SPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ LUCRARE DE LICENȚĂ MONOGRAFIA COMUNEI MOGOȘOAIA COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT LOCALITATEA 2017 CUPRINS… [304211]
UNIVERSITATEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
MONOGRAFIA COMUNEI MOGOȘOAIA
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………….4
Capitolul I DATE GENERALE……………………………………………………….6
1.1. Poziția geografică și limitele……………………………………………………………6
1.2. Istoricul cercetărilor…………………………………………………………………….7
Capitolul II STRUCTURA GEOLOGICĂ…………………………………………10
2.1. Evoluția geologică și paleogeografică de ansamblu ………………………………..10
2.2. Constituția geologică…………………………………………………………………..12
2.3. Tectonica și neotectonica………………………………………………………………14
Capitolul III RELIEFUL………………………………………………………………15
3.1. Unitatea de relief în care se încadrează comuna…………………………………….15
3.2. Morfologia………………………………………………………………………………16
3.3. Morfometria…………………………………………………………………………….18
3.4. Tipuri genetice de relief……………………………………………………………….19
3.5. Relieful minor…………………………………………………………………………..20
3.6. Procese geomorfologice actuale………………………………………………………20
Capitolul IV CLIMA……………………………………………………………………22
4.1. Factorii genetici ai climei………………………………………………………………22
4.2. Caracteristicile generale ale climei……………………………………………….…..23
Capitolul V HIDROGRAFIA…………………………………………………………27
5.1. [anonimizat] ………………………..27
5.2. Apele de suprafață……………………………………………………………………..27
5.3. Apele subterane………………………………………………………………………..30
Capitolul VI ASPECTE PEDOBIOGEOGRAFICE……………………………32
6.1. Solurile………………………………………………………………………………….32
6.2. Vegetația ……………………………………………………………………………….34
6.3. Fauna…………………………………………………………………………………….36
Capitolul VII POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE UMANE ………………………..37
7.1. Istoricul așezării………………………………………………………………………..37
7.2. Evoluția numerică a populației………………………………………………………..39
7.3. Mișcarea naturală și mobilitatea teritorială…………………………………………..41
7.4. Structura populației…………………………………………………………………….45
7.5. Așezările rurale …………………………………………………………………………51
Capitolul VIII ECONOMIA…………………………………………………………..54
8.1. Agricultura – ramură economică de bază…………………………………………….54
8.2. Activitățile de tip industrial……………………………………………………………55
8.3. Căile de comunicație și transporturile………………………………………………..56
8.4. Comerțul, serviciile, învățământul, [anonimizat]…57
8.5 Turismul……………………………………………………………………60
CONCLUZII………………………………………………………………………………62
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………63
INTRODUCERE
1.[anonimizat] o localitate cu un real potențial turistic situată în zona periurbană a Municipiului București, o comună cu un deosebit potențial de dezvoltare demografic și economic care se poate transforma treptat într-o așezare de tip urban unde valorificarea resurselor turistice deosebit de valoroase se poate constitui într-o premisă a dezvoltării comunei. Acest aspect o contribuit decisiv în alegerea temei pentru realizarea prezentei lucrări de licență.
2.Scopul lucrării și obiectivele
Principalul scop al acestei lucrări este acela de a demonstra faptul că localitatea Mogoșoaia poate să cunoască o [anonimizat]-o amenajare corespunzătoare a infrastructurii și a resurselor disponibile.
O1- Prezentarea principalelor caracteristici geografice ([anonimizat]);
O2- [anonimizat] o bună gestionare a resurselor disponibile;
O3- Identificarea principalelor probleme de țin de impactul activităților umane asupra mediului natural și a comunității locale.
3.Ipoteze
Comuna Mogoșoaia se caracterizează printr-o amenajare teritorială care pentru moment corespunde necesităților localității dar care necesită investiții pentru modernizarea infrastructurii generale. Se impune astfel implementarea unui Plan de Dezvoltare sustenabil, axat pe o dezvoltare economică locală, durabilă, bazată în principal pe activitatea turistică. Se estimează descoperirea a minim 3-4 probleme generate de impactul activităților umane asupra mediului natural și asupra culturii locale. Deși în ultimi ani sistemele de asigurare a utilități au cunoscut îmbunătățiri semnificative, ele sunt încă depășite fizic și moral și nu mai prezintă încredere, practic toată infrastructura publică are nevoie de procese de reabiliare tehnică și morală.
4.Activități și metodologie
Dintre principalele activități realizate pentru atingerea obiectivelor menționate mai sus pot fi menționate: studiu bibliografic de specialitate inclusiv de pe internet, studiu de teren, vizitarea principalelor obiective turistice naturale și antropice, realizarea de fotografii, studiul hărților din satelit a localității Mogoșoaia, studierea Planurilor de Dezvoltare propuse și aplicate pentru diferite perioade de timp, discuții cu autoritatea de conducere locală, studiul materialelor mass-media.
Lucrarea reprezintă o îmbinare între geografie, economie, istorie, turism, marketing.
În redactarea acestei lucrări am utilizat mai multe metode de lucru: observația, lucrul cu harta, problematizarea și sintetizarea informațiilor, comparația, conversația și dialogul, caracterizarea, analiza SWOT, descrierea și explicația.
5. Descrierea capitolelor
După prezenta introducere, primul capitol prezintă anumite aspecte generale, legate de poziția geografică, limitele localității și un scurt istoric cu accent pe evenimentele și persoanele care de-a lungul timpului au influențat în mod decisiv apariția și dezvoltarea localității.
Capitolul secund prezintă tectonica zonei, elemente de geologie și geomorfologie. Capitolul al treilea, cu un număr de șase subcapitole analizează detaliat elemente legate de relieful din zona intravilană și extravilană a comunei Mogoșoaia. Al patrulea capitol tratează aspectele climatice, de la factorii genetici la elementele climatice, al cincilea capitol studiază hidrografia zonei, de la apele subterane la izvoare, apele curgătoare și cele stătătoare, Solurile, vegetația și fauna reprezintă obiectul capitolului șase iar populația cu toate aspectele demografice sunt analizate în capitolul șapte. Ultimul capitol vizează economia localității cu aspecte legate și de servicii și cu accentul pe turism. Lucrarea se va încheia cu concluziile de rigoare și prezentarea bibliografiei.
Capitolul I DATE GENERALE
În acest prim capitol vor fi analizate aspecte legate de poziția geografică a localității Mogoșoaia, limitele administrative dar și un scurt istoric al cercetărilor.
1.1. Poziția geografică și limitele
Comuna Mogoșoaia se află situată în sudul României, în provincia istorică a Munteniei, parte a Regiunii de Dezvoltare Sud, județul Ilfov, în partea de NV a Bucureștiului, la numai 16 km de centrul Capitalei (vezi fig.1.1-1.2).
Coordonatele geografice matematice sunt următoarele: 44°31′34″ N 26°0′12″ E.
Comuna Mogoșoaia este situată pe malul stâng al râului Colentina, în plină zonă de câmpie, având o suprafață de 26 kmp.
Fig.1.1-1.2 Mogoșoaia, vecinii și căile de acces, vedere din satelit (stânga) și poziția geografică în cadrul județului Ilfov, sursa: traseeromania.ro
Se învecinează la sud, sud-est și est cu Municipiul București, în partea de est și nord-est cu orașul Otopeni, cu comuna Corbeanca spre nord-vest cu orașul Buftea, iar la sud-vest cu orașul Chitila. Poziția geograficǎ a Comunei Mogoșoaia este extrem de favorabilǎ dezvoltării socio-economică, întrucât se aflǎ într-o zonǎ de câmpie, unde altitudinea reliefului este redusǎ, climatul temperat continental de tranziție, rețeaua hidrograficǎ bine reprezentatǎ, solurile în cea mai mare parte fertile, toate aceste caracteristici contribuind la apariția și dezvoltarea localități. Poziția geografică a Mogoșoaiei se constituie într-un element de favorabilitate, întrucât a oferit și oferă condiții prielnice pentru apariția și dezvoltarea așezării rurale în cauză, precum și pentru buna desfășurare a activităților economice.
1.2. Istoricul cercetărilor
Cercetările geografice efectuate de specialiști, care au avut ca obiect Câmpia Romană sunt numeroase, însă mai puțin sau deloc sunt lucrările referitoare la comunele din această zonă, respectiv comuna Mogoșoaia. Primele studii cu privire la aspectele fizico-geografice ale Câmpiei Române au apărut sub influența școlii franceze și germane de geografie, încă dinainte de începutul secolului trecut.
Cele mai vechi informații sunt cele cuprinse în cronici, însemnări de călătorie și lucrări de istorie, precum cele ale lui Ludovic Mrazec (1859-1907), ale cărui însemnări se referă în special la tectonica reliefului, la râurile din regiune și la modul de organizare a sistemelor fluviatile. Acestora li se adaugă o serie de lucrări, în special legate de problema tectonicii și structurii geologice elaborate de către: Grigoriu Ștefănescu (1895), Gh. M. Murgoci, Em. Protopopescu – Pache și P. Enculescu (1906), N. Drăghicescu (1896).
La sfârșitul secolului al XIX-lea apar primele informații de sinteză asupra comunei și satelor ei componente în “Dicționarul Județului Ilfov” realizat de C-tin. Alexandrescu, informații preluate apoi în mare parte de “Marele Dicționar Geografic” al lui L. Lahovari și un colectiv de autori în 1896.
În perioada de început a secolului al XX-lea până la primul război mondial apar lucrări ceva mai multe care se încadrează în problematica pe care o urmărim. Pe parcursul secolului XX, apar o serie de lucrări de specialitate care fac referire la Câmpia Română în ansamblu, deci și la teritoriul analizat. Tematica abordată este variată și de mare interes, aceste lucrări constituind și în prezent studii de referință a căror importanță este covârșitoare, cercetările fiind orientate spre elementele fizico-geografice, dar și către cele umane.
Emmanuel de Martone (1902) întocmește o lucrare de sinteză geografică “La Valachie”, constituind în același timp și o monografie geografică a Câmpiei Române.
Gh. Murgoci (1907) în lucrarea “La plaine Roumanie et la Balte de Danube” analizează evoluția geologică a Câmpiei Romane. G. Vâlsan, marele geograf român (1915) în lucrarea “Câmpia Romane” face cea mai bună descriere, caracterizare și împărțire a acestei unități geografice.
Perioada dintre cele două războaie mondiale se înscrie în istoriografia geografică a acestui ținut ca un eveniment deosebit, prin publicarea în 1924, a tezei de doctorat a profesorului Vintilă Mihăilescu “Vlăsia și Mostiștea”. Sunt reliefate aspecte de amănunt, atât fizico-geografic cât și de populație, contribuind la mai buna cunoaștere a acestui teritoriu. Este prima lucrare geografică care abordează pe larg curentele de emigrare olteană și sud-dunăreană în această zonă, realizând în urma investigațiilor personale de teren hartă cu satele în care s-au așezat bejenari sud-dunăreni sau olteni.
După 1944, odată cu introducerea unei noi orientări în studiul geografiei și în special în geomorfologie se trece la o aprofundare a muncii de teren, de legare a teoriei de practică.
După anul 1950 cercetările iau amploare, în special cele cu caracter geologic (geologia cuaternarului) și cele de hidrogeologie, litologie, stratigrafie și tectonica cuaternarului realizate de către E. Liteanu (1952-1953) și colaboratorii săi: D. Slăvoacă, C. Opran, C. Ghenea, A. Pricăjan. Aceste probleme au fost studiate și de o serie de geomorfologi, precum: I. Rădulescu (1956-1957), Tr. Naum – H. Grumăzescu (1954), P. Coteț (1960, 1963, 1965, 1966, 1967), A.C. Banu (1967, 1969), V. Mihăilescu (1966) și alții.
Profesorul P. Coteț în colaborare cu E. Prisnea au elaborat un studiu intitulat “Contribuțiuni la stratigrafia depozitelor cuaternare din Câmpia Romană” (1957).
N. Oncescu (1959) cu multă competentă, prezintă în lucrarea “Geologia R.P. Romană’ particularitățile structurii geologice din țara noastră și a evoluției paleogeografice pe mari unități.
Problemele legate de populație și așezări au fost studiate la fel ca și anterior de cele mai multe ori la nivelul întregii Câmpii Române. Sunt cunoscute lucrările legate de popularea câmpiei, de apariția, dezvoltarea și evoluția așezărilor umane. Dintre acestea mai importante sunt: G. Vâlsan (1912) – „O fază în popularea țărilor române”, a cărei importanță științifică este majoră și în prezent; V. Mihăilescu (1924) –„Așezările omenești din Câmpia Română la mijlocul și la sfârșitul secolului al XIX-lea, o comparație între Harta rusească din 1853 și harta topografică de la sfârșitul secolului al XIX-lea”.
Studiile legate de populație și așezări se vor înmulți în a doua jumătate a secolului XX, când componentele satului vor fi studiate detaliat sub toate aspectele. În acest sens menționăm lucrările unor autori precum: Stahl H.h. (1958) – „Casa țărănească la români în secolul al XIX-lea”, I. Băcănaru și V. Cucu (1972) – „Geografia satului românesc”, V. Mihăilescu (1984) – „Conceptul geografic de habitat”, V. Cucu (1984) – „Caracteristicile geografice fundamentale ale habitatului uman din R.S.R., C-tin. Isbășoiu (1984) – „Despre noțiunile de habitat rural, așezare rurală și sat”, I. Iordan (1975) – „Satul și dispersia satelor”, C. Giurcăneanu (1967, 1988) – „ Energia habitatului și problemele practice legate de ea”, Stahl H.H. (1958) –„Contribuții la studiul satelor devălmașe românești”.
Aspecte ale geografiei economice au fost abordate pentru regiunea Câmpiei Române de către Velcea I. care a clarificat anumite concepte din geografia rurală: spațiu rural, geoeconomie, geoecologie agrară ș.a. Tot despre aspectele economice au scris și cercetătorii Institutului de Economie Agrară al Academiei Române: Dinu Gavrilescu, Florica Bordânc, Maria Fulea, Aurelia Sârbu, Violeta Florian. Un studiu de sinteză asupra cercetărilor fizice și economice geografice ne este oferit de P. Gâștescu și I. Iordan (1970) în lucrarea intitulată “Județul Ilfov” editată de Academia R. S. România.
Zona turistică este suficient prezentată într-un studiu de sinteză al județului Ilfov de către R. Călinescu (1970). Potențialul turistic al acestei comune, deși tangențial, a fost abordat în o serie de lucrări cu caracter turistic de Ion Iordan în “Împrejurimile Bucureștiului”, ghid turistic (1992), C. Florescu (1983) – “Popasuri în împrejurimile Bucureștiului”, R. Călinescu (1962)- ‘Excursii în împrejurimile Capitalei’.
Nu pot fi omise lucrările de sinteză din colecția “Județele Patriei” și anume “Județul Ilfov ” 1970, editura Academiei și “Municipiul București”, editura Sport-Turism, apoi teza de doctorat a lui Ion Iordan cu titlul “Zona periurbană a Bucureștilor” publicată în 1973, lucrare ce abordează problemele relațiilor oraș-zona înconjurătoare. Zona periurbană a Bucureștilor în cadrul căreia se regaseste și localitatea analizată sub toate aspectele sale naturale, de populație și așezări, a legăturilor economice ce se stabilesc cu capitala.
Capitolul II STRUCTURA GEOLOGICĂ
În cadrul acestui capitol vor fi analizate aspecte legate de evoluția geologică și paleogeologică de ansamblu, constituția geologică și tectonica și neotectonică. Toate aceste elemente de natură geologică și de fizică a pământului prezintă o deosebită importantă pentru favorabilitatea cadrului natural din acest punct de vedere. O stabilitate tectonică implică un mediu favorabil locuirii spre deosebire de zonă unde se produc mișcări tectonice sau scufundări.
2.1. Evoluția geologică și paleogeografică de ansamblu
Realizarea marilor geostructuri din Europa este dependentă de:
Constituirea și evoluția plăcilor Africană și Euro-Asiatică;
Evoluția plăcilor în paleozoic care a condus la sistemele montan-kimeric și hercinic;
Formarea Oceanului Tethys și începutul conturării Oceanului Atlantic de Nord în triasic,
Evoluția microplăcilor în mezozoic și neozoic și a depresiunilor tectonice, din ciocnirea lor au rezultat Carpații și unitățile limitrofe.
În cadrul teritoriului României se pot separa unități de platformă veche proterozoică, unități de orogen vechi-hercinic și unități de orogen noi-alpine realizate în mai multe etape după cum urmează:
I. Etapa prehercinică
Include proterozoicul și prima parte a paleozoicului când s-au realizat unitățile de platformă, inclusiv din Câmpia Română.
Paleograficc, pentru proterozoic se concepe o planetă cu o scoarță relativ încă subțire, împărțită în plăci, fragmentarea acestora pe margini favoriza dezvoltarea de depresiuni unde se acumulau depozite, iar pe fracturi se produce circulația materiei magmatice.
Pentru regiunile de platformă actuale din România, ultimele orogene care le-au influențat au fost în proterozoicul superior (miscările assyntice din sudul Dobrogei și până în Câmpia Română).
Prin fragmentarea Plăcii Euro-Asiatice a rezultat mai întâi o separare a microplăcii Moesice și apoi conturarea unui bazin tectonic local în nord-vestul Dobrogei.
II. Etapa hercinică
Se desfășoară din paleozoicul mijlociu și până în mezozoicul mediu, caracterizându-se
printr-un climat cald și umed în carbonifer care a determinat dezvoltarea unie vegetații luxuriante. Dintre evenimente structurale majore ale acestei perioade cele mai importante sunt:
Crearea cadrului structural pentru realizarea domeniului carpatic;
Formarea Oceanului Tethys și separarea plăcilor Euro-Asiatică și Americană prin dezvoltarea riftului Oceanului Atlantic de nord;
Apariția a noi microplăci (panonică, transilvană) aflate în contact cu cea est-europeană și moesică;
Divizarea microplăcii meosice în dobrogeană și valahă;
III. Etapa alpină
Se desfășoară din cretacicul mediu și până în prezent.
A avut ca rezultat constituirea edificiului carpatic și legat de acesta, antrenarea în ridicare a unităților limitrofe, inclusiv cele de platformă. Procesele tectonice au fost determinate de deplasarea plăcilor Euro-Asiatică și Africană.
Modelarea uscatului s-a făcut în condițiile unui climat tropical umed (cretacic superior), subtropical (paleogen). Modelarea se caracteriza prin alterări bogate în sezonul cald și umed și averse în sezonul cald, râurile transportând volume însemnate de materiale ce erau acumulate în bazinele oceanice. Se realiza o pedimentație intensă care a dus la finele etapei la o pediplenă generalizată în toate unitățile de uscat. Transgresiunea ponțiană și formarea lanțurilor montane și delurose a dus la formarea a trei mari bazine marine (panonic, transilvan, getic).
IV. Cuaternarul
Din punct de vedere tectonic și morfologic, ca urmare a jocului plăcilor și microplăcilor s-au înregistrat următoarele procese:
Înălțarea Carpaților și a regiunilor de dealuri, proces care a antrenat și platformele vecine; continuarea unor procese de subsidență în sectoare din Câmpia Română;
Adâncirea sacadată a râurilor care au creat văi cu un număr variabil de terase;
Colmatarea lacurilor existente la începutul cuaternarului în Câmpia Română, Câmpia de Vest și poate în unele depresiuni, formarea reliefului glaciar;
Stabilirea nivelului Mării Negre la poziția actuală care după o regresiune importantă (-35 m) la începutul cuaternarului a ajuns treptat, în holocen la +5 m;
Dezvoltarea societății omenești.
Concluzii:
1. Formarea reliefului a durat aproximativ 1 miliard ani;
2. Unitățile de platformă, în paleozoicul inferior erau deja rigide iar cu marginile fragmentate;
3. În Cuaternar, s-a întregit ansamblul reliefului prin exondarea câmpiilor.
2.2. Constituția geologică
Mogoșoaia, împreună cu suprafața zona periurbană a Capitalei, fac parte din Câmpia Română, Sectorul central al acesteia, mai exact Câmpia Vlăsiei, subdiviziunea Câmpia Bucureștiului.
Câmpia Bucureștiului, subunitate a Câmpiei Vlăsiei, se extinde în N-E și E până la Valea Pasărea, în S-E și S până la Câmpul Câlnăului și Lunca Argeș-Sabar, în S-V tot până la Lunca Argeș-Sabar, iar în N-V până la Câmpia Titu.
Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100–115 m, în partea nord-vestică, și 50–60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviței. Orașul propriu-zis se desfășoară între 58 m și 90 m altitudine. Se apropie de 100 m numai în zonele nord-vestice dar nu se va depăși această altitudine.
Relieful câmpiei este constituit dintr-o succesiune de câmpuri (interfluvii) și văi (cu terase și lunci) care se succed de la nord către sud. Specificul reliefului este dat de interfluviile extrem de largi și slab fragmentate (câmpuri), văile puțin adâncite aparținând la 2-3 generații, multe având o scurgere semi-permanentă și versanți de tipul malurilor cu dinamică activă.
Câmpiile constituie cele mai recente forme de relief rezultate în cuaternar prin umplerea cu depozite a unor bazine lacustre mari. Structural aparțin unității de platformă moesică. Au fundament vechi precambrian sau paleozoic, fragmentat în blocuri aflate la adâncimi de la câteva sute de metri la peste o mie de metri. Peste ele sunt strate dominant alcătuite din gresii, nisipuri, argile în structură tabulară sau monoclinală .
Subsolul acestui perimetru a reprezentat încă din perioada secolului XIX- începutul secolului XX obiectul unor numeroase studii și cercetări a căror motivație principală a fost, mai ales, speranța identificării unor resurse de ape subterane de tip artezian, care ar fi rezolvat problema alimentării cu apă a orașului. Din acest punct de vedere, studii importante ale geologiei Bucureștiului au fost realizate de către G. Murgoci și E. Protopopescu – Pache . Câmpiile tabulare (netede) prezintă câmpuri extinse care la suprafață au depozite loessoide și care se suprapun pe formațiuni nisipo-argiloase și chiar strate de pietrișuri într-o desfășurare aproape orizontală. Structura este rezultatul acumulării treptate a materialelor într-un sector al bazinului lacustru situat mai departe de regiunile colinare limitrofe.
În privința stratelor din subsolul zonei Mogoșoaia-București, din punct de vedere geologic se vor identifica următoarele aspecte:
Neozoicul superior (Romanian): la bază există un orizont de tufuri calcaroase, peste care sunt depuse nisipuri acoperite cu nisipuri și argile;
Cuaternarul: implică următoarele strate care provin din Pleistocenul Inferior (stratele de Frățești- orizont de nisipuri și pietrișuri), Pleistocenul mediu (marne, argile, nisipuri- complexul marnos), Pleistocenul superior (nisipuri mărunte și fine, intercalații grezoase și calcaroase, cu o grosime de 8-20 m cunoscute ca stratele de Colentina în interfluviul Argeș-Dâmbovița), Holocenul (depozite loessoide și aluviunile fine și grosiere ale luncilor).
Fig.2.1 Comuna Mogoșoaia – colaj geologic, sursa: Harta geologică 1:200.000
Studiul structurilor hidrogeologice implică următoarele straturi:
Stratele de Frățești: implică trei orizonturi cu nisipuri și pietrișuri separate prin intercalarea unui strat de argilă; prezintă o înclinare lentă de la sud către nord;
Complexul marnos intermediar: cu o grosime de 100-120 m, fiind rezultatul unei sedimentări determinate de diferiți factori prezintă limite variabile;
Stratele de Mostiștea: reprezintă stratul inferior de nisipuri și pietrișuri al stratelor de Frățești, nisipuri fine și grosiere, pietrișuri mărunte și resturi lemnoase; apar în subsolul terasei din stânga Dâmboviței sub forma unui strat de 10-15 m grosime;
Argilele intermediare: se numesc intermediare pentru că se află situate între nisipurile de Mostiștea și pietrișurile de Colentina; are o grosime de 5-10 m;
Stratele de Colentina: numite și pietrișuri de Colentina, sunt nisipuri care spre adâncime devin mai grăunțoase devin pietrișuri mărunte; întregul banc prezintă o sedimentare în lentile;
Luturile de București: reprezintă acoperișul zonei sedimentare menționată mai sus; prezintă prafuri nisipoase, argiloase gălbui, concrețiuni calcaroase, grosime de 15-20 m;
Depozite de luncă și terasă: aparțin terasei inferioare a Dâmboviței, depozite loessoide și aluviuni grosiere, prafuri argiloase, slab nisipoase, groase de 10-20 m.
2.3. Tectonica și neotectonica
Din punct de vedere seismic, țara noastră este situată în regiunea seismică Alpino-Carpato-Himalaiană cu un grad avansat de mișcare. Epicentrele cutremurelor de pământ de la noi se găsesc fie în inferior (Carpații de Curbură, Podișul Transilvaniei, Câmpia Banatului) fie în afara granițelor (Bulgaria).
Cutremurele de pâmânt cunosc în țara noastră o frecevnță deosebită (între anii 1901-2000, au fost înregistrate peste 600 cutremure, iar în ultimii ani activitatea seismică a devenit mai prezentă), existând și cutremure cu o mare intensitate (1940, 1977, 1986, 1990). Marea majoritate a seismelor de la noi au natură tectonică. Cele mai multe (cutremurele moldavice) își au focarul în Curbura Carpaților, în zona Vrancea, la adâncimi cuprinse între 100-200 km (focare intermediare) pe așa-numitul plan Benioff. Zona corespunde unei părți din regiunea în care se produce subducția microplăcii Mării Negre în astenosferă, proces însoțit de acumularea lentă de energie seismică și de descărcări bruște, violente la intervale de 30-50 ani.
Numărul cutremurelor variază în timp, astfel, unele fiind foarte puternice, astfel, cel din data de 4 martie 1977 cu epicenturl în zona Vrancea la 97 km adâncime a avut o magnitudine de 7,2 grade Richter fiind simțit foarte violent în estul, sud-estul și sudul României.
Se poate separa astfel o regiune seismică ce încorporează partea sudică și estică României unde activitatea seismică este întreținută de zona Vrancea. În celelalte regiuni geografice cutremurele au caracter mult limitat.
Zona comunei Mogoșoaia a fost afectată în mai multe rânduri de seisme. Din punct de vedere al stabilității construcțiilor pe teren se pot recomanda următoarele: în zonele în care solurile sunt rezultate din depuneri aluvionare cu un procent mai ridicat de textura nisipoasă, sunt necesare lucrări de compactare, consolidare a terenului și/sau lucrări speciale (perne loess sau bazalt, piloți de pământ) la construcții cu înălțimi mai mari de P=11, pentru a împiedica apariția unor tasări diferențiale ce ar putea pune în pericol stabilitatea construcției. Din punct de vedere al seismicității teritoriul comunei se înscrie în zona C de risc la cutremure, cu Ks=0,20 și perioada de colț Tc-1,5 s.
Capitolul III RELIEFUL
Relieful reprezintă baza activităților umane, poate fi un factor favorizant sau restrictiv pentru activitățile umane. În acest caz, vorbim despre un relief de câmpie favorabil, neted, cu ușoare denivelări, cele mai abrupte zone sunt albiile râurilor. Netezimea câmpiei favorizează extinderea orașului, singurele bariere fiind văile râurilor.
3.1. Unitatea de relief în care se încadrează comuna
Câmpia Vlăsiei cuprinde partea sudică a Câmpiei Ialomiței și are o poziție centrală în Câmpia Română. Altitudinile ating un maxim de 120-123 m în nord (spre Ialomița și Valea Poienari) și un minim de circa 30 m în sud, pe lunca Argeșului (vezi fig.3.1).
Fig.3.1 Câmpia Vlăsiei – Harta geomorfologică, sursa: Geografia României, vol. V, 2005
Limite
În sud-vest și sud-malul drept al Argeșului; la nord Câmpia Vlăsiei se interferează cu câmpia de subzistență, delimitarea fiind convențională: Drăgăneasa, nord de Cosobu, nord de Gulia, Crevedia, Niculești (pe valea Snagov), Cojasca (pe Ialomița), nord de Cătunu, nord de Crivățu, Valea Cricovul Dulce și apoi Valea Poienari (Cricovul Sec), Potigrafu (Prahova), malul drept al Prahovei până la Dridu, malul drept al Ialomiței până la Coșereni (79m altitudine). Limita estică trece aproximativ pe la sud de șoseaua Coșereni-Movilița pe la Măriuța-Cândeasca-Islaz sau Fundulea și de aici la Brănești; mai departe, limita este marcată de malul stâng al văilor Pasărea, Dâmbovița și Argeș (până la nord de Oltenița). Aici se face joncțiunea, în unghi, cu limita vestică (malul drept al Argeșului).
Subdiviziuni
Acestea se delimitează între ele prin abrupturi (lunca Argeșului), văi sau fâșii tranzitorii. Se deosebesc 6 subunități, separate prin văile: Sabar (malul stâng), Ialomița, Cociovaliștea, Pasărea; numai la sud de București există și o limită tranzitorie (unde panta înclină mai mult spre sud) – Câmpia Bucureștiului, Câmpia Câlnăului, Câmpia Moviliței, Câmpia Snagovului, Câmpia Maia, Lunca Argeș-Saba
Câmpia Bucureștiului, subunitate a Câmpiei Vlăsiei, se extinde în N-E și E până la Valea Pasărea, în S-E și S până la Câmpul Câlnăului și Lunca Argeș-Sabar, în S-V tot până la Lunca Argeș-Sabar, iar în N-V până la Câmpia Titu (vezi fig.3.2). Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100–115 m, în partea nord-vestică, și 50–60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviței. Orașul propriu-zis se desfășoară între 58 m și 90 m altitudine. Se apropie de 100 m numai în zonele nord-vestice dar nu se va depăși această altitudine.
3.2. Morfologia
Relieful major apare ca o câmpie piemontană-terminală (vezi fig.2.1), compusă din două conuri complexe, unul al Argeșului și Dâmboviței și altul al Ialomiței cu Cricovul Dulce, în parte, și cu Prahova și Teleajenul. În aceasta s-au sculptat văi care au divizat câmpia în interfluvii sau câmpuri .
Relieful dezvoltat de loess prezintă în general forme diferite, însă în mare parte rezistente și de dimensiuni mici. De aceea câmpiile de loess au ca trăsătură fundamentală uniformitatea reliefului. O caracteristică importantă a loessului care își pune pecetea și asupra morfologiei, este desprinderea și desfacerea verticală „în blocuri prismatice, cu crăpături care se măresc treptat, ducând la surparea acestor desprinderi” (Trufescu V.,1966). Sub depozitele leossoide, cu grosimi ce pot ajunge de la 2 m până la chiar 10 m, se întâlnesc un strat de nisipuri și unul de pietrișuri ale căror grosimi pot ajunge până la 20 m.
Atât în zona Bucureștiului, cât și în împrejurimi, văile au caracter specific de câmpie, reflectat îndeosebi în numărul relativ mare de cursuri meandrate. Văile sunt largi, evazate, cu 1-2 terase de meandru (± 2-4 și 8-12 m- vezi fig.2.2), cu intense fenomene de colmatare minerală și biogenă .
Spațiul interfluvial este afectat doar de procesele de tasare prin crovuri, care în zona Otopeni – Odăile – Mogoșoaia au o mare frecvență. Crovurile sunt puțin adânci (1-3 m). Datorită impermeabilizării fundului lor, primăvara când există un exces de umiditate ca urmare a ploilor și topirii zăpezilor, crovurile sunt acoperite cu apă, ceea ce face ca aceste zone să fie nepotrivite agriculturii.
Valea Colentinei fragmentează Câmpia Colentinei și este o vale caracteristică zonei de câmpie, cu o cădere în profil longitudinal foarte mică, acțiune ce a declanșat o meandrare destul de mare a cursului.
Fig.3.2-3.3 Câmpia Vlăsiei (stânga) și vedere general asupra reliefului din zona Mogoșoaia, sursa: www.romania-original.info
Valea Colentinei are un profil longitudinal destul de lin, deoarece cursul este puternic meandrat și însoțit de numeroase lacuri formate prin acțiunea de eroziune meandrată ce se desfășoară pe direcția NV-SE.
Valea prezintă o asimetrie accentuată a malurilor având malul drept mult mai abrupt și mai înalt. Pe partea stângă a văii se desfășoară un nivel de terasă de 4 – 6 m căruia i se adaugă o terasă de luncă de 2 – 3 m.
Între orașul Pantelimon și Cernica terasele dispar, ambele maluri devenind abrupte și dominând valea pe care sunt instalate lacurile Pantelimon și Cernica . Malurile lacurilor sunt netede și pot fi utilizate pentru diferite amenajări turistice, fie că este vorba despre unitățile de cazare sau de servicii de agreement.
3.3. Morfometria
Din punct de vedere altimetric, teritoriul pe care-l urmărim, încadrându-se în părțile centrale ale Câmpiei Române are înălțimi absolute mici, altitudinea medie a comunei este în jur de 64 m. Urmărind arealele unor curbe hipsometrice constatăm marea extindere pe care o au suprafețele de peste 60 m, adică cele care corespund câmpiei. Celelalte au aspectul unor fâșii care urmează văilor, observându-se paralelismul dintre ele și albia râului. Se remarcă și din acest punct de vedere, predominarea suprafețelor întinse, cu înălțimi aproximativ uniforme, corespunzând câmpiei unde lucrările agricole se pot desfășura în cele mai bune condiții.
Fig.3.4 Harta morfometrică a zonei Mogoșoaia, sursa: http://www.bucurestiinoi.city/padurea-straulesti/
Câmpia Vlăsiei, atinge un maxim de 120-130 m în nord (spre Ialomița și Valea Prahovei) și un minim de 30 m în sud, pe lunca Argeșului (vezi fig 3.4). Sensul de descreștere a altitudinilor este atât spre sud, dar și spre sud-est, așa cum s-au depus conurile de dejecție ale Argeșului (și Dâmboviței) și al Ialomiței. De altfel, curbele de nivel de pe aceste conuri, descriu arcuri cu convexitatea spre sud-est.
3.4. Tipuri genetice de relief
Se remarcă în mod deosebit relieful creat de către apele curgătoare.
a) Terasele
Sunt prezente în lungul văilor în toate unitățile de relief, dar diferit ca extensie, număr și altitudine. În zona de câmpie sunt 1-3 terase (5-7 m, 10-15 m, 20-25 m). La nivelul generațiilor de văi cuaternare frecvent ele sunt în număr de 1-4 și lipsesc în zonele de câmpie. Soclul teraselor este alcătuit din formațiunile petrografice intersectate de râu se ridică deasupra albiei de la 0,5 m la câteva zeci de metri, peste care se află un depozit aluvial cu grosimi de 2-10 m. Alcătuirea granulometrică este reprezentată de nisipuri, pietrișuri mărunte și lentile de argilă. Peste aluviunile de terasă se află un depozit de acoperire format din elemente fine.
b) Luncile
Sunt destul de extinse în zonele de câmpie, fiind forme de relief holocene, condiționate de dinamica râurilor în concordanță cu variațiile neotectonice și bioclimatice din anumite intervale geologice (vezi fig.3.5). În cazul câmpiilor, împreună cu albia minoră pot ajunge la 80% din suprafața văii. În regiunea de câmpie, morfologia luncilor este mult mai simplă, există grinduri lângă albii (au lungimi mari și sunt alcătuite dominant din nisipuri și pietrișuri mărunte), apoi un larg sector jos cu brațe și meandre părăsite, bălți extinse, popine aplatizate. Contactul cu frunțile de terasă sau cu câmpurile limitrofe se face prin intermediul glacisurilor coluviale.
Fig.3.5 Luncă de câmpie, sursa: https://www.terramagazin.ro/index.php/2013/11/raurile-si-relieful/
Luncile din zona de câmpie sunt relativ stabile neotectonic, sunt largi, au grinduri, cursuri părăsite, popine și diferențieri în trepte joase; depozitele au granulometrie diferită în două orizonturi care reflectă variațiile hidrodinamice și de presiune antropică din a doua parte a holocenului. Un orizont de bază alcătuit din aluviuni grosiere și un altul, superior format din materiale cu dimensiuni mici.
3.5. Relieful minor
Relieful dezvoltat pe rocile argiloase.
Sunt roci cu o largă răspândire, mai ales în zone de dealuri și câmpie. Formele de relief cu răspândire mare sunt anumite tipuri de alunecări și curgerile noroioase, care au înfățișare, dimensiuni și stadii de evoluție variabile.
Relieful dezvoltat pe loess și depozite loessoide
Are o frecvență aparte în regiunile de câmpie cu grosimi de la 1,5-20 m. Tasarea și sufoziunea sunt procese specifice dar ele e asociază cu nivația. În urma acestor procese pe suprafețele interfluviale rezultă crovuri (diametre până la 50 m și adâncimi până la 2 m). Uneori prezintă lacuri au sectoare cu umezeală, găvane, padine, văi de tip furcitură. Circulația apei prin formațiunile loessoide conduce la individualizarea unor forme sufozionale (hrube, hornuri, tunele, poduri suspendate, văi sufozionale).
Fig.3.6-3.7 Relieful de sufoziune (stânga) cu hrube, sursa: profudegeogra.eu
Relieful dezvoltat pe nisipuri și pietrișuri
Au o mai mare desfășurare în lungul cursurilor de apă, având un grad redus de cimentare.
Versanții sunt afectați de procese de șiroire și alunecări- năruiri.
În concluzie, zona de câmpie prezintă relieful pe loessuri, depozitele loessoide și areale cu nisipuri. Pe ele s-au individualizat forme de relief de tasare, sufoziune și eoliene (pe acumulări de nisip).
3.6. Procese geomorfologice actuale
Dintre procesele geomorfologice actuale, în zona studiată pot fi precizate:
a) Procese fluviatile
Se produc în albiile și luncile râurilor însă în funcție de regimul pluvial și termic, suferă în timp variații ca intensitate, unele procese fiind influențate de activitățile antropice. Pentru zona de câmpie, dominante sunt procesele de suspensie și acumulări însemnate. În cazul câmpiilor, văile alohtone au debite însemnate (asigură un transport în suspensie important), pante mici (facilitează acumulări bogate în albie rezultând despletiri, ostroave), la debite mari provocate de precipitații bogate se produc revărsări. Văile autohtone au albi înguste și lunci sub formă de fâșii cu eroziuni slabe, transport în suspensie și aluvionări bogate; o bună parte din an, unele alibi sunt secate sau sunt transformate în succesiuni de ochiuri de pă legate cu un fir de apă .
b) Șiroirea și spălarea în suprafață, au efecte minime în zona de câmpie, datorită mai ales pantelor foarte mici iar unde acestea apar se manifestă sporadic și pe suprafețe foarte mici.
c) Procesele gravitaționale
Pe unii versanți ai văilor principale din câmpie se produc deplasări complexe la care alunecarea propriu-zisă se asociază cu sufoziuni și surpări.
Prăbușirile se produc și în zona de câmpie, în lungul malurilor concave ale râurilor unde se produc surpări.
Sufoziunile sunt associate loessului sau depozitelor loessoide cu hrube, pâlnii, tuneluri de sufoziune. Asociat sufoziunii se produc procese de tasare (crovuri, găvane, padine).
d) Procesele eoliene
Vizibile unde există nisip neconsolidat, în acest caz pe malurile cursurilor de apă. Deplasarea particulelor de nisip și praf se face în condițiile în care acesta este uscat, vânturile au o viteză de peste 5 m/s iar vegetația ierboasă lipsește. Rezultă acumulări de nisip cu ochiuri de apă sau areale cu exces de umezeală.
e) Procesele antropice
Implică unele defrișări, desțeleniri, dezvoltarea rețelei de transport (nivelări, ramblee,
deblee, poduri, etc), numeroase construcții, etc.
Capitolul IV CLIMA
Potențialul favorizant al climei se diferențiază în timp și spațiu, fiind în strânsă corelație cu valorile înregistrate de elementele climatice care susțin sau limitează activitatea umană .
Temperatura este un parametru important al condițiilor climatice. Semnificative pentru desfășurarea diferitelor forme de turism sunt temperaturile favorabile sau adecvate. Temperaturile extreme, foarte ridicate sau mult sub 0 grade Celsius sunt nefavorabile pentru turism, declanșând stresul climatic.
Precipitațiile, dacă sunt lichide, constituie condiții climatice restrictive, nefavorabile derulării activității turistice dar zăpadă, în schimb, și acumularea ei sub forma unui strat de zăpadă este un element indispensabil practicării sportului de iarnă.
Nebulozitatea când este accentuată, slăbește vizibilitatea, reduce durata de strălucire a
Soarelui devenind element de stres. Formațiunile noroase izolate și norii subțiri, tip Cirus, redus intensitatea radiației calorice și întregesc valoarea estetică a peisajelor.
Vântul, influențează negativ activitățile turistice, accentuând disconfortul termic și stresul climatic cutanat. Fenomenele atmosferice sau hidrometerologice, ceața, orajele, chiciura, poleiul, împiedică și ele practicarea diferitelor tipuri de turism.
4.1. Factorii genetici ai climei
Factorii genetici ai climei sunt cei care determină un anume tip de climă și imprimă caracteristicile climatice de ansamblu:
a) Radiația solară: constituie sursa energetică principală în geneza și evoluția diferitelor procese naturale, fiind caracterizată la nivelul suprafeței terestre sub diferite tipuri de radiații (directe, difuze, atmosferice).
– Durata de strălucire a Soarelui: 2 200 ore/an;
– Radiația globală: 127,5 kcal/cmp;
– Bilanțul radiativ lunar (vezi tabel 1.1), anual este de 43,2 kcal/cmp.
Tabel 1.1 Sumele lunare și anuale ale bilanțului radiativ, kcal/cmp (după Ielenicz, 2007)
Sursa: Ielenicz, M.,2007, Geografia României, vol.II
Grafic 4.1 Evoluția lunară a bilanțului radiativ pentru zona Mogoșoaia
Sursa: Ielenicz, M.,2007, Geografia României, vol.II
Din analiza graficului de mai sus rezultă un bilanț radiativ pentru intervalul martie-octombrie și unul negativ pentru lunile de iarnă (decembrie-ianuarie-februarie). Bilanțul radativ prezintă o deosebită importanță în formarea ecosistemelor.
b) Dinamica maselor de aer
Predomină circulația sudică care poate da fie zile călduroase cu averse (când masele de aer tropical traversează Marea Mediterană), fie zile cu temperaturi ridicate ce provoacă uscăciune și secetă (masele provin din Orientul Apropiat); sunt frecvente în sezonul cald, însă uneori se manifestă doar în sudul României.
c) Influența componentelor sistemului geografic
În cazul reliefului, influența este minimă, fiind limitată de altitudinea joasă a comunei Mogoșoaia. Prezența suprafețelor forestiere asigură o moderare a climatului , în schimb principalele influențe sunt reprezentate de existența unui centru urban (un regim termic cu 1-2 grade Celsius mai ridicat față de periferie; încălzirea este determinată de prezența îmbrăcăminții de beton armat, prezența curenților de aer, poluarea diversificată) și prezența suprafețelor acvatice (influențează îndeosebi caracteristicile de natură termică, umiditatea și uneori dezvoltarea unor curenți de aer pe suprafețele de uscat limitrofe).
4.2. Caracteristicile generale ale climei
Principalele caracteristici generale ale climei vor face referință la elementele climatice (temperatura, precipitațiile și vânturile):
Temperatura aerului
a) Temperatura medie anuală: 10,5 grade Celsius;
b) Temperatura medie a lunii ianuarie: -3 grade Celsius;
c) Temperatura medie a lunii iulie: 22 grade Celsius;
În graficul 4.2 este prezentată evoluția temperaturilor medii lunare pentru zona geografică unde se încadrează și comuna Mogoșoaia. Zona este tipică pentru un climat temperat-continental moderat.
Grafic 4.2 Temperaturile medii lunare și anuale, comuna Mogoșoaia
Sursa: A.N.M
– Zile cu îngheț: 100/an;
– Zile de iarnă: 30/an;
– Nopți geroase: 20-35 zile/an;
– Zile de vară: 80-100/an;
– Zile tropicale: 40/an;
Regimul termic din sol: 12-13 grade Celsius (la nivelul solului), -2 (intervalul decembrie-februarie), 26-27 (intervalul iulie-august).
Umezeala relativă a aerului: media este de 74-76%, în ianuarie este 85% dar scade sub 60% în sezonul cald .
Nebulozitatea și tipurile de zile specifice
Este un element important pentru definirea caracteristicilor climatului, pentru că, de acest indicator depind direct: mărimea fluxului radiativ primit de suprafața activă, evaporația și evapotranspirația, gradul de luminozitate, este descrisă în tabelul 4.1. În acest tabel este prezentat și numărul de zile cu grad de acoperire a cerului.
Tabel 4.1 Regimul mediu al nebulozității
Sursa: Ielenicz, M.,2007, Geografia României, vol.II
Regimul precipitațiilor
– Precipitații medii anuale: 500-550 mm/an (vezi regimul precipitațiilor din tabelul 1.3);
Tabel 4.2 Regimul precipitațiilor
Sursa: Ielenicz, M.,2007, Geografia României, vol.II
Grafic 1.2 Ponderea precipitațiilor pe sezoane în zona Mogoșoaia
Sursa: Ielenicz, M.,2007, Geografia României, vol.II
– Număr de zile cu strat de zăpadă: sub 40/an;
– Număr de zile cu ninsoare: sub 20/an;
– Număr de zile cu viscol: 4-6/an.
Potențialul eolian
Este condiționat dominant de deplasarea maselor de aer deasupra țării noastre în concordanță cu raporturile dinamice ce se stabilesc la diverse intervale de timp între centrii ce coordonează circulația generală deasupra Europei.
– Direcția vântului: direcțiile vestice interferează cu cele estice dar în ultima perioadă de timp a devenit foarte activă circulația sudică;
– Viteza medie anuală a vântului: 2-3 m/s;
– Calmul atmosferic: sub 25 zile/an.
Dintre vânturi poate fi menționat crivățul (iarna are viteze mari în E-SE României, dă geruri, viscole și troieniri.
Capitolul V HIDROGRAFIA
Resursele de apă, constituie baza desfășurării activității economice o oricărei comunități umane. Apa este considerată o resursă, apa potabilă sau pentru activitățile casnice, apa industrială sau ca sursă de hrană. De-a lungul timpului, omul a căutat apa pentru nevoile sale și majoritatea localităților au fost construite lângă o sursă de apă.
5.1. Condițiile fizico-geografice ale formării resurselor de apă
Funcționalitatea sistemului este dependentă de specificul regional al climatului temperat (veri mai secetoase, perioadele mai ploioase dintre primăvară și vară), de alcătuirea geologică (predominarea rocilor sedimentare, argile, loess), de caracteristicile reliefului (desfășurarea spațială, relief de câmpie caracterizat prin netezime, care favorizează acumularea apei în anumite depresiuni), de prezența sau absența formațiunilor vegetale (alcătuire, extindere, intervenție variată în raport de precipitații, pierderi de apă prin evapotranspirații, reținerea apei, etc.), de modul cum omul a intervenit prin diverse activități (baraje, canale de irigații și desecări, captarea apelor subterane, canale de navigație, lacuri, etc.). Componentele sistemul hidrografic s-au realizat în timp și spațiu, conformația prezentă fiind rezultatul evoluției holocene care a întregit-o pe cea dobandită treptat pe parcursul a zeci și sute de milioane de ani.
Unitățile de câmpie au devenit uscat prin retragerea lacurilor, în cazul Câmpiei Române, de la vest și nor spre sud și est) și umplerea lor cu sedimente în cuaternar majoritatea de proveniență carpatică sau din unitățile de dealuri și podișuri. Și în cadrul acestora pot fi distinse 1-2 generații de văi formate de două categorii de râuri. Prima însumează cursurile celor care s-au extins dinspre Carpați, dealuri și podișuri iar cea de-a doua a râurilor autohtone.
În concluzie sistemul hidrografic s-a realizat treptat în intervalul neogen-cuaternar cu preponderență în pliocen superior- cuaternar, definitivarea lui s-a înfăptuit în holocen. Pretutindeni există a generație actuală care are dominant caracter torențial sau intermitent.
5.2. Apele de suprafață
a) Apele curgătoare
Teritoriul Comunei Mogoșoaia se înscrie în bazinul hidrografic al Argeșului.
Principalul afluent al râului Argeș, colector al rețelei hidrografice în zonă este râul Dâmbovița. Dâmbovița are o lungime totală de 286 km, își adună izvoarele din Munții Făgărașului și din Leaota. După traversarea sectorului montan și subcarpatic pătrunde în zona de câmpie unde străbate orașul București. După traversarea Capitalei primește ca afluenți Colentina și Pasărea. Debitul mediu la vărsare este de 13,3 mc/s iar regimul de scurgere este caracteristici climatului temperat-continental cu viituri mari primăvara, vara și toamnă dar și perioade cu ape mici și foarte mici vara și toamna. Pentru protejarea Bucureștiului împotriva inundațiilor s-au făcut lucrări hidrotehnice.
Amenajarea Dâmboviței s-a făcut în perioada 1985-1988. Râul a fost transformat practic în sectorul bucureștean, în șase biefuri și tot atâtea noduri hidrotehnice cu denivelări de 1-2 m, unul fiind la Vitan-Bârzești. Tot în această perioadă a fost proiectat și realizat lacul Văcărești.
Afluentul Dâmboviței, Colentina, care străbate și teritoriul comunei, are o suprafață de bazin de 636 km² și o lungime de 80 km. Râul Colentina izvorăște din dealurile Târgoviștei, mai exact din Șotânga-Doicești și se varsă în zona Cernica, este un râu de câmpie cu o pantă mică (0,8 m/k). Debitul minim înregistrat al râului a fost de 5,5 m³/s, debitul maxim 21,03 m³/s, debitul mediu 7,85m³/s, afluenții de stânga ai acestuia sunt Baranga și Crevedia..
Fig.5.1-5.2 Harta traseului râului Colentina în Mogoșoaia (stânga) și râul Colentina în București, sursa: googlemaps și panoramio.com
Regimul de scurgere este caracteristic climatului temperat-continental ce se manifestă prin ape mari primăvara, vara și toamnă și prin ape foarte puține vara și toamna. Alimentarea se face din zăpezi și ploi iar alimentarea subterană are o pondere de aproximativ 15%.
b) Apele stătătoare
În perimetrul comunei Mogoșoaia există lacurile Mogoșoaia, Chitila și Străulești, de pe râul Colentina.
Lacurile de pe Colentina prezintă un interes major, funcția principală fiind cea de agrement. Amenajarea lacurilor de pe Colentina a început chiar dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial cu Herăstrău, Floreasca, Mogoșoaia. Aceste lacuri de-a lungul râului constituie o deosebită valoarea atât în ceea ce privește peisajul și economia locală, cât și în cazul zonei periurbane a Bucureștiului (irigații, turism, sport, piscicultura, sport, etc.).
Lacul Mogoșoaia, este un lac de tip antropic care a fost amenajat pe râul Colentina (vezi fig.5.3-5.4), fiind situat la o distanță de 15 km în amonte de Municipiul București, în cadrul comunei Mogoșoaia parte a județului Ilfov. Are o suprafață care variază între 66 ha- 100 ha , un volum de 2 000 000 m³, un debit vehiculat de 2,5 m/s, o lungime de 4,6 km, o lățime între 50 și 500 m și o adâncime de 0,5 la 4 m. În aval de acesta se află Lacul Chitila. Pe marginea lui e află un ștrand și Palatul Mogoșoaia.
Fig.5.3-5.4 Vedere asupra lacului Mogoșoaia dinspre grădinile Palatului Mogoșoaia (stânga) și imagine din satelit asupra lacului Mogosoaia (marcat) și limita cu lacul Chitila, sursa: www.traseeromania.ro
Lacul Chitila, este un lac antropic din orașul Chitila amenajat pe râul Colentina, în amonte de Lacul Străulești și în aval de Lacul Mogoșoaia. Lacul de acumulare permanentă Chitila, cu o suprafață de 75 ha și o lățime de cca. 50m, este folosit ca sursă de apă pentru irigație, agrement , piscicultură și atenuarea viiturilor Din cauză că râul Colentina, care ar trebui să alimenteze lacul Chitila, are un debit redus, cu o scurgere medie lunară între 2,44 m/s și 0,12 m/s, cu o albie mlăștinoasă care de cele mai multe ori seacă vara, lacul Chitila este alimentat de Canalul Bilciurești – Ghimpați, lung de 9 km, care aduce apa din râul Ialomița. Astfel, acest canal alimentează cu apă și întreaga salbă de lacuri amenajate pe râul Colentina în zona capitalei.
Fig.5.5-5.6 Lacul Chitila, sector cu nuferi (stânga) și vedere aeriană asupra lacului Străulești, sursa: www.infopensiuni.ro
Lacul Strălești
Lacul Străulești este un lac antropic amenajat pe râul Colentina, în București, sectorul 1, situat între lacul Chitila în amonte și lacul Grivița în aval. Are o suprafață de 33 ha, lungime de 2,3 km, lățime între 100-300 m, adâncime între 1-5 m și un volum de 0,7 milioane m³ (vezi fig.5.6)
5.3. Apele subterane
După natura straturilor în care sunt cantonate, straturile acvifere se clasifică în două categorii:
Straturi acvifere în depuneri aluvionare;
Straturi acvifere de la baza depozitelor de loess.
Primele sunt în legătură directă cu râurile și se influențează reciproc. Celelalte sunt situate deasupra stratului impermeabil de loess, sub aspectul unei pânze continue urmărește morfologia terenului. Pe suprafața interfluvială (datorită și grosimii loessului) stratul freatic se situează între 5-10 m și este alimentat pluvio-nival. Un rol important în distribuția și adâncimea apelor subterane îl deține litologia și tectonica. Zona de cantonare a apelor freatice în această regiune este stratul nisipos care este situat deasupra marno-argilelor (roci cu permeabilitate mică). Adâncimea pânzei freatice pe spațiile interfluviale și pe versanți este de asemenea determinată de litologia stratului.
Comuna Mogoșoaia se situează la limita între două zone de adâncime: 5-10 m și peste 10 m adâncime. Cantitatea redusă a precipitațiilor se reflectă în debitul scăzut și inconstant al pânzei freatice. Deseori, la o folosire intensă a apei fântânilor se constată o scădere sensibilă a nivelului acestora. La o serie de pompări experimentale în Mogoșoaia, s-au evidențiat valori ale debitelor de 0,8-3,2 l/s, la denivelări între 1,80 și 9 m.
Din punct de vedere chimic, apa se înscrie în limitele de potabilitate recomandate. Datorită acțiunii de dizolvare exercitată de apa de infiltrație în rocile loessoide, apa freatică conține unele cantități mici de săruri de calciu și magneziu, care-i determină o duritate pronunțată caracteristica apelor de la baza loessului.
În concluzie se pot preciza următoarele lucruri legate de apele subterane din zona comunei Mogoșoaia:
În cadrul acestei unități există de la suprafață în adânc numeroase pânze subterane cu caracteristici diferite:
La suprafață sunt strate acvifere cu debite variabile mult influențate de regimul căderii precipitațiilor și de evaporația accentuată din sezonul cald;
În formațiunile sedimentare pliocen-cuaternare ce au câteva sute de metri grosime; au o scurgere în sensul căderii stratelor;
În depozitele sedimentare aflate la adâncime sunt ape cu un conținut variabil de săruri ceea ce le imprimă un grad diferit de mineralizare, duritate; unele sunt reținute în cavități carstice mezozoice iar altele au caracter ascensional.
Capitolul VI ASPECTE PEDOBIOGEOGRAFICE
Aspectele biogeografice fac referire la elementele legate de tipurile de sol și caracteristicile acestora, asociațiile vegetale, specii floristice dominante și elementele legate de faună. Prezintă o importanță deosebită pentru echilibrul ecologic al zonei, menținerea unui cadru natural într-o zonă unde construcțiile au o dinamică deosebită.
6.1. Solurile
Solurile tipice pentru această zonă sunt cernoziomurile din clasa molisolurilor, cu orizont A molic, închis la culoare. Sunt răspândite atât în Câmpia Română dar și în Câmpia de Vest, Podișul Moldovei, Dobrogea Centrală și de Sus. Sunt caracteristice unor condiții climatic continentale, cu temperaturi medii cuprinse între 8,3- 11,5 grade Celsius, precipitații medii anuale cuprinse între 400- 500 mm annual. S-au format mai ales pe leossuri și loessoide. S-au format mai ales pe loessuri și loessoide, dar pe alocuri și pe argile, nisipuri, pe interfluvii largi (plane sau cu microdepresiuni) și pe versanții slab înclinați și terase sub pajiști de graminee. Pedogeneza implică un process intens de humificare, de formare de humus calcic în condițiile unei stepe mai umede.
Cerzoniomurile cambice, prezintă un orizont A molic închis la culoare, iar sub el un orizont Bv. Sunt răspândite în Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania și Dobrogea dar sunt situate în continuarea cernoziomurilor spre teritorii cu umezeală mai ridicată .Acest tip de sol apare unde precipitațiile ating 500 mm anual ca medie.
Fig.6.1 Sol cernoziomic cu primul orizont A, închis la culoare, sursa: arhiva personală
Solurile hidromorfe, prezintă un orizont gleic (format prin gleizare din cauza excesului de umiditate freatci, permanent sau temporar) sau W- pseudogleic (format prin pseudogleizare din cauza excesului de umiditate datorat stagnării apei în profil). Presupune un sol argilos, un drenaj slab în condițiile unui relief cu suprafețe plane sau ușor înclinate. Dintre tipuri de sol hidromorfe pot fi menționate ca fiind prezente în luncile cursurilor de apă, lăcoviștele (sunt definite prin existența unui sol gleic de reducere și a unui orizont A molic, închis la culoare, negru sau negru-cenușiu, în condiții climatice continentale: temperaturi medii de 10-11 grade Celsius, precipitații între 450-750 mm iar regimul hidric este freatic-stagnant; materialul parental este alcătuit din depozite bogate în carbonați iar relieful este reprezentat prin câmpii joase, lunci și terase inferioare cu apă freatică la mică adâncime).
Alte tipuri de soluri care au mai fost identificate în zona geografică a comunei Mogoșoaia sunt următoarele:
– Solonceacul: implică sol cu orizont salic (Sa) în primii 20 cm; sărurile pot să provină din materialul parental sau din apa freatică salină; acest tip de sol este răspândit în luncile râurilor din
Câmpia Română și Moldova; în stepă unde adâncimea critic de salinizare este cuprinsă între 2,5-3,5 m, iar mineralizarea critică este cuprinsă între 1,5-3 gram la litru; în principiu, temperaturile medii anuale corespunzătoare sunt cuprinse între 8-11 grade Celsius iar precipitațiile medii anuale căzute între 650- 750 mm; materialul parental este reprezentat din aluviuni recente sau din depozite salifere; în privința reliefului, solonceacurile apar în lunci, crovuri, padine, grinduri dar și pe versanți iar vegetația este reprezentată de specii halofile; soloceacul și solonețul fac parte din clasa solurilor halomorfe (prezintă un orizont salic, cu cel puțin 1% cloruri sau 1,5% sulfați pe o grosime de minim 10 cm; sunt răspândite în Câmpia Română, Moldova și Dobrogea în luncile râurilor care drenează aceste unități)
– Solul aluvial: este un tip de sol neevoluat, cu un orizont Ao (cu grosime mai mare de 20 cm) situate direct deasupra orizontului C (depozite recente fluviatile, fluvio-lacustre sau lacustre, de orice textură, inclusive pietrișuri); este un tip de sol întâlnit în luncile râurilor interioare și în Lunca Dunării; formare este legată de regimul de inundare și de umezirea freatică; podogeneza implică o întrerupere a evoluției și depunerea unui nou strat de aluviuni la inundații)
– Soluri nisipoase: situate în imediata apropiere a cursurilor de apă formând plajele naturale, utilizate în cadrul activităților turistice, ami sunt numite și psamosoluri, fiind direct influențate de regimul eolian
– Regosolul: este un tip de sol neevoluat format pe roci neconsolidate (exceptând aluviunile recente), cu un profil subțire, are un orizont A situate direct deasupra orizontului C; este răspândit insular pe întreg cuprinsul țării pe suprafețe slab și moderat înclinate.
6.2. Vegetația
Zona geografică studiată corespunde zonei de contact din etajul stejarului și al gorunului și silvostepa.
Etajul pădurilor de stejar se desfășoară la altitudini de 150-350 m (local până la 400 m) fiind alcătuite în mod special din stejar, cer și gârniță. S-au dezvoltat pe soluri cu un bogat conținut de argilă.
– Arbori: precumpănește stejarul pedunculat (Querqus robur), singur (stejărete), sau în asociații cu ulm (Ulmus), paltinul (Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul (Carpinus betulus), teiul (Tilia), gorunul, dar și păduri de cer și gârniță iar la contactul cu silvostepa apar și specii termofile; pădurile de cer și gârniță se concentrează în zonele mai joase, există păduri de compacte de gârniță pe câmpuri și platouri cu soluri argiloase dar și mixte.
– Stratul arbustiv și cel ierbos este asemănător cu cel din pădurile de stejar. Diferențierile sunt în ponderea speciilor asociate în funcție de gradul de umiditate din sol, de substratul mai mult sau mai puțin drenat, de desimea arborilor.
Gorunul coboară în amestec în zonele mai joase, de câmpie.
– Arbuști: sunt destul de numeroși ca specii, alun (Corylus avellana), porumbar (Prunus spinosa), gherghinar (Crataegus monogina), soc (Sambucus nigra- vezi fig 6.2), sânger (Cornus sanguineea), corn (Cornus mas);
Fig 6.2-6.3 Socul (stânga) și mierea ursului, sursa: www.bioplant.ro
– Stratul ierbaceu: bogat și variat ca specii datorită faptului că există multă lumină, graminee (firuță, obsigă, golomăț), asociații de mull (floarea paștilor, ciocul berzei, mierea ursului- vezi fig.6.3, vinarița), asociații de rariște (fragi, iarba fiarelor, măceșe), în locuri cu umezeală (mur, lăcrămioare).
Silvostepa, cu care zona pădurilor de stejar intră în contact în zona Câmpiei Titu, corespunde regiunilor cu climat de câmpie, dealuri și podișuri joase (sub 350 m) și cu precipitații scăzute (450-500 mm/an), cu geruri dar și secete. Reprezintă aria de tranziție dintre stepă și zona de pădure. În alcătuirea ei intră atât pajiști cu elemente stepice cât și păduri mezofile și termofile .
În cadrul pajiștilor cu elemente stepice predomină gramineele precum păiușuri și colili cu specii xerofite (obsigă- Brachyopodium silvaticum, firuța de livadă- Festuca sulcata). Arbuștii din silvostepa nordică sunt reprezentați de păducel (Crataegus monogyna- vezi fig.6.5), porumbarul (Prunus spinosa-vezi fig.6.4), vonicer (Evonimus europaea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare).
Fig.6.4-6.5 Fructe de porumbar (stânga) și de păducel, sursa: www.sanatatecuplante.ro
Pădurea este de stejar (Querqus robur), stejar brumăriu (Querqus pedunculiflora), stejar pufos (Querqus pubescens), la care se asociază ulmul, arțarul peri, gârniță, cerul și mai la nord gorunul.
Cea mai mare parte a zonei de silvostepă este despădurită și desțelenită, cultivată.
Vegetația și din lungul apelor curgătoare, implică mediul acvatic propriu-zis (albia minoră, bălțile), luncile și spațiile joase limitrofe, zonele unde se înregistrează revărsări, inundații, exces de apă în sol și la suprafață.
Pe terenurile inundate sunt frecvente câteva tipuri de formațiuni vegetale adaptate diferențiat la excesul de apă. Astfel, la exterior, pe terenurile mai înalte se îmbină cele caracteristice zonei sau etajului străbătut de râu cu cele hidrofile. În acest caz este vorba despre frasin, ulm, stejar, tei cu plopi și sălcii, pentru ca în vecinătatea albiei râurilor și pe terenurile joase cu exces de apă să domine cele din a doua categorie (subspecii de sălcii- Salix, plopi- Populus, anini- Alnus). Vegetația ierboasă este extrem de variată și bogată ca număr de specii, frecevente sunt: specii hidrofile- rogozul (Carex), papura (Typha), stuful (Phragmites), stânjenelul de baltă cu cele mezofile (trifoi, fir, firuță).
Vegetația din mediul acvatic, este adaptată condițiilor generale (debit de apă mai mare, viteză mai redusă de curgere, substrat alcătuit din pietrișuri mici, nisipuri și mâluri). În aceste condiții vegetația acvatică este bine dezvoltată și constă din numeroase specii de alge, diatomee, prezente pe fundul albiei râurilor, pe bolovani dar și plante situate situate fie la maluri unde viteza de scurgere este mică (stuf, papură, plante cu frunze plutitoare), fie în apă (broscăriță, brădiș).
6.3. Fauna
Lumea animală este reprezentată din specii care trăiesc și în silvostepă dar și în dealurile mai înalte de unde pendulează; există veverițe, iepuri, căprioare, vulpi, mistreți- vezi fig.6.6, multe specii de păsări (mierla, potârnichea, ciocârlia- vezi fig.6.7, pițigoi, gaița), numeroase reptile (broaște țestoase, șerpi), o diversitate de insecte în sectoarele de pădure, sol).
Fig.6.6-6.7 Mistrețul (stânga) și ciocârlia, sunt două dintre speciile fauniste specifice Câmpiei Titu, sursa: www.toateanimalele.ro
În consecință, lumea animală asociază speciile caracteristice stepei (hârciog, dihor) cu cele din pădurile de câmpie (viezure, vulpe dar și păsări ca șorecari și ciuful pitic). Și din punct de vedere faunistic reprezintă o zonă de tranziție.
Fauna din lungul apelor curgătoare este formată din specii care viețuiesc permanent aici sau care sunt legate de acest mediu doar o parte din an. În zăvoaiele de câmpie există o mulțime de păsări (pescărelul albastru, prigoarea, lăstunul, privighetori, cuci, dumbrăveanca, etc.). La acestea se adaugă fauna din lungul bălților și iazurilor, unde predomină rațele și gâștele sălbatice, diferite subspecii de stârci, specii de pasaj (țigănușul, fluierarul, sitarul, corcodelul), păsări de pradă (vulturi), subspecii de broaște și șerpi. Fauna din mediul acvatic este alcătuită din nevertebrate, broaște și pești (mreană, scobar, clean, porcușor).
Capitolul VII POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE UMANE
În analiza cadrului uman va fi analizat pentru început un istoric al localității, elementele demografice (evoluția numerică, mobilitatea populației și mișcarea natural, structura populației) dar și prezentarea așezărilor umane.
Evaluarea resurselor umane reprezintă un factor esențial în analiza unui teritoriu deoarece prin caracteristicile sale, reflectă nivelul de dezvoltare socio-economică. Capitalul uman este unul din elementele majore în dezvoltarea rurală, între populație și economie existând un raport de complexitate și interdependență. Impactul evoluției demografice asupra calității de muncă disponibilă în economie, precum și relația dezvoltare-populație a cărei parte componentă este relația populare-ocupare, au suscitat mereu importante dezbateri în lumea științifică datorită dificultăților mari de descifrare a mecanismelor.
7.1. Istoricul așezării
Condițiile naturale oferite de această zona au fost dintre cele mai favorabile: cursuri de apă și lacuri naturale numeroase, apa freatică la adâncime relativ mică, păduri întinse, pășuni și fânețe asigurând siguranța resurselor de hrană. Aceste condiții naturale favorabile ca și urmele materiale descoperite pe acest teritoriu sunt argumente certe care pledează pentru existența unor așezări străvechi. Este foarte dificil de stabilit perioada în care au apărut și s-au consolidat aceste așezări și cu atât mai mult anul înființării lor. Desigur, unele din străvechile așezări puse în evidență de săpăturile arheologice, și, poate și altele necunoscute până acum, au avut viața lor în unele epoci istorice și care din diferite motive au dispărut. Este foarte posibil ca așezările mai noi să se fi format pe vetrele unora de mult dispărute și fără să se știe că se continuă după multe veacuri existența celor dinainte.
Pe malul sudic al lacului Mogoșoaia, în punctul „Livadă” s-a descoperit o așezare geto-dacică, iar pe malul nordic, la sud de pădurea Moțoc, s-a descoperit o așezare din Epoca Bronzului. În punctul „Administrația Fermei”, se află urmele unei alte așezări geto-dacice, precum și ale uneia din secolele al IX-lea–al X-lea. La „Luncă”, pe malul estic al lacului Chitila s-au găsit urme ale unei așezări medievale.
Mogoșoaia, aflându-se pe malul stâng al râului Colentina, pe drumul istoric al Târgoviștei tăiat din codrii falnici ai Vlăsiei a fost întotdeauna un tărâm de istorie și de legendă. Conform legendelor, numele comunei a fost purtat de o doamnă a lui Vlad Țepeș adusă din captivitatea maghiară pe aceste plaiuri și devenită din Mogoș la tinerețe, Mogoșoaia la bătrânețe; sau altă variantă a legendei spune ca bătrâna Mogoșoaia a fost șotia unui pastor de felul lui Bucur care își păstorea turmele pe aceste meleaguri.
Rolul pe care îl are numele așezărilor umane este foarte bine stabilit. Cunoașterea numelui de origine la fel ca și cele atribuite ulterior au o mare importanță în studiul așezărilor omenești, deoarece el prezintă anumite relații dintre așezare și condițiile naturale și economice, fie arată anumite evenimente istorice.
Datorită dezvoltării intense, pe aceste meleaguri, de asemenea, s-a constituit și o rețea complexă de drumuri unde principala confluență se afla la intersecția râului Colentinei cu Dâmbovița, câmpia Vlăsiei deținând totodată și principalele drumuri comerciale între Europa Centrală către Asia Mică.
Localitatea a fost atestată documentar la sfârșitul secolului al XVI-lea și în anul 1681 ajunge în proprietatea logofătului Brâncoveanu ucis la Istanbul împreună cu toți fiii săi.
În anul 1688 domnitorul Constantin Brâncoveanu (vei fig.7.2) a ctitorit o Biserică cu hramul Sfântului Gheorghe și mai târziu în anul 1702 a fost construit Palatul din localitatea Mogoșoaia pentru fiul sau Stefan (vezi fig.7.1). Îmbinând elemente decorative muntenești cu cele bizantine și de renaștere italiană, Palatul Brâncovenesc este considerat o capodoperă a arhitecturii romanești, creând un stil aparte numit stilul brâncovenesc.
Fig.7.1-7.2 De Palatul Mogoșoaia (stânga) se leagă numeroase evenimente din istoria localității, de care se leagă și numele lui Constantin Brâncoveanu, sursa: www.anulbrancoveanu.ro
Palatul Brâncovenesc a aparținut până la jumătatea sec.XIX Brâncovenilor, după care a revenit prin moștenire casei Bibescu, familie domnitoare în Tara Româneasca în timpul Revoluției de la 1848.
În 1859, domnitorul Alexandru I. Cuza reușește să realizeze unirea Moldovei cu Muntenia, stabilind capitala noii Românii la București, și alegându-și ca rezidență principală palatul Brâncoveanu de la Mogoșoaia.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Mogoșoaia, cu 647 de locuitori, era o parte a comunei Bucoveni, din plasa Snagov a județului Ilfov, împreună cu satele Buftea, Atârnați, Buciumeni, Flămânzeni, Chitila și Odăile, care totalizau 3.157 de locuitori ce trăiau în 653 de case și 5 bordeie. Satul avea o școală mixtă cu 23 de elevi (din care 7 fete) și o biserică ortodoxă (biserica Sf. Gheorghe de lângă palat)..
În 1925, comuna Bucoveni era reședința plășii Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov și avea aceeași compoziție și o populație de 4799 de locuitori. La sfârșitul perioadei interbelice făcea parte din comuna Buftea. Buftea fiind în 1938 reședință de plasă. În 1950, Buftea a trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, din care a făcut parte până în 1968.
În 1950, satul Mogoșoaia a fost inclus în raionul Grivița Roșie al orașului republican București, iar în 1968 a fost organizat drept comună de sine stătătoare, cu statut de comună suburbană a municipiului București. În 1981, comuna a trecut în subordinea Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector care în 1998 a devenit județul Ilfov.
Mogoșoaia continuă să-și organizeze viața social-economică, cu modificări impuse însă de mersul înainte al procesului dezvoltării forțelor de producție.
7.2. Evoluția numerică a populației
Evoluția numerică a populației de-a lungul timpului este influențată de două componente demografice extrem de importante: mișcarea naturală și mișcarea migratorie. Mișcarea naturală se exprimă cu ajutorul bilanțului natural ca diferență între rata natalității și cea a mortalității iar mișcarea migratorie se exprimă prin bilanțul migratoriu ca diferență între imigranți și emigranți. Toate valorile calculate se exprimă în promile (‰).
Populația totală cuprinde persoanele prezente pe teritoriul țării respective și cetățenii țării respective aflați peste graniță. Ea este rezultatul proceselor demografice, al migrației internaționale și al dezvoltării economico-sociale, având contribuția cea mai importantă la determinarea mărimii și structurii pieței naționale și la formarea ofertei de forță de muncă.
În graficul 7.1 este prezentată evoluția numerică a populației comunei Mogoșoaia pentru perioada 1992-2016.
Grafic 7.1 Evoluția numerică a populației comunei Mogoșoaia pentru perioada 1992-2016
Sursa: tempo-online, INSSE
Evoluția numerică a populației, componentă importantă în evoluția și dinamica localității pentru perioada 1992-2015, a fost analizată pe baza datelor oferite de recensămintele populației, dar și alte date statistice obținute de la Institutul Național de Statistică București.„Recensământul constituie una din principalele forme de observare în statistica demografică. Scopul principal pe care îl urmărește este legat de necesitatea cunoașterii numărului și structurii populației la un moment dat”.
Evoluția numerică a populației din spațiul studiat a fost într-o continuă creștere mai ales în ultimii 10 ani. Această creștere demografică se datorează poziției geografice cu acces la căile de comunicație majore, creșterea natalității, migrația urban-rural, determinată de afluența de populație dinspre București, dar și de relocarea unor activități economice (industriale, de servicii ș.a.) dinspre Municipiul București. Localitatea a cunoscut în ultima vreme un ritm de dezvoltare economică accelerat. Astfel populația la recensământul din anul 1992 era în număr de 4.992 de locuitori, ajungând printr-o creștere constantă a populației în anul 2015 la valoarea de 7.597 de locuitori.
7.3. Mișcarea naturală și mobilitatea teritorială
Numărul populației constituie rezultatul acțiunii sinergice a două componente demografice: mișcarea naturală și mișcarea migratorie. Evenimentele majore survenite în decursul timpului, în viața comunității umane, respectiv modificări numerice, modificări ale structurii pe sexe sau ale stării populației (cum sunt cele psihologice, materiale, spirituale) se regăsesc în dinamica acesteia. Mișcarea naturală și cea migratorie sunt responsabile de fluctuațiile numerice ale populației și asigură continuitatea locuirii. Echilibrul sau evoluția pozitivă a diferenței dintre bilanțul natural – bilanțul migrator permit continuitatea locuirii, pe când valorile negative ale acestei diferențe, dacă se mențin pe o perioadă mai lungă de timp, pot duce la depopulare. Mișcarea naturală a populației surprinde schimbările intervenite în numărul și structura acesteia ca urmare a natalității și mortalității, căsătoriilor și divorțurilor.
Mișcarea migratorie a populației se referă la totalitatea deplasărilor populației în teritoriu – cu și fără schimbarea domiciliului stabil, indiferent de durata absenței din localitatea de origine (plecare) – și modificarea unor caracteristici de ordin social, profesional etc., ca urmare a influențelor diferiților factori sociali și economici.
a) Mișcarea naturală a populației
În cadrul componentelor dinamicii naturale au fost analizate ratele natalității și mortalității pentru perioada 1990-2013.
Evoluția natalității
Natalitatea reprezintă frecvența sau intensitatea nașterilor în cadrul unei populații, fenomenul fiind influențat de politica demografică promovată în diferite etape, precum și de elemente ca structura pe grupe de vârste și sexe, ponderea populației fertile, nivelul de dezvoltare economică, standardul de viață, gradul de instruire al populației etc. Aceasta constituie elementul esențial și cel mai complex în evoluția demografică, depinzând de structura populației, precum și de condițiile socio-economice.
Valoarea minimă a ratei natalității s-a înregistrat în anul 1996, aceasta fiind de 5,79 ‰, după care a urmat o creștere continuă atingând în anul 2000 valoarea maximă de 15,13 ‰, după care se înregistrează o perioadă de fluctuații ale ratei natalității, crescând simțitor ajungând la 16,0 ‰ la nivelul anului 2013 (vei grafic 7.2).
Creșterea natalității este efectul dezvoltării economice pe teritoriul Mogoșoaiei în ultimi ani. Dezvoltarea economică a condus la creșterea numărului de locuri de muncă, apropierea de capitală a reprezentat motivul pentru care aici au migrat persoane din afara teritoriului. De asemenea, în acest caz pot preciza și optimismul populației care se reflectă în numărul mare de nașteri.
Grafic 7.2 Evoluția ratei natalității comunei Mogoșoaia, exprimată la mie (%o) pentru perioada 1990-2013
Sursa: tempo-online, INSSE
Evoluția mortalității
Mortalitatea, ca factor important al dinamicii demografice, reprezintă frecvența deceselor în cadrul unei populații. Factorii care influențează mortalitatea sunt, în primul rând, nivelul de trai, nivelul material și cultural, eficiența activității sanitare și starea de sănătate a populației.
Rata mortalității a cunoscut în timp creșteri dar și scăderi. În anul 1990 valoarea mortalității era de 10,62‰, ajungând în anul 2007 la valoarea de 9,12‰. Între acești ani au fost creșteri destul de mari, astfel în anul 1992 rata mortalității era de 12,19‰, constituind un salt foarte mare. În anul 2008 mortalitatea cunoaște o scădere ajungând la 8,31‰, după care în anul 2011 crește ușor până la 10,8‰ (fig. nr. 9). Scăderea ratei mortalității la nivelul anului 2013 este determinată de îmbunătățirile condițiilor de viață, apariția unor instituții sanitare, protejarea mai amplă a mediului înconjurător, etc.
Grafic 7.3 Evoluția ratei natalității comunei Mogoșoaia, exprimată la mie (%o), pentru perioada 1992-2013
Sursa: tempo-online, INSSE
Evoluția bilanțului natural
Bilanțul natural, ca rezultat al diferenței dintre rata natalității și rata mortalității, reflectă stagnarea, creșterea sau descreșterea numerică a populației, respectiv echilibrul sau dezechilibrul numeric.
Valorile medii au evoluat de la valori pozitive (de 4,4 ‰ în 1966), spre valori negative (-12,0 ‰ în 2007). Începând cu 1992 s-a instalat un declin numeric ce s-a accentuat ulterior. Această scădere se înscrie în tendința generală la nivel național, însă frecvența valorilor p înregistrate începând după 1985, demonstrează că localitățile au intrat într-un declin demografic evident, pe care numai o dezvoltare economică reală, care să atragă populație tânără, l-ar mai putea redresa. Transformările radicale produse după 1990 în toate domeniile și-au pus puternic amprenta asupra îmbunătățirii calității vieții și implicit a stării de sănătate a populației. Evoluția bilanțului natural în ultimii 10 ani este pozitivă. Maximul a fost înregistrat în 2013, de 6,88‰, iar minimul în 1996, de -4,79‰ (vezi graficele 7.4-7.5).
Graficele 7.4-7.5 Evoluția comparative a ratei natalității și a mortalității (stânga) și evoluția bilanțului natural (1990-2013)
Sursa: tempo-online, INSSE
b) Mișcarea migratorie
Populația a manifestat o anumită mobilitate teritorială, cu ritmuri și intensități diferite de evoluție, de la o etapă istorică la alta. Departe de a avea un caracter întâmplător, mișcarea migratorie „trebuie percepută ca o încercare de a reduce dezechilibrele existente între numărul acesteia și resurse”.
Esența mișcării migratorii este explicată astfel: „…populația emigrează dintr-o regiune săracă spre una dezvoltată, la scară națională, dar la scară locală sau regională aceasta emigrează dintr-un sat slab dezvoltat și echipat spre un altul mult mai dezvoltat sau cel mai adesea spre un oraș mic sau mare. Aceasta explică pe de o parte migrațiile internaționale, pentru muncă, iar pe de altă parte mișcările definitive în lanț de la cătun, prin categoriile intermediare, până la capitală.”
Migrația este un element esențial al proceselor de dezvoltare. Diferitele forme ale acestui fenomen sunt corelate cu schimbările economice, sociale și de calitate a vieții. În anumite condiții și sub anumite aspecte, migrația apare ca reacție la aceste schimbări, la rândul ei, reacția respectivă poate avea efecte în domeniile vieții economice, al calității vieții și structurii sociale.
După anul 1990, fluxurile migratorii interne la nivelul țării s-au caracterizat prin schimbarea domiciliului din mediul urban în cel rural și invers. Începând cu anul 1994, principala direcție a migrației devine urban-rural, dar și rural-rural ca urmare a consecințelor sociale ce decurg din restructurarea economiei, factorii determinanți fiind disponibilizările de personal din industrie și redobândirea proprietății asupra pământului.
Evoluția plecărilor și sosirilor. Evoluția plecărilor de populație din cadrul zonei studiate au produs modificări în structura pe grupe de vârstă. Populația migrantă sosită, sau intrată, în zonă, sau revenirile după o plecare considerată, la un moment dat, definitivă sau temporară, cunoscută și sub numele de remigrație, au avut și au un rol deosebit în compensarea plecărilor, dar și implicații sociale și economice.
Se observă că numărul persoanelor sosite îl depășește pe cel al persoanelor plecate. Începând cu anul 2011 se manifestată o tendință de creștere accelerată a celor ce se stabilesc cu domiciliul în Mogoșoaia (vezi graficele 7.6-7.7).
Grafice 7.6-7.7 Evoluția sosirilor și a plecărilor (stânga) și evoluția bilanțului migratoriu pentru perioada 1990-2013
Sursa: tempo-online, INSSE
7.4. Structura populației
Structura populației presupune împărțirea acesteia în grupe (subpopulații), după anumite caracteristici teritoriale, demografice, socio-culturale etc. Asupra populației acționează o serie de factori care pot produce o numeroase modificări structurale: de nivelul dezvoltării economice, de condițiile naturale, densitatea populației, caracteristicile demografice, poziția față de centrele urbane etc. Astfel, sunt dezvoltarea economică și socială a unui teritoriu este însoțită de modificări, pe termen scurt, în structura, dinamica, mobilitatea, repartiția populației. Observarea și controlul acestor modificări reprezintă atât o condiție a dezvoltării armonioase, cât și o măsură de evitare a unor dezechilibre în teritoriu.
Structura populației se referă la acea divizare a membrilor unei populații pornind de la anumite criterii, astfel încât putem realiza o structurare a populației pe grupe de vârstă și sexe, după etnie, după confesiunea religioasă, după criteriul social-economic, ș.a. Această structură a populației este influențată de condițiile naturale, de densitatea populației, de caracteristicile ei demografice, de condițiile naturale. Ca oricare componentă demografică și aceasta se poate modifica în timp, modificările survenite având caracter temporar de cele mai multe ori, pe termen scurt sau lung.
a) Structura etnică a populației
Etnia este o caracteristică esențială a unei națiuni întrucât stă la baza formării ei iar cunoașterea structurii etnice a unei populație evidențiază atât diferitele etniile care există pe același teritoriu dar poate ajuta și la interpretarea raportului care se stabilește între acestea.
Structura populației pe etnii are un rol important în analiza populației deoarece este foarte important modul cum oamenii interacționează unii cu alții și schimburile culturale pe care le desfășura. La baza repartiției populației după etnie stau mai mulți factori, precum poziția geografic, factorul istoric, factorii socio-economici, etc.
În graficul 7.8 este prezentată structura etnică a populației comunei Mogoșoaia conform rezultatelor de la Recensământului din anul 2011.
La nivelul localității Mogoșoaia, se observă că nu doar populația de etnie română este prezentă, ci și altele. Evident populația de etnie română este preponderentă, după care urmează populația de etnie rromă. Procentul destul de mare al populației de etnie rromă în comparație cu cel al celorlalte etnii se explică prin faptul că ponderea natalității în rândul rromilor este destul de mare. Cu toate acestea, un număr de 66 persoane s-au declarat de altă etnie în afara celei română și rromă, în cazul a aproximativ 800 persoane nu a putut fi stabilită apartenența la o etnie anume. Structura etnică este specific așezărilor din zona de sud a României, mai ales cele din perimetrul Bucureștiului.
Grafic 7.8 Structura etnică a populației comunei Mogoșoaia pentru anul 2011
Sursa: tempo-online, INSSE
b) Structura confesională a populației comunei Mogoșoaia
În graficul 7.9 este prezentată structura confesională a populației comunei Mogoșoaia în urma Recensâmântului din anul 2011. De precizat faptul că nu toate persoanele se pot declara adepte ale unei confesiuni, există și persoane care se declară atee sau fără religie.
Grafic 7.9 Structura confesională a populației comunei Mogoșoaia, anul 2011
Sursa: tempo-online, INSSE
În privința apartenenței la o anumită confesiune în urma Recensământului din anul 2011, rezultăcă creștin-ortodocșii dețin aproximativ 85% din totalul populației comunei dar trebuie precizat faptul că, în cazul a peste 800 persoane nu a putut fi stabilită apartenența sau nu la o anumită confesiune. Astfel, numai 280 de locuitori ai comunei Mogoșoaia s-au declarat de altă religie decât cea ortodoxă iar numai 10 persoane s-au declarant atee. Structura este asemănătoare cu cea specific sudului României cu mențiunea că ortodocșii au aici în jur de 90% din total.
c) Structura populației pe grupe de vârstă
Cunoașterea structurii populației pe grupe de vârstă prezintă un interes deosebit atât demografic cât și pentru evidențierea modului cum participă populația în funcție de vârstă la diferite activității economice și sociale. Vârsta reprezintă o caracteristică demografică esențială care atribuie fiecărei persoane un anumit rol în activitatea socială. De aceea în analiza structurii populației pe vârste, se folosesc intervale de grupe de vârstă variabile. Se poate realiza o analiză a populației pe grupe mari de vârstă (0-14 ani, 15-59 ani, 60 de ani și peste) sau o analiză pe grupe de vârstă cincinale și pe cele două sexe care se poate transpune în piramida vârstelor.
Structura populației pe grupe de vârstă și sexe este deosebit de importantă și trebuie cunoscută în detaliu deoarece ne oferă o imagine clară asupra potențialului demografic actual și ne permite o viziune pentru anii ce vor urma, întrucât surprinde foarte bine tendințele de evoluție ale populației și situația care există în teritoriu. Acest tip de structură se găsește în strânsă legătură cu mișcarea naturală a populației și oferă informații privind modul cum se va realiza în viitor schimbul dintre generații precum și despre potențialul de forță de muncă al regiunii.
Grafic 7.10 Structura populației comunei Mogoșoaia pe grupe de vârstă, anul 2016
Sursa: tempo-online, INSSE
Analiza structurii populației pe grupe de vârstă se realizează distinct pentru fiecare dintre cele trei grupe de vârstă considerate: grupa de vârstă 0-14 ani care corespunde populației tinere, grupa de 15-59 ani ce corespunde populației adulte și grupa de peste 60 ani care reprezintă populația vârstnică. Se poate observa faptul că populația cea mai numeroasă este reprezentată de grupa de vârstă cuprinsă între anii 15-59 de ani, în timp ce populația cuprinsă între anii 60 ani și peste fiind cea mai scăzută cu un număr, totuși ca procent din totalul populației detine 12,8 % în anul 1992 și în anul 2014 un procent 16,8 %, ceea ce ne arata o îmbătrânire a populației.
d) Structura populației pe grupe de sexe
Structura populației pe sexe evidențiază proporția bărbați-femei din populația totală a unei regiuni. În structura populației pe sexe, de obicei valorile procentuale dintre populația feminină și cea masculină sunt apropiate, cu un ușor avantaj în favoarea populației feminine, lucru care se datorează faptului că femeile au o durată de viață mai lungă decât bărbații având în vedere faptul că bărbații practică de cele mai multe ori activități cu risc sporit, din cauza consumului de alcool și tutun sau migrației masculine pentru muncă.
Grafic 7.11 Structura populației pe grupe de sexe, comuna Mogoșoaia, anul 2016
Sursa: tempo-online, INSSE
Evoluția structurii populației pe sexe, a fost analizată pentru anul 2016, care este ultimul cu date concrete, și s-au constatat proporții aproximativ egale ale celor două categorii dar în permanență a exista o ușoară predominare a populației feminine (vezi grafic 7.11).
e) Structura social-economică
Structura socio-economică ilustrează măsura în care populația participă pe diferite grupe la activitățile agricole sau neagricole. Un rol important în această privință îl au structura pe grupe de vârstă și sexe, gradul de dezvoltare a economiei și nivelul de pregătire a populației. În cadrul populației totale se separă populația ocupată care practică o activitate social-economică și populația neocupată, întreținută.
Cele două categorii formează împreună populația activă care antrenează în mare parte grupa de vârstă adultă. A doua componentă a structurii social-economice este populația inactivă, reprezentată de pensionari, elevi, studenți, persoane casnice etc.
În anul 2002, la nivelul localității Mogoșoaia, se observă dstribuirea populației în funcție de factorul economic și anume populația inactivă este reprezentată de o valoare de 68,4%, în timp ce populația activă 31,6%, situația însă pentru anul 2011 se modifica, în sensul ca, populația activă a crescut, ajungând la un procent de 43,7% (vezi grafic 7.12-7.13).
Grafice 7.12-7.13 Structura economică a populației comunei Mogoșoaia (2002 și 2011)
Sursa: Institutul Național de Statistică
Ocupațiile de bază ale populației sunt: lucrători în servicii personale și de protecție, muncitori necalificați în servicii și vânzări, conducători de vehicule și operatori la instalațiile mobile, agricultori, profesori, funcționari de birou, funcționari în serviciul cu publicul, etc.
În ceea ce privește populația activă procentajul acesteia este destul de ridicat, având în vedere situația economică din trecut a localitătii, care era oarecum slabă. Populația activă în anul 2011, se divide în 3 mari grupe și anume: persoanele ocupate, cu o valoare de 88,2%, șomeri în căutarea primului loc de muncă, 7,5% și șomerii în căutarea altui loc de muncă, 4,3% (vezi grafice 7.14-7.15).
Grafic 7.14-7.15 Structura populației active a comunei Mogoșoaia, anii 2002 și 2011
Sursa: Institutul Național de Statistică
Populația inactivă, din punct de vedere economic, cuprinde toate persoanele care nu au lucrat nici cel puțin o oră și nici nu erau șomeri în perioada de referință. Preponderența populației inactive, este determinată de persoanele care fac parte din grupurile de elevi și studenți, pensionari, casnice sau altele.
La nivelul localității Mogoșoaia, populația inactivă, în anul 2011, este de 56,2%, datorită numărului mare al populației tinere și vârstnice, următoarele categorii fiind ocupate de pensionari, 31,3%, elevi/studenți 24,4%, întreținute de alte persoane 21,7 și de cele casnice 11% (vezi grafice 7.16-7.17).
Grafic 7.16-7.17 Structura populației inactive a comunei Mogoșoaia, anii 2002 și 2011
Sursa: Institutul Național de Statistică
Transformările care se produc în timp se datorează progresului sau regresului diferitelor componente: natalitate, mortalitate, densitate, structură pe grupe de vârstă și sexe, grad de dezvoltare al localității, ș.a. care influențează atât populația activă cât și pe cea inactivă putând conduce la modificări importante ale ponderii celor două categorii în totalul populației.
Persoanele ocupate ale comunei se repartizează pe sectoarele economiei naționale potrivit tabelului ce urmează. Cele 3180 persoane ocupate ale comunei Mogoșoaia își desfășoară activitatea în principal servicii 50%, în industrie 19,6%, comerț (17,3%), agricultura, silvicultura și vânatul cu o pondere 12,5%. Distribuția este redată în tabelul următor (tabel 7.1).
Tabelul 7.1 Structura pe ramuri de activitate a salariaților (2011)
Sursa: INSSE
7.5. Așezările rurale
a) Condițiile social-economice de apariție a așezării rurale
Locuințele și gospodăriile fac parte din categoria celor permanente specifice zonei de câmpie care sunt concentrate în vatra satului. Acestea împletesc arhitectura tradițională cu cea modernă, contemporană făcând parte din diferite perioade ca și vechime și subliniază interesul și implicarea localnicilor de a valorifica potențialul de habitat al regiunii.
Dezvoltarea așezărilor este strâns legată de evoluția lor istorică, de condițiile economice sau ideologice și de mediul natural înconjurător. În general, mărimea satelor a fost influențată de doi factori principali: condițiile social-economice și cele naturale.
Condițiile social-economice: au avut de-a lungul timpurilor, dar mai ales în ultimul secol, un rol foarte important, determinând mărimea așezării respective. Poziția la loc de întretăiere a unor drumuri de importanță regională sau națională (ex. Drumul istoric al Târgoviștei) rolul obținut în decursul timpului ca centru de schimb sau de convergența pentru unele produse locale, funcția administrativă, apropierea de un centru economic puternic – București, punerea în valoare a unor resurse naturale (ale solului, subsolului, forestiere, piscicole, etc.) au constituit condiții extrem de favorabile pentru extinderea numerică și spațială a vetrelor de sat.
Evoluția teritorială a satului Mogoșoaia se dezvoltă de-a lungul drumului național București – Ploiești, astfel se explică rolul important jucat de căile de comunicații asupra mărimii și formei satului; funcția administrativă, valorificarea resurselor naturale, dezvoltarea la capătul unor drumuri peste lacul Mogoșoaia, alături de anumite condiții sociale, au constituit principalii factori de dezvoltare. Este evidentă influența căilor de comunicații (a căii ferate și a șoselei naționale) care au imprimat o evoluție mai rapidă satului.
Condițiile naturale – au fost în cea mai mare parte favorabile, pe lângă componentele de sol, vegetație, etc. se impun și alte aspecte ca de exemplu prezența cursului de apă a Colentinei. Apar și unele elemente restrictive, care au avut o influență mai redusă și mai puțin evidentă.
Condițiile politice – o condiție specială ar fi și cea a ideologiei politice ceaușiste îndreptată asupra satului.
b) Forma, structura și textura
Forma vetrei reprezintă un criteriu de analiză structurală care urmărește evidențierea formei geometrice a vetrei satului. Forma vetrei este influențată puternic de aspectul formei de relief (plan sau accidentat), de prezența unor axe de circulație, de modul de organizare și sistematizare a teritoriului sau de existența unei intersecții de drumuri.
Dacă inițial amplasarea vetrei unei așezări era influențată în primul rând de caracteristicile reliefului și de prezența apelor curgătoare, ulterior acestora li s-a adăugat și influența datorată activităților socio-economice. Relieful câmpiei a constituit suport pentru localitate și treptat datorită evoluției tehnologiei și dezvoltării societății, acesta a fost modelat prin schimbarea aspectului inițial în scopul unei mai bune utilizări a terenurilor, în special a celor cu exces de umiditate care au putut fi transformate în urma desecărilor în spații propice pentru amplasarea vetrelor.
Urmărind forma satului Mogoșoaia se constată o prezență poligonala neregulată, cu orientare pe axul drumurilor și șoselei. Satul fiind așezat pe o suprafață plană, se observă o tendință de înaintare a caselor spre câmp, dând satului o formă poligonală neregulată (vezi fig.7.3).
Structura satului. În mod obișnuit pentru regiunile de câmpie sunt caracteristice așezările de tip concentrat. Aceasta își are rădăcinile în modul de stăpânire în trecut. Urmărind modul de dispunere al clădirilor în vatra satului, constatăm ca se încadrează în subtipul satelor adunate. Clădirile sunt despărțite prin curți în general largi și chiar prin terenuri închise pentru culturi de legume, viță de vie, livezi.
Fig 7.3 Satul Mogoșoaia, formă poligonala neregulată, structură adunată, textură ordonată
Sursa: https://www.google.ro/maps/place
Structura așezărilor este determinată în primul rând de om și activitățile sale și secundar de caracteristicile reliefului. Structura se referă la modul cum sunt distribuite gospodăriile în teritoriu și evidențiază raportul dintre vatră și moșie.
Satul Mogoșoaia se încadrează în tipologia satelor adunate, numite și „sate concentrate” (V. Cucu, Al. Ungureanu, I. Velcea) sau „sate îngrămădite” (R. Vuia, Cl. Giurcăneanu). Acestea au conturul vetrei bine delimitat și dispunere variată a caselor fiind specifice zonelor agricole în special cerealiere. În cadrul acestor apare o separare netă a vetrei satului de locul destinat activităților populației (moșia).
Satele adunate grupează casele în vatră pentru a lăsa terenul descoperit pentru culturi diverse, iar gradul de îndesire a caselor este în funcție vechime și importanța economică. Trama stradală poate fi ordonată sau nu. Satele cu formă poligonală au în general o tramă stradală rectangulară iar cele cu formă poligonală neregulată au trama stradală haotică, dezordonată.
Urmărind textura satului, constatăm o textură ordonată, caracterizată prin paralelismul străzilor; în unele părți străzile satului sunt neordonate. Atât vechile străzi, cât și casele nou construite sunt aliniate, formând străzi perpendiculare unele pe altele și dând un aspect ordonat satului. În drumul său spre modernizare și urbanizare, comuna Mogoșoaia a trecut la construirea de noi locuințe în spațiile libere aliniate la drumul național și pe malurile Lacului Mogoșoaia.
Capitolul VIII ECONOMIA
Dezvoltarea economiei rurale durabile a spațiului geografic al Comunei Mogoșoaia reprezintă forma de dezvoltare care îmbină într-un mod echilibrat creșterea economică, protecția mediului înconjurător. Economia rurală mogoșeană poate fi durabilă numai în situația în care interacțiunea tuturor acestor componente este centrată pe om și pe satisfacerea trebuințelor lui, omul fiind protagonistul principal, dar și destinatarul final al dezvoltării.
O parte din componentele potențialului specific spațiului rural, cum ar fi elemente ale infrastructurii generale, sistemul de educație și formare profesională, sistemul de sănătate depășesc sfera unei anumite comunități rurale. Transformarea acestora într-o resursă efectivă a diversificării activităților economice depinde de abilitatea comunităților rurale de a produce bunuri publice. Diversificarea activităților economice depinde de interesul și eforturile comunităților rurale de a-și crea o ofertă specifică de produse care nu se încadrează în sfera lor de competență.
Diversificarea activităților economice ocupă un rol deosebit de important în cadrul strategiilor de creștere economică. Rolul întreprinzătorilor neagricoli, ca sursă de generare a unor locuri de muncă și venituri integrate în exploatație și complementare celor agricole poate constitui o alternativă pentru comunitatea rurală. Implantarea unui număr sporit de activități neagricole în spațiul rural trebuie făcută însă cu multă atenție, fără a afecta caracteristicile fundamentale ale acestuia. Mutațiile majore în rural, prin dezvoltarea unor activități neagricole pot duce la urbanizarea spațiului rural.
Dezvoltarea multifuncțională a spațiului rural este legată de diversificarea activităților în care poate fi atrasă populația exploatațiilor agricole, activități de pe urma cărora fermierii pot obține un venit, altul decât cel provenind din activitățile agricole de bază desfășurate pe teritoriul exploatației.
8.1. Agricultura – ramură economică de bază
Luând în considerare poziția geografică a Comunei Mogoșoaia, care se află în cadrul câmpiei Vlăsiei, activitățile agricole tradiționale se referă la agricultura din zona de câmpie. În ceea ce privește cultura plantelor cele tradiționale sunt cele de grâu, porumb, orz, etc. Aceste cereale cultivate pe teritoriul comunei de-a lungul anilor s-au folosit în industria morăritului și a panificației (grâul), în industria alimentației (porumbul și orezul) și în industria berii (orzul). Tot o tradiție pe acest teritoriu sunt și culturile de legume și leguminoase, care se folosesc în alimentație și în industria conservelor. Pomicultura reprezintă o tradiție în Mogoșoaia, deși nu se mai cultivă ca în anii precedenți unii locuitori nu au renunțat de la a mai cultiva și la livezile proprii. Pe teritoriul comunei cu o mare tradiție există a doua ramură a agriculturii, și anume creșterea animalelor. Valoarea cea mai mare a fost și este în favoarea bovinelor pe teritoriul localității.
În ceea ce privește potențialul economic al comunei Mogoșoaia, acesta rămâne predominant agricol. Funcția agricolă se materializează în:
Activitatea agricolă primară de producția de origine vegetală, producții animaliere;
Activitatea agricolă secundară de prelucrare a produselor vegetale și animaliere (măciniș, conserve legume-fructe, bulion, murături, brânzeturi și alte derivate lactate, preparate din carne, vinificație, distilare țuică etc.) în gospodării țărănești sau în unități de profil (brutării, mori, prese ulei etc.);
Activitatea agricolă terțiară, respectiv prelucrarea, condiționarea și valorificarea produselor agricole, atât a celor în stare proaspătă cât și a celor industrializate sau prelucrate.
8.2. Activitățile de tip industrial
Industria se înscrie cu o importanță apreciabilă în peisajul geografico-economic al unei localității. Importanța acesteia se îndreaptă în trei direcții principale:
pentru decongestionarea capitalei, prin mutarea unor unități industriale sau prin construirea altora noi;
pentru valorificarea unor materii prime locale sau a utilizării forței de muncă;
pentru necesitățile locale sau ale Bucureștiului.
Înainte de anul 1990 industria era reprezentată de câteva fabrici mici și de ateliere, axate pe o producție cu caracter local din care doar o parte era dirijată către București. Comuna Mogoșoaia se axa pe unități mici industriale și depozitare, aici existând la acea vreme Fabrica de ulei, de marmura, Stația de betoane, precum și Ferma avicolă Buftea, SCAI Mogoșoaia.
Lipsa unei game variate de resurse naturale în cuprinsul Câmpiei Vlăsiei explică lipsa unităților industriale mari și predominarea în schimb a societăților comerciale cu activitate comercială sau de servicii. Domeniul industriei reprezintă un factor pozitiv în ceea ce privește populația comunei, oferind locuri de muncă.
În perioada actuală activitatea industrială a comunei Mogoșoaia este încă insuficient dezvoltată, înregistrându-se 408 de firme în anul 2013, dintre care doar 239 de firme (dintre care 53 de firme cu investiție străină) și-au depus situația financiară. Dintre activitățile prestate de firmele de pe teritoriul comunei Mogoșoaia pot fi menționate:
-Reparare, vânzare și întreținere autovehicule și întreținere motociclete;
-Tehnologia informației. Servicii de comunicații și telecomunicații fixe si mobile;
-Industrie prelucrătoare de materii și material;
-Materiale de construcții, finisaje, amenajări.
În majoritatea unităților numărul angajaților variază între 1și 10 de salariați, dar sunt și unități cu un număr mare de angajați, de exemplu Agricola FM Aluniș SRL cu un număr de 258 de salariați; Albas Distribution SRL cu 25 de salariați, etc. Majoritatea salariaților sunt în comerț 825, categoria următoare fiind cea din domeniul agricol cu 400 de salariați (tab. nr. 9).
Ca și proiecte de investiții, Editura Rao – Centru Logistic și sediu firmă, cu o investiție de aproximativ 5 milioane de euro și în Bucharest Distribution Park – complex industrial de depozite și birouri, investiție de aproximativ 80 milioane euro (conform Primăriei Mogoșoaia).
Conform datelor de la primăria comunei, activități industriale dețin un procent de 30%, activități comerciale – 30%, activități agricole – 20% și activități de turism – 20%.
8.3. Căile de comunicație și transporturile
Dezvoltarea economică a Mogoșoaiei este strâns legată de căile de comunicație, ce au facilitat astfel legăturile cu alte regiuni ale țării și cu București, putându-se altfel face schimb de materii prime, desfacerea și redistribuirea de produse, precum și circulația de oameni, bunuri materiale și de informații. Așadar transporturile reprezintă una dintre politicile ce au fost considerate de interes comunitar încă de la Înființarea Comunităților Europene. Numărul mare de călători care se deplasează în fiecare zi din localitatea Mogoșoaia în capitală și invers, cantitățile mari de produse transportate, generează un trafic intens tot timpul anului. În vederea desfășurării în condiții corespunzătoare a „mobilității” populației, resurselor și produselor finite se acordă o importanță deosebită întreținerii drumurilor și traseelor care necesită o mare solicitare.
a) Căile rutiere
Pe teritoriul administrativ al Comunei Mogoșoaia se regăsesc drumurile național DN1 ce face legătura între București – Ploiești (Jud. Prahova) și DN7 București – Târgoviște (Jud. Dâmbovița- vezi fig.8.1).
b) Căile feroviare
Magistrale feroviare ce tranzitează teritoriul comunei (însă nu au stație decât trenurile personale) sunt:
București – Ploiești – Predeal – Brașov – Blaj – Cluj Napoca – Oradea – Episcopia Bihorului (cu stații în județul Ilfov la Chitila, Buftea, Periș);
București – Ploiești – Buzău – Focșani – Bacău – Suceava – Vicșani (cu stații în județul Ilfov la Chitila, Buftea, Periș) (fig. nr. 8.2).
Linia electrificată București Nord – Urziceni – Constanta – cu oprire la Stația Mogoșoaia.
Fig.8.1-8.2 Harta rutieră a județului Ilfov (stânga) și a căilor feroviare din București și împrejurimi, sursa: peundemerg.ro
c) Transporturile aeriene
Transportul aerian se desfășoară prin aeroportul „Henri Coandă” – Otopeni, situat la 11,2 km față de Mogoșoaia. Este deschis traficului internațional aici existând un serviciu al Poliției de Frontieră și Vamă în cadrul programului de operare.
8.4. Comerțul, serviciile, învățământul, ocrotirea sănătății, cultura și administrația
Educația
La nivelul Mogoșoaiei în intervalul analizat funcționează o școală de învățământ primar și gimnazial alcătuită din două clădiri separate, în cadrul căreia sunt înscriși peste 390 de elevi în anul 2012 și o grădiniță cu orar prelungit pentru 53 de copii, reprezentând astfel învățământul preșcolar. In intervalul 2002-2012 numărul elevilor cât și a copiilor înscriși nu a oscilat foarte mult. Personalul didactic a cunoscut o scădere în perioada 2002-2012, de la 927 la 22 de cadre didactice, această scădere fiind mai accentuată în privința personalului didactic din învățământul primar și gimnazial.
Rețeaua sanitară
Sectorul sănătății este slab reprezentat în Comuna Mogoșoaia, serviciile fiind furnizate mai ales de mediul privat. La nivelul comunei în 2012 erau prezenți 5 medici specialiști în medicina de familie (2 medici în sistemul public și 3 medici în sectorul privat), 1 medic stomatologi și 5 farmaciști, 3 cabinete medicale; 2 farmacii; 1 cabinete stomatologice. Numărul de locuitori la un medic este de 1449, ceea ce reprezintă o valoare mare.
Comerțul
Comerțul în este dat de un număr mic de unități comerciale, de alimentare publică și depozite. Cele mai numeroase societăți comerciale, aparțin în special sectorului terțiar, construcții și agricultură. Comerțul reprezintă o ramură a economiei, ce presupune circulația mărfurilor. Acesta există încă din antichitate, atunci oamenii făceau schimb între ei cu diferite produse. Populația făcea comerț în aceeași localitate, după care între două așezări, urmând apoi să se ajungă la nivel internațional astfel marfa era mai diversificată. Sectorul comercial, a început să ia amploare în ultimii ani, ca și în cazul agriculturii și al sectorului de servicii, la dezvoltarea comerțului au contribuit mai mulți factori. Populația numeroasă, teritoriul administrativ, apropierea de capitală au dus la apariția mai multor firme și centre comerciale.
Cultură și administrație
Se remarcă Centrul Cultural Palatele Brâncovenești. Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia reprezintă un mixt cultural de succes între tradiție și artă contemporană, un model european valoros atît ca potențial educațional istoric, cît și ca potențial artistic. Vizitatorii pătrund într-un areal de cultură, în care au acces la patrimoniul național, prin colecțiile existente în complexul arhitectural, care e monument istoric, fiind totodată beneficiarii unor expoziții semnate de artiști consacrați sau în afirmare, din toate generațiile, care prin lucrările lor probează calitatea, diversitatea multimedială specifică unei noi vizualități. Expozițiile de artă contemporană și evenimentele culturale, bine selectate și armonizate, confirmă existența unei lumi artistice complexe, dinamice, seducătoare, o lume a artelor vizuale și a artelor spectacolului organizată, curatoriată, manageriată de oameni cu expertiză în domeniu .
Servicii
De o importanță deosebită sunt serviciile de agrement turistic, după cum urmează:
Centrul sportiv și de agrement Mogoșoaia;
Complexului și Clubului de Echitație, Academia Ecvestră Mogoșoaia;
Federația Română de Fotbal – Baza Sportivă Mogoșoaia;
Se adaugă serviciile de cazare și servire a mesei.
Un hotel care deservește comuna Mogoșoaia este Hotel Martha, situat pe șoseaua București- Târgoviște, cotat la **. Deține 10 camere DBL, 2 triple, 4 apartamente, 2 garsoniere. Dintre facilități pot fi menționate: aer conditionat, room-service,jacuzzi, cablu TV. Plata poate fi efectuată cash sau prin card de credit (in lei sau la cursul de schimb. Hotelul dispune de asemenea de un restaurant cu o capacitate de 50 locuri unde pot fi servite meniuri diverse. Unitatea este dotată și cu sală de conferință și parcare.
Fig.8.3-8.4 Hotelul Martha și restaurantul Martha, sursa: www.hotelmartha.ro
O altă locație cunoscută și apreciată este Casa Vânătorească. Camerele oferă TV prin cablu, aer condiționat și frigider, precum și o baie proprie cu uscător de păr și articole de toaletă gratuite. Dotările suplimentare includ lenjerie de pat. Unitatea oferă Wi-Fi gratuit și dispune de restaurant.
Fig.8.5-8.6 Casa Vânătorească (spațiile de cazare) și restaurantul, sursa: booking.com
Un hotel mai bine cotat este Rider Club, de ***, dispune de 36 locuri în 16 camere, restaurant cu o capacitate de 250 locuri, sală de conferințe; facilități cazare: frigider în unitate, fax, transport auto, sanie trasă de cai, TV în living, internet wireless, râu în curte, echitație, internet prin cablu, sală de fitness, se acceptă animale, parcare, gradină/curte, piscină, teren de sport, masaj, biliard, acces la bucătărie, room service, saună, terasă, fermă proprie, foișor în curte, grătar/barbeque, living, sală de mese, livadă, loc amenajat de joacă, bar, restaurant, sală de conferințe. Facilități camere: internet în cameră, frigider în cameră, baie cu cadă, camere cu balcon, încălzire centrală, aer condiționat, baie în cameră, minibar în cameră, cameră cu TV.
8.5 Turismul
Dintre principalele atracții turistice ce prezintă în egală măsură o valoare istorică și științifică pot fi menționate:
Siturile arheologice, necropola, tell-urile și urmele de așezări umane de la Mogoșoaia
Datând în principal din Epoca Bronzului și din perioada geto-dacă, complexul arheologic de la Mogoșoaia, completează potențialul turistic al acestei localități. Vestigiile au fost localizate în căteva puncte și perimetre după cum urmează: în punct „Livadă”, pe malul de sud al lacului Mogoșoaia,
În punctul „Administrație Fermă”, pe malul sudic al lacului, vis-à-vis de complexul Mogoșoaia, la sud de pădurea „Moțoc”, pe malul nordic al lacului Mogoșoaia, în punct „Livada cu meri”, pe malul nordic al lacului Mogoșoaia, în punct „Chitila Fermă”, pe malul sudic al lacului Mogoșoaia, la est de CFR București-Ploiești. Există însă și mărturii mai vechi din Epoca neolitică, cultura Gumelnița și Boian.
Ansamblul Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia
Palatul Mogoșoaia este cu siguranță, cea mai importantă clădirea din cadrul complexului, a fost construit de către Constantin Brâncoveanu între anii 1698- 1702, în stil brâncovenesc (românesc- renascentist).
După moartea lui Constantin Brâncoveanu, a trecut pe rând prin mâinile mai multor proprietari și a suferit mai multe distrugeri, în timpul războiului ruso-turc (1768-1774) , în timpul Revoluției din anul 1821 (ocupat de pandurii lui Tudor Vladimirescu), apoi palatul va fi administrat de către familia Bibescu.
Martha Bibescu, a primit palatul ca dar de nuntă în anul 1912 și se va ocupa de renovarea acestuia, renovare frânată însă de începerea războiului, palatul fiind bombardat de către germani.
Renovarea completă a palatului a continuat până în anul 1935. După cel de-al Doilea Război Mondial,moșia a fost confiscată de către comuniști, în anul 1945, dar Martha Bibescu a reușit să obțină declararea acestuia ca monument istoric.
Palatul va fi naționalizat de către regimul comunist în anul 1949 și moștenitorii arestați. Abia din anul 1957, devine secție feudală a Muzeului Național de Artă, fiind renovat în anul 1977. În prezent adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească.
Apartamentele princiare sunt situate la primul etaj, apartamente care sunt legate direct de curtea palatului printr-o scară exterioară care pornește dintr-un balcon amplasat pe fațadă. Parterul găzduiește camere servitorilor iar subsolul pivnița. Fațada dinspre lac impresionează prin loggia de inspirație venețiană. Este unul dintre obietivele turistice cele mai vizitate din zona Bucureștiului și nu numai.
Fig.8.7-8.8 Fațada venețiană dinspre lac (stânga) și dinspre curtea palatului (dreapta), sursa: www.palatebrancovenesti.ro
Alte clădiri componente ale amsamblului de la Mogoșoaia sunt: cuhnia (bucătăria brâncovenească, cu patru turnuri de aerisire), turnul porții (în el se poate urca pe o scară exterioară, a fost renovat între 1922-1930 de către Martha Bibescu), Capela Gheorghe Bibescu (construită după 1880 adăpostește mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale prinților Mihai și George Basarab-Brâncoveanu, aviatori morți în timpul celui de-al doilea război mondial), Serele Mogoșoaia (construite după 1890, de arhitecți francezi și sunt încă folosite pentru cultura florilor și ca atelier de educație plastică pentru copii), ghețăria (servea la stocarea pe timpul verii a gheții aduse din lacul Mogoșoaia) și Biserica Sfântul Gheorghe (ctitorită de Constantin Brâncoveanu și terminată în 1688, cu puțin timp înainte ca ctitorul ei să devină domnitor, ea adăpostește mormântul lui George-Valentin Bibescu, precum și tabloul votiv ce-i reprezintă pe Constantin Brâncoveanu și pe cei patru fii ai săi), Vila d Elchingen (casa de oaspeți), parcul, lacul Mogoșoaia și grădina istorică și livada completează Ansamblul Brâncovenesc de la Mogoșoaia.
CONCLUZII
Apariția și dezvoltarea Comunei Mogoșoaia în Câmpia Vlăsiei, pe râul Colentina, au fost determinate de existența unui cadru natural favorabil, dar și de cerințe de ordin social și economic.
Poziția geografică a Mogoșoaiei se constituie într-un element de favorabilitate, întrucât a oferit și oferă condiții prielnice pentru apariția și dezvoltarea așezării rurale în cauză, precum și pentru buna desfășurare a activităților economice.
Așezarea administrativă reprezintă un element de favorabilitate, în special pentru economia Mogoșoaiei, datorită amplasării sale în continuarea Bucureștiului.
Cadrul natural prielnic a oferit comunităților umane instalate aici, în decursul istoriei, în diferite epoci, condiții de trai foarte bune pentru o viață sedentară. Majoritatea elementelor cadrului natural se constituie în factori de favorabilitate pentru apariția și dezvoltarea Comunei Mogoșoaia, însă o parte dintre acestea (ex: geologia, clima, hidrografia) au caracter dual, impunând restrictivități.
Analiza particularităților demografice arată faptul că populația Mogoșoaiei este o populație mobilă, modificările care apar în numărul și structura acesteia fiind determinate, pe de o parte, de mișcarea naturală, iar pe de altă parte, de mișcarea migratorie.
În ceea ce privește economia localității, se poate observa ca funcțiile de baza ale acesteia sunt agricolă, turistică și de servicii si comerț. Industria nu este dezvoltată în această comună. Activitățile terțiare au început să se evidențieze în structura socio-economică a populației, însă într-un ritm mult prea lent față de stadiul la care ar fi trebuit să ajungă până acum.
Fără a neglija disfuncționalitățile teritoriale existente, Comuna Mogoșoaia are un potențial de dezvoltare destul de ridicat, bazându-se pe resursele naturale (ex: de sol, de apă), umane și turistice. Evoluția comunei indică adaptabilitatea sa la diferite politici și strategii de dezvoltare de-a lungul timpului. Pentru fructificarea potențialului de dezvoltare, este necesar, însă, să se întreprindă anumite acțiuni de organizare a spațiului rural.
BIBLIOGRAFIE
a) Literatură de specialitate
1.Ciulache Sterie (2007) Climatologie și meteorologie, Editura Universitară, București;
2.Cândea Melinda, Erdeli George, Simon Tamara (2001) România. Potențial turistic și turism. Editura Universității din București;
3.Cândea Melinda, Bran Florina (2006), Spațiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Editura Economică, București;
4.Chețan Florina Laura (2011) Teză de doctorat cu tema Cercetări privind proiectarea sistemelor de epuisment pentru fundații adânci, pe teritoriul Municipiului București, Facultatea de Hidrotehnică din București;
5.Erdeli ,G., și colab., 1999, Dicționar de geografie umană, Ed. Corint, București;
6.Erdeli G., Dumitrache Liliana (2010), Geografia populației, Editura Corint, București;
7.Gâștescu Petre (1970), Județul Ilfov, Editura Academiei R.S.R., București;
8.Gâștescu Petre (2009), Fluviile Terrei, Editura CD Press, București;
9.Gusti, Dimitrie. „Județul Ilfov în Enciclopedia României din 1938”, vol. II;
10.Ianoș I. (1998), Restructurarea economică și fenomenul de migrațiune în România, Revista Geografică, Universitatea din București;
11.Ielenicz Mihai, Pătru Ileana (2005) România-geografie fizică, vol.I, Editura Universitară, București;
12.Ielenicz Mihai (2007) România-geografie fizică, vol.II. Editura Universitară, București;
13.Lahovari, George Ioan (1898). „Bucoveni, comună rurală”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu;
14.Lahovari, George Ioan (1901), Mogoșoaia, sat. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu;
15.Mihăescu Constanța, (2001), Populație, ocupare – trecut, prezent,viitor, Ed. Economică, București;
16.Mortan, M., (2001) Rolul diversificării activităților economice în spațiul rural, premisă a dezvoltării durabile, Universitatea Babes Boylai, Cluj Napoca;
17.Narcis D.I. (2002), Mogoșoaia. Trei secole de istorie (1702-2002), Editura Tritonic, București;
18.Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R.(2006), Geografia fizică a României, Editura Universitară, București;
19.Posea G., Ștefănescu I. (1984), Municipiul București cu Sectorul Agricol Ilfov, Editura Academiei, București;
20.Rusu, M., (2005), Dezvoltarea rurală în România, Institutul de Economie Agrară;
21.Surd V. (2001), Geodemografie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
22.Stănculescu, V.,(2005), Ocuparea forței de muncă, Ed. ASE, București;
23.Trebici, V. (1979), Demografia, Ed. Științifică și Enciclopedică, București;
24.Turtoi C.,(2006), Dezvoltarea multifuncțională a spațiului rural și orientarea spre activități neagricole a exploatațiilor agricole, Academia Română, București
25.*** Harta geologică 1:200.000;
26.*** Geografia României, (2005), vol. V;
27.***Biogeografia României (1969);
28.***Castele, palate și conace din România, (2001), vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București;
29.***Strategia privind dezvoltarea durabilă a Orașului Chitila, jud. Ilfov 2014-2020;
30.***Starea apelor de suprafață și subterane din București – starea râurilor și lacurilor (2015);
31.*** „Comuna Bucoveni în Anuarul Socec al României-Mari”. Biblioteca Congresului SUA.
b) Webografie
www.traseeromania.ro;
www.romania-original.info;
www.profudegeogra.eu;
www.infopensiuni.ro;
www.bioplant.ro;
www.toateanimalele.ro;
www.peundemerg.ro;
www.hotelmartha.ro;
www.anulbrancoveanu.ro;
www. booking.com;
http://www.bucurestiinoi.city/padurea-straulesti/;
https://www.terramagazin.ro/index.php/2013/11/raurile-si-relieful/;
http://www.ghidulturistic.ro/zone.php?j=55;
http://www.observatorcultural.ro/articol/istoria-si-arta-contemporana-impreuna/;
googlemaps;
panoramio.com;
tempo-online, INSSE;
c) Instituții
A.N.M;
Institutul Național de Statistică.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ LUCRARE DE LICENȚĂ MONOGRAFIA COMUNEI MOGOȘOAIA COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT LOCALITATEA 2017 CUPRINS… [304211] (ID: 304211)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.