Concepte de bază ale managementului schimbării [304416]
CUPRINS
INTRODUCERE
Viața cotidiană a [anonimizat] i-a îndreptățit pe cercetători să afirme că omul modern este un om organizațional. [anonimizat], organizațiile din care face parte trebuie să se adapteze circumstanțelor care se modifică mai repede decât am vrea să acceptăm.
[anonimizat], inclusiv în viețile noastre particulare sau în viața oganizațiilor. [anonimizat], [anonimizat], prefacere în formă sau/și conținut a unui proces sau activitate. [anonimizat] a fi valorificare și vulnerabilități ce se cer a fi ameliorate sau eliminate.
[anonimizat], reprezintă un deziderat pentru orice management performant care își propune să asigure organizației competitivitate.
Într-o [anonimizat] o orientare nouă privind modul prin care aceasta urmează să își desfașoare activitatea și poate fi exprimată prin schimbarea elementelor de management strategic (misiune și viziune), [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].
Lucrarea de față își propune să găsească o [anonimizat]: Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ și Liceul Tehnologic ,,Automecanica’’.
[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], să proiecteze care sunt mentalitățile și modificările de comportament în noul context.
Mediul în care funcționează Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ [anonimizat], turbulent. Abilitatea școlii de a supraviețui ca organizație este condiționată de capacitatea ei de adaptare la condițiile de mediu mereu în schimbare. [anonimizat]-o permanentă preocupare a personalului de conducere al școlii și astfel se explică și abordarea acestei teme.
[anonimizat] a capatat în ultimii ani proporții deosebite și care prezintă o dinamică de amplificare foarte crescută. Elevii care abandonează școala nu se pot integra pe piața muncii în domeniul în care s-au pregătit și nu au nici formația civică și morală necesară rolului de cetățean al unei comunități sau cea specifică rolului de părinte.
Abandonul școlar în cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ cât și în cadrul Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’, propus a [anonimizat], regăsindu-se în totalitate toate aspectele semnalate la analiza acestuia. Abandonul școlar reprezintă o problemă deosebit de gravă și fiecare instituție școlară este activ implicată în determinarea factorilor care duc la acest rezultat și elaborarea unor planuri de măsuri menite să amelioreze pe cât posibil rata de abandon școlar. Rezultate spectaculoase însă nu se pot obține deoarece în societatea în care trăim școala a început sa fie marginalizată, abandonată câteodată, alteori nemaicontând în ierarhii. Cert este că în timp, școala nu a mai fost percepută ca o valoare în sine, iar echivalența dintre școala și succesul în viață a dispărut. Practic, mitul ,,ai carte, ai parte’’a fost devalorizat.
Fenomenului de abandon școlar i se alătură și fenomenul de migrare a elevilor spre alte localități din țară, ca o consecință a disponibilizării părinților elevilor sau a altor cauze familiale. Lipsa consilierii vocaționale a absolvenților de clasa a VIII-a din mediul rural duce la frecvente solicitări de transfer înainte de începerea școlii, pe motiv de navetă dificilă sau greșeli în completarea fișelor de opțiuni. Procentul mare de părinți plecați în străinătate duce la o lipsă a controlului și implicării acestora în progresul școlar al elevilor și mulți elevi rămân repetenți. Analiza demografică indică un declin general al populației, în mod deosebit pentru grupele tinere de vârstă, însoțit de îmbătrânirea populației. Declinul demografic are influențe puternice asupra fundamentării planurilor de școlarizare de la nivelul fiecărei instituții școlare. În plus, învățământul profesional și tehnic se găsește într-un con de umbră și nu este prima opțiune a elevilor de clasa a VIII-a, aceștia preferând rutele teoretice.
Toate aceste cauze coroborate duc la scăderea efectivelor de elevi și a numărului de clase de la an la an, iar amenințarea pierderii personalității juridice de către școli devine tot mai apropiată.
Tocmai din aceste considerente trebuie să ne aplecăm cu atenție asupra acestei variante de lucru, fuzionarea prin absorbție, care va deveni probabil în viitor una dintre soluțiile de supraviețuire a școlilor cu structură de grupuri școlare.
Paralel cu aceasta, putem trece de la schimbarea dirijată, în mare măsură impusă, confruntată cu rezistență și conflicte, la schimbarea continuă, ca mod de gândire și acțiune în tot ceea ce face o organizație. Cu siguranță această mentalitate reprezintă una dintre cele mai importante inovații ale sistemului de management din instituțiile performante de azi. Tocmai această reorientare a dus la apariția organizației care învață (the learning organization), și Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ își propune să devină una dintre ele, unde oamenii își dezvoltă permanent capacitatea de a obține performanțele pe care și le doresc, în care sunt dezvoltate și susținute noi abordări și modele de gândire și în care oamenii învață permanent să facă totul împreună.
CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE LEGATE DE MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ORGANIZAȚIONALE
Concepte de bază ale managementului schimbării
Conceptul de schimbare
Dacă am delimita conceptual schimbarea, putem spune că ea reprezintă înlocuirea, modificarea sau transformarea în formă și/sau conținut a unui obiect, proces sau fenomen. Oricare ar fi cauzele ei, schimbarea trebuie cunoscută, analizată și controlată atunci când se urmăresc anumite obiective.
Literatura de specialitate cuprinde o serie de studii care au analizat curentele cu impact asupra indivizilor, organizațiilor și societăților. Se remarcă definirea schimbărilor efectuată de către John Naisbitt(megatendințele), în concepția căruia se consideră schimbări următoarele:
Trecerea de la societatea industrială, la cea informațională;
Trecerea de la centralizat, la descentralizat;
De la o opțiune exclusivă, la opțiuni multiple;
Trecerea de la o economie națională, la o economie mondială;
Trecerea de la perspective pe termen scurt, la cele pe termen lung..
Pentru a supraviețui, organizația trebuie să se adapteze la circumstanțele și evenimentele din jurul ei. În cele mai multe cazuri, supraviețuirea nu este suficientă. Orice individ, grup, societate sau organizație dorește evoluția, dezvoltarea, care implică modificarea. Tichy(1983) aprecia că orice schimbare presupune un fapt excepțional, determinat de apariția unui pericol sau a unei oportunitați în mediu.
Conceptul de schimbare organizațională presupune efectuarea unor modificări profunde asupra organizației, în ansamblul ei, și implică întreaga organizație sau o parte majoră din ea, cum ar fi procesul de diversificare a produselor sau a serviciilor, reproiectarea structurii organizatorice, implementarea unui nou sistem informațional, schimbarea culturii organizatorice, modificarea misiunii, viziunii, etc..
În accepțiunea lui E. Burduș, managementul schimbării organizaționale constă în ,,ansamblul proceselor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare și control a unor măsuri de înlocuire, modificare, transformare sau prefacere în formă și conținut a organizației, cu scopul creșterii eficienței și competitivității acesteia’’.
În vremurile pe care le trăim, ritmul schimbărilor este rapid, iar organizațiile tebuie să fie într-o permanentă alertă, gata să răspundă tuturor schimbărilor.
Necesitatea schimbării
Pentru că lupta pentru supraviețuire este atât de acerbă, nu e suficientă doar capacitatea de a răspunde tuturor modificărilor, ci și să le anticipeze. Aceasta este o problemă de care se lovesc toți managerii care vor să asigure competitivitate organizațiilor pe care le conduc. În același timp, conducătorii, adevărați agenți ai schimbării, trebuie să cultive și să dezvolte angajaților motivații intrinseci și sentimentul de parteneriat în toate aceste transformări, să mobilizeze energii în direcția dorită și să instituționalizeze în final schimbarea.
Mediul în care se dezvoltă organizațiile este în continuă mișcare și acest aspect are ca rezultat declanșarea unor presiuni care aduc schimbarea, transformarea. Principalele cauze care provoacă schimbarea sunt:
Evoluția în domeniul tehnologiilor care produce schimbări ale naturii muncii;
Explozia informațiilor, ca fenomen pregnant al epocii contemporane ;
Uzura produselor este tot mai accelerată în zilele noastre, dovadă fiind constatarea că aproximativ 55 % din articolele vândute astăzi nu existau cu zece ani în urmă;
Condițiile de muncă pot face presiuni asupra schimbărilor organizaționale, și atunci se urmărește îmbunătățirea permanentă a locurilor de muncă cu scopul reducerii absenteismului, a instabilității forței de muncă și a accidentelor de muncă.
Schimbările de profunzime nu aduc cu sine rezultate spectaculoase, înainte de a identifica aspecte pozitive, în prima fază lucrurile se complică și se agravează, performanțele se diminuează, pentru că întreg personalul organizațiilor se confruntă cu contexte noi, neexploatate.
Deși schimbarea este un concept cu o sferă largă de cuprindere, sunt unele domenii specifice în care se pot produce modificări frecvente:
Strategiile și obiectivele sunt actualizate în mod constant, în funcție de schimbările mediului;
Tehnologiile înregistrează modificări diverse (minore sau majore);
Posturile individuale sunt și ele actualizate pentru a conferi o autoritate mai mare/ mică, în funcție de modificările aduse;
Structurile organizatorice pot avea diferite forme, structură funcțională/structură orientată spre produs;
Oamenii sunt, în primul rând obiectul schimbării, de la procedura de angajare, la cea de perfecționare și formare de abilități.
Modele ale schimbării
Metodologia schimbării organizaționale, ca ansamblu de acțiuni grupate în funcție de tipul lor în etape ale schimbării, dar și de metodele utilizate, depinde de premisele de la care pornește întregul proces.
Premise esențiale:
Pe cât posibil, trebuie să avem control asupra schimbării și asta înseamna că există o etapă a planificării ei;
Abordarea sistemică a schimbării;
În procesul schimbării managerul este agentul schimbării;
Organizația ca sistem cuprinde și cultura organizațională și atunci abordările schimbării nu pot ignora aceasta componentă.
Pentru elaborararea unei metodologii de planificare și implementare a unei schimbări, specialiștii din domeniu au construit mai multe ,,modele’’ sau ,,teorii ale schimbării’’. Cele mai cunoscute sunt trei modele: modelul lui Kurt Lewin, modelul acțiunii de cercetare și modelul contemporan de schimbare, care pot fi prezentate în paralel (figura 1.1).
Figura 1.1. Modele ale schimbării (dupa E.Burduș)
Modelul lui Kurt Lewin
Modelul lui Kurt Lewin surprinde foarte bine problemele complexe legate de desprinderea de trecut și implementarea unui schimbări viabile. În accepțiunea sa, procesul schimbării are trei etape: dezghețarea, mișcarea și înghețarea (figura nr. 1.2).
.
Figura 1.2. Modelul lui K.Lewin
Dezghețarea: în această etapă sunt urmărite reducerile presiunilor care mențin comportamentele organizaționale la un nivel dat, prin crearea unei stări de disconfort. Prin folosirea acestui termen (dezghețarea) se sugerează că organizația își schimbă starea, din solidă în lichidă, iar Lewin afirmă că această curgere nu este nici constantă, nici liniștită, ci este dezordonată și ambiguă. Starea de la un moment dat este rezultatul acțiunii a două forțe, o categorie care forțează schimbarea și cea de a doua care se opune schimbării. Lewin susține că atunci când cele doua categorii de forțe sunt egale, sistemul (organizația) se află in echilibru.
Mișcarea: după obținerea motivației pentru schimbare se realizează trecerea la un nou nivel comportamental, bazat pe noi valori și atitudini specifice. Este important ca organizațiile să înțeleagă că, pentru a face față schimbării, angajații trebuie pregătiți din timp, atât profesional cât și psihologic. Ei au nevoie de îndrumare și susținere continuă, pentru a face față provocărilor, pentru a înfrunta riscurile.
Înghețarea: constă în reechilibrarea organizației determinată de cultura organizațională, noile reguli, politici și structuri. Modelul lui Kurt Lewin este preluat de către L. Clark și îl detaliază, plecând de la ideea că orice schimbare este și un proces de învățare (figura 1.3).
Figura 1.3. Procesul de învățare pe care îl presupune schimbarea
(adaptare după L.Clark)
Modelul acțiunii de cercetare
Plecînd de la premisa că planificarea schimbării este un proces ciclic, a fost elaborat modelul acțiunii de cercetare. Aceste acțiuni ciclice se bazează pe strânsa colaborare dintre componenții organizației și specialiștii în procesele schimbării.
Etapele modelului:
Identificarea problemei poate fi făcută de cele mai multe ori de către manager care sesizează abateri de la funcționarea normală a organizației.
Consultarea cu un specialist în comportament, care poate să aibă propriile teorii sau cadru de referință în funcție de care va analiza situația din organizația respectivă.
Culegerea datelor și diagnosticul preliminar, etapă în care este necesară o comunicare și colaborare foarte strânsă între membrii organizației. În această etapă se face apel la studierea documentelor din organizație, la interviuri, chestionare, fișe de observare.
Întoarcerea la clientul de bază presupune în comunicarea constatărilor celor implicați în procesele analizate, prin intermediul unei ședințe. Specialistul protejează sursele de informare în fața persoanelor vinovate de disfuncționalitățile din sistem.
Identificarea și analiza problemelor ridicate de schimbare pentru a se găsi soluții care să vizeze depășirea problemelor constatate.
Planificarea acțiunilor, care se realizează prin colaborarea dintre specialiștii în schimbare și personalul implicat în schimbare. În această etapă începe, de fapt, schimbarea efectivă (mișcarea, modificarea).
Desfășurarea acțiunilor implicate de schimbare, care cuprinde acțiuni ce vizează reproiectarea, restructurarea, regândirea și implementarea modificărilor.
Analiza situației după implementarea schimbării, care are rolul de-a stabili eficiența și eficacitatea schimbării. Procesul este ciclic, ori de câte ori în urma evaluărilor se constată noi probleme are loc întoarcerea la client și reluarea, din acest punct, a unui nou ciclu.
Modelul adaptărilor contemporane
Acest model presupune așa cum este evidențiat și în figura nr. 1.1 parcurgerea a șase etape:
Selectarea atuurilor organizației;
Înregistrarea datelor legate de ceea ce este mai bun în organizație;
Analiza informațiilor și formularea propunerilor care trebuie să surprindă starea ce se urmărește a fi atinsă prin aplicarea schimbării;
Conturarea unei viziuni care să evidențieze „cum trebuie să fie”;
Elaborarea planului de acțiune prin care să se realizeze trecerea de la starea veche la starea nouă;
Evaluarea rezultatelor obținute în urma schimbării.
Modelul abordării sistemice
Potrivit unei abordari sistemice, organizația este influențată de cinci variabile care se intercondiționează reciproc: personalul, sarcinile, tehnologia, structura și strategia. Orice modificare adusă asupra unei variabile antrenează una sau toate variabilele. Dacă de exemplu facem o modificare la strategia organizației se modifică structura organizatorică, care la rândul ei presupune o modificare a sarcinilor celor care formează structura respectivă (figura 1.4).
Figura 1.4. Modelul abordării sistemice
Modelul general de planificare a sistemelor
Modelele prezentate au un număr diferit de etape și denumiri diferite ale acestora. Modelul acțiunii de cercetare și modelul contemporan de schimbare au, față de modelul lui Kurt Lewin, mult mai detaliată etapa premergătoare schimbării efective (modificării sau mișcării). În modelul acțiunii de cercetare, primele cinci etape preced și detaliază acțiunile premergătoare etapei de mișcare sau schimbare efectivă, care începe din etapa a șasea. Același mod de abordare îl regăsim, dupa cum putem observa în figura 1.3. și în modelul contemporan de schimbare. La o analiză atentă se poate observa că, în ciuda diferențelor legate de numărul și denumirea etapelor, modelele au elemente comune, care au permis conceperea unui model general de schimbare, prezentat în figura 1.5.
Figura 1.5. Modelul general de planificare a schimbărilor
Modelul general de planificare a schimbărilor cuprinde patru etape:
Declanșarea studiului și atragerea personalului;
Diagnosticarea: se identifică punctele slabe și cele tari;
Planificarea și implementarea schimbării: se stabilește un plan de acțiune conform căruia se desfășoară schimbarea;
Evaluarea și instituționalizarea schimbării: se evaluează efectele, rezultatele și se crează condiții pentru ca întreg personalul să nu mai revină la comportamentul anterior.
Rezistența la schimbare
Cauzele rezistenței la schimbare
Organizațiile au tendința de a se apăra împotriva schimbării. Principalele cauze care determină o rezistență a organizației la schimbare sunt:
Amenințările asupra puterii și influenței unor angajați;
Structura organizatorică;
Resurse limitate;
Imobilizarea capitalului;
Acordurile între organizații.
Atitudinea de respingere a schimbării este generată de teama celor vizați că nu vor fi capabili să asimileze noile proceduri, cât și de alte considerente. Principalele cauze care determină manifestarea rezistenței la schimbare sunt următoarele:
Interes personal îngust: oamenii se tem că-și vor pierde poziția și prestigiul câștigate;
Înțelegerea eronată: când nu mediatizăm suficient schimbarea, există riscul să nu fie înțelese implicațiile ei;
Evaluarea diferită a situației, generată de diferențele de percepție a situației. Interpretarea diferită a unor situații face ca unele persoane să aibă o perspectivă diferită despre aceeași realitate;
Intoleranța față de schimbare, care este generată de neîncrederea în propria capacitate de a dobândi noile aptitudini și competențe;
Intoleranța față de alte puncte de vedere contrare propriei viziuni, ca manifestare a experienței acumulate, a comportamentului intolerant sau a mediului cultural de esență dictatorială;
Neîncredere în agenții de schimbare, în capacitatea lor de a sesiza adevarata situație și de a propune măsuri eficiente.
Identificarea forțelor implicate în procesul schimbării
Câmpul de forțe care se crează se poate structura pe doua categorii: forțe în favoarea schimbării și forțe împotriva schimbării. Psihologul Kurt Lewin a propus o metodă simplă potrivit căreia organizația sau o stare a ei mențin echilibrul între forțele pro schimbare și cele de sens contrar, care se opun schimbării.
Forțele pentru schimbare:
nouă legislație guvernamentală sau europeană;
politica economică (inflație, șomaj, investiții);
tendințele internaționale (deficitele bugetare, comerciale);
schimbarea preferințelor oamenilor referitoare la timp liber, călătorii, servicii, hrană.
Problema este cum se pot mări forțele pentru schimbare? Soluția primă și facilă este cea de a mări vizibilitatea acestor forțe.
Analiza forțelor care se opun schimbării urmărește reducerea acestora. Aceste forțe pot părea de neclintit, dar multe dintre ele, în condițiile unei comunicări eficiente, pot trece de cealaltă parte.
Forțe care se opun schimbării:
interesul personal redus;
toleranță scăzută;
evaluarea diferită a situației;
înțelegere eronată.
Pentru a schimba echilibrul și deci, și schimbarea, trebuie să acționăm într-un sens, fie să creștem forțele pro schimbare, fie în sensul micșorării celor care se opun schimbării. Dacă factorii de rezistență la schimbare nu cântăresc mai puțin decât cei favorabili acesteia, schimbarea nu se va produce. Acest aspect este evidențiat, foarte sugestiv, și prin „ecuația schimbării”, prezentată în figura 1.6.
Figura 1.6. Învingerea rezistenței la schimbare (adaptare după Burduș)
Ecuația prezentată evidențiază că dacă nemulțumirea privind situația curentă, atractivitatea perspectivelor de viitor și capacitatea de a realiza schimbarea nu depășesc costurile schimbării, aceasta nu se va produce.
Pentru a învinge rezistența la schimbare, se pot aplica mai multe metode:
Consilierea. Dacă se încurajează comunicarea, dacă oamenii sunt încurajați să discute despre problemele și îndoielile pe care le au, ei pot fi ajutați să devină mai receptivi față de schimbare. Noua tehnologie informațională, prin instrumentele pe care le pune la dispoziție, poate oferi un sprijin valoros în îmbunătățirea comunicării și colaborării, astfel încât oamenii să primească toate informațiile de care au nevoie pentru a înțelege necesitatea schimbării și pentru a o susține.
Analiza câmpului de forțe. Tehnica a fost inventată de Kurt Lewin și debutează cu identificarea forțelor favorabile schimbării și a celor care se opun schimbării și continuă cu acțiuni ce urmăresc mai degrabă să vizeze avantajele schimbării decât combaterea factorilor de rezistență. În unele cazuri, analiza câmpului de forțe prezintă foarte mulți factori favorabili schimbării și un singur obstacol, dar dacă acesta este foarte important, succesul sau eșecul procesului de schimbare va depinde de capacitatea de a-l depăși.
Tabelul adeziunii la schimbare. Tehnica – bazată pe cercetările lui R. Beckhard și R. T. Harris – analizează „principalii actori” implicați în schimbare, iar atitudinea acestora este marcată pe o scală cu mai multe trepte: se opun categoric; nu aderă; acceptă pasiv; sprijină realizarea schimbării și doresc să participe efectiv. Este important să fie identificate, încă de la început, persoanele pentru care schimbarea aduce dezavantaje – așa numiții „învinși” – și să fie aplicate strategii de reducere la minimum a problemelor cărora aceștia vor trebui să le facă față.
R. Ricardo consideră că managementul schimbării se concentrează asupra identificării surselor de rezistență la schimbare și asupra furnizării unor modalități de depășire a acestora.
Încă de la începutul oricărui proces de schimbare este esențial să se identifice și să se anticipeze atât factorii favorabili schimbării cât și cei de rezistență la schimbare (figura 1.7).
Mai mult, managerii nu au doar sarcina de-a sesiza necesitatea schimbării; ei trebuie să o susțină activ și să fie capabili să o implementeze fără a provoca un „cutremur”, care să se finalizeze cu prea multe „victime”.
Conform unui studiu realizat de ProSci – companie de publicitate și de cercetare a pieței – pe mai mult de 100 de organizații din 20 de țări diferite, rezistența la schimbare constituie unul dintre cele mai importante obstacole în calea implementării noilor programe și inițiative. Atât cercetările întreprinse cât și experții în management recunosc că, pe de-o parte schimbarea este necesară, dar, pe de altă parte, este dificilă. Pentru a se finaliza cu succes, este necesar un management performant al schimbării, care să cuprindă toate aspectele legate de: inițierea, implementarea, conducerea, evaluarea și revizuirea schimbării.
Figura 1.7. Echilibrul dinamic al forțelor ce intervin în cazul schimbărilor
Bariere în calea schimbării
Bariere la nivel individual
Opoziția la schimbare este destul de firească până la un anumit grad și nu trebuie tratată ca o ,,boală’’. Orice individ preferă siguranța, certitudinea și modul suspicios în care este privită o schimbare în prima fază, intra în normalitate. Este esențial pentru un manager să cunoască toate obstacolele pentru a nu produce situații conflictuale sau frustrări majore. Deci, în plan individual, schimbarea poate fi percepută ca pe o mare amenințare care poate să fie determinată de mai multe bariere:
Rutina individului sau mai precis, acea obișnuință de a face la fel același lucru blochează asimilarea noutăților;
Instabilitatea emoțională a indivizilor are efect asupra atitudinii de schimbare ;
Abuzul de conformism generat fie de personalitatea indivizilor, fie ca efect al nivelului de educație poate duce la acceptarea fără nicio restricție a unor norme organizaționale chiar în condițiile în care sunt depășite de timp;
Atitudine critică excesivă ca rezultantă a caracteristicilor personalității indivizilor și a educației poate duce la tendința de a aduce critici oricărei noi tendințe sau identificare de contraargumente;
Dependență de natură afectivă: lipsurile afective ale indivizilor care determină dependența către ceva cunoscut (modele, persoane) îi restricționează accesul spre noutate;
Acceptare nelimitată a schimbării fără nicio rezervă sau o analiză a etapelor și a necesității schimbării, o lipsa totală de selectivitate;
Autoritatea în exces: persoanele cu autoritate pot inhiba schimbarea fie prin simpla prezență, fie prin acceptare exclusivă a modificărilor inițiate de persoane cu poziții de conducere;
Atitudinea față de risc: intoleranță, nevoia unor indivizi de realități clare și de certitudini, neaceptarea niciunui element confuz, incert, determină neasumarea niciunui risc.
Schimbarea socială este în strânsă legatură cu ciclul individual al schimbării, tipic pentru fiecare individ /organizație și care presupune parcurgerea etapelor:
-negarea: este momentul în care oamenii nu acceptă ideea de schimbare; cu cât schimbarea este mai neasteptată și mai profundă, cu atât crește negarea;
-apărarea: este etapa în care oamenii au reacții de frustrare și comportamente defensive și în paralel percep schimbarea ca un factor inevitabil și căruia trebuie să îi facă față;
-excluderea: constă în trăirea unei stări apăsătoare, de anxietate, dar concomitent oamenii încep să accepte realitatea;
-adaptarea: etapă care presupune desfășurarea unui proces lung, dificil, performanțele întârzie și acest lucru creează descurajare și revoltă;
-interiorizarea valorilor care sunt promovate de schimbare: este ultima etapă, procesul de schimbare este acceptat, noul comportament intră în obișnuință, și astfel se reclădește stima de sine.
În concluzie, găsim sugestivă comparația lui Bergquist care argumenta că ,,procesul schimbării într-o organizație operează deseori ca focul’’. Când suntem frustrați, aruncăm adevăruri organizaționale și nu le mai putem niciodată retrage. Ne gândim să avem experința unei schimbări organizaționale, dar cuvântul nu încremenește, el zboară și ne trezim legați de ea, ne place sau nu. Echilibrul a fost rupt, începe haosul și noi înșine nu mai suntem la fel. Timpul merge într-o direcție și nu mai poate fi întors din drum.
Schimbările rapide ale mediului în care trăim azi, caracterizat prin creșterea complexității, turbulenței și competitivității impun cerințe diferite în adoptatea strategiilor de confruntare cu schimbarea. Am intrat cu toții într-o lume nouă a organizațiilor în schimbare căreia trebuie vrem, nu vrem, să-i facem față. Instrumentul cel mai la îndemână în aceste noi circumstanțe ni se par a fi imaginația mangerială, pe care trebuie să o combinam cu imaginația organizațională, centrată pe înțelegerea schimbărilor, a proiectărilor și a reproiectărilor. ,,În cazul în care doar contemplăm schimbările și le ocolim, riscăm să fim victime ale valului istoric. Nu ne rămâne decât să dezvoltăm imaginația și să acționăm, ca participanți, în direcția inițierii și dezvoltării schimbărilor care se impun’’.
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA COLEGIULUI TEHNIC ,,MEDIENSIS’’
2.1. Scurt istoric
Localitate ce sărbătorește anul acesta o existență de 750 de ani, Mediașul (în latină ,,Medias colonias’’) se află situat pe cursul mijlociu al Târnavei Mari, dezvoltându-se, până în jurul anului 1990 ca un ținut cu o densă locuire săsească. Din punct de vedere economic ținutul Mediașului s-a dezvoltat inițial ca un centru meșteșugăresc și comercial, iar mai târziu ca un puternic centru industrial.
La începutul Evului Mediu, economia Mediașului a evoluat în strânsă concordanță cu producția meșteșugărească. În această perioadă au fost atestate documentar o serie de bresle meșteșugărești cum ar fi cele ale lăcătușilor, olarilor, aurarilor, stânarilor și postăvarilor. Organizarea acestor meșteșuguri în bresle s-a făcut destul de timpuriu, fiind stimulate și de actul emis de regele Ungariei Ludovic I de Anjou din anul 1376, prin care se reglementa organizarea breslelor. Din secolul al XV-lea au fost atestate documentar și breslele dogarilor, cizmarilor, croitorilor, fierarilor și rotarilor, brutarilor, măcelarilor, zidarilor, iar în secolele următoare numărul breslelor a ajuns la 34. Regii Ungariei și principii Transilvaniei au susținut producția meșteșugărească a orașului, prin acordarea de privilegii comerciale.
De la mijlocul secolului XIX a apărut procesul de industrializare și producția de fabrică. În 1881 s-au pus bazele fabricii de pielărie Karres din Mediaș, urmată de deschiderea unei fabrici de postav și textile în 1888, a fabricii de salamuri și conserve în1895. Perioada postbelică a adus schimbări majore în organizarea și evoluția întreprinderilor medieșene, care au fost naționalizate și au devenit proprietate de stat. Au apărut noi întreprinderi, astfel: Automecanica în 1961, Relee în 1957, Fabrica de Mobilă în 1954, Întreprinderea Mecanică, Fabrica de Șuruburi și altele, care au transformat Mediașul în unul dintre cele mai industrializate orașe din țară. După 1990 trecerea de la economia dirijată de stat la economia de piață a dus la transformarea întreprinderilor medieșene în societăți comerciale pe acțiuni sau în regii autonome, ceea ce a generat reducerea producției sau falimentul celor mai multe dintre ele.
Învătământul medieșan reprezintă un domeniu important al culturii locale. Conform cercetărilor realizate de o serie de specialiști, școlile confesionale au apărut încă din secolul al XIV-lea. În 1392 la Mediaș exista o școală cu predare în limba latină, iar în 1396 a fost menționată o altă școală. Primele școli cu predare în limba germană au fost atestate în anul 1525 și 1586 (schola civitatis).. În secolul al XVIII-lea, ca urmare a creșterii numărului de elevi, schola civitatis s-a transformat într-un colegiu umanist, iar la 1713 i se adaugă o nouă clădire cu încă un corp cu două niveluri. Ca urmare a restabilirii Bisericii Romano Catolice în Mediaș, ordinul călugărilor piariști, a înființat în 1736 o școală care a funcționat până în 1790.
Secolul XIX și începutul secolului XX, reprezintă pentru învătământul medieșan o etapă de evoluție. În această perioadă a apărut prima școală de fete în 1824; școala greco-catolică în 1826; școala generală săsească în 1889; prima școală de stat în 1895; școala primară confesional ortodoxă în 1911; construirea unei școli catolice elementare și a unei școli românești unite; construirea liceului Stephan Ludwig Roth în 1910-1912. Dezvoltarea industrială a orașului a dus la crearea primelor școli profesionale cum ar fi școala agricolă din Mediaș în anul 1871 și școala profesională orășenească în 1873.
După Primul Război Mondial, învățământul profesional din Mediaș s-a reorganizat și s-a extins. În 1919 a apărut prima școală românească de ucenici, care în 1936 primea denumirea de Cursul Profesional de Ucenici Industriali din Mediaș. De asemenea în 1936 școala profesională orășenească (1873) s-a numit Cursul Profesional de Ucenici Industriali-Comerciali Germani din Mediaș..Școlile profesionale orășenești pregăteau muncitori tâmplari, zidari, comercianți, iar din 1931 se aflau în subordinea Ministerului Instrucțiunii Publice. Elevii acestor școli dispuneau de cămine pentru ucenici: Căminul de Ucenici de Stat (1942); căminul Primei Fabrici de Sticlă (1943); Atelierele Aeronautice ale Statului A.S.A.M., înființate în 1943.
Geneza și evoluția Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ este legată de dezvoltarea industrială a Mediașului, de necesarul de personal calificat în diferitele ramuri ale industriei și de reformele din învățământul românesc, după cel de al doilea război mondial.
În urma Reformei Învățământului din 1948 și a ordinelor Centralei Industriei Sticlei și Ceramicii fine, nr.8976 din 10 septembrie 1948 si nr. 9086.GS/Cl din 11 septembrie 1948, la Mediaș a fost înființată Școala Profesională de Ucenici , care avea misiunea de a pregăti muncitori sticlari. Până la sfârșitul anului școlar 1952-1953, școala se afla sub tutela Primei Fabrici de Sticlă. La 1 octombrie 1948 când s-a deschis anul școlar, Școala Profesională de Ucenici avea 44 de elevi și 10 cadre didactice.
Ca urmare a Ordinului Ministerului Industriei Ușoare nr 987/1953, școala trece sub patronajul Întreprinderii de sticlă Vitrometan și se va numi Școala Profesională de Ucenici pentru Industrie Ușoară a Întreprinderii Vitrometan Mediaș. În 1957 Școala Profesională de Ucenici a fost comasată cu școala profesională textilă la care s-a adăugat și atelierul și secția de țesătorie. În perioada 1965-1966, instituția pregătea elevi pentru trei profile: sticlărie, filatori bumbac și țesători bumbac. Alături de școala profesională de ucenici a început să funcționeze și o școală tehnică, care s-a transformat, ulterior în școală de maiștri.
În 1974, probabil ca urmare a Reformei Învățământului din 1968, Școala Profesională de Ucenici a devenit liceu industrial, cu numele de Liceul Industrial de Textile- Confecții sau Grupul Școlar M.I.U., aflat în subordinea Ministerului Industriei Ușoare.
Noul statut al școlii a fost recunoscut prin ordinul nr. 1901-1975 al Ministerului Industriei Ușoare. Numărul profilelor s-a diversificat, liceul pregătind elevi în domeniul sticlărie, filatori bumbac, țesători, emailatori și confecționeri încălțăminte. Localul școlii era dotat cu 11 săli de clasă, 4 cabinete tehnice, laboratoare, 2 ateliere, bibliotecă, 2 internate și cantină, infirmerie.
În anul 1953 se construiește actuala clădire a școlii, la care ulterior, în 1976 se mai adauga noi construcții (figura 2.1.).
Figura 2.1. Intrarea principală
După 1980, liceul a fost denumit Liceul Industrial Vitrometan” sau prescurtat Liceul Vitrometan. În ceea ce privește dotarea, celor anterioare li s-au adăugat o sală de sport și o stație de amplificare audio și video, împreună cu un sistem de televiziune intern și un sistem de interfon, iar cabinetele au fost dotate cu aspectometre, retroproiectoare, machete funcționale și altele.
După 1989 liceul a fost scos de sub tutela Ministerului Industriei Ușoare și a fost cuprins în Ministerul Învățământului și Științei. Ca urmare a demersurilor făcute de conducerea școlii, prin Ordinul nr. 644 din 1991 al Ministerului Învățământului și Științei, Liceul Industrial Vitrometan devenea Grupul Școlar de IndustrieUșoară.
Primii ani dupa decembrie 1989 au fost dificili și confuzi, pentru că școala a trebuit sa răspundă la întrebarea cum se poate continua o tradiție meșteșugărească multiseculară într-o societate noua, a informației? Cum poate școala să reconstruiască o tradiție pe care timpurile oarecum o ,,aruncă’’ în afara opțiunilor de carieră a tinerilor? Sunt neliniști care în anii aceia au fost teme de reflexie încărcate cu mult dramatism pentru toate școlile cu profil de industrie ușoară. Pentru Grup Școlar de Industrie Ușoară Mediaș cele două probleme s-au transformat în puncte de inflexiune de la care pornind s-au desenat vectorii dezvoltării actuale a școlii. Cu alte cuvinte, era vorba despre împrospătarea și diversificarea ofertei educaționale și conectarea acestei oferte, în limitele maxime de flexibilitate posibile, la noile opțiuni de carieră de pe piața muncii românești.
Răspunsurile date acestor provocări de către școală au fost prompte și coerente. De la an la an, numărul de clase a crescut – pe fondul general al reducerii populației școlare – oferta școlară s-a diversificat, școala s-a dotat corespunzător cu tehnologii sincronizate la profesiile actuale prin accesarea fondurilor europene (programe Phare 2001-2008), resursa umană a școlii s-a perfecționat prin cursuri postuniversitare de reconversie profesională și de masterat în universități de renume sau prin stagii de perfecționare derulate prin programe finanțate din bani europeni.
Datorită rezultatelor foarte bune obținute de Grupul Școlar de Industrie Ușoară, liceul a devenit colegiu tehnic prin Ordinul nr. 4.139 din 12. 05. 2009 cu denumirea de Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ (figura 2.2) și a obținut Diploma de excelență din partea Ministerului Educației în același an (figura 2.3).
Figura 2.2. Intrarea principală după 69 de ani
Figura 2.3. Diplomă de excelență
2.2. Organizarea Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’
Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ face parte din sistemul învățământului profesional și tehnic și are următoarele elemente definitorii:
act de înființare: Ordinul ministrului nr.4139 din 12.05.2009;
patrimoniu propriu în proprietate publică;
cod de identitate fiscală CIF;
cont in Trezoreria Mediaș;
ștampilă cu stema României, denumirea școlii și a ministerului educației naționale.
Terenurile și clădirile școlii fac parte din domeniul public local și sunt administrate de Consiliul Local Mediaș, celelalte componente ale bazei materiale fiind de drept proprietatea acestora și sunt administrate de Consiliul de administrație al școlii, conform legislației în vigoare. În ceea ce privește finanțarea Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ se disting mai multe surse:
finanțarea de bază asigurată de stat pentru toți elevii din învătământul liceal și profesional în limitele costului standard per elev;
finanțarea complementară care asigură cheltuielile de capital, sociale și alte tipuri de cheltuieli aferente procesului de învățământ;
finanțarea suplimentară;
venituri proprii.
Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ este organizat și funcționează pe baza principiilor stabilite în conformitate cu Legea educației nationale nr 1 din 2011, independent de orice ingerințe politice sau religioase, în incinta acestuia fiind interzise funcționarea oricăror formațiuni politice, desfășurarea activităților de natură politică și prozeteism religios, precum și orice activitate care încalcă normele de conduită morală care pun în pericol sănătatea și integritatea fizică și psihică a elevilor și a personalului din școală.
Școala este condusă de un Consiliu de administrație format din 13 membri: director, director adjunct, patru cadre didactice cu anumite responsabilități la nivelul catedrelor metodice, un reprezentant al Primarului, trei reprezentanți ai Consiliului Local Mediaș, doi reprezentanți ai Comitetului de părinți de la nivelul școlii și un reprezentant al Consiliului elevilor, toți cu drept de vot. La ședintele consiliului de administrație participă cu statut de invitat reprezentanții celor două sindicate din învățământ, F.S.L.I. și F.E.N. Conducerea Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ își fundamentează deciziile pe dialog și consultare, promovând implicarea părinților la evenimentele importante ale școlii, respectând drepturile beneficiarilor primari cuprinse în Statutul elevului și asigurând transparența deciziilor și a rezultatelor printr-o comunicare periodică. Colaborează permanent cu Consiliul profesoral structurat pe șase arii curriculare care au în școala noastră statut de comisie metodică: Limbă și comunicare (limba și literatura româna, franceză, engleză), Matematică și științele naturii (matematică, fizică, chimie, biologie), Om și societate (istorie, religie, logică, psihologie, economie, geografie, educație antreprenorială), Educație fizică și sport, Tehnologii și Consiliere și orientare profesională.
La fiecare început de an școlar, sunt stabilite prin decizia directorului, comisiile de lucru și atribuțiile ce le revin membrilor acestora, în diferite componente ale activității didactice: activități extracurriculare, comisia diriginților, comisia pentru curriculum, comisia de evaluare și asigurare a calității, comisia pentru perfecționare, comisia de securitate și sănătate în muncă.
Componentă esențială și indispensabilă procesului instructiv-educativ dezvoltat în cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’, biblioteca școlară este dotată cu 27.000 de volume și este principalul suport al activității didactice și de cercetare.
Consiliul școlar al elevilor este o structură consulativă a Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ și își propune să reprezintă interesele elevilor la nivelul școlii. În acest cadru legal elevii au posibilitatea să își exprime părerea în legatură cu problemele cu care se confruntă și îi afectează în mod direct. Pentru o comunicare eficientă un cadru didactic face legatura între consiliul elevilor și consiliul profesoral.
La nivelul școlii funcționează Consiliul reprezentativ al părinților care este compus din președinții comitetelor de părinți de la fiecare clasă de elevi. Este o structură fără personalitate juridică, a cărei activitate este reglementată printr-un regulament adoptat prin hotărârea adunării generale a părinților din Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’, nu are patrimoniu, nu are buget de venituri și cheltuieli, nu are dreptul de a colecta cotizații sau donații, dar se poate implica în activitățile școlii prin diferite activități.
În scopul prevenirii supravegherii și promovării sănătății elevilor, în școală funcționează un cabinet medical aflat însă în subordinea administrației publice locale și fiind organizat și coordonat din punct de vedere profesional de către direcțiile județene de sănătate publică. Serviciul de medicină școlară presupune examinări medicale periodice de bilanț al stării de sănătate, asistență medicală curativă de urgență, tratamene medicale, activități de educație pentru sănătate.
Cabinetul de asistență psihopedagogică din cadrul școlii asigură în permanență informarea, cunoașterea și consilierea psihopedagogică a elevilor, prin consultații individuale și colective, acțiuni de îndrumare a părinților și a cadrelor didactice și de colaborare cu comunitățile locale, în scopul orientării școlare, profesionale și a carierei elevilor. Acest cabinet este subordonat Centrului județean de resurse și asistență educațională Sibiu, fiind și instituția care coordonează, monitorizează și evaluează metodologic serviciile educaționale realizate în cabinetul de asistență psihopedagogică al școlii.
Serviciu secretariat este un auxiliar direct si indispensabil unei școli datorită complexității activităților pe care le presupune: statul de funcții, registrele matricole ale elevilor, eliberarea actelor de studii (diplome, adeverințe provizorii, certificate, etc), contracte de munca individuale, examenele de admitere sau de final de ciclu, sesiune de vară sau toamnă, documente care vizează mișcare elevilor, registrul de intrări, etc.
Serviciu contabilitate răspunde de bugetul de venituri și cheltuieli, evidența fondurilor extrabugetare (închirieri, servicii, donații, sponsorizări), derularea programelor guvernamentale: investiții-reabilitare (HG), bani de liceu, Euro 200, inventarierea și casarea bunurilor, etc.
Serviciu administrativ este responsabil cu întreținerea și modernizarea bazei materiale a școlii, achizițiile, administrarea școlii: autorizație de funcționare a școlii, autorizație P.S.I., etc.
Posturile existente, resursele umane și natura relațiilor de subordonare sunt evidențiate în organigrama școlii (Anexa 1).
2.3. Oferte educaționale și activități extracurriculare
2.3.1. Oferte educaționale
Prin misiunea sa, Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ își deschide larg porțile pentru toți cei ce au nevoie de educație în vederea dezvoltării personale și profesionale. Serviciile educaționale oferite de școală au la bază calitatea, promovarea valorilor europene, egalitatea șanselor pentru toți elevii și oportunități de învățare pe tot parcursul vieții. Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ își propune să răspundă optim cerințelor precum și așteptărilor intelectuale și afective ale elevilor, să valorifice potențialele latente pozitive ale acestora, să armonizeze resursele personale cu probleme concrete ale existenței, sporind astfel calitatea vieții lor.
Școala este amplasată în cartierul Vitrometan unde este concentrată o proporție mare a populației medieșene, la 20 de minute de centrul orașului, în apropierea a doua școli generale (la 1și10 minute distanță). Programul de funcționare: un singur schimb, 7-14, datorită numărului mare de elevi navetiști. Ora durează 50 de minute, pauza 10 minute, excepție pauza mare :9.45-10. Toate clădirile școlii destinate atât orelor de teorie, cât și cele de practică se afla în aceeași locație. În incinta școlii există un chioșc alimentar amenajat în cantina școlii.
Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ oferă:
Bază materială importantă, bine întreținută, frumoasă și permanent îmbogățită.
Desfășurarea cursurilor în cabinete și laboratoare de specialitate și mijloace moderne de învățare.
Pregătirea elevilor la orele de instruire practică în ateliere dotate cu mașini și dispozitive moderne precum și la agenții economici din oraș.
Sală de sport amenajată pentru desfășurarea activității sportive a elevilor noștri, dar și pentru competiții sportive locale, județene și naționale.
Securitatea și siguranța elevilor în perimetrul școlii prin asigurarea accesului controlat și funcționarea sistemului de supraveghere video.
Un mediu școlar în care elevii să se dezvolte frumos, să primească și să ofere acele valori de care fiecare avem nevoie: respect, prietenie, încurajare, recunoaștere.
Absolvenții de clasa a VIII-a pot urma următoarele trasee educaționale în cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’: liceu zi ciclul inferior, ciclul superior, iar promovarea examenului de bacalaureat permite accesul în învățământul superior. În cazul în care elevii nu promovează examenul de bacalaureat, au posibilitatea să urmeze cursurile școlii postliceale. Există și posibilitatea absolvirii ciclului inferior al liceului și înscrierea în cadrul Stagiilor de pregătire (clasa a XI-a) cu posibilitatea angajarii după finalizarea ei. Pentru elevii care doresc să învețe o profesie există clasele din învătământul profesional sau dual. Toate posibilitățile formării inițiale ale elevilor în cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ sunt specificate în figura 2.4.
Figura 2.4. Trasee educaționale pentru absolvenții claselor a VIII-a
Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ oferă calificarea în opt specializări din cadrul filierei tehnologice în trei domenii diferite, prin trei trasee educaționale: liceu zi, învățământ profesional, școală postliceală, fiecare finalizându-se cu certificate de calificare.
Liceu zi
domeniul tehnic
-tehnician operator tehnică de calcul
-tehnician desenator pentru construcții și instalații
domeniul servicii
–tehnician în activități economice
-tehnician în activități de comerț
-tehnician în administrație
-coafor-stilist
domeniul resurse naturale și protecția mediului
– tehnician ecolog și protecția calității mediului
Stagii de pregătire
-confecționer produse confecții textile
-confecționer articole din piele și marochinărie
Învățământ profesional
domeniul tehnic
– confecționer articole din piele și înlocuitori
-confecționer produse textile
domeniul servicii
– comerciant-vânzator
– frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist
În studiul de față s-au analizat ultimii 3 ani școlari și în ceea ce privește oferta pentru elevii de clasa a VIII-a, pentru anul școlar 2014-2015 s-a propus următorul plan de școlarizare, ca parte componentă a ofertei educaționale (tabelul nr.2.1).
Tabel 2.1.
Plan de școlarizare an școlar 2014-2015
Diferențe mari pentru anii următorii ani școlari nu sunt, există însă mici schimbări, în funcție de necesitățile și cerințele pieței muncii prevăzute în P.L.A.I. Drept pentru care, în anul școlar 2015-2016, clasa de tehnician ecolog și protecția mediului a fost înlocuită cu cea de tehnician în administrație, iar în învățământul profesional, clasa de confecționer articole din piele și marochinarie a fost înlocuită cu cea de confecționer produse textile. În anul școlar 2015-2016 elevii de clasa a X-a au optat pentru continuarea studiilor prin intermediul Stagiilor de pregătire sau au preferat să se înscrie în ciclul superior al liceului. În Tabelul 2.2 este prezentată structura ofertei educaționale pe ani de studii și specializări pentru anul școlar 2015-2016.
Tabel 2.2.
Ofertă educațională pentru anul școlar 2015-2016
2.3.2. Ofertă activități extracurriculare
Oricare are fi ponderea și importanța educației curriculare realizată în cadrul procesului instructiv-educativ, ea nu poate epuiza întreaga sferă a influenței formative exercitate asupra beneficiarilor educației. De aceea Colegiul Tehnic „Mediensis’’ completează oferta curriculară cu o paletă vastă de activități extracurriculare. Elevii sunt în permanență angrenați în activități stimulative pentru pregătirea lor ca oameni, ca cetățeni implicați și sensibili la nevoile semenilor lor. Popularizarea acestora se face atât pe site-ul școlii, cât și în revista școlară. Programarea activităților extracurriculare este prezentată în tabelul 2.3.
Tabel 2.3.
Planul activităților extracurriculare în anul școlar 2016-2017
2.4. Mediul competițional
a) Clienții sau consumatorii serviciilor educaționale oferite de Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ sunt absolvenți de clasa a VIII-a ai școlilor generale din Mediaș sau din împrejurimi. De remarcat faptul că în 10 ani, procentul elevilor navetiști s-a dublat, ajungând la 60% anul trecut școlar și acest aspect explică într-o oarecare măsură unele dintre problemele cu care se confruntă școala noastră.
Reducerea efectivelor de elevi înregistrată în județul Sibiu este mai nefavorabilă decât cea națională. Și în cazul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’, se regăsește trendul descrescător în ceea ce privește efectivul de elevi, cea mai mare pierdere de cohortă de elevi înregistrânduse în anul școlar 2016-2017, datorită faptului că pentru prima dată planul de școlarizare nu a fost realizat în proporție de 100%. Alte cauze care au dus la acest rezultat sunt cele legate de migrarea elevilor spre alte județe datorită schimbarii domiciliului, număr mare de repetenți care nu s-au întors în sistem și abandonul școlar. Un caz aparte îl reprezintă solicitarile transferurilor de clasa a IX-a în urma repartizării computerizate pe baza opțiunii elevilor de clasa a VIII-a. Aceștia nu își asumă locurile obținute la admitere în clasa a IX-a pe baza mediilor și înainte de începerea anului școlar solicită transfer la alte școli, în condițiile în care ei nu sunt eligibili din punct de vedere legal, neavând media ultimului elev admis la profilul respectiv. Trendul descrescător al efectivelor de elevi este prezentat în figura 2.5.
Figura 2.5. Evoluția numărului de elevi pe forme de învățământ
b) Concurența În ultimii doi ani școlari au apărut anumite mutații în opțiunile elevilor medieșeni, și anume în ceea ce privește preferința acestora pentru liceele teoretice independent de media de admitere, în defavoarea celor tehnologice. Pornind de la aceste premise, cele doua licee teoretice din Mediaș au solicitat I.S.J.Sibiu mărirea planului de școlarizare, ceea ce s-a și aprobat, dar concomitent cu diminuarea numărului claselor pentru învățământul profesional și tehnic propus de Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ și Liceul Tehnologic ,,Automecanica’’. Acest aspect a avut un impact negativ asupra efectivelor de elevi școlarizați în ultimii doi ani școlari. În plus, se menține constant interesul pentru Școala Naționala de Gaz, atât pentru învățământul liceal, cât și pentru cel profesional și tehnic (figura.2.6).
Figura 2.6. Mediile minime și maxime la intrarea în sistem
2.5. Evoluția Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’
Declinul economic al orașului puternic industrializat în vremurile comuniste, rata mare a somajului, schimbările pieței au determinat amenințări și oportunități pentru instituțiile educaționale medieșene, iar anii ce vor urma vor aduce cu siguranță noi schimbări în special datorită scăderii demografice.
Clienții școlii noastre, absolvenții claselor a VIII-a sunt sensibili la reputația școlii, serviciul educațional oferit, baza materială a școlii și la șansa de a avea un rezultat de succes. Aceste așteptări subiective sunt determinate întotdeauna de percepția clienților, de valorile lor, de asocierea cu utilitatea lor sau de modul în care produsul educațional iese în întâmpinarea nevoilor acestora.
Când elevii aleg să urmeze o școală, sunt influențati și se orientează după sfaturile altora, printre grupurile de influența aflându-se părinți, rude, colegi, angajați ai școlii, etc. Uneori influențele sunt atât de mari încât elevii nu au de spus nimic ca opțiune.
Într-un studiu realizat în cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ la nivelul claselor IX-XII și care viza rolul culturii școlare în formarea și exterorizarea comportamentului tinerilor, la întrebarea ,,sunteți multumiți de școala pe care o urmați?’’ 81% din grupul țintă a răspuns afirmativ(figura 2.7).
Figura 2.7. Gradul de mulțumire
Intervievați asupra influențelor care i-au orientat în alegerea școlii noastre, 39% au răspuns că părinții, 27%, colegii, 19% personalul școlii (diriginți, cadre didactice, director) și 15% au răspuns că nu au fost influențati și au ajuns prin distribuția calculatorului în ordinea descrescatoare a mediilor de admitere (figura 2.8).
Figura 2.8. Influențe în alegerea calificării
Analizând școala de proveniență și mediul rezidențial al elevilor înscriși în clasa a IX-a în anul școlar 2015-2016 observăm faptul că aceștia provin în proporție de 60% din mediul rural și 40% din mediul urban, după distribuția din figura 2.9.
Figura 2.9. Distribuția elevilor din mediul rural după școala de provenință
Analizând harta localităților din care au provenit în anul școlar curent elevii din mediul rural admiși la Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ în clasa a IX-a, observăm că un rol determinant în alegerea școlii noastre ca opțiune de carieră școlară la nivel liceal îl au doi factori ce țin, ambii, de facilitățile de transport ale elevilor până la școală. Primul factor este distanța localității de origine față de școală (Școala din Ighișul Nou trimite la Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ 63% din absolvenții săi), iar cel de-al doilea este calitatea și costul transportului până la școală, prima observație care se poate face fiind aceea că trenul, ca mijloc de transport, este valorizat superior în raport cu transportul auto, fiind mai ieftin și mai sigur. Împrejurarea orientează un procent destul de important de absolvenți din Micăsasa către școala noastră, deși distanța în km este apreciabilă față de Mediaș.
În următoarele patru cazuri (Școala generală din Blajel, Școala generală din Brateiu, Școala generală din Biertan, Școala generală din Moșna, Școala generală din Axente Sever) numărul de elevi scade chiar dacă, în comparație cu Micăsasa, aceste localități sunt mai apropiate. Cauzele provin fie din legături de transport auto deficitare, fie dintr-un număr foarte mic de elevi absolvenți, fie datorită concurenței Grupului Școlar din Copșa Mică (proxim în raport cu localitatea Axente Sever), fie din cauza unei promovări a ofertei educaționale aproape imposibile și a concurenței altor două licee din oraș. Situația elevilor din mediul urban este prezentată în figura 2.10.
Figura 2.10. Distribuția elevilor din mediul urban după școala de proveniență
În ceea ce privește candidații proveniți din mediul urban, trebuie să observăm că, deși nu mai este un criteriu determinant pentru alegerea Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ ca liceu, distanța față de școală rămâne importantă și, astfel este necesar ca eforturile de promovare să fie intense în școlile gimnaziale din cartierul Vitrometan, respectiv, Școala generală nr.3 (20 de admiși din 56 de absolvenți, 36%) și Școala generală nr.8 (17 admiși din 72 de absolvenți, 24%).
Alte două școli mari unde putem constata un progres în ceea ce privește atragerea absolvenților este Școala generală nr.4 (18 adminși din 67 de absolvenți, 27%) și Școala generală George Popa(18 adminși din 52 de absolvenți, 35%). Rămân și în acest an, sub potențialul lor, școlile din Cartierul Gura Câmpului, anume Școala generală nr.7 (9 admiși din 54 de absolvenți, 17%) și Școala generală nr.5 (10 admiși din 43 de absovenți, 23%).
În ceea ce privește prognoza pentru admiterea 2017, trebuie să observăm că scăderea efectivelor de absolvenți este mai accentuată decât în mediul rural ceea ce înseamnă că vom constata, în funcție și de gradul de aprobare ale planurilor de școlarizare propuse de Liceele din Mediaș, la o creștere a concurenței pe piața ofertelor de școlarizare liceală. Este, prin urmare, necesar ca acțiunile de promovare să se intensifice în mediul rural cât și în acele zone din Mediaș care au potențial, dar care au fost insuficient acoperite promoțional, și avem în vedere, în primul rând Cartierul Gura Câmpului.
a). Evoluția numărului de posturi
Trendul descrescator el efectivelor de elevi a adus cu sine și reducerea numărului de posturi care sunt normate în funcție de acest indicator școlar. În cei 3 ani școlari analizați observăm că școala a pierdut 4 posturi de cadre didactice, 1 post personal didactic auxiliar și 2 posturi personal nedidactic (figura 2.11).
Figura 2.11. Evoluția posturilor didactice, auxiliare și nedidactice
b).Evoluția finanțării
Conform prevederilor art.104, al(3) si (4) din Legea educației naționale, finanțarea de baza a școlilor este determinată prin multiplicarea costului standard per elev cu coeficienți specifici școlii și cu numărul de elevi. Hotărârea Guvernului nr. 32/2017 specifică modalitatea de calcul pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare (figura 2.12).
Figura 2.12. Evoluția resurselor financiare
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: ANALIZA SCHIMBĂRII GENERATE DE FUZIUNEA CU ALTĂ UNITATE DE ÎNVĂȚĂMÂNT
3.1. Contextul și necesitatea schimbării
Mediul in care funcționează Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ devine din ce în ce mai dinamic, schimbător, turbulent. Abilitatea școlii de a supraviețui ca organizație este condiționată de capacitatea ei de adaptare la condițiile de mediu mereu în schimbare. Pe acest fond, devine un imperativ ca managementul schimbărilor să se transforme într-o permanentă preocupare a personalului de conducere al școlii.
Una dintre problemele cu care se confruntă întregul sistem de învățământ romanesc și este prezent și în cazul studiului nostru de caz, se referă la abandonul școlar care a căpătat în ultimii ani proporții deosebite și care prezintă o dinamică de amplificare foarte crescută. La nivelul național, abandonul școlar este 18%, cu 7 procente mai mare decat cel înregistrat în U.E.. În județul Sibiu, anul trecut școlar 462 de elevi au abandonat școala, dar în realitate numărul acestora este mult mai mare. Diferența dintre valoarea declarată (calculată) și cea reală, existentă în clasele de elevi este determinată fie de ambiguitatea definiției abandonului școlar în ROI și în metodologia de completare a situațiilor statistice, fie de carențe în procesul de înregistrare și raportare a informațiilor privind pierderile de elevi de către fiecare școală în parte. La fel de alarmant este și riscul de abandon școlar, tradus prin numărul mare de elevi care au multe absențe, coringențe sau repetenții. În cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’, proporția populației școlare care provine din mediul rural, unde sunt înregistrate cele mai multe abandonuri școlare variază între 55 si 60%. În anul trecut școlar, 12 elevi au abandonat școala, 7 provin din învățământul obligatoriu, restul din ciclul superior al liceului. Unii elevi au intrat pe piața muncii, fără a avea calificarea necesară profesării unei meserii, alții au rămas acasă, ajutând familiile în treburile gospodărești. Doi elevi au renunțat la școală cu o lună înainte de terminarea anului școlar, semn clar că școala nu mai este o prioritate nici pentru elevi, nici pentru părinții acestora. Gradul de sărăcie avansat al unor familii numeroase din mediul rural, determină retragerea elevilor de la școală, fiind in imposibilitatea de a suporta cheltuielile legate de navetă, deși ministerul acoperă parțial aceste sume.
Declinul demografic are valori îngrijoratoare, populația suferind la momentul actual un proces de îmbătrânire, coroborat cu fenomenul migrației și al scăderii fertilității, aspecte care își vor accentua efectele negative și în următorii ani. În comparație cu celelalte județe ale țării care vor fi afectate de scăderea populației, pentru județul Sibiu în perspectiva anului 2050, scăderea este mai moderată. Prognozele subliniază mutații puternice care vor interveni în evoluția unor segmente specifice de populație: diminuarea populației preșcolare și scolare, care vor avea ca efect, închiderea școlilor și reducerea numărului cadrelor didactice.
Fenomenul migrației este alt factor care determină diminuarea efectivelor de elevi din clase în cazul liceelor tehnologice și acest lucru se regăsește și în cazul școlii noastre. Elevii care nu au avut media de admitere care să le permită să ajungă unde își doresc (de regulă la un liceu teoretic), după terminarea primului semestru solicită transfer, iar regulamentul de funcționare a unităților de învățământ, este prea îngaduitor în aceasta direcție. Pentru obținerea unui transfer la altă școală, elevul nu are nevoie decât de un aviz din partea Consiliului de administrație al școlii de unde pleacă și nu există niciun cadru legal pentru ca școala să se opună și să îngrădească mobilitatea elevilor. Astfel, numărul elevilor din clasele a IX-a și nu numai, este în descreștere din prima zi de școală, iar scăderea până la finalul anului școlar este semnificativă. Această permisivitate legală atrage după sine și diminuarea finanțării școlii, regulamentul specificând faptul că banii urmează elevul acolo unde este școlarizat.
În fiecare an școlar se înregistrează și transferuri în alte județe la nivelul tuturor claselor, ca urmare a schimbării domiciliului familiei și cele mai multe sunt solicitate în timpul anului școlar. Pe lângă aceste migrări ale elevilor spre liceele teoretice din oraș și cele generate de problemele familiale ale elevilor, efectivele de elevi ale școlii noastre sunt afectate de fenomenul migrației spre exteriorul țării. Tot mai mulți beneficiari ai educației depun la secretariatul școlii solicitări de retragere din școală pe motiv că pleacă în diferite țări europene pentru o viață mai bună, pentru locuri de muncă mai bine plătite. Din nefericire aceste mobilități au loc și în situația în care ne despart doar câteva săptămâni de finalul anului școlar și acest aspect se traduce prin nerecunoașterea absolvirii nivelului respectiv de școlarizare.
Oferta educațională a școlii întotdeauna a reflectat industrializarea orașului, pregătind forță de muncă calificată pentru toate întreprinderile din oraș: S.C. Medimpact S.A. (confecții pielărie), S.C. Texromed S.A. (filatură, țesătorie, confecții îmbrăcăminte), S.C. Vitrometan S.A. (sticlar, sculptor pe sticlă), S.C. Geromed S.A. (sticlar), S.C. Emailul S.A. (emailator), etc. Dramatismul situației în care s-a aflat școala noastră a început în momentul în care rând pe rând societățile comerciale și-au închis porțile, disponibilizînd personalul. Dacă în acea perioadă profilul predominat era cel tehnic, în special industrie ușoară, în timp școala a fost nevoită să se reinventeze și să caute permanent calificări moderne în acord cu nevoile pieței medeșiene ajungând în anul 2005 să schimbe profilul predominant al claselor în cel al domeniului serviciilor.
Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ dorește să fie răspunsul la toate solicitarile de formare a forței de muncă înregistrate în oraș, ceea ce înseamnă că are o mare disponibilitate și deține un potențial uman și material care să îi permită sa obțină de la A.R.A.C.I.P. autorizații de funcționare indiferent de domeniul abordat. Însă legile existente presupun anumiți pași de urmat și anumite perioade de timp, astfel încât între cererea angajatorului și posibilitatea unei școli să ofere absolvenți prin învățământul profesional la o anumită calificare este de cel puțin 4-5 ani. Din aceste considerente, angajatorii preferă să formeze la locul de muncă, prin cursuri de calificare de scurtă durată (3-6 luni). Acesta este și motivul pentru care noi presupunem că noua ofertă a ministerului educației de a școlariza prin învățământ dual nu va cunoaște succesul scontat într-un oraș atât de mic ca Mediașul, unde nu există operatori economici foarte puternici care să suporte cheltuielile aferente.
Toate aceste aspecte cu impact major la nivelul efectivelor de elevi ne îndreptățesc să proiectăm o schimbare care să echilibreze și să contracareze efectele mediului extern, astfel încât să eliminam amenințarea pierderii personalității juridice de către școala noastră..
3.1.1. Situația învățământului profesional și tehnic
După 28 de ani de migrație și scădere alarmantă a natalității, Romania se confruntă cu o criză acută de forță de muncă, iar mediul de afaceri devine din ce in ce mai neliniștit și îngrijorat. Agenții economici nu solicită absolvenți de facultate, ci absolvenți de școala profesională. Sunt voci care spun că școala româneasca nu reușește să pregătească tineri competitivi care să se integreze usor pe piața muncii. Alte voci susțin că nu sunt suficienți psihologi care să consilieze în carieră absolvenții claselor a VIII-a. Tinerii se visează șoferi de tir, iar părinții îi vor avocați. Agențiile județene pentru ocuparea forțelor de muncă abundă în joburi în industria textilă, școlile pregătesc astfel de absolvenți, dar niciunul nu se angajează în domeniu. În timpul acesta, România are un abandon școlar de 19%, cu 8 procente mai mult decât media europeană. Ce s-a întâmplat în timp cu credința că ,,meseria este brățara de aur’’? De unde am plecat și unde am ajuns?
Privind retrospectiv, învățământul profesional își are baza în Legea Instrucției publice din 1864 care reglementa într-o manieră modernă organizarea sistemului educațional la acea vreme. Conform legii, ciclul secundar includea liceele, gimnaziile, seminariile, școlile reale, secundare pentru fete și cele profesionale. Ulterior, aceasta a cunoscut diferite restructurari și ample optimizări prin legile date de Spiru Haret în 1899, care a acordat o importanță deosebită învățământului profesional axat fiind pe trebuințele și resursele locale. Un moment important în trecutul învățământului profesional l-a constituit Reforma din 1948 care a eliminat tradiționala divizare între licee și școlile profesionale și a adus o noua structurare a sistemului de învățământ în grupuri școlare, școli și universități de mijloc.
Legea pentru organizarea învățământului industrial din 1937l va adapta învățământul industrial la noile cerințe ale vieții economice din Romania, încercând să satisfacă atât domeniul culturii globale, cat și cea de strictă specialitate. Dacă între cele două razboaie mondiale, sistemul de învățământ era unul modern, inspirat din cel francez si italian, în 1949, Reforma învățământului instaureaza un sistem după chipul și asemenarea sistemului educațional rusesc. Pe lângă aspectele negative, apreciem că în această perioadă s-a investit masiv în educație.
Începând cu 1953 învățământul profesional și tehnic, a fost reorganizat în școli de ucenici de 2-4 ani cu scopul de a pregăti muncitori calificati, în școli tehnice pentru absolventii școlii de 10 ani, în școli de maiștri pentru absolvenții scolilor de ucenici cu minim 3 ani practică în productie și, respectiv, școli tehnice pentru absolvenții școlilor medii. Toate aceste forme de învățământ sunt trecute sub coordonarea ministerelor de resort și organizate pe lângă fabrici, uzine, ferme experimentale, șantiere de construcție.
În 1963 apare prima revistă destinată dezbaterii problemelor de ordin pedagogic-metodic ale învățământului liceal și tehnic profesional.
În 1971 încep să apară Monografiile profesionale, caiete editate de Institutul de științe pedagogice, destinate cadrelor didactice, care se ocupau de orientarea școlară și profesională a elevilor, cuprinzând descrieri amănunțite ale meseriilor, precum și indicații și contraindicații(de aptitudini și sănătate).
Legea educației și învățământului nr.28 din 1978 –prevede un învățământ liceal organizat în două trepte care avea ca scop pregătirea la disciplinele fundamentale și asigurarea pentru toți elevii a pregătirii într-o meserie care să le permită să se încadreze în producție ca practicant. Școlile profesionale pregătesc munctori calificati în strânsă legatură cu cerințele de forță de muncă ale economiei naționale pentru anumite meserii stabilite prin nomenclatorul aprobat, au durata de 1 an sau maxim 1 an si ½., în cazul formei de învățământ seral și sunt organizate pe lânga întreprinderi.
Dacă înainte de 1989 școala profesională era racordată la nevoile întreprinderilor, iar elevilor li se asigurau locuri de muncă imediat după terminarea studiilor, modificarile de substanță ale mediului economic și piața muncii de după 1989 aduc cu sine declinul învățământului profesional. S-au închis multe întreprinderi sau au fost privatizate, contractele au disparut și ele, unele profesii au rămas doar în nomenclatoare, iar managementul companiilor nu era interesat de pregătirea forței de muncă, ci doar de disponibilizarea ei.
În timp s-au căutat diferite forme de surescitare a învățământului profesional și tehnic, acestea fiind direct proporționale cu numărul de miniștri care s-au perindat în domeniul educației. Una dintre ele, cea din 2003 presupunea înființarea școlilor de arte de meserii, cu posibilitatea urmării liceului(clasa a XI-XIII-a, ruta progresivă) după finalizarea ei. Varianta nu a avut succesul scontat, pentru că elevii admiși în învățământul profesional având medii mici de admitere nu au putut face față standardelor prevăzute în curriculum liceului. Schimbările au continuat nestingherite de rezultate, unele au fost mai profunde (trecerea clasei a IX-a la gimnaziu și începerea învățământului profesional în clasa a X-a), alteori mai superficiale și au vizat numărul de ore de instruire practică mereu redus în favoarea creșterii orelor disciplinelor de cultură generală.
În timp, ministerul educației a acordat o importanță majoră nevoii de adecvare a ofertei educaționale cu nevoile pieței forței de muncă. Au fost lansate diferite programe de reformă în domeniul ÎPT la mijlocul anilor ’91, când România a beneficiat de proiecte finanțate de Uniunea Europeană. Cele mai importante dintre aceste proiecte sunt:
Programul Phare VET RO-9405 (1995-2000) a vizat corelarea formării profesionale a tinerilor cu standardele de pregătire din țările UE, precum și cu noile realități economice și sociale ale României. Obiectivele programului s-au axat pe îmbunătățirea calificării forței de muncă, prin asimilarea deprinderilor practice necesare meseriei; adaptarea conținutului instruirii la tehnică și tehnologia modernă; adaptarea școlarizării (cantitativ și calitativ) la cerințele pieței muncii.
Programul Phare TVET 2001-2003 care a avut ca scop consolidarea rezultatelor existente prin consolidarea formării profesională inițiale; susținerea raționalizării și modernizării actualului sistem TVET; revizuirea responsabilităților, a mecanismelor de guvernare în oferta de formare profesională inițială, în acord cu dezvoltarea economică și socială, din perspectiva regională și națională; reabilitare infrastructura scolara si dotari ale laboratoarelor si atelierelor de intruire practica cu echipamente si dispositive.
Programul Phare TVET 2004-2006 care a vizat îmbunătățirea accesului și participării la învățământul profesional și tehnic conform specificului regiunii, în special în zonele defavorizate, prin ridicarea condițiilor de învățare la standarde de calitate prin dotări cu echipamente didactice și reabilitări de infrastructură; revizuirea responsabilităților, a mecanismelor de guvernare în oferta de formare profesională inițială, în acord cu dezvoltarea economică și social, asigurarea șanselor egale pentru toți tinerii în obținerea unei bune calificări profesionale, cu atenție specială pe tinerii din zonele defavorizate și pe elevii cu nevoi speciale.
Proiecte cofinanțate din Fondul Social European în cadrul POSDRU 2007-2013 prin care s-a urmărit revizuirea metodologiilor, instrumentelor și procedurilor care operaționalizează politicile de dezvoltare ale învățământului profesional și tehnic; creșterea relevanței ofertei de formare profesională inițială prin învățământul profesional și tehnic preuniversitar în raport cu nevoile pieței muncii și cerințele de dezvoltare economică și socială, prin îmbunătățirea documentelor de planificare strategică în ÎPT la nivel județean și local; intervenții ameliorative, ample, sistematice, la nivelul fiecărei componente a procesului de proiectare a ofertei curriculare specifice sistemului de învățământ profesional și tehnic; dezvoltarea competențelor specializate ale cadrelor didactice; îmbunătățirea ofertei de educație și formare profesională inițială în domeniul TIC pentru unele calificări din învățământul profesional și tehnic..
Erodarea învățământului profesional și tehnic a continuat însă până în 2008 când în urma unor erori de politică educațională, prin decizia neinspirată a ministerului educației, s-a desființat aceasta formă de învățământ. Elevii au fost împinși spre învățământul liceal, indiferent de mediile de admitere sau opțiuni și pentru că aceștia nu erau pregătiți pentru a urma cursurile liceale, a fost înregistrat un abandonul școlar dublu față de cel înregistrat în ciclul superior al liceului. Chiar dacă ulterior, trei ani mai târziu s-a reînființat școala profesională și a început să crească numărul de elevi care optează pentru învățarea unei meserii, trebuie spus că acest tip de învățământ este puternic afectat de percepția socială negativă, fiind perceput ca o cultură a eșecului, neavând legatură nici cu vocația, nici cu perfomanța școlară. Părinții nu își îndrumă copii către școlile profesionale din cauza prestigiului redus, acestea fiind asociate cu performanțe școlare scăzute. Gradul redus de dotare al școlilor întărește imaginea negativă a acestor structuri, care sunt considerate incapabile să asigure elevilor dobândirea competențelor necesare practicării meseriei pentru care se pregatesc.
În dorința de a găsi o soluție viabila pentru numeroasele probleme cu care se confruntă învățământul profesional și tehnic, ministerul educației a lansat anul acesta în dezbatere publică o noua formă de învătământ, și anume învățământul dual. Acesta presupune o societate în care diferiți actori sunt dispuși să-și împărtășească responsabilitatea pentru formarea profesionala a elevilor și să investeasca în acest proces. La modul cum este gândit proiectul, învățământul dual se adresează regiunilor dezvoltate economic, unde există agenți economici puternici, cu capital străin care provin din țările unde implicarea marilor companii ține de tradiție. Se dorește a fi o soluție alternativă la sistemul clasic, deoarece o dependență prea mare de agenți economici, în condițiile unei crize poate fi un impediment. În ceea ce privește procesul de formare a elevilor presiunea mare cade pe angajatori, aceștia obligându-se să asigure burse, să achite cheltuieli cu examinările de medicina muncii, asigurare de risc și echipamente de lucru și de protecție.
În țară găsim diverse tipuri de organizare a învățământului profesional și tehnic deși cadrul de reglementare este același. Deosebirile care există le găsim în nivelul de dezvoltare a zonei, gradul de implicare a operatorului economic în formarea forței de muncă și în modul cum este îmbinată învățarea din școală cu cea de la locul de muncă. Din categoria exemplelor de bună practică face parte Școala Profesională Germană Kronstadt, din Brașov care se bazează pe un parteneriat puternic cu operatorii economici reuniți în Clubul Economic German. În acest caz implicarea angajatorilor este majoră în toate etapele de formare profesională a elevilor: selecția elevilor, evaluarea continuă și finală a competențelor specifice dobândite, stabilirea CDL-urilor, asigurarea bazei materiale, susținerea elevilor și motivarea lor prin acordare de burse substanțiale. Din punct de vedere financiar, școala primește finanțare de la bugetul de stat (salariile cadrelor didactice și celelalte prevederi legale), bugetul local pentru modernizarea și întreținerea bazei materiale și de la agenții economici pentru bursele elevilor, formarea cadrelor didactice de cultură tehnică, dotarea laboratoarelor tehnologice și a atelierelor de instruire practică. În ceea ce privește managementul, reprezentanți ai Clubului Economic care fac parte din Consiliul de administrație al școlii au încheiat un contract de management cu directorul școlii, care este evaluat pe baza unor indicatori de performanță.
În concluzie, putem afirma că învățământul profesional și tehnic se confruntă cu multe probleme care fac ca sistemul de învățământ să nu funcționeze corect și să aibă rezultatele așteptate, respectiv să nu producă absolvenți care se pot integra cu usurință pe piața muncii. O identificare corectă a problemelor trebuie să stea la baza formulării de recomandari de eficientizare a acestora.
1) Întărirea capacității școlii de a răspunde nevoilor tinerilor și pieței muncii;
a) Înființarea de campusuri școlare profesionale regionale în funcție de calificările care sunt solicitate în regiunile respective;
b) Elaborarea unor modalități de diagnoză și prognoză a dezvoltării economice pe termen mediu și lung;
2) Mărirea numărului de ore destinat instruirii practice a elevilor și o abordare nouă selecției elevilor in IPT;
3) Elaborarea unui plan de formare profesională continuă atât pentru cadrele didactice, cât și pentru tutorii de practică din companie;
4) Consolidarea statutului tutorilor de practică in cadrul operatorilor economici
5) Înființarea unor masterate didactice pentru personalul didactic și a tutorilor de practică ca o variantă de recalificare;
6) Schimbarea modului de evaluare a demersului didactic al personalului care să aibă în vedere competențele și performanțele;
7) Consolidarea statutului tutorilor de practică din întreprinderi;
8) Modificarea curriculumului din învățământul profesional și tehnic, astfel încât acesta să fie racordat la cerințele pieței muncii;
9) Folosirea unei game diversificate a metodelor de predare specifice învățământului profesional și tehnic, dezvoltarea gândirii și a spiritului antrepreorial, învățărea prin acțiune, etc;
10) Dezvoltarea de noi instrumente de evaluare și de autoevaluare a elevilor care să îmbunătățească eficacitatea învățării, să faciliteze învățarea și transmiterea cunoștințelor practice;
11) Creșterea numărului orelor de activitate practică în cadrul planurilor de învățământ pentru liceele tehnologice și consolidarea parteneriatului cu angajatorii la acest nivel de pregătire. Regândirea sistemului de selecție a elevilor care se înscriu la școlile profesionale și în liceele tehnologice;
12) Elaborarea unor planuri de marketing educațional care să promoveze oportunitățile învățământului profesional și tehnic;
13) Identificarea de noi parteneri sociali interesați să participle la dezvoltarea unor politici educaționale pentru liceele tehnice și învățământul profesional;
14). Proiectarea unui traseu educațional care să se finalizeze cu un bacalaureat profesional care să permită absolvenților oportunitatea de a se înscrie la o facultate cu profil tehnic.
3.1.2. Abandonul școlar
Una dintre problemele majore cu care se confruntă sistemul național al educației este abandonul școlar. Acesta constă într-o conduită a elevilor reprezentată prin absenteism și părăsirea timpurie a școlii, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea finalizării unui ciclu de învățământ sau de obținerea unui atestat într-o meserie. În acest caz, elevii care abandonează școala nu se pot integra pe piața muncii în domeniul în care s-au pregătit și nu au nici finalizată formarea civică și morală necesară rolului de cetățean al unei comunități sau cea specifică rolului de părinte.
Pe fondul măsurii de desființare a învățământului profesional, începând cu anul școlar 2009-2010, rata de cuprindere a elevilor în cadrul liceului a înregistrat scăderi de la un an la altul, trend care se menține și după reintroducerea școlilor profesionale. În anul școlar 2013-2014, 94,6 % din populația școlară cu vârste cuprinse între 15 si 18 ani a fost cuprinsă în învățământul liceal și profesional. În continuare se menține constantă discrepanța semnificativă a ratei de cuprindere a elevilor în funcție de mediu de rezidență: 102, 6% în mediul urban față de 77 % în rural.
Aproximativ o cincime din elevii din mediul rural nu acced la nivelul secundar de educație și acest aspect atrage atenția asupra riscului privind dezvoltarea capitalului uman în această componentă a sistemului de învățământ. În ceea ce privește sexul, băieții abandonează liceul în proporție mai mare, comparativ cu fetele (tabel 3.1).
Tabel 3.1.
Rata brută de cuprindere în învățământul liceal
Ratele de cuprindere în învățământul profesional au scăzut dramatic timp de 2 ani școlari ca urmare a desființării școlilor profesionale. Valorile indicatorului încep să crească din momentul reînfințării acestei forme de învățământ și, datorită politicilor educaționale implementate în ultimii ani, tot mai mulți elevi se orientează spre acest gen de formare profesională. În ceea ce privește criteriul sex, remarcăm că populația masculină este mai bine reprezentată decât cea feminină (tabel 3.2).
Tabel 3.2.
Rata brută de cuprindere în învățământul profesional
În ceea ce privește participarea elevilor la învățământul secundar superior ținând cont de filiere și profiluri, observăm în primul rând că cea mai mare rată de cuprindere o are liceul și în următorii ani școlari, 2014-2016, trendul s-a menținut, învățământul profesional având cote din ce în ce mai mici de participare. O altă observație extrem de importantă care reflectă mutațiile care au avut loc la nivelul mentalității beneficiarilor educației se referă la faptul ca sunt preferate liceele teoretice, în defavoarea celor tehnologice, iar acest aspect este reflectat și în politica ministerului educației, mai precis în acțiunea de majorare a numărului de clase la aceste licee, pe fondul scăderii pronunțate a populației școlare (tabel 3.3).
Tabel 3.3.
Rata brută de cuprindere în învățământul liceal, pe filiere de formare
Daca durata medie de frecventare a învățământului liceal cunoaște o tendință constantă, în ceea ce privește durata medie de frecventare a învățământului profesional aceasta, după ce s-a redus semnificativ ajungând la 0 după desființarea școlilor de arte și meserii, a avut o creștere modestă de 0,1 ani, valoarea care probabil va crește dacă vor exista măsuri eficiente de revitalizare a învățământului profesional.
Analiza abandonului școlar înregistrat atât în liceu cât și în școlile profesionale evidențiază o evoluție puternic ascendentă, excepție fiind anul în care a fost reînviat ca urmare a promovării formării profesionale prin învățământ profesional. Pe filiere, abandonul cel mai mare se înregistrează în cazul liceelor tehnologice (80%), iar la polul opus se află liceele vocaționale și cele teoretice. Din punct de vedere al profilului, cel mai mare abandon se înregistrează în cazul claselor din domeniul tehnic, urmat îndeaproape de profilul resurse naturale și protecția mediului. Valorile abandonului școlar în ultimii patru ani, pe forme de învățământ (liceu și școală profesională) și pe sexe sunt redate în tabelele 3.4. și 3.5.
Tabel 3.4.
Abandon școlar în învățământul liceal
Sursă: Date calculate pe baza informațiilor INS 2011-2016
Tabel 3.5.
Abandon în învățământul profesional
Abandonul școlar în cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ poartă caracteristicile și valorile celui înregistrat la nivel național, regăsindu-se în totalitate toate aspectele semnalate la analiza acestuia. Subliniem faptul că abandonul școlar reprezintă o problemă deosebit de gravă și fiecare institutie școlara este activ implicată în determinarea factorilor care duc la acest rezultat și elaborarea unor planuri de măsuri menite să amelioreze pe cât posibil rata de abandon școlar. Rezultate spectaculoase însă nu se pot obține deoarece societatea în care trăim școala este abandonată pentru că nu contează în ierarhii, nu e percepută ca o valoare în sine și nu se mai face echivalența între școala și succesul în viață. Practic, mitul ,,ai carte, ai parte’’a fost devalorizat.
Un studiu efectuat în anul școlar 2015-2016 asupra fenomenului de abandon școlar în cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ a identificat trei tipuri de cauze care pot duce la acest rezultat: factori ce țin de inadaptarea elevilor la mediul de învățare din mediul școlar, factori ce țin de inadaptarea școlii la factorii interni(biologici, psihologici) și externi, factori ce țin de natura economică, socioculturală a famiilior din care provin elevii (situație financiară precară, lipsa îmbrăcămintei, lipsa banilor necesari decontării unei navete mai greoaie, condițiile de locuit, părinți plecați în stăinătate, familii dezorganizate, intrarea pe piața muncii, modelul oferit de familie, etc). Chestionarul de evaluare a riscului de abandon școlar a fost aplicat unui număr de 49 de elevi , clasele a IX-XII-a de către diriginții acestora.
Figura 3.4. Motivele eșecului școlar
Figura 3.5. Motivele scăderii notelor la purtare
Figura 3.6. Motivele invocate pentru fuga de la școală
Din interpretarea testelor a rezultat faptul că situația financiară a familiilor din care provin elevii este una dintre principalele cauze directe și indirecte a fenomenului de abandon școlar. Costurile aferente educației elevilor sunt mai greu de suportat de familiile acestora, iar răspunsul acestora la această problemă este integrarea timpurie pe piața muncii(în țară sau străinătate), înainte de terminarea studiilor, care le-ar permite remunerarea unei munci necalificate.
Un alt factor ce afectează psihicul elevilor îl constituie dezorganizarea familiei, părinți divorțați, aflați în orașe diferite și în unele cazuri, părinții decedați. Părinții plecați în străinătate induc copiilor starea de anxietate, singurătate și deprimare, care au ca efect demotivarea acestora pentru școală în general.
Un determinant bine reprezentat în caracteristicile abandonului școlar din cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ se referă la modelul educațional oferit de familie, părinți, frați, surori. Elevii care renunță primii la școală provin din familii unde părinții au un nivel scăzut de educație.
Naveta dificilă, care presupune trezirea la ore mici din noapte, este un alt factor care duce la abandon școlar, deoarece presupune un efort fizic, dar și financiar și în lipsa unei motivații puternice față de valorile școlii, elevii clachează și renunță la școală. Acest factor capătă tot mai multă substanță pentru prioritățile Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’, având în vedere că mai mult de 50 % din populația școlară face naveta.
La nivelul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ au fost implementate bune practici de reducere a părăsirii timpuri a școlii care au constat în parteneriate dintre școala, familie și comunitate bazate pe susținerea și încurajarea elevilor, activități educative de creștere a atractivității școlii și a gradului de implicare școlară a elevilor, responsabilizarea la nivelul claselor de elevi, dezvoltarea relațiilor deschise și de sprijin între colegi, consilierea părinților privind fie nevoile elevilor, fie accesarea alocațiilor legale (burse profesionale, programul de protecție socială ,,Bani de liceu’’, program de achiziție de calculatoare ,,Euro 200’’, etc).
3.1.3. Unele aspecte specifice elevilor din cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ sunt unici prin:
Uniforma pe care au adoptat-o în urmă cu 25 de ani: culoarea steagului U.E., albastru închis (figura 3.7).
Figura 3.7. Marș împotriva violenței, a drogurilor, alcoolului și tutunului
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ și-au creat propriul steag, culoarea albastru deschis și propriile culori galben și din nou, albastru. Albastru simbolizează cerul, respectiv nemărginirea, deschiderea, infinitul, adică scopul suprem, iar galbenul, culoarea imperială, aurul și noblețea (figura 3.8).
Figura 3.8. Steagul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ sunt școlarizați în calificări unice la nivel local.
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ sunt inițiatori de mari proiecte naționale și județene și participă neobosiți într-o multitudine de programe educaționale, în funcție de abilitățile, nevoile și talentele personale.
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ prin grupul său de voluntari se implică activ în toate provocările la nivel național (figura 3.9).
Figura 3.9. Acțiune națională de prevenire a cancerului mamar
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ militează an de an pentru un mediu curat și o planetă sănătoasa. Ziua Pâmântului, acțiune extracurriculară județeană inițiată de elevii noștri, reunește tinerii talentați în arte plastice și colaje, iubitori de natură, inițiatori de proiecte de mediu (figura 3.10).
Figura 3.10. Vestimentații din materiale reciclabile
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ dezbat: unicii elevi din județ care au propus ca activitate extracurriculară dezbateri academice, sub forma unui concurs județean Cupa ,,Mediensis’’ (figura 3.11).
Figura 3.11. Ediția a IV-a a Cupei ,,Mediensis’’
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ sunt preocupați de dezvoltarea locală a acestei forme de educație nonformală și au implicat în concursul de dezbateri academice și elevii școlilor generale, în cadrul proiectului ,,Future Mediensis’’.
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ sunt preocupați de dezvoltarea lor în carieră, iar pentru ei colegiul a accesat proiectul internațional Senior Experten Service Germania, derulat pe perioada a doi ani școlari (figura 3.12).
Figura 3.12. Demonstrație de armonie realizată
de consultantul german
Elevele Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ au avut inițiativa unei echipe de majorete, unică în oraș (figura 3.13). Au creat multe momente speciale în diferite spectacole realizate de către elevi și, în plus, au susținut echipa de baschet de Gaz Metan Mediaș în anul în care a câștigat Cupa României.
Figura 3.13. Echipa de majorete a colegiului
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ practică sportul, dar în aceeași măsură susțin echipele locale (figura 3.14).
Figura 3.14. Întâlnirea elevilor cu echipa Gaz Metan Mediaș – fotbal
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ sunt unici prin acțiunea lor de amenajare a unui cabinet de religie prin forțe proprii, reunind toate talentele colegiului în ale picturii la un loc (figura 3.15).
Figura 3.15. Pictarea pereților cabinetului de religie
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ au aptitudini remarcabile și în domeniul muzical, fapt constatat în diversitatea de spectacole pe care le-au organizat în școală în diferite ocazii. Se spune că în orice elev stă un potențial talent și trebuie doar descoperit, iar faptul că am reușit să îl identificam și să îl punem în valoare nu face decât să ne bucure (figura 3.16 și 3.17).
Figura 3.16. Eleva Kadar Bianca, candidată la X Factor
Figura 3.17. Corala ,,Mediensis’’ în concert de colinde
la Catedrala Ortodoxă din Mediaș
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ întrețin o atmosfera efervescentă în școală și sărbătoresc în stil propriu diferitele evenimente ale anului (figura 3.18).
Figura 3.18. Acțiunea dedicată zilei de Halloween
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ au adoptat un bunic și o bunică. Colegiul susține orice proiect intergenerațional care dezvoltă spiritul civic al elevilor și competențele sociale. În calitate de voluntari, elevii au adoptat un bunic și o bunică, Goglovețan Călin și Stoica Maria în vârsta de 87 de ani, de la Unitatea de Asistență medico-socială Mediaș și care participă la toate marile evenimente ale școlii (figura 3.19).
Figura 3.19. Bunicii colegiului la sărbătorirea Crăciunului
Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ și-au creat propria revistă, ,,Mediensis’’ care a ajuns la nr.7. Reunește materiale care descriu preocupările elevilor, studii realizate sub îndrumarea cadrelor didactice, calendarul activităților desfășurate în anul școlar și articole elaborate de profesori (figura 3.20).
Figura 3.20. Revista școlară ,,Mediensis’’
Absolvenții Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ sărbatoresc finalul anilor de liceu într-un mod unic. Conform tradiției, în ultima zi de școală are loc ultima ora de dirigenție, se cantă Gaudeamus în sala profesorală, se mărșaluiește până în fața Primăriei unde se imortalizează momentul. De aici, se ajunge la Sala Traube unde are loc cursul festiv la care sunt invitați părinții, rude ale elevilor, parteneri ai școlii, reprezentanții autorității locale, membrii Consiliului de administrație și foști absolvenți (figura 3.21).
Figura 3.21. Absolvenții promoției 2012-2016
3.1.4.Rezultatele elevilor
Bacalaureat 2016
În timp, elevii și-au schimbat mentalitatea față de ceea ce numim examenul maturității și tot mai mult scade atractivitatea și provocarea produse de acest examen. Pentru că ponderea orelor de cultură tehnică este cel puțin egală cu cea a disciplinelor de cultură generală, generații de elevi și-au exprimat dorința unui așa numit bacalaureat ,,tehnic’’ care presupunea în accepțiunea lor, pe lângă evaluarea competențelor la limba și literatura română și matematică, probe de examen din modulele disciplinelor de profil. Rata de promovabilitate scăzută din cadrul liceelor tehnologice se explică prin faptul că mediile de admitere au fost mai mult decât modeste și oricât de performant ar fi demersul didactic dintr-o școală nu poate acoperi toate lacunele cu care au venit elevii de pe băncile școlii generale. La nivel național, an de an se înregistrează promovabilitate 0 în rândul liceelor tehnologice. La nivelul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ rata de promovabilitate a examenului de bacalaureat în anul școlar 2015-2016 a fost de 54, 1%, peste media înregistrată la nivelul liceelor tehnologice din țară (tabelul 3.6).
Tabel 3.6.
Rata de promovabilitate a examenului de bacalaureat 2016
În ceea ce privește rata de promovabilitate pe discipline, procentul cel mai mare a fost obținut la doua discipline: la limba și literatura română și geografie, iar cel mai mic, la biologie. Surprinzător în acest an școlar a fost promovabilitatea mare de la matematică, știind faptul că această disciplină în mod tradițional crează multe probleme elevilor pe parcursul celor patru ani de liceu (tabel 3.7).
Tabel 3.7.
Rata de promovabilitate pe discipline
Dacă facem o analiză a rezultatelor obținute în funcție de calificare, și ne raportam la numărul de elevi înscriși în examenul de bacalaureat, clasa coafor-stilist are promovabilitatea de 100%, urmată de clasa tehnician în activități economice (80%). Cele mai slabe rezultate au fost obținute de clasa designer vestimentar, elevii nereușind să obțină medie de trecere la disciplina matematică.
b) Examenul de certificare a calificării, nivel 4, se susține la finalul cursurilor claselor a XII-a și măsoară competențele tehnice generale specializate dobândite de elevi pe parcursul celor patru ani de liceu. Constă din două probe, una practică, în care elevii realizează un poiect și a doua, susținerea acestuia. Procentul de promovabilitate la acest examen în anul școlar 2015-2016 a fost de 100%.
c) Examenul de stagii de pregătire nivel 3 de calificare se susține după finalizarea celor 6 luni de cursuri. În anul școlar 2015-2016, s-a organizat examen pentru calificarea confecționer produse textile, iar procentul de promovabilitate a fost de 100%.
d) Examenul de certificare a calificării, nivel 3, se susține la finalul cursurilor clasei a XI-a, învățământ profesional și constă în realizarea unui probe practice, cu durata maximă de 3 ore, a unor subiecte elaborate de ministerul educației și evaluate pe baza unor fișe care conțin criteriile de apreciere ca document etalon pentru verificarea conformității. În anul școlar analizat, s-a organizat examen de certificare a calificarii confecționer articole de piele, iar procentul de promovabilitate a fost de 100%.
e)Rezultatele elevilor obținute la concursuri, olimpiade sau alte activități specifice recunoscute de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în anul școlar 2015-2016 se regăsesc în tabelul 3.8.
Tabel 3.8.
Rezultatele elevilor la activități extracurriculare
3.1.5. Atelierele amenajate
Până în anul 1990 se crease o dependență a școlii față de întreprinderile pentru care pregătea forță de muncă, în sensul că toate orele de instruire practică se desfășurau doar la operatorul economic, neexistând altă variantă. Acest aspect s-a agravat când agenții economici au început să aibă probleme specifice perioadei de tranziție spre economia de piață, să disponibilizeze personal și, în cele din urmă să-și închidă porțile. Exact în acele momente, debutează reforma în învățământul profesional și tehnic și apare oportunitatea accesării fondurilor europene în domeniul educațional, oferind posibilitatea amenajării de noi ateliere de instruire practică.
În anul 2001 Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ reușește să câștige licitația pentru programele multianuale Phare în valoare de 500.000 de euro. Programele își propuneau reforma învățământului profesional și tehnic pe mai multe componente: modernizarea infrastructurii școlii, amenajarea de noi spații de învățare, modernizarea atelierelor de instruire practică și formarea profesională a cadrelor didactice pe anumite teme de interes astfel încât să fie posibilă atingerea standadelor de pregătire din țările europene.
În anul 2002 în cadrul componentei de modernizare a infrastructurii se recompartimentează singurul atelier de instruire practică pe care îl avea școala și care la momentul respectiv avea în dotare 36 de războaie de țesut, datând din 1954. Astfel se amenajează șase ateliere de instruire practică destinate instruirii practice elevilor care se pregătesc în domeniul textil: doua ateliere de confecții imbrăcăminte, unul de tricotaje și două pentru profilul confecționer produse din piele. Prin componenta de dotare, au fost achiziționate cele mai moderne mașini și dispozitive din domeniul confecțiilor de îmbracăminte (figura 3.22).
Figura 3.22. Atelierul nr.1 confecții îmbrăcăminte
În același timp, în școală a fost amenajat un laborator tehnologic pentru aplicațiile practice ale cunoștințelor asimilate la lecțiile de teorie și unde elevii aveau posibilitatea să facă o serie de analize legate de proprietăților fizico-mecanice ale fibrelor, firelor, tricoturilor și țesăturilor (figura 3.23).
Figura 3.23. Laboratorul tehnologic textil
Atelierele de pielărie au fost dotate cu mașini performante de cusut sau de aplicat bombeul, de subțiat sau de egalizat pielea, de capsat, etc (figura 3.24).
Figura 3.24. Atelierul nr. 2 pielărie
În anul 2009 datorită bazei materiale deosebite (ateliere ultramoderne, cantină, internate) și a capacității instituționale organizatorice de mari evenimente, Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ primește invitația de a organiza Olimpiada Națională din aria curriculară Tehnologii, din domeniul textil și estetica și igiena corpului omenesc, la care ulterior, au participat 143 de elevi și 39 de cadre didactice din 41 de județe ale țării. Invitația a fost deosebit de valoroasă pentru școală și datorită faptului că se proiecta o olimpiadă națională într-un oraș care nu era reședință de județ (figura 3.25).
Figura 3.25. Comisia națională de cadre didactice participante la olimpiadă
Datorită rafinamentului cu care a fost organizată această olimpiadă, ministerul educației a acordat premiul de excelența echipei manageriale a școlii și colectivului de cadre didactice.
Pe lângă aceste ateliere din domeniul textil, în aceeași clădire, școala mai avea în dotare un atelier de sculptură pe sticlă unde se pregătea forță de muncă calificată pentru întreprinderea Vitrometan și unde elevii în cadrul examenului de atestat profesional gravau diferite obiecte din binecunoscutul cristal de Mediaș (figura 3.26).
Figura 3.26. Vaze de cristal gravate de elevi în atelierul de sculptură pe sticlă
După închiderea întreprinderii de profil, școala a fost nevoită să renunțe la două calificări care atrăgeau mulți elevi dornici să se angajeze în cadrul întreprinderii Vitrometan: suflător la țeavă și scultor pe sticlă și implicit atelierul de sculptură a trecut în conservare până în 2017.
În timp, Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ a fost nevoit să își schimbe în totalitate oferta educațională deoarece Mediașul, altădată puternic industrializat a cunoscut un regres puternic după anii 90. În 2006 școala propune absolvenților de școală generală pentru prima dată domeniul estetică și igiena corpului omenesc, fiind unică în județ cu calificarea coafor-stilist. Și pentru că a fost una dintre ofertele educaționale extrem de inspirate care a atras an de an tot mai mulți elevi, în anul școlar 2016-2017 s-a luat hotărârea amenajării unui atelier de estetică în locul celui de sculptură pe sticlă.
În 30 martie a avut loc inaugurarea acestuia, eveniment inedit la care au participat reprezentanții autorităților locale și ai Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, reprezentanți ai mass-mediei locale, directori de licee și școli generale, cadre didactice de specialitate care predau la acest profil, elevi și părinți, partenerii de practică ai școlii pe domeniul estetică și igiena corpului omenesc (figura 3.27).
Figura 3.27. Cuvânt de deschidere al primarului orașului la inaugurarea atelierului
Pentru acest eveniment special în viața școlii, elevele de la acest profil au pregătit un program artistic ,,Flori de primavară’’ în care și-au demonstrat abilitățile specifice profesiei, creând coafuri în tonalitatea anotimpului (figura 3.28).
Figura 3.28. Parada coafurilor ,,Flori de primăvară’’
Și pentru ca imaginea să fie perfectă și să ne evoce primăvara pe care o asteptăm de atâta timp, coafurile au fost însoțite de machiaje care invocau primii vestitori ai anotimpului (figura 3.29).
Figura 3.29. Machiaje ,,Flori de primăvară’’
Prin amplasarea clădirii care găzduiește toate aceste ateliere destinate instruirii practice a elevilor, în imediata apropiere a colegiului, la nici un minut distanță (figura 3.30), se menține o comunicare eficientă cu sediul școlii, care permite rezolvarea problemelor apărute în cel mai scurt timp, se pot elabora scheme orare flexibile care îmbină orele de teorie cu cele practice și oferă spații generoase desfășurării unor activități educative, atunci când din diferite motive, toate sălile și cabinetele de specialitate ale școlii sunt ocupate.
Figura 3.30. Intrarea în ateliere
3.2. Analiza SWOT a Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’
3.2.1. Curriculum
3.2.2. Resurse umane
3.2.3. Resurse materiale și financiare
3.2.4. Relația cu comunitatea
3.3. Fuziunea Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ cu LiceulTehnologic ,,Automecanica’’
Abandonul școlar reprezintă o problemă deosebit de gravă și fiecare instituție școlară este activ implicată în determinarea factorilor care duc la acest rezultat și elaborarea unor planuri de măsuri menite să amelioreze pe cât posibil rata de abandon școlar. Elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ renunță la școală din varii motive: aparțin unor familii dezorganizate, cu părinți în județe diferite, cu situații financiare precare, fără posibilitatea plății abonamentului necesar navetei, părinți plecați în străinătate care își privează proprii copiii de afecțiune și control asupra rezultatelor școlare, modelul oferit de familie, plecări definitive din țară, angajări premature și fără obținerea calificării pe piața muncii.
Fenomenul de migrare internă sau externă este un alt factor care are influențe negative asupra efectivelor de elevi din cadrul colegiului.
Declinul demografic prognozat de diferite studii și specialiști în domeniu este evident în clasele de elevi, în special în acțiunea de promovare a ofertei educaționale a școlii în mediul rural, unde nu sunt mai mulți de 6,7 elevi în clasele a VIII-a. Prognozele subliniază mutații puternice care vor interveni în evoluția unor segmente specifice de populație: diminuarea populației preșcolare și scolare, care vor avea ca efect, închiderea
școlilor și concedierea personalului didactic.
Erodarea imaginii învățământului profesional și tehnic: trebuie spus că acest tip de învățământ este puternic afectat de percepția socială negativă, fiind perceput ca o cultură a eșecului, neavând legatură nici cu vocația, nici cu perfomanța școlară. Părinții nu își îndrumă copii către școlile profesionale din cauza prestigiului redus, acestea fiind asociate cu performanțe școlare scăzute. Așa se explică opțiunea elevilor pentru alte rute educaționale decât cele tehnologice.
Acești factori au dus la scăderea numărului de elevi în clasele Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ și fenomenul continuă, nedând semne că situația s-ar îmbunătății. În această situație, colegiul a considerat oportună o fuziune prin absorbție a calificarilor Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’.
3.3.1. Motivarea și pregătirea fuziunii
Trecerea de la schimbarea dirijată, în mare masură impusă, confruntată cu rezistență și conflicte, la schimbarea continuă, ca mod de gândire și acțiune în tot ceea ce face o organizație, reprezintă una dintre cele mai importante inovații ale sistemului de management din instituțiile performante de azi. Tocmai această reorientare a dus la apariția organizației care învață(the learning organization), unde oamenii iși dezvoltă permanent capacitatea de a obține performanțele pe care și le doresc, în care sunt dezvoltate și sustinute noi abordări și modele de gândire și în care oamenii învață permanent să facă totul împreună. Într-o astfel de organizație oamenii învață permanent să facă lucruri noi și într-un astfel de mediu, o fuziune prin absorbție s-ar face mult mai ușor, oamenii având exercițiul schimbarii. Pentru cele mai multe școli însă acest lucru reprezintă doar un deziderat.
Dacă ne raportam la studiul nostru de caz și aplicam principul pașilor mărunți dar siguri, considerăm că directorul școlii în calitate de agent al schimbării trebuie să găseasca răspunsuri la următoarele întrebări(figura 3.31):
Figura 3.31. Dileme manageriale
Care sunt presiunile care acționează asupra directorului? Declinul demografic, abandonul școlar și riscul părăsirii timpurii a școlii, oferta educațională limitată, preferința elevilor pentru liceele teoretice în defavoarea liceelor tehnologice, fenomenele de migrație și imigrație împovărează umerii directorilor de licee. Există în permanență o preocupare managerială pentru diminuarea sau îndepărtarea punctelor slabe identificate prin diferite tehnici de analiză și proiectare în managementul educațional strategic al școlilor. Schimbările inițiate la nivelul școlilor pot fi de fond și atunci trebuie resimțite la toate nivelurile sau există și forme mai usoare, relativ limitate. Uneori, când performanțele școlilor sunt timide, acestea au nevoie de schimbări strategice profunde, de substanță. Alteori, schimbarea poate fi limitată ca acțiune și dacă dorești de exemplu, să eficientizezi activitatea din serviciu secretariat, uneori e suficient sa introducem un calculator în plus. Fuziunea va duce la o diversificare a ofertei educaționale în special în meserii care au mare căutare pe piața muncii și sunt eligibile pentru învățământul dual. Dar tot ea aduce o combinare a doua colective de cadre didactice diferite, care au anumite obiceiuri, obiective și strategii și modalități diferite de exprimare a personalităților lor.
Întrebarea cea mai delicată rămâne ,,cum trebuie să implementam schimbarea?’’ și de modul de proiectare și aplicare depinde dacă aceasta este o oportunitate de succes sau un eșec răsunător. Care formulă este mai eficientă, cea în care forțezi schimbarea sau cea în care implici personalul în procesul schimbării? Cu siguranță că depășirea obstacolului reprezentat de rezistența întâmpinată din partea personalului va reprezenta o deschidere largă in implementarea deciziei.
În literatura de specialitate găsim o diversitate de modele ale schimbării, însă cele mai importante ar fi: modelul lui Lewin, modelul acțiunilor de cercetare, modelul adaptărilor contemporane la acțiunea de cercetare, modelul abordării sistemice, modelul general de planificare al schimbarilor. Analizând aceste modele constatăm că deși există diferențe legate de numărul și denumirea etapelor, modelele au puncte comune, care au permis conceperea unui model general de planificare și implementare a schimbărilor organizaționale(figura 3.32).
Figura 3.32. Etapele schimbării (adaptare dupa E. Burduș)
Alegerea unui moment prielnic pentru implementarea schimbarii dacă nu facilitează acceptarea ei, cel puțin nu crește numărul forțelor care se opun ei, pe motiv că nu e momentul potrivit. Nu vom implementa schimbări majore în perioadele foarte încărcate ale anului școlar (examenele de sfârșit de ciclu) sau când personalul este obosit(înaintea concediilor).
Pornind de la modelul general al schimbărilor organizaționale, consideram că în cazul Colegiului Tehnic ,,Medienisis’’ mai aproape de climatul și cultura organizațională ale acestuia ar fi următoarea succesiune de etape(figura 3.33):
Figura 3.33. Etapele schimbării în cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’
Fuziunea prin absorbție pe care și-o propune Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ implică schimbări complexe care vizează modificari ale culturii organizaționale. În aplicarea unei schimbări este vital să se țină seama de climatul și cultura organizațională. Sunt situații cînd acestea pot bloca schimbarea, dar pot constitui, în anumite condiții, factori ce facilitează sau chiar acționează ca și catalizatori ai schimbării.
Atunci când suntem membrii unui culturi nu-i cunoaștem specificitatea. Modurile de a gândi și de a acționa sunt induse cultural ca urmare a unui proces permanent de învățare socială. Directorii fixează reguli noi și propun cadrelor didactice să le învețe și să le aplice, dar cultura organizațională se schimbă greu dacă nu a învățat să devină o organizație ce învață. Pentru că schimbarea culturală devine o variantă tot mai des întâlnită putem apela la tehnicile managementului cunoașterii care susțin afirmarea organizațiilor.
În cazul unei culturi puternice credințele, valorile și aspirațiile sunt susținute de toți membrii organizației, pe cînd culturile slabe au impact redus asupra membrilor, fiind mai fragmentate. Dificile sunt cazurile când o cultură puternică în trecut nu mai e potrivită noului context produs de schimbare, iar acestea dezvoltă o rezistență foarte mare la schimbare. Teren fertil schimbărilor îl oferă culturile organizaționale adaptabile, adică acelea care se caracterizează prin ,,abordare proactivă, anticipativă, a aspectelor individuale și organizaționale, asumarea unui nivel mare a riscului, încrederea și implicarea membrilor în toate problemele organizaționale, receptivitate, capacitate de învățare, creativitate și inovare.
Ca tipologie, climatul organizațional al Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ variază în funcție de obiectiv, între consultativ, când comunicarea este bilaterală și democratic-participativ, când există descentralizare decizională, încredere, motivare, comunicare la toate nivelurile. Din perspectiva dimensiunii structurale a climatului organizațional, școala are o mărime medie în comparație cu celelalte unități de învățământ din localitate și acest aspect încurajează dezvoltarea unui climat pozitiv și o atmosfera caldă, relații de colaborare și întrajutorare, sprijin și asistență reciprocă în rezolvarea sarcinilor mai dificile. Cancelaria este spațiul de promovare a relațiilor informale și implicit de influențare a climatului organizațional. Vârsta medie a colectivului este de 43 de ani, dar acest aspect nu constituie un obstacol care să intervină în implementarea unei potențiale schimbări, pentru că oamenii reacționează diferit față de schimbare. Fiind un grup eterogen, percepția cadrelor didactice față de schimbare depinde în mare masură de viziunea asupra vieții, dată de nivelul de educație, preocupări și interese. Polemicile nu sunt foarte dese, pentru că în general nu se cultivă relațiile tensionate sau conflictuale, dar există și riscul ca acest tip de atitudine să inducă o stare de nemultumire și insatisfacție la locul de muncă, prin acumulari repetate de frustrare. În școală există comunicare, însă gradul de convergență și compatibilitate a opiniilor, convingerilor și concepțiilor cadrelor didactice nu este foarte ridicat.
În ceea ce privește dimensiunea socio-afectivă a climatului organizațional, ea vizează relațiile de simpatie, antipatie sau indiferență care se stabilesc în orice școală între cadre didactice sau cadre didactice și managerul școlii. Totodată aici este secțiunea unde se amintește existența sub-grupurilor ca rezultat al divizării organizației pe plan afectiv, ca și apariția unor lideri informali la nivelul școlii, aceste aspecte contribuind la tensionarea atmosferei din școală. Aici este momentul în care intervine rolul directorului care trebuie să orienteze permanent relațiile din cadrul grupului și acest lucru este posibil în măsura în care gradul de acceptare afectivă este ridicat.
3.3.2. Prezentarea Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’
Liceul Tehnologic ,,Automecanica’’ este o unitate de învățământ relativ tânără, fiind înființată în 1976. Până la darea în folosință a actualului sediu, a funcționat în diferite locații: în incinta Școlii generale nr 6, Liceului S..L.Roth și a Liceului Economic. Actuala construcție a fost realizată cu sprijinul întreprinderii ,,Automecanica’’ și a fost dată în funcțiune în 1986.
Misiunea Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’ este de a oferi șanse egale fiecărui tânar pentru a deveni o personalitate puternică, independentă, capabilă să se integreze competent și activ în societate. Analizând documentele de diagnoză ale liceului, reiese faptul că Liceul Tehnologic ,,Automecanica’’ se consideră a fi un ansamblu uman format în vederea asigurării unui proces instructiv-educativ de calitate, pentru atingerea unor obiective educaționale precise. Nivelurile de învățământ caracteristice acestei structuri sunt: ciclu inferior al liceului, ciclul superior, școala profesională, liceu tehnologic zi și seral, liceu seral cu frecvență redusă, învățământ special.
Valorile dominante pe care le promovează la nivelul colectivelor de elevi sunt: egalitate, cooperare, munca în echipă, respect reciproc, atașament față de copii, respectul pentru profesie, libertate de exprimare, receptivitate la nou și creativitate.
a) Oferta educațională: În anul școlar 2015-2016 liceul avea 508 elevi care erau scolarizați prin mai multe forme de învățământ și diferite calificari: liceu zi, 103 elevi (5 clase), ILFR 155 de elevi (5clase), liceu seral Ruta Progresivă 73 elevi (3 clase), școala profesională nivel 2, 130 elevi (6 clase), învățământ special 12 elevi (3 clase), liceu seral Ruta Directă 35 elevi (1clasă). În cadrul liceului, există diferite forme de învățământ, zi, seral rută directă sau progresivă, fără frecvență, iar elevii sunt pregatiți în domeniul mecanic, calificarea tehnician prelucrări la cald, profil servicii, tehnician în turism și tehnician în gastronomie, profil real: știintele naturii și profil umanist, stiințe sociale. În cadrul școlii profesionale, elevii se pregătesc în domeniul mecanic, calificarea sudor, domeniul turism si alimentație: ospătar(chelner), vânzător în unități de alimentație, domeniul construcții și lucrări publice: zugrav, vopsitor, tapetar. Din totalul de 508 elevi (24 clase), 196 sunt fete și 312 băieți, 299 provin din Mediaș, iar 209 din mediul rural (tabelul 3.9.)
Tabel .3.9.
Distribuția elevilor pe medii de rezidență și sexe
Parteneri de instruire practică
Platforma Industrială ,,Automecanica’’
S.C.Relee S.A.
S.C.Kromberg & Schuster
S.A.Emailul S.A.
JLG Manufacturing Central Europe SRL
S.C.Konsta Splendid SRL
Magazinele Billa
Restaurantele Dafora, Central, Select
b) Activități extracurriculare sunt concentrate mai mult în zona organizării sărbatorilor tradiționale: Ziua Națională, ,,Dragobetele sărută fetele’’, Ziua poetului M.Eminescu, Ziua prozatorului I.L.Caragiale, festival de folclor, activități de ecologizare a orașului, excursii tematice, activități sportive, organizarea simpozionului ,,Apa și siguranța alimentară’’.
c) Resurse umane: Liceul Tehnologic ,,Automecanica’’ dispune de personal bine pregătit și calificat în proportie de 100%: 30 cadre didactice, din care 19 titulari și 11 suplinitori, personal didactic auxiliar 5 și personal nedidactic 6 (figura 3.34).
3.34. Distribuția personalului
În ceea ce privește experiența cadrelor didactice și distribuția pe grade didactice, un procent de 45,71% au obținut gradul I, 22,85% gradul II, 17, 14% definitivatul și un singur cadru didactic este debutant (figura 3.35).
3.35. Distribuția personalului didactic pe grade didactice
Analizând distribuția personalului din cadrul Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’pe grupe de vechime constatăm că media de vârstă este mai mare decât în cazul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’și această informație capătă relevanță atunci când se dorește implementarea unei schimbări, știindu-se faptul că vârstele mai tinere sunt mai maleabile și deschise noului ( figura 3.36).
Fig.3.36. Grupele de vechime ale personalului didactic
d)Număr posturi:
Indicatorul număr de posturi alături de distribuția pe grupe de vechime și grade didactice ne oferă informații relevante asupra cheltuielilor de personal. De asemenea faptul ca 18,47 de posturi sunt ocupate de titulari ne oferă o imagine a stabilității încadrărilor pe ani școlari și a continuității demersului didactic la nivelul colectivelor de elevi (figura 3.37).
Fig.3.37. Distribuția numărului de posturilor
Resurse materiale:
Procesul instructiv-educativ din cadrul Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’ se desfășoară în săli de curs, laboratoarea tehnologice, cabinete de specialitate și ateliere de instruire practică conform tabelului 3.10.
Tabel. 3.10.
Baza materială a Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’
f)Resurse financiare:1.01.2016-31.12.2016
Analizând componenta financiară a Planului de acțiune al Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’ a rezultat faptul că pe langă resursele financiare tradiționale având ca surse bugetul de stat și local, există preocupări și acțiuni pentru dezvoltarea veniturilor proprii (figura 3.38).
Fig.3.38. Resurse financiare 2016
Finanțarea pe capitole este prezentată în detaliu în tabelul 3.11.
Tabel 3.11.
Sursele de finanțare a liceului ,,Automecanica’’
h) Analiza SWOT a Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’
3.4. Analiza rezistenței la schimbare impusă de fuziune
Orice schimbare implică intrarea într-o zona necunoscută și aduce cu sine ieșirea din starea de confort a indivizilor, provocând temeri și neliniști legate de faptul că noua stare spre care se tinde nu va genera rezultatele așteptate și va fi una sortită eșecului. Rezistența la schimbare este una umană, firească, pentru că implică o mare nesiguranță, fiindu-ne greu să renunțăm la ceva ce avem, pentru a ne hazarda spre ceva nou și necunoscut pentru care nu avem nicio garanție că ne aduce vreun avantaj. În același timp, pe fondul acesta general de aversiune față de situații noi și necunoscute, trebuie să întelegem că orice tranformare radicală nu se poate concretiza decât printr-o abandonare a trecutului și orice revoluție înseamna construcție, doar că ea presupune și demolare, căci fără a demola nu poți elibera locul pentru o construcție nouă.
Modalități de reducere a rezistenței la schimbare: Atunci când cunoaștem și în același timp, întelegem cauzele care determină rezistență la schimbare este mai facil să identificăm mijloacele cele mai adecvate de reducere sau chiar înfrangere a acestei rezistențe.
-implicarea cadrelor didactice în planificarea schimbării considerăm că este una din metodele cele mai eficiente de reducere a rezistenței la schimbare.
– identificarea cauzelor care determină disconfortul personalului este importantă pentru că ne oferă posibilitatea de a acționa direct asupra cauzelor care determină această stare. Nu vom reuși să caștigăm oamenii de partea schimbarii prin metode coercitive, ci găsindu-le vulnerabilitatea și actionând asupra diminuării ei. Desigur, sunt importante și modelele comportamentale de muncă statuate pâna în momentul schimbării.
-diversificarea canalelor de comunicare: directorul trebuie să ofere cât mai multe informatii care vizează schimbarea, dar să și creeze oportunități în care personalul să discute și să își exprime sentimentele și temerile
3.4.1. Identificarea fortelor implicate în procesul schimbarii
În cadrul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ schimbarea organizațională propusă presupune o orientare nouă privind modul prin care aceasta urmează să își desfășoare activitatea și poate fi exprimată prin schimbarea elementelor de management strategic (misiune și viziune), noi metode de predare participativ-active, centrate pe elev, noi priorități, obiective și tinte, etc. Schimbarea nu va fi tratată ca un eveniment, ci ca un proces, cu anumite etape, care se dezvoltă într-o anumită perioadă de timp, un proces care presupune asumare de riscuri, stres și conflicte, și în același timp, un proces de învățare care implică noi mentalități și modificări de comportament.
Apariția a doua tipuri de forțe, cele care se opun schimbării și cele care susțin schimbarea este normală. O metodă simplă și originala a fost inițiată de psihologul Kurt Lewin, interesat fiind de comportamentul indivizilor. Potrivit lui Lewin, putem considera o organizație sau o stare a acesteia ca menținând un echilibru între forțele favorabile schimbării și cele care se opun. S-au identificat urmatoarele tipuri de forțe:
Forte pro schimbare:
-Autoritățile locale: Conform Legii educației nr.1/2011, autoritățile locale sunt cele care propun Consiliului Local organizarea structurii rețelei școlare din oraș și o înaintează Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, la fiecare început de an școlar. Consiliul Local Mediaș poate aproba absorbția prin fuziune a calificarilor celui de al doilea liceu tehnologic de către Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’, fundamentându-și hotărârea pe eficientizarea banului public, respectiv a cheltuielilor destinate întreținerii clădirilor celor două școli și absenței calității învățământului desfășurat în cadrul Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’ (procente foarte mici de promovabilitate a examenului de bacalaureat).
-Inspectoratul Școlar Județean Sibiu, prin Consiliul de administrație este cel care vizează propunerea Primăriei Mediaș și nu are niciun motiv să se opună acestei fuziuni care poate duce la concentrarea într-un singur loc a tuturor resurselor umane, financiare și materiale destinate învățămăntului profesional și tehnic la nivel local. Fuziunea se pliază pe misiunea Inspectoratului Școlar Județean Sibiu prin care în calitate de instituție publică, asigură cadrul adecvat creșterii calității serviciilor educaționale, promovând performanța școlară în toate tipurile de licee, teoretice, tehnice și vocaționale.
-Personalul didactic al Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ și managementul școlii conștientizează că o astfel de schimbare aduce cu sine multe aspecte benefice, deschide noi perspective de dezvoltare a colegiului prin diversificarea ofertei educaționale (calificări noi care sunt solicitate pe piața muncii cum ar fi cele din domeniul alimentar și turism sau cele din domeniul mecanic) și atragerea de noi grupuri țintă prin diversificarea formelor de învățământ, liceu seral, licel cu frecvența redusă, școala postliceală.
-Personalului didactic al Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’ i se oferă o bază materială foarte bine dezvoltată și întreținută care să corespundă unui proces educațional de calitate, laboratoare și cabinete de specialitate cu aparatură și mijloace moderne de învățare, o imagine bună pe piața educațională locală, județeană și chiar națională, un parteneriat solid, de perspectivă cu autoritățile locale care vor să învestească în continuare în baza materială a colegiului și să îi susțină toate proiecte educaționale. Față de actuala locație a liceului, la ieșirea din oraș spre Sighișoara, poziționarea colegiului la 20 de minute de centrul orașului reprezintă un avantaj pentru întreg personal cât și pentru beneficiarii actului educațional, elevii. Acestea sunt argumente puternice pentru personalul didactic al Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’, care pot înclina balanța spre decizia unanimă că fuziunea prin absorbție lărgește perspectivele de dezvoltare personală, de continuitate în domeniul educațional pe perioade mai mari de timp, având în vedere declinul mare demografic.
Forțe care se opun schimbării:
Există prea puține date despre fuziuni de școli și deci subiectul nu poate fi accesat cu ușurință de publicul larg, datorită legislației stufoase care trebuie studiată pentru toți factorii implicați: autoritățile locale, inspectoratele școlare și școlile vizate. În județul Sibiu s-au efectuat până acum patru ani școlari, trei fuziuni de școli care au avut ca motiv pierderea imobilelor unde se desfășura actul educațional din cauza retrocedării proprietarilor de drept a clădirilor.
De aici rezultă importanța majora a celui care implementeaza schimbarea, cel care explică colectivelor de cadre didactice din cele doua școli necesitatea schimbării , etapele acesteia și în special, efectele schimbării asupra fiecarui membru al organizației. Fundamentală în succesul acțiunii este poziționarea directorilor celor doua școli față de această fuziune, în calitatea lor de agenți ai schimbării. O diagnoza corectă și responsabilă a situației învățământului desfășurat până în momentul actual coroborată cu o prognozare a activității pe termen mediu și lung a celor doua școli deschide cale liberă unei schimbări benefice pentru factorii implicați. Dar o dezinformare sau o informare trunchiată, fără a ține cont de avantajele pe care le presupune o astfel de acțiune, prin prezentarea unor efecte dramatice pentru întregul colectiv al școlii cu siguranță vor contribui la eșecul schimbării prognozate. Automat se instalează o stare generală de panică, de revoltă și se inițiază o serie de acțiuni de protest sau blocare a inițiativei. Subliniem astfel rolul directorului școalii în această problematică pentru că el este în măsură să transforme complexul în simplitate, să imprime entuziasm și încredere colectivului pe care il conduce.
Zvonurile conform cărora o fuziune prin absorție aduce cu sine și concedieri, trebuie contracarată încă de la început. Cadrele didactice sunt încadrate în funcție de specializare, clase și calificări, deci este exclusă posibilitatea reducerii activității sau pierderea titulaturii pe post.
Singurele modificari care intervin sunt cele implicate la normarea personalului nedidactic, respectiv a funcției de administrator financiar, administrator patrimoniu, paznici și îngrijitoare. Dacă ne raportam la studiu de față, Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ are capacitatea de a rezolva primele trei funcții, datorită faptului că deține patru posturi vacante. În plus, are și capacitatea financiară de a încadra din veniturile proprii ale școlii personalul care poate, în noile condiții își pierd posturile, mai ales că în urma reabilitării internatelor școlii care se va finaliza anul urmator, se înființează posturi noi de îngrijitoare și personal de supraveghere a activității din internat.
3.4.2. Cauzele rezistenței la schimbare
Cadrele didactice sunt familiarizate cu fenomenul de schimbare la modul general, învățământul fiind una dintre ramurile aflate parcă într-o permanentă reformă odată cu instalarea fiecărui ministru la cârma ministerului educației, reforma care a vizat multe componente ale sistemului educației naționale: evaluarea, formele de învățământ, formarea continuă a personalului, curriculum și programele aferente, manuale, structuri ale anului școlar, portofoliu de metode de predare, examene, salarizare, etc.
În fața unei fuziuni, care presupune modificarea culturii organizaționale și nu numai, cadrele didactice pot manifesta rezistență la schimbare, cauzele având caracter rațional cât și irațional sau subiectiv:
Pot trăi sentimentul că au pierdut ceva valoros, uneori cu conștientizarea deplină a acelui ,,ceva’’, alteori destul de confuz, ca și atunci când te desparți de ceva cunoscut și debutezi în necunoscut;
Experiența schimbărilor din trecut, cele înscrise la capitolul ,,eșecuri’’ pot crea disconfort și predictibilitatea că și de data aceasta va fi la fel;
Modalitatea în care este explicată necesitatea schimbării, etapele procesului de schimbare, implementarea acesteia și evaluarea ei;
Cadrele didactice pot avea o altă viziune asupra unor probleme și atunci nu înteleg necesitatea schimbării;
De multe ori, cadrele didactice nu găsesc sensul schimbării prezentate de director, atunci când acesta este inițiatorul;
Multe cadre didactice au un sentiment de mulțumire față de starea actuală a lucrurilor și atunci nu înteleg de ce e nevoie să schimbi ceva ce functionează, cu altceva nou fără să știi finalitatea;
Există cadre didactice care manifestă neliniște și frică față de orice schimbare, orice mică modificare contribuind la destabilizarea acestora și creării sentimentului de frustrare ;
Când relația cu directorul școlii nu este una confortabilă, există posibilitatea să se nască rezistența numai datorită faptului că profesorii nu îl agrează pe inițiator;
O stare de neliniște în ceea ce privește gradul de libertate a cadrului didactic de a face lucruri în mod diferit;
Nepricepera cadrelor didactice în implementarea schimbării inițiate;
Absența abilității cadrului didactic în ceea ce privește adoptarea deciziei;
Existența unor norme și reguli puternice pentru comportamente acceptate și așteptate;
Atunci când este anunțată o schimbare, privirea dascalilor se îndreaptă prima dată spre sindicate și atitudinea pe care o au acestea pot contribui la rezistența la schimbare.
Analizând mai atent aceste cauze vom observa că acestea generează diferite rezistențe la schimbare de ordin:
Individual: rezistența determinată de cauze personale este cel mai greu de depăsit, pentru că în acest caz individul nu are nimic impotriva schimbării, ci a persoanei care vrea să o implementeze;
Cognitiv: apare pe fondul unei deficiențe în procesul comunicării dintre agentul schimbării și cadrele didactice, când informațiile nu sunt credibile sau nu sunt întelese sau pur și simplu schimbarea nu este bine explicată;
Afectiv: există două situații care nasc rezistența la schimbare bazate pe afectul cadrelor didactice. În primul, includem cadrele didactice care, în general, sunt firi sensibile și se atașează de anumite lucruri care sunt implicate în procesul schimbării, le valorizează și nu doresc să se despartă de ele. În al doilea caz cuprindem cadrele didactice care se simt depășite de situație, considerând mult prea radicală schimbarea, infinit de complexă, profundă și în acest context nou, își dezvoltă sentimentul de frică și neliniște.
3.4.3. Bariere în calea schimbării
Oamenii își activează în calea schimbării anumit bariere din diferite motive și care influnțează semnificativ procesul schimbării. Principalele categorii de bariere în calea schimbării pot fi stucturate în cinci categorii:
bariere perceptive
-stereotipia este determinată de faptul că oamenii nu sunt capabili să abdordeze o problemă din mai multe puncte de vedere;
-saturația: starea care se obține în urma folosirii exagerate a canalelor perceptive;
-ținta falsă: incapacitatea de a face deosebire între esențial și redundant și care blochează perceperea corectă a unei situații.
bariere cognitive
-ignoranța: nu există o informare corectă;
-stereotipul: utilizarea repetată a acelorași strategii de abordare a unei probleme;
-precedența: repetarea unui mod de acțiune care a avut succes în anumite circumstanțe fără a ține cont de noutatea situației;
-substituția: se înlocuieste o problemă noua cu una deja cunoscută;
-folosirea incorectă a limbajului-cu efecte directe asupra decodificării unui mesaj
bariere ale mediului social
-blocarea ideilor noi prin ignorare și ridicularizare, fiind interpretate ca amenințări pentru indivizi
-susținerea cu vehemență a propriului punct de vedere și neacceptarea niciunei critici
-homeostazia-tendința sistemelor de a se menține în echilibru
bariere personal-emoționale
-obișnuința: supraviețuire în zona de confort
-capriciul, dependența și conformismul față de opiniile colegilor sau directorilor
-autoritarismul și dogmatismul- unele persoane acceptă schimbări propuse doar de la superiori, niciodată de la colegi
-teama de risc și incapacitate de a tolera ambiguitatea-mulți se simt în siguranța doar dacă au certitudini, incertitudinea duce la pierderea încrederii în sine, la căutarea siguranței afective în trecut (,,era mai bine inainte).
bariere culturale
-tabuurile-probleme care nu pot fi abordate sunt ca și inexistente
-raționalizare excesivă a unor tendințe reformiste ca modalitate de abordare în culturile europene (rațiune și logică, nu sentimente):
-așa numitele efecte ale totalitarismului, când oamenii acționează într-un anume fel în context oficial și altfel în context privat.
Schimbarea socială este în strânsă legatură cu ciclul individual al schimbării, tipic pentru fiecare individ /organizație și care presupune parcurgerea etapelor:
-negarea: este momentul în care oamenii nu acceptă ideea de schimbare; cu cât schimbarea este mai neasteptată și mai profundă, cu atât crește negarea;
-apărarea: este etapa în care oamenii au reacții de frustrare și comportamente defensive și în paralel percep schimbarea ca un factor inevitabil și căruia trebuie să îi facă față;
-excluderea: constă în trăirea unei stări apăsătoare, de anxietate, dar concomitent încep să accepte realitatea;
-adaptarea: etapă care presupune desfășurarea unui proces lung, dificil, performanțele întârzie și acest lucru creează descurajare și revoltă;
-interiorizarea valorilor care sunt promovate de schimbare: este ultima etapă, procesul de schimbare este acceptat, noul comportament intră în obișnuință, și astfel se reclădește stima de sine.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
a. Concluzii
1. Din analiza declinului demografic: Datele statistice furnizate de evidențiază o scădere semnificativă a populației din județul Sibiu. Din analiza sporului demografic calculat la nivelul municipiului Mediaș pe doi ani consecutivi, 2015, 2016, se preconizează că învățământul medieșan va continua să se contracte și în următorii 10, 15 ani.
2. Distribuția pe medii rezidențiale a populației județului Sibiu demonstrează existența unei mișcări de la sat către oraș a tinerilor începând cu vârsta de 18 ani. Faptul arată că școlile secundare trebuie să aibă în vedere mediul rural unde ponderea tinerilor este mai mare decât la oraș. Învățământul postliceal pare să fie o destinație mai ales pentru persoanele din mediul urban, acestea fiind și superioare ca pondere în cadrul populației urbane. Aceste informații sunt utile pentru proiectarea ofertei educaționale.
3. Analiza mediului economic: se constată anumite sectoare cu tendință de creștere a ponderii în crearea produsului intern brut județean: construcții, comerț, serviciile prestate firmelor, intermedierile financiare, iar înființarea unor parcuri industriale crează noi oportunități de diversificare a ofertei educaționale a colegiului.
4. Fenomenul de migrație: nu mai poate fi ignorat și devine îngrijorător în special în rândul tinerilor și al persoanelor calificate, cu tendință de accentuare pe termen mediu. An de an, la nivelul colegiului s-au înregistrat transferuri ale elevilor în alte județe sau solicitări de retragere de la școală în cazul plecării definitive din țară, indiferent de momentul anului școlar (au existat retrageri din școala înainte cu o lună de finalizarea anului școlar ceea ce a dus la pierderea unui an de studiu pentru elev).
5. Șomaj mare în rândul tinerilor 18-27 de ani la nivelul orașului, iar ofertele de locuri de muncă necesită pregătire prin învățămant profesional și tehnic.
6. Oferta educațională:
absolvenții școlilor generale preferă oferta liceelor teoretice în defavoarea celor tehnologice; învățământul profesional este puternic afectat de percepția socială negativă, fiind perceput ca o cultură a eșecului, neavând legatură nici cu vocația, nici cu perfomanța școlară. Părinții nu își îndrumă copii către școlile profesionale din cauza prestigiului redus, acestea fiind asociate cu performanțe școlare scăzute. Gradul redus de dotare al școlilor întărește imaginea negativă a acestor structuri, care sunt considerate incapabile să asigure elevilor dobândirea competențelor necesare practicării meseriei pentru care se pregatesc;
elevii Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ sunt multumiți de serviciile educaționale în proporție de 81%;
activitățile extracurriculare cuprinse în oferta colegiului ofera posibilitatea descoperirii talententului fiecărui elev și dezvoltă o multitudine de abilități de viață;
7. Caracterizarea beneficiarilor educației școlarizați la Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’:
elevii admiși în învătământul profesional și tehnic sunt relativ mai bine consiliați vocațional și optează în mod responsabil pentru calificările colegiului; totuși trebuie spus că această consiliere vizează mai mult performanțele școlare, decât o aptitudine pentru o meserie
elevii admiși la liceu sunt repartizați computerizat de către I.S.J.Sibiu și nu își asumă întotdeauna opțiunea pentru colegiu, solicitând ulterior transfer, deși nu
întrunesc condițiile impuse de lege;
în general, mediile de admitere ale elevilor sunt modeste, aceștia având lacune profunde la limba și literatura româna și matematică, ceea ce duce la un număr mare de corigențe sau repetenții;
proporția elevilor care au mediul de rezidență rural este mare (60%), cu efecte directe la nivelul elevilor care provin din familii cu probleme financiare și care renunță la școală din acest motiv, cu efecte în domeniul activităților remediale imposibil de proiectat în lipsa mijloacelor de transport la anumite ore;
91 de elevi au un părinte sau ambii părinți plecați în străinătate la lucru și acest aspect are efecte negative asupra stării de spirit a elevilor, a nevoilor lor de afecțiune și protecție. Nefiind supravegheați decât de o soră sau o bunică, acești elevi au probleme fie de integrare, fie rezultate slabe la învățătură;
motivația pentru școală este dezvoltată și prin activitatile extracurriculare organizate la care elevii participă în număr mare și obțin o multitudine de premii;
Rata de promovabilitate a examenului de bacalaureat este mai mare decat cea înregistrată la nivel național, dar dacă s-ar schimba algortimul de calcul și am ține cont de numărul de elevi înscriși în clasa a XII-a și numărul celor care promovează, am constată că exista o slabă motivare pentru promovarea acestui examen.
8. Relația părinți-școală
în anul școlar 2015-2016 participarea părinților la ședințele organizate de profesorii diriginți a fost de 35% și nici anul acesta școlar situația nu s-a îmbunatățit, iar acest aspect ne dă indicii asupra preocuparii și implicării familiei asupra progresului școlar;
existența asociației PROMEDIENSIS permite școlii orientarea unor fonduri financiare spre nevoile iminente ale școlii, având în vedere interzicerea prin lege a colectării tradiționalului ,,fond al clasei’’;
9. Abandonul școlar: este fenomen negativ care a căpătat valori dramatice la nivel național, dar bine reprezentat atât în cazul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’ cât și a Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’. Abandonul este determinat de factori ce țin de inadaptarea școlii la factori interni (biologici și psihologici) și factori externi ce țin natura economică, socio-culurală a famiilor din care provin elevii (situație financiară precară, lipsa îmbracămintei, lipsa banilor necesari navetei, condiții de locuit, părinți în străinătate, modelul educațional oferit de părinți). Acești factori determină apariția la elevi a sentimentului de izolare, deprimare, singurătate și frustrare. Cel mai mare abandon școlar se înregistrează la liceu la clasele din domeniul tehnic și cel mai mic la cele din domeniul servicii.
10. Problemele cu care se confruntă învățământul profesional și tehnic:
atractivitatea învățământului profesional și tehnic rămane redusă, deși se încearcă o revitalizare prin diferite metode;
după desființarea școlilor de arte și meserii, când toți elevii s-au înscris la liceu au crescut nefondat asteptările părinților și deci și optiunea lor pentru această formă de învățământ, deși mediile de admitere ale copiilor nu sugerau această alegere;
bursele profesionale lunare se pierd ușor datorită absenteismului și practic, nu și-au atins scopul;
învățământul dual, noua pârghie a ministerului educației de a promova învățământul profesional și tehnic și de a crea premisele dezvoltării forței de muncă pentru marii angajatori a avut un debut timid și ezitant, la nivelul județului Sibiu doar 4 licee tehnologice vor școlariza începând cu toamna anului 2017, elevi în această formă de învățământ;
examenul de bacalaureat devine tot mai neatractiv pentru elevii absolvenți ai liceelor tehnologice, elevii având în general o slabă motivație pentru școală, progres sau dezvoltare personală;
efectivele claselor și implicit ale școlilor din învățământul profesional și tehnic se diminuează drastic, din cauza declinului demografic, fenomenului de migrație și abandon școlar, planând amenințarea pierderii personalității juridice(<300 elevi).
11. Fuziunea prin absorbție a calificarilor Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’
din analiza Planurilor de acțiune ale celor doua școli pentru perioada 2015-2020, a rezultat faptul că sunt urmărite aceleași prioritati și obiective îndreptate spre creșterea calității demersului didactic, dezvoltarea capacității de orientare școlară și profesională, creșterea flexibilității învățământului profesional și tehnic, asigurarea accesului și a gradului de cuprindere în educație, prevenirea și reducerea absenteismului și a abandonului școlar, dezvoltarea parteneriatelor școlilor cu comunitatea locală, etc. De aici tragem concluzia că cele doua școli au în comun direcția de dezvoltare;
din analiza ofertei educaționale a rezultat faptul că cele două școli se adresează unor grupuri țintă cu vârste diferite (învățământ liceal zi, fără frecvență, liceu seral), ceea ce este un avantaj pentru că se lărgește bazinul de colectare a elevilor. Existența resurselor umane din domeniul mecanic din cadrul Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’ crează noi oportunități de introducere a calificărilor care se solicită pe piața muncii: tehnician prelucrări pe mașini cu comandă numerică, tehnician mecatronist, etc;
din analiza posturilor rezultă că în cazul Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’ media de vârstă este mai mare decat în cazul Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’. Fuziunea nu va aduce nicio reducere de activitate titularilor, cele doua școli neavând calificări suprapuse. În ceea ce privește personalul auxiliar și nedidactic, Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’ are capacitatea de a absorbi aceste posturi, în primul rând datorită faptului că deține posturi vacante și neocupate, în plus poate norma posturi din veniturile proprii. Recent s-a creat pentru ambele licee, o noua oportunitate de îmbunătațire a absenteismului prin implementarea proiectului ROSE, care se desfășoară pe o perioada de 4 ani, începând cu toamna lui 2017. În acest context, programele de remediere se vor desfășura după-masă, iar elevii vor fi cazați în internat, circumstanțe noi care solicită angajari de pedagogi și supraveghetori de noapte;
din analiza resurselor materiale și financiare , din planul de investiții pentru anul școlar 2016-2017 este evidentă supremația Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’. Baza materială e foarte bine întreținută și dezvoltată și sunt angajate noi lucrări de întreținere a sălii de sport, a curții și a terenurilor de sport. Pentru internate autoritățile locale pregătesc oportunități de reamenajare și modernizari prin intermediul programelor europene cu fonduri nerambursabile;
din analiza forțelor pro schimbare/fuziune a rezultat că de partea ei se situează în primul rând instituția care este îndrituită să facă demersul necesar ca să se înfăptuiască, autoritățile locale. Cel mai devreme fuziunea se poate aplica din toamna anului 2018, dar până atunci sunt cateva etape de parcurs. Inspectoratul Școlar Județean Sibiu avizează propunerea retelei de școlarizare pentru Mediaș, înaintată de Primaria Mediaș în luna ianuarie 2018. Desigur până la acea dată pot fi făcute studii de sustenabilitate a ideii, care să aducă argumente în favoarea fuziunii, dar cu siguranță faptul că se eficientizează chetuielile materiale aferente celor doua școli va cântari mult în favoarea schimbării propuse. În implementarea fuziunii un rol hotărâtor îl vor avea directorii școlilor, ca agenți ai schimbării. De modul cum prezintă necesitatea schimbării, etapele și efectele acesteia depinde succesul fuziunii. Prin fuziune se obține cea mai puternică unitate de învățământ tehnologic din județ, din perspectiva efectivelor de elevi, a resurselor umane din acest domeniu concentrate la un loc, a bazei materiale și a ofertei educaționale diversificate.
b. Propuneri
Fundamentarea planului de școlarizare să se facă pe baza unor criterii foarte bine stabilite și să se elimine factorii subiectivi în deciziile Inspectoratului Școlar Județean Sibiu privind aprobările propunerilor planurilor de școlarizare ale școlilor;
Creșterea autonomiei școlilor și descentralizarea reală din punct de vedere instituțional și educațional, pe baza unor politici și strategii coerente;
Debirocratizarea învățământului prin crearea unor mecanisme care să permită accesul la serviciile educaționale și crearea unor instrumente mai simple pentru monitorizarea și evaluarea procesului de învățământ;
Creșterea cifrei de școlarizare în învățământul profesional și tehnic concomitent cu reducerea ponderii claselor din cadrul liceelor teoretice;
Elaborarea unei politici de susținere reală a școlilor din învățământul profesional și tehnic ;
Decontarea integrală a navetei elevilor, ca masură de diminuare a abandonului școlar;
Finantarea unor programe de tip After school pentru elevii navetiști cu posibilitatea cazării acestora în internate, servirii mesei în cadrul cantinelor și desfășurării activităților de remediere la disciplinele unde întâmpină greutăți;
O flexibilitate a sistemului de învățământ privind procedura de obținere a autorizației de școlarizare în noi calificari solicitate de agenți economici;
Optimizarea ofertei școlare prin formare de consorții cu celelalte grupuri școlare medieșene astfel încât să scadă dependența fața de inspectoratul școlar și rezolvarea încadrărilor cadrelor didactice pe plan local;
Programe educaționale care să ducă la creșterea nivelului de calificare și a motivării forței de muncă tinere pentru a se integra pe piața muncii;
Desființarea finanțării per capita și înlocuirea ei cu o finanțere în funcție de nevoile reale ale fiecărei unități de învățământ;
Interzicerea transferurilor în învățământul obligatoriu de 10 clase sau cel puțin transferul elevilor să depindă și de școala de unde pleacă elevul;
Schimbarea algoritmului de calcul a ratei de abandon și a ratei de promovare a examenului de bacalaureat pentru a obține adevăratele valori ale acestora;
Întărirea capacității școlii de a răspunde nevoilor tinerilor și pieței muncii;
Înființarea de campusuri școlare profesionale regionale în funcție de calificările care sunt solicitate în regiunile respective;
Elaborarea unor modalități de diagnoză și prognoză a dezvoltării economice pe termen mediu și lung;
Mărirea numărului de ore destinat instruirii practice a elevilor și o abordare nouă selecției elevilor în învățământul profesional și tehnic;
Elaborarea unui plan de formare profesională continuă atât pentru cadrele didactice, cât și pentru tutorii de practică din companie;
Consolidarea statutului tutorilor de practică în cadrul operatorilor economici;
Înființarea unor masterate didactice pentru personalul didactic și a tutorilor de practică ca o variantă de recalificare;
Schimbarea modului de evaluare a demersului didactic al personalului care să aibă în vedere competențele și performanțele;
Consolidarea statutului tutorilor de practică din întreprinderi;
Modificarea curriculumului din învățământul profesional și tehnic, astfel încât acesta să fie racordat la cerințele pieței muncii;
Folosirea unei game diversificate a metodelor de predare specifice învățământului profesional și tehnic, dezvoltarea gândirii și a spiritului antrepreorial, învățărea prin acțiune, etc;
Dezvoltarea de noi instrumente de evaluare și de autoevaluare a elevilor care să îmbunătățească eficacitatea învățării, să faciliteze învățarea și transmiterea cunoștințelor practice;
Creșterea numărului orelor de activitate practică în cadrul planurilor de învățământ pentru liceele tehnologice și consolidarea parteneriatului cu angajatorii la acest nivel de pregătire. Regândirea sistemului de selecție a elevilor care se înscriu la școlile profesionale și în liceele tehnologice;
Elaborarea unor planuri de marketing educațional care să promoveze oportunitățile învățământului profesional și tehnic;
Identificarea de noi parteneri sociali interesați să participle la dezvoltarea unor politici educaționale pentru liceele tehnice și învățământul profesional;
Proiectarea unui traseu educațional care să se finalizeze cu un bacalaureat profesional care să permită absolvenților oportunitatea de a se înscrie la o facultate cu profil tehnic.
Anexa 1
Bibliografie
1.Apostu, O.,-Analiza sistemului de învățământ preuniversitar din Romania din perspectiva unor indicatori statistici. Politici bazate pe date, Editura Universală, București, 2015
2. Bârsanescu, S., Bârsanescu,F.,-Educația, învățământul, gândirea pedagogica din Romania, Editura stiințifică și enciclopedică, București, 1978
3.Beckhard, R., Harris, R.T. – Organizational Transformations, Addison-Wesley, Reading, Mass. 1987
4.Bordeianu M., Vladkovschi P,- Învățământul românesc în date, Iași, 1979
5.Burduș, Eugen, Căprărescu, Gheoghiță, Androniceanu, Armenia, Managementul schimbării organizaționale, Editura economică, București, 2008,
6.Crișan A., Reformă la firul ierbii, Editura Humanitas, București, 2003
7.Drăgan,.N.,-Dezvoltarea industriei în Mediaș, 1957
8.Gherguț, Alois, Management general și strategic în educație, Editura Polirom, 2007, Iași
9. Gorski, Hortensia, Managementul organizațiilor viitorului-mutații în era informațională, Editura Universitatii ,,Lucian Blaga’’, Sibiu , 2004
10. Hichings, M.l. – Running the Change Gauntlet, în Management Review, decembrie, 1998,
11.Hopkins D, Ainscow M., West M., Perfecționarea școlii într-o eră a schimbării, Editura Prut Internațional, Chișinău, 1998
12.Huberman, A. M. Cum se produc schimbarile în educație: Contribuție la studiul inovației. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1978
13.Iosifescu Ș., coord., Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ, coordonator Institutul de Stiințe ale Educației, București, 2001
14.Moldoveanu, G.,-Analiză și comportament organizațional, Editura Economică, București, 2005
15.Lewin, K., – Field Theory in Social Science, Harper and Row, New York, 1951
16 Naisbitt, John, Megatendințe, București, Editura Politică, 1989
17.Pascu Stefan, Istoria învățământului din Romania, 1983, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983
18.Panaite, N.,Neștianu, A.,Iftimescu, A.,-Managementul organizației, concepte și practici, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2014
19. Raica, I.-Terra Medies, Sibiu, 2004
20. Ricardo, R. – Overcoming Resistance to Change, în National Productivity Review, nr. 14, 1995
21.Vlăsceanu, M.,-Organizația: proiectare și schimbare-Introducere în comportament organizațional, Editura Comunicare.ro, București, 2005
22.Vlăsceanu, M.,-Organizații și comportament organizațional, Editura Polirom, Iași, 2003
23. Tănase, C., și alții, De la Școala Profesională de Ucenici la Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’
24. Tănase, C.,-Managementul organizațiilor. Studiu de caz privind influența climatului organizațional asupra performanțelor de grup, Collegium Mediense VI, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2016
Legea educației nr 1/2011
Legea educației și învățământului nr.28, B.Of. nr. 113/26 dec. 1978
Ordinul MENCS nr. 5079/2016 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar
Regulamentul de ordine interioară a Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’
Ordinul M.E.C.Ș nr. 4995, din 19.08.2015 privind aprobarea criteriilor de stabilire a indemnizațiilor de conducere specifice, a criteriilor de stabilire a structurilor funcționale, a criteriilor de normare pentru personalul din sistemul național de învățământ preuniversitar de stat
Ordinul nr. 5298/1668 din 7.09.2011 privind aprobarea Metodologiei privind examinarea stării de sănătate a preșcolarilor și elevilor din unitățile de învățământ de stat și particulare autorizate/acreditate
Ordinul nr. 5555 din 7.X.2011 privind aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea centrelor județene/al municipiului București de resurse și asistență educațională
Regulamentul de ordine interioară al Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’
Planul de acțiune al Colegiului Tehnic ,,Mediensis’’, 2015-2020- Tănasă C., Bocioancă A.
Planul de acțiune al Liceului Tehnologic ,,Automecanica’’ 2014-2020-Moț M.
Planul Local de Acțiune pentru Învățământul Profesional și Tehnic, Sibiu, 2015-2020
Analiza demografică a regiunii centru. Disparități geodemografice. Tendințe și prognoze, ARD CENTRU
www.mediensis.ro
www.monitoruldemedias.ro/2013/06/colegiul-tehnic-mediensis-este-locul-in.html
www.tvet.ro
www.edu.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Concepte de bază ale managementului schimbării [304416] (ID: 304416)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.