Specializarea: Ingineria Mediului [304334]

[anonimizat]-NAPOCA

Facultatea de Stiința și Ingineria Mediului

Specializarea: Ingineria Mediului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Impactul reliefului antropic asupra factorilor de mediu. Studiu de caz: Iazurile de decantare de la Bozânta

CUPRINS

REZUMAT

ABSTRACT

INTRODUCERE

Partea I

DATE DE LITERATURĂ.

Prezentarea generală a temei alese

Localizarea iazurilor de decantare

Obiectivele lucrării

Aspecte ecologice și de mediu

Legislație de mediu………………………………………………………………………………………………………..

Partea II

CERCETARE EXPERIMENTALĂ

Materiale și metode

Partea experimentală

Rezultate și discuții

Partea III

Concluzii

Bibliografie

Rezumat

Lucrarea prezentă are ca obiectiv evidențierea structurilor antropice care au un efect negativ asupra mediului.

Lucrarea analizează în ordine scopul și obiectivele cercetării dar și metodele geomorfologice și instrumentele folosite în generarea rezultatelor finale.

Structura lucrării se împarte în 3 [anonimizat].[anonimizat],modul de lucru fiind exemplificat în partea experimentală.

În primul capitol este explicată poziția geografică a structurilor,[anonimizat].

În al doilea capitol se explică obiectivele lucrării și metodele geomorfologice folosite în realizarea cercetărilor.

În capitolul trei am explicat partea experimentală am explicat folosirea metodelor în determinarea suprafețelor iazurilor.

[anonimizat],iar în capitolul cinci sunt enumerate referințele bibliografice.

Abstract

This paper aims to highlight the anthropogenic structures that have a negative effect on the environment.
The paper analyzes in order purpose of research and geomorphological methods and tools used in generating the final results. [anonimizat].În the dissertation I needed exemplified methods of the study and measurement of areas necessary with Google Earth Pro mode is exemplified in the experimental part .

[anonimizat], vegetation and fauna.

In the second chapter explains the objectives and work methods used in carrying out geomorphological research .

In chapter three I explained I explained the experimental methods used in determining surface ponds .

The conclusions are shown in chapter four and in chapter five are listed references .

Introducere

O activitate conexă a [anonimizat],astfel incât este necesară extragerea lor impreună.Minereurile nevaloroase poartă denumirea de „steril” sau deșeuri după ce sunt desparțite de minereul valoros.Odată cu dezvoltarea industriei in ultimele decenii a crescut si cererea de minereuri si a materiei prime rezultând si genererea de deșeuri produse ceea ce a ajuns să fie una dintre problemele majore din prezent.

Prin activitățile desfașurate in aceasta industrie apare deteriorarea mediului si a [anonimizat].

Gestionarea acestor deșeuri este o [anonimizat]ruirea unor depozite care pot avea efecte negative asupra mediului inconjurător,efecte care pot fi imediate sau de lunga durată.Impactul asupra mediului include: afectarea vegetației(înlaturarea vegetației),construcția infrastructurii,necesitatea unor cantități enorme de apă,ocuparea unor suprafețe mari de teren cu deșeuri rezultate din procesarea minereurilor si distrugerea unor habitate si generarea de ploi acide.În prezent iazurile de decantare reprezintă un domeniu mai interesant pentru comunitățile știintifice,din punct de vedere al rolului lor în procese tehnologice diferite cât și pentru comunitățile sociale din punct de vedere al calității mediului și al impactului lor asupra mediului și populației.

In vederea cercetarii factorilor de mediu,prezenta lucrare realizează investigarea regiuni ,din punct de vedere geologic si studiază amplasamentul geografic al depozitelor de steril din Bozânta Mare.Depozitele de steril au fost puse in funcțiune in anul 1999,Iazul Aurul,respectiv anul 1976,Iazul Bozânta Nou . In prezent depozitele de deșeuri sunt in stare de conservare sau inchidere.

Principalele aspecte care vor fi aboradate in această lucare sunt:

Amplasamentul geografic al zonei

Analiza morfologică a terenului studiat

Impactul antropic asupra mediului

Investigarea regiunii din punct de vedere geologic

Prin parcurgerea acestor aspecte s-au cercetat cu usurința problemele de mediu cauzate de aceste constructii.

Partea 1

DATE DE LITERATURĂ

1.Prezentarea generală a temei alese

Informațiile despre procesele de modelare a teritoriilor provin ,în mare parte,din alte cercetări de natură geomorfologică si geologică.În decursul anilor s-au efectuat mai multe lucrări de studiu al reliefului,calitatea apei,a aerului și a solului .Principalul factor a fost activitatea minieră,iar în prezent au apărut problemele recente cu haldele de steril si a iazurilor de decantare din zona miniera Baia-Mare.

De-a lungul timpului s-au facut cercetări despre zona miniera,iar mai recent au apărut lucrări de licență și teze de doctorat pentru studierea acestei regiuni.

În anul 1977, Bally, R.J., Stănescu, P. Prezintă o lucrare despre alunecările și stabilizarea versanților agricoli ,care face referință și la lucrările de tipul iazurilor de decantare și al haldelor de steril.Lucrarea este intitulată Alunecările și stabilizarea versanților agricoli.În continuare se remarcă încă o lucrare despre protejarea terenurilor agricole împotriva alunecărilor de teren,într-o lucrare de Băloi, V., Ionescu, în anul 1986,numită Apărarea terenurilor agricole împotriva eroziunii, alunecărilor și inundațiilor.

I.Mac a publicat lucrări despre geomorfologia enviromentală și despre geomorfosferă,in decursul anilor 1976 și 2002.În anul 2006, Cioacă, A. a publicat cartea Probleme speciale de geomorfologie,care include probleme rezlutate din impactul acestor lucrări asupra mediului.

Amenajarea post exploatare și managementul suprafețelor degradate reprezintă obiectivul societății în privința suprafețelor afectate de acțiunile degradante ale omului. Studiile din anii ’90 relevă faptul că cea mai întâlnită și de succes metodă privind reintegrarea în circuitul economic a terenurilor cu morfologie antropică minieră este cea silvică și agricolă: Siminea (1996), Băican, Huidu și Ianc (2000) etc. Este necesară stabilirea unor norme de funcționalitate a peisajului antropizat pentru a se evita efectele negative din timpul sau după exploatările de minerale, prin gestionarea reziduurilor generate de exploatările (Lăzărescu 1993, Arad și colab., 1999, Duma 1998).

2. Localizarea Iazurilor de decantare Bozânta Mare

Iazurile de decantare sau Depozitele de steril din Bozânta Mare sunt o unitate de depozitare a deșeurilor miniere rezultate din procesarea minereurilor din zona Baia-Mare.Zona în care sunt localizate depozitele este foarte bogată in ape de suprafață cu două bazine hidrografice: Someșul si Lăpușul.Municipiul Baia-Mare este drenat de râul Săsar,afluent al Lăpușului.

Depozitele sunt situate în sud-vestul orașului Baia-Mare,relieful este format dintr-un ansamblu de dealuri și culmi cu o altitudine de 228 metri.Relieful depresiunii este format din terasele Someșului și Lăpușului in partea vestică iar în nord este delimitat de munții Gutâi și Ignis.

Rețeaua hidrografică este formată, în principal, din râul Săsar, cu o lungime de 31,6 km, care străbate orașul de la est la vest colectând apele râurilor Chiuzbaia și Firiza, și a pârâurilorSf. Ioan, Usturoiul, Valea Roșie și Borcut.

Figura 1:Confluența râului Săsar cu râul Lăpuș

CLIMA

Clima din această zonă este temperat-continentală, cu ierni blânde, fără viscol și cu veri răcoroase. Unele caracteristici specifice mai aparte sunt datorate existenței lanțului carpatic ce indeplinește rolul benefic de paravan impiedicând intemperiile reci dinspre nord-est.Aflată la adăpost, comuna are un climat de nuanță mediteraneană cu un echilibru atmosferic favorabil.Temperatura aerului atinge cota medie multianuală de 9,6ș C.Umiditatea medie a aerului este de 75%.Cantitatea medie anuală a precipitatiilor atmosferice ce cad in această zonă este, în general constantă, totalizând o medie anuală de 976,0 mm.Vânturile nu prezintă caracteristici deosebite. Datorită imobilizării maselor de aer in depresiune, se înregistrează perioade lungi de calm atmosferic, fapt ce influențează negativ starea de poluare a comunei.Paravanul munților determină și o nebulozitate ridicată tot timpul anului cu valoare maximă primăvara.Concluziile rezultate din datele culese arată că teritoriul comunei Recea are un climat temperat cu ierni friguroase, bogate în general, în precipitații.

VEGETAȚIE

Această zonă cuprinde o gamă variată de specii ierboase și arborescente, in funcție de varietatea terenului,a solului și a climei. Pădurile ocupă suprafața de 146 ha din suprafața localității, iar împreună cu fânețele, pășunile, viile și livezile – l894 ha.Dintre speciile de arbori care se întâlnesc mai des sunt: bradul , fagul ,scorus, s.a. De asemenea, se mai intâlnesc arbuști, precum alunul și socul. Pășunile și fânețele din această zonă, sunt reprezentate printr-o floră spontană din care menționăm : păiușca, păiușul roșu, trifoiul, golomățul, s. a. Pe lângă importanța lor economică de furnizare a masei lemnoase, pădurile din această zonă îndeplinesc pentru locuitori, importante funcții ecologice și sociale: ele sunt bastioane naturale de combatere a noxelor industriale poluante. Livezile de pomi fructiferi și plantațiile de viță de vie acoperă versanții însoriți ai dealurilor din aceasta comună.

Figura 2: Cursuri de apă din Maramureș

FAUNA

Marea diversitate a vegetației alături de ceilalți factori naturali, a determinat și o varietate de specii de animale. Răspândite pe întregul perimetru, sunt bine reprezentate mamiferele de interes cinegetic, unele specii de păsări sedentare, reptile și insecte specifice mediului ambiant.Dintre speciile de animale mai răspândite in această zonă putem aminti: căpriorul, lupul, veverita, vulpea, arici, iepure, șoarecele de câmp s.a.

Speciile de păsări cele mai răspândite sunt: gaița, mierla, uliu, pupăza, , pițigoiul, prepelița, cucul, rândunica, barza, fazanul, s.a. Speciile mai frecvente de reptile sunt : șopârla cenusie, șarpele de casă s.a. În gospodăriile țărănești din această localitate se continuă tradiționala ocupație de creștere a animalelor domestice precum ar fi : bovine, bubaline, ovine, cabaline, porcine și păsări. Creșterea animalelor reprezintă pentru locuitorii comunei si o sursă de venit, produsele animaliere fiind comercializate pe piața orașului Baia Mare.

Pe teritoriul municipiului Baia Mare se găsesc următoarele clase de soluri: luvisoluri, cambisoluri și soluri interzonale. (OJSPA Baia Mare, 1995, Damian F,ș.a.,2008). Solurile sunt format pe un material parental format din roci vulcanice specifice zonelor montane din partea nord-estică și roci sedimentare, din zona depresionară, constituite din argile, marne, depozite aluvionare de tip nisipuri și pietrișuri. (Damian, F., ș.a., 2008) .

Pentru că este o zonă de deal,șes și munte vegetația zonei va fi cuprinsă din vegetația corespunzătoare acestor zone.

Figura 3:Localizarea iazurilor în judetul Maramureș

Iazurile ocupa o suprafață aproximativă de 200 hectare, suprafață care momentan este scoasă din circuitul agricol si silvic.

Figura 4:Iazurile de decantare

Iazurile de decantare se situează în partea vestică a municipiului Baia-Mare,mai exact între terenurile libere dintre satele Bozânta Mare și Săsar.

Figura 5: Localitatea Bozânta Mare

3.Obiectivele lucrării

Construcțiile antropice din zona Bozânța Mare si Săsar au avut un impact major aspura mediului înconjurător regional si local.Prin aceste construcții zona a suferit modificări mari prin industrializarea pronunțată din zona Baia Mare .Prin gestionarea coectă a acestor construcții antropice se va putea reconstruii un mediu mai plăcut si ecologic.

Această lucrare științifică urmărește integrarea unor metode de geomorfologie pentru a studia amenajarea structurilor.

Obiectivul acestei lucrări este de a analiza teritoriul atent si de a elabora măsuri de reconstruire ecologică a zonelor degradate.

Aceste măsuri sau realizat prin următoarele obiective:

Obiectivul 1 : Analizarea dinamicii geomorfologice din cadrul bazinelor de decantare.In cadrul acestui obiectiv s-au urmărit:

Analizarea efectelor rezultate din procesele geomorfologice

Delimitarea si identificarea zonelor morfogenetice și analizarea lor,etc.

Obiectivul 2 : Evidențierea modificărilor antropice induse principalelor componente naturale ale teritoriilor studiate.Au fost vizate:

modificările antropice induse componentei litologice

modificările antropice induse atmosferei

modificările antropice induse componentei hidrice și hidrogeologice

modificările antropice induse învelișului edafic

modificările antropice induse habitatelor și speciilor vegetației

Obiectivul 3 : Conceperea unui model operabil privind reintegrarea funcțională, amenajarea ecologică și reintegrarea peisagistică a iazurilor de decantare si haldelor de steril.În acest obiectiv am urmărit:

Conceperea unui plan de reamenajare si reintegrare a haldelor de steril si a iazurilor de decantare.

Aplicarea acestui plan in privinta reamenajării.

In concluzie,obiectivul lucrării are două componente : una științific-metodologică si una de tip aplicativ-teritorială. Prin metodologia de reconversie ecologică a arealelor degradate de minerit se încearcă eliminarea subiectivității studiilor unilaterale, a analizelor individuale, ca și a tendințelor de minimizare sau exagerare a variabilelor susceptibilității riscurilor environmentale.

4.Legislatie de mediu

În legislația română iazul de decantare se defineștes ca :un complex de lucrări având ca scop epurarea mecanică a apelor reziduale, respectiv depozitarea pe timp nedeterminat a sterilului rezultat din prepararea minereurilor.

Siguranța iazurilor de decantare se află sub incidența O.U.G. 244/2000 privind siguranța barajelor, aprobată prin Legea 466/2001 și Ordinelor comune ale M.A.P.M.- M.L.P.T.L (NTLH).

Aceste organisme supervizează situația tuturor iazurilor de decantare din România,fiind urmatoarele : Comisia de supraveghere a iazurilor de decantare din industria minieră (COSIDIM) și Comisia Națională pentru Siguranța Barajelor și Lucrărilor Hidrotehnice (CONSIB).

Cadrul legislativ curent și legislația national privind poluarea mediului și siguranța structurilor:

Legea protecției mediului nr. 137/1995, cu completările și modificările ulterioare; 11

Legea apelor nr. 107/1996, cu completările și modificările ulterioare;

Legea nr. 645/2002, privind prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluării ;

Legea minelor nr.85/2003, modificată de Legea nr. 237/2004 ;

Legea 466/2001, pentru aprobarea O.U.G. 244/2000 privind siguranța barajelor ;

Legea nr.426/2001, pentru aprobarea OUG 78/2000 privind regimul deșeurilor ;

H.G. nr. 856/2008, privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive. 3.3.

Pentru funcționarea corectă iazurilor active sunt necesare următoarele acte de reglementare principale:

Licența de exploatare a resurselor minerale,

Autorizația de mediu,

Autorizația de gospodărire a apelor, care integrează Autorizația de funcționare ȋn siguranță a iazului,

Planul de urgență.

Pentru iazurile ȋn conservare, dar cu lucrări de ȋnchidere, sunt necesare suplimentar urmatoarele :

Planul de ȋncetare a activității (PIA)

Actul legislativ( HG) care aprobă lucrările de ȋnchidere și ecologizare

Proiectul tehnic de ȋnchidere (PT)

Acordul de mediu

Avizul de gospodărire a apelor, cu prevederi din Acordul de funcționare ȋn condiții de siguranță a iazurilor.

Partea a II-a

CERCETARE EXPERIMENTALĂ

6.Materiale si metode

Pentru a studia relieful zonei este necesară alegerea unor metode care permite stabilirea unei viziuni clare asupra obiectivelor .Pentru atingerea acestui scop trebuie să ne bazăm pe un aparat metodologic adecvat.

Pe scurt metodologia semnifică calea care trebuie parcursă de o lucrare științifică. I. Donisă (1977) ne spune ca metodologia este un ansamblu de procedee,căi și moduri de cercetare si cunoaăstere a realității obiective.

Metodologia cuprinde sau trebuie sa cuprindă o serie de principii și reguli de desfășurare a cercetărilor și investigațiilor,pentru a îndeplini funcția asumată. Tradițional metodologia reprezintă ansamblul de principii, metode, procedee și mijloace cu care operează o știință, pentru obținerea de cunoștințe despre realitatea studiată (Petrea, 2005).

Existența în cadrul unei științe a unui aparat metodologic adecvat, ajută la progresul științific, pentru că metodologia susține optimizarea modului de colectare, verificare, cuantificare, prelucrare a datelor empirice și procesul de interpretare logică și de elaborare a teoriei științifice (Petrea, 2005).

Din punctul de vedere al autorului citat ,îndeplinirea acestor obiective necesită satisfacerea unor cerințe și criterii:alegerea metodelor,fixarea obiectivelor,utilizarea unor concept bine structurate si definite,prelucrarea și analiza datelor în mod adecvat și eloborarea lucrărilor într-un cadru științific dat.

Metodologia geomorfologică este totalitatea căilor care jalonează cunoașterea reliefului prin intermediul conceptelor, principiilor, paradigmelor și metodelor specifice.Prin abordarea metodologică a reliefului avem nevoie de a clarifica mai multe aspecte:delimitarea obiectului de studio,stabilirea obiectivelor,stabilirea metodelor de cercetare,menționarea etapelor care sunt parcurse în cercetarea reliefului și conectarea metodelor,obiectivelor și mijloacelor folosite în cercetare. Scopul cercetării reliefului este de a cunoaște dinamica acestui, în urma căreia rezultă noi forme de relief, iar cele vechi își continuă evoluția.Din cauza diversității reliefului,este necesară abordarea metodologică atât pe principii, paradigme, metode, procedee și mijloace specifice geomorfologiei, cât și altor științe. Acest fapt ne arată că studiul reliefului are un caracter interdisciplinar.

Principiul, este un termen care provine din latinescul principium, care semnifică punct de plecare „constă într-o idee fundamentală pe care se întemeiază o lege sau teorie științifică. Posedă o mare valoare axiomatică și normativă care va impune coordonatele majore și cerințele de bază ale cercetării” (Petrea, 2005, pp. 72-73).Principiile metodoligice au o multitudine de definiții,dar dintre ele se remarcă si definiția formulată de I. Donisă (1987) ,care ne spune că „sunt niște norme, reguli, care trebuie respectate în timpul cercetării științifice și care stabilesc anumite obiective ce trebuie urmărite. Principiile derivă îndeosebi din legi generale a căror manifestare trebuie să o urmărească cercetarea” (Donisă, 1987, p. 92).

Principiile frecvent utilizate si remarcate sunt: antagonismului factorilor morfogenetici, echilibrului, dezechilibrului, selecției, actualismului, evoluționismului, cauzalității, comparației etc,

Paradigmele sunt supermodele de cercetare lumii reale, care „nu indică concret modalitatea de descifrare a faptelor, ci doar firul roșu al procesului de cunoaștere. Paradigma este abstractă fiind doar un instrument de gândire” (Mac, 2003, p. 398). Termenul provine din limba greacă (paradeigma) unde înseamnă exemplu, model de urmat. Paradigmele cele mai utilizate sunt: determinismului, coevoluției și sinergismului etc.

Metodele sunt căi raționale care permit cunoașterea sau demonstrarea unui adevăr științific” (Mac, 2003). De asemenea, metodele reprezintă „călăuze abstracte ale rațiunii ce conduc la satisfacerea normelor impuse de principii” (Petrea, 2005, p. 73). O altă definiție ne spune că metodele reprezintă demersul prin care se obțin cunoștințe veridice despre obiectul de studiu. O metodă se derulează prin aplicarea unor procedee și mijloace care răspund cerințelor sale teoretice (Hosu, 2009).

Prin urmare, obiectivul metodei științifice îl constituie integrarea acestor cerințe într-un demers logic, complex, sistematic fundamentat pe deplina lor unitate și complementaritate (Petrea, 2005).

Caracterul științific al unei metode și eficiența ei practică depind de măsura în care regulile ei corespund cu legile elaborate de teoria unei științe (Reti, 2009).

O sintagmă des întâlnită este cea de „metode și tehnici de cercetare”, fără să se facă o separație distinctă între cei doi termeni. Pentru înlăturarea confuziilor, ele pot fi distinse dacă sunt abordate ierarhic, în sensul că metoda este mai complexă decât tehnica; o metodă poate să cuprindă mai multe tehnici, deși într-o anumită cercetare o metodă este aplicată printr-o singură tehnică (Reti, 2009).

Autorii citați menționeaza ca metoda științifică imbină două părți distincte și interdependente: demersul logic,care cuprinde obiectivele,regulile și cerințele atăt și demersul factual care ne arată ca metoda se desfășoară prin proceduri concrete succesive,pe parcursul cercetărilor(observații,analize , experimente).

Procedeele semnifică un set de acțiuni concrete și de un mod de activitate de a le pune in practică. Procedeele de cercetare științifică trebuie selectate în concordanță cu obiectul cercetării și metodele alese, urmărindu-se permanent compatibilitatea și complementaritatea lor; după natura lor, ele pot fi cognitive (mentale), corelate îndeaproape cu cele senzoriale (vizuale, tactile, olfactive etc.) și cele instrumentale (Petrea, 2005).

Procedeele utilizate în mod frecvent in cercetări sunt: măsurarea, cuantificarea, descrierea, reprezentarea grafică, evidența statistică, prelucrarea statistico-informatică a datelor, clasificarea etc.

Datorită diversitații si complexitații problemelor geomorfologice este necesară impunerea unor mijloace importante și de uz general,cele mai importante sunt: limbajul, produsele cartografice, instrumentele și aparatele de observație și măsură, aparatele de stocare și prelucrare automată a informației.

Metode folosite în geomorfologia mediului

Complexitatea investigațiilor în urma cărora se ajunge la cunoașterea reliefului sub aspect dinamic și evolutiv, determină folosirea diferențiată a metodelor care stau la baza unui astfel de demers.

Prin specificul lor metodele utilizate în studiul reliefului se pot grupa în trei categorii (Ielenicz, 2005): metode generale aplicate în toate științele (metoda analizei, sintezei, observației, metoda comparativă etc.); metode folosite în geografie și în alte științe apropiate (metoda analizei hărților topografice; metoda schițelor de hartă; metoda diagramelor; metoda stratigrafico-paleontologică; metoda analizei sporopolinice îmbinată cu cea a actualismului; metoda alternanței de paleosoluri și loessuri; metoda statistico-matematică; metode de laborator etc.); metode specifice geomorfologiei (care vor fi pe scurt prezentate în continuare),

Pornind de la obiectivele majore ale geomorfologiei – inventarierea explicativă a formelor de relief și analiza mecanismelor complexe prin intermediul cărora se realizează modelarea substratului – pot fi precizate cele mai importante metode cunoscute și utilizate.

Metodele specifice geomorfologiei au rezultat în urma procesului de cunoaștere și analiză a reliefului (Ielenicz, 2005). Unele dintre ele, o dată cu trecerea timpului datorită valorii și expresivității reprezentărilor care le înlesnesc au început să fie utilizate și în alte domenii (geografice, geologice, agronomice etc.). În același timp metodele au devenit mai exacte pe măsura progresului din științele conexe.

Metode morfografice. Ele conduc la definirea formei de relief, scoțând în același timp în evidență evoluția ei (Morariu, Velcea, 1971). Acest fapt, necesită o analiză de detaliu a hărților topografice editate de-a lungul timpului, pentru a se surprinde cât mai fidel evoluția. Aplicarea unei astfel de metode impune pentru început citirea tuturor detaliilor de pe harta topografică, stabilirea lungimii liniilor de versant, aprecierea variației înclinării formelor de relief etc. Apoi este necesară extragerea unor indici derivați cum sunt: coeficientul de sinuozitate al liniei de versant, coeficientul de neregularitate a liniei de interfluviu, proporția suprafețelor cu aceeași valoare a pantei etc. Compararea valorilor pe anumite sectoare ajută la determinarea arealelor cu anumite categorii de procese, care analizate sub aspect temporal indică direcția de evoluție (Morariu, Velcea, 1971).

Evaluările morfografice și morfologice ale reliefului se reprezintă sub forma graficelor, profilurilor și a hărților sau prin combinarea acestora (de exemplu, pe harta pantelor se pot figura prin metoda liniilor lungimea și tipul versanților).

Metode morfometrice. La baza acestor metode stau indicii altimetrici, precum și valorile rezultate din prelucrarea acestora (Morariu, Velcea, 1971).

Stabilirea altitudinilor reliefului, fie în mod direct, în teren, fie indirect, pe baza hărții topografice permite evidențierea unor caracteristici ale acestuia: trepte altimetrice, densitatea și adâncimea fragmentării, diferite puncte critice în evoluția morfologică, ritmul unor procese morfologice actuale etc.; toate acestea pot fi concretizate prin intermediul graficelor și a hărților tematice (Morariu, Velcea, 1971). De exemplu, aprecierea în cadrul unei arii depresionare a proporției treptelor de relief (lunci, terase, glacisuri, piemonturi, suprafețe de nivelare), oferă informații despre intensitatea acumulării și eroziunii.

Aplicarea acestor metode impune stabilirea unor puncte caracteristice, necesare pentru interpretarea evoluției reliefului, denumite și puncte critice, cum ar fi altitudinea și frecvența la care se schimbă forma liniei de versant, altitudinea la care se înregistrează variații ale pantei în profilul longitudinal al albiilor de râuri (Morariu, Velcea, 1971).

Etapele unui studiu geomorfologic,exista 5 etape în efectuarea acestor studii

I. Etapa de documentare și acumulare a informațiilor.

Include o serie de acțiuni al căror scop este pregătirea indirectă a cercetării geomorfologice. Pentru început trebuie să aibă loc formularea precisă și clară a temei. Apoi este necesară o documentare bibliografică, pentru punerea în temă cu ceea ce este studiat despre teritoriul respectiv. Pentru îndeplinirea acestui deziderat se întocmește o listă bibliografică în care sunt cuprinse alături de lucrări geomorfologice și lucrări din domenii înrudite sau mai îndepărtate, care fac trimitere la tema și teritoriul cercetat. Acestea din urmă, oferă geomorfologului detalii care sprijină înțelegerea în mod obiectiv a realității din teren.

În acțiunea de documentare un loc important revine cercetării materialului cartografic existent și pregătirea unor materiale cartografice tematice. Are loc astfel pregătirea documentară a cartografierii, demers care este în strânsă legătură cu o serie de condiții care se impun pe tot parcursul elaborării unei hărți geomorfologice. Dintre acestea prezintă importanță următoarele: scopul sau destinația reprezentării cartografice, scara hărții, extinderea teritoriului studiat, gradul de cunoaștere atât de la fața locului cât și din materialele cartografice existente (Grigore, 1979). Scara hărții geomorfologice condiționează alegerea anumitor metode de cartografiere, corespunzătoare atât activității din teren cât și pentru etapa de laborator. Pregătirea cartografierii include și consultarea altor tipuri de hărți: climatice, pedologice, hidrologice, fitogeografice etc. (Grigore, 1979). Documentarea trebuie orientată și în direcția, obținerii informațiilor de ordin geologic, date obținute din foraje etc., pentru o cunoaștere adecvata a litologiei, petrografiei, structurii, tectonicii, etc.

Studiul aerofotogramelor, hărților topografice și geomorfologice existente, furnizează o serie de informații prețioase, asupra repartiției și raporturilor spațiale ale formelor de relief. Pe lângă materialul cartografic existent, geomorfologul poate elabora încă din această etapă, materiale cartografice care să ofere informații despre relief. Se pot astfel elabora unele hărți tematice, ca cele ale parametrilor morfometrici ai reliefului, se pot întocmii profiluri geomorfologice, blocdiagrame etc. (Donisă, 1977).

Dacă studiul geomorfologic își propune și delimitarea exactă a teritoriului pe care îl cercetează, se schițează limitele acestuia, pe baza informațiilor obținute în această etapă, urmând ca precizarea și definitivarea lor să se realizeze după cercetarea în teren.

De asemenea, la nivelul acestei etape are loc stabilirea itinerariilor, pe care se va deplasa geomorfologul în teren și se aleg punctele de observație, precum și sectoarele reprezentative asupra cărora sunt necesare investigații amănunțite.

Se va întocmii și planul de cercetare în teren, stabilindu-se problemele care vor fi urmărite, materialele cartografice care trebuie întocmite, pe baza celor observate în teren etc. Tot în această etapă se alege aparatura și echipamentul de teren.

II. Etapa de teren.

Aceasta constituie partea cea mai importantă a cercetării geomorfologice. În cadrul ei are loc culegerea informației direct din teren și se verifică informațiile obținute anterior. Notarea datelor trebuie să aibă loc într-un mod adecvat, la fața locului „fără a se conta pe memorie, căci oboseala și multitudinea informațiilor pot conduce ușor la confuzii grave” (Donisă, 1977, p. 136). Se mai notează în carnetul de teren comentariile și explicațiile diverșilor specialiști, precum și aspectele neclarificate și problemele care trebuie urmărite și valorificate ulterior.

Acestei etape îi este specifică întocmirea materialului cartografic direct în teren, prin schițare de profiluri și realizarea de hărți tematice (cartări) cu formele de relief.

Cartarea propriu-zisă începe de obicei printr-o recunoaștere generală a terenului, în urma căreia se desprind trăsăturile generale ale formelor de relief. Cartarea în teren este abordată din mai multe puncte de vedere: asigurarea unui grad de operativitate cât mai ridicat; complexitatea cartării și nivelul detalierii acesteia; dificultățile de lucru din teritoriu; volumul de informații prealabile care a rezultat în prima etapă etc. (Grigore, 1979). Procesul de cartare din teren nu trebuie să ignore nimic din ceea ce este evident pentru relief, adică trebuie luate în considerare toate detaliile acestuia, care sunt necesare în elaborarea hărții geomorfologice finale și care, nu sunt reprezentate pe hărțile topografice, pe fotografiile aeriene și imaginile satelitare (Grigore, 1979).

Activitatea în teren permite stabilirea celor mai bune direcții pentru trasarea profilelor geomorfologice. Este indicat ca acestea să se traseze, peste cartările efectuate și să fie însoțite de cât mai multe elemente specifice formelor de relief pe care le intersectează (Grigore, 1979).

În etapa de teren este indicat să se realizeze fotografii, ele servind apoi ca material ilustrativ și ca surse de informații indirecte.

În funcție de scopul cercetării, tot în această etapă are loc prelevarea de probe, necesare în etapa de laborator. Acestora li se adaugă culegerea datelor statistice și a informațiilor de la localnici, în urma anchetelor care se efectuează, îndeosebi atunci când fenomenele geomorfologice extreme, afectează comunitățile umane.

Observațiile din teren nu trebuie limitate strict la teritoriul studiat, ci pentru corelații și elucidări de probleme, trebuie extinse și la teritoriile din vecinătate.

Cercetarea geomorfologică în teren poate fi de două feluri: expediționară și staționară.

Cercetarea expediționară destul de des utilizată, oferă avantajul unor deplasări pe o rețea de itinerarii, în urma cărora geomorfologul efectuează observații pe suprafețe extinse. Informațiile obținute permit studii comparative și îmbinări spațiale ale acestora.

Cercetarea staționară necesită rămânerea geomorfologului, timp îndelungat în același amplasament și observarea continuă a formelor și proceselor geomorfologice. Cercetarea staționară oferă posibilitatea utilizării unei aparaturi complexe, se poate face astfel observarea instrumentală directă, care oferă informații dintre cele mai prețioase (Donisă, 1977). Cu toate ca în acest caz câmpul de observație a cercetătorului este limitat, există posibilitatea ca informațiile să fie extrapolate și la teritoriile din vecinătate.

III. Etapa de laborator.

Ea este o etapă de bază, care prin investigații specifice aduce completări obiective informațiilor deja acumulate.

Etapa de laborator presupune efectuarea de analize asupra probelor prelevate în etapa anterioară. Depozitele superficiale prelevate furnizează materie primă, iar investigarea acesteia, presupune utilizarea de metode moderne, în urma cărora pot fi deduse paleomediile în care au fost perfectate.

În această etapă se obțin date suplimentare cum sunt: granulometria, proprietățile fizice și chimice, umiditatea, textura, porozitate, greutatea volumetrică, densitatea, permeabilitatea, frecarea internă, compresibilitatea, indicii de plasticitate, presiunea hidraulică, acestea din urmă sunt importante pentru prognozele de comportament ale substratului. Operațiile care vizează granulometria, presupun sortarea pe clase dimensionale a fazei solide a componentelor substratului; de asemenea, cunoașterea granulometriei oferă informați despre viteza de depunere în mediu lichid.

Informațiile obținute în această etapă, vin așadar să le completeze pe cele deja obținute și alături de care, contribuie la cunoașterea formelor de relief și a proceselor geomorfologice.

IV. Etapa definitivării și formulării direcțiilor de intervenție practică

De obicei această etapă (cu toate că în cazul de față, nu este ultima), este cunoscută și sub denumirea de etapa finală. Această denumire este mai puțin conformă cu realitatea, deoarece în geomorfologia mediului, urmărirea și verificarea rezultatelor continuă mai departe, așa cum se va observa pe parcursul etapei următoare.

În această etapă pentru început, are loc redactarea și definitivarea informațiilor geomorfologice recoltate în urma investigațiilor întreprinse în laborator și la nivelul terenului. Redactarea se face în cabinet, pe baza însemnărilor din teren, a materialului grafic, a rezultatelor de laborator și al bibliografiei consultate (Donisă, 1977). Există posibilitatea ca în timpul prelucrării informațiilor să apară, probleme noi care necesită deplasări ulterioare în teren, pentru soluționarea lor.

Referitor la definitivarea materialelor cartografice, acțiunile care se desfășoară în cadrul acestei etape se orientează în două direcții principale: prima vizează realizarea hărților geomorfologice finale, al căror conținut a fost conceput pe tot intervalul etapelor anterioare; a doua se concretizează prin cartografierea integrală a reliefului dintr-un teritoriu folosind materialele cartografice elaborate anterior în alte studii fără efectuarea cartărilor pe teren, ori sintetizând informații geomorfologice de pe hărți la scări mari și foarte mari, de pe hărți la scări mijlocii și mici (Grigore, 1979). În ambele situații se recurge la o selecție și grupare a materialelor cartografice, în vederea realizării unei legende unice.

Formularea direcțiilor de intervenție practică, se realizează pe baza informațiilor obținute și prelucrate în etapele și subetapele anterioare, în scopul unei intervenții practice de amenajare a teritoriului studiat, în cazul în care cercetarea are o finalitate practică.

De asemenea, în această etapă, se stabilesc măsurile care trebuie luate, în caz de amenajări în diverse scopuri, utilajele necesare materialele de construcție și personalul calificat, necesar în realizarea celor propuse.

V. Etapa publicării și urmăririi în timp a rezultatelor.

După realizarea obiectivelor specifice fiecărei etape, cât și a urmăriri aplicării acestora pentru a obține de rezultate favorabile, pentru a asigura o ținută științifică demersurilor de geomorfologia mediului, este necesar și de dorit ca acestea să fie publicate. Publicarea rezultatelor se poate realiza în reviste, volume ale simpozioanelor, manuale sau sub formă de cărți, care să cuprindă întreaga problematică geomorfologică a unei unități teritoriale.

Există astfel posibilitatea de transferare a cunoștințelor noi, verificate, generalizabile în sistemul teoriilor științifice, referitor la tematica studiată.

Cât privește urmărirea în timp a unui teritoriu, pe care s-a intervenit sub aspect geomorfologic (de exemplu, amenajarea unui bazin torențial sau a unei ravene), se trasează sarcinile ce trebuie urmate în viitor, pentru întreținerea noilor obiective, cât și tipurile de observații care trebuie în continuare efectuate, permanent sau temporal, în funcție de tipul intervenției.

Etapele și subetapele propuse anterior, pot suferii modificări și adaptări, în funcție de cerințele fiecărui studiu în parte, de scop, de fondurile alocate și de specificul local.

7.Partea experimentală

În ziua de azi o mare parte din suprafața uscată a Pamântului este ocupată de structuri antropice și este supusă transformarilor aduse de om.Comunitatea antropică este considerată o parte a mediului inconjurător dar în aceste circumstanțe omul poate fi considerat o forță de modificare a reliefului.

Se remarcă faptul că aceste două iazuri sunt amenajate langa un curs major de apă,principalul motiv este fundația construcțiilor este formată din depuneri aluvionare din luncile râurilor care oferă un bun drenaj.Problemele apar atunci când apa poluată nu este colectată in totalitate ,iar o parte se infiltrează in sol,subsol,pânza freatică și a apelor din vecinătate.

Criterii de clasificare a iazurilor :

După caracteristicile materialului depozitat:

iazuri de decantare propriu-zise

bataluri;

După caracteristicile terenului de amplasare :

iazuri de decantare de vale, de coastă (versant)

de câmp (incinta este realizată complet cu diguri de contur);

După modul de ȋnălțare a digurilor (barajului) :

cu ȋnălțare spre amonte

spre aval

ȋn ax;

După importanța construcției:

clase de importanță

categorii de importanță.

Caracterizarea iazurilor de decantare

Din punct de vedere tehnic

Elementele componente : principale și auxiliare

Din punct de vedere al ciclului de viață

etape de existență a unui iaz:

etapa de construcție

de exploatare,

de conservare și ȋnchidere

postȋnchidere și reintegrare ȋn mediu.

Situația iazurilor de decantare din România este determinată de programul promovat prin Strategia industriei miniere ȋn perioada 2004-2010, aprobată prin H.G. 615/2004.

Pentru derularea eficientă a procesului de reconstrucție ecologică a siturilor afectate de activitățile miniere a fost aprobat “Programul procesului de închidere și ecologizare a obiectivelor miniere, în perioada 2007-2020“, prin avizul C.T.E.– M.E.F. nr.1961/27.06.2007.

Principalele lucrări necesare asigurării stabilității și ecologizării iazurilor :

amenajarea bazinului hidrografic din amonte de iazurile de vale;

reabilitarea sau refacerea barajului de deviere a apelor și sistemelor de drenaj;

refacerea sau realizarea unor canale de gardă și rigole de scurgere a apelor de pe versanți;

desecarea și reprofilarea platformei iazului și taluzului aval, vegetarea suprafețelor;

reabilitarea sau realizarea unui nou sistem de evacuare a apelor din iaz;

reabilitarea sistemului de urmărire a comportării ȋn timp a depozitelor

Remodelarea antropică a reliefului este o necesitate vitală pentru societate. Ea poate fi folositoare acesteia sau poate dăuna. Indiferent dacă formele de relief sunt create artificial, de om, evoluția lor va fi supusă acelorași legi naturale. Cu cât omul acționează mai mult asupra remodelării antropice cu atât pericolul producerii dezechilibrelor descrește. Neglijarea armoniilor naturale, determină puternice dezechilibre, care se mai numesc antropice, cu efecte negative pentru comunitatea antropică.

Procese geomorfologice antropice

Componenta antropică acționează prin procese de eroziune, transport și acumulare.

Procesele geomorfologice antropice propriu-zise sunt:

– excavările sunt procese de eroziune antropică; sunt necesare pentru fundații, bazine, pivnițe subsoluri, gropi, la realizarea carierelor, în agricultură pentru canale de drenaj și de irigații, în navigație la amenajarea porturilor, canalelor de navigație, în amenajări hidrotehnice pentru secționarea versanților, canalizarea albiilor, săparea tunelurilor pentru aducțiuni; aceste acțiuni mai implică îndepărtarea de material și modificare pantei terenului

– nivelările sunt procese mixte, de eroziune acumulare, realizate în scopul pregătirii terenurilor pentru diverse tipuri de construcții cum ar fi locuințe, ansambluri social-culturale, sportive, platforme industriale, nivelarea unor terenuri afectate de alunecări, tasări, ce urmează a fi utilizate în agricol; nivelarea presupune pe de o parte secționarea formelor pozitive, iar pe de alta umplerea cu material a celor negative

– transportul este în acest caz o verigă intermediară de legătură între eroziune și acumulare în procesul morfogenetic antropic

– depunerea este un proces de acumulare a rocilor, a solului și a altor tipuri de materiale, fie în scopul nivelării unor microdepresiuni, sau pentru construirea haldelor, barajelor, digurilor, movilelor

Sistemul formelor de relief antropice se poate compune într-un tablou vast, care este sintetizat,mai jos, sub forma unei scheme de clasificare:

Forme de relief rezultate din extragerea și prelucrarea mineralelor utile.

1. Mine și cariere

2. Șanțuri, puțuri, galerii de prospectare și extracție

3. Halde, movile

4. Terase artificiale în minele și carierele cu mai multe nivele la zi.

Forme de relief rezultate prin procese industriale

1. Aruncarea reziduurilor – grămezi de deșeuri și reziduuri

2. Bazine și gropi artificiale (pentru scurgerea apelor artificiale, pentru

decantarea mâlurilor de la flotații etc.)

Forme de relief rezultate prin activități agricole

1. Terasarea suprafețelor înclinate

2. Parcelarea terenurilor

3. Exploatarea terenurilor (șanțuri rămase în urma eliminării pietrișurilor de

pe suprafețe mari)

4. Canale de irigație și drenaj

Forme rezultate prin amenajarea centrelor de locuit

1. Movile de pământ

2. Forme rezultate în timpul construcțiilor de locuințe (suprafețe netede,

ridicături, taluze etc.)

3. Suprafețe betonate, pavate, asfaltate

4. Locuri de depozitare a produselor reziduale (gropi, bazine)

Forme de relief rezultate în urma construcției căilor de comunicație

1. Excavații

2. Umpluturi cu materiale

Canale și construcții portuare (promontorii, diguri, avanposturi,

spărgătoare de valuri etc.)

Aerodromuri, aeroporturi

Forme de relief artificiale pentru protejarea malurilor

1. Diguri pe litorale marine, fluviatile, lacustre

2. Baraje pentru lacuri de retenție, lacuri, poldere

Albii artificiale

Insule artificiale

Forme de relief cu profil de fortificații și acțiuni militate

1. Șanțuri de apărare, tranșee

2. Platforme de lansare a rachetelor

Gropi de explozie a bombelor, obuzelor

Forme de relief legate de amenajări speciale

1. Gorgane de pământ, cu rol de cimitire

2. piramide, movile memoriale și triumfale

Arene sportive

Figura 6:Structura iazului

Figura 7:Structura iazului

Figura 8:Structura iazului

Figura 9: Iaz de decantare

Figura 10:Partea superioara a iazului Bozânța Nou

Figura 11:Iazul Aurul

Figura 12:Iazul Aurul

Figura 13: Iazul Bozânta

Figura 14 :Suprafața iazului Bozânta

Din punct de vedere mineralogic structurile sunt formate din:

Minerale argiloase

Carbonati

Minerale de ganga

Zguri metalice

Iazul Aurul face parte din categoria de importanță A,ceea ce înseamnă că un accident în incinta iazului ar declanșa o serie de evenimente catastrofale pentru mediul inconjurător și nu numai.

Iazul este construit pe o terasă aluvionară unde pânza freatică este la o adâncime mică,aproximativ 1-3 metri,existând zone unde apa se gasește aproape de suprafață în jur de 0,5-0,7 metri.

Atfel ca în urma unor studii si rapoarte reiese ca județul Maramureș este intr-o constantă poluare a solului,principalul factor fiind haldele de steril.

Descrierea lucrării

Pentru a găsi impactul structurilor aspura mediului,am întocmit urmatorul tabel pentru a observa functiile iazurilor,perioada de funcționare și tipul de material depozitat.

Tabel 1:Date generale

Figura 15: Dimensionarea iazurilor

Sterilul depozitat provine din mina Săsar,în mare parte fiind nămol din stația de epurare a orașului și steril flotație.

Iazul Aurul initial a fost scos din funcțiune temporar în anul 2006,în present fiind în stare de conservare.

În urmatorul tabel am detaliat suprafețele iazurilor,pentru a găsi suprafața iazurilor la coronament și suprafața lacurilor formate în interiorul haldelor.

Am folosit programul Google Earth Pro,pentru a creea un poligon pe suprafața iazurilor,găsind astfel o suprafață si un perimetru aproximative,atât a coronamentului cât și suprafața totală a iazurilor.

Efectuarea acestor masurători s-au făcut prin următorii pași:

Apăsarea butonului pentru riglă,unde se va deschide o fereastră în care trebuie să alegem tipul de măsurători .

Am folosit tipul de măsurătoare de tip poligon,pentru fiecare indice.

Am ales punctele de pe hartă ,pentru a măsura cat mai exact mărimile suprafețelor.

Tabel 2:Dimensiunea totala a iazurilor

Figura 16: Dimensionarea iazurilor

Se observă că suprafața totală a iazulul Bozânța este mai mare decât a iazului Aurul,fiind o structură mai mare și mai inaltă,care a fost predispusă unu accident major cu un impact de mediu mare.

În tabelul urmator este prezentată suprafața și perimetrul coronamentului structurilor.

Tabel 3: Dimensiunea coronamentului

Figura 17: Dimensionarea coronamentului

Suprafața lacurilor interioare.

Tabel 4: Dimensionarea lacurilor interioare

În acest tabel se poate observa că suprafața lacului din iazul Aurul este mult mai mare decât cea din iazul Bozânța Nou,chiar dacă cel din urma iaz are suprafața totală cat si a coronamentului mai mare decât a iazului Aurul.

Figura 18:Dimensionarea lacurilor interioare

Rezultate si discuții

Studiul de față are ca obiectiv găsirea și stabilirea unor legături între impactul negativ al iazurilor de decantare si încercarea de utilizare a terenurilor și protejarea speciilor de animale din zonă.

Figura 19 : Suprafeta iazului Bozanta Nou

Se poate observa ca aceste două iazuri ocupa o suprafață mare care momentan este scoasă din circuitul agricol și forestier.

Iazurile fiind construite din materiale permeabile,sterile și cu granulație mică din râurile vecine , ulterior fiind adăugate peste diguri materiale sterile din uzina de prelucrare a materialelor sterile.

Datorită acestei construcții iazul este sensibil la cantități enorme de apă,ceea ce s-a observat și in trecut,când un surplus de apă a cauzat o bresă în dig rezultând în deversarea de cianuri în rârile din apropierea,creeându-se un dezastru ecologic în lanț.

S-a observat că iazurile mai vechi,cum ar fi Bozânta,s-au revegetat în mod natural fără implicarea omului.Pentru a reconstrui ecologic iazurile se propune monitorizarea stabilitații fizice a structurilor.

Figura 20 :Suprafata iazului Aurul

Iazul de decantare Aurul este, la momentul actual, singurul iaz de decantare din România care deține autorizație de funcționare în condiții de siguranță. Întreaga suprafață a iazului a fost impermeabilizată încă din construcție cu geo-membrană de polietilenă de înaltă densitate, care împiedică orice infiltrări în pânza freatică. După accidentul tehnic din anul 2000, cauzat în principal de forță majoră, s-au luat o serie de măsuri suplimentare celor prevăzute în proiectul de punere în funcțiune din 1999:

deschiderea circuitului apelor decantate din iaz, prin evacuarea lor parțială după tratarea în stația de epurare;

stabilirea parametrilor de funcționare în siguranță a iazului, respectiv garda minimă de 1,2 m și plaja de minim 20 m;

instruirea regimului de monitorizare specială și creșterea exigenței monitorizării întregii activități.

Concluzii

Prin urmărirea principalelor obiective și subpuncte cu referire la suprafețele studiate.Acestea fiind,metodele geomorfologice folosite,localizarea și încadrarea în teritoriu a structurilor,și în final efectuarea unei analize a proceselor geomorfologice din trecut și actuale din această suprafață.

Astfel după finazlizarea măsuratorilor și analizarea proceselor geomorfologice s-a constatat că iazurile au avut un efect negativ asupra mediului,nu numai din cauza materialelor depozitate,ci structrile în sine au impact negativ,în primul rând prin scoaterea din funcțiune a unei suprafețe mari ,distrugerea unor ecosisteme și afectarea viețuitoarelor din această zonă.

În urma celor prezentate pe parcursul lucrării se desprinde și concluzia finală referitoare la necesitatea elaborării unor astfel de studii și pentru alte teritorii. Pentru a se putea surprinde cu ușurință tendințele actuale dar și cele viitoare de manifestare a proceselor geomorfologice specific în teritoriul studiat, este necesară o monitorizare a acestora dar și îmbinarea cunoșințelor teoretice cu cele practice pentru a se reuși reintegrarea acestor suprafețe în mediul inconjurător.

Bibliografie

Mac, I. (1976), Geomorfologie, vol. I, Centrul de multiplicare al Universității, Cluj-Napoca.

Mac, I. (1996), Geomorfosfera și geomorfosistemele, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Mac, I. (2002), Geomorfologia environmentală – abordare metodologică, Studia Univ. „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, seria geographia, an XLVII, nr. 1.

http://www.legex.ro/Hotararea-1034-2010-107700.aspx

http://www.minind.ro/resurse_minerale/Managementul_mediului_in_sectorul_minier_Coduri_de_procedura.pdf

http://lege5.ro/Gratuit/geztoobtge/hotararea-nr-1034-2010-pentru-aprobarea-finantarii-din-fondul-pentru-mediu-a-lucrarilor-de-inchidere-a-iazurilor-de-decantare-din-sectorul-minier

Grigore, M. (1979), Reprezentarea grafică și cartografică a formelor de relief, Ed. Academiei Române, București.

Donisă, I. (1977), Bazele teoretice și metodologice ale geografiei, Editura Didactică și Pedagogică, București.

IRIMIA Georgiana Ioana*, Liviu MUNTEAN, Dana MALSCHI,( 1 iunie 2011) Evaluarea Impactului asupra Mediului Generat de Haldele de Steril (Studiu de Caz: Mina de Cărbune Lupeni, Valea Jiului),