PREMISĂ A DEZVOLTĂRII TURISMULUL CULTURAL Potențialul etnografic scoate în evidență modul de viață, cultura și civilizația unui popor, fiind vorba… [304180]

CAPITOLUL 7

[anonimizat] A [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], obiectele, îmbracămintea, podoabele, fie că e [anonimizat], obiceiuri, credințe, ceremonialuri, [anonimizat], cântecul, poezia, basmul etc.

7.1. Cultură și civilizație rurală

Satele din bazinul Bârladului sunt o lume aparte, o lume desprinsă parcă dintr-o altă vreme. [anonimizat]-[anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], alături de o bucată de mămăligã.

Comunismul a dat o [anonimizat]. [anonimizat]-[anonimizat] o frumusețe și de o [anonimizat], în pofida transformărilor aduse de progresul tehnic.

[anonimizat]: [anonimizat], pot asista la muncile tradiționale și pot chiar să dea o [anonimizat], prășit, cosit, tors, [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat]-folclorice, pentru care se depun eforturi în ce privește conservarea tradițiilor și obiceiurilor populare. [anonimizat], [anonimizat].

Aici, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] (la 20 de km depărtare de Bârlad) [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat].

Olăritul a cunoscut în acest spațiu geografic o [anonimizat] 1752 (Vaslui-Monografie, 1980) , în anul 1863 județul Tutova se afla pe locul 9 în țară în privința olăritului. [anonimizat], se folosea tehnica dacică a [anonimizat], pe la 1928, locul 4 în țară (190 familii de olari și 150 de cuptoare).

7.1.1. Portul, cântecul și dansul popular

Portul, tradițiile și obiceiurile populare reprezintă identitatea unui popor în această lume tot mai globalizată.

Arta populară în ansamblul ei încearcă să reziste procesului de modernizare, dar în ce privește costumul popular, impactul noului este mult mai marcant. Noi încercăm să facem o reconstituire a portului popular din acest spațiu geografic. Astfel bărbații purtau ițari încrețiți pe picior – aveau 101 creți și întinși ajungeau la 5-6 metri lungime – sau bernevici, un fel de pantaloni foarte largi. Cămășile lungi și încinse cu chimir erau confecționate inițial din fuior de cânepă, apoi din pânză de bumbac, varianta preferată fiind din cel numit "sacâz". (https://www.comuna-puiesti-vaslui.ro/cartea_puiestilor/dan_ravaru) (fig. 181, 182).

Fig. 181, 182 – Costume populare (comuna Țepu, jud. Galați).

Prin piesele care intră în componența sa, costumul femeiesc tradițional din județul Vaslui, descris foarte amănunțit de Ostap Melania, în 1970, se integrează în tipul de costum cu fustă, ce cunoaște o largă răspândire și în alte regiuni ale Moldovei (județele Botoșani, Iași, Bacău, Galați), precum și în Oltenia sau Muntenia. Cămășile femeiești purtate la costumul tradițional, reprezentând din punct de vedere al croiului tipuri bine distincte, au fost următoarele: cămașa croită cu mânecă din umăr (cămeșoiul), cămașa croită cu mâneca de gât și cămașa cu plătcuțe, aceasta apărând ca o variantă a tipului de cămașă cu platcă. Toate aceste cămăși, specifice portului popular femeiesc din această zonă sunt confecționate din foi drepte de pânză, fără răscroieli.

Dintre acestea, cea mai mare răspândire a avut-o cămeșoiul, purtat fiind atât în zi de lucru, cât și în zi de sărbătoare. Cămașa pentru zi de lucru se confecționa de obicei din pânză de cânepă, iar cea de la costumul de sărbatoare din pânză de lână țigaie sau de borangic.

Cămășile de acest fel se ornamentau și prin cusături executate de obicei, în cruciulițe, denumite și puncte sau poante, cu arnici colorat. Roșu cu negru sau albastru cu roșu erau culorile folosite, combinații caracteristice pentru localitățile Muntenii de Sus și Zapodeni. Rândurile de cusături, reprezentand în mare parte motive vegetale stilizate (frunza viei, crenguța bradului, flori bătute), sunt dispuse pe guler, la gura cămășii, pe umeri și la bentițele de la mâneci.

Cămașa croită cu mâneca din gât, încrețită la gură, reprezentand tipul de cămașa de tradiție dacică, este confecționată din patru foi de pânză de bumbac, dintre care două formează mânecile. Mâneca se purta largă sau cu volane. Tivită cu găurele sau cu cusătura peste muchie, cămașa se ornamenta cu cusături în diferite tehnici: cruciulițe (puncte, poante), în urma acului (tighel) sau umplut pe fir (cusut cojocărește), folosindu-se o gamă coloristică mai largă. Decorul cămășilor ocazionale, de nuntă, era completat cu fluturi și mărgele (la Ivesti, Valeni, Vaslui).

Cămașa cu plătcuțe, purtată mai ales în satele din jurul Bârladului, era confecționată din pânză de bumbac. Plătcuțele de pe umeri, croite separat, sunt fixate între ele prin două fâșii de pânză de care se prinde și trupul cămășii (dinaintea și spatele). Mânecile cu pave prezintă droturi. Fiecare parte componentă a acestei cămași este tivită de jur imprejur cu găurele iar încheierea lor se face cu acușorul, folosindu-se bumbăcel alb și colorat. Cusături diferit colorate acoperă întreaga suprafața a plătcuțelor, rânduri drepte fiind dispuse pe celelalte părți ale cămășii. Poalele cămășilor femeiești se confecționau din pânză de cânepă sau de bumbac. Peste acestea, la costumul de sărbătoare, se purta o altă fustă albă, cu cusături colorate sau dantelă pe margini.

Costumul popular, de o frumusețe deosebită, este încă purtat în satele Pogonești și Ivești, la 10-14 km de Bârlad. Aceste două sate sunt vetre folclorice reprezentative pentru judetul Vaslui și bazinul Bârladului. De asemenea exisă încă ateliere în care se țes le război în mod tradițional pânzele pentru haine, cum este cel de la Mănăstirea Adam (fig. 183).

Fig. 183 – Țesător fotă (doamna Borcea Gabriela Anisia) la Mânăstirea Adam (jud. Galați).

Cântecul și dansul popular

Cea mai bogată zonă din bazinul Bârladului, din punct de vedere folcloric, este Valea Tutovei, între Bârlad și Dragomirești. Aici, muzica și dansul sunt la loc de cinste. Din comuna Perieni provine o formație de cimpoieri, fără rival pe plan național, laureată a multor concursuri internaționale. Formația de vălăret din Voinești a entuziasmat publicul din multe țări din lume, cum ar fi Danemarca, Franta si SUA. Apreciată este și fanfara din satul Doagele, comuna Dragomirești, unde tradițiile populare sunt cultivate cu un interes deosebit, dar în funcție de vechiul calendar. În unele sate de lângă Negrești există fanfare ale rromilor, desprinse parcă din filmele lui Emir Kusturica. Satele Pogonești și Ivești sunt vetre folclorice reprezentative pentru judetul Vaslui. Aici arta populară este larg cultivată, iar în timpul sărbătorilor de iarnă sătenii interpretează colinde de o rară frumusețe.

O importanță deosebită în menținerea și popularizarea tradițiilor folclorice o au:

Orchestra Rapsodia Vasluiului din Vaslui, care a luat ființă în anul 2003 sub egida Primăriei Municipiului Vaslui;

Ansamblul de dansuri populare Hora Vasluiului (Consiliul Județean Vaslui);

Ansamblul de cântece și dansuri populare Rapsozii Iveștilor din Ivești, care s-a înființat în anul 1996, sub conducerea rapsodului popular Georgeta Ioan;

Ansamblul de dansuri populare Pădurețul Oșești, înființat în anul 2006 în cadrul Căminului Cultural Oșești;

Ansamblul Răzeștii din Pogonești, înființat în anul 2000, din inițiativa învățătorului Andrei Dumitru;

În comuna Banca, în anul 2011, s-au pus bazele Orchestrei “Alunelul” și Formației de dansuri populare “Crăițele”, formate din copii, tocmai pentru perpetuarea tradițiilor, cântului și dansului popular transmise din generație în generație (fig. 184, 185).

Fig. 184, 185 – Ansamblurile populare Crăițele și Alunelul din comuna Banca

(după http://estnews.ro/comuna-banca)

La Muntenii de Sus, în preajma Anului Nou, vizitatorii pot vedea o suită de dansuri tradiționale originale, „Rândurile“, acompaniate de trișcă, un instrument popular tradițional. Costumația este originală mai ales datorită pieptarelor de piele, bătute în ținte, mai precis ,,bumbi,, (nasturi) de metal, de unde și denumirea de ,,bungheri,, care se dă acestor dansatori în nordul Moldovei. Dansurile sunt executate numai de bărbați, având caracter colectiv. Ele au în primul rând un caracter magic, ritualic deoarece sunt specifice numai unei anumite perioade  a anului. Semnificațiile lor sunt uneori incifrate în sensul că se presupune o legatură între elementele naturii: soarele, luna, stelele și mișcările de rotire ale dansatorilor, ceea ce la origine presupunea ritualul magiei imitative – respectiv mișcările astrale. Unele figuri, în primul rând ,,coasa,,  sugerează momente din viața cotidiană legate de muncă. Costumul, succesiunea acestor mișcări ritmice, acompaniamentul tradițional sunt elementele care conferă acestui dans caracterul ritualic. Dansurile sunt însoțite  în permanență de strigături care ritmează mișcările, dar totodată conțin unele aluzii umoristice, de satiră. Acompaniamentul se realizează exclusiv la trișcă, instrument tradițional,  fiind o formă primară a fluierului (lipsc dopul și vrana).

Dintre instrumentele muzicale folosite în prezent, care aparțin zestrei tradiționale sunt cele acrofone: fluierul, trișca, cavalul și cimpoiul. Dintre instrumentele cu coardă, pe primul plan al tradiției se situează cobza. Dar există și pseudo-instrumente muzicale, de fapt vechi tehnici rudimentare de susținere melodică: frunza de păr, vișin și solzul de pește.

Folclorul coregrafic este reprezentat de un număr impresionant de jocuri care, deși sunt cunoscute și în alte regiuni ale țării, îmbracă aici forme de manifestare artistică aparte, ceea ce le asigură pronunțate note de originalitate: Bârlădeanca, Frunza nucului, Băităneasa, Băiețelul, Sperla, Sarampoiul, Zurgălăul, Mușamaua, Cimpoiereasca, Hora cimpoierească, Floricica, Sârba lui Dulvan, Cărășelul, Sunătorica, Șapte gâște, Sotișa, Drumul la Galați, Dugheana (Vaslui-Monografie, 1980).

Alte ansambluri folclorite sunt: Soleștenii (Solești, jud. Vaslui), Cununița satului (Liești, jud. Galați), Zăstea Muntenilor (Muntenii de Sus, jud. Vaslui), Miorița (Codăiești, jud. Vaslui), Hora Zăpodenilor (Zăpodeni, jud. Vaslui), Zori de zi și Hora Vultureștilor (Zorleni, jud. Vaslui), Barbu Lăutaru și Todireșteanca (Miclești, jud. Vaslui), Cununița Țepului (satul Țepu, jud. Galați) (fig. 186, 187).

Fig. 186, 187 – Ansamblul folcloric Cununița Țepului.

Sub egida celor două instituții de cultură, Centrul Județean al Creației Populare Vaslui (astăzi Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale) și a Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Vaslui (astăzi Direcția Județeană pentru Cultură), profesorii Maria și Mihail Cornea au inițiat și coordonat, începând din anul 2000, două grupuri de copii interdependente: unul folcloric, Mugurel, și altul instrumental, Cvarta (cu repertoriu de muzică clasică și folcloric, cele patru fete fiind însă și membre ale celuilalt grup) (fig. 188).

Fig. 188 – Ansamblul folcloric Mugurel

(foto http://www.cjcpctvs.ro)

7.1.2. Tradiții, obiceiuri și datini populare

Multe așezări din bazinul Bârladului și-au păstrat tradițiile și obiceiurile străvechi. Unele dintre ele sunt legate de sărbătorile religioase (Crăciunul, Paștele, Boboteaza – fig. 189), respectate cu sfințenie, altele de succesiunea anotimpurilor, de recolte și creșterea animalelor sau de întâmpinarea momentelelor importante ale vieții (nașterea, cununia, moartea).

Fig. 189 – Sărbătoarea de Bobotează la Biserica „Sfinții Voievozi” din satul Țepu, jud. Galați.

În ansamblul fenomenelor de cultură populară, în zona etnografică a bazinului Bârladului, sunt de menționat obiceiurile și datinele populare, elemente ce definesc particularitățile și specificul etnic al poporului român.

Obiceiurile și datinile includ gândirea, concepțiile de viață ale locuitorilor și păstrează mărturii ale evoluției filozofiei și mentalității populare, fiind forme ale manifestărilor spirituale ale oamenilor din locurile în care au trăit și muncit.

Obiceiuri legate de nașteri – un rol important îl reprezintă moașa. În trecut era o rudă apropiată care asista la naștere și îndeplinea practicile legate de acest eveniment. Cel mai important moment era prima baie a noului născut cu semnificație simbolică: în apă se puneau diferite lucruri, în credința ca ele vor fi transmise însușirilor copilului. Din aceste lucruri enumerăm: pene – pentru a fi ușor și sprinten, bani și boabe de grâu – pentru prosperitate, etc. Un obicei care se practică și acum, dar la scară restrânsă, în leagănul sau pătuțul copilului – în mod izolat – obiceiul ursitoarelor este de a pune obiecte pentru a i se cunoaște viitorul și a-l influența spre bine. Toate acestea erau îndeplinite de moașa.

Obiceiurile legate de căsătorie – căsătoria reprezintă unul din cele mai importante momente din viața omului și se desfașoară cu originalele obiceiuri de nuntă, asupra cărora s-au oprit cei mai de seama etnografi și folcloriști români, care au considerat nunta tărăneasca “cea mai însemnată manifestare artistică” din cultura populară tradițională. Obiceiurile nunții încep cu pețitul: o rudă apropiată cu părinții mirelui (ginericului) merg la părinții fetei cerându-le consimțământul pentru căsătorie. Cu această ocazie – în trecut – exista obiceiul de a se întocmi

“foile de zestre” în care erau cuprinse mai multe bunuri – vite, terenuri agricole, etc – dar și piese de îmbrăcăminte – costume, covoare, perini, etc. De obicei nunțile – în trecut – durau 4 – 5 zile și în fiecare dintre zile se desfășurau anumite obiceiuri. În ceremonialul nunții, natura este prezentă în momentele cele mai importante prin intermediul “bradului” simbol al vieții veșnice.

Nunta se distinge atunci când se face după datină, prin prezența integrală a verigilor ceremonialului străvechi: pețitul, logodna, luatul mireșei și conocășia, jocul zestrei, iertăciunea, ruperea colacului, masa nunului, masa mare, calea mânzului sau calea primară. Până nu demult, gradul de spectaculozitate al nunților era amplificat de probele la care era supus mirele.călare, reproducând parcă imaginea jucătorilor de halcă de la curțile domnilor moldoveni, acesta trebuia să-și demonstreze în fața miresei agilitatea și ingeniozitatea, luând din galop o batistă sau un colac de pe o cofă plină cu apă, fără a vărsa o picătură.

Obiceiuri funerare – spre deosebire de celelalte obiceiuri familiale, la obiceiurile funerare participă o mare parte a colectivității (fig. 190). În acest ceremonial se păstrează vechi elemente ale ceremonialului magico – religios legat de cultul morților și are la baza credința străveche a continuității vieții dupa moarte. Se mai obișnuia ca tinerele care mor necăsătorite să fie îmbrăcate în haine de mireasă cât și obiceiul de a se pune în mormântul tinerilor necăsătoriți un brăduț împodobit, încărcat cu diferite obiecte și colaci.

Fig. 190 – Parastas (comuna Țepu, jud. Galați).

Obiceiuri de Sfintele Paști

Înainte de Paști lumea postește, face curățenie și pregătește bucate pentru a întâmpina cum se cuvine Învierea lui Iisus. Pe lângă tradiționalele ouă roșii, bucatele de Paști sunt pasca, drobul, friptura de miel și cozonacul. În noaptea de sâmbătă, lumea se pregãtește să meargă la biserică. Atât orașele cât și satele se însuflețesc. Oamenii se adunã în fața bisericilor, devenite, dintr-o dată, neîncăpătoare. Ascultă slujba de Înviere, iau lumin de la preot, se întorc apoi acasă cu lumânările aprinse, ciocnesc ouă roșii și se înfruptã din bucate. Salutul pentru zilele următoare este „Hristos a Înviat”, iar rãspunsul „Adevărat a Înviat”. În noaptea de Înviere și în ziua de Paști oamenii se spală pe față cu apă dintr-o cană în care au pus un ou roșu și un bănuț. Pe vremuri, bănuțul era de argint.

Obiceiuri de Crăciun

Ignatul porcului reprezintă o sărbătoare închinată unei divinităti solare și vegetale care

a preluat numele și data de celebrare de la un sfânt creștin, Ignatie Teofanul. În ziua de 20 decembrie (la Ignat) are loc sacrificiul porcului, un substitut al unei zeități precreștine a vegetației, divinitate care murea și învia la solstițiul de iarnă. Deși se mai păstrează și astăzi câteva practici și obiceiuri din vechiul cult al porcului, foarte puțini oameni mai sunt conștienți de semnificația acestora (Cocerhan, 2012).

Crăciunul în satele din bazinul Bârladului, ca de altfel în tot spațiul românesc, este sărbătoarea ce se păstrează în forma ei tradițională, chiar daca amploarea datinilor s-a mai disipat. Momentul culminant al Crăciunului îl constituie colindatul, datină inaugurată de copii,

care în jurul prânzului încep a umbla în grupuri mici vestind marea sărbatoare. În trecut, colindătorii erau răsplătiți cu daruri tradiționale (colăcei, mere, pere, nuci), mai recent gazdele oferă dulciuri și bani.

Colinda este pe cale de dispariție, ea fiind întâlnită cu relativă intensitate numai în anumite sate, cum ar fi cele din comuna Ivești. Un element arhaic prezent la colindat este folosirea buhaiului, aflat pe cale de dispariție.

Obiceiuri de Anul Nou

Între obiceiurile de Anul Nou, specifice acestui ținut, se remarcă impresionantele alaiuri sau cete denumite generic „Vălărete”, al căror repertoriu cuprinde mai multe jocuri de măști și grupuri de mascați, al căror număr variază între 40 și 80 de persoane, acompaniate de fanfare. Cetele mai sunt cunoscute și sub denumiri precum Capra Mare, Turca și Rândul de flăcăi, și provin de pe valea Stemnicului: Fâstâci-Cozmești, Buda-Oșești și Rafaila; de pe valea Racovei: Racova-Gârceni, Pungești, Bleșca-Ivănești, Poienești și Pușcași; de pe valea Tutovei: Dragomirești, Lălești- Puiești și Voinești; precum și din comunele Băcești, Todirești, Deleni și Lipovăț, de pe valea Bârladului. De asemenea, doar în câteva localități mai sunt perpetuate anumite tradiții, precum colindele arhaice de ceată bărbătească de la Ivești și Pogonești, pe valea Tutovei inferioare, dimpreună cu jocul Rândurile, al cetei de flăcăi de la Muntenii Sus, de lângă Vaslui. Rândurile – obicei de iarnă reprezentativ pentru satul Muntenii de Sus, se înscrie în categoria vălăretelor,  spectacole ritualice complexe care sunt  performate cu ocazia Anului Nou. Ele reprezintă o serie de particularități care le singularizează între manifestările asemănătoare din județul Vaslui. Nu apar măști ca în cazul vălăretelor din celelalte sate ale județului, deci totul este orientat pe aspectul coregrafic.

În unele comune ale județului Vaslui sunt formații de mascați (Damele, Ciobănașii, Mocănașii, Ursul, Capra, Calul), de urători, colindători și de teatru popular (Haiducii, Jienii, Banda lui Coroi), astfel: Arsura, Bogdănești, Codăești, Grivița, Moara Domnească, Perieni, Rebricea, Solești.

Evident că nu lipsește cea mai răspândită colindă și anume plugușorul, care se distinge prin amploare și varietate, în care predomină nararea fazelor muncilor agricole, fiind o fabuloasă poveste a pâinii.

O altă datină răspândită în comunele din bazinul Bârladului pentru Anul Nou o reprezintă Mersul cu Capra și cu Steaua (fig. 191, 192).

Fig. 191, 192 – Obiceiul mersului cu Steaua (stânga) și cu Capra (dreapta) de Anul Nou (Țepu, jud. Galați).

7.1.3. Arhitectura rurală tradițională

În contextul regiunilor etnografice din țara noastră, bazinul Bârladului se remarcă și prin arhitectura caselor de locuit, cu o anumită uniformitate, având în vedere condițiile naturale, ocupațiilor oamenilor și factorii istorici.

Casa țaranescă din acest spațiu geografic, mai ales cea tradițională, conformă tipologiei locuinței populare românești, este de dimensiuni mici, fiind construită din pământ (argilă) și lemn. Gospodăriile țărănești sunt tipice, fiind alcătuite din casă (două camere, tindă, prispă cu ceardac, acoperiș tradițional în patru ape, cu o diferență a pantei, ca să se scurgă apa de ploaie și să alunece zăpada), construcțiile anexe (șura, grajdul, șopron, coșarul, fânar) și o curte în care se află o gradină de legume, înconjurată de garduri din răchită sau uluci de lemn (fig. 193).

Fig. 193 – Casă tradițională, sat Siliștea, comuna Todirești, jud. Vaslui.

Fig. 194 – Casă tradițională din satul Rediu-Galian, com Codăiești, jud. Vaslui.

Arhitectura populară este reprezentată în cea mai mare parte a acestui spațiu geografic de locuințe construite din lemn și argilă. Casele vechi erau din bârne (durate) cu cheotori pe la colțuri, peste care se așternea un strat de lut. În arhitectura contemporană sunt preluate elementele tradționale, cărora li se integrază componentele confortului modern. Se remarcă varietate simbolurilor solare (reprezentarea realistă a astrului solar sau forme abstracte ca rozeta, vârtejul, roata solară, cercul tăiat în cruce etc), asociate cu elemente din pomul vieții. Nu lipsesc stâlpii caselor, ascuțiți sau masivi, în care sunt încrustate diferite simboluri: rozeta solară sau reprezentări antropomorfe (fig. 194).

7.2. Manifestările culturale – elemente de atractivitate turistică

Manifestările culturale prezintă interes turistic în perioada desfășurării lor. Acestea se înscriu prin diversitate, mod de manifestare, atractivitate, număr de participanți, varietatea costumelor, a momentelor folclorice (musicale și coregrafice) și a evenimentelor evocate.

Din multitudinea activităților culturale și sociale cu funcție turistică, în bazinul Bârladului atractivitate turistică deosebită o au hramurile și pelerinajele religioase, târgurile meșteșugărești, festivalurile tradiționale, zilele localităților (fig. 195) sau cele referitoare la marcarea și comemorarea unor personalități sau evenimente cultural-literare.

Fig. 195 – Ziua Comunei Muntenii de Sus, jud. Vaslui.

a. Hramurile și pelerinajele religioase constituie, pentru locuitorii satelor din Bazinul Bârladului, forme și activități cu mare impact turistic în perioada marilor sărbători religioase. În regiunea geografică studiată ele constituie o manifestare a spiritualitații românești cunoscută din cele mai vechi timpuri.

Pentru fiecare localitate, hramul este o sărbătoare mult așteptată, prilej de revedere a rudelor din satele vecine, a cunoscuților, dar și a vizitatorilor. Această sărbătoare este una bisericească, ce are loc în ziua patronului spiritual al bisericii din localitate. În casa fiecărui gospodar se pregătește mâncare tradițională, sunt ospătați hrămuitorii, în atmosferă de muzică și voie bună. La început acesta se desfășura numai la biserică, având ca principale momente slujba religioasă, ospățul organizat în preajma bisericii și hora satului. În timp au apărut aspecte noi, ospățul mutându-se în casele gospodarilor, iar petrecerea (hora), desfășurată în aer liber sau apoi la căminul cultural, și-a pierdut din amploare. În orice situație, sărbătoarea este un prilej de socializare, de prezentare a costumelor populare, iar mai recent de schimburi culturale și interferențe etnologice. Aceste manifestări au și mare impact cultural pentru turiști și vizitatori, constituind ocazii unice de cunoaștere a modului de viață a comunitaților locale.

Dintre numeroasele mănăstiri și biserici, cu importanță deosebită în viața spirituală a comunităților umane din spațiul geografic studiat, amintim pe cele mai căutate de credincioși în pelerinajele lor: Mânăstirea Moreni, Mânăstirea Mălinești, Mânăstirea Florești, Mânăstirea Fâstâci, Mânăstirile Alexandru Vlahuță și Rafaila cu hramul ” Nașterea Maicii Domnului”, Mânăstirea Bujoreni (fig. 196, 197).

Fig. 196, 197 – Pelerinaj la Mânăstirea Bujoreni.

Unele pelerinaje sunt înscrise în circuitele turistice, ca de exemplu: Iași – Mănăstirea Piatra Sfântă (închinare la racla cu părticele de sfinte moaște de la Sfinții Părinți de la Mănăstirea Sf. Teodosie din Palestina, Sf. Mc. Marcela) – Mănăstirea Dobrovăț – Mănăstirea Movila lui Burcel – Vaslui – Mănăstirea Florești (închinare la icoana Maicii Domnului, Icoana făcătoare de minuni) – Mănăstirea Hadâmbu (închinare la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului) – Iași.

(https://centruldepelerinaj.ro/pelerinaj/pelerinaj-la-manastirile-din-judetul-vaslui)

Practic, în satele din bazinul Bârladului nu există locaș de cult care să nu fie închinat unui Sfânt și să nu fie serbat. Turismul cultural – religios și cel religios, de pelerinaj, prezintă un potențial ridicat de manifestare în bazinul Bârladului, prin numărul impresionant de așezăminte religioase (31 mânăstiri și 137 biserici ortodoxe – monument istoric), unele cu o vechime mare, cu valoare arhitecturală și artistică, toate aceste atribute constituind premise de atractivitate pentru turiști.

În premieră, anul acesta pe 7 august 2018, se organizează un TUR CICLIST (de către Arhiepiscopia Dunării de Jos, Protoeria Tecuci, Fundația Pelin): Tecuci – Mănăstirea Cârlomănești.

b. Festivaluri organizate periodic, cu tematică diferită, de către Centrul Județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale din Vaslui, în colaborare cu Consiliul Județean Vaslui sau cu autoritățile publice locale. Acestea sunt promovate și prezentate pe site-ul instituției (http://www.cjcpctvs.ro) care constituie o bază temeinică de documentare a turiștilor interesați de aspectele culturale ale vieții din acest spațiu geogarfic.

Festivalului internațional de folclor „Hora din străbuni”

A ajuns la ediția a V-a și este un festival care se desfășoară la începutul lunii august, timp de o săptămână. Prima ediție a festivalului internațional de folclor „Hora din străbuni” a avut loc în 1995. Participă ansambluri de peste hotare, din țări diferite de la an la an (Finlanda, Spania, Grecia, Macedonia, Polonia, Turcia și Republica Moldova, Franța, Cipru, Armenia, Georgia), la care s-e adaugă ansambluri din județul Vaslui (Bârlad, Huși, Pădureni, Murgeni), dar și din România (București, Lugoj, Baia Mare și Tîrgu Mureș) precum și grupuri folclorice țărănești autentice: cimpoierii din Perieni, trișcarii din Muntenii de Sus, fluierașii

Fig. 198, 199 – Festivalul internațional de folclor „Hora din străbuni”- ediția aV-a

(foto Raba Bogdan și Mironescu Miruna, http://www.cjcpctvs.ro).

din Ștefan cel Mare, țiterașii din Mălușteni, fanfarele din Crețești, Gherghești, Valea Mare, precum și grupurile de dansatori din Lipovăț, Zăpodeni, Ferești, Buhăiești și Ivești. Spectacolele s-au desfășurat pe scena Teatrului de Vară din Vaslui, precum și la casele de cultură și căminele culturale din Bârlad, Negrești, Murgeni, Tăcuta, Vutcani, Viișoara, Muntenii de Sus, Miclești, Pădureni și Berezeni.

La ediția a V-a a acestui festival , desfășurat în perioada 2-6 august 2017, a fost organizat un atelier de fotografie cu participarea a 20 de amatori și profesioniști ai acestui domeniu, care au însoțit toate grupurile și ansamblurile folclorice participante la festival. Zilnic, numeroase fotografii au fost postate pe pagina oficială a festivalului, pe facebook: “Hora Din Străbuni”, reflectând activitatea ansamblurilor folclorice care au susținut spectacole la Teatrul de Vară și la Casa de Cultură “C. Tănase” din Vaslui, la Casa de Cultură “G. Tutoveanu” din Bârlad, pe scenele din Huși și din Negrești, precum și la Teatrul de Vară din Pădureni (fig. 198, 199).

Festivalul ”Datini și obiceiuri de iarnă”

Festivalul vasluian dedicat tradițiilor de Anul Nou, Datini și obiceiuri de iarnă, a ajuns la ediția a XXXVI-a. Prima ediție s-a desfășurat 28 decembrie 1980. Primii zece ani de activitate s-au derulat până în 1989, perioadă în care manifestarea era, în mod declarativ, integrată Festivalului Național «Cântarea României» și se afla sub vigilența cenzurii, activiștii culturali sugerând „corecturi”, atât în textele repertoriilor alaiurilor de Anul Nou, cât și în costumația acestora (Lefter, 2014).

În ultimele două decenii, a devenit o tradiție organizarea festivalului datinilor de Crăciun și Anul Nou în duminica de dinaintea Crăciunului sau de la jumătatea lunii decembrie. De altfel, există doar două sincope în desfășurarea acestui festival, în 1987 și 1990. Întotdeauna festivalul s-a desfășurat la Vaslui, cu parada sau alaiul formațiilor pe traseul Parcul Copou – Str. M. Kogălniceanu – Str. N. Iorga – Str. Victoriei – Str. Ștefan cel Mare – Centrul Civic, cu notabila excepție a ediției a XXX-a, din 18 decembrie 2011, când a avut loc la Bârlad.

Participanții la festival provin din aproximativ 30 de comune ale județului, însumând între 800 și 1000 de persoane, precum: 2013 – 865 persoane din 27 de comune; 2014 – 920 de persoane din 30 de comune; 2015 – 1000 persoane din 28 de commune, 2016 – 1200 persoane din 30 comune, 2017 – 800 persoane din 29 comune. În general, festivalul începe la orele 10 (parada), continuă cu spectacolul (la orele 11) și durează până la 8 ore, în funcție de numărul participanților.

O analiză a acestui festival pentru ultimii ani, așază prestația formațiilor pe mai multe categorii: A. Vălărete (alaiuri cu jocuri de măști – capre, capre înalte (pe prăjini), urși, moșnegi, babe, țigani, țigănci, arnăuți, harapi, urători etc. – care cuprind până la 80 de participanți) – Todirești, Rafaila, Cozmești (Bălești și Fâstâci), Bleșca – Ivănești, Buda – Oșești, Lipovăț, Voinești, Doagele – Dragomirești, Gârceni, Codăești, Iana, Murgeni, Poienești, Pușcași, Puiești; B. Colinde – se remarcă grupurile de bărbați, cu așa zisele colinde „laice” de la Berezeni, Ivești și Pogonești, care aparțin categoriei „Colindatului în ceată bărbătească”, specific României și Republicii Moldova, inclus, în 2013, în patrimoniul imaterial UNESCO; apoi, participă grupuri mixte de colindători de la Grivița, Moara Domnească, Iana, Bogdănești, Puiești, Solești, Vetrișoaia, Văleni; C. Urătură (sau plugușorul) – între urători s-au remarcat cei din formațiile de la Todirești, Rebricea, Moara Domnească, Solești, Todirești, Zăpodeni; D. Teatru popular – pe cale de dispariție, teatrul popular haiducesc mai este perfomat de formațiile de Haiduci sau Jieni (de până la 12 interpreți), de la Tătărăni (unici prin măștile cu coarne), Gugești – Boțești, Negrești, Oșești, Pușcași, Vulturești, Zăpodeni, Zorleni.

La ultimele două ediții, din decembrie 2016 și 2017, au participat formații din județul Vaslui, cărora li s-au alăturat alte grupuri din țară: alaiurile cu urși din Comănești și Dofteana, județul Bacău, alaiul Cerbului din Scobinți – Iași și formația Căiuților din Tudora – Botoșani. A fost organizat și un concurs tematic de instantanee fotografice: ,,Ipostaze etnografice – Datini și obiceiuri de iarnă în județul Vaslui”, prezentate într-o expoziția fotografică (fig. 200, 201).

Fig. 200, 201 – Festivalul ”Datini și obiceiuri de iarnă”

(foto Daniel Iureanu și Ștefan Martinaș, http://www.cjcpctvs.ro).

Festivalul Fluieraș vasluian

Este un festivalul-concurs județean dedicat instrumentelor tradiționale de suflat, care a ajuns la a XV-a ediție și care s-a desfășurat în comuna Miclești (fig. 202, 203).

Fig. 202, 203, Festivalul Fluieraș vasluian

(foto http://www.cjcpctvs.ro).

Festivalul Fanfarelor

Festivalul Fanfarelor a ajuns la ediția a XII-a, cu desfășurare anuală, în diferite localități ale județului, începând cu anul 2005, când manifestarea a avut loc la Vladia, în comuna Dragomirești. Au mai existat însă patru ediții organizate înainte de 1989, însă în alt context, în cadrul Festivalului Național „Cântarea României”, în perioada premergătoare zilei de 23 august, sărbătoarea națională a epocii.

Cea de-a XII-a ediție a Festivalului Fanfarelor s-a desfășurat la Vaslui, cu participarea a 15 fanfare (14 fanfare din județul Vaslui și una invitată din județul Iași, de la Chetriș) (fig. 204, 205).

Fig. 204, 205 – Festivalul Fanfarelor

(foto http://www.cjcpctvs.ro).

Festivalul Umorului „Constatintin Tănase”

Este un festival internațional de teatru de comedie, caricatură și umor, ce se desfășoară la Vaslui începând cu anul 1970. Se organizează din doi în doi ani și omagiază personalitatea ilustrului comic Constantin Tănase, de origine vasluiană. Cuprinde mai multe secțiuni: secțiune de interpretare (această secțiune are rolul de a descoperi și promova spre marea scenă a umorului pe cei mai talentați interpreți ai genului. Participă în concurs formații și grupuri satirice, cupletiști și interpreți individuali de umor, din instituții de cultură profesioniste sau de amatori, din rândul elevilor (peste 18 ani) și studenților din academiile de teatru), literatură satirico-umoristică, salon internațional de caricature (cu două secțiuni: grafică satirică și portrete), salon de artă fotografică umoristică, teatru umoristic, film de comedie. La ultimele ediții a cuprins:

1. Gala teatrelor de comedie este organizată de Centrul Culturii Tradiționale și se desfășură la Casa de Cultură “Constantin Tănase” din Vaslui (sala mare și sala studio ,,Valentin Silvestru”), unde participă instituții teatrale din țară, prezentându-se piese de teatru în toate zilele festivalului.

2. Salonul internațional de caricatură este organizat, ca de obicei, de Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui, salonul de caricaturi, anul acesta cu tema „Tehnocrația salvează România”.

3. Salonul de literatură satirico-umoristică este organizat de Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul”, salonul de literatură satirico-umoristică a fost organizat pe două secțiuni (Carte și Manuscris).

Aprecierea scriitorului George Corbu în ce privește acest festival este elocventă: „Vasluiul este patria unui gigant al umorului românesc desemnat de posteritate patron spiritual al unui festival…”

Fig. 206, 207 – Festivalul Umorului „Constatintin Tănase”

(foto http://www.cjcpctvs.ro).

Festivalul „Muguri de tezaur”

Inițiat de prof. Maria Cornea, consultant artistic la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui (www.cjcpctvs.ro), prima ediție a Festivalului – concurs de muzică populară pentru copii, denumit sugestiv „Muguri de tezaur”, a avut loc la Casa de Cultură din orașul Negrești, în 2010. În anul următor, 2011, manifestarea a fost găzduită de Centrul Cultural „Ștefan Ciubotărașu” de la Lipovăț. Anul acesta, după o pauză, s-a desfășurat ediția a III-a acestui festival județean pentru copii, la Căminul Cultural „Georgeta Ioan” din Ivești, Desfășurat bienal, itinerant, în localități ale județului Vaslui, festivalul județean de muzcă populară pentru copii “Muguri de tezaur” a ajuns la a IV-a ediție și s-a desfășurat la Zăpodeni (fig. 208).

Fig. 208 – Festivalul – concurs „Muguri de tezaur” (foto http://www.cjcpctvs.ro)

Festivalul de folclor ”Ziua Națională a Portului traditional Popular” s-a organizat pe 13 mai 2018 la Vaslui.

Expoziția de fotografie ”Satul vasluian – tradiție și actualitate”, un proiect coordonat de fotograful Sorin Onișor:

15 ianuarie 2018 la Silver Mall-Vaslui, cu fotografii realizate în comunele Muntenii de Sus, Miclești, Tanacu, Solești, Gârceni, Ivănești și Laza.

13 martie 2018 la Silver Mall-Vaslui, cu fotografii realizate în comunele Pogonești, Grivița, Zorleni, Todirești, Costești, Rafaila, Zăpodeni, Vulturești și Lipovăț.

12 iulie – 3 septembrie 2018 la Palatul Culturii din Iași.

În ceea ce privește evenimentele culturale din orașul Tecuci, cele mai multe dintre acestea sunt organizate de Casa de Cultură Municipală, fiind vorba despre Festivalul-concurs de interpretare muzică populară “Omătuță”, Concursul inter-județean de muzică ușoară “Floare April”, Concursul național de poezie “Costache Conachi”, Colocviul anual de filosofie “Ion Petrovici”. Din păcate, la nivel local nu există un calendar de evenimente culturale care să acopere întreaga perioadă a anului și să atragă un număr mare de vizitatori și de turiști.

Alte manifestări culturale sunt:

În orașul Negrești: Casa de Cultură a orașului și Biblioteca orășenească organizează „Săptămâna culturală a orașului Negrești”, Zilele orașului, Festivalul Național anual „Cântec, joc și voie bună la Negrești, în bătătură”;

În localitatea Țigănești: Festivalul de poezie „Costache Conachi”;

Nicorești: pelerinaje anuale de sărbătoarea Sf. Treime (a doua zi de Rusalii) la Mănăstirea Buciumeni; Festivalul Vinului;

Vaslui: proiectul cultural ”Să ne cunoaștem trecutul – in memoriam Peneș Curcanul”;

Țepu: Centru cultural „Tudor Pamfile” (fig. 209, 210).

Fig. 209, 210 – Activități sub egida Centrului Cultural „Tudor Pamfile”.

c. Târguri de meșteri populari

Târgul de primăvară

A ajuns la a VIII-a ediție și se desfășoară la Silver Mall, în Vaslui, în perioada 26-28 februarie. Se bucură de participarea meșterilor populari vasluieni invitați, care au fost vizitați de peste 1000 de participanți. Sunt și ateliere de lucru la care participă elevi ai claselor primare din școli gimnaziale din Vaslui, unde sub îndrumarea meșterilor populari au fost familiarizați cu meșteșugul confecționării mărțișoarelor. Serile sunt animate de grupurile folclorice „Mugurelul” din Vaslui, „Codrenii” din Târzii și ansamblul de dansuri populare „Hora Vasluiului” (fig. 211, 212).

Fig. 211, 212 – Târgul de primăvară Vaslui

(foto http://www.cjcpctvs.ro).

Târgul de ouă încondeiate și icoane (Fig. 213, 214)

A ajuns la a XIV-a ediție și participă meșteri populari din județele Vaslui, Iași și Suceava, fiind dedicat sărbătorilor pascale, respectiv ouălor încondeiate și icoanelor (pe sticlă și pe lemn, inclusiv cele de vatră). Au participat meșteri din județele Suceava (Paltinu și Ulma) și Iași (Bodești-Scânteia și Moșna), precum și din județul Vaslui (Bârlad, Laza, Pogonești, Văleni, Vaslui). Alături de cei cu icoane și ouă închistrite s-au aflat și câțiva meșteri cu obiecte din lemn, costume populare, țesături și împletituri din răchită.

Târg de jucarii

Desfășurat în Parcul Copou din Vaslui, ediția a II-a a acestui eveniment a venit și în acest an, în întâmpinarea Zilei Internaționale a Copilului. Organizat în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean și cu Primăria Municipiului Vaslui, la eveniment au participat peste 1700 de copii din ciclul gimnazial, majoritatea din clasele primare, de la toate cele zece școli gimnaziale din municipiul Vaslui, sub îndrumarea cadrelor didactice. Numeroasele jucării pe care copiii le-au adus, au făcut obiectul unei “târguieli”, schimb sau vânzare, în vederea inițierii acestora în spiritul antreprenorial, însă majoritatea jucăriilor au fost donate pentru copiii din mediul rural, peste 40 de saci.

Fig. 213, 214 – Târgul de ouă încondeiate și icoane

(foto http://www.cjcpctvs.ro).