Lect. univ. dr. ILIE DAN NANU [304362]
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA ALMA MATER SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE SOCIALE ȘI ADMINISTRATIVE
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Lect. univ. dr. ILIE DAN NANU
Absolvent: [anonimizat]
2016
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA ALMA MATER SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE SOCIALE ȘI ADMINISTRATIVE
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
IMPORTANȚA ÎNVĂȚĂRII ISTORIEI LOCALE ÎN CONTEXT REGIONAL ȘI NAȚIONAL
Coordonator științific:
Lect. univ. dr. ILIE DAN NANU
Absolvent: [anonimizat]
2016
CUPRINS
ARGUMENT……………………………………………………………………………………………………. p. 4
CAPITOLUL I: Importanța studierii istoriei locale și regionale din perspectiva educațională europeană și națională :………………………………………………………………… p. 7
Studierea istoriei locale și regionale prin prisma politicilor educaționale europene.. p. 7
[anonimizat]……………………………………….. p.9
Limite ale integrării istoriei locale și regionale în procesul de educație……………… p. 11
CAPITOLUL II: Istoria locală și regională. [anonimizat], surse și modalități de lucru………………………………………………………… p. 12
2.1 Istoria locală și regională ca tradiție istoriografică…………………………………………… p. 12
2.2 Problemele istoriei locale și regionale…………………………………………………………….. p. 15
2.3 Sursele și resursele istoriei locale și ale istoriei regionale…………………………………. p. 17
2.4 Problematici, metode și surse ale istoriei orale………………………………………………… p. 18
CAPITOLUL III: Valorificarea elementelor de istorie locală și regională prin intermediul orelor la opționalul de istorie/proiecte școlare……………………………….. p. 22
Curriculum la decizia școlii și opționalul de istorie locală și regională……………….. p. 22
[anonimizat]………………………………………….. p. 24
3.3Opțional integrat în dezvoltarea locală Suflet slimnicean înflorind în spațiu european………………………………………………………………………………………………………….. p. 31
CAPITOLUL IV:Modalități de optimizare /valorificare a elementelor de istorie locală și regională la clasă și în activități extracurriculare și extrașcolare………….. p. 37
4.1 Modalități de integrare ale elementelor de istorie locală în cadrul lecțiilor de istorie………………………………………………………………………………………………………………. p. 37
[anonimizat]………………………………………………………………………. p. 37
Mijloace de învățământ……………………………………………………………………………. p. 48
Studiul istoriei locale din perspectiva corelațiilor interdisciplinare…………………….p. 51
4.3 Valorificare și optimizarea elementelor de istorie locală în cadrul activităților extracurriculare…………………………………………………………………………………………………. p. 56
4.4 De la local spre regional și național. Modalități de valorificare și promovare a elementelor de istorie locală prin proiecte și parteneriate……………………………………….. p. 61
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………….p. 66
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………p. 69
ANEXE…………………………………………………………………………………………………………… p. 71
Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții
Nicolae Iorga
ARGUMENT
Historia magistra vitae ( est ), așa cum sugera Marcus Tullius Cicero în dialogul De Oratore este, în contextul global actual, o sintagmă demnă de luat în seamă și de urmat.
Într-o lume agitată și nepredictibilă, așa cum este lumea contemporană, o aplecare spre valori și tradiții locale poate constitui șansa unui nou început, în ideea în care studiul trecutului ar trebui să servească drept lecție pentru viitor, pentru a se evita greșelile.
Am ales această temă deoarece întrevăd că o posibilă soluție la cele mai de sus o poate oferi istoria locală cu capacitatea sa extraordinară de a servi drept model de urmat, sursă de învățătură dar și nevoia de redescoperire a unor valori și tradiții din trecut și de a prezerva ceea ce constituie elemente de istorie locală.
În același timp există o preocupare tot mai pregnantă asupra folosirii elementelor istoriei locale și regionale în cadrul curriculei la istorie, în special la clasele a IV-a, a VIII-a, a XI-a și a XII-a, precum și unde, și când, se pretează la ceilalți ani de studiu.
Integrarea elementelor de istorie locală în lecții satisface obiectivele de ordin informativ și formativ pe care le urmărim prin lecțiile de istorie. Sub aspect informativ, prin concretețea lor, ajută pe elevi la aprofundarea, la cunoașterea fenomenului studiat, la însușirea temeinică a cunoștințelor, la fundamentarea științifică a lecției.
Sub aspect formativ, elementele de istorie locală stimulează dezvoltarea spiritului de observație, a gândirii, imaginației, formarea aptitudinilor științifice ale elevilor.
Materialul de istorie locală poate fi folosit în mai multe modalități în funcție de natura elementului local, de obiectivele lecției, de particularitățile de vârstă și de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor.
La nivelul politicilor educționale europene există recomandarea Adunării Parlamentare Europene nr. 1283/1996 către Consiliul Europei, potrivit căreia în cadrul predării disciplinei istorie trebuie să se ia în calcul următoarele aspecte importante: a. cunoașterea istoriei trebuie să fie parte esențială a educației tinerilor, predarea istoriei trebuind să permită tinerilor să-și formeze deprinderi de gândire critică în vederea interpretării și analizării informației într-o manieră critică și responsabilă, recunoscând complexitatea problemelor și apreciind diversitatea culturală; conținutul programelor va trebui să fie foarte deschis, ele trebuind să cuprindă toate aspectele unei societăți: istorie politică, socială și culturală; vor trebui să predea istorie națională, istoria minorităților și istorie locală.
Istoria locală a devenit deja o realitate a școlii românești din vremurile noastre, este de actualitate, dar este și de necesitate. Este în jurul nostru, în proxima vecinătate, este cea căreia îi aparținem, este cea care așteaptă să fie descoperită și valorificată.
Orice localitate își are istoria ei, are o vechime, o întindere în timp și spațiu, are personalitățile ei cu care se poate mândri. Este rolul istoricului să le descopere, să încerce să le pună în valoare, să-i facă pe elevi să le conștientizeze însemnătatea, să fie interesați și mândri de comunitatea locală. Numai cunoscând istoria locală ne cunoaștem mai bine, învățăm să fim mai buni, să apreciem valorile neamului, să ne dezvoltăm apartenența la spațiul local, regional, național, european și universal.
Această lucrare își mai propune propune optimizarea și valorificarea cunoștințelor de istorie la clasă prin realizarea și introducerea unui opțional în cadrul CDȘ ( curriculum la decizia școlii).
Sunt multe avantaje ale unor astfel de demersuri oferind prilejul flexibilizării conținuturilor, formelor de predare și a mijloacelor didactice folosite, finalitatea fiind formarea unor personalități complexe deschise, tolerante și responsabile unor cetățeni europeni.
Un opțional de istorie locală este folosit de profesor pentru a dirija elevii spre: identificarea termenilor specifici, alcătuirea de hărți regionale, realizarea de excursii, întălnirea cu personalități locale care oferă prilejul unei cunoașteri directe a evenimentelor, folosirea metodei orale, bazată pe pregătirea și realizarea de către elevi a unor interviuri și valorificarea acestora la clasă în scopuri de instruire.
Valorificarea acestor achiziții poate continua prin amenajarea unui colț muzeistic cu o anumită tematică, precum și utilizarea informațiilor dobândite în cadrul unor concursuri de istorie locală în care să fie implicată și comunitatea locală, pentru a cultiva în final sentimentul de apartenență la un spațiu deosebit, la o cultură cu elemente specifice integrată în cadrul istoriei și civilizației regionale, naționale și europene.
În acest mod, predarea și implementarea istoriei locale s-ar putea încadra în recomandările și cerințelor europene de predare a istoriei să permită cetățenilor Europei să își formeze și să afirme propria identitate individuală și colectivă prin cunoașterea moștenirii istorice comune cu aspectele sale locale, regionale, naționale, globale.
Considerăm că este necesară realizarea acestei teme privind importanța învățării istoriei locale în context regional și național deoarece Slimnicul, localitatea aleasă ca subiect de studiu, are o istorie străveche, plasată neîntrerupt între neolitic și epoca contemporană, bogăție culturală furnizată de existența etniilor românească, germană și rromă, unicate arhitecturale precum Cetatea Slimnicului și Biserica Evanghelică a comunității săsești. Acest demers mai este necesar și datorită amenințării reprezentate de societatea contemporană la adresa elementelor de trai tradițional și rural, și al procesului de modernizare care poate duce la pierderea identității localității.
CAPITOLUL I
IMPORTANȚA STUDIERII ISTORIEI LOCALE ȘI REGIONALE DIN PERSPECTIVĂ EDUCAȚIONALĂ EUROPEANĂ ȘI NAȚIONALĂ
Studierea istoriei locale și regionale prin prisma politicilor educaționale europene
Idealul educațional românesc al mileniului III s-a îmbogățit cu o dimensiune europeană a educației, dimensiune ce urmărește formarea unor cetățeni europeni care au cultură, conștiință și identitate europeană.
La nivelul curriculumulului, dimensiunea europeană se obține prin transmiterea cunoștințelor cu ajutorul unor discipline specifice și nu numai, în manieră integrală interdisciplinară, prin formarea competențelor europene și educarea în spiritul valorilor și normelor europene.
Noile generații trebuie înzestrate cu cunoștințe ce formează identitatea europeană, prin integrarea temelor referitoare la valorile europene cu ajutorul unor discipline ca: istorie, educație civică, geografie, limbi străine.
Privitor la competențele ce trebuie formate, exersate și dezvoltate, acestea sunt: lingvistice, creative, manageriale, asumarea responsabilităților, argumentarea, esențializarea, folosirea tehnicilor informaționale.
Recomandarea Adunării Parlamentare Europene Nr. 1283/1996 către Consiliul Europei prevede că predarea istoriei trebuie să țină cont de următoarele aspecte importante: a. cunoașterea istoriei trebuie să fie parte esențială a educației tinerilor, predarea istoriei va trebui să permită tinerilor să-și formeze deprinderi de gândire critică pentru a interpreta și a analiza informația de manieră critică și responsabilă, să recunoască complexitatea problemelor și să aprecieze diversitatea culturală. b. conținutul programelor de istorie va trebui să fie foarte deschis; ele vor trebui să cuprindă toate aspectele unei societăți, istorie socială și culturală, ca și istorie politică ; vor trebui să predea și istoria locală și națională ca și istoria minorităților.
Motivarea recomandării este cuprinsă într-o anexă unde se precizează că ,, predarea istoriei trebuie să ocupe un loc central în educația unor cetățeni responsabili și implicați activ în viața politică și în cultivarea respectului pentru diferențe între popoare, fiind bazată pe înțelegerea identității naționale și a principiilor toleranței. Ea trebuie să fie o componentă fundamentală a construcției europene liber consfințite pe baza moștenirii istorice și culturale comune îmbogățită prin diversitate. Să permită cetățenilor Europei să își formeze propria identitate individuală și colectivă prin cunoașterea moștenirii istorice comune cu aspectele sale locale, regionale, naționale, globale.
În aceiași paradigmă a atenției acordate istoriei în mod general și a istoriei locale în mod particular se înscrie și recomandarea Nr. 15/2001 a Consiliului Europei, adoptată la 21.10.2001, privind Predarea istoriei în Europa în secolul 20. În anexa recomandării, la secțiunea dimensiunea europeană în predarea istoriei, se precizează că ar fi bine ca să se continue cu prezentarea relațiilor istorice la nivel local, regional, național și european. La secțiunea conținutul programelor școlare se face mențiunea de a se studia evenimentele și momentele care au marcat istoria Europei prin anumite perioade și fapte, studiate la nivel local, regional, național, european și global, precum și eliminarea prejudecăților și stereotipiilor, prin punerea în evidență, în cadrul programelor de istorie a influențelor reciproce între diferite țări, regiuni, și școli de gândire într-o perioadă de dezvoltare istorică determinată.
Tot în recomandarea Nr. 15/2001 a Consiliului Europei se recomandă profesorului de istorie să utilizeze în mod corect conceptele cheie și să deprindă abilitățile necesare înțelegerii dimensiunilor analizelor istorice: locală, regională, națională, europeană.
Locul istoriei locale în cadrul curriculum-ului național
Istoria locală ca parte integrată în cea regională, națională, europeană și universală poate fi studiată de către elevi prin diverse mijloace cum ar fi : lecția, propunerea unor Curriculum-uri la Decizia Școlii, activitățile extracurriculare, concursuri, vizite la muzee, excursii. Locul pe care îl are istoria locală în formarea elevilor este acela de sensibilizare, a captării atenției asupra informației și înțelegerea fenomenelor istorice, la dezvoltarea spiritului de observație, a gândirii imaginației cât și la formarea aptitudinilor științifice ale elevilor.
Integrarea informațiilor despre istoria locală în lecțiile prevăzute în programa școlară este cu atât mai necesară formării de atitudini, convingeri și responsabilități la elevii din învățământul preuniversitar, cu cât acest demers contribuie la creșterea interesului elevilor pentru tema predată și activizarea lor în activitatea didactică pe parcursul desfășurării lecției.
În cadrul curriculum-ului național istoria face parte din aria curriculară ,, Om și societate” iar în cadrul învățământului obligatoriu, care corespunde ciclului de orientare și observare, scopul declarat al istoriei este cunoașterea de către elevi în linii generale a trecutului și a principalelor instrumente cu ajutorul cărora acesta poate fi refăcut pentru o mai bună înțelegere a sa.
În acest sens istoria locală vine în sprijinul elevilor pentru a le forma acestora atitudini civice, să le creeze acestora sentimentul de apartenență la spațiul și comunitatea din care fac parte. Este evidențiat astfel specificul autohton și sunt afirmate valorile locale prin care individul capătă identitate.
Istoria locală trebuie raportată permanent la istoria națională, la cea universală, evenimentele trebuiesc corelate, stabilite conexiuni. Aceste aspecte au fost luate în considerare când au fost redactate programele pentru disciplina istorie, din cadrul curriculum-ului național.
Programa la istorie pentru clasa a IV-a face referiri clare la folosirea, în cadrul procesului instructiv-educativ de la clasă, a elementelor de istorie locală.
Competențele specifice și activitățile de învățare conțin următoarele referiri la istoria locală. Ordonarea cronologică a unor evenimente din viața familiei: alcătuirea și prezentarea unei axe a timpului pe care să se reprezinte evenimente din viața personală, a familiei sau istoria localității natale; prezentarea unor albume personale cu fotografii din istoria familiei sau a comunității. Localizarea în spațiu a evenimentelor istorice și identificarea de surse istorice utilizând o varietate de instrumente : descrierea unor fotografii ilustrând locuri, clădiri, preocupări ale oamenilor din localitatea natală. Identificarea pe baza, surselor, a cauzelor a consecințelor și elementelor care s-au schimbat sau nu într-o anumită perioadă de timp: realizarea unor albume sau postere despre localitatea natală, școală, locuri cunoscute sau îndrăgite.
Nota de prezentare a programei la istorie pentru clasele V-VIII precizează că, în gimnaziu istoria reprezintă disciplina care contribuie la conștientizarea interdependențelor dintre identitate și alteritate, dintre local și național, respectiv global.
Modernizarea predării istoriei se poate realiza, într-o manieră riguroasă, prin aceste elemente de istorie locală care asigură o mai bună înțelegere a evenimentelor naționale. Avantajele regionalismului educativ sunt evidente: o legătură strânsă cu natura și cultura locală, o educație regionalistă ar stimula forțele creatoare ale tinerelor generații. În același timp istoria trebuie predată în termeni de transdisciplinaritate, care presupune întrepătrunderea mai multor discipline pentru a facilita cercetarea istorică, în vederea cunoașterii adevărului istoric, a cauzelor unor evenimente.
Această abordare este foarte importantă astăzi în sensul cunoașterii unor evenimente dramatice din viața unei comunități umane, pentru o viziune globală și oferă posibilitatea elevilor să se deprindă de timpuriu cu strategia cercetării, situează elevul în mijlocul acțiunii, rezervându-i un rol activ și principal: să imagineze, să construiască pe plan mental, să investigheze, să creeze, să transpună în practică, să găsească mijloacele și resursele de traducere în fapt a ceea ce a prefigurat.
Din perspectiva Metodicii Predării Istoriei, în cadrul modernizării conținutului predării istoriei în noile programe și manuale privind Istoria Românilor și istoria Universală, trebuie să se țină cont de integrarea elementelor de istorie locală în istoria națională și a acesteia în cea universală.
Este rolul profesorului de istorie, atunci când se pretează, de a găsi și de a face conexiunile necesare dintre istoria locală, regională, europeană și globală.
Limite ale integrării istoriei locale și regionale în procesul de educație
În ultimii ani, istoria locală a redevenit un subiect popular, demn de luat în seamă, relevant, cum de altfel a fost și în primele decenii ale secolului al XX-lea. Atunci predarea istoriei locale și-a câștigat un loc în predarea istoriei în multe țări europene și nu numai, ca parte a curriculum-ului, cu precădere însă în învățământul primar.
Totuși, deși ea era considerată ca fiind un segment important al istoriei universale, adoptarea istoriei locale în școli s-a dovedit a fi un proces foarte lent în toate țările unde a fost inclusă în curriculum.
Politica educațională românească încearcă să se armonizeze cu normele și recomandările europene, prin modificarea curriculum-ului, modificarea programelor de specialitate și introducerea unor noi competențe care vizează nu doar dobândirea de cunoștințe ci mai ales de deprinderi de gândire critică și de analiză.
Problema apare la o analiză mai amănunțită asupra conținuturilor manualelor, unde se observă că subiectele predominante sunt de istorie europeană și universală, în timp ce subiectelor de istorie locală, regională și națională le sunt alocate spații foarte restrânse.
Se poate constata că programa și manualul sunt axate pe problemele de istorie europeană, universală și mult mai puțin pe problemele de istorie națională, regională și locală.
Insuficienta utilizare a elementelor de istorie locală în cadrul procesului instructiv-educativ a fost scoasă în evidență și de către participanții la Conferința internațională Istoria românilor și criza identității naționale. Memorandum-ul de la Neamț, care s-a desfășurat între 10-12 septembrie 2015. Alături de ideea generală referitoare la marginalizarea permanentă a istoriei ca disciplină de studiu în școală, participanții au subliniat și faptul că, în lispa unei finanțări susținute, și a unui număr suficient de ore de istorie, cercetarea elementelor de istorie locală, activitățile specifice cercurilor de istorie, vizitarea muzeelor și a obiectivelor istorice, vor fi puternic afectate, acest cumul de factori repercutându-se negativ asupra generațiilor viitoare.
CAPITOLUL II
ISTORIA LOCALĂ ȘI REGIONALĂ. PARCURS ISTORIOGRAFIC, ASPECTE METODOLOGICE, SURSE ȘI MODALITĂȚI DE LUCRU
2.1 Istoria locală și regională ca tradiție istoriografică
De la vechile cronici ce prezentau istoria unui loc, localități sau a unui eveniment istoric și până la istoriografia pozitivistă a secolului al XIX-lea, istoria locală a fost foarte răspândită. Pozitivismul istoriografic nu a eliminat acest gen de istorie, dar l-a scos din prim-planul preocupărilor specifice, istoria locală fiind asociată ca gen minor al istoriografiei.
Istoria locală a revenit în forță începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, de când s-au afirmat cu putere istoria locală, istoria recentă, istoria orală, istoria imediată, microstoria și alltagsgeschichte ( istoria cotidianului și a vieții de zi cu zi ).
În format tradițional, studiile de istorie locală, asimilate abordărilor monografice, se sprijină pe investigații aprofundate, la scară mică și au o importantă tradiție. La ora actuală există un număr impresionant de studii monografice sătești sau comunale, dar și studii monografice urbane sau aparținând unor mănăstiri, ocupații, meserii.etc
Microstoria italiană reprezintă forma modernă a istoriei locale și s-a dezvoltat între anii 1970-1980, în jurul revistei Quaderni Storici. Acest gen de istorie militează pentru îndepărtarea de studiul maselor sau al claselor pentru a se apropia de indivizi. Adepții microstoriei italiene predică o reducere de scară, această aplecare spre local, singular, particular fiind singurul mod de a examina fenomenele de foarte aproape, cu lupa. În cadrul acestui gen de istorie s-au remarcat Giovanni Levi cu microstoria socială, considerată un subgen al microstoriei și Carlo Ginsburg cu microstoria culturală.
Alltagsgeschichte reprezintă versiunea germană a microstoriei italiene, iar înțelesul ar fi istoria vieții de toate zilele, sau istoria vieții cotidiene. În linii generale, istoria vieții cotidiene germane este asemănătoare microstoriei italiene, nuanța specifică la alltagsgeschichte fiind privilegiul acordat interacțiunilor dintre indivizi, în scopul de a demonstra că acestea sunt cele care produc mereu semnificații.
Ambele tendințe, cea italiană și cea germană au rezerve față de limbajul științific împrumutat de istorici din științele sociale, iar ca mod de realizare al produsului istoriografic promovează limbajul literar și povestirea. Deși eclectice, atât microstoria cât și alltagsgeschischte merită avute în vedere pentru interesul lor pentru local, individual, regional.
Istoria recentă este asociată cu istoria orală și istoria imediată, obiectul de studiu fiind segmentul din trecut care încă mai face parte din prezent. Problematica acestui prezent este că încă nu a devenit istorie deoarece procesele, actorii și situațiile sunt departe de a se fi încheiat. Debutul istoriei recente a fost consemnat în 1948 în SUA de către profesorul Allan Nevins de la Universitatea Columbia. Acesta a completat izvoarele istorice clasice cu izvoare orale obținute de la marile personalități politice ale vremii. Istoria orală își propune în egală măsură să salveze patrimoniul cultural amenințat cu dispariția, prin practica unei etologii retrospective, și să reconstruiască într-un proiect de anvergură, istoria pornind de jos în sus. Istoria recentă este instituționalizată în țări ca Statele Unite ale Americii, Canada, Marea Britanie,Franța.
Începuturile istoriei locale riguroase românești sunt asociate cu Școala de Sociologie de la București și cu personalitățile marcante ale acesteia, Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Henri. H. Stahl, dar și cu Institutul Banat-Crișana.
Sociologia românească interbelică, ale cărei cercetări și rezultate au fost apreciate la nivel european și mondial, a excelat prin preocupările și cercetările monografice în perioada de dintre cele două conflagrații mondiale.
Monografia sociologică este definită de către Dimitrie Gusti a fi știința realității sociale iar singura metodă care promovează cunoștința omenească este observația. O condiție esențială precizată de către Gusti este obiectivitatea, văzută de acesta ca factorul dominant în redarea corectă a realității observate. Observația trebuie să fie completă, să cuprindă fenomenele în toate amănuntele și unitatea lor, în etapa următoare urmărindu-se ca observația să fie controlată și verificată. În viziunea lui Dimitrie Gusti obiectivitatea, controlul și verificarea se obțin cel mai bine de către un grup.
Piesa de rezistență a monografiei sociale românești a fost reprezentată de activitatea de teren, prin intermediul unor echipe de lucru. Fiecare campanie monografică trebuia să fie compusă dintr-o mare varietate de echipe, fiecare cu obiect și sarcini clare: echipă cosmologică, echipă biologică, echipă istorică, echipă psihologică, echipă economică, echipă socială, echipă spirituală, echipă etico-juridică, echipă politico-administrativă, echipă de unități, procese și relații sociale. La aceste echipe se mai adăugau tehnicieni, fotografi, desenatori, operatori de film.
În Transilvania și Banat, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până la începutul Primului Război Mondial, preocupările monografice românești s-au aflat sub influența mediilor universitare austriece și maghiare. În această perioadă, datorită tensiunilor naționale, monografiile românești au abordat mai degrabă latura istorică a cercetării.
Această orientare exclusivistă s-a schimbat în perioada interbelică când, în 1932 la Timișoara, a fost întemeiat de către, primarul în funcție, C. Grofșorean Institutul Social Banat-Crișana. Institutul s-a inspirat metodologic și structural din Școala de Sociologie de la București și a realizat în scurt timp impresionante campanii monografice în: Belin, Sârbova, Pojejena, Ohaba-Bistra, Bozovici, Naidăș. Particularitățile cercetării bănățene au vizat aspecte legate de minorități, stratificare socială, mobilitatea teritorială, aplicarea reformei agrare. Institutul Banat-Crișana s-a orientat și spre realizarea unui proiect regional, Monografia graniței bănățene care, chiar dacă a ajuns într-un stadiu avansat, nu a mai fost finalizat.
Alte preocupări monografice bănățene sunt legate de activitatea directorului Muzeului Banatului, Ioachim Miloia, care publică rezultatele cercetărilor sale monografice în revista Analele Banatului. O altă inițiativă a aparținut Mitropoliei Banatului, care a desfășurat o anchetă monografică sub îndrumarea profesorului de teologie Gheorghe Cotoșman. Această cercetare se adresa mediului clerical, prin distribuirea către preoți a unui chestionar cu scopul realizării unei istorii a fiecărei parohii, finalitatea fiind o istorie a Mitropoliei Banatului.
Din nefericire, evoluțiile politice de după Al Doilea Război Mondial au făcut imposibilă finalizarea tuturor acestor cercetări monografice bănățene.
Cele mai importante realizări ale cercetărilor monografice bănățene au fost: Monografia comunei Răcăjdia de la anul 1777-1922, realizată de către Emilian Novacoviciu în 1933; Monografia comunei Ciclova-Montană realizată de către preotul Vasile Murgu; Monografiile Comloșului, Sâmnicolaulul-Mare și Nerăului realizate de către profesorul Gheorghe Cotoșman. Toate aceste monografii realizează o grilă de lectură care privește aspecte esențiale ale unei localități: localizare, mediu ambiant, repere istorice, economie rurală, habitat, populație, instituții, viață spirituală, viață cotidiană, întrunind caracteristicile unei monografii istorice.
2.2 Problemele istoriei locale și regionale
Deși istoria locală a suscitat diverse dispute și controverse, acest gen istoric ocupă un loc important printre genurile istoriografice cultivate de istoria mare. Având o veche tradiție istoriografică, ce pornește de la cronicile tradiționale ce prezentau istoria unui loc, eveniment, sau a unei localități, istoria locală a fost foarte răspândită și promovată de către istoriografiile tradiționale.
Studiile de istorie locală, asimilatea abordărilor monografice se sprijină pe investigații aprofundate, la scară mică și au o tradiție relativ importantă. Studiul intensiv, circumscris unui teritoriu dezvăluie o cultură a identității locale fondată pe mobilizare politică, organizare agricolă și industrială, rețele de sociabilitate și politici culturale comune. Baza fundamentală a unui asemenea demers restitutiv este că apartenența comună participă la definirea socială a indivizilor, aceștia adoptând cel puțin o parte din stilul de viață al acestei zone rezidențiale.
Deși are o certă valoare istorică, studiul monografic se poate însă confrunta cu situații care îi reduc importanța și îl vulnerabilizează, cum ar fi: pretenția de permanență și absolută certitudine a unor segmente cercetate, atașamentul de detalii nesemnificative, generalizarea rezultatelor, definiri arbitrare, pregătirea pseudoștiințifică a autorilor, schematizarea periodizării, bibliografie irelevantă și incompletă, exagerarea sau minimalizarea unor aspecte.
Istoria regională are îndelungate tradiții la noi și precede cu mult înainte istoria națională. În fapt, de-a lungul timpului au existat: Istoria Transilvaniei, Istoria Moldovei, Istoria Țării Românești, Istoria Banatului, Istoria Dobrogei.
Istoria promovată începând cu secolul al XIX-lea în cazul tuturor provinciilor românești a fost mai ales o istorie a provinciei cu diferite oscilații între regional, provincial și național. Dacă luăm exemplul Transilvaniei și Banatului vom constata că români, maghiari sași și șvabi au cultivat istoria acestor provincii ca expresia a unor ideologii provinciale, transilvanism, bănățenism, ideologie întemeiată pe o mentalitate definită în opoziție cu statul național maghiar în perioada interbelică apoi, istoricii maghiari au dezvoltat tematica de istorie a Transilvaniei, ca expresie a unui curent cultural transilvanismul, reflectând tendințele de autonomie și ca replică la tezele oficiale ale istoriografiei române.
Regimul comunist nu agrea o prezență consistentă a istoriei regionale deoarece, mai ales în perioada regimului național-comunist al lui Nicolae Ceaușescu, aceasta era privită ca o amenințare la adresa tezei istoriei unice și unitare a poporului român. În aceste condiții pe toată durata regimului comunist istoria locală și regională au jucat un rol minor și marginal.
Evenimentele din decembrie 1989 au dus și la o reconsiderare a istoriei locale precum și a celei regionale. Avântul a fost favorizat de reluarea contactului cu istoriografia occidentală dar și datorită unor numeroase inițiative locale. Fenomenul a fost amplificat prin apariția, organizarea și reorganizarea unui nou cadru instituțional prin universități regionale. S-au afirmat noi centre academice la Alba-Iulia, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Sibiu, Suceava, Târgoviște , Timișoara, a căror activitate a dus la promovarea directă sau indirectă a unor studii de istorie locală si regională. La activitatea universitară s-au mai adăugat muzeele județene și regionale, direcțiile de arhivă, institutele și instituțiile de cercetare, asociațiile profesionale.
Se constată și un puternic interes al autorităților locale, prefecturi, primării, consilii județene pentru punerea în valoare a vestigiilor trecutului și a configurării unei identități puternice.
Privitor la istoria regională se constată un reviriment în Transilvania și Banat unde, reluând o tradiție interbelică, s-au reinstituționalizat centre și publicații prin excelență regionale, așa cum sunt: Centrul de Studii Transilvane, Asociația istoricilor din Transilvania și Banat, Arbeitskreis fur Siebengurggische Landeskunde, Erdely Museum, Transylvanian Review.
2.3 Sursele și resursele istoriei locale și ale istoriei regionale
Cercetarea surselor este pentru istoric activitatea care ia cel mai mult timp. Din epoca școlii metodice, din ultimile decenii ale secolului al XIX-lea noțiunea de sursă istorică s-a lărgit deosebit. Arhivele rămân, evident una dintre cele mai importante surse, dar lor li se alătură presa, literatura, fotografia,urme arheologice, și chiar filmul. Astăzi surse care altădată păreau că nu au legătură cu istoria au devenit privilegiate pentru reconstituirea istoriei. Istoricii au privilegiat mereu sursele scrise, iar bogăția acestora oferă senzația că ele sunt suficiente pentru ai face să se mulțumească cu un singur fel de surse. În realitate, impresia că putem atinge un anumit nivel de exhaustivitate plecând de la un corpus de surse limitat și puțin diversificat este cel mai adesea înșelătoare. Pentru a cuprinde fenomenele sociale și practicile individuale, este nevoie de utilizarea unor surse variate și complementare, care să se verifice unele pe celelalte.
Tipurile de surse istorice scrise sunt clasificate și diferențiate în funcție de proveniența lor: sursele juridice și administrative care provin de la instituții sau persoane private; sursele instituțiilor private; domeniul notarial cu contracte, testamente, donații, contracte de vânzare-cumpărare, inventare; documente personale precum biografii, autobiografii, corespondențe, jurnale, documente epistolare; opere literare; presa oficială și ziarele; surse arhivistice, grupate la rândul lor în surse primare – documente neinterpretate, scrisori, documente administrative de uz intern, registre de conturi, documente personale, surse secundare – rapoarte, recenzii, jurnale interne, surse terțiare – articole de presă, studii documentare, note de prezentare; sursele statistice, grafice, histograme, hărți de repartiție, diagrame cumulative; sursele iconografice ca picturi, desene, gravuri, fotografii.
2.4 Problematici, metode și surse ale istoriei orale
Definiția clasică și oarecum standardizată a istoriei orale este utilizarea sistematică a anchetei orale de către istorici. Pionieratul în acest gen de istorie aparține istoricilor americani. Începutul este consemnat în 1930 când, la comanda autorităților federale, a avut loc o mare anchetă legată de amintirile foștilor sclavi. Primul centru de istorie orală a fost întemeiat în 1948 la Universitatea Columbia din New York. Începând cu deceniul șapte al secolului trecut, istoria orală devine un adevărat fenomen fiindu-i consacrate importante reuniuni internaționale în cadrul cărora îi sunt dezbătute problemele și metodele.
Cauzele afirmării istoriei orale se explică printr-un complex de factori, care țin de evoluțiile din cadrul societăților moderne și contemporane dar și datorită mutațiilor din cadrul disciplinei istorice. Mijloacele moderne de comunicație multiplică contactele verbale și reduc comunicarea prin scrisori. Pe un alt plan, societățile contemporane încep să aibă nostalgia originilor.
Abordări ale istoriei orale în spațiul istoriografic românesc au apărut imediat după evenimentele 1989, și au fost exploatate imediat de către istorici în condițiile în care istoria regimului comunist nu se putea baza exclusiv pe arhive. Era necesară o anchetare mai ales a celor care au avut de suferit prigoana regimului comunist, țărani rezistenți la colectivizare, tărani deportați, luptători anticomuniști din zonele montane, oameni politici arestați, sași și șvabi deportați în URSS etc. Un rol foarte important l-a avut chestionarea oamenilor politici de prim rang, așa cum au fost intervievați regele Mihai, liderul țărănist Corneliu Coposu sau cel comunist Alexandru Bârlădeanu.
Instituționalizarea istoriei orale în spațiul istoriografiei românești a debutat la Cluj-Napoca în 1997 la Facultatea de Istorie și Filozofie aparținând Universității Babeș-Bolyai prin întemeierea Institutului de Istorie orală, ca urmare a strădaniilor profesorului și cercetătorului Doru Radosav. Imediat după înființare, Institutul de istorie orală ia o opțiune serioasă în a operaționaliza ce și-a propus organizând și participând la numeroase manifestări științifice: Fenomenul rezistenței anticomuniste românești, Bistrița, 14.07.1997 , Istoria orală în reconstituirea rezistenței anticomuniste în România , Caraș-Severin, 12.07.1998 , Interdisciplinaritatea în istoria contemporană, Arad, 22.07.1998 , Memorie. Comunicare. Identitate, Timișoara, 8-11.10.1998, Familie și Societate, Zalău, 21.11.1998.
Institutului de Istorie orală i-au urmat la scurt timp și alte inițiative, tot la Cluj un Master de Istorie Orală, la Timișoara Grupul de Antropologie Culturală și Istorie Orală, la București Institutul de Istorie Recentă.
Principala metodă de lucru a Istoriei orale o reprezintă interviul. Această metodă presupune folosirea unei varietăți de tipuri de întrebări: întrebarea închisă, în care alegerea și libertatea de exprimare a interlocutorului sunt reduse la minim, și se folosește atunci când se dorește obținerea unor răspunsuri exacte și care exclude narațiunea, întrebarea deschisă, caz în care interlocutorul are libertatea de a-și organiza răspunsul așa cum îl înțelege el, atât din punct de vedere al conținutului cât și a formei. Întrebarea signalectică cere informații scurte despre informator, iar întrebarea de opinie, întrebarea performantă, care aparține cercetătorului care ajută interlocutorul să-și completeze amintirile cu date și fapte necomunicate la provocarea lansată prin întrebarea deschisă.
Alte metode și modele utilizate de Istoria orală sunt povestea vieții, autobiografia, corespondența, obiectele, imaginile, filmul documentar și jurnalele de televiziune.
Metodele care se pretează în cazul Istoriei locale sunt descrierea, ancheta și monografia.
Monografia poate trata o singură problemă, dar o face analizând-o din toate unghiurile și sub toate aspectele. Monografia are o puternică tentă sociologică și trebuie să privească grupul social sau fenomenul de care se ocupă din toate punctele de vedere și în raport cu întregul social. În cazul cercetării unei familii, sociologii au fixat punctele obligatorii de trecere ale cercetătorului: 1. Cercetarea mediului natural, situarea geografică, relieful și solul, subsolul, aerul, apele, anotimpurile, clima, producția vegetală și animală; 2. Observarea vieții interne a familiei, origine socială, părinți, căsătoria, relațiile între soți, numărul copiilor, aptitudinile lor, mod de viață, distracțiile, rolul bătrânilor, servitori, hrană, locuință, îmbrăcămintea, igiena, modul de folosire a timpului; 3. Activitățile economice, munci agricole, industriile casnice, munci industriale; 4. Mentalitatea, viziunea despre lume, despre succes, despre fericire sau nenorocire, spaime și speranțe; 5. Felul de viață și obiceiuri, viața conjugală, comportamente morale, concepția despre muncă, bani, câștig; 6. Concepția despre viața socială, societate, dreptate socială, justiție, bine comun; 7. Instituții auxiliare muncii, bunuri, animale, proprietăți, feluri de cultură, salariu, alte venituri; 8. Instituții economice, mijloace de economisire, accidente și boli, comerț, organizații profesionale; 9. Cultura intelectuală, alfabetizare, școli publice sau private, presa, biserica, medic, preot.
În cazul elaborării și redactării unei lucrări științifice de istorie locală sau regională este recomandat să se parcurgă două etape principale: documentarea științifică și elaborarea propriu-zisă a lucrării științifice.
Documentarea științifică presupune întocmirea unei liste bibliografice cuprinzând toate sau majoritatea studiilor scrise care au legătură directă sau indirectă cu tema propusă. Pentru realizarea acestei etape cercetătorul apelează la instrumente de lucru, bibliografii generale sau tematice. Un instrument util de informare bibliografică îl constituie internetul și un număr important de site-uri care îi oferă cercetătorului o mare parte a titlurilor adiacente temei avute în discuție. Urmează consultarea și studierea aprofundată a studiilor, articolelor și lucrărilor convergente temei cercetate, fișarea informației și concluziilor sugerate de materialul documentar consultat. Foarte importantă este identificarea unor noi surse documentare ce pot fi găsite în fonduri arhivistice, colecții particulare și muzee.
Lucrarea științifică rezultată poate îmbrăca forma unui raport științific, articol, studiu sau sinteză de mari dimensiuni. Cercetătorul întocmește un cuprins unde trebuie să se regăsească conținutul cercetării grupat pe secțiuni, capitole, subcapitole, paragrafe. Concluziile unei lucrări științifice reprezintă un răspuns dat problemei enunțate în introducere și nu un rezumat al demonstrației realizată în capitolele ce tratează conținutul cercetării. Concluzia trebuie deci să sintetizeze lucrurile evidențiate de analiză, să pună în evidență circumstanțe particulare. Cititorul trebuie să rețină din concluzii că anumite incertitudini și întrebări puse în introducere sau în formularea temei au fost înlăturate sau au primit răspunsuri.
Extrem de important este aparatul științific sau aparatul critic al lucrării. Acesta conține notele infrapaginale, notele de subsol, lista bibliografică, anexele și indicii lucrării.
Notele infrapaginale sunt importante deoarece oferă cititorului posibilitatea verificării potrivirii surselor interpretate dar și a corectitudinii concluziilor aduse de către cel care a realizat lucrarea.
Lista bibliografică poate fi integrală sau selectivă și are în cuprinsul său lucrările citate sau folosite în timpul realizării materialului. Acestea pot fi lucrări teoretice, bibliografii, dicționare, enciclopedii, izvoare edite și inedite, lucrări generale și lucrări speciale. Toate titlurile sunt trecute în ordinea alfabetică după numele autorului, sau autorilor, titlul cărții, lucrării sau studiului, locul apariției, esitura și anul apariției.
Anexele cuprind grafice, tabele, schițe, hărți, dar și reproduceri după documente istorice și iconografice. În unele lucrări se impune plaxarea în anexea unor cronologii a perioadei și evenimentelor studiate sau a unor liste cu personalități istorice.
Rolul indicilor este de acela de a ușura lucrarea în special pentru specialiștii care caută o anumită informație iar sistemul de indici îi ghidează direct la aceasta. Indicii pot fi plasați în mai multe categorii: indici de nume, indici de locuri, indici generali, indici de materii sau indici de reviste.
CAPITOLUL III
VALORIFICAREA ELEMENTELOR DE ISTORIE LOCALĂ ȘI REGIONALĂ PRIN INTERMEDIUL ORELOR LA OPȚIONALUL DE ISTORIE/PROIECTE ȘCOLARE
3.1 Curriculum la decizia școlii și opționalul de istorie locală și regională
În zilele noastre oferta educațională are rolul de a pune în valoare unitățile de învățământ, de a deveni mai atractive, de a veni în întâmpinarea actorilor principali, adică a elevilor, de a aduce elemente de noutate, de a face școlile să se diferențieze între ele, de a fi mai atractive, de ai face pe copii și părinți să înțeleagă că ele reprezintă cea mai bună variantă.
Istoria locală ca parte integrată în cea regională, națională europeană și universală poate fi studiată de către elevi prin diverse mijloace cum ar fi : lecția, propunerea unor CDȘ-uri ( Curriculum la decizia școlii) , activitățile extracurriculare, concursuri, vizite la muzee, excursii. Locul pe care îl are istoria locală în formarea elevilor este acela de sensibilizare, a captării atenției asupra informației și înțelegerea fenomenelor istorice, la dezvoltarea spiritului de observație, a gândirii imaginației cât și la formarea aptitudinilor științifice ale elevilor.
Integrarea informațiilor despre istoria locală în lecțiile prevăzute în programa școlară este cu atât mai necesară formării de atitudini, convingeri și responsabilități la elevii din învățământul preuniversitar, cu cât acest demers contribuie la creșterea interesului elevilor pentru tema predată și activizarea lor în activitatea didactică pe parcursul desfășurării lecției.
La cele mai de sus poate contribui Curriculum-ul la Decizia Școlii. Sistemul de învățământ actual românesc crează particularități de învățare propriilor elevi, oferă și alternative pe lângă trunchiul comun.
Curriculum la Decizia Școlii este compus din discipline opționale aprobate la nivel central (minister) dar și din discipline opționale aprobate la nivel de unitate de învățământ. Curriculum la decizia școlii este stabilit de către Consiliul de Administrație al unității școlare în urma consultării elevilor și a părinților, și ținând cont de resursele umane și materiale disponibile.
Curriculum-ul la decizia școlii este o actualitate, o realitate a școlii contemporane. Conform Legii 1/2011, Legea Educației Naționale, disciplinele opționale dețin, în cadrul Curriculum-ului național, o proporție de 20% la planurile cadru pentru învățământ obligatoriu și o proporție de 30% la planurile de cadru privind învățământul liceal.
Fig. 1 Ponderea disciplinelor opționale în cadrul Curriculum-ului Național
Istoria locală este o disciplină nouă, căreia i se pot aloca ore de opțional. Este un opțional întocmit în școală pentru care se realizează programă proprie și suport de curs. Prin intermediul opționalului, elevii nu numai că studiază istoria, ci se află chiar în mijlocul ei. Opționalul corespunde foarte mult cerințelor actuale ale educației în sensul că învățământul este centrat pe elev, metodele folosite sunt active și interactive, mijloacele de învățământ sunt diverse, formele de evaluare sunt multiple, locațiile pot fi variate. Sursele de documentare acoperă o gamă foarte largă, elevii au ocazia să vină în întâmpinarea informației. Formează competențe civice și sociale, promovează valori și atitudini democratice.
3.2 Opțional de istorie locală Slimnic – file de poveste
Argument
Cursul opțional intitulat Slimnic-File de istorie propune elevilor Școlii Gimnaziale Slimnic aprofundarea, analizarea, înțelegerea și cunoașterea istoriei comunei Slimnic și a zonei înconjurătoare din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Cursul are în vedere studierea de către elevi a evoluției istorice, economice, sociale, politice, precum și a tradițiilor zonei. Informațiile din istoria și geografia locală crează legături mai apropiate între elevi, îi fac pe aceștia să înțeleagă mai bine felul de a fi al oamenilor locului, să întărească atașamentul față de aceste meleaguri, să cultive respectul față de înaintași și dragostea de neam și țară.
Opționalul Slimnic – file de istorie își propune cunoașterea istoricului locurilor și al numelui localității, localizarea Slimnicului în județ și în regiune, cunoașterea formelor de relief cu floră, faună și resurse minerale, a ocupațiilor tradiționale și actuale în cadrul familiei transilvănene, a locuințelor vechi și noi și dotarea acestora cu utilități, cunoașterea și păstrarea tradițiilor și obiceiurilor locale, a participării localnicilor la evenimente istorice sau tradiționale importante.
Obiectivele cursului sunt:
înțelegerea și reprezentarea timpului și a spațiului în istoria locală;
cunoașterea și interpretarea surselor istorice locale;
investigarea și interpretarea proceselor istorice;
înțelegerea și utilizarea adecvată a limbajului de specialitate;
stimularea curiozității și interesului pentru studiul istoriei locale și dezvoltarea atitudinilor pozitive față de sine și față de ceilalți.
.
COMPETENȚE GENERALE
1. Înțelegerea și reprezentarea timpului și a spațiului în istoria locală.
2. Cunoașterea și interpretarea surselor istorice locale.
3. Investigarea și interpretarea faptelor și a proceselor istorice.
4. Înțelegerea și utilizarea adecvată a limbajului de specialitate.
5. Stimularea curiozității pentru studiul istoriei locale și dezvoltarea atitudinilor pozitive față de sine și față de ceilalți.
COMPETENȚE SPECIFICE
La sfârșitul cursului opțional elevul va fi capabil:
să comenteze axele cronologice;
să cunoască instrumentele de măsurare specifice perioadelor studiate;
să identifice în surse istorice diferite diferite elemente de datare;
să clasifice informațiile provenite din diferite surse istorice;
să folosească informațiile provenite din surse variate, în vederea alcătuirii planului unei investigații istorice;
să identifice elementele comune și diferențele legate de mai multe fapte istorice;
să observe motivele și urmările pe termen scurt și lung ale unui eveniment istoric;
să se pronunțe cu privire la personaje și evenimente istorice;
să identifice evoluția semnificației unor termeni istorici;
să selecteze și să folosească adecvat termenii proveniți din analiza surselor istorice;
să redacteze lucrări folosind termenii indicați;
să observe stereotipii reciproce manifestate în relațiile dintre grupurile umane;
să contribuie la acțiuni de conservare și valorificare a patrimoniului cultural local.
COMPETENȚE SPECIFICE ȘI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
1. Înțelegerea și reprezentarea timpului și a spațiului în istoria locală.
a. Obiective de referință:
1.1. să comenteze axe cronologice;
1.2. să cunoscă instrumentele de măsurare specifice epocilor studiate;
1.3. să identifice în surse istorice diferite elemente de datare.
b. Exemple de activități de învățare:
– exerciții de alcătuire a axelor cronologice;
– descrierea instrumentelor de măsurare a timpului;
– exerciții de selectare a informațiilor referitoare la cronologie în diferite surse istorice.
2. Cunoașterea și interpretarea surselor istorice locale.
a. Obiective de referință:
2.1. să clasifice informațiile provenite din diferite surse istorice;
2.2 să clasifice informațiile provenite din surse diferite în alcătuirea planului unei investigații istorice.
b. Exemple de activități de învățare:
– exerciții de alcătuire a unui repertoriu de surse istorice diferite;
– compararea informațiilor provenite din surse istorice diferite;
– alcătuirea planului unei investigații istorice pentru o temă dată.
3. Investigarea și interpretarea faptelor și a proceselor istorice.
a. Obiective de referință:
3.1. să identifice elementele comune și diferite legate de mai multe fapte istorice;
3.2. să observe motivele și urmările pe termen scurt și lung ale unui eveniment istoric;
3.3. să se pronunțe cu privire la personaje și evenimente istorice;
b. Exemple de activități de învățare:
– alcătuirea planului unei dezbateri despre diferite fapte istorice;
– comentarea diferitelor interpretări date faptelor istorice;
– elaborarea de biografii ale personalităților locale.
4. Înțelegerea și utilizarea adecvată a limbajului de specialitate.
a. Obiective de referință:
4.1. să identifice evoluția unor termeni istorici;
4.2. să selecteze și să folosească adecvat termenii proveniți din analiza surselor istorice;
4.3. să redacteze lucrări scurte folosind termenii indicați.
b. Exemple de activități de învățare:
– exerciți de selectare a sensului corect al unor termeni;
– alcătuirea vocabularului unei probleme indicate;
– comentarea efectelor unei exprimări greșite.
5. Stimularea curiozității pentru studiul istoriei locale și dezvoltarea atitudinilor pozitive față de sine și față de ceilalți.
a. Obiective de referință:
5.1. să observe stereotipii reciproc manifestate în relațiile dintre grupuri umane;
5.2. să contribuie la acțiuni de conservare și valorificare a patrimoniului cultural local.
b. Exemple de activități de învățare:
– dezbaterea unor cazuri reale sau imaginare car implică stereotipii;
– alcătuirea unui proiect pentru protejarea vestigiilor istorice din localitate.
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
exerciții de alcătuire a axelor cronologice;
descrierea instrumentelor de măsurare a timpului;
exerciții de selectare a informațiilor referitoare la cronologie în diferite surse istorice;
exerciții de alcătuire a unui repertoriu de surse istorice diferite;
compararea informațiilor provenite din surse istorice diferite;
alcătuirea planului unei investigații istorice pentru o temă dată;
alcătuirea planului unei dezbateri despre diferite fapte istorice;
comentarea diferitelor interpretări date faptelor istorice;
elaborarea de biografii ale personalităților locale;
exerciții de selectare a sensului corect al unor termeni;
alcătuirea vocabularului unei probleme indicate;
comentarea efectelor unei exprimări greșite;
dezbaterea unor cazuri reale sau imaginare care implică stereotipii;
alcătuirea unui proiect pentru protejarea vestigiilor istorice din localitate.
CONȚINUTURI TEMATICE
I. INTRODUCERE
1. Istoria locală
2. Cadrul natural
II: PREISTORIA
1. Așezări preistorice
III. ANTICHITATEA
1. Așezări preromane și din epoca Daciei romane
IV. EVUL MEDIU
1. Epoca marilor migrații
2. Cucerirea maghiară a Transilvaniei
3. Colonizarea sașilor
4. Așezarea sașilor in Slimnic
5. Slimnicul în secolele XIII-XVII
6. Economie
7. Societate
8. Cultura
9. Artă
V. EPOCA MODERNĂ
1. Slimnicul în vremea revoluției de la 1848-1849
2. Dualismul austro-ungar
3. Emigrări ale românilor din Slimnic
4. Rromii
5. Economia
6. Societatea
7. Cultură
8. Primul război mondial
VI. EPOCA CONTEMPORANĂ
Anul 1918
2. Viața politico-administrativă în anii interbelici
3. Al doilea război mondial
4. Deportarea sașilor în Uniunea Sovietică
5. Regimul comunist
6. Colectivizarea agriculturii
7. Conducerea locală în anii regimului comunist
8. Slimnicul după 1989
MODALITĂȚI DE EVALUARE
EVALUARE INIȚIALĂ :
chestionar cu itemi obiectivi și semi-obiectivi
EVALUARE FORMATIVĂ orală și scrisă ( posibilă atât în procesul de predare, cât și în timpul acordat feed-back-ului :
orală :
simulare/joc de rol/ interpretarea unui rol pe baza cerințelor sau liber;
observarea sistematică (prin metodele : cercul de conversație, brainstorming, conversație euristică);
întrebări simple;
întrebari complexe (aplicarea problematizării);
identificarea noțiunilor și termenilor specifici;
transmiterea rezolvărilor fișelor de lucru, de studiu.
Scrisă :
elaborarea elementelor mapei de interviu, a proiectelor și a articolelor/eseurilor (individual, de grup, frontal);
alcătuirea ghidului de interviu, a listei de cuvinte cheie;
completarea glosarului de termeni, a jurnalului individual și al echipei;
postarea pe pagina wiki, în revista online etc;
rezolvarea chestionarelor cu itemi obiectivi și semi-obiectivi;
redactarea unor texte cu teme date sau la alegere;
autoevaluarea ( prin corectarea propriilor greșeli din chestionare);
alcătuirea produselor originale : afiș, pliant, chestionar, fișă, ghid de întrebări, articol, pagina wiki etc;
EVALUAREA SUMATIVĂ :
teste, chestionare cu itemi obiectivi și semi-obiectivi;
realizarea de album /buletin/broșură cu teme și imagini reprezentative ale proiectului/opționalului;
organizarea unei expoziții tematice (fotografii, obiecte);
prezentarea paginii wiki, a revistei online;
realizarea glosarului cu termeni specifici opționalului;
prezentarea proiectului individual, de grup, frontal;
prezentarea portofoliului ( cu componente alese de profesor și elev dintre cele mai performante și reprezentative contribuții ). ( Anexa 1)
Fig. 2 Ponderea tipurilor de evaluare
STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANȚĂ
S.1. Utilizarea informațiilor provenite din hărți și axe cronologice în comentarea unui fapt istoric.
S.2. Folosirea de surse istorice multiple pentru a comenta un eveniment sau un proces istoric.
S.3. Identificarea unor anologii între evenimente din trecut și situații prezente.
S.4. Comentarea elementelor comune și a diferențelor legate de mai multe fapte istorice.
S.5. Prezentarea unor fapte și procese istorice folosind modalități diferite de comunicare.
S.6. Raportarea critică la opiniile altora și reviziurea propriilor opinii în funcție de context.
Fig. 3 Ponderea standardelor curriculare de performanță
3.3 Opțional integrat în dezvoltarea locală Suflet slimnicean înflorind în spațiu european
În întreaga societate românească se fac eforturi deosebite pentru a se realiza o integrare viabilă în structurile Uniunii Europene: se realizează proiecte de reabilitare a drumurilor, a unităților de învățământ și a celor sanitare, se organizează cursuri de specializare în diferite domenii, pentru a obține profesioniști care să poată face față cererilor europene.
Însă, în toată această goană spre Europa, nu trebuie să uităm de tradițiile noastre românești care exprimă însăși identitatea noastră națională. Trebuie să ne cunoaștem datinile, să le respectăm cu sfințenie și să le facem cunoscute generațiilor următoare. Elementele de folclor cu care sunt familiarizați elevii în cadrul acestui opțional, sunt simultan noțiuni de frumos. Descifrarea elementelor de limbaj folcloric trezește elevilor interesul pentru arta folclorică în general, le dezvoltă capacitatea de a decodifica mesajul operei de artă și le formează judecăți de gust și de valoare artistică.
O cunoaștere mai profundă și o receptare mai atentă a folclorului de către micuții căutători de frumos, vor contribui mai eficient la educația estetică a acestora, vor asigura legătura cu pământul pe care trăiesc, cu tradițiile locale, cu poporul și arta acestuia.
Importanța și valoarea instructiv-educativă a activitǎților extracurriculare pe aceastǎ temǎ este foarte mare . Ele contribuie la dezvoltarea spiritului de observație al elevilor, a interesului dar și a formării și dezvoltării sentimentelor de prețuire și atașament față de popor, față de istoria sa. Totodată au un pronunțat caracter civic : copiii sunt puși în situația să exprime prin comportamentul lor spiritul patriotic, să-și dovedească mândria identității naționale . Activitățile conduc la formarea unui tânǎr cetǎțean demn și responsabil .
COMPETENȚE GENERALE
Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral
Dezvoltarea capacității interpretative
Cunoașterea și utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale și ustensile
Dezvoltarea spiritului de echipă și a colaborării
COMPETENȚE SPECIFICE/ ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral
Dezvoltarea capacității interpretative
3. Cunoașterea și utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale și ustensile
4. Dezvoltarea spiritului de echipă și a colaborării
CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII
I.
Folclorul copiilor
Ghicitori
Proverbe și zicători
Numărători folosite înainte de începerea unui joc
Datini și obiceiuri de Sf. Nicolae
3. Datini și obiceiuri de Crăciun
Colinde
Steaua
Pomul de Crăciun
4.Datini și obiceiuri de Anul Nou
Plugușorul
Semănatul
Ursul
Capra
5. Obiceiuri de primăvară
Mărțișorul
Obiceiuri de Florii
Obiceiuri de Paști
II.
Activități cu materiale din natură și auxiliare
Măști și obrăzare
Steaua
Sorcova
Ouă de Paști
STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANȚĂ
MODALITĂȚI DE EVALUARE
Metode tradiționale: Probe orale, probe scrise, probe practice.
Metode alternative: Observarea sistemică a elevului în timpul rezolvării sarcinii, proiectul, portofoliul.
CAPITOLUL IV
MODALITĂȚI DE OPTIMIZARE / VALORIFICARE A ELEMENTELOR DE ISTORIEI LOCALĂ ȘI REGIONALĂ LA CLASĂ ȘI ÎN ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE ȘI EXTRAȘCOLARE
4.1 Modalități de integrare ale elementelor de istorie locală în cadrul lecțiilor de istorie
În vederea realizării obiectivelor predării-învățării istoriei locale se are în vedere selectarea unui conținut adecvat, selectarea unor metode și strategii didactice corespunzătoare care să ducă la accentuarea caracterului activ și conștient al dobândirii cunoștințelor, dar și a unor mijloace de învățământ specifice care să susțină demersul metodic și didactic.
Metode de predare-învățare
Metodele de predare-învățare îl implică pe școlar în activități proprii de cunoaștere, care au ca scop mobilizarea intelectuală, emoțională, motivațională a acestuia, ajutându-l astfel să rezolve sarcinile de lucru cerute.
Documentele de istorie locală sunt integrate în procedeele metodice în funcție de specificul și natura lor. Aceasta nu presupune ca pentru fiecare tip de material să intervenim doar cu procede metodice specifice ci , în situația folosirii mai multor tipuri de material, este indicat să fie folosite procedee metodice . În situația în care se folosesc mai multe tipuri de material, se poate folosi același procedeu metodic, după cum același tip de material poate fi utilizat în timpul lecțiilor printr-o varietate de metode didactice.
Selectarea metodelor și procedeelor didactice trebuie să se armonizeze cu scopul concret al lecției, particularitățile de vârstă ale elevilor și nivelul de dezvoltare intelectuală al acestora.
Printre metodele de învățământ cele mai adecvate asocierii dintre elementele de istorie generală cu cele de istorie locală se recomandă folosirea expunerii sistematice a cunoștințelor ( povestirea și explicația ), conversația, demonstrația, problematizarea, învățarea euristică ( prin cercetare și descoperire ), modelarea, brainstorming-ul, jocul didactic, ciorchinele.
Expunerea sistematică a cunoștințelor reprezintă una dintre metodele cele mai folosite la disciplina istorie, și cu precădere în învățământul primar la clasa a IV-a și în cel gimnazial, metoda folosindu-se, datorită particularităților de dezvoltare psihică ale elevilor, prin cele două variante ale sale: povestirea și explicația.
Prin metoda povestirii dascălul prezintă, într-o manieră expresivă și facilă, întâmplări și evenimente istorice, descrie obiecte care nu sunt cunoscute de către elevi, datorită situării acestora în trecutul cu care aceștia nu au intrat în contact și care, prin povestire, devin astfel mult mai accesibile și cogniscibile.
La lecția Marea invazie mongolă se va aduce în discuție că prima atestare documentară a Slimnicului apare în 10.12.1282, când localitatea este menționată sub denumirea de Stolchunbrecht. La aceiași lecție sau la Întemeierea Statelor Medievale Românești, povestirea este folosită pentru a stabili etimologia denumirii germane de Stolzenburg ( Cetatea Mândră ), a celei românești de Slimnic ( de origine slavă care ar însemna loc cu pruni sau o întretăiere de ape ). De un impact deosebit la clasele mai mici se va bucura și legenda germană a întemeierii localității cu cele trei fiice de vrăjitor.
Povestirea poate fi valorificată ca metodă didactică și la tema România în Primul Război Mondial: Primul Război Mondial cu întregul său cortegiu de nenorociri și suferințe nu a ocolit comuna sibiană. Vestea izbucnirii marii conflagrații mondiale a fost adusă de dubașul ( toboșarul ) satului, Stângoi, care a anunțat simplu pe ulițele satului că s-a făcut bătaie.Situația românilor slimniceni era mai complicată deoarece, la momentul 28 iulie 1914, Ardealul se afla sub stăpânirea imperiului Austro-Ungar, iar bărbații au fost mobilizați și înregimentați în armata chezaro-crăiască. Dacă pentru sașii slimniceni nu a reprezentat vreun impediment să lupte sub flamura imperială, pentru români însemna să lupte pentru interese străine lor. Slimnicenii au luptat apoi pe durata teribilei conflagrații pe fronturile din Italia, Serbia, Galiția, Bucovina și Rusia. Au fost împinși în marele abator bărbații cei mai voinici și sănătoși ai satului, sași și români, deopotrivă, tărani, meseriași și intelectuali, cei mai instruiți în luptă, mai întâi, apoi, pe măsură ce frontul cerea tot mai multă ,,carne de tun”, și cei mai neinstruiți, iar in ultima fază chiar și adolescenți. Intrarea României în război a fost surprinsă cu bucurie și speranță de către populația românească a așezării. Înfrângerea armatei române în cea de a doua parte a anului 1916 a antrenat și o teroare a autorităților dualiste. Din Slimnic au fost arestați sub învinuirea de instigatori, preoții Constantin Popoviciu și Arecton Păculea, brigadierul Ioan Cătăniciu și țăranul Iuliu Fântână. În ultima parte a războiului, când au fost mobilizați chiar și adolescenți, au fost ridicate clopotele bisericilor din sat pentru a fi transformate în muniție. Din Cetate au fost luate două clopote, fiind lăsat doar cel vechi, de la Biserica Greco- Catolică au fost luate toate iar la Biserica ortodoxă a mai fost lăsat doar un clopot. Cei patru ani de conflict au produs așezării slimnicene mari pierderi de vieți omenești: 116 morți, dintre care 51 români, 52 sași, 13 rromi. Acestora li s-au adăugat peste 400 răniți, mari mutilați, dispăruți și prizonieri.Cea mai mare parte a celor căzuți în război erau oameni sărmani, precum Ion Crețu, Schneider Lorencz, Bloos Johan, Gorcea Ion etc., alături de ei căzând și cei trei învățători români ai satului, Simion Borțan, Ion Stănilă și Pompiliu Fântână, acesta fiind primul localnic căzut în luptă, la doar o săptămână de la plecarea pe front. ( Anexa 2 )
Acestea sunt doar câteva exemple cu privire folosirea povestirii în cadrul elementelor de istorie locală cu aducere directă la istoria regională și națională. Elevii vor trăi cu emoție evenimentele petrecute demult în viața lor și vor cunoaște și admira personalități marcante precum cele menționate mai sus care și-au pus amprenta asupra vieții și dezvoltării așezării.
Povestirea reușește să stârnească interesul elevilor pentru evenimentele și oamenii trecutului, să trezească admirația și dragostea pentru locurile natale, de la nivel local aceste sentimente fiind transferate la nivel național prin atașament față de valorile naționale și patriotism. ( Anexa 3 )
Explicația, cea de a doua variantă a expunerii sistematice a cunoștințelor, se folosește, în momentul adăugării la lecțiilor de istorie de elemente de istorie locală, pentru a dezvălui cauzele care au determinat un anumit eveniment istoric, modul lui de desfășurare, urmările și relațiile dintre faptele și evenimentele istorice. Cu ajutorul explicației elevii sunt îndrumați spre forme de gândire, sunt încurajați să-și abstractizeze cunoștințele, sunt învățați să preia esențialul și să observe problemele de sinteză.
La preistorie, sunt pomenite descoperirile arheologice din arealul localității, care demonstrează locuirea încă din perioadele străvechi ale istoriei. Adresând elevilor întrebarea Care au fost cauzele care i-au motivat pe oameni să se stabilească în acest loc?, aceștia sunt orientați spre a gândi și a găsi singuri aceste motive. Explicația poate fi formulată de către dascăl dar și de către elevi: proximitatea Văii Slimnicului, pădurea din apropiere, rodnicia pământului etc.
În cadrul temelor Țările Române și Statele vecine între diplomație și confruntare sau Constituirea României moderne elevilor le este explicată evoluția diverselor denumiri ale localității de-a lungul timpului: Stolzemberg ( 1309 ), Zelendek ( 1340 ), Szlimnic ( 1850 ).
Explicația ar putea fi folosită la lecția România după Marea Unire, unde subiectul deschis este reforma agrară din 1921 și cum a influențat ea viața românilor din Slimnic. Elevii vor fi îndrumați să se gândească de ce împroprietărirea a fost atât de importantă pentru românii slimniceni și nu numai, continuându-se apoi cu explicația importanței reformei agrare: viața țăranilor s-a îmbunătățit pentru că au primit pământ, gospodăria țărănească s-a dezvoltat, a sporit numaărul de animale, de mașini și unelte agricole, slimnicenii putând din acel moment să valorifice o parte importantă din prooducția agricolă. Astfel explicația a contribuit la înțelegerea, din partea elevilor, a consecințelor benefice ale reformei agrare.
Așadar, atunci când se prezintă evenimente și date din istoria locală, prezentarea nu trebuie limitată la simpla lor expunere, ci trebuie realizată o îmbinare a acestor metode cu explicația, în vederea înțelegerii de către elevi a cauzelor și urmărilor evenimentului respectiv. Explicația nu trebuie făcută numai de către cadrul didactic, elevii putând fi și ei invitați și încurajați să participe la explicarea faptelor și fenomenelor istorice aduse în discuție. În acest mod, elevii își vor însuși acele cunoștințe în mod activ și conștient, le vor păstra în memorie pentru o mai lungă perioadă de timp.
Conversația reprezintă o metodă care poate fi aplicată cu succes la disciplina istorie în general și la istoria locală în special. De la o metodă care viza cu precădere exersarea memoriei, prin întrebări formulate de către profesor, la care elevii răspundeau prin dirijarea excesivă a acesteia, la o metodă în care profesorul întreabă și este întrebat, dirijează cu suplețe conversația, stimulează dezbaterea și confruntarea de idei, antrenează elevii la un schimb de informații și la exprimarea unor păreri personale.
Conversația poate fi folosită în vederea consolidării sau recapitulării cunoștințelor predate anterior, combinate cu elemente de istorie locală sau regională. La conținuturile Omul și mediul, prin chestionarea elevilor, se va urmări dacă aceștia și-au însușit cunoștințele predate la precedenta întâlnire, chestionarea făcând referire atât la cunoștințele cuprinse în programă cât și la cele ce țin de orizontul istoriei locale: Unde se află situată așezarea slimniceană ? (Jud. Sibiu, centrul țării ), Ce formă de relief este caracteristică pentru amplasamentul Slimnicului? ( relief deluros, pod. Hârtibaciului ), Care au fost ocupațiile tradiționale ale oamenilor din această așezare ? ( cultivarea pământului, cultivarea pomilor fructiferi, creșterea animalelor ), ce factori de risc naturali constituie amenințări pentru localitatea Slimnicului ( alunecările de teren, incendiile pe miriști ), Ce nume de locuri existente în hotarul Slimnicului cunoașteți?( Albi, Pisc, Părăul Buii, Șarba, Zackel ), Ce schimbări sunt preconizate pentru Slimnic în anii următori? ( construcția de case pe Șarba, apariția unor noi firme, amenajarea unor parcuri noi ).
Metoda conversației poate fi optimizată prin folosirea unor întrebări care îi obligă pe elevi să motiveze răspunsurile și care le stimulează gândirea. Astfel, întrebarea Care au fost ocupațiile de bază ale slimnicenilor?, poate fi urmată de un set de întrebări: De ce se ocupau cu cultivarea pomilor fructiferi, cultivarea plantelor și creșterea animalelor?, Ce ocupații ar fi avut locuitorii acestor meleaguri dacă Slimnicul ar fi fost amplasat într-o zonă montană?, Cum va evolua în viitor cultivarea pământului și creșterea animalelor?. În mod similar, întrebarea Ce modificări ale mediului înconjurător al Slimnicului au fost provocate ca urmare a activităților umane?, poate fi însoțită de întrebări de genul, De ce au făcut oamenii aceste schimbări?, Cum le-a îmbunătățit viața aceste schimbări?, Ce efecte negative asupra mediului au avut aceste schimbări?, Ce schimbări ați observat în ultimii ani în Slimnic?
La clasă, orele de istorie combinate cu elemente de istorie locală oferă numeroase oportunități de a folosi comparația în vederea dobândirii cunoștințelor de către elevi, dar și a sistematizării, verificării și fixării acestora . În cadrul lecției Țările Române în pragul epocii moderne, elevii vor afla că o parte a produselor agricole din Slimnic ajungea în Piața Mare din Sibiu. Elevii vor fi îndemnați, prin întrebări, să facă o comparație cu situația de astăzi: Cu ce se ocupă în zilele noastre locuitorii Slimnicului?, Cum au evoluat mașinile și utilajele agricole folosite acum față de cele de acum câteva secole?
Demonstrația este o metodă de explorare indirectă, des utilizată la disciplina istorie, prin care cadrul didactic dovedește o realitate, un fenomen sau proces pe baza unui material concret, intuitiv, sau în urma unor exemple, argumente logice și acțiuni practice care favorizează cunoașterea. A demonstra presupune: a arăta elevilor obiecte și fenomene sau substitutele lor pentru cunoașterea realității istoriei și explicarea ei, a provoca o percepție activă, senzorială, intuitivă, a oferi experiențe și argumente pentru cunoașterea unor evenimente, noțiuni și concepte istorice.
Este necesar ca profesorul să depășească simpla ilustrare a faptelor și proceselor istorice să îi conducă pe elevi la perceperea acestora la efectuarea unor operații de analiză, comparare, sinteză, pentru a-i face să înțeleagă esența, să treacă de la reprezentare la idee. Elevul este angajat în activități de prelucrare a datelor concrete, în antrenarea unui sistem de operații care să-l conducă la înțelegerea elementelor definitorii ale noțiunilor.
Metoda demonstrației îmbracă forme variate în funcție de mijloacele de învățământ specifice:demonstrația cu ajutorul unor obiecte și urme istorice reale, demonstrația cu ajutorul documentelor istorice, demonstrația cu ajutorul izvoarelor de istorie locală, demonstrația cu ajutorul beletristicii, demonstrația cu ajutorul unor reprezentări grafice, demonstrația cu ajutorul hărții geografice și istorice, demonstrația cu ajutorul schemei, demonstrația cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale.
Unele din acestea pot fi observate la clasă, fiind procurate și pregătite din timp de către profesor sau învățător, cea mai la îndemână sursă fiind colecția arheologică și etnografică a inginerului Tatu. În acest mod se pot prezenta în sala de clasă, pentru a putea fi observate direct de către elevi, diverse obiecte de mai mici dimensiuni reprezentative pentru o anumită perioadă din istoria localității Slimnic: scule, unelte, obiecte de uz casnic ( mașina de tors, furca de tors, fus, vase din lemn și din lut, articole de îmbrăcăminte din trecut ), monede, materiale folosite în procesul de educație în trecut ( manuale vechi, tăblițe, cataloage, registre ).
Se pot organiza cu elevii deplasări în locurile unde s-au făcut descoperiri arheologice ( Șarba-Saivane, Bacea, Pădurea Cetății, La cetate), la Cetatea Slimnicului ( Anexa 4), unde copiii pot observa impunătorul sistem de fortificații medievale, stilurile arhitecturale medievale,( Anexa 5 ) sau la casa parohială evanghelică ( Anexa 6 ) pe peretele exterior al căreia se află două plăci comemorative care amintesc că aici au locuit, o perioadă de timp, când așezarea slimniceană s-a aflat sub ocupația armatei revoluționare maghiare,fruntașii revoluției maghiare de la 1848, marele poet maghiar Petofi Șandor și comandantul militar polonez Iosif Bem, se amintesc artefactele găsite, perioadele de care aparțin, condițiile naturale care au favorizat dezvoltarea unor așezări și cauzele care au dus la dispariția civilizațiilor străvechi.
Demonstrația cu ajutorul unor obiecte și urme istorice reale se folosește ori de câte ori profesorul dispune de obiecte și urme arheologice, etnografice și numismatice concludente pentru înțelegerea procesului istoric studiat.
Demonstrația cu ajutorul documentelor istorice îi ajută pe elevi să înțeleagă mai bine evenimentul studiat, oferind astfel elevului oportunitatea să redescopere trecutul și să realizeze învățarea istoriei prin descoperire. Asemenea documente legate de istoria localității Slimnic pot fi observate și studiate de elevi sub forma unor fotocopii după documentele originale sau chiar în formatul lor original ( scrisori, brevete militare). Elevii vor fi îndrumați să lucreze cu aceste documente, să caute în ele adevărul, să-l integreze în ansamblul evenimentelor pe care le studiază.
Exemple de documente de istorie locală recomandate a fi folosite în cadrul lecțiilor de istorie sau la opționalul de istorie locală: prima mențiune documentară a Slimnicului sub denumirea de Stolchunbrecht, la 10 decembrie 1282, cu ocazia reconfirmării unor privilegii acordate preotului din Slimnic, Reynoldus, la tema Întemeierea statelor medievale românești; diferite scrisori trimise de pe fronturile celor două războaie mondiale de către eroii slimniceni, Războiul pentru întregirea națională și România în Al Doilea Război Mondial ( Anexa 7 ) .
Demonstrația cu ajutorul unor reprezentări grafice cuprinde tablouri, fotografii, hărți, planuri, scheme. Prezintă în fața elevilor imagini ale unor obiecte din trecut, personalități istorice, fapte și evenimente din istorie pe care ei nu le pot percepe în mod direct. Astfel de materiale se pot folosi la : tema Omul și mediul geografic, unde se vor prezenta grafice cu condițiile naturale din zona Slimnicului; la temele de preistorie sau istorie antică, elevilor le sunt arătate fotografii reprezentând principalele descoperiri arheologice din hotarul așezării slimnicene; la lecția Arhitectura medievală elevilor le este prezentat planul cetății Slimnic; la conținuturile privind viața culturală și biserica, elevii pot observa fotografii ale corului și fanfarei din Slimnic de-a lungul timpului; la lecția Formarea statului național unitar se prezintă fotografii cu Garda Națională din Slimnic din 1918.
Aceste reprezentări grafice nu acționează în mod spontan asupra gândirii și afectivității elevilor. Dascălul trebuie să organizeze analiza lor amănunțită, altfel puterea de influențare se reduce la minim, și apoi, cu timpul, se pierde.
Demonstrația cu ajutorul hărții geografice și istorice. Folosirea hărții în procesul de învățământ, pentru fixarea și întărirea reprezentărilor spațiale, înțelegerea clară a fenomenelor istorice, precum și însușirea temeinică a cunoștințelor. La lecția Civilizații preistorice și antice, pe baza unei hărți la scară redusă, sunt indicate punctele unde au avut loc descoperiri arheologice în hotarul Slimnicului. La lecția Unguri, sași, secui pe baza hărților Cetăți și biserici săsești elevii vor putea observa care au fost zonele colonizate de sași, recunoscând pe această hartă și Slimnicul ( Anexa 8 ).
Problematizarea este denumită și predare prin rezolvare de probleme sau, predare prin rezolvare productivă de probleme.Reprezintă o metodă didactică ce constă în punerea în fața elevului a unor dificultăți create în mod intenționat în depășirea cărora, prin efort personal, elevul este pus în situația de a învăța ceva nou.
Principalele tipuri de situații problematice : când există un dezacord între cunoștințele deținute de către elev și cerintele de rezolvare ale unei noi situații ; când elevul este pus în situația de a opta dintr-un șir sau un sistem de cunoștințe, unele putând fi lacunare, folosindu-le doar pe cele necesare în vederea rezolvării unei situații date, având ca sarcină completarea datelor necunoscute; când elevul este pus să facă față unei situații contradictorii între soluția posibilă de rezolvare din punct de vedere teoretic și modalitatea de a o aplica în mod practic.
Pentru aplicabilitate trebuie îndeplinite următoarele cerințe: evitarea supraîncărcării programelor și curriculei școlare, existența unui număr nu foarte mare de elevi pentru fiecare clasă, asigurarea omogenității la nivel de clasă,existența unui fond aperceptiv suficient al elevului, dozarea dificultăților într-o anumita gradație, alegerea celui mai potrivit moment de plasare a problemei în lecție, existența unui interes real pentru rezolvarea problemei.
Problematizarea se poate face atât la istoria generală, cât și la cunoștințe legate de istoria locală. De exemplu, la conținutul Omul și mediul geografic se poate crea următoarea situație-problemă: elevii sunt informați că, în zona localității Slimnic au mai existat așezări omenești foarte vechi , datorită existenței unor condițiilor naturale favorabile dar, vechile așezări de tip cătun de la Pisc, Albi, Pădureni au fost părăsite, iar populația a coborât în Valea Slimnicului, pe actualul amplasament al localității. Elevii sunt îndemnați să găsească variante de răspuns la această întrebare-problemă.
Învățarea prin descoperire este metoda didactică în care cadrul didactic concepe și organizează activitatea astfel încât să faciliteze elevului descoperirea prin efort propriu a cunoștințelor, explicaților, legilor proceselor și fenomenelor, prin parcurgerea identică sau diferită a drumului descoperirii inițiale a adevărurilor. Descoperirea didactică se realizează prin metode diferite de nuanță euristică cum ar fi: observarea dirijată, observarea independentă, învățarea prin încercări-experiențe, studiul de caz, problematizarea, studiul individual, instruirea prin activitate independentă, studiul cărții, efectuarea de anchete, elaborarea de lucrări.
Această metodă îi ajută pe elevi să descopere aspecte noi și interesante legate de istoria Slimnicului. Ei trebuie antrenați să nu se oprească la memorizarea mecanică a unor fapte, procese, evenimente din istoria locală prezentate de dascăl, ci să aibă o activitate individuală, să utilizeze metode potrivite cercetării științifice pentru a-și îmbogăți cunoștințele referitoare la trecutul istoric al așezării lor.
Elevii sunt încurajați să poarte dialoguri cu veterani de război din Slimnic, care au participat la Al Doilea Război Mondial, sau să citească diverse materiale scrise despre aceștia ( Anexele 2,3 ). În acest mod vor putea afla itinerarul parcurs de aceștia, locurile bătăliilor, cruzimea și stigmatul războiului. La lecția România în timpul regimului comunist, elevii se pot informa despre modul în care autoritățile comuniste au desfășurat în Slimnic campania pentru colectivizarea comunei. La tema Lumea satului, elevii vor culege informații despre practicarea obiceiurilor tradiționale și despre portul popular al românilor și sașilor din localitate.
Învățarea prin descoperire sau prin investigare este o modalitate de lucru prin care elevii sunt puși în situația de a descoperi adevărul reconstituind drumul elaborării cunoștințelor printr-o activitate proprie. Spre deosebire de alte metode, în învățarea prin descoperire nu se prezintă doar produsul cunoașterii ci mai ales căile prin care se ajunge la acest produs, metodele și procedeele de investigare și de cunoaștere a datelor științei. Această metodă pune elevii în situația de a analiza documentele de a formula pe această cale unele concluzii despre fapte, evenimente istorice și procese istorice necunoscute de ei.
Metoda modelării reprezintă o orientare didactică în care gândirea elevului este dirijată spre descoperirea adevărului pe baza raționamentului prin analogie, utilizând un model didactic. Învățarea prin modelare presupune două etape. Într-o primă etapă, învățarea se va face pe baza modelelor construite de profesori, etapă în care se vor analiza trăsăturile modelului și compararea lui cu originalul. În a doua etapă, elevii vor fi desprinși să-și construiască propriile modele printr-o succesiune logică de raționamente. Această metodă constă în utilizarea modelelor ca sursă pentru dobândirea de noi cunoștințe.
Concret, la tema Arhitectura medievală, elevii sunt invitați să realizeze o machetă care să reprezinte cât mai fidel Cetatea Slimnicului, având ca model cetatea în forma sa naturală sau diferite imagini sau fotografii ( Anexa 9 ). În felul acesta elevii vor observa și analiza caracteristicile stilurilor arhitecturale specifice epocii medievale: stilul romanic și stilul gotic ( Anexa 10 ).
Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode ce are în vedere stimularea creativității la elevi. Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele brain= creier și storm= furtună, plus desinența -ing specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă furtună în creier- efervescență,o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei.
Un principiu al brainstormingului este: cantitatea generează calitatea. Prin folosirea acestei metode se provoacă și se solicită participarea activă a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situații, de a le analiza, de a lua decizii în ceea ce privește alegerea soluțiilor optime și se exersează atitudinea creativă și exprimarea personalității.
Această metodă poate fi folosită susținut în cadrul lecțiilor de istorie în care sunt abordate problematici de istorie locală. Încă de la începutul primelor lecții de istorie, elevii pot fi antrenați în vederea realizării discuției având ales ca punct de reper cuvântul Slimnic. În acest mod, fiecare dintre elevi va scrie pe tablă unul sau mai multe cuvinte, pe care i le dictează memoria și imaginația, în momentul pronunțării numelui localității în care trăiește.
Metoda brainstorming-ului poate fi folosită în cadrul lecțiilor care au ca tematică tradițiile și obiceiurile specifice Slimnicului. În această situație, elevilor li se poate sugera termenul tradiție sau obicei, lor revenindu-le sarcina de a exprima cât mai rapid și pe scurt ideile sugerate de termenul dat.
Avantajele utilizării metodei brainstorming:obținerea rapidă și ușoară a ideilor noi și a soluțiilor rezolvatoare, costurile reduse necesare folosirii metodei, aplicabilitate largă, aproape în toate domeniile, stimulează participarea activă și crează posibilitatea contagiunii ideilor, dezvoltă creativitatea,spontaneitatea,încrederea în sine prin procesul evaluării amânate, dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.
O formă brainstorming este considerată și tehnica ciorchinelui. Ciorchinele este o tehnică eficientă de predare-învățare care încurajează elevii să gândească liber și deschis și prin care se stimulează evidențierea legăturilor dintre idei.
Metoda este compusă din mai multe etape: rezentarea cuvântului-cheie sau a propoziției-nucleu ( Slimnic, Cetatea Slimnic, Șarba ), explicarea regulilor pe care le presupune tehnica, realizarea propriu-zisă a ciorchinelui, reflecția asupra ideilor emise și conexiunilor realizate.
Pentru validitatea metodei trebuie respectate anumite reguli: notarea tuturor ideilor legate de tema respectivă, lipsa judecății ideilor expuse, dintr-o idee dată pot apărea alte idei, astfel se pot construi sateliți ai ideii respective, apariția legăturilor numeroase și variate între idei.
În vederea integrării elementelor de istorie locală, această metodă se poate folosi atunci când elevilor le este prezentat cadrul geografic al localității. Se scrie pe mijlocul tablei numele localității, Slimnic, apoi de la acesta pornesc mai multe linii, fiecare referindu-se la unul dintre următoarele aspecte: așezarea, vecinii, relieful, clima, hidrografia, vegetația, fauna și solurile.
O altă lecție unde poate fi aplicată cu succes metoda ciorchinelui este Cultură și tradiții. Pe centrul tablei sau al foii de tip flip-chart se va menționa tema, Slimnic – obiceiuri și tradiții, iar împrejurul acesteia sunt trasate linii care fac trimitere la: obiceiuri de botez, obiceiuri de înmormântare, tradiții de Crăciun ( colindatul în 24 decembrie , Ajunul Crăciunului ), tradiții de Paște ( ciocnitul ouălor și stropitul, în a doua zi de Paște ), cârnelegurile ( înainte de postul Paștelui), vecinătățile ( asociații de întrajutorare pentru evenimente speciale: nunți, botezuri, înmormântări, onomastici etc.). Elevii, îndrumați de profesor, vor completa ciorchinele cu câteva exemple la fiecare trimitere.
Jocul didactic este jocul prin care se realizează obiective și sarcini de învățare, folosind un conținut accesibil, modalități atractive și recreative de organizare și desfășurare, precum și materiale didactice interesante.
Prin specificul său, jocul didactic îmbină funcții și sarcini de învățare cu forma plăcută și atractivă a, jocului, cultivând interesul pentru studiu. Jocul didactic contribuie la realizarea sarcinilor formative ale procesului de învățământ, în cadrul jocului copilul fiind solicitat pe toate planurile psihicului său: cognitiv, afectiv și volițional.
Deși aportul său în acumularea de cunoștințe este mai limitat, în schimb valoarea lui crește în privința verificării, adâncirii, consolidării și sistematizării, atât a cunoștințelor generale de istorie cât și privitor la elemente de istorie locală.
Pentru a consolida cunoștințele de istorie locală se poate utiliza un model de rebus, cum ar fi cel mai de jos:
A
B
Pe verticala AB este înscris numele localității care face subiectul istoriei locale, și cu ajutorul literelor care-l compun, elevii trebuie să completeze liniile orizontale de la 1 la 7 cu toponimele potrivite din zona Slimnicului.
Mijloace de învățământ
Mijloacele de învățământ desemnează totalitatea resurselor materiale concepute și realizate în mod explicit pentru a servi profesorului în activitatea de predare și elevului în activitatea de învățare.
În cadrul lecțiilor de istorie, valorificarea elementelor de istorie locală și regională se fundamentează pe alegerea unor metode și procedee didactice adecvate și pe folosirea unor mijloace de învățământ care să sprijine înregul demers. Mijloacele de învățământ recomandate pentru a optimiza orele de istorie integrate cu elemente de istorie locală sau pentru opționalul de istorie locală: reprezentările grafice ( modelele ), obiecte și urme istorice, etnografice, numismatice, mijloacele tehnice audiovizuale.
Reprezentările grafice utilizate pentru optimizarea temelor de istorie locală sunt: fotografiile, portretul istoric și harta. Acestea sunt materiale intuitive care reprezintă imagini ale evenimentelor petrecute pe teritoriul localității Slimnic sau ale personalităților marcante din trecutul lui. Cu ajutorul lor, se pot concretiza afirmațiile despre faptele istorice prezentate, ceea ce ușurează perceperea și înțelegerea lor de către elevi.
Fotografiile folosite sunt acelea care reprezintă aspecte ale vieții sociale, ale unor evenimente cu rezonanță istorică ( Garda națională din Slimnic la 1918 ), ale monumentelor și obiectivelor reprezentative pentru istoria localității Slimnic ( Cetatea Slimnic, Biserica Evanghelică, Biserica ortodoxă, Biserica greco-catolică, Casa parohială evanghelică ), fotografii ale principalelor descoperiri arheologice realizate pe zona comunei Slimnic.
Portretele istorice pot reprezenta imaginea unei singure personalități sau a unor grupuri de oameni din diferite etape istorice. Pe baza acestor imagini, elevii pot observa ținuta și înfățișarea personalităților respective, precum și unele elemente specifice ale perioadei studiate. Pentru exemplificare pot fi folosite portrete ale unor profesori, învățători și preoți sau imagini ale unor înaintași îmbrăcați în costume populare românești și săsești.
Harta reprezintă poziția, locul unde s-au desfășurat diferite etape și evenimente istorice. Avantajele folosirii hărții ca mijloc de învățământ constau în faptul că, reprezentând spațiul geografic și istoric al unor importante evenimente, contribuie la formarea reprezentărilor și noțiunilor de istorie ale elevilor. ( Anexele 10,11,12 )
De exemplu, la lecția Unguri, secui, sași, se poate folosi harta istorică Statele medievale românești. Se localizează pe hartă, cu ajutorul elevilor, acele zone din Transilvania colonizate de către sași și localizarea aproximativă a localității Slimnic.
O altă hartă ce se poate utiliza este Europa în timpul Primului Război Mondial pe care se pot localiza fronturile din Italia, Ucraina, Bulgaria și România, unde au luptat și localnici din Slimnic.
Obiecte și urme istorice, etnografice, numismatice, permit perceperea directă a urmelor trecutului Slimnicului, modul de viață, obiceiurile și tradițiile celor care au locuit în arealul comunei Slimnic de-a lungul timpului.
Numeroase obiecte de uz casnic, piese de mobilier, icoane, covoare, costume populare,diverse țesături, unelte, pot fi observate și analizate de către elevi la micromuzeul sătesc al inginerului agronom Tatu, un mare pasionat și colecționar de istorie și valori istorice locale.
Mijloacele de învățământ îndeplinesc anumite scopuri didactice: sensibilizarea elevilor în vederea desfășurării activității didactice , sprijinirea perceperii noului de către elevi comunicarea, transmiterea, demonstrarea/ilustrarea noului, înțelegerea noului de către elevi ,aplicarea și exersarea noilor cunoștințe teoretice și practice, fixarea și consolidarea noilor cunoștinte și competențe, verificarea si evaluarea cunostintelor si abilitatilor elevilor.
Mijloacele tehnice audiovizuale au rol și o importanță bine stabilite în activitatea de predare-învățare a istoriei. Avantajul indiscutabil al acestor mijloace de învățământ, în raport cu cele clasice, constă în faptul că aduc în fața elevilor evenimente din trecut sau din prezent, care s-au desfășurat sau se desfășoară în spații geografice mai îndepărtate și care altfel nu pot fi studiate, în mod direct, de către elevi. Cu ajutorul lor se asigură o apreciabilă cantitate informațională, surprinzându-se o multitudine de evenimente dintr-o epocă, în puține imagini și secvențe.
În cadrul temelor de arhitectură medievală sau cu prilejul desfășurării activităților Școala Altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun, elevii pot urmări proiecții la videoproiector ale Cetății Slimnicului, Bisericii Evanghelice sau ale edițiilor Fiii Satului Slimnic ( diverse imagini, filmări ).
Elementele de istorie locală și regională pot fi valorificate și integrate în cadrul programului Școala Altfel: Să știi mai multe, Să fii mai bun, program care se desfășoară anual în săptămâna care precede vacanța de primăvară. În decursul acestei săptămâni elementele de istorie locală pot fi integrate într-o gamă variată de activități curriculare: concurs de prezentări power-point ale monumentelor din Slimnic ( posibile teme ar fi, Cetatea Slimnic, Biserica Evanghelică, Bisericile ortodoxe și greco-catolică, Casa parohială evanghelică, Monumentul eroilor, dealul Zackel; concurs Cea mai frumoasă prezentare a unui eveniment din istoria Slimnicului care a influențat istoria regională și națională ( exemple de evenimente, construirea Cetății Slimnic, ocuparea satului de către rebelii curuți în 1706 și de armata revoluționară maghiară la 1848, constituirea Gărzii Naționale din Slimnic în 1918 ) ; concurs Cea mai frumoasă prezentare a unei personalități din istoria locală ( preotul ortodox Ioan Hociotă, preotul greco-catolic Nicolae Mihălțan, pastorii luterani Johann Bergenleiter, Johann Plattner, Walter Gottfried Seidner, istoricul Thomas Nagler ).
Sunt multe avantaje ale unor astfel de demersuri oferind prilejul flexibilizării conținuturilor,formelor și metodelor de predare și a mijloacelor didactice folosite, într-un cuvânt realizând obiectivul și idealul educațional al formării unor personalități complexe deschise, tolerante și responsabile al unor viitor cetățeni europeni. În cadrul lecțiilor profesorul dirijează elevii spre: identificarea termenilor specifici, alcătuirea de hărți regionale, realizarea de excursii care prin atmosfera lor îmbină armonios destinderea cu activități de lucru pe care elevii nu le mai percep ca fiind impuse ci plăcute, determinând o învățare rapidă și eficientă, întâlnirea cu personalități locale care oferă prilejul unei cunoașteri directe a evenimentelor,ca și prezentarea unor modele de muncă, de abnegație și de dăruire demne de urmat, folosirea metodei orale, bazată pe pregătirea și realizarea de către elevi a unor interviuri și valorificarea acestora la clasă în scopuri de instruire.
Elementele de istorie locală au ca scop principal cunoașterea și înțelegerea generalului și de a-i spori laturile educative. În acest fel, ele nu rămân segregate, ci se integrează în evenimentele istorice de relevanță națională. Integrarea adecvată a materialului de istorie locală în lecție face referire la faptul că acesta nu se introduce fortuit. În mod normal, elementele de istorie locală sunt introduse în momentul transmiterii de noi cunoștințe, prin acest moment urmărindu-se integrarea acestor elemente în tema susținută.
Din punct de vedere informativ elementele de istorie locală ajută elevii la aprofundarea cunoștințelor, la fundamentarea științifică a lecțiilor, la formarea unei concepții științifice despre lume. ( Anexa 13 )
Din punct de vedere formativ elementele de istorie locală stimulează dezvoltarea spiritului de observație, a gândirii, imaginației. Contribuie la formarea însușirilor pozitive cum ar fi: dezvoltarea sentimentului patriotic, educarea spiritului de dragoste față de muncă, manifestarea unei atitudini pozitive față de învățătură, disciplină, comportare.
Prin cunoașterea trecutului și prezentului local natal sub aspect istoric, formăm la elevi atitudinea de respect față de valorile materiale și spirituale moștenite.
Ținând cont de cerințele prezentate mai sus și optând pentru metodele și mijloacele de învățământ potrivite, în vederea integrării elementelor de istorie locală în cadrul lecțiilor de istorie, cadrul didactic reușește să sporească calitatea acestor lecții, dezvoltând la elevi curiozitatea și interesul pentru istoria locală și națională, trezind la populația școlară admirația pentru eroii locali și naționali ai neamului, ducând la formarea la elevi a unor sentimente de dragoste și respect față de locurile natale, față de națiunea din care fac parte și față de statul ai cărui cetățeni sunt.
Studiul istoriei locale din perspectiva corelațiilor interdisciplinare
Conceptul de interdisciplinaritate a câștigat tot mai mult teren în modul de abordare a lecției moderne. Acest termen reprezintă o modalitate de organizare a conținuturilor învățării cu implicații asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului, care oferă o imagine unitară asupra fenomenelor și proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învățământ și care permite contextualizarea și aplicarea cunoștințelor dobândite. Este o componentă a procesului de instruire prin care se asigură aspectul activ și formativ de dirijare efectivă a învățării.
Pentru ca elevii să poată realiza abordări interdisciplinare este necesară selecția modalităților de lucru care conduce la exersarea principalelor procese de gândire, a capacităților operatorii ale gândirii, fără de care nu este posibilă înțelegerea multiplelor și variatelor interdependențe dintre fenomenele lumii reale.
Activitățile cu caracter interdisciplinar au pronunțate valențe formative favorizând cultivarea aptitudinilor creative. Educatorul, dând dovadă de măiestrie și pricepere asigură integrarea la nivel interdisciplinar, prin găsirea conținuturilor comune diferitelor obiecte de studiu, în vederea realizării obiectivelor învățării.
Interdisciplinaritatea reprezintă o formă de cooperare între discipline diferite privind un anumit proces, fenomen a cărui complexitate poate fi explicată doar prin acțiunea convergentă a mai multor puncte de vedere. Interdisciplinaritatea presupune abordarea conținuturilor complexe având ca scop formarea unei imagini unitare asupra unei anumite problematici.
Corelațiile interdisciplinare presupun o serie de avantaje: clarifică mai bine o problemă sau temă; permit aplicarea cunoștințelor în alte contexte, având drept finalitate o învățare eficientă;facilitează transferul de informații și metode de la o disciplină la alta;
stimulează procesele intelectuale ale elevilor conducând spre a învățare.
În afara abordării istorice tradiționale, elementele de istorie locală pot fi predate și prin intermediul altor discipline cum ar fi limba și literatura română, limba germană , religia și cultura civică.
Reforma curriculară reprezintă una din componentele importante ale reformelor sistemelor de învățământ contemporane. Una din direcțiile majore ale reformei curriculare din țara noastră, constă în proiectarea și elaborarea curriculumului în sensul pluridisciplinarității,interdisciplinaritățiișitransdisciplinarității. Abordarea pluridisciplinară, presupune studierea unui conținut dintr-o disciplină prin intermediul mai multor discipline deodată, abordarea interdisciplinară reprezintă forma de cooperare între discipline diferite privind un anumit proces, fenomen a cărui complexitate poate fi explicată, demonstrată, rezolvată numai prin acțiunea convergentă a mai multor puncte de vedere, iar abordarea transdisciplinară presupune o întrepătrundere a mai multor discipline, care poate genera apariția unor noi domenii de cunoaștere.
Conținutul determină strategia și în funcție de strategia aleasă se face și evaluarea activității didactice. De exemplu: obiectivul educarea creativității se poate fixa pentru o temă de sinteză, de recapitulere sau teme pentru cercul de elevi. Operaționalizarea acestui obiectiv se face folosind ca strategii didactice: studiul de caz sau munca în grup.Aceste lucrări pot fi evaluate prin lucrări aplicative, proiecte școlare, studii de caz rezolvate prin corectare. Un asemenea proiect l-am inițiat împreună cu elevii care participă la cercul de istorie și prezentat pe scurt arată astfel:
TITLUL PROIECTULUI:
Studiul interdisciplinar al elementelor de istorie locală din Slimnic
Responsabilul proiectului: Costin Alexandrina
Echipa de proiect:
Hususan Luana –responsabilă cerc istorie
Vinerean Daniel
Smeu Andrei
Poplăcean Bogdan
Tatu Cristina
Misiune:
Alcătuirea unui portofoliu care să cuprindă date cu privire la istoria locală a Slimnicului.
Puncte tari:
interes față de abordarea interdisciplinară;
implicarea elevilor care au relativ aceleași nevoi;
participă activ fiecare membru;
se depășesc barierele de comunicare;
atmosferă de lucru în echipă, de cooperare;
se realizează exemple de bună practică;
posibilitatea promovării practicii în domeniu;
Puncte slabe:
neparticiparea din diferite motive;
lipsa de interes din partea unor elevi;
lipsa de comunicare;
neconștientizarea unor nevoi;
lipsa dotărilor și a fondurilor;
lipsa motivației materiale pentru volumul de muncă simțitor mai mare;
Oportunități:
anticiparea produsului final;
activități diversificate;
ieșirea din rutină;
optimizarea actului didactic prin diversificarea strategiilor de învățare;
Amenințări :
amatorismul;
refuzul acceptării noului, fie din necunoaștere, fie din imposibilitatea desprinderii de tradițional;
neînțelegerea unor concepte;
timp insuficient pentru elaborarea portofoliului.
Metodologie:
Modalitatea prin care se va ajunge la „produsul” final:
prin proiect
Asigurarea funcționării proiectului:
organizarea grupului de lucru;
asigurarea unui climat de cooperare, de respect pentru experiența coechipierilor;
conceperea proiectului;
organizarea și desfășurarea activităților de cerc prin muncă în echipă, prin împărtășirea experienței proprii, prin acceptarea unor soluții, idei novatoare, prin realizarea unor exemple de posibilă practică;
asumarea necesității de a depăși barierele de comunicație, „staționarea” în tradițional.
Evaluarea:
Valoarea adăugată a proiectului:
monitorizarea proiectului;
Riscurile de care vom ține cont:
neimplicarea unor cadre didactice sau elevi în activități;
neconștientizarea unor nevoi;
neputința ieșirii din rutină.
Obiective:
Optimizarea comunicării între cadrele didactice și elevi prin:
împărtășirea experienței proprii privind organizarea, proiectarea și desfășurarea activităților tematice;
elaborarea, în echipe de lucru, a unor exemple de posibilă practică și implementarea lor;
formarea unei atitudini de deschidere, de acceptare, însușire și aplicare a ceea ce este nou, modern și benefic pentru realizarea unui învățământ eficient;
Formarea competențelor și capacităților vizate de curriculum prin implementarea experienței dobândite în cercul pedagogic;
Optimizarea relației cadru didactic-elev.
Activități:
alegerea temei în prima întrunire a cercului pedagogic;
întâlnire de lucru în scopul elaborării proiectului;
analizând tema propusă, se vor desprinde: misiunea, nevoile, analiza SWOT, obiectivele și activitățile proiectului;
formarea echipelor de lucru și stabilirea sarcinilor;
alegerea materialului bibliografic;
colectarea materialelor;
eșalonarea activităților;
elaborarea programului activităților ce va cuprinde:
dezbateri pe baza unui suport teoretic privind inter și transdisciplinaritatea (situații concrete de utilizare, puncte tari, puncte slabe, etc.)
activități practice cu elevii;
munca în ateliere;
dezbaterea exemplelor;
evaluarea activității
Resurse:
Umane:
membrii cercului;
localnici iubitori de istorie locală;
cadre didactice;
b) Materiale:
– hârtie, imprimantă, texte extrase din manuale, din diverse publicații, internet,
filme, culegeri.
Produsul final:
portofoliu
Evaluarea activităților:
– discuții în grup;
– analiza documentelor realizate;
– observarea directă și sistematică a produselor.
Considerăm că prin realizarea acestui portofoliu, elevii cercului de istorie vor percepe mai clar toate aspectele legate de istoria locală a Slimnicului și vor înțelege fenomenul din perspectivă interdisciplinară.
4.3 Valorificare și optimizarea elementelor de istorie locală în cadrul activităților extracurriculare
Educația nonformală reprezintă ansamblul influențelor educative structurate și organizate într-un cadru instituționalizat dar desfășurate în afara sistemului de învățământ. Notele caracteristice ale acestei forme de educație sunt legate de caracterul opțional al activităților organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea ce se va învăța și se va inteprinde , rolul discret al dascălului și renunțarea la evaluări.
Activitățiile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă , cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități.
În cadrul acestor activități, elementele de istorie locală pot fi folosite cu un mult mai pronunțat stil practic și aplicat, conducând elevii să ia contact nemijlocit cu materialul istoric . Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie tot atâtea motive de a îndrăgi și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale neamului românesc. Acest gen de activități oferă școlarilor ocazia de a observa, in situ, obiectele și fenomenele în starea lor naturală, monumentele și operele de artă originale, evenimente legate de trecutul istoric local, național, amănunte din viața și activitatea unor personalități de seamă ale științei și culturii locale, regionale și naționale, constituie un puternic stimulent pentru activitatea de învățare.
Activitățile de acest gen au o deosebită influență formativă, implicând o gamă variată de activități:vizite, plimbări, excursii, tabere. În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii, al vieții sociale, copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin acțiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în cadrul acțiunilor turistice, elevii își pot forma sentimentul de respect și dragoste față de natură, față de om și realizările sale, contribuind în același timp la dezvoltarea intelectuală și fizică a copilului, la educarea lui cetățenească și patriotică.
Când există condiții meteo propice se pot organiza împreună cu elevii deplasări la locurile unde au avut loc principalele descoperiri arheologice din hotarul Slimnicului: balastiera Bacea, Socobeul, Șanțul către Ruși, Șanțul umed, Cetatea Slimnic, Șarba Ștempen, Șarba saivane, Lunca Frumoasei, Pe vale.
Cu prilejul acestor drumeții elevii au posibilitatea de a-și consolida și completa cunoștințele referitoare la hotarul Slimnicului cu diferitele denumiri ale componentelor geografice: dealurile Chicea, Gorganul, Gurguiețul, Zakel, Pisc, Știodul și Obârșia; apele, Valea Slimnicului cu cei doi afluenți Șarba și Bacea.
Alte vizite, ținând cont de avantajul proximității, pot fi făcute la cele două impunătoare și importante edificii arhitecturale ridicate de comunitatea germană: Cetatea Slimnicului ( cetate țărănească amplasată pe un deal în centrul localității, construită între sec. Al-XIV-lea și al XV-lea de către sași. Cetatea înălțată din piatră și cărămidă a fost construită în jurul unei biserici gotice a cărei construcție nu a mai fost finalizată și figurează pe lista monumentelor istorice, Anexa 4 ) și Biserica Evanghelică ( biserica cu hramul Sfântul Bartolomeu, este o biserică sală construită în sec. Al XIV-lea, Anexa 14 ), dar și la cele trei biserici românești: Biserica Ortodoxă cu hramul Sfinții Arhangheli, construită în anul 1831, ce figurează pe lista monumentelor istorice, Biserica Ortodoxă cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva, a cărei construcție a început în anul 1990 ( Anexa 15 ) și Biserica Greco-Catolică cu hramul Sfânta Treime, a cărei construcție s-a realizat între anii 1904-1910, și care, ca urmare a inundațiilor din anul 1975 și a cutremurului din 1977, a fost închisă în anul 1981.
Un alt monument care trebuie văzut în cadrul acestor vizite este monumentul închinat eroilor slimniceni din cele două războaie mondiale și sașilor deportați în Uniunea Sovietică.Vizitarea acestui monument se impune mai ales în 25 octombrie, când, marcând eliberarea ultimei palme de pământ românesc de sub ocupația horthystă, este sărbătorită Ziua Armatei Române și la Înălțarea Domnului când, este și Ziua Eroilor ( Anexa 2 ). Cu prilejul acestor ocazii speciale se desfășoară activități specifice cum ar fi: depuneri de coroane, intonarea unor cântece patriotice, requiem-uri pentru cei care și-au dat viața pentru apărarea țării și neamului.
În timpul desfășurării acestor excursii și vizite locale trebuie încurajată în mod continuu participarea activă a elevilor la observarea monumentelor istorice. Școlarii sunt puși în situația de a depune efort intelectual pentru actualizarea cunoștințelor însușite în cadrul unor activități anterioare în legătură cu diferite evenimente, să depună efort de observare și analiză, să-și manifeste curiozitatea și interesul prin întrebări pertinente.
Pentru a valorifica aspectul formativ, elevii sunt încurajați să-și facă notițe cu privire la impresiile și unele cunoștințe noi dobândite. În același timp, activitatea profesorului de istorie sau a învățătorului nu se rezumă doar la conducerea procesului de percepere activă și de generalizare, ci trebuie să îmbogățească cunoștințele elevilor cu informații noi, care nu sunt rezultatul contactului direct cu evenimentele studiate.
Între activitățile extracurriculare, cercul de istorie ocupă un loc de seamă, având o valoare instructivă și formativă deosebită. În cadrul cercului de istorie, elevii au posibilitatea să adâncească și să amplifice cunoștințele primite la orele de curs și să le descopere înțelesuri noi, să le încadreze în ansamblul cunoștințelor pe care le au, să-și însușească tehnicile de cercetare proprii ale științei istorice, să-și formeze deprinderi de investigare și să elaboreze referate pe teme istorice, să colecționeze documente sau vestigii arheologice în vederea cunoașterii istoriei locale, să culeagă mărturii orale de la participanții la evenimentele istoriei contemporane, să organizeze un colț istoric sau muzeu școlar, să confecționeze diferite machete, grafice, planșe ( Anexa 9 ), să participe la diferite concursuri și aniversarea unor evenimente istorice naționale și universale.
Concursurile pe tematică de istorie locală sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învățat la școală, acasă, să deseneze diferite aspecte, să confecționeze modele variate, constituind forme de completare, de îmbogățire, de aprofundare și de consolidare a cunoștințelor de istorie locală, regională și națională.
Acelasi efect îl pot avea concursurile organizate de către cadrele didactice la sala de clasa. Dacă sunt organizate într-o atmosferă plăcută vor stimula spiritul de competiție și creativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârșit exercițiile și va asimila mult mai ușor toate cunoștințele.
O plus valoare la aceste concursuri este că elevii află despre personalitățile care sunt originare din Slimnic, și care au sporit faima acestei localități prin notorietatea lor și o înaltă pregătire profesională: Johann Bergleiter (1774–1843), din 1811–1833 preot, din 1833–1843 episcop evanghelic în Transilvania; Johann Plattner ( 1854-1942 ), preot, scriitor și cronicar; Walter Gottfried Seidner ( n. 1938 ), preot și scriitor; Thomas Nagler ( 1939-2011 ), arheolog și istoric specializat în istoria Transilvaniei și a colonizării sașilor.
În cadrul activităților extracurriculare de optimizare și valorificare a elementelor de istorie locală nu trebuie omisă și organizarea unui colț muzeistic în școală. Muzeele școlare pot aduce o contribuție valoroasă, prin faptul că ilustrează în mod artistic și plastic cunoștințele dobândite la clasă, dezvoltă interesul de cercetare a fenomenelor de istorie, antropologie,etnografie, folclor, suscită interesul activ față de locurile natale. În acest scop, numeroși profesori de istorie și învățători au amenajat cu pasiune și pricepere colecții și muzee școlare, cuprinzând exponate care ilustrează urme ale culturii materiale și spirituale ale poporului nostru din cele mai îndepărtate vremuri până în zilele noastre.
Elevii din Școala Gimnazială Slimnic sunt fondatorii colțului muzeistic și au anumite atribuții: adună, selectează, ordonează, inventariază și păstrează mărturiile de istorie locală. La Școala Gimnazială Slimnic colțul muzeistic este amenajat pe hol într-o vitrină spațioasă, unde se regăsesc, alături de distincții și premii școlare, obiecte ceramice, obiecte de uz casnic din trecut și costume populare românești și săsești în miniatură.
Expoziția poate fi una permanentă sau poate fi organizată pe o anumită perioadă, pe diverse tematici: Imagini cu bunici , Din lecțiile trecutului. Amintiri din război , Portul popular , Obiceiuri și tradiții din Slimnic, Copilăria de ieri și de azi , Viața la colectiv și altele.
Istoria locală poate fi învățată și pe viu de la personalități locale, dintre care cea mai marcantă este preotul evanghelic Walter Gottfried Seidner. De la acesta elevii au aflat și cele două legende legate de Cetatea Slimnicului: În vremuri de demult a fost un mare vrăjitor. Marele vrăjitor avea trei fiice înzestrate cu puteri magice. Cea mai mare a contruit, pe durata unei singure zile, impozanta cetate de la Tălmaciu, supranumită Coroana Țării. Fiica mijlocie, nu s-a lăsat mai prejos, și a ridicat în trei săptămâni monumentala cetate de la Slimnic (Stolzenburg-Cetatea Mândră). Mezina vrăjitorului, modestă și credincioasă, a spus că singură nu poate face nimic, dar cu voia lui Dumnezeu, va ridica un loc de apărare și închinăciune, edificând astfel cetatea de la Cisnădioara. ( Anexa 16 )
O altă legendă este legată de războiul curuților(1703-1711). Se spune că în timpul războiul curuților, Cetatea Slimnicului a fost supusă la un asediu prelungit, în urma căruia cei asediați au început să sufere de lipsa de hrană. Ingenioșii săteni au găsit modalitatea prin care să-i aprovizioneze pe cei din cetate prin intermediul unui tunel ce făcea legătura dintre cetate și capela bisericii evanghelice din vale. Cei de jos mimau procesiuni funerare, urmate de depunerea unui sicriu la capelă. În sicriu se aflau de fapt alimente pentru cei asediați. Situația celor din cetate s-a agravat din cauza unei povești de dragoste dintre o tânără săsoaică și un soldat curuț. Îndrăgostită până peste cap de chipeșul curuț, tânără i-a divulgat acestuia secretul tunelului, urmarea fiind tăierea aprovizionării cu alimente și înfrăngerea celor asediați.
Alte modalități de valorificare și optimizare a elementelor de istorie locală prin intermediul activităților extracurriculare: participarea elevilor școlii la ansamblul de dansuri Cetate Slimnic ( Anexa 17 ), prin intermediul căreia elevii păstrează vii tradițiile, dansurile populare și învață să prețuiască frumusețea costumului popular, participarea la Ziua Universală a Iei, 19-24 iunie 2015 cu o șezătoare tradițională, participarea la Zilele Culturale ale Județului Sibiu – Țara Secașelor 25-27 septembrie 2015, participarea la evenimentul Fiii Satului Slimnic, eveniment care a devenit deja tradiție, prin organizarea sa anuală, prilej cu care elevii au diferite puncte în programul activităților, și a căror implicare sporește interesul și atașamentul acestora pentru obiceiuri, tradiții și alte elemente de istorie locală.
Activitățile complementare concretizate în excursii și drumeții, vizite, vizionări de filme sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ținută adecvată situației, declanșează anumite sentimente. O mai mare contribuție în dezvoltarea personalității copilului o au activitățile extrașcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa și nu prin produsul realizat de acesta.
La o privire de ansamblu, activitățile extrașcolare și extracurriculare oferă posibilități multiple de valorificare a elementelor de istorie locală. Materialul de istorie locală este identic, dar, spre deosebire de activitatea de la catedră, activitățile din afara clasei oferă capacități mai mari de valorificare și operaționalizare a elementelor de istorie locală și regională.
4.4 De la local spre regional și național. Modalități de valorificare și promovare a elementelor de istorie locală prin proiecte și parteneriate regionale și naționale
O bună oportunitate de a valorifica și optimiza elementele de istorie locală este reprezentată de proiecte și parteneriate. Proiectele și parteneriatele școlare, și nu numai, valorizează cu dublu impact Slimnicul, aducând în prim plan, în fața copiilor, activități legate de comunitate și făcând cunoscute valorile istoriei locale în regiune, și din regiune în plan național.
Școala Slimnic este partener într-un proiect de mediu ce urmărește protejarea rezervației de stepă din zonă, ROSCI0093 Insulele Stepice Șura Mică – Slimnic .
Situl de Importanță Comunitară ROSCI0093 Insulele stepice Șura Mică – Slimnic a fost declarat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 2387/2011 care modifică și completează ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.
Situl de Importanță Comunitară Insulele stepice Șura Mică – Slimnic include în întregime rezervația naturală Dealul Zackel ( Anexa 18 ). Aceasta este cantonată pe versantul drept al pârâului Șarba, destul de abrupt în partea vestică, terminându-se într-o cuestă bine determinatã, generatoare de procese erozionale de natură torențială, solifluxională și chiar alunecări de teren. Aspectul general al reliefului este cel al unui podiș vălurit, deluros, compartimentat în fâșii interfluviale pe direcția de scurgere a văilor, care s-au adâncit în depozitele neogene și cuaternare. Temperatura medie anuală este în jur de + 9°C, pe versanți însoriți fiind mai mare, apreciată la peste + 10°C. Precipitațiile medii anuale sunt în jur de 650 mm. Indicele de ariditate este cuprins între 35 – 40.
Datorită insolației, de pe aceste dealuri de stepă, crește un număr mare de specii sudice, pontice și sud mediteraneene (aproximativ 314 specii vegetale). Flora prezintă multe elemente termofile și xerofile, întâlnite rar în România, dintre care: jaleș (Salvia nutans), frăsinelul (Dictamnusalbus), saschiul (Vincaherbacea), hodoleanul (Crambetataria), piatra linte (Astagalusdasyanthus), specii de ceapa ciorii (Alliumfuscum, A. Ammophilum), rățisoare (Iris pumila), ruscuța de primăvară (Adonis vernalis), garofița (Dianthuspuberulus), macul galben (Glauciumflavum), migdalul pitic (Prunustenella), poroinicul (Orchistridentata). Pe pantele aride și înclinate predomină asociațiile xerofile de colilie sau negară (Stipapulcherrima, Stipacapilata).
Fauna este reprezentată de 400 specii de insecte, aparținând diferitelor ordine: Orthoptera, Coleoptera, Lepidoptera, Hymenoptera, xero- și termofile, caracteristice stepei. Importante, din punct de vedere biogeografic și ecologic, sunt lepidopterele: Coliaschrysotheme, Pseudophilotesbavius, Satyrusbriseis, coleopterele: Gymnopleurusmopsus, Perotislugubris și ortopterul Saga pedo. Speciile de animale se pot încadra din punct de vedere al originii geografice în următoarele grupe: euro-siberiană, pontică, pontico-mediteraneeană, daco-balcanică, paleo-tropicală și iberică. Datorită expoziției și a altor condiții ecologice, în aceste insule stepice se găsesc numeroase specii caracteristice zonei stepice și submediteraneene. În aceste mici arii au fost inventariate 314 specii de plante și aproximativ 400 specii de nevertebrate.
Prin proiectul POS Mediu “Managementul conservativ al siturilor de importanță comunitară Insulele stepice de lângă Slimnic, Movilele de la Păucea și Mlaca Tătarilor” au fost montate borne pentru delimitarea ariei și panouri de informare. A fost adus la cunoștință regulamentul ariei naturale protejate și setul de masuri minime de conservare factorilor interesați din zonă.
Elevii Școlii Gimnaziale Slimnic au aflat, prin intermediul mai multor campanii de conștientizare și informare de importanța rezervației naturale de pe dealul Zackel și au participat activ la diferite etape de implementare a proiectului.
Promovarea elementelor de istorie locală a fost realizată de către Școala Gimnazială Slimnic prin intermediul unor parteneriate și concursuri școlare locale, regionale și naționale cum ar fi: Cetăți Transilvane, Artă, Cultură, Tradiții, Istoria noastră văzută prin ochii cititorilor români, Istoria văzută prin ochi de copil, Descoperă monumente românești.
Proiectul Cetăți Transilvane a fost demarat în anul 2006 de către Școala Gimnazială Slimnic în parteneriat cu Școala Gimnazială Nr. 1 Sibiu, Școala Gimnazială Nr. 8 Mediaș, Școala Gimnazială Alțâna, sub egida Inspectoratului Școlar Județean Sibiu iar perioada de desfășurare a fost februarie 2006 – august 2010 ( Anexa 19 ).
Scopul acestui proiect a fost conștientizarea importanței cetăților transilvănene ( Școala Slimnic a prezentat Cetatea Slimnicului ) ca monumente istorice în general și a celor amplasate pe raza județului în special.
Motivația proiectului a fost dorința de a face cunoscută istoria locală prin strângerea de informații cu privire la importanța strategică și arhitecturală a cetăților, precum și constatarea stadiului de degradare în care se află acestea.
Principalele obiective au fost ca elevii: să cunoască principalele cetăți istorice amplasate pe raza județului Sibiu, să înțeleagă importanța strategică, arhitecturală și culturală a cetăților, să manifeste interes pentru istoria locală, să aprecieze și să empatizeze cu eforturile de conservare a cetăților transilvane.
Formele de realizare ale proiectului au constat în întâlniri preliminare, discuții și elaborarea strategiei de lucru, documentare la Muzeul de Istorie din Sibiu, documentare în cadrul școlilor, documentare individuală, întâlniri pentru punerea în comun a rezultatelor, vizite, excursii la obiective, fotografii, diverse contribuții ( în cadrul celor patru ani de proiect, elevii de la Școala Gimnazială Slimnic au realizat flyere de prezentare a cetății, machete ale cetății, afișe, expoziții de fotografie și prezentări power-point ).
Resursele proiectului Cetăți Transilvane au fost umane ( câte 6 elevi ai Școlii Slimnic pentru fiecare an de proiect și câte 3 cadre didactice ), materiale ( baza materială existentă în școală, aparate foto, aparate de filmat ), financiare ( cheltuieli de deplasare, protocol ), informative ( invitații, realizarea de expoziții de fotografie, albume ). Evaluarea proiectului s-a desfășurat la debut, pe parcurs și la încheiere. Toate rezultatele parteneriatului au fost făcute cunoscute elevilor din Școala Slimnic prin prezentarea materialelor realizate de către elevii participanți.
Artă, Cultură, Tradiții este titlul sub care a fost gândit parteneriatul dintre Liceul de Artă Sibiu și Școala Gimnazială din Slimnic. Proiectul a fost cuprins în perioada 2009-2011. Scopul urmărit de acțiunile elaborate în cadrul parteneriatului a fost dezvoltarea personalității elevilor și a simțului responsabilității pentru obiectivele turistice vizitate, cultura și tradiția românească. Totodată, promotorii acțiunii au urmărit și armonizarea relațiilor dintre elevi, cu accent pe dezvoltarea relațiilor de prietenie, colaborare și competiție.
Printre activitățile organizate în cadrul proiectului s-au numărat: drumeții, vizionări de CD-uri, casete video pe temele proiectului, comunicări științifice, referate, activități cultural-artistice (moment de muzică medievală și dansuri medievale, realizarea de desene, lucrări de grafică), concursuri.
Proiectul Istoria noastră văzută prin ochii cititorilor români, este o inițiativă a Școlii Gimnaziale Mihai Viteazul din Brăila și face parte din agenda CAEN 2016. Tema proiectului de anul acesta a fost – Primul Război Mondial. Personalități și evenimente locale. Elevii Școlii Slimnic au realizat un portofoliu compus din: fotografii, interviuri, referate, eseuri, documente, desene, despre slimniceni care au participat la Primul Război Mondial.
Școala Gimnazială Slimnic a participat în luna februarie a anului 2016 la activitățile desfășurate în cadrul concursului Istoria văzută prin ochi de copil. Concursul este organizat de către Liceul Tehnologic Petre.P. Carp, comuna Țibănești, județul Iași și face parte din CAERI 2016 ( calendarul activităților educative regionale și interjudețene ).
Scopul acestui concurs este de a educa și sensibiliza elevii și comunitatea locală să ia atitudine față de fenomenul abandonării și uitării unor obiective istorice valoroase . Concursul își propune să intensifice conștiința identității locale, a specificului local, valorificând totodată potențialul creativ al elevilor
Motivația concursului Istoria văzută prin ochi de copil a apărut din necesitatea de a implica elevii în activități variate, ce urmăresc inventarierea, conservarea și promovarea patrimoniului local, regional și național.
În cadrul acestui proiect – concurs, elevii Școlii Gimnaziale Slimnic au participat la două secțiuni: 1. Machete reprezentând un obiectiv sau monument istoric din patrimoniul local care poate fi promovat ( Anexa 9 ); 2. Clip video de promovare a unui monument istoric local.
La secțiunea machete, a participat o echipă formată din trei elevi care a realizat macheta Cetății Slimnic, care a fost ulterior fotografiată, iar fotografiile, însoțite de o scurtă descriere a cetății, au fost trimise organizatorilor concursului.
La secțiunea clip video de promovare a unui obiectiv istoric local, a participat o echipă formată din doi elevi care au realizat un clip video de patru minute în care au prezentat Cetatea Slimnic menționând poziția geografică, un scurt istoric, arhitectură, repere ale evoluției în timp și importanță pentru istoria locală, regională și națională.
În lunile martie și aprilie 2016, Școala Gimnazială Slimnic a participat la activitățile desfășurate în cadrul concursului Descoperă monumente românești. Concursul se află la a IV-a ediție, este organizat de Liceul Tehnologic Ion Creangă, comuna Pipirig, județul Neamț și se află înscris în CAEN 2016 ( calendarul activităților educative naționale ), a M.E.N.C.Ș.
Concursul a fost lansat în anul 2013, pentru a aduce elevii mai aproape de vestigiile deosebit de valoroase ale țării, iar site-ul pe care sunt încărcate contribuțiile școlilor participante este parte a unui proiect mai amplu ce are ca obiectiv punerea în valoare a monumentelor din țară, cunoscute sau mai puțin cunoscute.
Elevii Școlii Gimnaziale Slimnic au participat cu contribuții ce pun în valoare Cetatea Slimnicului: prezentare generală, scurt istoric, compunere ce evidențiază importanța monumentului ales, artă fotografică, secțiunea popularitate. La concurs au participat 93 de proiecte din toată țara, proiectul ce valorifică istoria locală, Cetatea Slimnic, obținând locul II.
Istoria locală slimniceană a fost făcută cunoscută și în cadrul unor participări la simpozioane științifice: Sesiunea de comunicări științifice a profesorilor de istorie din județul Sibiu – 1 Decembrie 1918, Desăvârșirea Statului Național Unitar Român, unde Școala Slimnic a prezentat comunicarea Slimnicul și Marea Unire, pe scoalaslimnic.weebly.com, site-ul Școlii Gimnaziale Slimnic, în articolele revistei Școlii Slimnic, Azi elev, mâine artist…
Preocuparea recentă față de diversitate culturală, diferențe lingvistice, de tradiții și obiceiuri, identități culturale multiple se datorează pe de o parte potențialei amenințări ale globalizării asupra culturii și identității locale, pe de altă parte climatului intelectual postmodern.
De asemenea, foarte important este că tinerii învață că dovezile trecutului stau sub amenințarea prezentului și a interacțiunii umane cu mediul înconjurător. În felul acesta ei capătă o atitudine de responsabilitate față de zestrea culturală, păstrând unicitatea locului în care trăiesc.
Mediul cultural poate fi o bază pentru analiza contrastantă a culturilor care au coexistat și încă conviețuiesc în această regiune. Elevii pot deveni mai sensibili si toleranți față de nevoile altor culturi, prețuind diferențele și stabilind raporturi interculturale prin eventualele activități comune cu colegi aparținând altor culturi.
Multiculturalismul are potențialul de a-i ajuta pe elevi să devină cetățeni mai buni care înțeleg și respectă variatele preocupări ale altor grupuri de oameni, ceea ce le va îmbunătăti viața. Educația multiculturală poate schimba atitudini, reduce prejudecățile, încurajând toleranța în privința etniei, religiei, abilităților fizice si mentale; duce la schimbare socială prin educație.
C O N C L U Z I I
Consider că lucrarea de față și-a atins scopul în, a demonstra importanța studierii istoriei locale în context regional și național, a scoate în evidență metodele didactice și mijloacele de învățământ potrivite pentru studierea elementelor de istorie locală, a prezenta normele europene și curricula națională ce face referire la studierea istoriei locale și regionale, a descrie istoria locală ca disciplină de lucru, a propune soluții și a găsi rezolvări la optimizarea și valorificarea istoriei locale.
Lucrarea mi-a fost ușurată și de șansa găsirii unui material abundent și spectaculos de istorie locală, clădit și oferit de această minunată așezare și comunitate, Slimnic.
Studierea istoriei locale sub toate aspectele permite elevilor să cunoască evenimentele din ținutul lor natal, obiceiurile și tradițiile locale, să le compare și să le raporteze la situația istorică existentă pe întreg spațiul național, să distingă, dincolo de faptele izolate, regulile care acționează în societate și care au un caracter de universalitate.
Alături de latura cognitivă, studierea istoriei locale contribuie la dezvoltarea laturii afectiv voliționale, la cultivarea sentimentului de mândrie, ca locuitori ai zonei. Elevii sunt sensibili la argumentele științifice dar încă și mai sensibili la cele de natură emoțională.
Elementele de istorie locală au și o importantă componentă instructiv-educativă. Cultivate cu grijă aceste elemente pot deveni un instrument redutabil în vederea dezvoltării la populația școlară a sentimentelor de apartenență la valorile locale și naționale, a atașamentului și dragostei față de patrie. Cred că edificatoare în acest sens sunt spusele lui Barbu Ștefănescu Delavrancea: Patria nu vine de la pământ, nici din vreo lucrare a câmpului, nici din vreo abstracțiune, ci dintr-o acțiune concretă, de la pater , de la patres , din părinți, moși și strămoși. Părinții, moșii și strămoșii ne sunt patria noastră, ei care au vorbit aceeași limbă, care au avut același dor, aceleași suferințe și aceleași aspirațiuni”.
Problematica este ridicată de raportul dintre istoria națională și istoria universală în cadrul curriculum-ului, raport în care, ca dimensiuni, istoria națională se află în evidentă inferioritate față de istoria universală, în condițiile în care istoria românilor se studiază în ciclul primar și gimnazial doar în clasele a IV-a și a VIII-a.
Un număr mai mare de ore acordat disciplinei Istorie ar permite cu adevărat abordarea integrată a istoriei în sensul integrării istoriei locale, naționale, regionale, europene și universale.
Creșterea numărului de ore de Istorie ar asigura și realizarea optimă a competenței-cheie referitoare la sensibilizarea și exprimarea culturală, alături de alte discipline din arii curriculare diferite, precum Limbă și comunicare sau Arte. Alocând mai multe ore Istoriei, profesorii ar putea să organizeze lecții de istorie locală sau de istorie culturală pentru a dezvolta la elevi nivelul funcțional al competenței citate mai sus, caracterizat prin raportarea personală la elemente definitorii ale contextului cultural local și ale patrimoniului național, european și universal, identificarea relației artă și societate la nivel local, național și european în contexte cronologice diferite sau compararea abordărilor culturale diferite ale unor subiecte de gen (personajul uman, acțiunea, natura, subiecte istorice) .
În vederea valorificării eficiente a componentelor de istorie locală la clasă și în cadrul activităților curriculare și extrașcolare, este nevoie ca profesorul de istorie și învățătorul să dețină cunoștințe solide de istorie locală și regională, să manifeste interes și disponibilitate pentru realizarea aspectelor ce țin de importanța învățării istoriei locale.
Orice fenomen istoric, proces, eveniment, acțiune care are loc, se desfășoară și evoluează într-un cadru și spatiu istoric-geografic, ceea ce pune în evidență valoarea interdisciplinară a introducerii elementelor de istorie locală în lecție. Introdus în lecție, la locul și în momentul potrivit, elementul de istorie locală contribuie la stimularea setei de cunoaștere, de curiozitate, observație și atenție în ceea ce privește materialul arheologic descoperit, asupra informațiilor scrise, documentare, vizuale și orice urmă istorică de proveniență locală, pentru că toate susțin o motivație istorică. Elementele de istorie locală contribuie la integrarea și folosirea noțiunilor istorice, la cunoașterea, înțelegerea și formarea lor pentru a fi incluse în lecții, contribuie la formarea reprezentărilor elevilor despre trecutul și prezentul istoric și la evitarea formării unor reprezentări deformate privind adevărul istoric.
Orice tratat de istorie națională are ca suport istoria locală, domeniu în care sunt antrenați istorici, dar nu numai. Contribuții importante pot aduce intelectualii satelor și orașelor, mai cu seama profesorii, învățătorii care cunosc foarte bine realitățile din diverse zone ale țării. Ei îmbină cel mai bine știința cu educația, de aceea rolul lor social este deosebit și deseori efortul lor este răsplătit pe măsură.
Recompensa vine din partea elevilor care, dotați cu un bagaj informațional corespunzător și înzestrați cu un set consistent de valori morale, sunt capabili să-și iubească necondiționat locurile natale, țara, limba maternă, credința strămoșească, transformând și transferând la nivelul întregii țări atașamentul pentru elementele de istorie locală.
BIBLIOGRAFIE:
1.*** Ghidul programului de informare/formare a institutorilor/învățătorilor, lucrare apărută sub coord. CNFP, Editura Cicero, București, 2003.
2. *** Legea Educației Generale, Monitorul Oficial al României nr. 18 din 10 ianuarie 2011.
3. *** Repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național. Document de politici educaționale, Institutul de Științe ale Educației, București, decembrie 2015.
4.Albu, Nicolae, Istoria învățământului din Transilvania până la 1800, Tipografia Lumina, Blaj, 1944.
5.Andrei, Petre, Sociologie generală, Editura Polirom, Iași, 1999.
6.Baier, Hannelore, Deportarea etnicilor germani din Români în Uniunea Sovietică.1945, Culegere de documente de arhivă, Sibiu, 1994.
7.Bărbuleanu, Reasilva; Radu, Victoria, Metodica predării istoriei patriei, Editura Didactică și Pedagogică, București,1988.
8.Beșliu, Daniela, Istorie. Sugestii didactice pentru clasa a IV-a, colecția Didactici, București, centrul Educația 2000+, 2006.
9.Bocșan, Nicolae; Măndruț, Stelian, Istoria regională între anii 1970-1995.Cazul Transilvaniei și Banatului, Transilvanica, I, 1, Cluj – Napoca, 1999.
10.Cerghit, Ioan: Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.
11.Câmpeanu, Bianca, Viviana, Valorificarea elementelor de istorie locală în cadrul lecțiilor de istorie la clasa a IV-a, Editura Marineasa, Timișoara, 2012.
12.Coloianu, Nicolae, Județul Sibiu, Editura Academiei R.S.R, București, 1976.
13.Delavrancea, Barbu, Ștefănescu, Patrie și patriotism, Editura Socec, București, 1915.
14.Ene, Elena, Metodica predării istoriei României, Editura Didactică și Pedagogică, București , 1981.
15.Glodariu, Ioan , Așezări dacice și daco-romane la Slimnic.Contribuții la continuitatea dacilor în Dacia romană, Editura Academiei R.S.R, București, 1981.
16.Hihn, Michael, Ruși. Satul cu Turnul Înclinat, Editura Global Media, Sibiu, 2014.
17.Herseni, Traian, Îndrumar pentru monografiile sociologice, București, 1940.
18.Ioniță, Gheorghe, Metodica predării istoriei, Editura Universității, București,1997.
19.Jinga, Ioan; Istrate, Elena, Manual de pedagogie, Editura All Educational, București, 2001.
20.Marinela, Androne, Importanța studierii istoriei locale în școală, Revista Convorbiri didactice, Casa Corpului Didactic, Tulcea, Nr. 7, august 2004.
21.Mărculeț, Ioan: Etnii și confesiuni religioase în regiunea de dezvoltare Centru a României. Observații geodemografice, în Comunicări Științifice, vol.VI., Mediaș, 2007.
22.Moise, Ilie, Județul Sibiu. Monografie, Editura Sport Turism, București, 1981.
23.Nicoară, Toader, Istorie locală și surse orale, Proiectul pentru învățământul rural, Ministerul Educației și Cercetării, 2005.
24.Idem: Transilvania la începutul timpurilor moderne ( 1680-1800 ), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
25.Nussbacher, Gernot, Județul Sibiu, Istorie și imagini de epocă, Editura Suvernir, Sibiu, 2007.
26.Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994.
27.Păun, Ștefan, Metodica predării istoriei, Editura Corint, București, 2007.
28.Popa, Constantin, Slimnic. Străveche așezare din ținutul Sibiului, Tipotrib, Sibiu, 2001.
29.Popa, Ion, Radu, Metodica predării istoriei în învățământul preuniversitar, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 1999.
30.Potolea, Dan; Neacșu, Ioan; Iucu, Romiță; Pâinișoară, Ion, Ovidiu; Pregătirea psihopedagogică, manual pentru definitivat și gradul I, Colecția Collegium, Științele Educației, Editura Polirom, Iași, 2000.
31.Radosav, Doru, Donbas. O istorie deportată , Revensburg, 1994.
32.Tănasă, Gheorghe, Metodica predării-învățării istoriei în școală, Editura Spiru Haret, Iași, 1996.
BIBLIOGRAFIE ON-LINE:
http://pmc.arpmsb.anpm.ro/
scoalaslimnic.weebly.com
http://dincolodeharti.blogspot.com
www.resurseculturale.ro
www.didactic.ro
ANEXE
ANEXA 1
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
LA OPȚIONAL SLIMNIC-FILE DE ISTORIE
1.Alege varianta corectă:
Viața oamenilor este influențată de :
a)arheologi; b)caracteristicile mediului c)istorici;
geografic
În Slimnic s-au așezat coloniști:
a)sași b) maghiari c) sârbi
Denumirea germană a Slimnicului este:
Szelindek b) Reussen c) Stolzenburg
După încheierea celui De-al Doilea Război Mondial numeroși locuitori de etnie germană din Slimnic au fost deportați în:
Ungaria b) URSS c) Germania
2.Menționează trei izvoare istorice scrise și trei nescrise referitoare la istoria Slimnicului
3.Menționează trei locuri cu rezonanță istorică din sat.
4.Stabilește secolul din care fac parte datele istorice de mai jos,și precizează ce evenimente istorice s-au desfășurat în care au fost implicați și locuitori ai Slimnicului:
1529
1848
1918
1989
5.Alcătuiește câte un enunț utilizând termenii:
colectivizare; C.A.P.; chiabur; rație;
6.Precizează în câteva enunțuri importanța cunoașterii istoriei locale.
Descriptori de performanță:
Obiective operaționale:
O1:-să aleagă varianta corectă din mai multe noțiuni istorice date;
O2:-să menționeze izvoare istorice scrise și nescrise;
O3:-să încadreze în secol și mileniu anii dați;
O4:-să alcătuiască enunțuri cu unele noțiuni date;
O5:-să alcătuiască un mini-eseu despre educația copiilor;
Descriptori de performanță:
ANEXA 2
MONUMENTUL EROILOR SLIMNIC
(arhivă personală )
ANEXA 3
SCENARIUL UNEI LECȚII – VIZITĂ LA UN MONUMENT ISTORIC
(Dorin, Florentin, Pena, Studierea istoriei locale cu ajutorul monumentelor istorice în revista Revista cadrelor didactice, nr. 24, 2016, pp. 45-48)
ȘCOALA GIMNAZIALĂ SLIMNIC
SCENARIUL UNEI LECȚII – VIZITĂ LA UN MONUMENT ISTORIC
( MONUMENTUL EROILOR SLIMNIC )
Scop :
Cultivarea dragostei și respectului față de locurile natale , de trecutul istoric și de tradițiile românești .
Obiective :
• Cultivarea patriotismului și a respectului fațǎ de simbolurile naționale
• Cunoașterea monumentelor istorice din localitatea natală ;
• Stimularea inițiativei personale și a unui comportament responsabil în toate activitǎțile desfășurate
• Cultivarea de trăsături morale pozitive : demnitatea , integritatea , egalitatea , toleranța , înțelegerea între oameni , respectul reciproc .
Resurse procedurale:
-Conversația, explicația, demonstrația
-Elevii sunt organizați în grupe de câte 5 elevi
Resurse materiale : -Monografia localității Slimnic
-Imagini cu monumentele istorice locale: Cetatea Slimnic, Biserica Evanghelică Slimnic, Monumentul Eroilor, Biserica Ortodoxă Slimnic
Locul desfǎsurǎrii : Școalǎ , Monumentul Eroilor
Scenariul activității:
1.Organizarea clasei
Clasa a fost organizată pe grupe de câte 5 elevi, fiecare grupă având sarcina să se documenteze singură despre monumentele locale.
2.Motivarea elevilor
Elevii au fost sensibilizați in privința importanței acțiunilor desfășurate de înaintașii noștri făcându-se o prezentare a evenimentelor la care au participat locuitorii localității
S-a stabilit ca grupa câștigătoare să primească un premiu.
3.Conduita didactică
Rolul profesorului în această activitate este acela de coordonator,deoarece elevii vor explica pe rând importanța monumentelor istorice în general precum și a celor din localitate.
4.Oportunitatea alegerii temei
Tema este importantă deoarece în fiecare an , în Joia Înălțării, se sărbătorește Ziua Eroilor.
5.Activitatea didactică
Elevii s-au documentat cu privire la monumentele istorice din localitate dar și despre motivele-evenimentele istorice care au determinat ridicarea acestora.
Fiecare grupă prezintă pe rând aceste monumente
La final se face o vizită la monumentele din apropierea școlii unde reprezentanții grupelor fac o descriere a acestor monumente explicând totodată caror evenimente le-au fost dedicate.
6.Feed-back
Elevii au rǎspuns pozitiv la aceastǎ activitate . Discuțiile purtate , contactul cu comunitatea , faptul cǎ au vǎzut realitatea cu ochii lor a avut un impact pozitiv asupra personalitǎții lor in devenire .
Importanța și valoarea instructiv-educativă a activitǎților extracurriculare pe aceastǎ temǎ este foarte mare . Ele contribuie la dezvoltarea spiritului de observație al elevilor, a interesului dar și a formării și dezvoltării sentimentelor de prețuire și atașament față de popor, față de istoria sa.
Totodată au un pronunțat caracter civic : copiii sunt puși în situația să exprime prin comportamentul lor spiritul patriotic, să-și dovedească mândria identității naționale . Activitățile conduc la formarea unui tânǎr cetǎțean demn și responsabil .
ANEXA 4
VIZITA LA CETATE
(arhivă personală)
ANEXA 5
CETATEA SLIMNICULUI
(http://vezi-lumea.blogspot.ro/2013/03/cetatea-slimnic-sau-cetatea-mandra.html)
ANEXA 6
CASA PAROHIALĂ EVANGHELICĂ SLIMNIC
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Slimnic)
ANEXA 7
PROIECT DIDACTIC
(Câmpeanu, Bianca, Viviana, Valorificarea elementelor de istorie locală în cadrul lecțiilor de istorie la clasa a IV-a, Editura Marineasa, Timișoara, 2012, pp.87-92.)
Clasa: a IV-a
Aria curriculară: Om și societate
Obiectul: Istoria românilor
Subiectul: România în cel de-Al Doilea Război Mondial
Tipul lecției: de transmitere a cunoștințelor
Metode didactice: conversația ( euristică și examinatoare), explicația, problematizarea, jocul didactic, expunerea, demonstrația cu ajutorul hărții
Mijloace de învățământ: – harta istorică „România între
1914-1918”;
– harta istorică „România în timpul celui de Al Doilea Război Mondial;
– banda timpului și benzi de hârtie.
Obiective operaționale:
– să cunoască și să înțeleagă cauzele izbucnirii celei de-a doua conflagrații mondiale;
– să denumească numele și componența celor două alianțe implicate în conflict;
– să fixeze pe hartă teritoriile pierdute de România în 1940;
– să motiveze alianța României cu Germania;
– să explice evenimentele de la 23 august 1944;
– să enumere consecințele celei de-a doua conflagrații mondiale pentru România.
Desfășurarea lecției:
Organizarea clasei
Pregătirea pentru lecție
Verificarea cunoștințelor
Se verifică cunoștințele anterioare legate de participarea României la primul Război Mondial și realizarea Marii Uniri.
Elevilor le vor fi adresate următoarele întrebări:
– Între ce ani a avut loc Primul Război Mondial?
– Care au fost cauzele principale ale izbucnirii acestui război?
– Numiți cele două alianțe care s-au confruntat în acest conflict!
– Când și alături de cine a intrat România în marea conflagrație?
– Care au fost cauzele pentru care România intră în război de partea Antantei?
– Fixați pe hartă locul marilor bătălii susținute de armata română în Primul Război Mondial!!
– Care a fost alianța învingătoare în Primul Război Mondial?
La acest set de întrebări se adaugă altul în care se urmărește verificarea cunoștințele elevilor legate de participarea slimnicenilor la Primul Război Mondial:
– În ce armată au fost obligați să lupte slimnicenii? Motivați! (În armata dualistă )
– Pe ce fronturi au luptat ei? (Pe fronturi din Italia și Ucraina)
– Ce s-a întâmplat cu unii tineri slimniceni luați prizonieri în Rusia sau în Italia? ( Au solicitat să lupte în armata română, participând astfel la eroicele bătălii din vara anului 1917 de la Mărăști, Mărășești și Oituz)
Verificarea cunoștințelor elevilor cu privire la realizarea Marii Uniri va fi realizată prin folosind banda timpului:
Sarcina elevilor este de a trece , în mod corespunzător, pe banda timpului a benzilor de hârtie pe care sunt înscrise: Unirea Basarabiei cu România; Unirea Bucovinei cu România; Unirea Transilvaniei cu România.
Îi voi întreba pe elevi care au fost locuitorii Slimnicului participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918 ( primarul Iulius Fântână, Opriș Nicolae, Nanu Luca și Dionisie Moldovan ).
Anunțarea temei noi
Se scrie pe tablă și în caietele elevilor titlul noii lecțiinotează titlul lecției pe tablă și în caiete: România în cel de-Al Doilea Război Mondial .
Transmiterea cunoștințelor
Elevii vor fi familiarizați cu harta referitoare la România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondia, urmând, ca pe parcursul lecției, să existe indicații despre înțelegerea hărții.
Elevii vor afla că cel de-Al Doilea Război Mondial a izbucnit la 1 septembrie 1939 în urma atacului Germaniei asupra Poloniei. Asemănător cu situația din Primul Război Mondial, există două mari alianțe: Axa Roma-Tokyo Berlin, formată din Italia, Japonia și Germania și Națiunile Unite, formată din Anglia, U.R.S.S. și S.U.A.
Adolf Hitler, conducătorul Germaniei și Stalin, conducătorul U.R.S.S. au avut o înțelegere secretă cu privire la teritoriile pe care doreau să le ocupe. România este obligată să cedeze o mare parte din teritoriul național (teritoriile vor fi indicate pe hartă). Pierderile teritoriale l-au obligat pe regele Carol al II-lea să renunțe la tron. În locul său devine rege Mihai I, dar adevărata putere aparținea generalului Antonescu.
În iunie 1941, România participă alături de Germania, la războiul împotriva U.R.S.S., cu scopul de a elibera Basarabia și Bucovina de Nord de sub ocupație sovietică. După eliberarea teritoriilor de sub ocupație sovietică, armata română continuă înaintarea și este învinsă, alături de Germania, în marea bătălie de la Stalingrad.
La data 23 august 1944, generalul Ion Antonescu este arestat din ordinul regelui Mihai. România trece de partea Națiunilor Unite și participă la eliberarea teritoriilor românești aflate sub stăpânire germană și maghiară, continuând războiul de partea aliaților și contribuind la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei.
Războiul în Europa se încheie la data de 9 mai 1945, prin capitularea Germaniei. Participarea României la coaliția antihitleristă nu este recunoscută la Conferința de Pace organizată la Paris în anul 1946. România este obligată să recunoască pierderea către U.R.S.S. a Basarabiei și a nordului Bucovinei, precum și la plata unor uriașe despăgubiri de război.
Elevii vor fi informați și despre participarea slimnicenilor la luptele date în cel de-Al Doilea Război Mondial. Ei au luptat pe frontul de est în luptele date pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de sub ocupația Uniunii Sovietice, iar după momentul 23 august 1944 au continuat lupta pentru recuperarea Ardealului și eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei de sub ocupația nazistă și horthystă. În lupte și-au pierdut viața 54 de tineri ostași din satul Slimnic.
Elevii sunt întrebați: În ce mod ne putem arăta recunoștința față de acești eroi și față de faptele lor de vitejie? ( prin momente solemne la monument de Ziua Eroilor și de Ziua Armatei, intonări de cântece patriotice, depuneri de coroane )
Pe tablă se scrie schema lecției:
România în cel de-Al Doilea Război Mondial
Motivele războiului – politica de cucerire dusă de statele Axei
Alianțe implicate
– Germania, Italia, Ungaria, Japonia, Bulgaria ( Axa)
– Franța, Anglia, U.R.S.S.,S.U.A. (Națiunile Unite)
Pierderle teritoriale românești din anul 1940
România este obligată să cedeze Basarabia, Nordul Bucovinei către U.R.S.S. și Transilvania de nord-est, către Ungaria.
.
Participarea României la război
– România intră în război în 1941, de partea Germaniei, contra Uniunii Sovietice, pentru a elibera Basarabia și Bucovina.
-La 23 august 1944, Ion Antonescu este arestat din ordinul regelui Mihai.
-Armata română se aliază cu Națiunile Unite și luptă împotriva trupelor germane și ungare de pe teritoriul românesc, pentru eliberarea Transilvaniei.
La 9 mai 1945, Germania capitulează.
e) Urmările războiului
În 1946 are loc, Conferința de Pace de la Paris. Nu se recunoaște contribuția României la războiul antihitlerist.
Basarabia și Nordul Bucovinei rămân definitiv sub ocupația Uniunii Sovietice, iar N-E Transilvaniei este redat României.
Un număr de 216 de locuitori de origine germană ai Slimnicului au fost deportați în URSS pentru a participa la reconstrucția țării, unde datorită condițiilor extrem de grele de muncă și viață, 26 dintre aceștia au decedat.
Fixarea cunoștințelor
Elevii vor fi ajutați să indice pe hartă teritoriile pierdute de România în 1940, să arate locurile în care armata română a luptat fie împotriva Uniunii Sovietice, fie împotriva trupelor germane și ungare.
Se va observa pe hartă și zona Sibiului și a Slimnicului, discutându-se cu elevii pe marginea celor văzute.
Tema pentru acasă
Elevii primesc ca sarcină pentru acasă citirea lecției din manual, iar cei care au bunici sau străbunici veterani de război, să obțină mai multe informații despre participarea lor la cel de Al Doilea Război Mondial.
ANEXA 8
HARTA CETĂȚI ȘI BISERICI SĂSEȘTI
(www.dincolodeharti.blogspot.com)
ANEXA 9
MACHETĂ CETATEA SLIMNIC
(arhivă personală)
ANEXA 10
PLANȘĂ CU CETATEA REALIZATĂ DE CĂTRE ELEVII ȘCOLII
( arhivă personală)
ANEXA 11
HARTA IOSEFINĂ
(https://posturi.wordpress.com/2012/04/22/harta-topografica-franciscana-iozefina-1869-1887/)
ANEXA 12
HARTA FRANCISCANĂ
(https://posturi.wordpress.com/2012/04/22/harta-topografica-franciscana-iozefina-1869-1887/)
ANEXA 13
TEST SUMATIV
Evaluare sumativă, Istorie
Unitatea: ,,Istoria locală”
Completează termenii istorici potriviți:
Știința care studiază trecutul omenirii din cele mai vechi timpuri până în prezent este: ……………………… .
Dovezile pe care le folosesc istoricii pentru a scrie adevărul despre cele întâmplate în trecut se numesc: ……………………………… .
Cei care scriu istoria se numesc: …………………………. .
…………………… este știința care studiază timpul în istorie
Timpul în istorie este împărțit în: ………………, ……………………., ……………………, …………………, ………………… .
(istoria, izvoare istorice, istorici, cronologia decenii, secole, milenii, epoci, ere).
Unește ceea ce se potrivește:
100 ani deceniu
ani secol
1 000 ani mileniu
Stabilește pe axa timpului : era noastră (e.n.) și înaintea erei noastre (î.e.n.)
Anul 1
I
Completează arborele genealogic al familiei tale:
Scrie 3 informații importante pe care ți le oferă certificatul de naștere:
………………………, ……………………………., …………………………….
Fixează pe scara timpului: copilăria ta, copilăria părinților și copilăria bunicilor:
Încercuiește comunitatea în care trăiești:
Sat Comună Oraș Municipiu
Realizează un text cu titlul ,,Eu și localitatea mea” răspunzând la întrebările:
În ce localitate locuiești?
Care este adresa la care locuiești?
Ce instituții importante se află în localitatea ta? (enumeră cel puțin 3)
Care este cel mai important eveniment care are loc în fiecare an, în localitatea ta și în ce moment al anului?
……………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Găsește și colorează pe harta României, cu roșu județul în care trăiești, și cu albastru vecinii județului:
ANEXA 14
BISERICA EVANGHELICĂ SLIMNIC
((https://ro.wikipedia.org/wiki/Slimnic)
ANEXA 15
BISERICA ORTODOXĂ SLIMNIC
((https://ro.wikipedia.org/wiki/Slimnic)
ANEXA 16
CETĂȚILE RIDICATE DE FIICELE VRĂJITORULUI: TĂLMACIU, SLIMNIC, CISNĂDIOARA
CETATEA DE LA TĂLMACIU
(http://www.cjsibiu.ro/tara-oltului/cetatea-talmaciu)
CETATEA SLIMNICULUI ( STOLZENBURG)
(arhivă personală)
CETATEA CISNĂDIOAREI
(http://www.cavalerintaramea.ro/cetati/cetatea-cisnadioara-jud-sibiu)
ANEXA 17
ANSAMBLUL CETATE SLIMNIC
( arhivă personală)
( arhivă personală)
ANEXA 18
REZERVAȚIA NATURALĂ DEALUL ZACKEL
(http://pmc.arpmsb.anpm.ro/insulelestepice.php )
ANEXA 19
PROIECTUL CETĂȚI TRANSILVANE
( arhivă personală)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lect. univ. dr. ILIE DAN NANU [304362] (ID: 304362)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.