Microsoft Word – SALMONICULTURA I.D. IV zoo _2_ [304253]

[anonimizat], fiind destinate obținerii de producții de peste 200 kg pește/m3 apă, dar și pentru creșterea și dezvoltarea materialului biologic de cultură în condiții de mediu strict controlate și la densități foarte mari.

Principiul acestor sisteme este acela de a [anonimizat] a obținere a unei producții maxime de pește/m3 apă (Boaru, 2005).

Pentru asigurarea unei bune funcționări o [anonimizat] a efectua operațiile într-o astfel de exploatație care poate produce peste 200 tone de pește/an.

Aceste sisteme de creștere a [anonimizat], biologică, ecologică, climaterică etc., explicația fiind următoarea:

– explozia demografică prin creșterea populației umane la nivel mondial a determinat apariția unei crize a [anonimizat] a condus la o [anonimizat];

– [anonimizat], măsuri de resticționare a [anonimizat] a condus la transformarea sistemelor de creștere a [anonimizat];

– deoarece capturile de pește marin și oceanic sunt diminuate din cauza managementului deficitar a [anonimizat], [anonimizat], soluția de viitor fiind implementarea sistemelor de creștere superintensive;

– [anonimizat], prin activitățile de monitorizare permanentă a [anonimizat];

– [anonimizat] ([anonimizat].);

– asigurarea de producții piscicole constante pe toată perioada unui an care este realizabilă doar în sistemele superintensive;

[anonimizat], prin livrare treptată de-a lungul anului (Cocan, 2006).

Sunt cunoscute două tipuri de sisteme superintensive de creștere a peștilor:

a) sistemul „flow – through";

b) sistemul recirculant.

Sistemul superintensiv ”Flow Through”

Acest tip de sistem superintensiv are ca principiul de funcționare trecerea apei o singură dată prin bazine. [anonimizat], apa geotermale sau apa caldă provenită din termocentrale ([anonimizat] a fi refolosită) (fig. 1.1).

Fig. 1.1. Principiu de funcționare a sistemului “flow-trough”

Bazinele care se folosesc în cadrul sistemelor ”flow-through” [anonimizat], [anonimizat]. Amplasarea acestor bazine se face în hale de producție sau în șoproane acoperite (pot fi montate și în aer liber).

Datorită utilizării în general a apei calde, vor fi crescute în aceste sisteme specii cu afinitate la temperaturi mari (somn african, somn de canal sau tilapia). Prin amestecul apei geo-termale cu o sursă de apă rece, sistemul se poate folosi și în ferme ciprinicole în sezonul rece (toamnă-primăvară), eliminînd în acest mod perioada rece, când crapul nu consumă furaje și implicit nu crește sau la incubația icrelor de ciprinide și în bazinele de predezvoltare a puietului, mărind perioada ce corespunde primei veri.

În salmonicultură, sistemele ”flow-through” sunt utilizate mai puțin. În cazurile în care sunt utilizate, iar producțiile sunt pe măsură (păstrăvăriile din zona unor țări precum: Italia, Grecia, Spania, Croația), variațiile de temperatură ale apelor piscicole montane pe durata unui an calendaristic sunt nesemnificative (12-16șC), înregistrând succes.

Avantajele utilizării sistemelor ”flow-through” sunt posibilitatea de obținere de producții mari pe suprafață de volum și timp, dar înregistrează și dezavantajul consumului unor volume mari de apă (fig. 1.2)

Fig. 1.2. Sistem flow through

(Fermă de creștere a somnului african – Oradea, România)

În vederea obținerii unor rezultatelor preconizate, este absolut necesar ca furajarea materialului de cultură să se facă numai cu furaje granulate, echilibrate din punct de vedere nutrițional (proteine, carbohidranți, lipide, vitamino-minerale etc.) respectând un program de furajare foarte bine stabilit.

1.2. Sistemul recirculant

Atât în țările Uniunii Europene cât și în SUA, există tendința în piscicultură de mărire a producțiilor de pește obținut în sisteme superintensive și în special în sistemele cu apă recirculată.

Sistemele cu apă recirculantă de creștere sunt din ce în ce mai extinse în producție, datorită numeroaselor avantaje pe care le prezintă:

– posibilitatea amplasării acestor sisteme în zone care nu au un curs permanent de apă;

– capacitatea de conservare a resurselor de apă prin recirculare;

– se menține un control strict asupra mediului de creștere a peștilor, asigurând condiții optime de exploatare pe un an întreg;

– posibilitatea de obținere în flux continuu, pe tot parcursul anului, de produse proaspete;

– inventarul piscicol se face cu mare acuratețe față de heleșteie, pe întreg ciclu de producție;

– amplasamentul fermelor se poate realiza în apropierea locului de desfacere a producției, eliminând cheltuielile cu transportul.

Chiar dacă sistemul prezintă numeroase avantaje, se dezvoltă cu greutate, în special din cauza nivelului ridicat al cheltuielor cu investițiile inițiale, a tehnologiei avansate care trebuie cunoscută în amănunt și a consumului relativ mare de energie de durata exploatării sistemului. Prin aflarea și aplicarea anumitor soluții de depășire a acestor impedimente, producția cantitativă poate fi spectaculoasă, iar amortizarea investițiilor se poate face în interval foarte scurt de timp (Cocan, 2006).

Comparând sistemul de creștere în heleșteie și sistemele cu apă recirculantă, diferențele sunt foarte mari în ceea ce privește producția. Dacă producția de pește în heleșteie, poate atinge 0,2 kg pește/m2, în cazul bazinele cu sisteme recirculante se pot obține producții de peste 200 kg pește/m3.

Pentru funcționarea corectă un sistem recirculant cuprinde: bazine de creștere a peștelui și numeroase instalații care permit asigurarea condițiilor optime de mediu conform cerințelor biologice fiecărei specii de cultură. Aceste instalații au rolul de menținere a unui mediu de creștere excelent din punct de vedere calitativ și care totodată trebuie să asigure hrana adecvată pentru creșterea optimă (fig. 1.3).

Fig. 1.3. Schița elementelor componente la sistemul recirculant

Pentru sistemele recirculante păstrarea unei ape cu calități foarte bune constituie principala importanță. În cazul apei de calitate slabă poate conduce nu neapărat la moartea speciei de cultură, cât la scăderea ritmului de creștere al peștelui, determinând apariția stressului și mărirea incidenței bolilor. Prin intermediul instalațiilor din cadrul sistemului, parametrii optimi pentru specia de cultură, trebuie monitorizați și menținuți în o serie de factori, precum: oxigenul solvit, amoniac, nitriți, nitrați, bioxidul de carbon, pH-u, suspensiile solide etc.

Peștii elimină CO2, NH4 și materii fecale în mediul de cultură, de aceea rolul componentelor sistemului este acela de a elimina aceste elemente, prevenind apariția efectelor nocive ale acestora. În scopul menținerii unei ape de calitate corespunzătoare, trebuie ca apa din bazinul de creștere să fie evacuată în mod continuu prin procese de filtrare, biofiltrare, oxigenare și sterilizare, ca mai apoi să fie repompată în bazin.

Dacă intervine orice cea mai mică eroare de proiectare sau funcționare a unei componente a sistemului, rezultatele pot fi catastrofale, atât pentru populația piscicolă din bazin cât și din punct de vedere economic al investitorilor. Riscurile scad însă foarte mult dacă proiectul este realizat pe bază de calcule riguroase de către specialiști, iar instalațiilecomponente sunt alese cu multă seriozitate (fig. 1.4).

Fig. 1.4. Principiu de funcționare a unui sistem recirculant – schiță

Componente ale unui sistem recirculant

Componentele sistemului recirculant sunt redate pe categorii în tabelul 1.1.

Tabelul

Principalele componente ale unui sistem recirculant

(prelucrare proprie)

Sursa de apă a sistemului recirculant nu poate folosită la infinit. Cantitate de apă, trebuie primenită zilnic cu circa 5-10% din volumul total. De aceea sistemul recirculant va fi amplasat lângă o sursă de apă ce poate asigura 20% din volum de apă zilnic din volumul total de apă existent în sistem.

În acest scop se vor efectua permanent analize complete ale apei în vederea determinării calităților organoleptice pentru cultura peștilor. Sunt de preferat sursele de apă subterane deoarece sunt lipsite de agenți patogeni, dar trebuie analizate pentru a nu fi contaminate cu alte substanțe indizerabile (sulfați, metale grele etc.)

Filtrarea mecanică eficientă va reduce cererea de oxigen dizolvat, deoarece descompunerea substanțelor de natură organică se face cu consum mare de oxigen.

Totodată, densitatea mare la populare a sistemelor recirculante solicită administrarea hranei în cantități mari, iar de aici rezultă un nivel ridicat al deșeurilor (materii fecale și furaj neconsumat).

Particulele solide grosiere cu dimensiuni mai mari de 100 micrometri sunt înlăturate cu ajutorul unor dispozitive de sedimentare-decantare care au prevăzute sifoane de eliminare.

Particulele în suspensie cu dimensiuni mai mici de 100 micrometri sunt îndepărtate prin filtre cu nisip cu presiune, cartușe filtrante, filtre cu textură ierboasă (matting) etc.

Filtrele mecanice sunt spălate automat sau manual.

Filtrul mecanic este un sistem format din mai multe camere de filtrare, pentru reciclarea apei uzate. Corpul filtrului este din polipropilenă. Numărul de camere și conținutul variază în funcție de volumul apei de care dispune sistemul.

Camerele pot fi încărcate cu corali, pietre de lava, bureți japonezi, MMB filtre și bile bio.

Sistem de filtru mecanic și biologic

În interior se instalează lămpi UV submersibile și pompe de recircularea apei.

Descompunerea materiilor fecale provenite de la pești va produce o cantitate mare de amoniac, bogat în azot, ceea ce determină solicitarea mai mare a filtrului biologic.

Filtrarea biologică se folosește în cazul îndepărtării deșeurilor toxice dizolvate care trec prin filtre mecanice. Biofiltrele conțin specii bacteriene specializate ce transformă deșeurile azotate după dizolvare în forme netoxice în condiții normale.

Spre exemplu, bacteriile Nitrosomonas sp. transformă amoniul în nitrit (NO2-N), iar bacteriile Nitrobacter, transformă nitritul în nitrat.

Filtrele biologice sunt construite în vederea asigurării unei suprafețe foarte mari a mediului pe care să se fixeze ambele specii de bacterii nitrificatoare. Acest mediu poate fi din material plastic, inert și lipsit de toxicitate, care are avantajul suplimentar de a fi manevrat ușor în timpul operațiilor de întreținere.

Filtrele biologice și sterilizatoarele cu UV. Biofiltrarea este o metodă care ajută la menținerea calității apei în sistemele recirculante. Rolul acestora este de a îmbunătăți calitatea apei înainte ca aceasta să fie evacuată dintr-o instalație. Servesc la înmulțirea artificială a microorganismelor aflate și în natură, care sunt utile în acvacultură și care îndepărtează din apă, amoniacul, dioxidul de carbon sau excesul de azot.

Elemente pentru control a bolilor. Deoarece sistemele recirculante a apei sunt parțial închise și conțin pești într-o densitate mare, pentru o durată lungă de timp, se pot produce condiții de risc crescut în apariția diverselor boli și infestări cu paraziți. Pentru aceasta este necesar să se monteze elemente de control care să țină evidența nivelului de bacterii, virusuri, fungi, protozoare și a paraziților. Cea mai ușoară metoda de control a bolilor este folosirea razelor cu utraviolete (UV) și a ozonului (fig. 1.5).

Fig. 1.5. Lampă UV

Razele ultraviolete sunt produse de lămpi cu vapori de mercur, având o puternică activitate germicidă, cu acțiune asupra componentelor ADN.

Ozonul (O3) este un agent oxidant puternic utilizat în tratarea și îmbunătățirii calității apei în cadrul sistemelor recirculante. Are rol de inactivator al bacteriilor și virusurilor, interacționând și cu substanțele organice, determinând astfel reducerea turbidității apei. Ozonul poate oxida compușii organici; contribuie la coagularea particulelor, rezultând forme mai mari care pot fi reținute de filtrele mecanice; poate descompune moleculele organice mari în molecule mai mici și care sunt mai ușor biodegradabile.

Bazinele de cultură și conductele. Bazinele de cultură din sistemele recirculante sunt construite din materiale necorozive, netoxice și inerte, care includ fibra de sticlă, polietilena turnată, plăca de polietilenă cu densitate mare sudată, beton și plăcile de metal.

Bazinele pot avea diverse forme, de la circular sau rotund, la pătrat cu colțurile rotunjite sau rectangulară, prevăzute cu dren central. Este preferat ca culoarea bazinelor să fie mată sau închisă, pentru minimalizarea stresul peștilor.

Fig. Modele de bazine circulare

În practică sunt preferate bazinele circulare, deoarece în acestea curentul de apă se poate dirija în scopul concentrării și îndepărtării particulelor decantabile, dar și pentru posibilitatea asigurării unui mediu de cultură relativ uniform (fig. 1.5).

Fig. Bazine circulare din polipropilenă

Sistemul de conducte are rolul de separare a fluxul de intrare față de cel de evacuare a apei. În general sunt utilizate conducte și racorduri din PVC. Sistemele de distribuție a apei sunt concepute și construite în așa fel încât să asigure accesul ușor la conducte, cu rol în curățare și întreținere, permițând totodată o golire completă.

Bazinul dreptunghiular (rectangular) este făcut din polipropilenă cu sau fără picioare, fiind ușor de curățat și dezinfectat. Sunt bazine ușoare dar și foarte stabile.

Fig. Bazin dreptunghiular din polipropilenă

Pompele au rolul de a mișca apa în vederea oxigenării și de a îndepărta dejecțiile din interiorul bazinele de cultură. Cele mai folosite sunt pompele centrifuge, cu flux mixt, axiale sau cu aer (air-lift pump). În funcție de modul de instalare pompele sunt: submersibile, submerse mișcate de ax, aspirante și aspirant respingătoare.

Cele mai utilizate în sistemele recirculante sunt pompele centrifuge, de tip industrial, care au capacitate maximă de funcționare, fără întrerupere.

Fig. Modele de pompe submersibile

Fig. Pompa centrifugă și mecanismul de funcționare

Generatoarele electrice de rezervă sunt necesare în cazul defecțiunilor ce pot să apară la rețeaua electrică și în cazul pauzelor de curent. În aceste situații pot să intervină pierderi catastrofale în sistemele recirculante. Timpul de reacție la căderile de curent electric trebuie să fie foarte scurt (minute) datorită densități mari de populare cu pești a bazinelor și a dependenței de pompe în scopul. Existența asigurării oxigenului necesar este obligatorie prin existenței surselor de energie de rezervă. Cele mai folosite sunt generatoarele cu motor Diesel cu exces de capacitate, care trebuie să dispună de mecanism automat de pornire și care poate pune în funcțiune generatorul, în cazul apariției unei pene de curent.

Generator de oxigen utilizat în acvacultură trebuie să aibă o funcționare fiabilă 24 de ore din 24. Are rolul de a produce oxigen.

Fig. Generator de oxigen

Controlul mediului ambiant. Principalul factor de mediu este temperatura apei, aceasta influențând rata de creștere a peștilor. În cadrul sistemului recirculant este obligatorie capacitatea de control a temperaturii apei în vederea unei creșteri optime, ceea ce conduce la obținerea de venituri economice care să justifice costurile de funcționare.

Cele mai eficiente metodele de încălzire a apei recirculante sunt: încălzitoarele imerse, boilere ce funcționează cu gaz, schimbătoarele de căldură și pompele încălzitoare (și răcitoare).

Iluminatul este un al doilea factor ce influențează rezultatele de producție în cadrul sistemului recirculant, deoarece peștii caută hrana vizual. Iluminatul poate fi asigurat cu becuri incandescente sau fluorescente, montate în dispozitive corespunzătoare, rezistente la mediile cu umiditate ridicată. Iluminatul natural poate fi folosit pentru suplimentarea iluminatului artificial, dar în același timp poate favoriza dezvoltarea algelor, în special când lumina cade direct pe apa din bazine.

Managementul gazelor dizolvate. În vederea proiectării unui sistem recirculant, trebuie pus accent pe nevoia de oxigen dizolvat (DO) a tuturor componentelor sistemului, și în același timp să permită îndepărtarea bioxidului de carbon (CO2) care rezultă din respirația peștilor.

Între consumul de oxigen al peștilor, alimentație și indicele de creștere există o relație directă. În cazul în care nivelul de oxigen nu este aproape de cel de saturație, rata de creștere a peștilor se va reduce, cu extinderea timpului de creștere, reducându-se profitul potențial.

Sistemele care au o densitate de creștere de 30-40 kg/m3 apă utilizează ventilatoare și aeratoare în vederea asigurării necesarului de oxigen.

Sistemelor de creștere superintensive cu densități mari de creștere (peste 100 kg/m3) utilizează oxigenul pur, din butelii cu oxigen lichid sau de loa sisteme de generare a oxigenului.

Necesarul de oxigen a peștilor diferă în funcție de rata metabolismului (influențată de consumul de furaj), de mărimea peștilor și de condițiile de cazare.

CO2 este produsul respirației peștilor și a bacteriilor din sistemele recirculante. Cantitatea sa este legată în mod direct de cantitatea de oxigen consumată (la 1 gram O2 consumat, se produc 1,2 grame CO2), acestea având reacție cu apa dând naștere la acidul carbonic care scade pH-ul în sistem. Nivelul ridicat de CO2 din sânge determină scăderea pH-ului sangvin al peștilor, iar de aici la reducerea capacității hemoglobinei de a transporta oxigenul, inclusiv la nivelurile ridicate ale oxigenului dizolvat.

Eliminarea CO2 din sistemul recirculant se face cu ajutorul unui dispozitivr de îndepărtare a gazelor (gas-striping device), respectiv un ventilator ce împinge aerul, cu putere, prin tuburile cu mediu deschis de degazare, confecționate din material plastic.

Amplasarea sistemului recirculant. Este necesar ca sistemele recirculante să fie instalate într-o structură cu mediu controlat, cu scopul de a putea beneficia de control asupra temperaturii apei și iluminării, elemente necesare în optimizarea producției.

Incinta trebuie să asigure un grad bun de izolație și în același timp să dispună de mijloace de control a umidității în ideea îndepărtării condensului. Incinta se va dimensiona după proiectarea inițială a sistemului recirculant. Un rol important joacă înălțimea, fiind recomand să fie de cel puțin 3,5-4,0 m (la o înălțime prea mare cresc nevoile de încălzire).

Planșeul încăperii trebuie să fie din beton, cu scurgere bună, iar sifoanele de scurgere din pardosealaă să fier prevăzute cu grătare pentru a se împiedica alunecarea. Mai sunt necesare unele mijloace de protecție împotriva insectelor (plase).

Operațiunile de recoltare și transfer a peștilor se realizeză cu macarale fixate pe tavan sau cu poduri rulante.

Monitorizarea calității apei. Calitatea apei este monitorizată în permanență, fiind efectuate verificări periodice cu regularitate. Microscoapele sunt necesare managementul sănătății, deoarece oferă capacitatea de examinare a peștilor (secțiuni de branhii, probe de piele, paraziți etc.).

Echipamente de testare a calității apei, ajută la determinarea și măsurarea oxigenului dizolvat, a temperaturii, a valorii pH, a salinității, a conținutului în amoniac, nitriți, nitrați, duritatea apei etc. Toți parametrii menționați sunt verificați cu ajutorul unor teste-Kit, aparatură electronică sau sisteme automate de monitorizare.

Monitorizarea și controlul prin sisteme de alarmă. Monitorizarea exactă se bazează pe o serie de analize curente în sistemele recirculante, conducând la dezvoltarea unui proces de control mult mai eficient, ce asigură reducerea costurilor.

Cel mai utilizate sunt: robinete de reglare a debitului, senzori de nivel a apei, sonde de presiune, întrerupătoare ale curentului electric, senzori pentru oxigenul dizolvat și pentru temperatură. Toate aceste elemente oferă informații clare necesare sistemelor de alarmă și control.

Sistemul de furajare. Managementul furajării reprezintă un factor esențial în vederea obținerii celor mai bune performanțe și celor mai reduse costuri ale hranei. Frecvența administrării furajelor precum și cantitatea de hrană, depind de specie și de mărimea peștilor.

Sistemele recirculante utilizează cel mai frecvent hrănitoare mecanice (cu bandă, vibratoare, cu melc etc.) care pot fi programate în scopul distribuirii cantității de furaj stabilit, într-o anume timp și de un anumit număr de ori pe zi (fig. )

Fig. Distribuitor automat de furaje

Hrănitoarele automate reduc nevoia de forță de muncă. Crescători acvacoli care folosesc sistemele recirculante combină de cele mai mult ori și cu furajarea manuală, având astfel sub observație peștii, pentru a avea posibilitatea de a reducere a rației de hrană după variațiile zilnice, prevenind în acest mod suprafurajarea, care încarcă sistemele de tratare a apei și majorează costurile de hrănire.

Avantajul utilizării hrănitoarele automate este acela de distribuție mai frecventă a hranei, asigurând o solicitare constantă a filtrelor mecanice și biologice

Anexe (depozite, atelier, spațiu procesare, administrație). Într-un sistem recirculant, procesului tehnologic se desfășoară și prin intermediul unor spații auxiliare, precum sunt:

– depozite sau magazii, unde trebuie asigurate condiții optime de depozitare maximă a furajelor bogate în proteine și uleiuri (spații luminoase, bine aerisite cu o temperatură sub 4șC);

– spații pentru procesare, care să îndeplinească din punct de vedere constructiv standardele și reglementele autorităților precum, Ministerul Sănătății, Ministerul Agriculturii și Alimentației, ANSVSA;

– atelierul destinat întreținerii și confecționării echipamentelor și ustensilelor de lucru;

– spațiu administrativ pentru personalul superior;

– spațiu pentru preparat și servit masa, dușuri și toalete pentru personal;

– spațiu pentru odihna personalului (la schimburile prelungite sau de noapte);

Sisteme de carantină și tratament.

În scopul evitării răspândirii eventualelor boli infecțioase este prudent izolarea peștii noi introduși în sistemul recirculant, până la stabilirea conformării că nu sunt purtători de boli.

Astfel se pot instala unul sau mai multe sisteme recirculante cu dimensiuni reduse, fiecare cu echipament propriu și separat de lucru în vederea testării calității apei.

Preventiv pentu limitarea transmiterii bolilor prin intermediul accesului ale personal, trebuie să se acorde o atenție deosebită măsurilor de dezinfectare a încălțămintei și ale mâinilor, prin instalarea unei camere tampon, fără acces direct în zona bazinelor de cultură. În aceste camere se stabilsc locurile pentru depozitarea substanțelor dezinfectante și a ustensilele deja folosite (foarfece, ace, etc.).

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

COCAN D.I. – 2008 – Creșterea păstrăvului curcubeu în sistem recirculant și condiții controlate de mediu. editura BIOFLUX, Cluj-Napoca.

LANDAU, M. – 1992-Introduction to Aquaculture. John Wibcy and sons INC. Toronto, (440p).

LUSTUN, L. și colab. – 1976-Dicționar piscicol. Edit. Ceres, București, .

MANEA, Gh. – 1985-Aclimatizarea de noi pești și alte organisme acvatice. Edit. Ceres, București.

MATEI, D. – 1990-Rolul și importanța apei și solului în piscicultură; metoda și aparatura necesară la nivelul intreprinderilor piscicole. Piscicult. Moldovei, vol.I, Lucr. S.C.P.P. Iași. (pg. 129-155).

MATEI, D., MANEA, Gh. – 1990-Peștii din apele Moldovei. Piscicult.

Moldovei, vol.1, Lucr. S.C.P.P.Iași, (pg. 47-98).

MISĂILĂ, C., MIRON, I., MISĂILĂ Elena Rada, ARTENIE, Vl. – 1983Furaj concentrat pentru păstrăvul de consum tip "Bicaz-Salmo-2", OSIM București, 1983, Brevet nr. 113.003.

NICOLAU Aurelia și colab. – 1973-Reproducerea artificială și dezvoltarea la pești. Edit. Acad. R.S.R., București.

PASARIN, B; STAN, TR; MIRON,L-1994-Implicațiile poluării asupra însușirilor organoleptice, fizico-chimice și microbiologice ale cărnii speciilor din zona de acumulare Izvorul Muntelui-Bicaz și aval de localitatea Stejarul, Neamț, Simpozionul științific național, UȘAMV Iași.

PASARIN, B.;STAN, TR.-2000-Cercetări referitoare la ihtiofauna râului Suceava, amonte și aval de orașul Suceava, Simpozionul științific național, UȘAMV Iași.

PASARIN, B.; STAN, TR.-2001-Studiu asupra ihtiofaunei din zona de confluență a râurilor Moldova și Siret, Simpozionul științific național, USAMV Iași.

PASARIN, B.;STAN, TR. –2003 -Acvacultură, Indrumător practic, Ed.Karro, Iași, 350 pagini

PASARIN, B. –2007-Salmonicultură, Ed.Ion Ionescu de la Brad, Iași, 250 pagini

REBREANU, L., STAN, TR., BUD, I. – 1991-Tehnologia producției piscicole. Curs unic, lito, Inst. Agr. Timișoara.

STAN, Tr. – 1990-Piscicultura. Lucr. practice, lito, Inst. Agr. Iași.

STAN, Tr., PASARIN, B. – 1996-Acvacultura. Curs, lito, Univ. Agr. si de Medicină Veterinară Iași.

TEODORESCU, S. – 1981-Cartea tânărului pescar sportiv. Edit. Sport-Turism, Galați.

*** – 1975-Legea nr.12/1974 privind piscicultura și pescuitul. Cons. de Stat, Bulet. Of., București.

*** – 2001-Legea nr. 192/19 aprilie 2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, Monitorul oficial, nr. 200, România.