Strategii de dezvoltare a zonei turistice Rucăr – Bran [304276]

[anonimizat], [anonimizat]:

Conf. univ. dr. Dobre-Baron Oana

Absolvent: [anonimizat]

2020

[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat]:

Conf. univ. dr. Dobre-Baron Oana

Absolvent: [anonimizat]

2020

INTRODUCERE

Realizarea unei lucrări cu tematică turistică nu trebuie să se rezume numai la simpla prezentare a [anonimizat] a [anonimizat], să găsească posibilitățile prin care turismul ca și activitate economică poate să revitalizeze o comunitate locală și de ce nu o regiune sau o țară.

În alegerea acestei teme, a [anonimizat] a economiei naționale. [anonimizat], pentru că îl consider extrem de bogat în numeroase obiective turistice naturale și antropice care nu sunt încă valorificate și sper ca într-o bună zi acest potențial să fie în primul rând protejat și apoi inclus în circuitele turistice.

[anonimizat], protejarea și valorificarea durabilă a acestuia.

[anonimizat] o [anonimizat] a fi atinse.

Capitolul I. [anonimizat], [anonimizat], un spațiu montan original, o veritabilă ”membrană de osmoză” [anonimizat], unic în geografia de suflet a românilor. Acest spațiu carpatic are o lungime de circa 775 kmp, desfășurându-se pe o lungime de 45 km, cu o lățime maximă de 14 km în dreptul localității Moeciu.

1.1. Așezarea geografică. Așezarea matematică. Limite

Considerat ca o [anonimizat]-Bran, ce aparține grupei montane a Bucegilor, [anonimizat]-se ca o unitate de relief originală și bine individualizată.

a) [anonimizat], în cadrul județelor Argeș și Brașov ( fig. 1.1.). Distanțele din București până la localitățile aproximativ din extremitățile culoarului sunt: București-Bran (175 km), București- Dragoslavele (186 km), cu mențiunea că traseul obișnuit turistic spre Bran trece prin Valea Prahovei.

Fig. 1.1. Poziția geografică a [anonimizat].

Sursa: geografilia.ro, accesat în data de 18.06.2020.

b) Așezarea în cadrul Carpaților Meridionali

Situat la o altitudine cu valori cuprinse între 500-1 500 m, [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat] localizat, mai exact, la vest de nucleul Bucegi-Leaota (fig. 1.2.).

Fig. 1.2. Poziția geografică a Culoarului Rucăr-Bran în cadrul Carpaților Meridionali.

Sursa: profudegeogra.eu, accesat în data de 15.06.2020.

c) Așezarea matematică (coordonatele punctelor extreme)

Lungimea totală a culoarului este de 45 km, aceasta fiind distanța între punctele extreme, reprezentate de localitățile Sohodol la nord și Stoenești la sud ( fig. 1.3.).

Fig. 1.3. Localizarea punctelor extreme ale culoarului.

Sursa: https://traseeturistice.wgz.ro/, accesat în data de 15.06.2020.

Cu alte cuvinte, din punct de vedere matematic, Culoarul Rucăr-Bran se desfășoară între următoarele coordonate:

Sohodol:45°31′41″N 25°24′08″E

Stoenești: 45°15′53″N 25°13′39″E/ Cetățeni: 45°11′03″N 25°12′37″E

Sohodol este un sat din cadrul comunei Bran (județul Brașov), iar Stoenești este comună din cadrul județului Argeș.

d) Limitele

Culoarul Rucăr-Bran este limitat de către următoarele unități geografice ( și harta 1.4.):

Munții Leaota și Bucegi (la est);

Munții Iezer-Păpușa și Piatra Craiului (la vest).

Fig. 1.4. Unitățile geografice învecinate Culoarului Rucăr-Bran.

Sursa: WordPress.com (15.06.2020).

Culoarul apare suspendat față de depresiunea Brașov (în Nord) și Subcarpații de Curbură (în Sud) cu aproximativ 350-400 m dând un aspect original și unic acestui culoar , dar, asupra limitelor estice și vestice nu există nici o îndoială, deoarece sunt clar exprimate în cadrul peisajelorde către puternice abrupturi ce aparțin masivelor limitrofe, masive care, pe cele două laturi ale culoarului, domină cu 500-800 m zona joasă.

În privința limitelor nordice și sudice, încă mai există dezbateri, astfel, dacă în nord, se poate observa destul de clar o denivelare tectonică, de circa 400 m, pe direcția localităților Sohodol și Măgura, delimitând destul de clar culoarul de Depresiunea Brașov, spre sud părerile sunt împărțite: o parte dintre specialiști extind culoarul numai până la Rucăr, iar alți geografi extind culoarul, incluzând și culoarul Dâmboviței, până la Cetățuia, incluzând astfel și bazinetele depresionare Dragoslavele și Stoenești.

Capitolul II. ELEMENTE NATURALE. RESURSE TURISTICE NATURALE

Potențialul turistic natural (fond turistic natural; oferta turistică primară) este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de cadrul natural al unui spațiu: unități, tipuri și forme de relief; tipuri și subtipuri climatice; ape de suprafață și subterane; etaje de vegetație sau asociații vegetale. În foarte multe situații, componentele cadrului natural au un rol predominant în determinarea valorii potențialului turistic al unui teritoriu și a dezvoltării industriei turistice .

2.1. Elemente de relief. Resurse turistice

Element esențial în distribuția celorlalte componente ale învelișului geografic (climă, ape, vegetație, faună) și suportul general al întregii activități turistice, relieful prezintă el însuși atractivitate în domeniu grație complexității genetice, configurației morfologice, principalilor indicatori morfometrici, distribuției în spațiu, etc .

Relieful culoarului se desfășoară între 800 m (pe văi și depresiuni) și ajunge la 1 350 m (la nivelul platourilor și vârfurilor mai înalte) fapt care reflectă caracteristica de ansamblu a regiunii de mare culoar (uluc) între masivele carpatice ce depășesc 200 m și care îl domină prin versanți prăpăstioși cu diferențe de nivel mari .

În cazul Culoarului Rucăr-Bran, varietatea reliefului, în care relativa uniformitate a Platformei Branului contrastează cu bazinetele depresionare Peștera, Dâmbovicioara, Podu Dâmboviței, Rucăr și Dragoslavele, sau complexul de calcare și conglomerate mezozoice caracterizat printr-o deosebită evoluție în zona centrală sunt consecințele unei intense activități de modelare în roci cu durități diferite, în care rolul apei a fost decisiv. Apa a sfredelit masivele calcaroase rezultând un relief carstic pitoresc, de la amețitoarele chei până la mirifica lume a peșterilor, de la micile doline, până la poliile întinse, toate conturând un splendid crochiu geografic.

În ansamblul lui, acest culoar este o unitate joasă cu un fundament cristalin peste care au fost depuse roci sedimentare, păstrate sub formă de mase izolate mai ales în unele depresiuni tectonice de tip graben (Rucăr, Podu Dâmboviței) sau ca platouri și culmi.

Arealul turistic Bran

Corespunde din punct de vedere geografic platformei brănene, acelor plaiuri ușor ondulate, situate între abruptul Bucegilor și creasta Pietrei Craiului. Formele carstice din complexul Măgura-Peștera- Șirnea (Peștera Liliecilor) se constituie în obiective turistice naturale remarcabile.

Fig. 2.1. Harta zonei turistice Bran (stânga) cu localizarea Peșterii cu Lilieci.

Sursa: www.wordpress.com, accesat în data de 15.06.2020.

Peștera Liliecilor ( fig. 2.1.) este situată la o altitudine de 950 m, fiind ușor de vizitat. Are o lungime de 370 m, din care 109 m de galerie activă. Grota este populată de colonii de lilieci care, de-a lungul timpului, au fost cercetate din punct de vedere biospeologic de către specialiștii Institutului de Speologie din București .

Accesul în peșteră se face printr-un culoar îngust care dă într-o grotă, nu foarte mare dar cu podea ascendentă. Peștera poate fi vizitată în orice anotimp, iar timpul mediu pentru o vizită este de 45 minute, deși specialiștii din administrația Parcului Național Piatra Craiului susțin că turiștii deranjează coloniile de lilieci.

Fig. 2.2.-2.3. Intrarea în Peștera Liliecilor (satul Peștera- stânga) și liliac dintr-o colonie a peșterii.

Sursa: http://tai-tai.net/vacante/Pestera-Liliecilor-din-Satul-Pestera-.html, accesta în data de 15.06.2020

Arealul turistic Podu Dâmboviței

Această zonă turistică este înzestrată cu una dintre cele mai spectaculoase forme carstice. Relieful carstic reprezintă opera conlucrării acestei roci solubile cu apa fiind definit printr-o mare varietate de forme și fenomene .

Arealul Podu Dâmboviței se caracterizează printr-un relief carstic de mare spectaculozitate, format pe baza calcarelor mezozoice, unul dintre cele mai reprezentative din România, fiind denumit în literatura de specialitate sub denumirea de ”calcare din flancuri de cute”, creasta Pietrei Craiului (lamă calcaroasă de 18 km lungime, 2 223 m altitudinea maximă în vârful La Om, este de fapt un flanc de sinclinal redresat) ; din acest punct de vedere vorbim despre creste de calcar înălțate cu forme de tip exocarstice (chei) și endocarstice (peșteri și avenuri). Astfel, stau aici sculptate de natură numeroase chei de pe văile Dâmboviței (Plaiul Mare, Cheile Mari), Dâmbovicioarei (Brusturet și Dâmbovicioara), Crovului, Rudăriței și a altor afluenți (fig. 2.4.).

Cheile Dâmboviței sunt o adevărată minunăție a naturii, fiind localizate la o distanță de aproximativ 150 km de București ( fig. 2.5.-2.6.). Traseul cheilor începe din localitatea Podul Dâmboviței (așezată într-o uriașă depresiune carstică), localitate situată chiar la intersecția dintre Cheile Dâmboviței și Dâmbovicioarei.

Fig. 2.4. Harta principalelor obiective turistice naturale și antropice din zona depresiunii Podu Dâmboviței.

Sursa: drumliber.ro, accesat în data de 15.06.2020

Cheile se caracterizează prin pereți enormi din piatră, pereți care devin tot mai apropiați, îngustind foarte mult cheile la jumătatea distanței dintre Rucăr și Podu Dâmboviței, după 2 km, albia se lărgește din nou, mai ales la contactul cu afluentul Ghimbav (creatorul altor chei deosebit de pitorești). Un drum forestier însoțește cheile spre izvoare, oprindu-se după 40 km în Barajul de la Pecineagu. Turiștii vin aici pentru diferite forme de turism, pornind de la simpla drumeție și până la practicarea alpinismului.

Fig. 2.5.-2.6. Peisaje din Cheile Dâmboviței sunt adevărate elemente de atractivitate turistică.

Sursa: http://la-povestile-mele.blogspot.com/2017/08/balaceala-in-cheile-dambovitei-si.html, accesat în data de 15.06.2020

Cheile Dâmbovicioarei sunt o componentă însemnată a celui mai mare complex de chei din țară (cel axat pe Dâmbovița și afluenții săi), care însumează peste 20 de chei, cu o lungime totală de peste 30 km. Adâncirea pârâului Dâmbovicioara în calcarele jurasice ale Pietrei Craiului a generat un sector de chei lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion, tăiat în stiva de roci a podurilor calcaroase din partea terminală a masivului (fig. 2.7.-2.8.). Cheile sunt de origine epigenetică, întrucat râul s-a adâncit inițial în formațiuni sedimentare mai putin dure (gresii, conglomerate), iar când a ajuns la nivelul calcarelor și-a continuat eroziunea, generând respectivele sectoare înguste ale văilor. Cheile propriu-zise ale Dâmbovicioarei, săpate pe o lungime de aproximativ 2 km în podul calcaros dintre depresiunile Dâmbovicioara si Podul Dâmboviței, se remarcă printr-un aspect monumental, datorită pereților verticali sau chiar aplecați peste albie, cu înălțimi ce depășesc în unele locuri 200 m.

Fig. 2.7.-2.8. Cheile Dâmbovicioarei, se observă pereții abrupți calcaroși, calea de acces și cursul de apă.

Sursa : skytrip.ro, accesat în data de 15.06.2020

Cheile Brusturetului, reprezintă un sector de chei mai puțin frecventat de turiști, aceștia oprindu-se de regulă în zona Peșterii Dâmbovicioara sau a Cheilor Dâmbovicioarei. Cu toate acestea, cum se poate observa și din figura 2.9. ele nu sunt cu nimic mai prejos decât primele, Cheile Brusturetului fiind de-asemenea înguste cu versanți înalți de 150-200m aproape verticali, chei săpate de pârâul Brusturet în masa de calcare jurasice (fig. 2.9.). Sălbăticia peisajului este întregită de molizii care cresc direct din pereții calcaroși verticali, o adevarată lecție de supraviețuire. Drumeția este forma de turism cea mai practicată aici, unde principală bază de cazare este Cabana Brusturet, dar există și locuri special amenajate pentru campare. Amenajarea nu este însă una optimă, drumul este dificil, existând chiar și zone, porțiuni inaccesibile.

Fig. 2.9. Peisaj din Cheile Brusturetului.

Sursa: arhiva personală.

Lumea fascinantă a peșterilor de la Dâmbovicioara, Urșilor, Uluce, ș.a., împreună cu restul formelor carstice au dus la înscrierea zonei printre cele mai vizitate din Carpații Meridionali.

Peștera Dâmbovicioara, se găsește în partea de sud a Masivului Piatra Craiului ( fig. 2.10.-2.11.), în versantul stâng al Văii Dâmbovicioara, afluentul Dâmboviței la 1 km nord de satul Dâmbovicioara. Este accesibilă automobiliștilor pe șoseaua Rucăr- Podu Dâmboviței- Dâmbovicioara- Cabana Brusturet. Posibilități de cazare există și la cabana Brusturet, dar și la casele localnicilor, există și posibilități de campare în multe locuri cu un pitoresc deosebit. Deși este foarte cunoscută și frecventată de turiști din toate categoriile, este o peșteră modestă ca dimensiune și înfățișare. Are o lungime de numai 555 m, fiind cu toate acestea una dintre cele mai lungi peșteri din Masivul Piatra Craiului, aici unde peșterile sunt foarte numeroase, dar scurte ca lungime.

Are o galerie unică, cu lățimi de 3-4 m și înălțimi de 4-5 m, cu câteva mici ramificații. După aproximativ 150 m de la intrare, galeria devine foarte scundă, obligând turiștii să se aplece pentru a continua vizita. Pârâul care a generat această peșteră și-a schimbat cursul în timp, având acum un alt punct de ieșire, mai în aval.

Fig. 2.10.-2.11. Accesul în Peștera Dâmbovicioara (stânga) și dotări pentru accesul turistic, rampă și iluminat (dreapta).

Sursa: arhiva personală.

Peștera are puține formațiuni, se remarcă pe peretele sudic, din mijlocul galeriei, o suprafață căptușită cu mondmilch, cu frumoase “piei de leopard“.

Temperatura este de 10-12 grade Celsius, umiditatea nu este moderată, flora și fauna nu sunt bogate în specii, iar cele existente sunt specifice rocilor calcaroase, există un ușor curent de aer , posibil datorat unor mici legături cu exteriorul.

Electrificarea de tip “alee“, făcută în anul 1980 nu sporește farmecul acestui obiectiv, dar asigură o luminozitate acceptabilă. Vizita se face numai în prezența ghidului.

Farmecul acestor locuri este sporit de numeroase legende legate de aceste cavități în calcar, dintotdeauna peșterile generând atracție pentru oameni care le-au asemuit unor porți către lumea de dincolo. Au fost folosite ca ascunzători de către haiduci sau de către populațiile locale în caz de primejdii. Este cunoscut că aceste peșteri au fost sălajul ursului de peșteră (Ursus spaeleus), fosilele acestuia intrigă azi pe cercetători, dar și pe pasionații de speologie.

Ursus spelaeus sau ursul peșterilor aparține de specia animalelor dispărute care au trăit în perioada ultimei glaciațiuni (perioadă în urmă cu 2.6 – 2,7 milioane de ani caracterizată prin răcirea climei pământului). Această specie preferă peșterile ca adăpost în timpul hibernării, peștera fiind locul unde-și crește puii sau este locul unde moare. Neclarificată este problema vânării acestui urs în perioada glaciațiunii, deoarece omul care provine din Africa ajunge numai cu 10 000 de ani în Europa, la unele cranii găsindu-se răniri provocate probabil de vânători, totuși nu s-a putut constata o vânare intensivă a acestui animal, dispariția animalului se presupune că s-ar datora schimbării de climă.

Peștera Urșilor (Peștera Colțu Surpat) deși mult mai puțin cunoscută față de Peștera Urșilor din Munții Pădurea Craiului, cea din Masivul Piatra Craiului nu este cu nimic mai prejos decât cea din urmă, deși mai mică în dimensiuni ( fig. 2.12.-2.13.). În rest și aici turiștii pot să admire formațiunile speoterme specifice calcitului și, ce este mai important, vestigii ale ursului de peșteră, Ursus Spaeleus, care a folosit aceste peșteri pentru adăpost. Peștera este situată pe peretele din stânga Cheilor Plaiul Mare, create de adâncirea râului Dâmbovița în masa de calcare jurasice.

Fig. 2.12- 2.13. Intrarea în Peștera Urșilor din Masivul Piatra Craiului (stânga) și liliac (dreapta).

Sursa: universulargesan.ro, accesat în data de 15.06.2020.

Arealul turistic Muscel

Cuprinde Culoarul Dâmboviței și localitățile Rucăr, Dragoslavele și Stoenești, având drept centru polarizator Rucărul. Peisajul este dominat de masivele Leaota și Iezer dar de varietatea reliefului, remarcându-se mai ales Cheile de la Cetățuia. Zona este deosebită, se remarcă prezența stâncilor uriașe, cu forme bizare- privite din anumite unghiuri, înfățisează capete de animale, figuri umane privind spre cer și jilțuri pentru uriași. Blocurile imense din piatră au forme ciudate, din acest punct de vedere pot fi amintite, străjuind înălțimile, ”Ciobanul și oaia sa” sau ”Masa lui Mihai Viteazul”- o lespede de piatră care se află la picioarele celui mai impresionat monument megalit- un gigant ce pare că privește spre cer . Zona este una recunoscută pentru schituri săpate în peșteri, cel mai cunoscut este Schitul Negru-Vodă ( fig. 2.14).

Fig. 2.14. Peisaj din zona Cheilor Dâmboviței de la Cetățuia.

Sursa: www.youtube.com, accesat în 15.06.2020.

Arealul turistic Tămaș-Otic

Se caracterizează prin alternanța peisajului carstic cu cel dezvoltat pe conglomerate și roci cristaline ce demonstrează varietatea formelor de relief. Sunt multiple posibilități de practicare a turismului în zonă. Peisajul natural este întregit de traseele montane angajate în ascensiunea Munților Piatra Craiului, Țaga, Făgăraș și Iezer-Păpușa, existând și posibilitatea practicării sporturilor legate de vânat sau pescuit.

2.2. Elemente de climă și potențial climatic

Dintre parametrii climatici pot fi menționați:

Temperatura medie anuală: regimul temperaturii se caracterizează în primul rând prin valorile medii anuale cuprinse între 4-8 grade Celsius, temperatura scăzând, evident, odată cu creșterea altitudinii- 7,2 grade Celsius (Rucăr- 700 m altitudine), 4,4 grade Celsius (Fundata- 1 370 m altitudine); în unele depresiuni, mai ales în Rucăr și Podu Dâmboviței, se înregistrează frecvente inversiuni termice, care, pe lângă temperaturile minime coborâte, mai determină cețuri de vale, brume timpurii și târzii, îngheț la sol.

Fig. 2.15. Grafic reprezentând temperaturile medii lunare și anuale pentru Culoarul Rucăr-Bran

Sursa: Ielenicz Mihai (2007), România-geografie fizică (vol. II)

Temperatura medie a lunii ianuarie este de -4 grade Celsius;

Temperatura medie a lunii iulie este de 18 grade Celsius;

Numărul zilelor cu îngheț (temperatura minimă zilnică este egală sau sub 0 grade Celsius) este de 140-180/an;

Numărul zilelor de iarnă (temperatura maximă zilnică este de peste sau egală cu 0 grade Celsius) este de 50/an;

Numărul zilelor de vară (temperatura maximă zilnică este egală sau depășește 25 grade Celsius) este de maxim 20/an ;

Numărul zilelor tropicale (temperatura maximă zilnică depășește sau este egală cu 30 grade Celsius) este de 0-5/an;

Numărul nopților tropicale lipsesc la altitudini de peste 800 m.

Umezeala aerului

Depinde de factorii generali (dinamica maselor de aer umede sau uscate și bilanțul radiativ) și reginali-locali (formațiuni vegetale, suprafețe acvatice care prin evapotranspirație și evaporație determină în timpul anului cantități variate de vapori de apă).

Are un efect restrictiv asupra activităților turistice prin efectele asupra organismului uman, mai ales asupra aparatului respirator.

În cadrul Culoarului Rucăr-Bran media este de 80%, nu scade sub această valoare în sezonul rece, iar în sezonul cald este în jur de 80-85%.

Nebulozitatea și tipurile de zile specifice

Este un element important pentru definirea caracteristicilor climatului, pentru că, de evoluția diurnă-anuală a gradului de acoperire al cerului cu nori depind direct: mărimea fluxului radiativ primit de suprafața activă, evapotranspirația și evaporația, gradul de luminozitate, ritmul biotic dar și starea psihică a omului. Astfel, pentru turism, poate fi un factor de stres dar, în egală măsură poate să contribuie la întregirea unor peisaje geografice deosebit de atractive.

Tabel 2.1. Regimul mediu al nebulozității

Sursa: Ielenicz Mihai (2007), România-geografie fizică (vol. II)

Precipitațiile

În tabelul 2.2 și graficul 2.2. este prezentată situația precipitațiilor medii anuale căzute dar și ponderea lor, cantitatea căzută pe sezoane.

Tabel 2.2. Regimul precipitațiilor în Culoarul Rucăr-Bran

Sursa: Ielenicz Mihai (2007), România-geografie fizică (vol. II)

Precipitațiile atmosferice, dacă sunt lichide, reprezintă un element restrictiv pentru majoritatea activităților turistice (mai ales pentru cele în aer liber) dar dacă sunt solide (zăpadă) reprezintă un element favorizator, mai ales pentru practicare sporturilor de iarnă.

Analizând și graficul de mai jos se observă că cea mai mare pondere a precipitațiilor cade în sezonul de vară (maxim 40%), iar cea mai mică pondere în sezonul de iarnă (sub 12,5%). Primăvara se caracterizează prin 25% din totalul precipitațiilor căzute, fapt care conferă perioadei primăvară-vară aproapre două treimi din totalul precipitațiilor din timpul anului. Toamna cad numai 20% din totalul precipitațiilor din cursul anului, mai ales în luna noiembrie care face trecerea spre iarnă.

Fig. 2.16. Grafic reprezentând regimul precipitațiilor pe sezoane în Culoarul Rucăr-Bran (%)

Sursa: Ielenicz Mihai (2007), România-geografie fizică (vol. II)

Numărul de zile cu ninsoare depășește 30/an, iar al celor cu strat de zăpadă este de aproximativ 100/an. În egală măsură, se înregistrează și 6-10 zile de viscol pe an. Grosimea medie a stratului de zăpadă depășește 50 cm, dar se poate ajunge și la situații extreme de 1-3 m.

Potențialul eolian

În cazul Culoarului Rucăr-Bran se observă o canalizare a circulației aerului de-a lungul culoarului, aproximativ pe direcția nord spre sud, cu toate acestea predomină circulația vestică a aerului. Viteza medie anuală este 5-7 m/s, accelerată de canalizarea circulației aerului, vitezele fiind mai mari iarna.

Pentru turism și activitățile lui, vântul reprezintă un factor natural restrictiv, împiedicând în cele mai multe cazuri desfășurarea activităților în aer liber, provocând uneori pagube materiale și chiar victime; turiștii percep, în general, vântul ca fiind un factor de stress.

2.3. Elemente de hidrografie. Resurse turistice

În Culoarul Rucăr-Bran, râurile formează un veritabil păienjeniș, care, cu o tenacitate de invidiat, au fereastruit munții, generând bazinete depresionare cu lunci și terase, dar și chei impunătoare de o rară spectaculozitate.

Apele curgătoare sunt reprezentate de râul Dâmbovița, care drenează partea centrală și sudică a culoarului și de Râul Turcului care se scurge în direcție opusă, spre Depresiunea Brașov.

Fig. 2.17. Schița culoarului depresionar Rucăr-Bran unde poate fi observată și rețeaua hidrografică.

Sursa: http://www.cazare-rucar.ro/am.php?action=displayAtractii, accesat în data de 16.06.2020.

Dat fiind caracterul de culoar tectonic alungit, lacurile sunt puține și nesemnificative ca dimensiuni, unele având caracter temporar, în urma unor ploi bogate, datorită revărsărilor cursurilor de apă.

Cel mai important lac, este unul cu origine antropică, Pecineagu, format prin bararea cursului superior al Dâmboviței printr-un baraj de anrocamente cu o mască amonte din beton armat de 107 m înălțime, finalizat în anul 1984. Lacul de la Pecineagu este utilizat pentru alimentare cu apă, producție de energie electrică și irigații, având un bazin de recepție întins pe o suprafață de 103 kmp ( fig. 2.18.-2.19.).

Fig. 2.18-2.19. Lacul și Barajul Pecineagu pe râul Dâmbovița, comuna Rucăr.

Sursa: a1.ro, accesat în data de 16.06.2020

Barajul este localizat într-o mică depresiune între Munții Piatra Craiului și Munții Iezer-Păpușa, iar din punct de vedere administrativ aparține de comuna Rucăr.

Alte elemente de atractivitate turistică de tip hidrologic sunt: Cascada ”La Chișătoare”, Fântâna Botorog, dar și numeroasele izvoare.

2.4. Elemente de biogeografie și potențialul turistic al acestora

Componentele învelișului biogeografic- flora și fauna, joacă un rol deosebit de important în diversificarea potențialului turistic natural și contribuie la susținerea fenomenului turistic, generând chiar anumite forme de turism .

Potențialul turistic al vegetației

Rolul turistic al vegetației este reprezentat de compoziția asociațiilor vegetale, prezența unor plante endemice și relicte, prezența unor plante cu modificări teratologice, dimensiunile și vârsta numitor plante, ritmurile evoluției anuale, efectul de margine și efectul de insulă, vegetația ca ecotop, elemente de ordin spiritual legate de existența vegetației .

Potențialul natural al vegetației este deosebit de complex, de cele mai multe ori, ea se asociază altor elemente, generând peisaje geografice deosebit de atractive; alteori asociațiile vegetale, compoziția și structura floristică a acestora pot deveni elemente atractive, obiective turistice specifice.

Capitolul IV. VALORIFICAREA RESURSELOR TURISTICE

4.1. Infrastructura de cazare

4.2. Infrastructura de alimentație publică

4.3. Infrastructura de transport

4.4. Forme de turism practicate

4.5. Fluxuri de turiști

Capitolul V

STRATEGII DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE A RESURSELOR TURISTICE

Propunere circuit turistic de două zile pe traseul București- Brașov- Culoarul Rucăr Bran- București

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE