflat la o distanta de 15 kilometri de Bucuresti,asezat pe malul baltii Ganeasa,langa padurea Pustnicu,la 3 kilometri de Manastirea Pasarea.

In anul 1995, cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, incepe ridicarea sfantului locas, care va fi finalizat patru ani mai tarziu si sfintit de catre Inalt Prea Sfintitul Teodosie, in acea vreme vicar al sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor, la 13 noiembrie 1999.

Biserica a fost realizata in stil brancovenesc, conform proiectului arhitectului Vladimir Popov care a conceput proportiile echilibrate si arcadele zvelte ale bisericii.Acesta, desi avea o varsta venerabila, proiecta pentru prima data un astfel de edificiu. In ciuda acestui fapt, a izbutit sa daruiasca bisericii o acustica iesita din comun si intimitatea atat de specifica sentimentului prezentei nemijlocite a lui Dumnezeu.

Catapeteasma si mozaicurile exterioare, care decoreaza biserica din anul 2001, apartin profesorului Ion Achitenie. Icoanele catapetesmei au fost pictate in stil bizantin, iar exteriorul a fost impodobit cu 23 de medalioane in mozaic. Sfantul Altar este impodobit cu doua vitralii reprezentandu-l pe Mantuitorul Isus Hristos si pe Maica Domnului.

Vitraliile, care infatiseaza sfinti romani sau sfinti cu moaste la noi in tara, au fost realizate de Iosif Cadar, in anii 2002-2003. Naosul este inundat de lumina ce patrunde abundent prin vitraliile minunate – Sfanta Filofteea, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov – si patronat de turla impodobita si ea cu vitralii decorative. In pronaos te intampina cei doi Arhangheli, Mihail si Gavriil, ocrotitori ai locasului, cernand din ferestre lumina calda si colorata.

Pictura de inspiratie bizantina in fresca a fost inceputa in anul 2006, sub conducerea asistentului universitar Alexandru Nicolau, urmand a se finaliza in anul 2008. Astazi, Schitul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil din Ganeasa, poarta una dintre cele mai frumoase fresce bizantine, nou realizate, urmand intru toate canoanele si randuielile vechi ortodoxe.

Schitul din Ganeasa nu apartine de Manastirea Pasarea, aflata in vecinatate, ci direct de Arhiepiscopia Bucurestilor. De obicei, schiturile sunt dependente de o manastire. Nu de putine ori, linistea si roadele duhovnicesti ale unui schit duc la cresterea obstii acestuia, in cele din urma ajungand la statutul de manastire. Cu toate ca schitul aduna o obste de sase vietuitoare, nu de putina vreme, acesta se straduieste sa-si randuiasca singur toate cele de trebuinta.

In Schitul Sfintii Arhangheli din Ganeasa nu se mananca deloc carne, slujbele se tin dupa tipic, iar vietuitorii nu tanjesc dupa tropaiala estivala a marilor manastiri turistice. Imbinand rugaciunea cu munca, vietuitoarele schitului au ocupatii potrivite randuielii lor: cos si brodeaza vestminte preotesti, traduc in si din limbi moderne, predau muzica psaltica si incurajeaza intru toate autentica traditie ortodox-bizantina.

5.2.Obiective turistice istorice

Palatul Brancovenesc de la Mogosoaia

Unul dintre cele mai cunoscute monumente laice ramase din tezaurul arhitecturii si artei feudale a tarii noastre,este situat pe strada Martha Bibescu din localitatea Mogosoaia.

Palatul a fost construit in 1702 de Constantin Brancoveanu, cu scopul de a fi lasat mostenire celui de al doilea fiu al sau,Stefan Brancoveanu.Numele sau vine de la vaduva boierului Mogos, proprietarul pamantulu,i pe care a fost construit palatul intr-un stil care imbina elementele venetiene cu cele otomane .

Dupa anul 1840 intra in stapanirea noului domn al Tarii Romanesti,Gheorghe Bibescu,la initiative caruia au loc o parte din renovari.Acestea au fost continuate mai tarziu de Martha Bibescu in anii 1920, fiind transformat in loc de intalnire pentru cercurile culturale.Actuala configuratie a Palatului Brancovenesc este rezultatul restaurarilor intreprinse de catre arhitectul G.M.Cantacuzino insa ,in timp,lucrarile de refacere a rezistentei monumentului au continuat.

Parterul,avand un aspect mai modest decat etajul,era destinate camerelor servitorilor, iar la primul etaj se aflau apartamentele familiei princiare. Cuhnia sau bucataria brancoveneasca este situata in curtea palatului, in partea nord vestica a parcului,avand patru turnuri de aerisire si acoperis in forma de piramida.

Palatul este inconjurat de o imensa curte, un parc presarat cu coloane, statui, garduri vii si arbusti , partea din fata a palatului are un turn cu o cupola si arcade, iar partea din spate are o logie venetiana si doua balcoane.

Capela Gheorghe Bibescu, construita dupa 1880, adaposteste mormintele familiei Bibescu, ale printilor Mihai si George Basarab-Brancoveanu.Ghetaria servea in trecut la stocarea pe timp de vara a ghetii aduse din lacul Mogosoaia.

Biserica "Sfantul Gheorghe" este amplasata in afara zidurilor palatului,in imediata apropiere a portii si a fost ctitorita de Constantin Brancoveanu fiind terminata in 168 .Aceasta adaposteste mormantul lui George Valentin Bibescu, precum si un tablou,zugravit deasupra intrarii in pronaos care ii reprezinta pe Constantin Brancoveanu si cei patru fii ai sai precum si pe Doamna Maria alaturi de cele sapte fiice.

La subsol,in pivnita palatului se afla "Lapidarium", spatiu expozitional ce adaposteste colectia de relicve arhitectonice.Din 1957 palatul cu pardoseli de mozaic aurit si marmura colorata a devenit Muzeul Brancovenesc, adapostind expozitii de arta decorativa, pictura, sculpturi in lemn si piatra, carti rare si manuscrise vechi, obiecte de argint si broderie.

In interiorul sau se organizeaza si evenimente culturale, spectacole, concerte si expozitii.

Palatul Snagov este situat la aproximativ 40 de kilometri de Bucuresti, pe malul lacului Snagov, fiind ridicat in anii '30 de catre Printul Nicolae, fratele lui Carol al II-lea. In perioada anilor 80, suprafata sa a fost extinsa, aproape dublata,aceasta decizie apartinand sotilor Ceausescu. Planul constructiei a fost realizat de catre Henriette Delavrancea Gibory, fiica scriitorului Barbu Delavrancea,la acea vreme,aceasta fiind cunoscuta drept cea mai importanta arhitecta a Romaniei. In anul 1932 se incheie constructia palatului,acesta fiind format dintr-un hol somptuos la parter si alte cateva camere la etaj.Palatul Snagov a fost realizat in stilul brancovesc si decorat cu mobilier in stil baroc. Palatul de la Snagov nu a fost insa locuit de printul Nicolae. Neintelegerile dintre el si fratele sau,Carol al II-lea, au dus la exilarea sa in 1937.Astfel,fiind dezmostenit,printul Nicolae nu a mai revenit niciodata la Snagov. In cronicile vremii se spunea ca aceasta casa era deschisa politicienilor, artistilor si scriitorilorUlterior,.palatul a mai fost locuit succesiv de generalul Ion Antonescu si de Gheorghiu Dej.La inceputul anilor ‘70, Nicolae Ceausescu a cerut extinderea palatului. El tirisi dorea ca aceasta resedinta sa fie destinata ca loc de intalnire a consiliului de ministri. Reamenajarea si reconsolidarea palatului a durat sapte ani,cele mai multe dintre materialele de constructie fiind realizate in tara noastra.Cu toate acestea,familia Ceausescu nu a locuit niciodata la palat, ci peste lac, stabilindu-si resedinta intr-un complex de case construite pe locul unor foste ferme, iar pentru a ajunge la palat,traversau lacul cu vaporul.

In prezent, ,din arhitectura realizata de Henriette Delavrancea palatul mai pastreaza doar intrarea, holul si scara care duce la etaj,in rest,palatul de la Snagov fiind format din cele doua cabinete ale cuplului Ceausescu, o sala de asteptare, o sala de sedinte si una de mese, o sufragerie, bucatarie, trei dormitoare si o mansarda cu doua camere pentru copii. La subsol se pastreaza intacta sala de cinema, impreuna cu aparatele de proiectie originale. Tot aici mai exista si o crama, o sala de fitness si una de gimnastica, sauna si masaj.

Palatul Stirbei este situat la 20 de kilometri de Bucuresti pe malul lacului Buftea, intr-un loc linistit cu o atmosfera placuta si relaxanta.Acesta a fost primul conac ridicat de domnitorul Tarii Romanesti, Barbu Dimitrie Stirbei pentru familia sa,constructia realizandu-se in perioada1855-1864.Palatul era prevazut cu doua tuneluri de iesire in caz de pericol. Parcul in care se afla palatul este proiectat in stil englezesc, are un lac interior si a fost declarat rezervatie naturala. Urmasii domnitorului,in special fiul acestuia,Alexandru Stirbei, au adus modificari evidente conacului,adaugand doua etaje,in pas cu influentele arhitecturale ale vremiiAstfel,.palatul este construit in stil Tudor,definit prin folosirea unor materiale de constructie precum caramida rosie, lemn de stejar si trandafir, marmura de Carara si fier forjat. De asemenea, candelabrele functionau cu lumanari parfumate, importate din Turcia.Palatul dispune de mai multe incaperi mari,incarcate de istorie, dormitoare, sala de lectura si biblioteca, sala de biliard si anexe gospodaresti. In legatura cu dormitoarele, se spune ca intre dormitoare exista o usa secreta adapostita de un urias tablou prin care printul Stirbei comunica cu regina Maria, un oaspete frecvent al palatului.Printre oaspetii familiei Stirbei se numara familia regala, Carol I si regina Elisabeta, Ferdinand si regina Maria, ministri romani si straini, diplomati, personalitati ale stiintei, literaturii, culturii, mari latifundiari, oameni de afaceri si bancheri. Tot la Palatul Stirbei s-a semnat in martie 1918 Tratatul preliminar de Pace sau "pacea odioasa".Din ansamblul de la Stirbei mai face parte si Capela Sfanta Treime, cu altar si gropnita, care mai pastreaza fragmente din pictura Maica Domnului cu Isus in brate, realizata de Gheorghe Tatarescu, ruda cu familia Stirbeilor. In gropnita se afla mormintele domnitorului Barbu Dimitrie Stirbei Voievod, al printului Barbu Alexandru Stirbei si ale rudelor acestora.Dupa alungarea familiei Stirbei, palatul a fost resedinta Consiliului de ministri si casa de vacanta pentru familia Ceausescu. Totusi, acestia nu au folosit palatul niciodata pentru ca la vremea respectiva se credea ca lemnul din palat este infestat cu o ciuperca care i-ar fi putut imbolnavi. Singurul care s-a incumetat sa vina la palatul Stirbei a fost Nicu Ceausescu care organiza aici petreceri si partide de vanatoare.

Palatul Ghica este situat in satul Caciulati, comuna Moara Vlasiei, in apropiere de capitala. Acest edificiu reprezinta un valoros monument istoric si de arhitectura fiind fostul palat al domnitorului Tarii Romanesti,Alexandru Ghica. A fost ridicat de Dimitrie Ghica,tatal acestuia, intre anii 1832-1834. Folosita la inceput ca resedinta de vara,acesta a abordat un stil neoclasic in ridicarea constructiei.

Palatul dispune de un parc, terasa exterioara, gradina si lac.Demisolul cuprinde bucataria cu dependintele si o sufragerie de vara.Parterul are o scara de acces cu doua rampe din beton mozaicat si o mica scara de lemn in doua rampe.Aici sunt camerele de dormit,sufrageria,biblioteca si sala de receptie.Intr-unul din dormitoare poate fi admirat mobilierul de epoca al Elenei Lupescu,aceasta locuind aici o perioada de timp.La etaj se afla alte dormitoare si un salon cu vedere spre lacuri.Potrivit documentelor din secolul trecut,in palatul de la Caciulati se pastrau sabia de onoare,masa de lucru,sfesnicele daruite de sultan,caleasca aurita de ceremonie,biblioteca si o colectie de portrete si tablouri apartinand domnitorului.

Parcul palatului are o multime de arbori seculari care incadreaza armonios locurile de odihna,este bine intretinut si contribuie la mentinerea atmosferei istorice a locului.In urma unor ample lucrari de consolidare si reparatii,terminate in anul 1980,,palatal de la Caciulati si-a recapatat aspectul initial.

In 1924 palatul a fost donat Academiei Romane deoarece intre membrii familiei s-au iscat conflicte majore. Ansamblul arhitectonic alcatuit din parc, palat si biserica Adormirea Maicii Domnului este inclus in lista monumentelor istorice.

Conacul Otetelesanu

Conacul Otetelesanu este un alt monument de arhitectura interesant,fiind amplasat in orasul Magurele,in incinta Institutului de Fizica a Pamantului .Este un tip de resedinta aristocratica care rar se mai intalneste in tara noastra.Dateaza din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si a fost una din proprietatile familiei Cantacuzino  pe care insa a vandut-o la un moment dat boierului Otelesanu.

Ioan Otetelesanu a fost ministru de finante al Romaniei in 1866. In testamentul sau,acesta  lasa "toata averea sa, pentru ca sa serveasca la facerea unui institut de fete romance carora li se va da o crestere si educatie de bune nume de familie , fara pretentie sau lux". (din “Cartea de danie a Domnului Ioan Kalinderu către Academia Română” – 19.04.1893). Conacul de la Magurele era format din Conacul propriu zis, parcul in cadrul caruia putem admira, bustul lui Mihai Eminescu-lucrarea apartinand sculptorului Mihai Onofrei- si biserica "Sfintii Imparati Constantin si Elena" ale carei picturi in ulei au fost realizate de Gheorghe Tatarascu. Parcul acestui complex era foarte frecventat in perioada interbelica,de catre bucuresteni si nu numai,fiind un mediu propice pentru plimbari in aer liber si relaxare.

Conacul Stolnicului Constantin Cantacuzino de la Afumati

Conacul Cantacuzino din Afumați, județul Ilfov este fosta reședință a stolnicului Constantin Cantacuzino. Alături de biserică și de zidul de incintă, conacul face parte din ansamblul fostei curți boierești a lui Cantacuzino.

Stolnicul Constantin Cantacuzino a avut un rol important în cultura românească, fiind scriitor, diplomat, geograf și istoric. A fost unul dintre reprezentanții umanismului de pe teritoriul românesc, făcându-și studiile în Italia, unde a învățat totul despre cultura acestei țări. Însă cultura Țării Românești nu a fost una necunsoscută, dovadă stând cartea sa, „Istoria Țării Românești dintru început”. A avut și o influența politică deosebită, fiind fratele lui Șerban Cantacuzino și unchiul lui Constantin Brâncoveanu. Tocmai rolul lui în politică a făcut ca el să fie înzestrat cu numeroase dregătorii.

Conacul Cantacuzino din Afumați a fost construit în anul 1696, fiind modificat în secolul al XIX-lea, când ansamblul a fost cumpărat de baronul Dumba Sterio. Stilul arhitectural este unul românesc, însă pot fi descoperite și câteva elemente renascentiste și gotice. Clădirea are câteva pivnițe înalte, unde se țineau vinurile, un parter, un etaj și o mansardă. Parterul și etajul erau folosite de familia stolnicului, camerele fiind foarte spațioase. În schimb, camerele de la mansardă erau destinate celor care serveau familia. În anul 1935, istoricul Nicolae Iorga a făcut o vizită la Afumați, iar când s-a întors de acolo a menționat conacul într-una dintre scrierile sale. Acesta credea că stolnicul s-a inspirat de la clădirile ce alcătuiau Curtea Domnească a domnitorului Radu de la Afumați atunci când și-a ridicat conacul, iar pivnițele înalte i-au amintit de Curtea Domnească din capitala.

Pentru a ajunge la Conacul Cantacuzino, șoferii trebuie să urmeze DN 2, ruta București – Urziceni. Conacul se află pe strada Ștefănești, la numărul 57-59.

5.3.Atractii turistice de actualitate

In prezent,populatia din apropierea capitalei practica din ce in ce mai mult,la sfarsit de saptamana si mai ales pe perioada vacantelor, o forma noua de turism,prin alegerea unei destinatii atragatoare care sa satisfaca nevoile intregii familii dar mai ales ale copiilor daca ne gandim la parcurile de distractii dotate cu piscine,tobogane de toate felurile,tiroliene,balon cu aer cald,biciclete pentru plimbari in parc,toate acestea fiind la dispozitie in imediata apropiere a capitalei.

1. Aventura Parc Lucianca este amplasat la 35 kilometri distanta fata de Bucuresti,in satul cu acelasi nume din localitatea Butimanu. Aici distractiile sunt nenumarate,incepand de la trasul cu arcul,mini golf,gradina zoologica si pana la escaladatul pe pereti.

2. La Tzară,situat la kilometrul 36 pe autostrada Bucuresti-Pitesti este un loc unde poti simti pe propria-ti piele cum este sa traiesti in natura,departe de aglomeratia si poluarea urbana,unde poti manca la iarba verde si poti asculta in voie trilul incantator al pasarelelor,unde poti hrani si ingriji animalele.Copiii pot participa la activitati diverse precum jocuri in natura,mangaiatul animalelor,calaritul poneilor,lectiide echitatie,atelier de desen si multe altele.Pentru adulti sunt puse la dispozitie biciclete pentru circuit, caluti pentru o plimbare in padure,caiac pentru ocursa pe Arges si chiar un balon cu aer ca

3. Divertiland Aqua Park,situat in apropiere de zona comerciala Militari, este destinatia in aer liber perfecta pe timpul vacantelor de vara.Aici copiii se pot juca in voie avand diverse modalitati de a se distra,cum ar fi piscina cu valuri,plimbare cu colacul,tobogane cu apa pentru toate varstele,locuri de joaca si restaurante.

4.Water Park din orasul Otopeni poate fi o alta optiune de acest gen.

5. Edenland, situat in Balotesti,la 20 de kilometri de Bucuresti are ca element de noutate trasee in copaci,paintball,tir cu arcul,eden jump si multe altele.

6. Artha Park este un alt loc atractiv pentru turisti,fiind situat in Snagov sat,la 30 de kilometric distanta de capitala si ofera acestora o gama larga de activitati recreative dintre care se pot aminti cateva:curse off road cu bicicleta,picnic la iarba verdeplimbare cu caiacul,chitatie etc

7. Ferma Animalelor din Pantelimon este preferata copiilor fiindca acestia pot admira toate animalele domestice intalnite in curtea bunicilor lor.De asemenea se pot juca in voie si pot petrece timp de calitate alaturi de membrii familiei.

10. Phoenix Aventura Parc este un nou complex turistic situat in comuna Cernica pe strada Revedere.Aici te poti relaxa in zona de restaurant si distra cu paintball, piscine sau tiroliene.

11.Aqua Therme,situat in nordul capitalei,este cel mai mare centru de relaxare si divertisment din Europa.Acest complex turistic ofera posibilitatea de a-ti petrece timpul liber intr-un un stil modern atat alturi de familie cat si de prieteni.Aici ,apa termala exploatata de la mari adancimi alimenteaza cele 10 piscine care isi asteapta vizitatorii pe tot parcursul anului.Este o apa microbiologic pura care nu contine conservanti,fiind bogata in saruri minerale,cupru,zinc calciu si magneziu.Tot in acest complex poate fi vizitata si cea mai mare gradina botanica din tara avand peste 800.000 de specii de plante,mai numerosi fiind palmierii si orhideele.De asemenea,detine cel mai mare sistem interior de tobogane din Romania avand o lungime totala de 1,5 kilometri.

6.Protectia mediului inconjurator si a resurselor turistice.

Poluarea reprezinta contaminarea mediului inconjurator cu elemente nocive pentru sanatatea omului,acestea putand afecta calitatea vietii printr-un stres chimic continuu asupra organismului sau functia naturala a ecosistemelor.Responsabil de acest lucru se face omul cu activitatile sale zilnice.Zi de zi ajung in aer cantitati enorme de gaze de esapament care ,daca sunt inhalate,pot provoaca tulburari pulmonare: bronsite, astm pulmonar, si altele.De asemenea producerea de deseuri,de ape uzate,diferitele substante emanate de alte surse precum si zgomotul puternic altereaza serios calitatea mediului inconjurator.Poluarea aerului afectează în mod nemijlocit sănătatea populației și calitatea vieții prin inducerea unui stres chimic continuu asupra organismului.

In judetul Ilfov,, sursa cea mai importanta de poluare a aerului o reprezinta traficul rutier. Poluarea aerului cauzata de traficul auto este un amestec de cateva sute de compusi diferiti..

In vederea imbunatatirii calitatii mediului inconjurator din judetul Ilfov si implicit a calitatii vietii s-au adoptat o serie de masuri si strategii privind reducerea noxelor sub valoarea CMA pentru fiecare factor de mediu.

Protectia aerului are ca obiective:

·           reducerea emisiilor de "pulberi în suspensie" si NO2, în timpul proceselor de productie pâna la valori ale concentratiilor anuale care sa nu depaseasca valoarea CMA .

·            adoptarea unor tehnologii nepoluate, la agentii economici susceptibili de emisii de noxe atmosferice peste limita CMA;

·           reducerea emisiilor de poluanti din trafic (în special pulberi în suspensie care contin si plumb), prin utilarea autovehiculelor cu dispozitive antipoluante;

Tintele propuse pentru imbunatatirea calitatii apelor sunt:

·           încadrarea în standardele de calitate a emisiilor de impurificatori din apele evacuate de diferitele unitati socio-economice în emisarii naturali, si/sau în retelele de canalizare ale localitatilor;

·           completari si modernizari în scopul obtinerii unor randamente de functionare superioare la statiile de epurare, ale agentilor economici: "Protan" Glina, "Viscofil" Popesti Leordeni, "Arteca" Jilava, "Agromec" Ciorogârla, "Danubiana" Popesti Leordeni, 1 CLF Vidra, "Comaico" 1 Decembrie, "SOMIC", "SOPREX", "SAIC", "VEGRAS" Bragadiru si altele;

·           exploatarea corespunzatoare, completari si modernizari în cadrul serviciilor de gospodarie comunala, respectiv statiile de epurare din localitatile: 1 Decembrie, Magurele, Balotesti, Snagov;

·           realizarea unor statii de epurare a apelor uzate în localitatile: Glina (pentru apele uzate ale municipiului Bucuresti), Bragadiru, Cornetu, Branesti, Balaceanca (spitalul de psihiatrie);

·           eliminarea practicilor de scurgere pe sol si implicit în pânza freatica a petrolului în zonele de extractie (Jilava, Dumitrana, Peris etc.);

·           desfiintarea batalurilor de stocare a reziduurilor de orice natura, care nu au protectie impermeabilizata.

Masuri de ameliorare a calitatii solurilor:

·           diminuarea cantitatilor de hidrocarburi eliminate pe sol în zona limitrofa sondelor de exploatare a petrolului;

·           eliminarea practicilor ilegale de deversare pe sol a oricaror substante lichide poluante;

·           închiderea depozitelor de deseuri neamenajate si reconstructia ecologica a terenurilor ocupate de acestea.

7.Transporturile si caile de comunicatie

Facand parte din Regiunea Bucuresti,Judetul Ilfov dispune de o larga deschidere interna si internationala datorita unei retele de comunicatie bine dezvoltata privind cele trei tipuri de transport:rutier,feroviar si aerian.

Cai de cmunicatie interes international:E81-Bucuresti-Satu Mare-Halmeu,E60-Oradea-Bucuresti-Constanta,E85-Giurgiu_Bucuresti-Siret,E70-Giurgiu-Bucuresti-Timisoare-Moravita.

Magistrale feroviare care tranziteaza judetul Ilfov:

• linia 300 – București – Ploiești – Predeal – Brașov – Blaj – Cluj Napoca – Oradea – Episcopia Bihorului – cale ferată dublă electrificată;

• linia 500 – București – Ploiești – Buzău – Focșania – Bacău – Suceava – Vicșani- cale ferată dublă electrificată până la Suceava;

• linia 700 – București – Urziceni – Făurei – Brăila – Galați – cale ferată simplă neelectrificatră până la Făurei;

• linia 800 – București – Fetești – Medgidia – Constanța – Mangalia – cale ferată dublă electrificată până la Constanța – coridorul paneuropean IV; • linia 900 – București – Videle – Craiova – Caransebeș – Timișoara – Jimbolia – cale ferată dublă electrificată până la Strehaia – ramură coridor paneuropean IX – București – Videle – Giurgiu.

Cai de comunicatie aerienePe teritoriului județului Ilfov funcționează cel mai mare aeroport din țară – Aeroportul Internațional București – Otopeni, situat la 14,5 km de centrul capitalei, în partea de nord a acesteia. Aeroportul este destinat traficului internațional de pasageri și mărfuri, cu regim de funcționare 24 ore/zi, fiind principala poartă aeriană a țării pentru zborurile europene și intercontinentale. Legătura aeroportului cu capitala este asigurată de un singur acces, drumul național DN 1 (E 60), arteră intens solicitată.

Reteaua rutiera ce porneste radial de pe teritoriul judetului Ilfov, asigura transportul calatorilor cat si schimbul de produse din interiorul judetului, cat si legaturile rutiere catre toate punctele cardinale. Astfel, reteaua de autostrazi, drumuri europene si drumuri nationale, ce porneste de pe teritoriul judetului, asigura legaturi rapide si importante catre toate colturile tarii, si nu numai. 
Mentionam:

drumul national (DN 5) ce leaga capitala – Bucurestiul, de poarta fluviala si auto – Giurgiu, important nod de legatura cu tarile din sudul Europei, Asia si Orientul Apropiat.

drumul national (DN 1) ce leaga Bucurestiul de zona de nord-vest, respectiv centrul tarii si vestul Europei.

drumul national (DN 2) ce face legatura cu zona de est a tarii, respectiv cu nord-estul si estul Europei.

drumul national (DN 3) spre poarta maritima a tarii-Constanta si Canalul Dunare-Marea Neagra.

Autostrada Bucuresti-Pitesti, ce leaga capitala de zona de sud-vest a tarii si a Europei. Aceasta retea radiala este intersectata de Soseaua de centura a Capitalei, aflata in prezent in administrarea Consiliului Judetean Ilfov.
In viitor (se afla in constructie in prezent) inca trei autostrazi vor porni din judetul Ilfov si vor lega capitala de vestul tarii, respectiv vestul Europei (spre Brasov-Oradea), estul Europei (Ploiesti-Albita) si spre sud-est (spre portul maritimConstanta).

Partea a II a:CONSIDERATII METODICO-STIINTIFICE

LOCUL ȘI ROLUL GEOGRAFIEI ÎN CADRUL OBIECTELOR

STUDIATE ÎN SCOALĂ

1.1.Noțiunea de conținut al învățământului geografic

În didactica tradițională, conținutul învățământului geografic reprezintă ansamblul cunoștintelor, priceperilor și deprinderilor din domeniul geografiei, pe care elevii îl dobândesc la școală. În didactica modernă, conținutul învățământului geografic cuprinde ansamblul cunoștintelor si abilităților, strategiilor, atitudinilor cognitive, comportamentelor din domeniul geografiei, proiectate în documentele școlare oficiale (planuri de învățământ, programe, manuale), care vizează stimularea personalității celor care se instruiesc în plan intelectual, moral, profesional, estetic, fizic.

Conținutul învățământului include un curriculum comun/ trunchi comun de cultură generală și un curriculum diferențiat. Curriculumul comun asigură baza formării personalității prin: programe școlare identice în învățământul general obligatoriu (până la 16 ani); curriculumul comun din cultură de profil (în învățământ liceal) și de specialitate (în învățământul profesional); aprofundarea curriculumului comun în primii doi ani de studii universitare. Curriculumul diferențiat oferă: posibilitatea organizarii unor cursuri opționale în învățământul gimnazial; canalizarea culturii de profil spre anumite domenii de specialitate, în învățământul liceal; posibilitatea formării profesionale complexe, în învățământul universitar.

Caracteristicile conținutului învățământului geografic sunt urmatoarele:

– caracterul stabil, conferit de valorile precizate la nivel macro, în idealul și scopurile pedagogice;

– caracterul dinamic, conferit de: diversificarea, structurarea și îmbogățirea conținutului geografiei; concretizările făcute de profesor în activitatea cu elevii; transformările din realitate pe care le reflectă;

– subordonarea față de finalitățile, scopurile și obiectivele educaționale, pe care le concretizează în planuri, programe, manuale școlare, activități instructiv-educative;

– varietatea componentelor: cunoștințe, abilități, strategii, atitudini, comportamente, valori etc;

– caracterul global (unitar), dar și diversificat ( pe cicluri școlare, tipuri de științe);

– complexitatea crescândă pe măsura trecerii de la un ciclu școlar la altul;

– subordonarea față de conținutul educației (procesul de învățământ fiind forma cea mai organizată a educatiei);

– mobilitatea cea mai mare dintre componentele ale procesului de învățământ;

– loc central între componentele procesului de învățământ; în funcție de conținut se proiectează toate celelalte componente ale procesului didactic, întreaga strategie de instruire, evaluare și reglare a demersului didactic;

– componente variate: ansambluri de mesaje semantice (în diverse sisteme de reprezentare) și mesaje extrasemantice (efecte, gesturi, atitudini, relații interpersonale etc).

1.2. Transpunerea conținutului învățământului geografic în curriculumul școlar:

1.2.1.Planul-cadru de învățământ , programele școlare și manualele școlare:

Planul-cadru de învățământ pentru clasele I-XII/XIII , este un document oficial care structurează conținutul învățământului pe niveluri și profiluri de școli, pe cicluri și pe arii curriculare, stabilește obiectele de studiu și resursele de timp necesare. El include un curriculum comun (discipline și număr de ore obligatoriu pentru toți elevii, în proporție de 75 – 80 % din plan) și un curriculum la decizia școlii (care permite opțiunea asupra unei proporții de 20 – 25 % din programul școlar al elevilor). Se observă introducerea unei discipline, ponderea disciplinelor , modificarea programelor , manualelor .

Ciclurile curriculare sunt periodizări ale școlarității, care grupează mai mulți ani de studiu , chiar din cicluri școlare diferite, cu finalități comune. Fiecare ciclu curricular are finalități proprii și metodologie didactică specifică. Ciclurile curriculare sunt: ciclul achizițiilor fundamentale (grupa pregătitoare a grădiniței și cls. I – II ), ciclul de dezvoltare (III –IV), ciclul de observare și orientare ( V – IX ), ciclul de aprofundare (X – XI), ciclul de specializare (XII – XIII).

Aria curriculară cuprinde un grup de discipline, cu anumite obiective comune. Sunt șapte arii curriculare: Limbă și comunicare, Matematică și științe ale naturii, Om și societate, Educație fizică și sport, Tehnologii, Consiliere și orientare . Ele sunt aceleași pe toată durata școlarității, dar ponderea lor variază pe clase și cicluri. În planul de învățământ se specifică numărul de ore ( maxim și minim ) atribuit fiecărei arii curriculare și discipline, numărul de ore maxim și minim posibil a fi incluse în orarul unei clase într-o săptămână.

Geografia este inclusă, alături de istorie, educație civică și religie în aria curriculară Om și societate, în clasele a IV-a și a V-a pentru istorie și geografie sunt alocate 1 – 2 ore. La o clasă reală aceste ore pot fi distribuite astfel: o oră de istorie și o oră de geografie timp de un an școlar dacă se alocă 2 ore celor două discipline; o oră de geografie timp de un semestru și o ora de istorie timp de un semestru dacă se alocă o oră pentru cele două discipline. Din clasa a VI – a până în clasa a IX – a pentru cele două discipline se alocă 2 – 3 ore. La o clasă reală aceste ore pot fi distribuite astfel: o oră de geografie și o oră de istorie dacă se alocă 2 ore pentru cele două discipline; o oră de geografie și două ore de istorie sau o oră de istorie și două ore de geografie dacă se atribuie 3 ore celor două discipline. Numărul de ore alocat unei discipline se decide în funcție de: dorința elevilor și a părinților, competența profesorului, spațiul și dotarea școlii, numărul maxim de ore alocat unei clase etc. Numărul maxim sau minim de ore la o disciplină se încadrează în cel prevazut în planul – cadru de învățământ.

Programa școlară de geografie (curriculum scris sau oficial ) este un document oficial care redă sintetic conținuturile învățământului pe ani școlari sau pe cicluri de învățământ. Programa școlară are o componentă generală, valabilă pentru toate ariile curriculare și una particularizată unei arii curriculare.

Componenta generală cuprinde: scopurile tuturor programelor ariilor curriculare; obiectivele generale ale sistemului de învățământ național; obiectivele instructiv – educative ale nivelului și ale profilului de învățământ respectiv; planul de învățământ, cu unele precizări; principiile didactice fundamentale.

Componenta particularizată la o arie curriculară sau disciplină cuprinde: prezentarea disciplinei; obiectivele – cadru ; obiectivele de referință; elementele de conținut; exemple de situații de învățare; exemple de metodologii de predare și recomandări privind curriculum de suport; sugestii referitoare la evaluare; standardele naționale de performanță ale elevilor ( nivel minim, mediu, maxim).

▪ Obiectivele – cadru ale disciplinei, cu grad mare de generalitate și complexitate, se referă la formarea în mai mulți ani de studiu a unor capacități și atitudini specifice disciplinei.

▪ Obiectivele de referința specifică rezultatele așteptate ale învățării pe fiecare an de studiu.

▪ Exemple de situații de învățare sunt constituite pornind de la experiența concretă.

▪ Conținuturile sunt mijloace prin care se urmărește atingerea obiectivelor – cadru și de referința. Unitățile de conținut sunt organizate tematic sau conform domeniilor diverselor obiecte de studiu.

▪ Standardele curriculare naționale de performanța sunt criterii de evaluare a calității procesului de învățare formulate sub forma de cunoștințe, competențe și atitudini, definite pentru nivelurile minimal, mediu și maximal. Sunt specificate în programele școlare sub formă de enunțuri sintetice, pe baza cărora se verifică în ce măsură sunt realizate obiectivele de referință de către elevi.

Manualele școlare alternative prezintă conținutul precizat în programa școlară în unități didactice și experiențe de învățare. Conținuturile învățării sunt sistematizate pe capitole, subcapitole, lecții, teme. Pentru fiecare disciplină și an de studiu există o ofertă variată de manuale. Profesorul alege manualul optim pentru elevii săi în funcție de dorința elevilor , a părinților sau competența personală. Pentru elevii din ciclul primar și gimnazial manualele sunt gratuite. Ele sunt valabile timp de 3 – 5 ani și sunt utilizate de către mai multe serii de elevi.

Manualele școlare sunt instrumente ale predării și învățarii, un suport de prezentare a cunoașterii științifice. Manualul școlar este un ansamblu structurat de proceduri de comunicare, axat pe logică și ordonare internă, în limitele principiului progresiei sistematice. Conținutul este raportat la obiectivele – cadru din curriculum, la cerințele programei și la situațiile de învățare.

Manualul este accesibil pentru nivelul minim și mediu de instruire, iar secvențele obționale sunt destinate elevilor cu disponibilități educaționale mai mari. Manualul este o ofertă largă și variată de demersuri utilizabile în situații educaționale diferite. Dintre caracteristicile organizării interne a manualului școlar remarcăm: limbajul accesibil, traseele de învățare, coerentă și continuitatea longitudinală, deschiderile interdisciplinare și transdisciplinare, modalități variate de prezentare a conținuturilor, tehnicilor de evaluare și autoevaluare tradiționale și alternative, claritatea prezentărilor grafice, diversitatea imaginilor.

Manualul respectă câteva cerințe: accesibilitatea textului (claritatea explicațiilor, numărul ideilor noi, complexitatea exprimării); adecvarea științifică ( măsura și modul în care manualul încorporează stadiul actual al cercetării științifice); eficiența instrucțională ( calitatea de a fi util ca instrument de învățare); raportul dintre partea teoretică și cea aplicativă; corelația logică dintre teorie și aplicații

1.2.2.Curriculum scolar. Delimitări terminologice și conceptuale:

Conceptul de curriculum. Termenul provine din limba latină (singula: curriculum ; plural: curricula ) și înseamnă alergare, cursă.

În sens larg , curriculum cuprinde ansamblul proceselor educative și experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar, în sens restrâns, curriculum sau curriculum formal/oficial cuprinde ansamblul documentelor școlare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esențiale privind procesele educative și experiențele de învățare pe care școala la oferă elevului.

Curriculum național cuprinde ansamblul experiențelor de învățare prin care școala asigură realizarea idealului educațional și a finalităților învățământului din legea învățământului. Componentele curriculumului național sunt:

Un sistem de considerații teoretice asupra educatului și societății prezentat în documentul Curriculum National pentru învățământul obligatoriu.

Finalitățile:

Idealul educațional și finalitățile sistemului reprezintă un set de aserțiuni de politică educațională, care specifică în Legea învățământului profilul de personalitate dezirabil la absolvenții sistemului de învățământ, în perspectiva evoluției societății românești.

Finalitățile pe niveluri de școlaritate (primar, gimnazial și liceal) descriu specificul fiecarui nivel de școlaritate din prespectiva politicii educaționale.

Conținuturile sunt concretizate în: planuri – cadru, programe școlare, manuale școlare, materiale suport, standarde de performanța.

1.2.3.Tipuri de curriculum

Curriculum nucleu (trunchiul comun ) reprezintă numărul minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planurile – cadru. La geografie numărul minim de ore la clasele a IV – a și a VI- a este de o jumătate de oră /săptămână. În programă conținuturile pentru curriculum nucleu nu sunt marcate cu asterix. Ele sunt obligatorii dacă se alocă numărul de ore minim sau maxim. Curriculumul nucleu constituie sistemul de referință pentru evaluare și pentru elaborarea standardelor curriculare de performanță.

Curriculum la decizia școlii acoperă diferența de ore dintre curriculumul nucleu și numărul minim/maxim de ore/săptămână, disciplină și an de studiu, prevăzute în planul – cadru. Obiectivele și conținuturile marcate cu asterix și tipărite cursiv în programe sunt destinate curriculumului la decizia școlii și nu sunt obligatorii.

Curriculum nucleu aprofundat implică parcurgerea conținuturilor obligatorii din programa în numărul maxim de ore alocat disciplinei cu elevii care nu pot însuși curriculumul obligatoriu în numărul de ore alocat.

Curriculumul extins implică parcurgerea în întregime a continuturilor programei inclusiv pe cele marcate cu asterix, în numarul maxim de ore alocat disciplinei respective, cu elevii care au interes special pentru geografie.

Curriculumul elaborat în școală implică activitățile obționale propuse de școală în funcție de resursele umane și materiale ale școlii, importanță sau atractivitatea subiectelor. Pentru fiecare clasă, în aria curriculară Om și societate sunt prevăzute 0 -1 ore pentru dicipline opționale. Profesorul propune tema cursului opțional, o prezintă inspectorului de specialitate pentru a o aproba, informează elevii și părinții asupra obiectivelor și conținuturilor cursului. Pentru constituirea unei grupe sunt necesari minim 10 elevi care provin dintr-o clasă sau din clase paralele. După ce elevii optează pentru un curs opțional, acesta este inclus în orar și în catalog, se scriu absențe, se acordă note, se încheie medii.

Curriculum suport cuprinde materialele didactice sau de documentare destinate elevilor și profesorilor ( culegeri de probleme, texte, atlase, fișe, caiete de activitate independentă, etc.), ghiduri, norme metodologice și materiale suport care descriu condițiile de aplicare și de monitorizare a procesului curricular.

1.3. Obiectivele pedagogice ale disciplinei:

A educa și a instrui înseamnă a conduce elevul într-un proces lung formativ sper anumite finalități.Conceptul de obiectiv definește schimbarile pe care educatorul urmărește să le producă în conștiința și conduita elevului. Elaborarea obiectivelor constitue elementul de bază în proiectarea activității didactice, deoarece în concordanță cu ele se stabilesc celelalte componente ale actului pedagogic. Ele sunt dfeci elemente de anticipație care îi indică profesorului ,, ce va sti și cât va ști să facă elevul’’ la sfârșitul unei activități.În literatura pedagogică sunt cunoscute trei mari domenii de încadrare a obiectivelor:

Cognitiv – se referă la asimilarea de noi cunoștințe, formarea de deprinderi și capacități intelectuale,

Afectiv – se referă la formarea sentimentelor, a atitudinilor, convingerilor, motivațiilor, intereselor, valorilor…

Psihomotor – se referă la elaborarea conduitelor motrice și senzoriale, a deprinderilor practice.

Definirea obiectivelor operaționale implică precizarea clară a unor elemente ce fac posibilă: analiza amplă a programei școlare și a manualului, selectarea obiectivelor specifice, stabilirea tipului de lecție, operaționalizarea conform cerințelor stabilite, stabilirea performanței și a modului de evaluare. Este necesar ca obiectivele operaționale să se regăsească în sarcini de lucru, acțiuni ale elevilor, efectuate simultan sau succesiv cu profesorul.

Avantajele organizării procesului de învățământ pe baza obiectivelor: Stabilirea obiectivelor clare și plasarea acestora pe poziția de plecare a actului pedagogic prezintă următoarele avantaje:

Garanție pentru finalitățile educaționale asumate,

Orientarea mai sigură a profesorului în proiectarea instruirii și în alegerea metodelor de învățământ,

Imaginea mai clară a scopului urmărit,

Diagnosticarea dificultăților de învățare ale elevilor și crearea posibilităților de instruire diferențiate,

O mai bună evaluare a cunoștințelor elevului,

O mai bună evaluare a activității profesorului

II.2.EVALUAREA PROGRESULUI ȘCOLAR

Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ care are întotdeauna un raport cu progresul realizat de elevi, deci cu calitatea învățării.

I.T. Radu, referindu-se la evaluare, arată că aceasta este un proces mai complicat ,,menit să măsoare și să aprecieze valoarea rezultatului sistemului de educație sau a unei părți a acestuia, compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării deciziilor privind ameliorarea activității în etapele următoare’’.

Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se formează informațiile utile privind asimilarea de cunoștințe, priceperi și deprinderi, permițând luarea unor decizii ulterioare. Eficiența învățământului se referă la capacitatea sistemului de învățământ de a produce , în mod satisfăcător rezultatele preconizate. Randamentul școlar este dat de nivelul de pregătire teoretică și acționată a elevilor, în raport cu conținutul programei școlare. Măsurarea consecințelor instruirii constă în operațiile de cuantificare a rezultatelor școlare, respectiv atribuirea unor simboluri exacte unor componente achiziționale, prin excelență calitative. Măsurarea presupune o determinare obiectivă, prin procedee riguroase și nu implică emiterea unor judecăți de valoare.

Aprecierea școlară sau evaluarea propriu zisă constituie emiterea unei judecăți de evaluare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil. Ioan Nicola identifică două niveluri la care se poate concepe evaluarea:

Evaluarea economică ce vizează eficiența sistemului de învățământ prin prisma raportului dintre resursele materiale și financiare investite de societate și rezultatele învățământului, materializate în competențe achiziționale;

Evaluarea pedagogică unde eficiența învățământului este privită prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate și rezultatele obținute de elevi în activitatea de învățare.

Pentru profesor, evaluarea reprezintă posibilitatea de autoapreciere a muncii sale, iar pentru elev un factor stimulator în procesul de învățare, constituind din punct de vedere pedagogic, temeiul autoreglării procesului de învățământ prin prisma raportului dintre resursele materiale și financiare investite de societate și rezultatele învățământului, materializate în competențe achiziționale.

Scopul evaluării se referă la lecție, temă, sau sistem instrucțional. Evaluarea trebuie astfel organizată încât să răspundă la întrebările:

În ce măsură s-au realizat obiectivele propuse?

În ce mod și în ce grad este noua formă mai bună decât unitatea care o va înlocui?

Ce efecte suplimentare, eventual neprevăzute au avut și în ce măsură sunt acestea mai bune sau mai rele decât unitatea înlocuită.

Structura evaluării:

Evaluarea inițială: se realizează la începutul anului școlar, semestrului sau capitolului. În felul acesta se obțin datele pentru obiectivele proiectării viitoarei acțiuni, volumul și calitatea cunoștințelor necesare, a deprinderilor și capacităților ce vor fi utilizate în noua învățare.

Evaluarea continuă permite aprecierea elevilor pas cu pas. Elevul câștigă încredere, își reglează efortul, ritmul de muncă, tehnicile. Astfel, evaluarea continuă este și formativă.

Dacă evaluarea inițială precede și stabilește noua strategie de învățare, cea continuă asigură desfășurarea ei. Dacă se descoperă prin evaluare că o lecție nu se poate face sau că tema propusă atinge obiectivele, această informație este folosită pentru a revizui lecția sau a se înlocui părți ale temei, în încercarea de a înlătura defectele care au ieșit la iveală.

Evaluarea sumativă, la sfârșit de capitol, de perioadă școlară, cuprinde global finalitățile învățării, cunoștințe, deprinderi, capacități, aptitudini.

Rezultatele obținute trebuie raportate la cerințele generale ale formării elevilor ( calitatea învățământului), la nivelul inițial al elevilor ( progresul școlar), la prioritățile fiecărui elev ( randamentul, progresul), la totalitatea obiectivelor propuse.

Evaluarea randamentului școlar pe baza obiectivelor are implicații directe în formarea capacității de autoevaluare a elevului, condiție pentru stimularea și dozarea efortului său, pentru autocontrolul și spiritul autocritic necesar în acțiunile pe care le întreprinde mai târziu.

Autoevaluarea activității didactice privește atât comportamentul profesorului, cât și al elevului.

Profesorul dobândește confirmarea aprecierilor sale în opinia elevilor, referitoare la rezultatele scontate, ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obținute și să înțeleagă eforturile necesare pentru autocontrolul și spiritul autocritic necesar în acțiunile pe care le întreprinde mai târziu.

Autoevaluarea activității didactice privește atât comportamentul profesorului, cât și a elevului.

Profesorul dobândește confirmarea aprecierilor sale în opinia elevilor la rezultatele scontate, ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obținute și să înțeleagă eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Autoevaluarea activității proprii presupune judecarea obiectivă a calității eficienței activității prin prisma rezultatelor obținute. Pe măsură ce elevii percep sensurile conținuturilor geografiei și se integrează activ în munca școlară, crește puterea lor de autoevaluare, mai ales dacă profesorul urmărește acest lucru, în vederea creșterii obiectivității și exigenței. În activitatea mea de profesor am încercat să promovez metoda autoevaluării. Astfel, notarea ,,impersonală’’ realizată de profesor este înlocuită cu notarea ,,în colaborare cu alții’’, adică elevii.

Participarea elevilor la aprecierea propriilor rezultate are efecte pozitive pe mai multe planuri fiind un mijloc de formare al elevilor. Consider că este de datoria fiecărui profesor să-i învețe pe elevi să se autoevalueze, să se autoaprecieze, să se ghideze rațional prin intermediul unor evaluări bine concepute. Condiția principală care favorizează interiorizarea de către elevi a aprecierii profesorului o constituie înțelegerea criteriilor de apreciere după care se conduce aceasta.

Tehnici folosite în scopul educării aptitudinii de autoapreciere sunt:

Autonotarea controlată – în cadrul acesteia propunerea de notă este făcută de elev, fiind revăzută și definitivată de profesor,

Notarea reciprocă – atunci când aprecierea este făcută de un comitet de elevi, alcătuit prin rotație și sub îndrumarea profesorului,

Aprecierea obiectivă a personalității – care este o muncă eficientă de autoapreciere dirijată, controlată, însoțită de o pondere a notelor acordate de elevi.

Metode utilizate în evaluarea performanțelor școlare sunt redate în fig. nr. 50

Fig. nr.50 Metode de evaluare

Observarea și aprecierea verbală: constă în urmărirea modului în care elevii participă la asimilarea cunoștințelor, la îndeplinirea diverselor sarcini și responsabilități cu care sunt investiți. Pe baza celor constatate, profesorul face aprecieri verbale care au rolul unei întăriri pozitive prin sublinierea performanței obținute( ,,foarte bine’’, ,,sunt mulțumit’’, ,,bravo’’, ,,ai făcut progrese’’…).Important este că aceste aprecieri să fie sincere, deschise și cât mai obiective.

Chestionarea orală: este o formă a conversației prin care profesorul urmărește volumul și calitatea cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor elevilor și a capacității de a opera cu ele. Eficiența metodei depinde de modul în care sunt formulate întrebările și ce se urmărește cu precădere, simpla reproducere a cunoștințelor, interpretarea și prelucrarea lor, capacitatea de a opera cu ele, de a le aplica în practică etc.

Avantajele constau în aceea că metoda permite o verificare directă pe fondul unei comunicări totale. Profesorul poate interveni cu întrebări ajutătoare, suplimentare și stimulative, determinând pe elev să-și expună cât mai amănunțit tot ce știe. Se delimitează două forme ale chestionării orale: curentă și finală.

Chestionarea curentă se utilizează ori de câte ori se ivește prilejul în timpul lecțiilor, se poate desfășura frontal, cu toți elevii sau individual, cu un singur elev.

Chestionarea finală se aplică în orele destinate acestei operațiuni, la final de unitate de învățare, semestru, operațiunea fiind anunțată în prealabil.

Lucrările scrise: permit evaluarea în scurt timp a unui număr mai mare de elevi. Acestea acoperă o arie mai vastă de cunoștințe, aprecierea se face prin compararea rezultatelor tuturor elevilor. Evaluarea este în acest fel mai obiectivă. Ele pot fi sub formă de extemporale, teste, referate etc. O atenție deosebită trebuie acordată alegerii și formulării subiectului, planificării și corectării lor.

Instrumentele frecvent folosite în practica școlară în vederea evaluării sunt testele. Ele materializează o modalitate de verificare directă a obiectivelor în procesul de învățământ și pun în evidență formarea la elevi a unor capacități prin intermediul comportamentelor pe care aceștia le manifestă . Testele decimologice sunt seturi de probe sau întrebări cu ajutorul cărora se verifică și se evaluează nivelul asimilării cunoștințelor și a capacităților de a opera cu ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară de apreciere etalon, elaborate în prealabil. Față de ,,testul standardizat’’, cel alcătuit de profesori răspunde într-o mai mare măsură acestor factori care diferențiază o situație de învățare de alta, rezultatele obținute oferindu-i profesorului o imagine mai clară asupra eficacității propriei munci, scopul fiind acela de a măsura ,,realizarea obiectivelor într-o secvență instrucționalălimitată și specifică’’. ( I.Davity, S.Ball, 1978, p. 485).

Folosite mai ales în evaluările formative, cerința este ca ele să acopere materia prevăzută în documentele școlare, iar întrebările să fie în concordanță cu obiectivele pedagogice prevăzute la acest nivel. Folosirea testelor decimologice la intervale mai mari, combinarea rezultatelor obținute cu ajutorul altor metode de verificare este o condiție care amplifică valoarea lor pedagogică. În elaborarea testelor trebuie avut în permanență în vedere relația obiective – conținuturi – evaluare.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un test:

Ce ar trebui să arate testele după fiecare temă? – ele ar trebui să arate dacă obiectivele lecției au fost atinse, pentru a ști cât de mult ne-am apropiat de obiectivele fixate.

Câte sarcini de lucru ar trebui să conțină un test dat la sfârșitul fiecărui capitol? – aproximativ 20 sarcini de lucru, cu diferite grade de dificultate.

Câte minute ar trebui acordate pentru soluționarea unei sarcini date și verificarea testului? – 25 minute.

Cât de dificile ar trebui să fie sarcinile de lucru? – o medie de 80 % până la 90 % dintre elevi ar trebui să răspundă corect.

Cum poate un profesor să ajusteze gradul de dificultate al sarcinilor cuprinse în test? – prin obținerea răspunsului verbal la aceste întrebări sau prin pretestare.

Cum ar trebui limitat timpul? – un timp eficient , astfel elevii care au învățat subiectul

respectiv , dar în general lucrează mai încet, să poată completa testul.

Când și de cine ar trebui să fie evaluat testul? – imediat după ce s-a terminat. Elevii ar trebui sa verifice rezultatele lor, comparându-le cu rezultatele corecte date de profesor.

Criteriul cel mai bun pentru alegerea variantelor de itemi este solicitarea gândirii elevului și obținerea răspunsului dat a maximului de informație de evaluare. Cei mai indicați itemi sunt cei cu răspuns construit care pretind formularea de către elevi a unor răspunsuri complete ce implică înțelegerea sarcinilor, analiza și sinteza, stabilirea de relații.

Aplicarea testelor și acordarea punctajului:

Prin conținutul său , evaluarea urmărește să determine modul în care obiectivele stabilite se înfăptuiesc în activitatea practică. Testul inițial se aplică în prima lecție a disciplinei pentru a se asigura profesorului informațiile care să-l direcționeze în activitatea sa de proiectare a lecțiilor. Testele sumative se vor programa după parcurgerea unui capitol sau a întregii discipline. Testele de progres ( formative) pot fi aplicate la lecțiile unei teme sau la 2 – 3 lecții predate.

Trebuie să admitem faptul că notarea elevilor se efectuează în funcție de nivelul unei anumite clase și în acest caz, aceleași note ale elevilor aparținând diferitelor clase sau școli au semnificații diferite. În tratarea diferențiată a elevilor, se pornește de la ideea că obiectivele lecției sunt obligatorii pentru toți elevii, dar metodele și strategiile sunt adecvate particularităților individuale și de grup ale clasei. Principalul mijloc pentru practicarea unor exerciții diferențiate sunt fișele de lucru. Ele permit elevului să rezolve sarcinile în ritm propriu conform capacităților și nivelului său de cunoaștere, constituindu-se într-un mijloc eficient de apreciere și evaluare a randamentului școlar.

După ce rezultatele unei evaluări au fost interpretate, trebuie întreprinse acțiuni cu caracter ameliorativ. Dacă se constată că toți elevii au obținut note peste limita de promovare, apare necesitatea de a depune eforturi pentru obținerea unei distribuții a rezultatelor spre notele 8, 9 10. Dacă majoritatea elevilor au obținut note superioare limitei de promovare dar un grup cu performanțe sub limită, profesorul se orientează spre acordarea sprijinului elevilor slabi, pe baza depistării lacunelor lor în pregătirea anterioară: îndrumări privind rezolvarea temelor, meditații, consultații etc., când majoritatea elevilor nu au reușit să obțină nota de promovare, profesorul ar trebui să reia acțiunea de predare – învățare aferentă obiectivelor nerealizate, cu o strategie modificată care ar trebui să aibă o altă eficiență.

II.3. ASPECTE METODICO-DIDACTICE-POTENTIALUL TURISTIC AL JUDETULUI ILFOV

2.1. Programa optionalului

Programa cursului opțional cuprinde: argument, competente generale,competente specifice, activități de învățare, conținuturi, modalități de evaluare, bibliografie selectivă.

Argument

Prezenta programă a cursului de opțional intitulat Potentialul turistic al judetului Ilfov a fost elaborată în vederea introducerii în cadrul planului de învățământ pentru clasa a VIII-a de la Școala gimnaziala nr.2 Voluntari.

Programa se bazează pe:

-sistemul proiectării conținutului geografiei locale;

-curriculum școlar pentru clasa a VIII-a;

-experiența personală a autorului;

-propuneri venite din partea cadrelor didactice și, nu în ultimul rând, a elevilor.

Opționalul își găsește motivația în faptul că se pune accentul pe studiul geografiei pornind de la nivel macroregional, la nivel local pentru aprofundarea și înțelegerea unor componente din mediul apropiat. Prin această abordare, elevii aprofundează unele noțiuni însușite în cadrul orelor de geografie, își dezvoltă capacitatea de observare directă, de dezvoltare a percepției reale a componentelor geografice șt de formare a unor priceperi și deprinderi practice concrete.

Noțiunile prezentate cu ocazia orelor de geografie optionala, pot fi înțelese mult mai bine, cauzal, diacronic, sincronic și nu doar descriptiv, dacă sunt însușite prin contactul direct cu mediul local și apropiat, în care elevii trăiesc zi de zi. Se urmărește însușirea temeinică a unor cunoștințe fundamentale de ordin geografic din cadrul judetului Ilfov, dar și fundamentarea unor priceperi și deprinderi însușite în urma unor lucrări practice formate pe parcursul anilor de școală. Elevii își dezvoltă capacitatea de studiu prin cercetarea și investigarea directă, facilitată de ieșirile în teren sau de studiul unor surse bibliografice ori mass-media. Elevii își dezvolta capacitatea de a elabora lucrări cu caracter științific pe baza culegerii materialului faptic din teren, a prelucrării lui și integrării în materiale de tipul referatelor, proiectelor și portofoliilor. De asemenea, soluțiile și opiniile elevilor privind reconsiderarea raporturilor dintre om și natură, ameliorarea calității mediului înconjurător sau optima organizare și utilizare a teritoriului vor trebui transmise instituțiilor de administrație locală. Se va forma la elevi o atitudine de protejare și de conservare a valorilor locale.

Cursul cuprinde elemente ale cadrului natural, probleme de geografie umană șt economică. Pe lângă latura teoretică, activitățile cursului se bazeză pe lucrări practice și ieșiri în teren, care dau posibilitatea unui studiu mai concret și complex în același timp asupra realității.

COMPETENTE GENERALE:

1. Situarea corectă în spațiu și timp;

2. Formarea unei imagini asupra evoluției geografice a orizontului local;

3. Cunoașterea și interpretarea suporturilo rgrafice și cartografice;

4. Însușirea unei terminologii generale și specifice adecvate;

5. Formarea une iatitudini de explorare și investigarea spațiului geografic local.

CONȚINUTURI

INTRODUCERE – importanța cursului de Geografie locală

CAP. 1. CONSIDERAȚII GENERALE

I.1. Poziția geografică și limitele: se vor urmări aspecte legate de localizarea comunei față de condițiile topografice locale, față de unele elemente fizico-geografice, deteminarea poziției matematice, distanța față de cel mai apropiat oraș, suprafața comunei, poziția în cadrul țării, a județului, vecinii etc.

I.2. Istoricul judetului si al cercetărilor: se vor specifica cercetătorii care au avut preocupări geografice în acest spațiu la nivel general (al Câmpiei Române) sau local.

CAP. II. CADRUL NATURAL (ASPECTE FIZICO-GEOGRAFICE)

II.1. Aspecte generale privind cadrul natural

II.2. Constituția geologică: evoluția și structura geologică a acestui spațiu

II.3. Relieful local: elemente de relief specifice

II.4. Clima: tipul de climă și elementele climatice care definesc acest spațiu și factorii locali generatori de topoclimate.

II.5. Hidrografia locală:apele curgătoare, caracteristicile hidrografice ale râurilor , apele subterane, importanța economică locală a apelor.

II.6.Invelisul biopedogeografic

CAP. III. POTENTIALUL TURISTIC NATURAL

III.1.Potentialul turistic al reliefului

III.2.Potentialul turistic al climei

III.3.Potentialul turistic al apelor

III.Potentialul biopedogeografic(paduri,rezervatii naturale)

CAP.IV.POTENTIALUL TURISTIC ANTROPIC

IV1.Obiective turistice religioase

IV.2.Obiective turistice cultural istorice

IV.3.Obiective turistice cu functie cultural sportive

CAP.V.TIPURI DE TURISM

CAP. VI. CĂILE DE COMUNICAȚIE ȘI TRANSPORTURILE

CAP. VI. PROBLEME DE MEDIU/ECOLOGIE LOCALĂ

MODALITĂȚI DE EVALUARE

Probe scrise: teste și lucrări de control

Probe orale: verificări curente, discuții frontale

Evaluarea lucrărilor practice: evaluarea lucrărilor cu caracter științific de tipul referatelor, proiectelor, portofoliilor și posterelor.

2.2. Planificarea calendaristică anuală (macroproiectarea instruirii)

Planificarea calendaristică este un document administrativ care asociază elementele programei (competențe specifice și conținuturi) cu alocarea resurselor de timp apreciate optim de profesor, pe parcursul unui an școlar sau semestru.

În viziunea noului curriculum această planificare are un caracter personalizat, deoarece ia în considerație mai multe elemente cum ar fi: structura anului școlar, denumirea și conturarea unităților de învățare, selectarea obiectivelor de referință asumate, formularea conținuturilor, alocarea unui anumit număr de ore pentru fiecare unitate de conținut, mediul educațional, experiența și receptivitatea cadrului didactic, nivelul de pregătire al elevilor etc.

Această planificare ,,personalizată” pornește însă de la documentul reglator principal al procesului de învățare, programa școlară (cu elementele sale). În anexa 1 am realizat un exemplu de macroproiectare a instruirii pentru opționalul de geografie locală, ,,Potentialul turistic al judetului Ilfov”.

2.3. Proiectarea unei unități de învățare

Pornind de la planificarea anuală (macroproiectarea instruirii) se poate trece la un alt nivel de detaliere reprezentat de proiectarea unităților de învățare, așa cum au fost identificate și definite prin proiectare.

Unitatea de învățare reprezintă o anumită parte (entitate) a programei, care determină formarea la elevi a unui comportament specific (generat de competențele specifice), are o anumită coerență tematică interioară, se desfășoară în mod continuu o perioadă de timp și se finalizează prin evaluare.

Unitățile de învățare pot să difere ca denumire, întindere și sarcini asumate, după resursele de timp sau chiar în cadrul unor resurse fixe de timp, după alte criterii. De aceea trebuie să subliniem că poate exista o anumită varietate de identificare și denumire a unităților de învățare în raport cu criterii avute în vedere(numărul de ore, numărul de săptămâni pe semestru, structura anului școlar, preferințe ale profesorului, nivelul clasei ș.a.).Demersul proiectării unei unități de învățare cuprinde următoarele momente:

Identificarea și denumirea unității de învățare;

Identificarea obiectivelor și notarea lor ca atare;

Selectarea conținuturilor; acestea pot fi detaliate sau pot avea anumite elemente care sporesc precizia;

Analiza resurselor (metode, materiale,resurse de timp,elemente de management al clasei,mediul educațional,nivelu linițial de atingere al obiectivelor de către elevi etc.);

Determinareaactivitățilordeînvățarecare,utilizândconținuturileșiresurseleeducaționaleselectate,potducelaatingereaobiectivelorasumate;activitățile de învățare sunt sugerate de programă, dar pot fi imaginate și altele, după experiența personală și gradul de inventivitate ale cadrului didactic;

Stabilirea instrumentelor de evaluare și apoi construirea lor.

Un exemplu de proiectare a unității de învățare pentru opționalul de Geografie locală– ,,Geografia comunei Dascălu” l-am intrbdus în anexa 3.

Unitatea de învățare: Cadrul natural (aspecte fizico-geografice)

Timp ore: 9 ore (din care – 1 oră pentru testul final)

X.4. Proiectul de lecție

Practica educațională se centrează predominant pe proiectarea unităților elementare,

datorită mai multor elemente:

este un segment al practicii zilnice (sub forma lecției);

rezultă dintr-o anumită tradiție;

resursele de timp (o oră) oferă un segment foarte precis;

există numeroase modele cu rubricații variate, care au ca element central ,,lecția”;

sunt relativ mai simplu de realizat și se pot transforma efectiv în acțiuni practice.

Există și anumite rațiuni care vin din teoria și practica educațională și din paradigma curriculară care arată că acest nivel de proiectare nu este totdeauna suficient și totdeauna relevant.

Elemente care restricționează acest tip de proiectare sunt:

nu există în curriculum școlar ,,obiective ale lecției” (acestea trebuie construite de fiecare profesor, de unde apare o mare varietate a lor);

varietatea mare a modului de grupare în diferite manuale a ofertei de conținuturi face uneori dificilă segmentarea lor pe ,,lecții”;

aceste proiecte de lecții nu derivă totdeauna dintr-o raportare la ansamblu;

lecțiile ,,atomizează” instruirea foarte mult, ducând la suprasolicitarea detaliilor și a încărcăturii informaționale inutile;

lecțiile ca atare nu sunt entități de instruire menționate în curriculum, ele fiind construite de profesor în mod mai mult sau mai puțin adecvat scopului instruirii – atingerea obiectivelor educaționale.

PROIECT DE LECȚIE

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Școala gimnazială nr. 1 Dascălu;

PROFESOR: Gheorghe Simona

OPȚIONALUL DE GEOGRAFIE LOCALĂ ,,Geografia comunei Dascălu”

CLASA: a VIII-a

DATA: 17.01.2017

LECȚIA: Relief-climă-ape-vegetație-seluri

TIPUL LECȚIEI:de verificare și consolidare (recapitulare)

MOTIVAȚIA:Această lecție este concepută în vederea sistematizării și consolidării conținuturilor dobândite de elevi până în prezent, precum și pentru formarea deprinderilor de lucru pe grupe.

Competențe generale:

1.relaționarea corectă a unor obiecte din realitate cu poziția lor pe un suport cartografic;

2. dezvoltarea capacității de analiză, sinteză, comparare, generalizare, concretizare și evaluare;

3.cultivarea unei atitudini active și responsabile pentru protecția mediului înconjurător.

Competente specifice:

Cognitive: 1)să localizeze pe hartă unitatea de relief și apele din perimetrul localității Dascălu.

2)să identifice etajul climatic și vegetația în care se încadrează comuna Dascălu

Metodologice: 3) să identifice pe hartă apele din arealul comunei Dascălu;

4) să enumere, pe baza informațiilor primite, tipurile de sol din perimetrul comunei Dacălu;

5) să sintetizeze informațiile însușite anterior;

6) să completeze hărți mute/incomplete;

7) să formuleze întrebări deschise pentru rezolvarea unor situații-problemă; Atitudinale: 8) să formuleze întrebări și răspunsuri împreună cu colegii;

9) să evalueze corect răspunsurile colegilor;

10) să înțeleagă necesitatea ocrotirii mediului înconjurător din orizontul local și apropiat.

RESURSE MATERIALE: harta fizică a României, harta reliefului comunei Dascălu, harta vegetației,harta solurilor, fișe de lucru,hărți mute, manualul, planșe, imagini, schițe.

RESURSE PROCEDUALEconversația euristică, comparația,problematizarea,lucrul cu harta, activitate frontală/pe grupe.

EVALUARE: întrebări frontale, exerciții de completare a hărților.

SCENARIUL DESFĂȘURĂRII LECȚIEI

FIȘA DE LUCRU

,,Aceste unități elementare de instruire sunt un domeniu privilegiat al ,,proiectării instruirii” și, din rațiuni pragmatic, vor trebui păstrate până se va trece la proiectarea predominant a unro unități de instruire supraordonate.

Ceea ce trebuie realizat însă este o ,,raționalizare” a proiectării unităților elementare de instruire, astfel încât acest instrument să aibă o mai mare valoare educațională” (Mândruț, O., Apostol, Gabriela, Ghidul profesorului pentru clasele V-VIII, 2003).

CONCLUZII

La finalul acestui studiu geografic complex asupra județului Ilfov, pot afirma faptul că mi-am îmbogățit cunoștințele despre acest spațiu din toate punctele de vedere, ba mai mult, am putut realiza opționalul de geografie locală ,,Potentialul touristic al judetului Ilfov” pe care îl voi putea aplica la clasa a VIII-a în anul școlar următor.

În primul capitol al acestei lucrări, ,,Considerații generale”, am prezentat aspectele privind așezarea geografică a judetuluii,despre limitele acestuia și despre istoricul cercetărilor acestei regiuni.

Capitolul II se referă la cadrul natural (fizico-geografic) căruia i-am acordat o atenție specială.Aici se regăsesc informații despre constituția geologică ,relieful, clima,apele,vegetația,fauna si solurile specifice acestei regiuni.

ÎncapitolulIIIamprezentatprincipaleleaspectelegatedeistoriculpopulăriiînacestspațiu,începânddinneolitic,cucelemaivechiurmealepopulării(prinprezențaunuisit

numericăa populației,dinamicapopulației șistructuraacesteia, precumșimărimeademografică, fizionomiașizonelefuncționalealeașezării.

CapitoleleVI,VIIșiVIIIsuntdedicatemoduluideutilizarealterenurilorînacest spațiu,căilordecomunicațieșiturismului,precumșiperspectivele dedezvoltareale comunei.

Amacordatoatențiespecialășiproblemelordemediu,încapitolulIX,identificând principaleleaspectecucareseconfruntă șimăsurilecearputeafiluate pentruasigurareaunuiechilibruîntreelementelecadruluinaturalșidezvoltareafuncționalăa

localității.

Nuînultimulrând,capitoluldedidactică,menitsăproiectezeacesteinformațiilaclasă,încadrulunuiopționaldegeografie,cuprindeaspecteprivindprogramaopționalului, planificareaanual-ăaconținuturil9r, proiectareauneiunitățideînvățareșiproiectareauneiunități elementaredeînvățare(proiectdelecție).

BIBLIOGRAFIE:

ALESSANDRESCU C., (1892), Dicționar geografica/județului Ilfov, București.

BĂCĂUANU V. (1976), Podișurile și câmpiile României. În ajutorul profesorului de geografie, vol. I,S.S.G.

CĂLINESCU R., (1959), Excursii în împrejurimile capitalei Edit. U.C.F.S., București. CĂLINESCU R. și colab. (1973), Biogeografia României, Edit. Științifică, București. CÂNDEA MELINDA, ZAMFIR DANIELA, (1998), Populația zonei periurbane a

Municipiului București – Resursă și factor de presiune, Comunicări deGeografie, vol.

II, Edit. Universității din București.

COTEȚ P.(1963), Unele date privind geografia zonei orașului București, Edit. Științifică, București.

COTEȚ P. (1976), Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată Edit. Ceres, București.

ERDELI G., DUMITRACHE LILIANA, (2001), Geografia populației, Edit. Corint, București.

FLOREA N., OANCEA C., CONEA ANA, GOGOAȘĂ T. (1964), Solurile regiunii

București, Studii pedologice, vol. III, București.

GÂȘTESCU P., IORDAN I., (1970), Județul Ilfov, Edit. Academiei Române, București.

GÂȘTESCU P., (1971), Lacurile din România, limnologie regională, Edit. Academiei

Române, București.

GHINEA D., (1996), Enciclopedia Geografică a României, vol. II (H-P), Edit. Enciclopedică, București.

-(1997), Enciclopedia Geografică a României,vol. I (A-G), Edit. Enciclopedică, București.

-(2002), Enciclopedia Geografică a României, ediția a III-a, revizuită și adăugită, Edit. Enciclopedică, București.

GIURGEA DOINA (2007), Ghid metodologic pentru discipline opționale, ediția a II-a, D&G

EDITUR, București.

GRECU FLORINA, CÂRCIUMARUEMIL, GHERGHlNA ALINA, GIDȚĂ CRISTINA

(2005), Semnificația reliefogenă a depozitelor cuaternare din Câmpia Română la est de Olt, în Comunicări de Geografie, vol. X.

GRIGORE M. (1972), Cartografie geomorfologică, Centrul de multiplicare al Univ.din

București.

IELENICZ M. (2005), Geomorfologie, Edit. Universitaria, București, 2005.

ILINCA N. (2000), Didactica geografiei, Edit. Corint, București.

ILINCA N., MÂNDRUȚ O. (2006), Elemente de didactică aplicată a geografiei, Edit. CD Press, București.

IORDAN I., (1973), Zona periurbană a Bucureștiului, Edit. Academiei, București. IORDAN I. (1992), Împrejurimile Bucureștiului, ghid turistic, Soc. ,,R”, București.LAHOVARI G. I., GEN. BRĂTIANU C., TOCILESCU G. G. (1901), Marele Dicționar

Geografic al României, vol. IV, stab. Graf. J.V. Socecu.

LITEANU, E., SLĂVOACĂ, D. (1957), Harta hidrologică a zonei București, BS-AR- GG, II, București.

LITEANU E.(1961),Aspecte generale ale.stratigrafiei pleistocenuluișiale geneticii reliefuluidinCâmpiaRomână,STE,SeriaE,Hidrogeologie,nr.5,București.

LUPU N. (1978), Bazinul Mostiștei. Studiu geografic și metodologie cuprivire specială

asupra condițiilor naturale, populație și așezările omenești, Manuscris.

MEC (CNC), (2001), Ghid metodologie de aplicare a programei de geografie la clasele

IV­VIII, București.

MIHĂILESCU V. (1924), Vlăsia și Mostiștea, B.S.R.G., XVIII, București.

MIHĂILESCU V. (1977), Cadrul geografic al Județului llfov, geografia municipiului

București și al Județului llfov, București.

MÂNDRUȚ O., APOSTOL GABRIELA (2003), Geografie – ghidul profesorului pentru clasele V-VIII, Edit. Corint, București.

PASCU M. R (1987), geol, Apele subterane din România,Edit.Tehnică,București

POSEAG.,ȘTEFĂNESCUI.(1984),MunicipiulBucureșticuSectorulAgricolIlfov,Edit.

AcademieiRomâne,București.

POSEA.GR,(1988)RegionareaCâmpieiRomânedeEst,Terra,București. UJVARII.(1972),GeografiaapelorRomâniei,Edit.Științifică,București.

VÂLSANG.(1915),CâmpiaRomână,R.S.R.G.,XXXVI,București.

***(1980), AtlasulRomâniei,Edit.AcademieiRomâne,București.

***(1985), AtlasulclimatologicalR.S.R.,Edit.DidacticășiPedagogică,București.

***(1912),DicționarulstatisticalRomâniei,întocmitpebazarezultatelordefinitiveale recensământuluigeneralalpopulațiuniidin19decembrie 1912, volII(Ilfov-Vlașca).

***(1982),EnciclopediageograficăaRomâniei,Edit.Științificășienciclopedică,București.

***(1968),HartageologicăaRomâniei,se.1:200000,Instit.Geol.București.

***(1970),Hartatopografică,se.1:5000,1:25000.

***(1973),Hartasolurilor,sc1:200000,Instit.DeCercetăriPedologiceșiagrochimice, București.

***(1983),GeografiaRomâniei,vol.1,Edit.Academiei,București.

***(2005),GeografiaRomâniei,vol.V (CâmpiaRomână,Dunărea,PodișulDobrogei, LitoralulromânescalMăriiNegreșiPlatformaContinentală),Ed.Academiei, București.

***(2003),Planulurbanisticgeneralal comuneiDascălu,URBANPROIECT,Bucureș

ANEXA 1

. OPȚIONALUL DE GEOGRAFIE LOCALĂ ,,GEOGRAFIA COMUNEI DASCĂLU”

PROIECTAREA UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE: Cadrul natural (aspect fizico-geografice)

Clasa a VIII-a, nr. ore: 1 oră/săptămână

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 VOLUNTARI

PROF. TARMIGAN DANA

GEOGRAFIE

OPȚIONALUL DE GEOGRAFIE LOCALĂ ,,POTENTIALUL TURISTIC AL JUDETULUI ILFOV”

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ ANUALĂ, 36 ore (19 ore sem. I și 17 ore sem. al II-lea, anul școlar 2019-2020)

ANEXA 2

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 VOLUNTARI

PROF. TARMIGAN DANA

GEOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.scritub.com/geografie/ecologie/AGENTIA-REGIONALA-PENTRU-PROTECTIA MEDIULUI

2.Geografilia:Activitati didactice de studiere a orizontului local

3.SGR-2016-Aplicatii in orizontul local

4.Mandrut O.-Cercetarea orizontului local si apropiat

5.Giurcaneanu C.-Indrumator metodic pentru organizarea activitatii turistice cu elevii.E.D.P Bucuresti,1983

Acasa

Acasa

http://www.comanaparc.ro/

www.mdrap.ro/_documente/dezvoltare…/patj_ilfov1/Memoriu%20Etapa%20I.pdf

https://timp-liber.acasa.ro/noutati-290/palatele-din-jurul-bucurestiului-4652.html#snagov

Pădurea Cernica

https://www.didactic.ro/materiale-didactice/locul-si-rolul-educativ-al-geografiei-in-invatamantul-preuniversitar

: https://www.blt.ro/edenland-park.html