Proiect Diploma, Agrecii Catalin, Cepa, Iunie 2018, Doi [304247]
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ“ION IONESCU DE LA BRAD” [anonimizat]. Univ. dr. Ionel Bondoc
Absolvent: [anonimizat]
2018
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ“ION IONESCU DE LA BRAD” [anonimizat], procesării și comercializării organismelor modificate genetic (OMG)
[anonimizat]. Univ. dr. Ionel Bondoc
Absolvent: [anonimizat]
2018
CUPRINS
Introducere…………………………………………………………………………………………….7
Lista tabelelor și a figurilor
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
Capitolul 1. Utilizarea organismelor modificate genetic în alimentația omului și hrana pentru animale …………………………………………………………………………………………………………….. 9
Organismele modificate genetic: definiție, istoric, evoluție și perspective ……………. 9
Argumente științifice în favoarea OMG ………………………………………………………….. 12
Argumente științifice în defavoarea OMG ………………………………………………………. 16
Capitolul 2. Cadrul instituțional și organizatoric în care s-au efectuat studiile și investigațiile …………………………………………………………………………………………………………………………………… 19
2.1. Scurtă prezentare a L.S.V.S.A. Iași ………………………………………………………………… 19
2.2. Istoric L.S.V.S.A. Iași…………………………………………………………………………………… 19
PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII
Capitolul 3. [anonimizat], materialul și metodologia cercetării …………………………………………………………………………………………………… 22
3.1. Scopul lucrării și obiectivele urmărite……..…………………………………………….. 22
3.2. Material și metode de lucru ….…………………………………………………………… 22
Capitolul 4. Rezultate proprii ……………………………………………………………………….. 32
4.1. Legislația comunitară privind organismele modificate: [anonimizat], procesarea și comercializarea organismelor modificate genetic (OMG) ……………………………………………………………………………………………………………… 32
4.2. Transpunerea și implementarea legislației aferente în România: căi legislative și efecte …………………………………………………………………………………………………………………………. 48
4.3. Rezultatele activității privind monitorizarea și supravegherea OMG prin examene de laborator ………………………………………………………………………………………………………….. 57
Capitolul 5. Discuția generală a rezultatelor, concluzii și recomandări …………………………. 66
5.1. Discuția generală a rezultatelor ……………………………………………………………………… 66
5.2. Concluzii și recomandări ….………………………………………………………………………… 69
Anexe
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………… 72
Lista figurilor
Figura 3.1 – Site-ul oficial al Comisiei Europene……………………………………………………………… 23
Figura 3.2 – Site-ul oficial al DG SANTE………………………………………………………………………… 24
Figura 3.3 – Site-ul oficial al Consiliului European/Uniunii Europene………………………………… 25
Figura 3.4 – Site-ul oficial al Parlamentului European………………………………………………………. 25
Figura 3.5 – Site-ul oficial al Comitetul permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje – PAFF…………………………………………………………………………………………………………………………… 26
Figura 3.6 – Site-ul oficial al EFSA………………………………………………………………………………… 27
Figura 3.7 – Site-ul oficial al Ministerul Mediului…………………………………………………………….. 28
Figura 3.8 – Site-ul oficial al Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale………………………….. 29
Figura 3.9 – Site-ul oficial al ANSVSA…………………………………………………………………………… 30
Figura 3.10 – Site-ul oficial al ANPC………………………………………………………………………………. 31
Figura 4.1 – Prezentarea schematică a sistemului decizional pentru autorizarea OMG-urilor……………………………………………………………………………………………………………………………. 37
Figura 4.2 – Registrul comunitar al OMG-urilor……………………………………………………………….. 41
Figura 4.3 – Site-ul oficial al ANPM……………………………………………………………………………….. 51
Figura 4.4 – Procedura standard de autorizare a introducerii deliberate a unui OMG în mediu………………………………………………………………………………………………………………………….. 53
Lista tabelelor
Tabelul 4.1 – Principalele acte normative care reglementează legislația OMG-urilor…………….. 33
Tabelul 4.2 – Plantele înregistrate în Registrul Comunitar al OMG-urilor, în prezent…………….. 42
Tabelul 4.3 – Cadrul legislativ comunitar care reglementează OMG, transpus în cadrul legislativ național………………………………………………………………………………………………………………………… 48
Tabelul 4.4 – Suprafețele cultivate cu porumb MON810, în România………………………………….. 50
Tabelul 4.5- Situația pe anul 2017 a introducerii deliberate în mediu a OMG pentru testare………………………………………………………………………………………………………………………….. 52
Tabelul 4.6 – Produse care conțin, constau sau sunt obținute din soia………………………………….. 59
Tabelul 4.7 – Produse care conțin, constau sau sunt obținute din porumb…………………………….. 60
Tabelul 4.8 – Produse constând, care conțin sau sunt obținute din orez………………………………… 60
PARTEA I – Considerații generale
INTRODUCERE
Organism modificat genetic sau organism transgenic, este termenul cel mai utilizat pentru a denumi și defini o plantă sau un animal, căruia, prin intermediul tehnicilor de inginerie genetică i s-au introdus un grup de gene de la alte specii cum ar fi virusuri, bacterii, fungi, plate sau animale în genomul natural menit să îmbunătățească anumite trăsături ale individului respectiv.
În categoria organismelor modificate genetic sunt incluse: animalele transgenice, plantele transgenice, bacteriile și insectele care au dobândit gene străine.De la aceste organisme transgenice pot rezulta produse care sunt folosite în alimentația omului și animalelor, produse denumite alimente genetic modificate (AGM).
Organismele genetic modificate sunt interzise în peste 60 de țări. Sunt în general create prin tehnci de recombinare a ADN-ului, complet diferite de reproducerea naturală. Cele mai multe organisme modificate genetic existente pe piață sunt transgenic obținute prin forțarea versiunilor sintetice a genelor bazate pe ADN-ul speciilor neînrudite, prin introducerea unei trăsături noi.
Până în prezent, activitatea diferitelor organisme sau organizații comerciale, științifice, guvernamentale și neguvernamentale, a avut ca rezultat publicarea unor evaluări și fundamentări contradictorii ale beneficiilor, riscurilor și limitelor plantelor transgenice, care au generat controverse la toate nivelurile, referitoare la introducerea deliberată în mediu și utilizarea OMG-urilor ca alimente și furaje.Aceste controverse au proiectat o imagine lipsită de transparență asupra OMG-urilor, motiv pentru care sunt privite cu scepticism de către opinia publică din întreaga lume. Diferențele de opinie se regăsesc și în strategiile politico-ecomice ale diferitelor state, prin poziția față de OMG-uri și modul în care legiferează și sprijină utilizarea biotehnologiilor moderne în cadrul sectorului public sau a celui privat.
În 1998, invocând noul concept bazat pe principiu precauției adoptat în metodologia de evaluare a riscurilor asociate organismelor transgenice, UE a introdus un moratoriu care interzicea cultivarea și comercializarea OMG-urilor în spațiul comunitar, răspunzând astfel îngrijorărilor referitoare la: posibilele efecte adverse asupra mediului și sănătății omului, durabilitatea noii tehnologii agricole, impactul pe care adoptarea ei îl poate avea asupra societății în general.
Ulterior, Organizația Mondială a Comerțului (World Trade Organization) a deliberat că moratoriul împiedică libera circulație a mărfurilor, fiind necesară ridicarea interdicțiilor referitoare la OMG-uri.
Retragerea moratoriului a dus la adoptarea, la 18 aprilie 2004, a noii ligislații referitoare la OMG-uri și anume, Regulamentul 1829/ 2003 și Regulamentul 1830/ 2003. Conform celor două acte normative, în cadrul UE, cultivarea OMG-urilor și procesarea sau comercializarea sub formă de alimente, furaje sau material săditor se face doar după autorizare. Pentru a obține autorizație, OMG-urile trebuie să îndeplinească anumite cerințe referitoare la siguranță și libera alegere și să coexiste, la orice nivel, cu produsele convenționale.
Astfel este protejat dreptul producătorilor, comercianților și consumatorilor de a alege, iar instrumente ca trasabilitatea, etichetarea sau monitorizarea post-market, introduse prin noile acte normative, au rolul de a permite identificarea OMG-urilor de-a lungul lanțului de producție și consum.
Modul concret prin care li se asigură consumatorilor posibilitatea de face o alegere informată este etichetarea corespunzătoare a produselor, aceasta trebuind efectuată chiar și atunci când ingredientul MG nu poate fi detectat în produsul final. Previziunea este pusă în practică cu ajutorul trasabilității care înlocuiește astfel, unde este cazul, dovezile analitice.
Astfel că ingineria genetică reprezintă deja un domeniu important la nivel global, care se dezvoltă continuu, având potențialul de a creea numeroase beneficii, dar și efecte negative. Cu toate că, până în momentul de față, nu există dovezi clare care să fundamenteze temerile legate de posibile urmări nefavorabile ale utilizării OMG-urilor, se recomandă o abordare prudentă.
CAPITOLUL 1.UTILIZAREA ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC IN ALIMENTAȚIA OMULUI SI HRANA PENTRU ANIMALE
Într-o lume în care creșterea populației este accelerată (se preconizează că până în anul 2050 populația globului va număra aprox. 10 miliarde de locuitori), iar producția agricolă crește într-un ritm mai lent, este necesară găsirea unor soluții moderne prin care agricultura să asigure cantități suficiente de hrană și o calitate corespunzătoare.
Organismele modificate genetic: definiție, istoric, evoluție și perspective
Organismele genetic modificate, prescurtat OGM, sunt organisme a căror structură genetică a fost modificată prin încorporarea unei gene dorite de om. Această genă transferată permite organismului purtător să exprime un caracter ameliorat, apreciat de producători și consumatori.
În categoria organismelor modificate genetic sunt incluse: animalele transgenice, plantele transgenice, bacteriile și insectele care au dobândit gene străine. De la aceste organisme transgenice pot rezulta produse care sunt folosite în alimentația omului și animalelor, produse denumite alimente modificate genetic (AMG).
Deși până în prezent, pe piață doar plante modificate genetic (PMG) și produsele lor se utilizează frecvent pentru ele terminologia mai extinsă de organisme modificate genetic (OMG). Este nomenclatura internațională și prin denumirea de OMG se înțelege că, deocamdată este vorba doar de PMG.
În general, produsele alimentare și furajele sunt obținute din plante și animale crescute și selecționate de oameni de mai multe mii de ani. În timp, plantele și animalele cu caracteristicile cele mai de dorit au fost selectate pentru creșterea sau cultivarea generațiilor următoare utilizate pentru obținerea produselor alimentare și a furajelor.
În perioada recentă, a devenit posibilă modificarea alcătuirii genetice a celulelor și organismelor vii utilizându-se tehnicile biotehnologiei moderne, mai exact ale tehnologiei genetice. Astfel, materialul genetic este modificat artificial pentru a se obține o proprietate nouă (de exemplu, rezistența unei plante la o boală, la o insectă sau la secetă, toleranța unei plante față de un erbicid, îmbunătățirea calității sau valorii nutriționale a alimentelor, creșterea productivității recoltelor). Astfel de organisme poartă numele de „organisme modificate genetic” (OMG).
Primele modificări genetice s-au realizat spontan, prin încrucișări sau combinări necontrolate ale organismelor vii. Omul a continuat, la rândul lui, să perpetueze acest proces, prin selecția celor mai valoroși indivizi, vegetali ori animali, de obicei în interiorul aceleiași specii, în dorința de a obține recolte mai mari și, implicit, mai multă hrană pentru el și pentru animalele sale. Până la crearea plantelor de cultură transgenice, pentru ameliorarea plantelor s-au folosit încrucișările între speciile aceluiași gen, între speciile unor genuri diferite, selecția, dar și crearea de specii haploide.
Organismele modificate genetic sunt rezultatul dezvoltării în ultimele decenii a biotehnologiilor, tehnologii care folosesc sisteme biologice, organisme vii sau derivate ale acestora pentru a produce sau modifica produse și procese în folosul omului.
În cadrul biotehnologiilor sunt incluse următoarele tehnologii:
1) fermentarea;
2) culturile de celule și țesuturi;
3) tehnologia ADN recombinat;
4) tehnologia antisens;
5) tehnologia anticorpilor monoclonali;
6) biodegradarea;
7) amprenta genetică și alte tehnici de diagnostic molecular.
Conform Protocolului de Biosiguranță de la Cartagena, care reglementează comerțul internațional cu aceste organisme, un OMG este definit ca "orice organism viu care posedă o nouă combinație a materialului genetic, obținută prin folosirea biotehnologiilor moderne".
Anul 1953 a reprezentat debutul descoperirii structurii ADN-ului și a modului de replicare a acestuia, acest fapt având un impact uriaș asupra biologiei moleculare de atunci. Aceasta descoperire a condus către crearea unor noi caractere atribuite organismelor vii.
Între anii 1960 și 1970 s-au înregistrat numeroase realizări in domeniul geneticii moleculare cum ar fi descifrarea structurii ADN-ului, a ARN-ului, s-au delimitat tipurile de ARN și s-a stabilit rolul fiecărui tip, totodată s-au efectuat și primele cercetării în ceea ce privește operațiile inginerii genetice pe organisme vii. La sfârșitul secolului XIX s-a descoperit ADN-ligază ce a făcut posibilă reuniunea fragmentelor separate de ADN și a enzimelor de restricție, acestea din urmă, având capacitatea să secționeze molecula de ADN.
Istoria organisme modificate genetic (OMG) a început odată cu descoperirea de către Watson și Crick, în anii ’50 ai secolului trecut, a structurii ADN-ului uman. Astfel, prin descifrarea fundamentului biologic al speciei umane dar și al altor specii, în paralel, prin dezvoltarea tot mai accelerată a biotehnologiilor, a devenit posibilă intervenția cercetătorilor în modificarea genomului, prin tehnici de inginerie genetică. Evident, până la obținerea unor organisme noi, modificate genetic, mai era de făcut un singur pas. Aceasta s-a întâmplat la începutul deceniului VII al secolului trecut, odată cu elaborarea unor tehnici care au permis extragerea unor gene din genomul unui organism și reimplantarea lor în genomul altui organism, chiar dacă acestea aparținea unei alte specii sau chiar altui regn.
Organismele cisgenice, adică organisme compatibile sexual și cele trangenice, cele incompatibile sexual, au fost create prin transferul de gene de la un organism la altul. În cazul primelor organisme, adică cele cisgenice se pot obține una sau mai multe cisgene, pe când în cazul celor transgenice, fiind incompatibile sexual, pot avea orice origine.
Cea mai des utilizată metodă de a izola și transfera genele este tehnologia ADN-ului recombinat (adică, adiția de material genetic de la un organism diferit). În 1972, biochimistul Paul Berg a obținut primele molecule de ADN recombinat (ADNr) primind astfel premiul Nobel în Chimie în 1980, alături de alți savanți precum Walter Gilbert și Frederick Sanger. ADN-ul hibrid creat de Berg și colaboratorii (ADN hibrid între fagul lambda și genomul virusului SV40) urma să fie plasat în bacterii de Escherichia coli, dar s-a renunțat la acest pas deoarece nu erau cunoscute, la acea dată, eventualele consecințe, ținând cont că E. coli este o bacterie comună în microbiota intestinală la om și SV40 provocând cancer la șoareci, conform studiilor.
În 1986 este cultivată în Belgia, pentru prima dată în lume, în mod experimental, în condiții de câmp, o plantă transgenică. De la această dată, culturile transgenice s-au răspândit, experimental sau în condiții de producție, peste tot în lume, fenomen care a luat amploare odată cu declanșarea procesului de comercializare, în 1994, a noilor creații, de către producătorii din Statele Unite ale Americii.
Treptat, din Statele Unite ale Americii, OMG-urile vegetale au pătruns în producție, în țări mari cultivatoare, precum Africa de Sud, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Filipine, India, Mexic, Paraguay, România, Spania, Uruguay etc. Pe lângă soia modificată genetic, în lume se mai cultivă în cantități mari și porumbul, cartoful, tomatele, tutunul, bumbacul (India), orezul (China) etc.
Ingineria genetica și organismele transgenice au luat o importanță deosebită datorită numeroaselor utilizări și promit rezolvarea problemelor cărora omul nu le-a găsit soluții. Cu ajutorul transgenezei pot fi atinse următoarele obiective:
obținerea unor organisme (plante de cultură, animale de fermă) rezistente la factori biotici și abiotici;
crearea de organisme (microorganisme și plante) capabile să viețuiască în condiții extreme (terenuri aride, poluate, saline, poluate cu metale grele);
schimbarea unor caractere de producție și calitate ale organismelor (plante, animale, microbi) și creșterea productivității lor într-o serie de produși necesari omului;
obținerea de animale transgenice test;
dezvoltarea unor proteine terapeutice, de interes medical și testarea eficacității lor;
terapia genetică la om;
studii privind genetica dezvoltării la mamifere.
Chiar dacă ingineria genetică aduce numeroase beneficii de viitor pentru omenire, practicarea tehnologiei ADN-recombinat ridică însă și o serie de probleme, cum ar fi:
probleme de siguranță la om (de exemplu, microorganisme rezistente la antibiotice);
probleme legate de mediu;
abuz experimental în medicină;
probleme de ordin etic;
selecția de caractere umane dorite de părinți pentru copii lor etc.
Argumente științifice în favoarea OMG
Au trecut 15 ani de la aprobarea cultivării primelor plante transgenice. De atunci, suprafețele alocate soiei, porumbului, bumbacului și rapiței tolerante la erbicide și/sau rezistente la atacurile unor dăunători au crescut continuu, depășind 134 milioane de hectare în anul 2009. Creșterea într-un interval de timp atât de scurt a suprafețelor ce le sunt alocate, face din plantele transgenice, produsele cele mai rapid adoptate din istoria agriculturii.
Există 14 milioane de fermieri din America de Nord, America de Sud, Asia, Europa, Africa și Australia care au cultivat în anul 2009 plante transgenice. Liderul mondial în domeniu este pe departe Statele Unite ale Americii. Peste două treimi dintre alimentele produse astăzi în SUA conțin cel puțin un ingredient derivat dintr-o plantă modificată genetic. Lista cultivatorilor de plante transgenice include astăzi 25 de țări.
La nivel global, există două atitudini în privința utilizării noilor sisteme de cultura bazate pe plante transgenice: creșterea numărului de specii de plante transgenice și extinderea suprafețelor alocate acestora și limitarea sau chiar interzicerea cultivării acestora. SUA, Brazilia, Argentina, India, China, Canada, Africa de Sud, Paraguay cultivă plante transgenice pe milioane sau chiar zeci de milioane de hectare, primele trei țări fiind și principalii exportatori mondiali de soia și porumb.
În Uniunea Europeană, Spania cultivă porumb transgenic din anul 1998. Franța și Germania au suspendat temporar cultivarea hibrizilor de porumb transgenic din rațiuni politice. Austria, Ungaria, Grecia și Luxemburg resping aplicarea sistemului de cultură cu plante transgenice, tot din rațiuni politice, deși, Comisia Europeana promovează coexistenta celor trei sisteme de cultură: convențional, organic și bazat pe plante transgenice. Statele membre ale UE care adoptă o atitudine reticentă față de produsele biotehnologiei moderne sau le resping de-a dreptul, eludează faptul că există deja istorie de cultivare și consum lipsită de evenimente neprevăzute.
Aceste evenimente nu se pot produce fiindcă, introducerea în culturi comerciale a plantelor transgenice este autorizată numai după evaluarea riguroasă a riscurilor pentru mediu, sănătatea oamenilor și animalelor care ar putea fi asociate acestei acțiuni. Este pentru prima dată în istoria agriculturii când producătorul unei plante care a făcut obiectul ameliorării trebuie să aducă dovezi științifice care să ateste că produsul său este sigur pentru mediu și pentru consum. Comitete de experți analizează aceste dovezi, cât și informația științifică existentă în literatura de specialitate, și emit o opinie științifică elaborată. Din păcate ultimul cuvânt nu îl au oamenii de știință, opinia lor fiind doar consultativă. Deciziile de utilizare sau de interzicere a plantelor transgenice sunt, în ultimă instanță, politice.
În general, utilizarea noilor tehnologii a determinat creșterea randamentelor culturilor cu 5 până la 50%. Veniturile fermelor în care au fost utilizate noile tehnologii au crescut, în intervalul 1996-2008, cu aproape 34 miliarde de dolari.
Utilizarea plantelor MG în agricultură a avut un impact pozitiv și asupra mediului. La nivel global, în intervalul 1996-2006, utilizarea plantelor transgenice a determinat reducerea consumului de pesticide cu 286 milioane de kg, echivalentul cantității totale de ingrediente active pesticide folosite în decursul unui an pe suprafața arabilă din Uniunea Europeană. Impactul cultivării acestor plante asupra mediului s-a redus cu 15.4% (după Brookes, 2007). Ca urmare a cultivării soiurilor tolerante la glifosat, în intervalul 1996-2006, consumul de erbicide în cultura soiei s-a redus, la nivel global, cu 4,4% (echivalentul a 62 milioane de kg), iar impactul asupra mediului s-a redus cu 20,4%.
În țările în care fermierii au cultivat porumbul rezistent la atacurile unor dăunători s-a înregistrat scăderea consumului total de insecticide cu 5% (echivalentul a 8,3 milioane kg) și reducerea impactului insecticidelor aplicate asupra mediului cu 5,3%. În culturile de bumbac, consumul total de insecticide a scăzut cu 22,9% (echivalentul a1 28,4 milioane kg), iar impactul insecticidelor aplicate s-a redus cu 24,6%.
În intervalul 1996-2006, diminuarea consumului de carburant datorită reducerii numărului de tratamente aplicate a determinat și reducerea cu 5,8 miliarde kg de CO2 a emisiilor de gaze în atmosferă, ceea ce s-ar fi putut obține prin scoaterea din circulație a 2,6 milioane de automobile. lar cantitatea de carbon conservată în sol, ca urmare a extinderii sistemelor de cultură cu lucrări minime, a fost de 63,9 miliarde kg de CO2.
Numeroasele dovezi științifice și experiența practică au condus la concluzia că plantele MG comercializate în prezent aduc beneficii considerabile fermierilor și sunt mult mai ,,prietenoase" cu mediul decât tehnologiile devenite convenționale.
În ceea ce privește situația din Uniunea Europeană menționez că s-a adoptat cadrul legal pentru autorizarea utilizării organismelor modificate genetic sau produse care derivă din asemenea organisme, obligatoriu pentru toate statele membre. Introducerea pe piața UE a unei plante transgenice, în vederea cultivării sau doar a procesării și/sau utilizării ca aliment sau furaj trebuie autorizată la nivel european, fiind implicate toate statele comunitare, fiind acordate astfel autorizații separat. Unul dintre punctele nevralgice ale acestui sistem de reglementare a organismelor modificate genetic (OMG) constă în faptul că impune măsuri uniforme în toată Europa, indiferent de condițiile geografice, de climă, de tradiții și de structură socială a populației.
În timp ce la nivel global a fost autorizată cultivarea a aproximativ 30 de evenimente de transformare, în UE a fost autorizată, în 12 ani, cultivarea a numai 2 plante (porumbul MON81O și cartoful Amflora). Unele state membre ale UE au interzis însă cultivarea chiar și a acestor două plante pe teritoriile lor invocând ,,noi informații științifice". Deși Comisia Europeană și Curtea Europeana de Justiție au cerut ridicarea restricțiilor de către statele membre care au decis să interzică cultivarea porumbului transgenic pe baza unor informații științifice considerate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA) nerelevante, respectivele state au refuzat, ceea ce echivalează cu încălcarea legislației referitoare la OMG.
În general, utilizarea plantelor modificate genetic este un subiect extrem de controversat în UE. Situația creată poate fi explicată prin interesele politice și economice diferite ale statelor membre. Predomină opinia statelor membre care, momentan, au interesul să blocheze autorizarea cultivării plantelor MG, nu însă și a importului acestor produse. UE importă masiv soia, porumb și rapiță din țările mari cultivatoare de varietăți transgenice ale acestor plante de cultură. Două treimi din furajele folosite în UE derivau din plante MG. UE importă peste 90% din necesarul său de soia sau 20% din cantitatea totală de soia comercializată la nivel mondial. Din producția proprie, nu poate asigura decât 2% din consumul de lapte de soia. Decalajele apărute în privința autorizărilor între țările exportatoare și UE (cauzate de durata procesului de autorizare în UE) și politica de ,,toleranță zero" a Uniunii (care nu admite prezența în produsele importate a unor urme de plante transgenice neautorizate în UE) au generat deja perturbări ale comerțului și probleme economice în special pentru producătorii de furaje și crescătorii de animale din unele state membre. Iar în următorii ani, când pe piața internațională numărul plantelor transgenice se va tripla, situația va fi și mai complicată.
Pentru a nu pierde miliarde de euro, UE ar trebui:
– să renunțe la ,,toleranța zero", adoptând praguri limită ale prezenței unui material genetic neaprobat în produsele comercializate;
– să accelerează procesele de aprobare;
– să instituie recunoașterea mutuală a rezultatelor evaluării riscurilor asociate utilizării unor noi plante transgenice.
În încercarea de a ieși din impas, în iulie 2010, Comisia Europeană a făcut propunerea de modificare a Directivei comunitare (2001/18) referitoare la cultivarea OMG. Mai precis, a propus ca decizia de restricționare sau de interzicere, totală ori numai în anumite zone, a cultivării plantelor modificate genetic autorizate în UE să rămână la latitudinea statelor membre.
Decizia de autorizare a OMG ar rămâne însă la nivel comunitar, chiar și în cazul aprobării acestei propuneri legislative, statele membre putând doar să restricționeze cultivarea plantelor modificate genetic deja autorizate în UE, nu și să cultive plante transgenice pentru care EFSA a emis opinie științifică pozitivă, dar care nu au făcut încă obiectul unei autorizări formale. Începând din anul 1985, în Uniunea Europeană, în cadrul mai multor programe de cercetare succesive au fost realizate cercetări referitoare la siguranța organismelor modificate genetic. Numai în intervalul 1999-2002 au fost finanțate peste 81 de proiecte, în care au fost implicate peste 400 de echipe de cercetare din domenii și țări diferite.
Studii ale efectelor produselor biotehnologiei moderne asupra mediului au fost finanțate și de guvernele statelor membre. De exemplu, în Marea Britanie, a fost studiat impactul plantelor tolerante la erbicide (rapiță, porumb și sfecla de zahăr) asupra biodiversității, la nivel de fermă, iar în Germania, în cadrul mai multor proiecte, a fost evaluat impactul cultivării porumbului MON810 asupra mai multor componente ale mediului.
În raportul publicat în iunie 2009, după noua evaluare, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA) a declarat porumbul MON810 sigur pentru oameni, animale și pentru mediu. Conform opiniei EFSA, din punct de vedere științific, nu există niciun motiv pentru care aprobarea cultivării acestui porumb să nu fie reînnoită. În noiembrie 2008, autoritatea competentă a Spaniei (stat raportor) a ajuns la decizie similară, luată în considerare de EFSA. Conform legislației în vigoare, decizia de reînnoire a autorizației a rămas la latitudinea Consiliului de Miniștri și a Comisiei Europene.
Dovezile științifice acumulate demonstrează faptul că PMG cultivate până acum nu sunt mai periculoase pentru mediu decât plantele obținute prin metode convenționale de ameliorare.
România a transpus și aplicat legislația europeană care reglementează OMG. Dovada stă în interzicerea cultivării soiei transgenice începând din anul 2007. Consecințele economice ale acestei decizii au fost însă dramatice. În doar trei ani de la interzicerea cultivării soiei transgenice, suprafețele cultivate cu soia convențională s-au redus cu 70%, iar producția a scăzut cu 80%. Romania a devenit un importator net de soia boabe și șroturi de soia MG, fapt ce a dus la creșterea costului furajării animalelor și, implicit, la creșterea costului cărnii de pasăre (ponderea furajelor în prețul cărnii de pasăre este de 60%) și de porc.
Concret, într-un singur an (2008), deficitul valoric al balanței comerciale a ajuns la 117,4 milioane euro, din care 58,1 milioane euro s-au datorat importurilor alimentare de șroturi de soia, 30,3 milioane euro au fost necesari pentru importurile de boabe și 13,9 milioane euro au fost cheltuielile pentru a importa ulei de soia. În termeni reali, majorarea acestui deficit comercial se regăsește ca pierdere indirectă la fermierii cultivatori de soia, în special la cei care au trebuit să renunțe la soia transgenică. La nivelul fermelor, luând în calcul valoare medie a profitului înregistrat în cazul cultivării soiei transgenice de 143 euro la ha, au fost estimate pierderi potențiale de 11,1 mil. euro, în anul 2007, și de 19,85 mil. euro în anul 2008.
În concluzie, se impun demersuri pentru revenirea soiei MG în agricultura României, invocând condițiile speciale, inclusiv vocația pentru aceste culturi, și pierderile economice determinate de importul de soia MG de pe piața internațională.
Prin urmare, interzicerea fără nicio bază științifică a utilizării plantelor transgenice întârzie progresul în agricultură, privează fermieri de dreptul de a alege ceea ce doresc să cultive și reduce competitivitatea României pe piața globală. În timp ce în Romania crește de la an la an suprafața agricolă necultivată, în multe țări ale lumii, atât dintre cele dezvoltate, cât și dintre cele în curs de dezvoltare, suprafețele cultivate cu plante transgenice se extind, numărul și veniturile fermierilor care adopta noile tehnologii crescând în mod constant.
Daca nu adoptă o atitudine fermă, bazată pe interesul economic național, față de politica UE de tergiversare a aprobării cultivării produselor biotehnologiei moderne, care este echivalentă cu un moratoriu, România va importa cantități din ce în ce mai mari de alimente și furaje, devenind, în ultima instanță, un importator perpetuu de asemenea produse.
Argumente științifice în defavoarea OMG
Conform sondajului național de opinie OMNIBUS din 2010, 74,1% dintre consumatorii români nu doresc să consume OMG, iar 81,5% consideră că autoritățile românești trebuie să interzică OMG. Eurobarometrele arată că peste 70% dintre consumatori europeni refuză să consume OMG.
Riscuri asupra sănătății. Cele mai recente studii demonstrează că, în urma consumului repetat, OMG produc efecte negative ireversibile pe termen mediu și lung.
Porumbul modificat genetic NK603 din septembrie 2012 este primul studiu clinic de alimentație realizat pe mamifere, vizând efectele expunerii pe durata întregii vieți la consumul de porumb modificat genetic (MG) tolerant la RoundUp, fiind cel mai vândut erbicid la nivel mondial, arată că niveluri ale acestora, considerate în prezent sigure, pot cauza tumori și deteriorări ale mai multor organe și au condus la moartea prematură a animalelor de laborator testate. Cercetătorii au arătat că șoarecii de laborator hrăniți cu o dietă care conținea porumbul NK603 tolerant la erbicidul RoundUp, sau apă care conținea niveluri de RoundUp permise în SUA, au murit prematur, în comparație cu șoareci de laborator hrăniți cu dietă standard. Aceștia au prezentat tumori fatale (în special tumori mamare la femele), deteriorări severe la nivelul ficatului și rinichilor, tulburări hipofizare, probleme la sistemul digestiv.
Studiul subliniază în plus, nevoia urgentă de noi cercetări pentru evaluarea efectelor pe termen lung ale culturilor modificate genetic destinate consumului uman, care în prezent sunt cultivate pe 1.8% din totalul suprafețelor agricole la nivel mondial. Milioane de tone de porumb MG este importat în UE în fiecare an, pentru a fi folosit ca furaj pentru pui, porci și vaci de lapte. Carnea și produsele lactate de la animale hrănite cu OMG sunt în prezent vândute în supermarketurile europene (în România fără a fi etichetate). Studiul a fost publicat de jurnalul științific Food and Chemical Toxicology și a fost coordonat de Prof. Gilles-Eric Seralini împreună cu o echipă de cercetători de la Universitatea din Caen (Franța) și organizația științifică CRIIGEN. Prof. Seralini a fost responsabil cu două evaluări ale riscului hranei MG în cadrul unor comisii guvernamentale franceze, iar în 2003 a fost numit ca expert pentru Comisia Europeană, să pregătească argumentarea științifică în apărarea din procesul moratoriului european asupra OMG, împotriva SUA/Canada și Argentina.
Cercetări anterioare realizate de CRIIGEN arată că porumbul modificat genetic MON863, al companiei Monsanto, aprobat pentru comercializare pe piață pentru consum uman în UE, a cauzat serioase modificări la nivelul ficatului și rinichilor cobailor care l-au consumat în timpul studiului științific. Studiul a fost realizat în Franța și publicat în martie 2007.
Soia modificată genetic a companiei Monsanto (eveniment transgenic GTS 40-3-2), tolerantă la erbicidul RoundUp, cultivată și în România între 1998-2007, a fost analizată într-un recent studiu din Rusia, coordonat de Maria Kanovalova și de Prof. V. Blinovm. Rezultatele preliminare ale studiului realizat pe cobai, au semnalat schimbări grave la organe interne (rinichi, ficat, testicule), la nivel celular, și scăderi în greutate. De asemenea soia modificată genetic a fost depistată ca și cauză a mortalității infantile, creșterea agresivității și pierderea instinctului matern la cobaii testați.
Riscuri asupra mediului. Odată eliberate în mediu, fie că sunt culturi de testare, fie comerciale, plantele modificate genetic nu pot fi controlate pentru că acestea interacționează liber cu întregul ecosistem.
Culturile convenționale sau ecologice din jur pot fi contaminate/ impurificate genetic prin polenizare, datorită vântului sau insectelor. Acest lucru duce la reducerea și chiar pierderea biodiversității, care este extrem de necesară pentru stabilitatea mediului înconjurător. Distanța minimă reglementată de statul roman ca fiind acceptabilă între culturile de porumb modificate genetic față de cele nemodificate genetic este de 200 metri. Distanța aceasta nu este bazată pe evaluări științifice și pe evaluarea condițiilor de mediu care diferă de la o zonă la alta, ci este doar o apreciere întâmplătoare a autorităților. Faptul că este obligatoriu prin lege ca între culturile modificate genetic și cele nemodificate genetic trebuie să existe o zonă de protecție, confirmă faptul că impurificarea este un fenomen real, care trebuie evitat. Un exemplu îl oferă cazurile de contaminare din Germania și Spania unde culturi de porumb modificat genetic au contaminat culturi de porumb convenționale sau certificate ecologic învecinate și au afectat producția de miere. Cazurile documentate din Spania au avut consecințe grave asupra agricultorilor certificați ecologic care și-au pierdut certificarea în urma contaminării cu porumb modificat genetic.
Întreaga biodiversitate are de suferit de pe urma culturilor modificate genetic rezistente la insecte și erbicide. Multe insecte care se hrănesc în mod natural cu dăunătorii plantelor de cultură suferă și chiar mor dacă consumă dăunători de pe plante modificate genetic. Așa este cazul buburuzelor care se hrănesc cu păduchi de frunză.
În zonele de cultivare intensivă a plantelor modificate genetic rezistente la erbicidul RoundUp au apărut deja buruieni rezistente la acest erbicid neselectiv cu care sunt tratate plantele modificate genetic. Acest lucru a condus la intensificarea utilizării de erbicid RoundUp mult peste limita admisă, în combinații cu alte erbicide puternice. Atunci când s-au lansat în cultură, nu se cunoștea aproape nimic despre impactul OMG-urilor asupra sănătății mediului și oamenilor. Toate aceste concluzii s-au obținut ulterior.
CAPITOLUL 2. CADRUL INSTITUȚIONAL ȘI ORGANIZATORIC ÎN CARE S-AU EFECTUAT STUDIILE ȘI INVESTIGAȚIILE
2.1 Scurtă prezentare a L.S.V.S.A. Iași
Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Iași (L.S.V.S.A.) este o unitate componentă a structurii D.S.V.S.A. Iași și reprezintă autoritatea veterinară de stat în probleme de diagnostic veterinar, de expertiză a produselor de origine animală și nonanimală și a furajelor.
Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Iași este conceput astfel încât să respecte condițiile de biosecuritate pentru personal, condițiile tehnologice de lucru evitarea interferențelor și a incompatibilităților în fluxul analitic, în conformitate cu cerințele legislative europene pentru activitatea de laborator.
Activitatea laboratorului este axatǎ pe diagnosticul bolilor la animale, acțiuni de supraveghere a stării de sănătate a efectivelor de animale, controlul reziduurilor și a gradului de contaminare radioactivă din alimente și furaje de pe întreg județul, expertiza alimentelor de origine animală și nonanimală și a furajelor, precum și de protecție a mediului indiferent de origine și de destinație.
2.2. Istoricul L.S.V.S.A. Iași
Laboratorul Veterinar de Stat Iași, care este și primul laborator veterinar din Moldova și unul din primele cinci laboratoare veterinare din România, a luat ființă la 1 iulie 1931, sub conducerea Prof. dr. Ilie Popovici, viitorul Director al Institutului Pasteur București.
Inaugurarea oficială a avut loc la 6 noiembrie 1932 în prezența unor personalități în domeniul veterinar: dr. Ionescu-Brăila – Director General în Ministerul Agriculturii, Prof. dr. Al. Ciucă – de la Facultatea de Medicină Veterinară București, Prof. dr. Gh. K. Constantinescu – Directorul Institutului Național Zootehnic din București, Prof. dr. Haralamb Vasiliu – președintele Camerei de Agricultură Iași.
Doi ani mai târziu, laboratorul s-a mutat într-un local propriu, nou construit din fonduri strânse de la medicii veterinari din Moldova, unde a funcționat până în anul 1959, când a fost mutat în cadrul Spitalului Veterinar Iași.
În anul 1967 s-a construit în Copou, în imediata apropiere a Institutului Agronomic Iași, un nou sediu al Laboratorului Veterinar, care ulterior s-a extins cu încă un corp de clădire și o biobază.
În aceeași perioadă, în vecinătatea Laboratorului Veterinar s-au ridicat clădirile Facultății de Medicină Veterinară, astfel încât împreună au format o bază de instruire profesională și practică în diagnosticul veterinar. Pe lângă schimburi de idei, participări la sesiuni științifice, organizate de cadrele didactice de la facultate, specialiștii din laborator au căutat și să-și ridice nivelul științific, prin înscrierea la doctorat.
Până în 1990 serviciile veterinare județene funcționau în subordinea Direcției Agricole Județene, sub denumirea de Inspectorat Sanitar Veterinar Județean. În cadrul acestor inspectorate județene erau organizate și funcționau, fără personalitate juridică, circumscripțiile sanitar-veterinare comunale, circumscripțiile sanitar-veterinare pentru controlul alimentelor și laboratorul sanitar-veterinar județean.
Începând cu anul 1990, odată cu apariția HG nr. 477/05.04.1990, se organizează și funcționează Direcțiile Sanitar-Veterinare (D.S.V.) județene ca unități cu personalitate juridică subordonate Ministerului Agriculturii și Alimentației. Sistemul unic sanitar veterinar a fost legiferat prin Legea 75/1991 care modifică și completează Legea 60/1974.
Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași funcționează în prezent în conformitate cu reglementările legislative în vigoare, respectiv O.G. nr. 42/2004, aprobată prin Legea 215/2004, HG nr. 308/2004 modificată și completată prin HG nr.1557/2004, HG nr. 404/2004, Regulamentul de organizare și funcționare al Direcțiilor Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor conform H.G. nr. 308/2004 modificată și completată prin HG nr. 1557/2004.
Evoluția legislației privind organizarea și exercitarea profesiei medical-veterinare în România a făcut posibilă armonizarea normelor sanitar-veterinare cu legislația U.E. în domeniu.
PARTEA A II- A – Contribuții Proprii
CAPITOLUL 3. OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚIILE DE LUCRU, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
3.1 Scopul lucrării și obiectivele urmărite
Scopul acestei lucrări este de a analiza legislația comunitară și cea națională referitoare la tematica organismelor modificate genetic și de a compara implementarea legislației europene cu cea din România, la ora actuală. În primă instanță, s-au prezentat noțiuni generale din literatura de specialitate și s-au expus detaliat informații legate de temerile și beneficiile acestor organisme, urmând ca, în partea a doua, să se analizeze actele normative emise la nivel European și national care reglementează acest segment.
Obiectivele lucrării sunt eliminarea controverselor prin evidențierea avantajelor obținerii acestor OMG, în agricultură și în alimentația omului și de a informa populația cu privire la existența unei baze legale care reglementează producția și introducerea pe piață a acestor organisme modificate genetic, fiind verificate de instituții specializate.
3.2 Material și metode de lucru
În elaborarea prezentei lucrări s-au consultat legislația Uniunii Europene și cea națională, site-urile instituțiilor de profil cu atribuții de inițiere a actelor legislative, de elaborare, implementare și transpunere a cadrului legal în domeniul organismelor modificate genetic, cât și de control și verificarea respectării legislației privind siguranța alimentelor. A fost analizată orizontal și vertical, calitativ și cantitativ, legislația actuală folosind tehnicile de analiză legislativă. Cercetarea s-a bazat pe studierea actelor normative în vigoare privind legislatia organismelor modificate genetic, analizând site-urile instituțiilor emitente.
Principalele acte normative care constituie legislația Organismelor Modificate Genetic (OMG) sunt:
Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului;
Regulamentul (CE) Nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produselor alimentare și furajele modificate genetic;
Directiva (UE) 2015/412 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 de modificare a Directivei 2001/18/CE în ceea ce privește posibilitatea statelor membre de a restricționa sau de a interzice cultivarea organismelor modificate genetic (OMG) pe teritoriul lor;
Regulamentul (CE) 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE;
Directiva 2009/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic;
Regulamentul (CE) Nr. 1946/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic.
Instituții la nivel european:
Comisia Uniunii Europene sau Comisia Europeană– reprezintă organul executiv al Uniunii Europene, având principalul rol de a întocmi proiecte de acte normative și de a monitoriza aplicarea legislației europene în statele membre. Sediul instituției se află la Bruxelles.
Directoratul General pentru Sănătate și Siguranță Alimentară/Health and Food Safety (DG SANTE)– principalul directorat responsabil de aplicarea politicilor comunitare în domeniul calității și siguranței alimentelor, cât și a sănătății publice compus din 7 unități sau direcții:
Gestionarea resurselor și o mai bună legiferare;
Director general adjunct pentru sănătate, responsabil pentru direcțiile B și C:
Sisteme de sănătate, produse medicale și inovare;
Sănătate publică, cunoașterea statelor membre, gestionarea crizelor;
Director adjunct pentru siguranța alimentară, responsabil pentru direcțiile D, E, F și G:
Lanțul alimentar: relații internaționale și cu părțile interesate;
Siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, inovare;
Audituri și analize în materie de sănătate și de siguranță alimentară;
Gestionarea crizelor în domeniul alimentar, al animalelor și al plantelor.
Fiecare unitate/direcție include de la 4 la 7 servicii.
DG SANTE reprezintă fostul DG SANCO (Directoratul General pentru Sănătate și Consumatori/ Health and Consumers), denumire acordată de fosta conducere a Comisiei pană la alegerile din mai 2014. În cadrul DG SANCO funcționa Oficiul Alimentar și Veterinar (Food and Veterinary Office – FVO) cu atribuții de evaluare a situației din țările membre și țările terțe, pentru fiecare stat fiind atribuit un anumit profil. Întreaga structură a acestui birou a fost preluată de către Direcția pentru Audituri și Analize în materie de Sănătate și Alimentație (Health and Food Audits and Analysis).
Figura 3.2 – Site-ul oficial al DG SANTE
Consiliul Uniunii Europene – aprobă textele cu valoare legislativă propuse de Comisie, de a coordona politicile economice ale statelor membre, de a semna acorduri între UE și alte țări etc. Practic, Consiliul Uniunii Europene are o influență deosebită în ceea ce privește domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor. Aici trebuie să amintim și de Consiuliul European, instituția UE care definește orientarea și prioritățile politice generale ale Uniunii Europene. Acesta este compus din șefii de statsau de guvern ai statelor membre și din președintele Consiliului European și președintele Comisiei.
Figura 3.3 – Site-ul oficial al Consiliului European/Uniunii Europene
Parlamentul European exercită rolul de colegislator, având, împreună cu Consiliul, competența de a adopta și modifica propunerile legislative și de a adopta bugetul Uniunii. De asemenea, el supraveghează activitatea Comisiei și a celorlalte organisme europene.
Comitetul permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (Standing Committee on Plants, Animals, Food and Feed – PAFF) a fost instituit cu un scop precis și anume, acela de a asista Comisia Europeană în procesul de elaborare a legislației privind domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor. Această nouă structură este de fapt o reorganizare a fostei instituții cu denumirea Comitetul Permanent pentru Lanțul Alimentar și Sănătatea Animală (Standing Committeeon the Food Chain and Animal Health), care are atribuții extinse în ceea ce privește 14 domenii, în loc de 8. Aceste domenii sunt:
legislația alimentară generală;
siguranța/securitatea biologică a lanțului alimentar;
siguranța/securitatea toxicologică și alimente noi;
condiții referitoare la organizarea controalelor oficiale și a importurilor;
nutriția animală;
sănătatea și bunăstarea animală;
probleme fitofarmaceutice;
vița de vie;
material de reproducție pentru păduri;
semințe și material de înmulțire pentru agricultură și horticultură;
materialul de înmulțire și plantele de genuri și specii de fructe;
materialul de propagare a plantelor ornamentale;
sănătatea plantelor;
alimente și furaje modificate genetic și riscuri pentru mediu.
Figura 3.5 – Site-ul oficial al Comitetul permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje – PAFF
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (European Food Safety Authority – EFSA)este considerată ”piatra de temelie” a Uniunii Europene în ceea ce privește domeniul evaluării riscurilor pentru siguranța alimentelor și siguranța hranei pentru animale. EFSA colaborează cu autoritățilenaționale (ANSVSA în cazul țării noastre) dar și cu alte părți interesate. Cele două obiective pe care EFSA le are se referă la furnizarea unor avize științifice independente/imparțiale și la stabilirea și comunicarea obiectivă a riscurilor existente și a celor emergente. EFSA face parte din agențiile descentralizate (independente), fiind finanțată prin bugetul UE. A fost înființată în ianuarie 2002 cu scopul principal de a evalua riscurile pe baze științifice. EFSA este structurata în 5 mari departamente, cele mai importante fiind Departamentul de evaluare a riscurilor și asistență științifică și Departamentul de evaluare științifică a produselor reglementate. Din cadrul acestui ultim departament face parte și domeniul Organisme modificate genetic (grupul științific GMO).
Figura 3.6 – Site-ul oficial al EFSA
Instituții la nivel național:
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) realizează politica națională în domeniile mediului, gospodăririi apelor și managementului silvic, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteză, coordonare și control în aceste domenii, direct sau prin organisme tehnice specializate, autorități sau instituții publice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului. Acționează pentru a proteja mediul și resursele naturale, pentru a garanta generației actuale și celor viitoare un mediu curat, în armonie cu dezvoltarea economică și progresul social.
Figura 3.7 – Site-ul oficial al Ministerul Mediului
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Ruraleeste autoritatea publică centralăresponsabilă cu aplicarea strategiei și programului de guvernare, cu rol înelaborarea și implementarea strategiilor naționale sectoriale în domeniile agriculturii și producției alimentare, dezvoltării rurale, îmbunătățirilor funciare, precum și în domeniile conexe: cercetare științifică de specialitate, conservarea șimanagementul durabil al solurilor și al resurselor genetice vegetale și animale.Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale elaborează strategii și reglementărispecifice în domeniile sale de activitate, în cadrul politicii Guvernului și înconformitate cu reglementările Uniunii Europene. Principalele obiective ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale sunt asigurarea securității alimentare naționale prin creșterea și diversificarea producției agricole, pentru a garanta populației alimente suficiente, sigure și nutritive, șicreșterea competitivității produselor agroalimentare și pescărești românești pe piața europeană și globală în vederea echilibrării balanței comerciale agricole, inclusiv prin acțiuni specifice de informare.
Figura 3.8 – Site-ul oficial al Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) funcționează ca autoritate de reglementare și control în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. ANSVSA este condusă de către un Președinte cu rang de Secretar de Stat și de către doi Vicepreședinți cu rang de Subsecretar de Stat. Misiunea Autorității se realizează prin protejarea sănătății de-a lungul întregului lanț alimentar – adică în fiecare etapă a procesului de producție, de la fermă la consumator – prevenind contaminarea alimentelor și promovând igiena alimentară și informarea transparentă a consumatorilor cu privire la alimente și sănătatea și bunăstarea animalelor. Activitățile pe care ANSVSA le desfășoară în domeniul său de lucru sunt următoarele:
autorizare și certificare în domeniile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor;
monitorizarea și controlul activităților din domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor;
realizarea cadrului juridic și elaborarea reglementărilor specifice activităților din domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor;
testări de laborator;
autorizare laboratoare private;
stabilirea protocoalelor de export cu țări terțe;
managementul situațiilor de criză;
monitorizarea pesticidelor;
sprijină combaterea risipei alimentare.
Figura 3.9 – Site-ul oficial al ANSVSA
Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași este organizată și funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, finanțată din subvenții acordate de la Bugetul de Stat și din venituri proprii și reprezintă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la nivelul Județului Iași. Numărul de posturi, structura organizatorică și statele de funcții se aprobă prin Ordin al Președintelui ANSVSA. În cadrul DSVSA funcționează Circumscripțiile Sanitare Veterinare Zonale și Circumscripțiile Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, structuri fără personalitate juridică.
Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor reprezintă autoritatea sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor în probleme de diagnostic veterinar, de expertiza produselor de origine animală și non-animală, precum și a furajelor. Activitatea LSVSA este organizată astfel:
compartimentul sănătate animală;
compartimentul siguranța alimentelor;
secție zonală pentru control reziduuri.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC)are următoarele atribuții principale:
participă, împreună cu alte organe ale administrației publice centrale și locale de specialitate cu atribuții în domeniu și cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea strategiei în domeniul protecției consumatorilor, asigurând corelarea acesteia cu cea existentă în Uniunea Europeană;
asigură armonizarea cadrului legislativ național cu reglementările din Uniunea Europeană în domeniul protecției consumatorilor;
propune Guvernului spre adoptare și avizează proiecte de acte normative în domeniul protecției consumatorilor.
Figura 3.10 – Site-ul oficial al ANPC
CAPITOLUL 4. REZULTATE PROPRII
4.1 Legislația comunitară privind organismele modificate genetic: acte normative privind autorizarea, producția, procesarea și comercializarea organismelor modificate genetic (OMG)
Abordarea aleasă de UE în ceea de privește OMG-urile se bazează pe principiul precauției și impune autorizarea oricărui OMG înainte de a fi introdus pe piață și monitorizarea din punctul de vedere al mediului a oricărui OMG autorizat după introducerea pe piață. Această abordare asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale, precum și a mediului.
Legislația în domeniu OMG stabilește proceduri specifice de evaluare și autorizare a OMG-urilor, proceduri transparente și care nu au limită de timp. Evaluarea riscurilor se efectuează pe baza unor criterii armonizate, recunoscute ca fiind între cele mai stricte din lume.
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), în colaborare cu organisme științifice din statele membre, este responsabilă cu evaluarea riscurilor, care trebuie să demonstreze că, în condițiile de utilizare preconizate, produsul este sigur pentru sănătatea umană și animală, precum și pentru mediu.
După finalizare, evaluarea riscurilor constituie baza pentru propunerea de decizie a Comisiei adresată statelor membre privind acordarea sau refuzarea autorizării introducerii pe piață a unui OMG. Prin urmare, atât Comisia, cât și statele membre sunt implicate în autorizarea organismelor modificate genetic.
Legislația impune, de asemenea, monitorizarea mediului după introducerea pe piață a fiecărui OMG autorizat, ceea ce permite Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare în cazul în care se identifică vreun efect advers neprevăzut.
În sfârșit, pentru a le asigura consumatorilor dreptul la informații și la alegere, toate OMG-urile autorizate fac obiectul unor obligații privind trasabilitatea și etichetarea.
Uniunea Europeană a stabilit astfel, un cadru legal pentru a se asigura că dezvoltarea biotehnologiei moderne, și mai ales a OMG-urilor, are loc în condiții de siguranță.
Cadrul legal urmărește:
protejarea sănătății oamenilor, a animalelor și a mediului prin introducerea unei evaluări de siguranță, la cele mai înalte standarde posibile, la nivelul UE, înainte de introducerea pe piață a oricărui OMG;
instituirea unor proceduri armonizate pentru evaluarea riscurilor și autorizarea OMG-urilor care să fie eficiente, limitate în timp și transparente;
asigurarea trasabilității OMG-urilor introduse pe piață;
asigurarea etichetării clare a OMG-urilor introduse pe piață, pentru a permite consumatorilor, distribuitorilor de furaje și fermierilor să facă o alegere în cunoștință de cauză.
Aceste acte legislative principale sunt completate de o serie de norme de punere în aplicare sau de recomandări și orientări privind aspecte mai specifice, conform tabelului 4.1 .
Tabelul 4.1
Principalele acte normative care reglementează legislația OMG-urilor
Evaluarea legislației comunitare privind OMG
Conform rapoartelor oficiale emise de Uniunea Europeană, din perioada 2009-2011, două instituții specializate de consultanță și evaluare au analizat legislația existentă privind OMG-urile, concentrându-se asupra aspectelor legate de cultivarea OMG-urilor, de alimente și furaje modificate genetic.
Rezultatele demonstrează că părțile interesate și autoritățile competente și-au exprimat sprijinul față de principalele obiective ale legislației, cum ar fi protejarea sănătății și a mediului, precum și crearea unei piețe interne care să fie în concordanță cu nevoile societății. Rapoartele de evaluare au confirmat, de asemenea, că multe acțiuni recente ale Comisiei au fost pe drumul cel bun. Cu toate acestea, unele ajustări au fost considerate necesare pentru optimizarea punerii în aplicare a legislației existente, de exemplu:
sistemul de autorizare ar putea fi mai eficient;
procesul de evaluare a riscurilor ar beneficia de o armonizare suplimentară;
cultivarea OMG-urilor ar beneficia de o mai mare flexibilitate.
În urma recomandărilor oferite, Comisia a lansat următoarele acțiuni:
propunerea unei legislație cu o flexibilitate sporită în ceea ce privește cultivarea OMG-urilor;
oferirea de informații tehnice privind implicațiile socio-economice ale cultivării OMG-urilor;
revizuirea și transformarea orientărilor de evaluare a riscurilor pentru produsele alimentare și hrana pentru animale și deliberarea în mediu a OMG, în documente juridice aprobate de țările UE;
consolidarea monitorizării mediului;
evaluarea tehnicilor noi de reproducere a plantelor;
eșantionarea și testarea echilibrată pentru prezența scăzută a OMG în alimente;
accelerarea comunicării cu privire la aspectele legate de OMG-uri.
Autorizarea OMG-urilor
Aplicanții pot solicita autorizații pentru OMG-uri prin prezentarea unui dosar cu date experimentale și o evaluare a riscurilor (figura 4.1).
Autorizațiile sunt valabile pe întreg teritoriul UE și pot fi destinate pentru:
cultivare;
comercializarea produselor alimentare și a hranei pentru animale și a produselor derivate.
Dacă OMG-ul urmează să fie utilizat în alimente și/sau furaje fără cultivare: este suficientă aplicarea în scopuri alimentare și/sau hrană pentru animale.
În cazul în care OMG-ul urmează să fie utilizat în alimente și/sau hrană pentru animale cu cultivare în UE: societățile trebuie să aplice atât cultivarea, cât și produsele alimentare/hrană pentru animale în cadrul aceluiași regulament.
În cazul în care OMG-ul nu trebuie utilizat în produsele alimentare sau în furaje: este suficient să se solicite o autorizație de cultivare.
Figura 4.1 – Prezentarea schematică a sistemului decizional pentru autorizarea OMG-urilor
Un alt pas important privind autorizarea unui OMG este legată de probele de teren. Orice persoană care intenționează să introducă OMG-uri în mediul înconjurător în scopuri experimentale trebuie mai întâi să obțină autorizarea de la autoritatea națională relevantă din țara în care este planificată eliberarea.
Autoritatea națională răspunde de luarea unei decizii privind eliberarea pe baza unei evaluări a riscurilor pentru mediu și a unei evaluări a riscurilor pentru sănătate în conformitate cu normele din partea B din Directiva 2001/18/CE – Eliberarea deliberată a OMG-urilor în orice alt scop decât pentru introducerea pe piață.
Joint Research Centre menține pe pagina sa de internet o listă a notificărilor transmise autorităților competente din statele membre în temeiul părții B din Directiva 2001/18/CE atât pentru plantele modificate genetic, cât și pentru OMG-uri, altele decât plantele.
Pentru obținerea autorizațiilor de cultivare a OMG-urilor în UE procesul are loc în temeiul Directivei 2001/18/CE sau Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 (dacă domeniul de aplicare include și produsele alimentare și furajele).În conformitate cu Directiva 2001/18/CE, o cerere de autorizare a unui OMG pentru cultivare trebuie depusă la o autoritate națională competentă. Rezumatul notificării trebuie transmis Comisiei, care îl pune la dispoziție pentru consultare publică.
Țara principală pregătește un raport de evaluare în termen de 90 de zile și îl trimite Comisiei, care o transmite statelor membre pentru comentarii. Comisia solicită o evaluare a riscurilor efectuată de Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) dacă cel puțin un stat membru propune una sau mai multe obiecții rezonabile pe baza raportului de evaluare.
În conformitate cu Directiva 2001/18/CE:
autorizațiile inițiale pot fi acordate pentru o perioadă de până la 10 ani (care poate fi reînnoită);
OMG-urile trebuie monitorizate odată introduse pe piață;
etichetarea este necesară pentru a garanta consumatorilor o alegere în cunoștință de cauză;
informațiile privind OMG-urile trebuie înregistrate într-un registru;
consultarea publică este obligatorie.
Decizia finală se acordă în termen de trei luni de la primirea raportului de evaluare al autorității competente, Comisia propune statelor membre să aprobe sau să refuze autorizarea.
Reprezentanții naționali aprobă propunerea Comisiei cu majoritate calificată în cadrul Comitetului de reglementare în temeiul Directivei 2001/18/CE. În cazul în care Comitetul respinge propunerea, Comisia poate convoca un comitet de apel. În cazul în care comisia de apel nu ajunge la un aviz cu majoritate calificată, Comisia trebuie să ia decizia finală.
În cazul restricționării sau interzicerii cultivării OMG-urilor, în conformitate cu Directiva (UE) 2015/412, statele membre dispun de două posibilități de a restricționa sau interzice cultivarea OMG-urilor pe teritoriul lor:
în cursul procedurii de autorizare, un stat membru poate solicita modificarea domeniului geografic al cererii de excludere a unei părți din sau a întregului său teritoriu. Solicitantul are 30 de zile pentru a ajusta sau a confirma domeniul de aplicare al aplicației. Statelemembre au dreptul să solicite reintegrarea teritoriului lor în domeniul geografic al autorizației după acordarea autorizației OMG;
după ce un OMG a fost autorizat pentru cultivare în UE, un stat membru poate adopta măsuri naționale care să restricționeze sau să interzică cultivarea unei culturi modificate genetic, invocând motive temeinice, cum ar fi obiectivele politicii de mediu sau agricole, urbanismul, utilizarea, coexistența, impactul socio-economic sau politica publică.
Statele membre pot utiliza imediat dispozițiile noii directive, ceea ce înseamnă că acestea pot lansa procedura de adoptare a măsurilor naționale pentru interzicerea/restricționarea cultivării OMG-urilor deja autorizate; sau, pe parcursul unei perioade de tranziție de 6 luni, aceștia pot solicita excluderea din domeniul geografic al aplicațiilor OMG care au primit deja un aviz al EFSA sau sunt deja autorizate.
Un număr de 19 state membre au abordat acest tip de măsuri, fiind toate aprobate. Cele mai multe cereri au fost pentru porumbul MON810. România nu este printre aceste țări.
Statele membre vor putea totuși să adopte clauze de salvgardare pentru a aborda noile riscuri privind sănătatea sau mediul care pot fi identificate după autorizarea unui OMG.
Această nouă directivă impune statelor membre care cultivă OMG-uri să instituie măsuri de coexistență la frontierele lor cu statele membre care nu cultivă.
În cazul autorizațiilor de OMG-uri pentru alimente și furaje, procesul de autorizare a OMG-urilor în UE are loc în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003.
O cerere de autorizare a unui OMG pentru utilizări alimentare sau hrană pentru animale trebuie să fie prezentată unei autorități naționale. Cererea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 trebuie, de asemenea, să respecte cerințele stabilite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2013 al Comisiei privind cererile de autorizare a produselor alimentare și a furajelor modificate genetic. Trebuie să includă:
scop și domeniu de aplicare;
toate datele relevante, studiile și analiza rezultatelor;
propunere de etichetare;
plan de monitorizare;
metoda de detectare;
indicarea informațiilor confidențiale.
Autoritatea națională confirmă primirea cererii în termen de 14 zile. Apoi transmite cererea Agenției Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) pentru o evaluare a riscurilor. EFSA pune la dispoziția publicului rezumatul aplicației.
În cazul în care cererea acoperă și cultivarea, EFSA deleagă evaluarea riscurilor de mediu unui stat membru al UE care trimite la EFSA raportul său privind evaluarea riscurilor de mediu (Environmental Risk Assessment – ERA).
Evaluare a riscurilor (risk assessment) constă în observarea riscurile pe care OMG le poate prezenta mediului, sănătății umane și siguranței animalelor în UE. Panelul OMG al EFSA efectuează evaluarea riscurilor. Poate emite recomandări privind etichetarea sau condițiile de utilizare și de vânzare. În mod normal, EFSA efectuează evaluarea riscului în termen de 6 luni de la primirea cererii și emite un aviz științific publicat în Jurnalul EFSA. Acest proces poate dura mai mult dacă EFSA trebuie să ceară solicitantului informații suplimentare pentru a finaliza evaluarea. EFSA prezintă avizul său Comisiei Europene și statelor membre. Avizul este pus la dispoziția publicului.
După publicarea de către EFSA a evaluării riscurilor, publicul are la dispoziție 30 de zile pentru a comenta pe site-ul web al Comisiei pentru cereri, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003.
Decizia finală se acordă în termen de 3 luni de la primirea avizului EFSA, Comisia propune statului membru să acorde sau să refuze autorizarea. În cazul în care propunerea Comisiei diferă de avizul EFSA, trebuie explicat de ce.
Autorizațiile sunt valabile pentru o perioadă de maximum 10 ani (care poate fi reînnoită). Reprezentanții naționali aprobă propunerea Comisiei cu majoritate calificată în cadrul Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (Standing Committee on Plants, Animals, Food and Feed).
Un alt aspect important care face obiect al reglementării UE este legată de utilizarea microorganismelor modificate genetic în condiții de izolare. Termenul "utilizare în condiții de izolare" ("contained use") acoperă orice activitate care implică microorganisme MG (inclusiv viruși, celule animale și de plante în cultură) care se desfășoară în condiții de izolare pentru a limita contactul acestor organisme cu mediul. Astfel de activități includ, de exemplu, procesul de modificare genetică, utilizarea, depozitarea, transportul, distrugerea și eliminarea microorganismelor modificate genetic.
Directiva 2009/41/CE reglementează utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic.
Orice persoană care intenționează să înceapă activitatea de utilizare în condiții de izolare trebuie să notifice autoritățile sale competente. Autoritățile verifică dacă instalația este adecvată pentru activitate și că lucrarea nu prezintă niciun pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu. Dacă activitatea implică un grad ridicat de risc, adică clasa 4, consimțământul scris al autorității este necesar înainte de începerea activității de utilizare în condiții de izolare.
Activitățile de utilizare a activităților se clasifică de la nivelul 1 la 4, cu niveluri de izolare și măsuri de protecție atribuite:
Clasa 1 acoperă activități fără riscuri sau neglijabile;
Clasa 2 acoperă activități cu risc scăzut;
Clasa 3 acoperă activități cu risc moderat;
Clasa 4 acoperă activitățile cu grad ridicat de risc.
Registrul OMG-urilor
La nivel Uniunii Europene există un registru al OMG-urilor (GMO register), un motor de căutare care acoperă registrul comunitar al produselor alimentare și al furajelor modificate genetic (sub Regulamentul (CE) 1829/2003) și produsele pe bază de OMG retrase de pe piață (figura 4.2). Din cadrul acestui regulament, în registrul OMG-urilor sunt incluse cele mai importante plante de interes și anume: bumbacul, porumbul, rapița, semințe pentru uleiul de rapiță, soia și sfecla de zahăr (tabelul 4.2).
Figura 4.2- Registrul comunitar al OMG-urilor
La momentul de fată, în registru există:
Tabelul 4.2
Plantele înregistrate în Registrul Comunitar al OMG-urilor, în prezent
Trasabilitatea și etichetarea
Trasabilitatea permite urmărirea OMG-urilor și a produselor alimentare/hranei pentru animale în toate etapele lanțului de aprovizionare.
Trasabilitatea face de asemenea posibilă etichetarea tuturor OMG-urilor și a alimentelor/produselor alimentare modificate genetic. Aceasta permite monitorizarea strictă a efectelor potențiale asupra mediului și asupra sănătății. Dacă este necesar, poate permite retragerea produselor în cazul în care este detectat un risc neașteptat pentru sănătatea umană sau pentru mediu.
Trasabilitatea este asigurată de toți operatorii implicați, adică fermierii sau producătorii de alimente și furaje care introduc un produs în lanțul de aprovizionare sau achiziționează un astfel de produs. Ei trebuie să poată identifica furnizorul și societățile cărora le-au fost livrate produsele.
Operatorii trebuie să furnizeze clienților, în scris, următoarele informații:
indicație că produsul – sau anumite ingrediente – conține/constă din/sau este obținut din OMG-uri;
informații privind identificatorul/identificatorii unic/unici pentru aceste OMG-uri;
în cazul produselor care constau în amestecuri de OMG-uri sau care conțin amestecuri de OMG-uri care se utilizează numai ca hrană sau furaj sau pentru prelucrare, aceste informații pot fi înlocuite de o declarație de utilizare a operatorului. Trebuie să fie însoțită de o listă a identificatorilor unici pentru toate acele OMG-uri care au fost utilizate pentru a constitui amestecul.
Operatorii trebuie să se asigure totodată, că informațiile sunt transmise în scris celor care urmează în lanțul de aprovizionare.
Pentru o perioadă de 5 ani după fiecare tranzacție din cadrul lanțului de aprovizionare, fiecare operator trebuie să țină o evidență a acestor informații și să poată identifica operatorul de la care au cumpărat produsele și cel căruia i-a furnizat.
Etichetarea furnizează informații consumatorilor și le permite să facă o alegere în cunoștință de cauză.
În cazul produselor alimentare/produselor alimentare furajere preambalate, lista ingredientelor trebuie să indice "modificat genetic" sau "produs din [denumirea organismului modificat genetic]".
În cazul produselor fără ambalaj, aceste cuvinte trebuie totuși să fie afișate în mod clar, în apropierea produsului (de exemplu, o notă de pe raftul supermarketului).
Aceste cerințe de etichetare nu se aplică pentru alimentele/produsele alimentare furaje modificate genetic într-o proporție care nu depășește 0,9% din ingredientele alimentare/furaje considerate individual și dacă această prezență este accidentală sau inevitabilă din punct de vedere tehnic.
Există etichete "fără OMG", subliniind că, în plus față de ceea ce este prevăzut de legislația UE privind OMG-urile, au fost luate măsuri voluntare pentru a exclude cu strictețe prezența sau utilizarea OMG-urilor în anumite alimente sau furaje produse. Aceste etichete facultative sunt posibile cu condiția să nu inducă în eroare consumatorul.
Post-autorizare
OMG-urile sunt autorizate numai dacă sunt considerate sigure pentru sănătatea oamenilor și a animalelor și pentru mediul înconjurător. Activitățile post-autorizare sunt puse în aplicare de terțe părți.
Planuri de monitorizare și rapoarte
Cererile pentru OMG-uri și produsele alimentare pentru furaje/plante modificate genetic trebuie să conțină un plan de monitorizare care face parte din decizia de autorizare. În funcție de domeniul de aplicare, există mai multe tipuri de monitorizare.
Pentru cererile de cultivare a OMG-urilor, cât și pentru cererile pentru alimente și furaje modificate genetic, planul de monitorizare a mediului după introducerea pe piață trebuie să îndeplinească cerințele din anexa VII la Directiva 2001/18/CE și să cuprindă:
supravegherea generală a efectelor adverse neprevăzute;
monitorizarea specifică a cazului pentru a detecta efectele directe și indirecte care au fost identificate în evaluarea riscului de mediu.
În plus, se solicită un plan de monitorizare după introducerea pe piață privind utilizarea alimentelor/furajelor modificate genetic pentru consumul uman/animal în cazurile în care este necesar să se verifice dacă condițiile de utilizare sunt aplicate în mod corespunzător și să se monitorizeze consumul produs.
După acordarea autorizației, solicitantul trebuie să pună în aplicare planul/programele de monitorizare și să raporteze în mod regulat.
Controlul statelor membre
Pe baza Regulamentului (CE) 882/2004 și a legislației relevante privind OMG-urile, statele membre efectuează controale oficiale pentru:
eliberarea deliberată de OMG-uri în UE;
prezența de OMG-uri și/sau de material genetic în semințe, alimente și furaje la etapa de import și pe piața UE.
Controalele privind eliberarea deliberată a OMG-urilor se efectuează pentru a se asigura că efectele potențiale asupra sănătății umane și asupra mediului au fost corect evaluate și monitorizate în mod eficient.Controalele pe semințe se efectuează pentru a se asigura că:
nu sunt introduse pe piața UE semințe modificate genetic neautorizate;
trasabilitatea și etichetarea corespunzătoare se aplică semințelor în care este prezent materialul genetic autorizat.
Controalele privind alimentele și furajele sunt efectuate pentru a se asigura că numai produsele autorizate sunt importate și introduse pe piață și că aceste produse sunt etichetate în mod corespunzător și pot fi urmărite în mod eficient. Aceste controale sunt organizate pe baza planurilor naționale multianuale de control ale statelor membre. Controalele pot consta în audituri, inspecții, inclusiv în controalele documentare, de identitate și fizice. Controalele fizice pot include eșantionarea și testarea.
Comisia DG Health and Food Audits and Analysisefectuează audituri sau inspecții pentru a se asigura că autoritățile naționale își îndeplinesc obligațiile legale în ceea ce privește controalele oficiale.
Testarea OMG în scopul controalelor oficiale se efectuează pe baza unor metode de detectare validate.
În afara cadrului general de control al OMG-urilor, statele membre efectuează controale în conformitate cu măsurile de urgență pentru OMG-urile neautorizate care pot constitui un risc grav pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau pentru mediu.
Atunci când un astfel de OMG neautorizat se găsește pe piața UE, prin intermediul Sistemului de Alertă Rapidă pentru Alimente și Furaje (RASFF) se transmite o notificare pentru a împărtăși informații relevante între membrii săi și pentru a răspunde colectiv și eficient eventualelor riscuri. Măsurile de urgență sunt, de asemenea, puse în aplicare și gravitatea lor depinde de gravitatea situației.
Măsurile de urgență adoptate în prezent sunt cele adoptate prin Decizia 2011/884/UE a Comisiei privind măsurile de urgență referitoare la orezul modificat genetic neautorizat în produsele originare din China, modificatprin Decizia Comisiei 2013/287/UE.
Metodele de detectare a OMG-urilor neautorizate sunt verificate și făcute publice de laboratorul de referință al UE pentru alimente și furaje modificate genetic (EU-RL GMFF).
Metode de detectare
O cerere de autorizare a unei alimente sau furaje modificate genetic trebuie să includă metode de detectare, identificare și cuantificare a acesteia. Aceste metode sunt validate de laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru alimente și furaje modificate genetic (EU-RL GMFF), care verifică dacă sunt sensibile, specifice, corecte și fiabile.
Metodele validate în conformitate cu standardele internaționale de către EU-RL GMFF și de către alte instituții sunt disponibile publicului în baza de date GMOMETHODS și sunt utilizate de laboratoarele naționale de referință și de laboratoarele oficiale din UE.
EU-RL GMFF este asistat de Rețeaua Europeană a Laboratoarelor de OMG (ENGL), care constă în laboratoare naționale de aplicare din toate statele membre ale UE, plus Norvegia, Elveția și Turcia. ENGL joacă un rol esențial în dezvoltarea, armonizarea și standardizarea mijloacelor și metodelor de prelevare, detectare, identificare și cuantificare a OMG-urilor.
Deplasările transfrontaliere
Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 reglementează deplasările transfrontaliere ale OMG-urilor și transpune în legislația UE Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea.
Protocolul stabilește reguli comune pentru mișcarea transfrontalieră a organismelor modificate vii pentru a asigura protecția biodiversității și a sănătății umane la nivel global.
Regulamentul, care abordează în special exporturile de OMG-uri, obligă țările UE să ia măsuri juridice, administrative și alte măsuri pentru a-și îndeplini angajamentele asumate în temeiul protocolului. Acesta stabilește procedurile pentru mișcarea transfrontalieră a OMG-urilor, inclusiv:
notificarea către părțile importatoare;
informații cătreBiosafety Clearing House;
cerințele privind identificarea și documentația însoțitoare.
Coexistența cu agricultura convențională și ecologică
În condiții normale de agricultură, nu se poate exclude posibilitatea prezenței accidentale a culturilor modificate genetic autorizate în culturi nemodificate genetic. Prin urmare, pot fi luate măsuri adecvate de coexistență în timpul cultivării, recoltării, transportului, depozitării și prelucrării, pentru a asigura coexistența OMG-urilor cu culturile convenționale și ecologice.
Prezența neintenționată a OMG-urilor în culturile convenționale și ecologice – obiectivul măsurilor de coexistență este de a evita prezența neintenționată a OMG-urilor în alte produse, prevenind pierderile economice potențiale și impactul adaosului de culturi modificate genetic și nemodificate genetic;
Alegerea consumatorului/consumatorilor între alimentele modificate genetic și cele nemodificate genetic este posibilă printr-un sistem funcțional de trasabilitate și etichetare și un sector agricol care produce diferite tipuri de produse;
Pierderea potențială a veniturilor pentru producători – pierderea potențială a veniturilor pentru producătorii anumitor produse agricole (organice) nu este doar o depășire a limitei de 0,9%. Observațiile privind OMG-ul sub 0,9% în anumite culturi pot afecta în continuare întreprinderile care doresc să le comercializeze ca nefiind derivate din tehnologia genetică sau fără OMG-uri;
Flexibilitatea pentru statele membre ale UE – țările UE au flexibilitate în ceea ce privește nevoile lor naționale, regionale și locale de cultivare a OMG-urilor pentru a obține cel mai mic nivel posibil de OMG-uri în culturile ecologice și alte culturi;
Aspecte economice – măsurile de coexistență abordează doar aspectele economice legate de OMG-urile autorizate în UE. Aspectele de sănătate și de mediu ale acestor OMG-uri au fost deja acoperite de evaluarea riscului de mediu a procesului de autorizare a UE.
UE oferă orientări țărilor UE în elaborarea unor măsuri de coexistență pentru a evita prezența neintenționată a OMG-urilor în culturile convenționale și ecologice.
Considerații socio-economice
Consiliul de Mediu al UE a solicitat statelor membre, la 4 decembrie 2008, să colecteze și să facă schimb de informații relevante privind implicațiile socio-economice ale cultivării OMG-urilor în cadrul lanțului alimentar. De asemenea, aceasta a solicitat Comisiei să pregătească, pe baza acestor informații, un raport care să țină seama în mod corespunzător și să se discute în continuare.
Raportul Comisiei a constat în:
definirea unui set solid de indicatori pentru a surprinde consecințele socio-economice ale cultivării OMG-urilor din producția de semințe către consumatorii din întreaga Uniune Europeană;
explorarea metodelor de utilizare a înțelegerii sporite a acestor factori socio-economici în gestionarea cultivării OMG-urilor.
Pentru a urmări aceste concluzii, Comisia a înființat un grup tehnic de lucru (Biroul socio-economic european al OMG-urilor (ESEB), format din experți din statele membre și găzduit de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei(Joint Research Center)în Sevilia.
Misiunea ESEB este organizarea și facilitarea schimbului de informații tehnice și științifice cu privire la implicațiile socio-economice ale cultivării și utilizării OMG-urilor între statele membre și Comisie. Biroul elaborează documente de referință care permit o evaluare științifică a acestor efecte în statele membre și în întreaga UE.
Relatii Internationale
Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea
Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenția privind diversitatea biologică este un acord internațional care vizează asigurarea manipulării, transportului și utilizării în condiții de siguranță a organismelor modificate vii (LMO) rezultate din biotehnologia modernă care pot avea efecte adverse asupra diversității biologice, riscuri pentru sănătatea umană. A fost adoptată la 29 ianuarie 2000 și a intrat în vigoare la 11 septembrie 2003. Prezentul protocol are în jur de 170 de părți, inclusiv UE și statele sale membre.
Pentru a alinia legislația UE la dispozițiile Protocolului privind biosecuritatea, UE a completat cadrul legislativ extins privind OMG-urile prin Reg. (CE) nr. 1946/2003 privind circulația transfrontalieră a OMG-urilor, care abordează în special exporturile de OMG-uri.
Codex alimentarius
Principiile internaționale pentru evaluarea riscurilor de OMG-uri sunt stabilite de Codex Alimentarius.Comisia Codex Alimentarius este un organism interguvernamental cu mai mult de 180 de membri, în cadrul Programului comun privind standardele alimentare elaborat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Comisia Codex Alimentarius dezvoltă și adoptă standarde alimentare care servesc drept referință pentru comerțul internațional cu alimente.
Obiectivele Codex Alimentarius:
protejarea sănătății consumatorilor;
asigurarea unor practici corecte în comerțul internațional cu alimente;
coordonarea tuturor standardelor de produse alimentare realizate de organizațiile guvernamentale și non-guvernamentale internaționale.
Toate țările UE sunt membre ale Comisiei Codex Alimentarius. În 2003, UE s-a alăturat, de asemenea, schimbului de competențe cu țările UE, în funcție de nivelul de armonizare a legislației respective.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)
Problemele legate de OMG-uri sunt, de asemenea, discutate în cadrul OCDE pentru securitatea alimentelor și alimentelor noi și în cadrul Grupului de lucru pentru armonizarea supravegherii de reglementare în domeniul biotehnologiei. Majoritatea statelor membre ale UE sunt membre ale OCDE, iar UE are statut de observator.
4.2 Transpunerea și implementarea legislației aferente în România: căi legislative și efecte
Legislația Uniunii Europene este obligatorie pentru toate statele membre. Cadrul de reglementare din statul membru este astfel determinat de legislația adoptată la nivel european. Totuși, există unele diferențe în privința modului de implementare în legislația națională.
Cadrul legislativ din UE care reglementează activitățile cu OMG și introducerea lor în mediu are la bază trei tipuri principale de acte normative: regulamente – obligatorii și direct aplicabile în toate statele membre; directive – obligatorii, forma și metodele de transpunere a lor fiind însă la latitudinea autorităților naționale; deciziile – obligatorii pentru cei cărora li se adresează. Există și recomandări care nu au caracter obligatoriu. România a adoptat legislația UE în materie de OMG. Cadrul legislativ din UE, preluat în România este prezentat în tabelul 4.3 .
Tabelul 4.3
Cadrul legislativ comunitar care reglementează OMG, transpus în cadrul legislativ național
În perioada 2009-2011, ca parte a procesului continuu de revizuire a legislației existente și de ameliorare a implementării acesteia, CE a solicitat statelor membre și unor firme de consultanță evaluarea actelor normative referitoare la OMG. Scopul evaluării a constat în obținerea unor date și opinii, în principal de la cei interesați și de la autoritățile competente, referitoare la modul în care implementarea legislației și-a atins obiectivele – protecția sănătății oamenilor și a animalelor, protecția mediului și a intereselor consumatorilor, concomitent cu asigurarea funcționării corecte a pieței interne.
UE a lăsat la latitudinea statelor membre reglementarea coexistenței culturilor de PMG cu culturile convenționale sau organice, recunoscând faptul că foarte mulți factori importanți în acest context sunt specifici condițiilor naționale, regionale și locale. Recomandarea Comisiei 2010/C200/01 stabilește principiile generale pentru elaborarea măsurilor ce trebuie adoptate de statele membre pentru evitarea prezenței neintenționate a OMG în recoltele organice și convenționale. Biroul European pentru Coexistență (ECoB), înființat la Institute for Prospective Technological Studies (IPTS) DE LA Centrul Comun de Cercetare (Joint Research Center), elaborează în cadrul Grupurilor Tehnice de Lucru, alcătuite din experți naționali, și oferă statelor membre recomandări privind măsurile tehnice de coexistență. Activitatea se derulează pentru fiecare plantă de cultură. Primul Grup Tehnic de Lucru a elaborat un document referitor la cultivarea porumbului, în care recomandă distanțe de izolare între culturile de porumb transgenic și culturile de porumb convențional de 0-25 metri când producțiile sunt destinate însilozării și de 15-50 de metri pentru producția de semințe.
În România, instituțiile cu atribuții de inițiere a actelor normative naționale de transpunere a legislației comunitare în domeniul organismelor modificate genetic sunt:
Ministerul Mediului prin Agenția Națională de Protecție a Mediului (ANPM);
Autoritatea Sanitar Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA);
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).
Acesta din urmă a emis Ordinul MADR nr. 61/2012 privind autorizarea și controlul cultivatorilor de PMG și măsuri pentru asigurarea coexistenței PMG cu cele convenționale și ecologice, cu modificările și completările ulterioare. Referitor la implementarea acestui ordin, precizez că acesta a creat cadrul legal pentru realizarea eficientă a controlului cultivatorilor de PMG și măsuri pentru asigurarea coexistenței PMG cu cele convenționale și ecologice.
Porumbul modificat genetic MON810, rezistent la Sfredelitorul porumbului, singura plantă autorizată pentru cultivare în unele țări din UE, s-a cultivat în România încă din anul 2007 (tabelul 4.4). Suprafețele au scăzut considerabil în ultimii ani, fermierii nemanifestând interes pentru acest produs, așa că în ultimii 2 ani nu s-a mai cultivat deloc.
Tabelul 4.4
Suprafețele cultivate cu porumb MON810, în România
România a transpus Directiva 2001/18/CE prin OUG nr. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu și pe piață a OMG, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea 247/2009. Această Ordonanță de Urgență reglementează:
introducerea deliberată în mediu a OMG, în alte scopuri decât introducerea pe piață;
introducerea pe piață a OMG, ca atare sau sub formă de componente ale unor produse;
importul și tranzitul OMG.
Aplicarea prevederilor Ordonanței și crearea cadrului național de biosecuritate se realizează prin colaborarea și participarea dintre:
autoritatea publică centrală pentru protecția mediului;
Agenția Națională pentru Protecția Mediului;
Comisia pentru Securitate Biologică;
Garda de Mediu;
Alte autorități implicate, respectiv autoritatea publică centrală pentru agricultură, ANSVSA, autoritatea publică centrală pentru sănătate, ANPC, autoritatea publică centrală pentru educație, cercetare și tineret.
Figura 4.3 – Site-ul oficial al ANPM
Potrivit datelor ANPM, pentru anul 2017 nu s-a cultivat nicio PMG, iar pentru testare s-a înregistrat o singură autorizație, conform tabelului 4.5 .
Tabelul 4.5
Situația pe anul 2017 a introducerii deliberate în mediu a OMG pentru testare
Procedura de autorizare a introducerii în mediu în scop experimental
Există mai multe etape care trebuie parcurse înainte ca notificatorul intenției de introducere a unei PMG sa primească o autorizație din partea Autorității Competente (AC):
primirea notificării, validarea și publicarea rezumatului ei pentru comentarii;
consultarea organismelor științifice relevante și a publicului;
evaluarea și emiterea unei decizii.
Procedura standard de autorizare a introducerii deliberate a unui OMG în mediu, conform OUG nr. 43/2007 aprobată prin Legea 247/2009, este prezentată, schematic, în figura 4.4 (A și B).
Figura 4.4 – Procedura standard de autorizare a introducerii deliberate a unui OMG în mediu
Procedura de autorizare a introducerii pe piață a unui OMG
Pentru introducerea OMG în mediu și pentru utilizarea lor ca alimente și furaje sunt acordate autorizații diferite. Directiva 2001/18/CE (partea C), transpusă prin OUG nr. 43/2007 aprobată prin Legea 247/2009 (secțiunea a 3-a), reglementează introducerea OMG în scop comercial. Această procedură respectă procedura comunitară de autorizare în baza directivei menționate și a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, tot procesul fiind explicat în cadrul capitolului 4, subcapitolul 4.1 din acest document.
Importul OMG în vederea testării în România
O persoană juridică care dorește să introducă un OMG în mediu, în scop experimental trebuie, în primul rând să obțină autorizație de la autoritatea competentă. Autorizația este eliberată pe baza rezultatelor de evaluare a riscurilor pentru fiecare caz în parte și este valabilă numai pe teritoriul național. Pentru primul transport transfrontalier, importatorul este obligat să obțină un acord de import de la autoritate. Următoarele importuri, din cursului perioadei de experimentare, trebuie sa fie notificate în fiecare an. Importatorul are următoarele obligații (conform OUG nr. 43/2007):
să fie persoană juridică înregistrată în România;
să utilizeze puncte de trecere a frontierei de stat, stabilite pentru import, export și tranzit care asigură control fitosanitar și de siguranță alimentară și sanitar-veterinară;
să asigure trasabilitatea produsului care face obiectul transportului;
să însoțească transportul cu un document, conform cerințelor Protocolului de la Cartagena;
să notifice Garda Națională de Mediu, cu cel puțin 7 zile înaintea efectuării, importul intenționat și să depună la autoritatea competentă o copie a documentului însoțitor;
să menționeze pe etichetă codul unic de identificare (dacă a fost atribuit) și nota "acest produs conține OVMG";
să păstreze și să prezinte organului de control documentele legale care conțin date despre natura produselor MG importate.
Importul OMG în vederea cultivării în România
Se face cu respectarea regimului stabilit la art. 52-56 (secțiunea 7 din OUG nr. 43/2007) și este permis numai în cazul produselor a căror utilizare în acest scop a fost autorizată.
Importatorul din România a cărui produs constă exclusiv din OMG, care conține și un OMG, ori o combinație de asemenea organisme, este obligat să notifice Comisariatul Județean al Gărzii de Mediu în a cărui jurisdicție se află sediul său, cu cel puțin 7 zile înainte de data presupusă efectuării importului, cantitatea și tipul produsului în cauză, cât și locul introducerii lui în România.
Manipularea, etichetarea și ambalarea produselor care constau exclusiv din OMG, care conține și un OMG, ori o combinație de asemenea organisme, se fac respectându-se legislația națională și comunitară.
Pe tot parcursul său de la exportator la importator un produs care constă exclusiv din OMG, care conține și un OMG, ori o combinație de asemenea organisme, trebuie să fie însoțit de un document al cărui conținut este stabilit la prin ordinul prevăzut la art. 63.
Exportul în afara Comunității Europene și tranzitul OMG
Autoritățile implicate sunt Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM), Garda Națională de Mediu (GNM) și Autoritatea Națională a Vămilor (ANV).
ANPM este autoritatea competentă pentru activitatea de export a OMG.
GNM și ANV:
controlează exporturile;
solicită, după caz, sprijinul autorităților implicate în caz de suspiciune sau când a fost inițiată o activitate de export al unor OMG a căror introducere pe piață nu a fost autorizată;
GNM contată contravențiile și aplică sancțiunile prevăzute în legislație.
În continuare se for aplica aceleași măsuri de siguranță și inspecție ca și în cazul importurilor de OMG în vederea testării pe teritoriul țării noastre. La fel și în cazul tranzitului OMG.
Inspecția și controlul OMG
Sistemul de control este constituit din:
GNM, care este responsabilă pentru controlul activităților privind utilizarea în condiții de izolare a MMG și introducerea deliberată în mediu a OMG;
MADR, în domeniile evidența și controlul cultivatorilor de PMG, importul semințelor MG destinate culturilor experimentale și asigurarea purității semințelor certificate;
ANSVSA, care controlează respectarea cerințelor de trasabilitate de către operatorii din domeniul alimentelor și furajelor MG, pe întreg lanțul alimentar/furajer, cu excepția producției primare, la nivelul fermei și a producătorilor agricoli;
ANPC, verifică respectarea regulilor de etichetare specifică a alimentelor MG la nivel de vânzare cu amănuntul;
ANV, care realizează controlul operațiunilor vamale cu mărfurile care fac obiectul legislației ce reglementează activitățile cu OMG.
Controlul culturilor experimentale și comerciale
Controlul este esențial pentru asigurarea biosecurității și insuflarea încrederii în procesul de reglementare. Unui sistem de reglementare puternic îi trebuie o autoritate adecvată, care să desfășoare activități de control al respectării dispozițiilor legale:
inspecții;
prelevarea de probe;
retragerea produselor nesigure;
limitarea problemelor de mediu care apar;
luarea măsurilor legale împotriva celor care nu respectă condițiile aprobării.
În cazul introducerii pe piață se verifică:
existența autorizării (cultivatorii trebuie să fie autorizați);
datele declarate de cultivatori;
documente (registru, copii după autorizații și facturi);
respectarea măsurilor de coexistență a culturilor de OMG cu cele convenționale și ecologice ale aceleași specii (distanță de izolare, separarea recoltelor);
respectarea regulilor trasabilității (livrarea producției cu mențiunea OMG și codul unic de identificare al acestuia).
OUG nr. 43/2007 aprobată prin Legea 247/2009 prevede o serie de sancțiuni și aplicarea unor amenzi notificatorului și/sau operatorului, de la 10 000 până la 50 000 de lei, în cazul în care încalcă o serie de dispoziții legale.
Controlul semințelor
Actul normativ: Ordinul MADR nr. 232/2010.
Organul de control: Inspecția Națională pentru Controlul Semințelor din cadrul MADR.
Condițiile pentru certificare: vor fi certificate loturile de semințe convenționale al căror nivel de ”impurificare” cu semințe MG ale aceleași specii care nu depășește 0,5% în cazul plantelor autogame, și 0,3%, în cazul plantelor alogame.
Condiții de comercializare a semințelor certificate: semințele certificate nu pot fi comercializate decât ambalate, etichetate și însoțite de documente oficiale.
Etichetarea semințelor MG: pe etichetele sacilor cu semințe MG, ca și pe documentele care-i însoțesc, se menționează ”varietate modificată genetic” și codul unic de identificare.
Controlul exportului OMG
Organele de control: GNM și ANV (HG 497/2007)
Pot fi exportate numai OMG a căror introducere pe piață a fost autorizată. Exportul se realizează cu respectarea prevederilor Reg. (CE) nr. 1946/2003 (Art. 57, alin. 1).
Operatorul care încearcă să exporte în afara CE un produs care constă exclusiv dintr-un OMG, care conține și un OMG ori o combinație de asemenea organisme, este obligat să notifice Comisariatul Județean al GNM în a cărui jurisdicție se află sediul său, cel puțin 7 zile înainte de data propusă pentru efectuarea exportului:
tipul de OMG;
cantitatea;
punctul de trecere a frontierei de stat pentru ieșirea de pe teritoriul României și să depună copia autentificată, în limbile română și engleză, a acordului emis de autoritatea competentă a părții importatoare (Art. 58, alin. 1).
Exportul și tranzitul OMG sunt permise numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, unde sunt organizate posturi de inspecție pentru importul, exportul și tranzitul mărfurilor ce trebuie supuse controalelor fitosanitare, sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor (Art. 58, alin. 2).
Toate OMG sunt supuse unei Evaluări a Riscurilor (Risk assessment) în conformitate cu ghidul emis de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).
4.3 Rezultatele activității privind monitorizarea și supravegherea OMG prin examene de laborator
Sistemul de control pentru organisme modificate genetic
Autorități competente
Autoritățile competente sunt Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Ministerul Mediului și Schimbărilor climatice (MMSC), Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC).
ANSVSA realizează:
controlul respectării cerințelor de trasabilitate de către operatorii din domeniul OMG pe întreg lanțul alimentar cu excepția producției primare respectiv ferma și producătorii agricoli;
furnizează opinii științifice pe problematici legate de OMG;
prin Unitatea de Biologie Moleculara și OMG din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, realizează analize calitative și cantitative pentru detecția OMG.
MADR realizează:
verifică și controlează în Registrul județean/național de evidență al cultivatorilor de plante modificate genetic faptic și scriptic, corectitudinea datelor referitoare la suprafețele cultivate cu plante modificate genetic, amplasarea suprafețelor, proveniența seminței, cantitățile de semințe din soiurile cultivate, producțiile realizate, destinația acestora;
verifică și controlează fișele de evaluare a producției, de recoltare și de depozitare a producției de seminței și plante modificate genetic, precum și destinația acestora;
verifică modul de completare și transmitere la timp, de către agenții economici implicați, a anexelor referitoare la evidenta agenților economici care cultivă plante modificate genetic, depozitează și condiționează produsele agricole modificate genetic;
verifică și controlează situația stocurilor de semințe OMG-uri existente în depozite;
efectuează inspecții și controale la agenții economici care cultivă plante modificate genetic, depozitează și condiționează produse agricole modificate genetic pentru verificarea modului în care se respectată legislația în domeniul OMG – urilor;
controlează modul în care cultivatorii de plante modificate genetic aplică măsurile de asigurare a coexistentei culturilor modificate genetic cu cele ecologice sau convenționale;
prelevarea de probe de semințe, plante și transmiterea acestora la laboratoare specializate pentru identificarea OMG-urilor;
transmiterea lunar la Direcția Inspecții de Stat (DIS) din cadrul MADR a rezultatelor controalelor efectuate, de către inspectorii OMG din cadrul Direcțiilor Agricole Județene (DAJ).
ANPC realizează:
verificarea modului în care sunt respectate prevederile legale privind etichetarea alimentelor constituite din/sau conținând organisme modificate genetic ce se livrează consumatorilor;
controlul respectării condițiilor prescrise sau declarate ale alimentelor constituite din/sau conținând organisme modificate genetic ce se livrează consumatorilor sau agenților economici care prestează servicii de preparare și furnizare a hranei pentru consumatori;
informarea și educarea consumatorilor privind alimentele constituite din/sau conținândorganisme modificate genetic;
verificarea publicități alimentelor constituite din/sau conținând organisme modificate genetic, ce se livrează consumatorilor/agenții economici care prestează servicii de preparare și furnizare a hranei pentru consumatori;
verificarea indicării prețurilor în conformitate cu legislația în vigoare;
rezolvarea sesizărilor și reclamațiilor de la consumatori privind alimentele constituite din/sau conținând organisme modificate genetic, singură sau cu celelalte instituții abilitate să desfășoareactivității de control, conform competențelor.
Garda Națională de Mediu asigură controlul și inspecția activităților care implică organisme vii modificate genetic:
controlul evidențelor privind deșeurile rezultate, valorificarea și neutralizarea, dispunerea de măsuri și sancțiuni, dacă este cazul;
verificarea actelor de proveniență a OMG precum și a acordului/autorizației de mediu, verificarea stocului, a producției rezultate și a destinației acesteia;
verificarea conformităților și neconformităților în raport cu condițiile de autorizare inițiale precum și dispunerea de măsuri și sancțiuni dacă este cazul.
ANSVSA prin președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor emite Ordinul nr. 35/2016 privind normele metodologice de aplicare a programului acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor în care prezintă metodologia controlului oficial al alimentelor și hranei pentru animale modificate genetic, tabelul 4.6, 4.7,4.8.
Tabelul 4.6
Produse care conțin/constau sau sunt obținute din soia
Tabelul 4.7
Produse care conțin/constau sau sunt obținute din porumb
Tabelul 4.8
Produse care conțin/constau sau sunt obținute din orez
Modalități de raportare a rezultatelor planurilor de control
ANSVSA:
Direcția de Siguranță Alimentelor de Origine Nonanimală
Ținând cont de notele de serviciu în vigoare, DSVSA județene transmit către DSAONA pentru centralizare și analizare, informații cu privire la controalele efectuate și rezultatele acestora, neconformităților constatate, evaluarea și înregistrarea unităților, probele analizate (conforme/neconforme). În funcție de tipul de raportare acestea se transmit săptămânal, lunar și trimestrial.
Direcția Inspecții și Control Oficial
Raportarea rezultatelor activităților de control oficial pentru punerea în aplicare a Programelor de supraveghere și control se realizează săptămânal/lunar/trimestrial/semestrial. Formularele includ numărul controalelor, rezultatele acestora, numărul probelor prelevate, numărul probelor declarate conforme/neconforme, masurile aplicate, etc. Rezultatele sunt centralizate la nivelul direcțiilor de specialitate din cadrul ANSVSA.
MADR:
Inspecții OMG
În cadrul MADR, atribuții în domeniul OMG are un consilier cu studii superioare cu statut de funcționar public. Inspecția în domeniul OMG are structuri în cadrul direcților pentru agricultură județene (DAJ). Inspectorul DAJ desemnat prelevează probe din culturile de plante modificate genetic, folosind teste (kit-uri) de benzi cu flux lateral, pentru detecția proteinei Cry1Ab din porumbul modificat genetic necesare efectuării de teste în câmp, din țesuturi de frunze.Laboratorul care realizează analiza probelor din boabe de porumb și soia este acreditat și este: Laboratorul din cadrul Institutului de Bioresurse Alimentare (IBA) București (www.bioresurse.ro) care este un institut de cercetare în domeniul alimentar cu competentă în tehnologiile alimentare, siguranța alimentară și nutriție.
ANPC
Acțiunile de control, în mod obișnuit, se finalizează cu elaborarea unui raport sinteză cuprinzând elementele rezultate din control, raport care este mediatizat în mass – media și prin site-ul instituției. Anual se întocmește, la nivelul instituției, un raport de activitate care cuprinde esența activității de control din respectivul an, raport care este publicat în Monitorul Oficial al României.
La nivel central, în subordinea și coordonarea ANSVSA funcționează Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA) ca autoritate de referință cu competențe în domeniul sănătății și bunăstării animalelor. Aici există Serviciul Biologie Moleculară și Organisme Modificate Genetic, Centrul Internațional de Boli Transfrontaliere, Emergente și Zoonoze, care cuprinde:
Compartimentul Biologie Moleculară și Organisme Modificate Genetic;
Centrul Internațional de Boli Transfrontaliere, Emergente și Zoonoze.
Aici funcționează Laboratorul Național de Referință pentru Organisme Modificate Genetic din Alimente și Furaje având următoarele atribuții:
elaborează „Manualul de proceduri pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje”;
modifică sau completează „Manualul de proceduri pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje” în conformitate cu noile prevederi ale legislației comunitare și cu noile recomandări ale:
International standard ISO 21569 – Foodstuffs – Methods of analysis for the detection of genetically modified organisms and derived products – Qualitative nucleic acid based methods;
International standard ISO 21570 – Foodstuffs – Methods of analysis for the detection of genetically modified organisms and derived products – Quantitative nucleic acid based methods;
International standard ISO 21571 – Foodstuffs – Methods of analysis for the detection of genetically modified organisms and derived products – Nucleic acid extraction;
European Standard ISO 24267 – Foodstuffs – Methods of analysis for the detection of genetically modified organisms and derived products – General requirements and definitions;
Regulation (EC) No 882/2004 of the European Parliament and of the Council on official controls performed to ensure the verification of compliance with feed and food law, animal health and animal welfare rules.
aprobă rezultatele studiilor de validitate ce demonstrează fiabilitatea metodelor de identificare și cuantificare a organismelor modificate genetic din alimente și furaje;
coordonează preluarea și elaborarea în România a standardelor și metodelor de identificare și cuantificare a organismelor modificate genetic din alimente și furaje;
cercetează, asimilează și elaborează noi metode de analiză de laborator pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje;
participă, împreună cu celelalte laboratoarele naționale de referință pentru organisme modificate genetic din Statele Membre ale Uniunii Europene, la testările interlaboratoare de intercomparare organizate de Laboratorul Referință al Uniunii Europene pentru Organisme Modificate Genetic;
participă la activitățile de asigurare a calității și de standardizare a metodelor de identificare și cuantificare a organismelor modificate genetic din alimente și furaje, întreprinse de Laboratorul Referință al Uniunii Europene pentru Organisme Modificate Genetic;
colaborează cu Laboratorul Referință al Uniunii Europene pentru Organisme Modificate Genetic și beneficiază de: instruiri organizate de acesta, furnizarea de standarde de diagnostic, metode, reactivi sau etaloane pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje;
colaborează cu laboratoarele naționale de referință pentru organisme modificate genetic din celelalte Statele Membre ale Uniunii Europene și cu alte organizații în domeniu, acreditate internațional, pentru îmbunătățirea capacității de identificare și cuantificare a organismelor modificate genetic din alimente și furaje;
realizează examenele de laborator pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje, în conformitate cu prevederile „Manualului de proceduri pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje”;
realizează expertiza de identificare și cuantificare a organismelor modificate genetic din alimente și furaje pentru rezultatele neconcludente obținute de către laboratoarele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv al municipiului București;
realizează expertiza pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje în cazurile litigioase;
controlează și certifică valoarea de diagnostic a tuturor loturilor reactivilor de diagnostic, a seturilor și kiturilor pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje și stabilește utilizarea acestora în laboratoarele sanitare veterinare de stat din România;
în pregătire pentru prepararea anumitor reactivi de diagnostic pentru bruceloze la animale, pe care îi va furniza laboratoarelor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor autorizate sanitar-veterinar;
coordonează elaborarea standardelor și metodelor pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje, utilizate de către laboratoarele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor autorizate sanitar-veterinar;
organizează testele de intercomparare anuale pentru testarea capacității de identificare și cuantificare a organismelor modificate genetic din alimente și furaje, pentru laboratoarele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor autorizate sanitar-veterinar din cadrul direcțiilor sanitareveterinare și pentru siguranța alimentelor județene;
organizează activități de instruire și formare profesională continuă a specialiștilor care își desfășoară activitatea în cadrul laboratoarelor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor autorizate sanitar-veterinar, pentru efectuarea testelor și examenelor de laborator pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje;
identifică, caracterizează și cuantifică organismele modificate genetic din alimente și furaj;
păstrează, în condiții de securitate maximă, contraprobe pentru toate probele pozitive;
participă în mod direct la autorizarea laboratoarelor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor de stat și private, întocmește fișele și raportul de evaluare și verifică modul de îndeplinire a condițiilor de asigurare a sistemului de calitate;
comunică în mod periodic către Comisia Europeană lista instituțiilor sau a laboratoarelor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor autorizate sanitar-veterinar din România, autorizate și acreditate pentru competențe în domeniul identificării și cuantificării organismelor modificate genetic din alimente și furaje, precum și a oricăror modificări survenite;
comunică, cu acordul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, informațiile solicitate de către: Comisia Europeană, Laboratorul Referință al Uniunii Europene pentru Organisme Modificate Genetic Bruceloză, Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor, laboratoarele naționale de referință pentru organisme modificate genetic din celelalte State Membre ale Uniunii Europene și alte organizații și instituții în domeniu, acreditate internațional;
furnizează către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcțiile Sanitar-Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor Județene, respectiv a municipiului București, informațiile privind identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje, în vederea stabilirii strategiilor și politicilor naționale pentru identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje;
promovează și implementează principiile de bună practică de laborator (GLP), conform legislației în vigoare, pentru studii de cercetare aplicată;
participă la elaborarea, coordonarea, monitorizarea și realizarea unor acțiuni cuprinse în „Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului”, aprobat anual prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor;
participă la elaborarea proiectelor de acte normative ce reglementează diferite aspecte privind identificarea și cuantificarea organismelor modificate genetic din alimente și furaje;
participă la elaborarea de programe tehnice și de proiecte naționale și internaționale de identificare și cuantificare a organismelor modificate genetic din alimente și furaje;
participă sau gestionează programe de cercetare la nivel național și internațional privind identificare și cuantificare a organismelor modificate genetic din alimente și furaje.
CAPITOLUL 5. DISCUȚIA GENERALĂ A REZULTATELOR, CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
5.1 Discuția generală a rezultatelor
Abordarea aleasă de UE în ceea de privește OMG-urile se bazează pe principiul precauției și impune autorizarea oricărui OMG înainte de a fi introdus pe piață și monitorizarea din punctul de vedere al mediului a oricărui OMG autorizat după introducerea pe piață. Această abordareasigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale, precum și a mediului.
Legislația în domeniu OMG stabilește proceduri specifice de evaluare și autorizare a OMG-urilor, proceduri transparente și care nu au limită de timp. Evaluarea riscurilor se efectuează pe baza unor criterii armonizate, recunoscute ca fiind între cele mai stricte din lume.Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), în colaborare cu organisme științifice din statele membre, este responsabilă cu evaluarea riscurilor, care trebuie să demonstreze că, în condițiile de utilizare preconizate, produsul este sigur pentru sănătatea umană și animală, precum și pentru mediu.
După finalizare, evaluarea riscurilor constituie baza pentru propunerea de decizie a Comisiei adresată statelor membre privind acordarea sau refuzarea autorizării introducerii pe piață a unui OMG. Prin urmare, atât Comisia, cât și statele membre sunt implicate în autorizarea organismelor modificate genetic.
Legislația impune, de asemenea, monitorizarea mediului după introducerea pe piață a fiecărui OMG autorizat, ceea ce permite Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare în cazul în care se identifică vreun efect advers neprevăzut.
Pentru a le asigura consumatorilor dreptul la informații și la alegere, toate OMG-urileautorizate fac obiectul unor obligații privind trasabilitatea și etichetarea.
Înainte de introducerea pe piața UE, s-a demonstrat cu privire la toate OMG-urile autorizate în UE că sunt sigure. Aceasta este concluzia desprinsă de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), în colaborare cu statele membre, cu privire la fiecare OMG individual prezent pe piață. Rapoartele anuale de monitorizare de mediu, emise cu privire la toate OMG-urile autorizate, nu au identificat niciun efect advers pentru mediu.
În sfârșit, EFSA monitorizează toate publicațiile științifice noi care ar putea avea un impact referitor la siguranța OMG-urilor autorizate și, până în prezent, niciuna nu a schimbat vreodată concluziile avizelor adoptate de EFSA.
Recent adoptata Directivă (UE) nr. 2015/412 le oferă statelor membre mai multă flexibilitate în a decide cu privire la cultivarea plantelor modificate genetic, în anumite condiții, în două momente distincte:
în timpul procedurii de autorizare: un stat membru poate solicita modificarea domeniului geografic de aplicare a cererii, pentru a se asigura că teritoriul său nu este acoperit de autorizarea la nivelul UE;
după autorizarea unui OMG: un stat membru poate interzice sau restricționa cultivarea unei anumite plante din motive legate, printre altele, de obiectivele politicilor sale de mediu sau agricole sau din alte motive stringente, precum amenajarea teritoriului, destinația terenurilor, impactul socioeconomic, coexistența și politicile publice.
Înainte de adoptarea acestei directive, statele membre puteau interzice sau restricționa provizoriu utilizarea unui OMG pe teritoriul lor numai dacă aveau dovezi noi că organismul în cauză constituie un risc pentru sănătatea umană sau un risc de mediu sau în caz de urgență. Niciun stat membru care a adoptat o așa-numită „clauză de salvgardare” nu a putut vreodată să prezinte dovezi noi.
Un porumb modificat genetic – MON810 – se cultivă în UE în scopuri comerciale.
Modificarea genetică a acestui produs este destinată să protejeze recolta împotriva unui dăunător – sfredelitorul european al porumbului. Acesta a fost autorizat în 1998.
MON 810 se cultivă în 5 state membre și acoperă în total (în 2013) o suprafață de aproape 150 000 ha (dintre care 137 000 ha în Spania). Aceasta reprezintă sub 1,5 % din suprafața totală cultivată cu porumb în UE. În 2013, la nivel mondial, culturile de OMG-uri acopereau 175 de milioane de hectare (în principal soia, porumb, rapiță și bumbac). Spre informare: în 2010, un cartof modificat genetic cultivat pentru amidon, cunoscut drept cartoful „Amflora”, a fost autorizat pentru cultivare și prelucrare industrială în UE. Cultivarea acestuia nu mai este autorizată în UE.
În prezent, sunt în curs 8 cereri de autorizare a cultivării de OMG-uri în UE, inclusiv reînnoirea autorizării MON810. 4 dintre acestea au primit aviz favorabil din partea EFSA; 4 așteaptă încă avizul EFSA.
Pe lângă cultivare, introducerea pe piața UE a OMG-urilor și utilizarea produselor derivate din acestea în lanțul alimentar și furajer face, de asemenea, obiectul unei autorizări din partea UE, care este condiționată de demonstrarea absenței riscurilor pentru sănătatea umană,animală și pentru mediu, în urma unei evaluări minuțioase realizate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară în colaborare cu organismele științifice ale statelor membre.
În prezent, sunt autorizate în UE 58 de OMG-uri pentru utilizare alimentară și furajeră (porumb, bumbac, soia, rapiță, sfeclă de zahăr). Sunt în curs 58 de dosare de cerere, dintre care 17 au primit aviz favorabil din partea EFSA, iar 1 a primit un aviz neconcludent.
UE importă cantități substanțiale de furaje modificate genetic, dar foarte puține produse alimentare de acest fel. Datele indică faptul că Uniunea are nevoie de peste 36 de milioane de tone de soia pentru a-și hrăni șeptelurile. Însă Uniunea produce doar 1,4 milioane de tone de soia anual (care este nemodificată genetic, soia modificată genetic nefiind autorizată în UE).
Prin urmare, sectorul creșterii animalelor din Uniune depinde puternic de producția din țările terțe pentru a-și acoperi necesarul de proteine vegetale. În 2013, Uniunea a importat 18,5 milioane de tone de făină de soia și 13,5 milioane de tone de boabe de soia, ceea ce reprezintă peste 60 % din necesarul de proteine vegetale al Uniunii.
Aceste importuri provin în principal din țări terțe în care cultivarea OMG-urilor este larg răspândită – 90% provin din 4 țări terțe în care procentul reprezentat de ariile cultivate cu soia modificată genetic este de 90% din suprafața cultivată cu soia. În 2013, 43,8% provenea din Brazilia, unde 89% din soia cultivată este modificată genetic; 22,4% provenea din Argentina, unde 100% din soia cultivată este modificată genetic; 15,9% provenea din SUA, unde 93% din soia cultivată este modificată genetic; iar 7,3% provenea din Paraguay, unde 95% din soia cultivată este modificată genetic.
Legislația UE impune etichetarea ca atare a tuturor produselor alimentare și furajelor modificate genetic care conțin, sunt formate din/sau sunt produse pe bază de OMG-uri, cu excepția cazului în care prezența OMG-urilor în produsul alimentar sau în furaj este de sub 0,9%, sau a cazului în care ingredientul este prezent în mod accidental sau inevitabil din punct de vedere tehnic.
Legislația UE nu interzice utilizarea etichetelor "fără OMG" care semnalează că produsele alimentare nu conțin plante modificate genetic, cu condiția să respecte normele generale privind etichetarea alimentelor, în special asigurarea faptului că informațiile furnizate nu sunt înșelătoare. Unele state membre au adoptat programe de etichetare "fără OMG" pentru produsele alimentare și furajele lor.
Mulți operatori din sectorul alimentar au ales să nu aibă pe rafturi deloc produse modificate genetic. Această alegere poate avea legătură cu obligațiile de etichetare prevăzute de legislația în materie de OMG-uri, precum și cu disponibilitatea alternativelor nemodificate genetic.
5.2 Concluzii și recomandări
Modificările genetice au fost folosite pentru a ameliora calitatea unor plante din punct de vedere al compoziției, caracteristicilor funcționale sau proprietăților senzoriale. O primă categorie de alimente modificate genetic (AMG) o constituie fructele și legumele, la care s-a căutat extinderea duratei de optim calitativ din momentul recoltării până în momentul consumului. Exemplul cel mai cunoscut este cel al tomatelor la care s-a reușit încetinirea degradării pectinelor prin reducerea conținutului de poligalacturonaze, metodă aplicată în Marea Britanie. O altă variantă de modificare a duratei de optim calitativ, deocamdată nefolosită la produse comerciale, constă în modificarea răspunsului plantei la etilenă (etilena este un factor de creștere vegetală foarte eficient, putând accelera fazele de maturizare-coacere la unele fructe).
Un al doilea grup de aplicații constă în creșterea rezistenței plantei la îmbolnăvire, acțiunea unor dăunatori, condițiile de mediu sau utilizarea anumitor erbicide.În aceeași direcție, trebuie menționate eforturile care se fac pentru a obține prin modificări genetice, varietăți rezistente la secetă sau temperaturi ridicate, ceea ce ar permite cultivarea lor în regiuni până acum improprii unor astfel de culturi.
Cel de-al treilea grup de aplicații constă în utilizarea modificărilor genetice pentru ameliorarea indicilor calitativi și/sau procesabilității materiilor prime vegetale. Exemplul tipic este furnizat de firma Monsanto, care în 1992 a prezentat o varietate de cartofi modificată genetic prin introducerea unei gene de origine bacteriană, cu scopul creșterii conținutului de amidon. Avantajele creșterii conținutului de amidon constau în scăderea absorbției de ulei în timpul prăjirii, ceea ce reduce costul producerii cartofilor prăjiți și crește gradul de acceptare a lor de către consumatori.
Aplicarea ingineriei gentice în creșterea animalelor este mai dificilă. Prima aplicație aprobată de Food and Drug Administration (1993) a fost utilizarea somatotropinei bovine obținută prin modificări genetice la creșterea vitelor. Somatotropina bovină (STb) este un hormon de natură proteică, existent natural în vite și necesar pentru producția de lapte, iar experimental s-a dovedit că prin administrarea STb vacilor de lapte, producția de lapte crește cu 10-25% (Connaughton, 1989). Un hormon similar, somatotropina porcină (STp), s-a dovedit că scade depunerea de grăsime în porcine în favoarea creșterii masei musculare, ceea ce conduce la carne de porc mai puțin grasă (McLaren et al, 1990). Hormonul nu este aprobat pentru utilizare în SUA dar este legal folosit în unele țări europene.
Avantajele consumatorilor în urma utilizării produselor modificate genetic:
micșorarea sau chiar dispariția de pe glob a zonelor cu deficiențe alimentare prin creșterea atât a volumului producției, cât și a varietăților sortimentale;
îmbunătățirea mai rapidă a însușirilor organoleptice și nutriționale ale alimentelor obținute din culturi modificate genetic decât s-ar realiza prin ameliorarea culturilor cu ajutorul tehnicilor tradiționale;
reducerea semnificativă a perisabilității fructelor și legumelor proaspete;
scăderea numărului și concentrației alergenilor, toxinelor naturale și a altor compuși nedoriți din produsele agricole;
introducerea în plante a unor constituienți cu efect profilactic și curativ pentru consumatorul uman, cum ar fi substanțe cu rol în reducerea colesterolului, a tensiunii arteriale, durerilor artritice, a anxietății sau în creșterea rezistenței la infecții, ceea ce ar fi mult prea dificil, de durată sau foarte probabil imposibil de realizat cu ajutorul ameliorării convenționale a culturilor.
Organismele modificate genetic (OMG) sunt respinse de către organizații neguvernamentale ecologiste, grupuri eticiste, grupări care apără drepturile oamenilor și animalelor, producători de alimente organice, micii fermieri. Motivele sunt numeroase:
se schimbă calitatea nutrițională, creându-se astfel diferențe între OMG și alimentele tradiționale;
se mărește toxicitatea existent în unele produse alimentare de origine vegetală: inhibitori tripsinici, substanțe cianogene, substanțe goitrogene, amine vasopresoare;
se mărește alerginitatea produselor alimentare;
se face transfer neintenționat de gene la plantele sălbatice creându-se astfel superburuieni, rezistente la actualele erbicide, ceea ce conduce la scăderea producției de cereale și semințe oleaginoase;
se consideră că nu toți fermierii vor putea cumpăra anual semințe modificate genetic;
alimentele modificate genetic nu respectă problemele de religie, cultură, etică;
se consideră că dacă OMG nu sunt etichetate corespunzător, consumatorul nu este avertizat că alimentul este obținut din materii prime modificate genetic sau cuprinde ingredient ale acestora;
fermierii care produc alimente organice vor falimenta, deoarece culturile lor vor fi contaminate prin polenizare încrucișată cu plantele rezistente la erbicide realizate prin inginerie genetică;
se va distruge echilibrul actual al ecosistemului, relațiile dintre microorganisme, plante, insecte, animale putând fi modificate pentru totdeauna, ceea ce va fi păgubitor pentru ființa umană;
există și o teamă ancenstrală de necunoscut și foarte mulți oameni consideră că testările din laborator și câmp vor putea scăpa de sub control și în mediu să se răspândească agenți toxici, toxine biologice care vor periclita viața oamenilor.
Indiferent de controversele care există, cercetarea în domeniu va continua și numai viitorul o să decidă dacă omul și planeta vor avea de suferit sau, dimpotrivă, vor evolua datorită rezultatelor ingineriilor genetice.
BIBLIOGRAFIE
Bondoc I., 2007. Legislația sanitar-veterinară. Suport de studiu. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Bondoc I., 2010. Inspecția și controlul produselor de origine animală. Suport de studiu. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Bondoc I., 2012. Legislație în industria alimentară. Suport de studiu. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Bondoc I., 2012. Inspecție și legislație sanitar-veterinară. Suport de studiu. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Bondoc I., 2014. Controlul produselor și alimentelor de origine animală. Manual universitar. Vol. 1. Editura ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Bondoc I., 2015. Bazele legislației sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor. Tratat universitar. Vol. 1 și 2. Editura ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Cîrlan M., 2005. Genetică animală. Editura Alfa, Iași.
Creangă Ș. 2017. Alimente modificate genetic. Suport curs. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Gogu Ghe., 2015. Organismele modificate genetic și implicațiile lor. Editura Pim, Iași.
AgențiaNațională pentru Protecția Mediului, Biosecuritate,http://www.anpm.ro/biosecuritate, [accesat la 03.08.2017].
AgroBiotechRom, Legislație, http://agrobiotechrom.ro/?page_id=311, [accesat la 11.08.2017].
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Legislația produselor alimentare, http://www.anpc.gov.ro/articol/585/produse-alimentare-1, [accesat la 02.08.2017].
Autoritatea Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Siguranța alimentară și Sănătate publică, http://www.ansvsa.ro/#, [ accesat la 03.08.2017].
Centru de informare asupra organismelor modificate genetic, http://www.infomg.ro/web/ro/Situatia_in_Romania/, [accesat la 23.08.2017].
Consiliul European. Consiliul Uniunii Europene, http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/, [accesat la 26.07.2017].
DG Health and Food Safety, Health and Food audits and analysis, http://ec.europa.eu/food/audits-analysis/audit_reports/index.cfm, [accesat la 27.08.2017]
EuropaBio, GMO basics, http://www.europabio.org/agricultural-biotech/faq/gmo-basics, [accesat la 5.08.2017].
Eur-Lex, http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro.
European Commission, Genetically Modified Organism, https://ec.europa.eu/food/plant/gmo_en, [accesat la 2.09.2017].
European Commission, Health and Food Safety, http://ec.europa.eu/dgs/health_food-safety/index_en.htm, [accesat la 27.08.2017].
European Commission, Joint research centre, http://gmoinfo.jrc.ec.europa.eu/, [accesat la 29.08.2017]
European Commission, PAFF Committees, https://ec.europa.eu/food/committees/paff_en, [accesat la 07.08.2017].
European Food Safety Autority, Panel on Genetically Modified Organism, http://www.efsa.europa.eu/en/panels/gmo, [accesat la 1.09.2017].
EU Who is who, Institution, http://europa.eu/whoiswho/public/index.cfm?fuseaction=idea.hierarchy&nodeid=1., [accesat la 02.08.2017].
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Inspecții in domeniul organismelor modificate genetic, http://www.madr.ro/inspectia-in-domeniul-organismelor-modificate-genetic.html?highlight=WyJvbWciXQ, [accesat la 01.08.2017].
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Organisme modificate genetic, http://www.maap.ro/organisme-modificategenetic.html, [accesat la 5.08.2017].
Ministerul Mediului, Legislație,http://www.mmediu.ro/categorie/legislatie/100, [accesat la 01.08.2017].
Parlamentul European, http://www.europarl.europa.eu/portal/ro, [accesat la 24.07.2017].
Bibliografie legislativă selectivă
Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului și al Consiliului din 27 ianuarie 1977 privind produsele noi și ingredientele alimentare noi.
Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului.
Decizia 2002/811/CEcare stabilește linii directoare pentru aplicarea anexei nr. VII la Directiva nr. 2001 /l 8/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind
introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic.
Decizia 2002/812/CEde stabilire, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE, a Formularului de prezentare a rezumatului notificării privind introducerea pe piața a organismelor modificate genetic, ca atare sau în produse.
Decizia 2002/813/CEde stabilire, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE, a Formularului de prezentare a rezumatului notificării privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, în alte scopuri decât introducerea pe piață
Regulamentul nr. 1946/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic
Regulamentul nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produselor alimentare și furajele modificate genetic.
Regulamentul nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea ș i etichetarea organismelor modificate genetic ș i trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, ș i de modificare a Directivei 2001/18/CE.
Decizia 2003/701/CEde instituire, în temeiul Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui formular pentru prezentarea rezultatelor diseminării deliberate în mediu a plantelor superioare modificate genetic în alte scopuri decât introducerea pe piață.
Decizia 2004/204/CEdin 23 februarie 2004de stabilire a normelor de funcționare a registrelor pentru înregistrarea informațiilor privind modificările genetice ale OMG, prevăzute de Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului.
Directiva 2009/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic.
Regulamentul nr. 503/2013al Comisiei din 3 aprilie 2013 privind cererile de autorizare a alimentelor și furajelor modificate genetic în conformitate Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 641/2004 și (CE) nr. 1981/2006 ale Comisiei.
Directiva 2015/412/CEa parlamentului european și a consiliuluidin 11 martie 2015 de modificare a Directivei 2001/18/CE în ceea ce privește posibilitatea statelor membre de a restricționa sau de a interzice cultivarea organismelor modificate genetic (OMG) pe teritoriul lor.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Proiect Diploma, Agrecii Catalin, Cepa, Iunie 2018, Doi [304247] (ID: 304247)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.