SPECIALIZAREA JURNALISM ȘI ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII [304155]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” [anonimizat].univ.dr. Dorin Popa

Candidat: [anonimizat]-Cristian Hitruc

IAȘI

2017

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” [anonimizat]?

[anonimizat].univ.dr. Dorin Popa

Candidat: [anonimizat]-Cristian Hitruc

IAȘI

2017

INTRODUCERE

Lucrarea de licență „Sportul, calea către salvarea radioului?”, [anonimizat] a [anonimizat] 2017, un mijloc de informare și comunicare eficient care reușește să țină pasul cu noile media și cu tendințele existente în presa momentului. Totodată, [anonimizat]. Astfel, voi arăta că acest mijloc de informare este într-o continuă dezvoltare și că reușește să se adapteze tendințelor pe care publicul modern le are. [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Întrucât sportul este o ramură care cunoaște o continuă dezvoltare și a [anonimizat], am ales să demonstrez importanța radioului în zilele noastre prin asocierea lui cu jurnalismul sportiv și voi explica și influența pe care presa o are în lumea sportului. Totodată, [anonimizat] m-a îndrumat către această temă. [anonimizat] a o cunoaște pînă la cel mai mic amănunt și să aibă cunoștințe vaste despre cele mai mediatizate sporturi.

„Sportul te va învăța să cîștigi cinstit. Sportul te va învăța să pierzi în mod demn. [anonimizat]: te învață ce este viața.”

[anonimizat]. [anonimizat], voi prezenta un scurt istoric al radioului și voi face o trecere în revistă a [anonimizat], prin intermediul primului capitol, „Evoluția radioului”. [anonimizat] „Sport pe calea undelor”, va pune accentul pe importanța pe care o [anonimizat]. Totodată, [anonimizat]-o continuă dezvoltare și că reușește să atragă atenția publicului asupra presei actuale. Sportul, ca ramură a jurnalismului, [anonimizat]. Totodată, în al doilea capitol al lucrării voi demonstra că radioul împreună cu sportul și specialiștii săi pot crea adevărate imagini vizuale în mintea ascultătorului. Cu riscul de a [anonimizat], care să nu confunde acest domeniu cu presa scrisă și să producă materiale bazate doar pe cuvinte. Cuvintele, [anonimizat] faptei. Astfel, prin intermediul primelor două capitole, voi încerca să atrag atenția asupra noțiunii de radio și asupra faptului că mass-media și sportul se influențează reciproc, acest lucru conducînd la dezvoltarea ambelor părți.

Al treilea capitol și ultimul cuprinde un studiu de caz realizat pe emisiunea radio sportivă „SportMoldova”, regăsită în grila de programe a postului Viva FM. Aceasta este difuzată în fiecare luni, începând cu ora 20.00. În cadrul emisiunii sunt dezbătute, alături de specialiști din domeniu, subiectele de actualitate regăsite în sportul din regiunea Moldovei. Această emisiune are un caracter interactiv, jurnaliștii Sport Moldova având mereu invitați în studio. Totodată, un lucru caracteristic îl reprezintă faptul că ascultătorii pot intra în direct prin telefon sau pot adresa întrebări invitaților și moderatorului prin SMS sau prin intermediul rețelelor de socializare. Prin urmare, prin lucrarea prezentă voi demonstra că sportul poate reprezenta un punct forte pentru ceea ce înseamnă radioul zilelor noastre. Astfel, o emisiune radio sportivă bine construită, în cadrul căreia să fie prezenți specialiști din domeniu, poate să atragă publicul către un post de radio. Totodată, adaptîndu-se la noile tehnologii, cum ar fi internetul și rețelele de socializare, radioul poate crește în ochii ascultătorilor cu un conținut potrivit pe online.

I. Evoluția radioului

În primul capitol, intitulat „Istoria radioului. Radioul moder” voi parcurge, pe scurt, cele mai importante etape ale evoluției sale și voi aminti rolurile importante pe care radioul le-a jucat de-a lungul anilor. Totodată, în acest capitol voi vorbi și despre raportul existent între radio și noile tehnologii, explicînd astfel cum a reușit să se adapteze în lumea modernă. Tot în aceste pagini vor fi surprinse cîteva mijloace prin care radioul a reușit să se mențină la un nivel ridicat pe piața media actuală.

Pînă ca tehnologia să capete amploare iar presa să fie prezentă cu informații de ultima oră prin intermediul internetului, radioul reprezenta una dintre cele mai rapide căi de transmitere a mesajului către publicul ascultător. Știința care a făcut posibilă apariția radioului are o istorie lungă, ce implică, în primul rînd, activitatea savantului german Heinrich Hertz (1857-1894). Acesta a reușit să pună în aplicare, în mod experimental, teoria pe care a realizat-o, o generație mai devreme, omul de știință britanic Clerk Maxwell. Acesta din urmă a formulat ecuațiile matematice fundamentale legate de cîmpul electromagnetic. Cu toate acestea, munca lor ar fi fost inutilă dacă, în anul 1895, Oliver Lodge nu ar fi demonstrat existența undelor hertziene, la Institutul Regal. În acel an, Oliver Lodge a inventat un așa numit “coheror”, un aparat care recepta unde hertziene. Acesta nu și-a dat seama însă de importanța pe care invenția sa o avea la nivel economic și o folosea doar drept instrument pedagogic.

„Marconi însuși vorbise și el, dar nu cu politicieni, ci cu funcționari publici, ofițeri de marină și soldați, precum și cu oameni de știință, inclusiv A. A.Campbell Swinton, un profet al televiziunii. Unul dintre ofițerii de marină cu care a dialogat Marconi, căpitanul H. B. Jackson, începuse deja să experimenteze și el cu radioul un an mai devreme, independent de oricine altcineva, iar el și Marconi au făcut experimente pe teren cu flota britanică într-o manieră asemănătoare cu încercările realizate cu flota rusă de către Popov.”

Noțiunea de radio a apărut cu adevărat în anul 1896, datorită tînărului italian Guglielmo Marconi (1871-1937). Cel considerat „părintele radioului” a ajuns în Marea Britanie în anul 1896, pentru a demonstra îmbunătățirile pe care le-a adus în transmiterea impulsurilor și semnalelor electrice. Astfel, tînărul savant s-a folosit de toate datele existente și a reușit să transmită semnale, fără ajutorul firelor, între două puncte. Doar un an mai tîrziu, Marconi transmitea semnal fără fir pe o distanță de șase kilometri.

„Toate aceste descoperiri au avut, la început, utilizări speciale, îndeosebi militare, dar în final s-a ajuns la folosirea lor pentru crearea unui nou mijloc de comunicare în masă: radioul”

Un moment important, prin care invenția tînărului italian a căpătat notorietate a avut loc în anul 1903. Atunci, Theodore Roosvelt, președinte al Statelor Unite, i-a transmis felicitări regelui Eduard al VII-lea al Angliei pe calea undelor. Potențialul pe care radioul îl avea a devenit vizibil pentru toată lumea în momentul în care acesta a intrat în casele oamenilor, mai întîi în Statele Unite, iar apoi în Marea Britanie și Olanda. Un moment rar amintit în istoria radioului îl reprezintă scufundarea Titanicului. În 1912, stația Marconi din Long Island a fost cea care a receptat mesajele S.O.S. transmise de pe vaporul care se scufunda, știrea fiind transmisă mai apoi la Casa Albă.

Dezvoltarea acestei tehnologii a condus, treptat, la apariția televiziunii. Această nouă cale de transmitere a informațiilor punea, cu siguranță, presiune asupra radioului și scădea interesul publicului față de acesta. Chiar dacă a fost văzută ca o amenințare, apariția televiziunii a fost, în cele din urmă, un impuls pentru dezvoltarea radioului. Astfel, a apărut tehnologia numită “RBDS”, care funcționa folosind limbajul binar al calculatorului. Această nouă tehnologie permitea afișarea cuvintelor pe ecranul radioului, cum ar fi numele melodiei care era difuzată în acel moment pe frecvență. Tot această tehnologie îi permitea ascultătorului să înregistreze posturile de radio favorite, doar prin simpla apăsare a unui buton.

În România, primele încercări reprezentate de radiotelegrafie au avut loc în anul 1908, atunci când la Constanța s-a instalat primul post de către Serviciul Maritim Român. În anul 1909, s-au mai instalat încă trei posturi sistem Telefunken la Călărași, Giurgiu și Cernavodă. În anul 1914 a fost instalat în București, în Parcul Carol, un T.F.F., un an mai tîrziu această tehnologie fiind introdusă și în vagoanele de tren. Un alt post de 150 kw. a mai fost montat la București. Din cauza războiului, acesta a fost mutat mai apoi la Botoșani și la Iași, pe Copou. În cele din urmă, acesta s-a întors în capitala României.

Pe data de 1 noiembrie 1928 s-a realizat prima transmisiune radiofonică a postului Radio București, la ora 17.00, pe lungimea de undă de 401.6 metri. Atunci, profesorul Dragomir Hurmuzescu a pus bazele unui post care reușea să transmită de două ori pe săptămînă. Cei aproximativ 2000 de abonați puteau asculta emisiuni de divertisment, știri, programe muzicale, versuri și un buletin meteorologic. Profesorul Hurmuzescu a fost primul care, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, a deschis emisia.

“Către, prietenii și proteguitorii Radiofoniei,

Adresez aceste cuvinte, astăzi când începem seria emisiunilor cu un mic post provizoriu. Deocamdată difuziunea programelor noastre nu va trece dincolo de cerul hotarelor țării. Dar, peste câteva luni vom avea postul cel mare, undele lui vor străbate armonios în cerul european, proclamând și gândul nostru de pace și bună înțelegere, către o mai înaltă cultură și civilizație”

Pentru deschiderea postului, a fost comandat un emițător, de la firma Morconi’s Wirelles Telegraph Company Ltd. din Londra. În 1931, sub președinția lui Hurmuzescu, ia ființă Asociația generală a Radioamatorilor, iar în 1932, devine membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor.

Figura 1. Prof. Dr. Dragomir Hurmuzescu, la Tribuna Oratorilo

Începînd cu anul 2000, tot mai multe posturi de radio și-au făcut apariția în România. Cele mai multe dintre ele difuzau programe muzicale, cum ar fi RadioZu sau KissFM, cu format “Contemporary Hit Radio”, publicul țintă fiind format din oameni cu vârsta cuprinsă între 15-30 de ani.

Odată cu apariția și dezvoltarea internetului, posturile de radio s-au văzut nevoite să se adapteze noilor tehnologii. Astfel, majoritatea posturilor transmit acum și online, pe site-urile proprii. Există momente în care istoricul mijloacelor de comunicare simte că cea mai bună metaforă pentru trecutul recent este cea a “desișului”. Tehnologia se schimbă atît de rapid și sare atît de mult în ochi, încît istoria mai extinsă este uitată, deși, la examinarea acesteia, nu toate converg.

Figura 2. Pagină web VivaFM, radio pe internet

Acest lucru oferă avantajul de a putea oferi ascultătorului conținut înregistrat, disponibil oricînd pe internet. În acest mod, posturile de radio au reușit să cîștige publicul tînăr, adaptat la noile tehnologii. Transmisiile video, realizate pe internet, pe care posturile de radio le efectuează, au reușit să strîngă vizualizări care ar stîrni chiar și invidia posturilor de televiziune. Astfel, radiourile sunt prezente pe principalele rețele de socialiare, cum ar fi Facebook sau Twitter, unde reușesc să atragă publicul cu ajutorul artiștilor pe care îi aduc în emisie. Totodată, prin intermediul rețelelor de socializare, posturile de radio pot construi comunități virtuale de ascultători, asigurîndu-și astfel o mare parte din traficul obținut în mediul online.

Figura 3. Radio VivaFM pe rețeaua de socializare Facebook

Pentru a înțelege care este poziția radioului între mijloacele de comunicare întîlnite astăzi, Phil Andrews, ziarist și autor, a întocmit un tabel în care a cuprins caracteristici ale presei scrie, radioului, televiziunii și internetului.

În concluzie, putem spune că radioul rămîne un mijloc important de informare, care a reușit să se adapteze noilor tehnologii. Cu o istorie de peste 100 de ani, acesta rămîne prezent în mașini, în căști și chiar în birourile oamenilor, prin intermediul internetului.

II. Sport pe calea undelor

II.1 Jurnalistul sportiv. Calități necesare

În acest capitol voi prezenta rolul esențial pe care mass-media îl îndeplinește în lumea sportului. Astfel, voi arăta cum acest domeniu se mulează după presă, jurnaliștii de specialitate reușind uneori să schimbe chiar și regulile competiției. Voi începe prin a prezenta, pe scurt, ceeea ce presupune meseria de jurnalist sportiv, împreună cu satisfacțiile și neplăcerile pe care le provoacă.

În zilele noastre, sportul reprezintă un domeniu care se dezvoltă tot mai mult. Competițiile sunt tot mai intense și mai strînse iar sportivii reușesc să bată record după record. Spectacolul pe care îl fac și numărul mare de oameni care vin pe arenele sportive, îi fac, pe cei mai buni, să fie printre cele mai bine plătite persoane ale lumii. Acest lucru atrage tot mai mulți oameni pe arenele sportive dar și în fața televizoarelor sau a radiourilor, pentru a urmări evenimentele sportive. Locurile de muncă în domeniul jurnalismului sportiv sunt cele mai dorite dintre toate dar, implică, ca orice meserie, și părți dificile. Timpul îndelungat dedicat cercetării și pregătirii este necesar pentru a ajunge la un nivel de cunoștințe sportive la fel de vaste ca și ale celor mai înfocați fani sau ale celor mai critici cititori.

Evenimentele sportive, cele mai importante fiind programate seara, vor aduce unui jurnalist, nopți pline de muncă și un sfîrșit de săptămînă încărcat. În presă, acoperirea subiectelor sportive este foarte importantă pentru a menține o publicație, un post de radio sau de televiziune, la un nivel înalt. Dacă în urmă cu cîțiva ani ziarele dedicau sportului doar două sau trei pagini la final, acum, majoritatea publicațiilor și-au extins spațiul pentru acest domeniu. Interesul manifestat de public pentru sport a dus la nașterea posturilor de radio sau televiziune dedicate strict acestui domeniu. Și pentru a înțelege că nu doar mass-media a influențat sportul, ci și invers, vom da exemplul Sky TV. Drepturile de difuzare a evenimentelor sportive de interes sunt foarte disputate între canelele de difuzare. Sky TV, rețea de televiziune prin satelit, nu a ajuns să se bucure de succesul de astăzi datorită faptului că transmitea filme artistice de lung metraj. Succesul de astăzi provine din obținerea drepturile de difuzare în direct a evenimentelor sportive de interes general.

Figura 4. Logo Sky Sports

Prin urmare, dorința tot mai multor televiziuni sau posturi de radio de a difuza, în direct, competițiile sportive, a reclădit calendarul de evenimente sportive. Așadar, oferind acest exemplu, este de înțeles de ce meseria de jurnalist sportiv este una dintre cele mai rîvnite din branșă. Pe cît este de dorită această meserie, tot pe atît poate fi de solicitantă. Pentru ca subiectele alese să fie tratate cu succes, ca jurnaliștii să nu pară slabi și prost informați, trebuie cunoscute cerințele mijlocului de informare utilizat. Astfel, un jurnalist sportiv de radio va trata subiectele într-un mod diferit față de un jurnalist sportiv care activează în presa scrisă. Un punct de pornire pentru un viitor jurnalist sportiv îl poate reprezenta dezvoltarea alertă a internetului. Numeroasele pagini web deținute de organizații mass-media, care sunt dedicate sportului, pot reprezenta o oportunitate pentru cei care doresc să profeseze în acest domeniu.

Atunci cînd vine vorba despre scriitura jurnalistică, aceasta trebuie să fie simplă, pe înțelesul tuturor. A ști să comunici cu toate categoriile de oameni, a folosi un limbaj care este înțeles de toate păturile sociale, nu înseamnă să cobori standardele ziarului sau ale rubricii sportive ci este o regulă care stă, în general, la baza unui demers jurnalistic.

Un avantaj pe care un jurnalist sportiv îl are este că domeniul în care activează este unul previzbil. Jurnaliștii cunosc datele la care vor avea loc anumite evenimente chiar cu luni înainte, această perioadă fiind benefică pentru documentarea esențială cunoașterii subiectului. Chiar dacă, la prima vedere, pare că sportul este domeniul care menține atenția asupra presei, este bine cunoscut faptul că această creștere a interesului pentru sport a fost posibilă datorită mediatizării semnificative a evenimentelor importante.

Chiar dacă echipa care se ocupă de sport într-un post de radio este mai mică decît cea a unui ziar, aceasta trebuie să funcțiuneze la parametri asemănători. Cea mai mare diferență dintre radio și presa scrisă o reprezită faptul că un post de radio poate relata în direct un eveniment sportiv, cu ajutorul unui comentator și al unui reporter. Cu toate acestea, informațiile au ajuns să fie distribuite rapid și de presa scrisă, cu ajutorul internetului.

II.2 Mass-media, cel mai important jucător pe piața sportivă

Sportul, un domeniu tot mai mediatizat care stîrnește interes tuturor păturilor sociale, are în continuare capacitatea indiscutabilă de a se vinde. Organizațiile sportive au o relație strînsă cu mass-media, ele fiind cele care negociază prețurile pentru drepturile de televizare alea diverselor competiții sportive sau pentru drepturile de radiodifuzare. Desigur, aceste demersuri pot fi făcute și prin intermediul unor mari agenții de marketing care reprezintă organizațiile sportive. Un exemplu de organizație sportivă foarte puternică este Football Association Federation (FIFA), organism de conducere al fotbalului mondial. În tot acest joc al drepturilor de difuzare, mass-media trebuie să aducă oferte care să satisfacă nevoile organizațiilor sportive.

Cupa Mondială de Fotbal, care are loc din patru în patru ani și este un trofeu rîvnit de toate națiunile, își asigură aproximativ 4 miliarde de dolari din buget doar din vînzarea drepturile de televizare și drepturile radio de transmitere (Cupa Mondială din anul 2014). Astfel, sumele implicate sunt considerabile și procesele de ofertare și de luare a deciziilor sunt complexe. De exemplu, pentru organizarea Cupei Mondiale din 2018, care are loc în Rusia, a fost alocat un buget de aproximativ 30 miliarde de dolari, fiind cea mai scumpă competiție de acest gent organizată vreodată.

“La rîndul lor, radioul, televiziunea și internetul au contribuit la creșterea profilului sportului, la transformarea multor cluburi în afaceri importante și a unor jucători și atleți în milionari. În schimbul banilor aduși din vînzarea drepturilor de transmitere a evenimentelor sportive, organizațiile sportive s-au adaptat nevoilor posturilor de radio, și mai ales, ale celor de televiziune. Ele au modificat orele de începere a manifestărilor sportive pentru a corespunde programului televiziunii, organizează evenimente sportive în mai multe zile ale săptămînii, au schimbat chiar și sezonul de desfășurare a manifestărilor. În unele cazuri, chiar și regulile s-au modificat. Meciurile de fotbal American se joacă pe segmente mici, penntru a se conforma necesităților canalelor de televiziue de a insera frecvent reclame”

Astfel, suveranitatea sportului asupra propriului destin aproape că a dispărut, presa jucând un rol tot mai important în construcția și distrugerea practicilor sportive. Mass-media a reușit să dezvolte noi competiții, evenimente sau ligi, noi forme de sport s-au dezvoltat iar cele mai vechi au fost marginalizate. Multe reguli au fost schimbate, anumite jocuri au fost revizuite pentru a fi în favoarea mediei. Chiar și echipamentele purtate de sportivi au fost schimbate pentru a reflecta interesele presei. Culorile sau modelele pe care sportivii le poartă pot ajuta la spectacolul și drama unui eveniment sportiv, iar logo-urile sponsorilor domină echipamentele. Stadioanele sunt înconjurate de panouri publicitare în afara și în interiorul acestora. Sportul a devenit un produs care este cumpărat și apoi vândut, fiind un fenomen din ce în ce mai apreciat de public.

De exemplu, Campionatul European de Fotbal 2016, care a avut loc în Franța, a reușit să stîrnească interesul unui număr mare de spectatori. Astfel, voi prezenta numărul de fani care au fost prezenți pe stadioane la meciurile disputate de echipa națională de fotbal a României în Franța. Tricolorii au fost oaspeți la meciul de deschidere, disputat împotriva Franței, echipă gazdă a turneului final. La acest eveniment au fost prezenți pe Stade de France 75.113 spectatori. La umătorul meci al României, disputat în compania Elveției, 43.576 de persoane au fost prezente pe Parc de Princes din Paris. La ultima partidă a tricolorilor la Euro 2016 au asistat, pe Stade de Lumieres, 49.752 spectatori. Așadar, urmărind aceste cifre înregistrate, ne dăm seama că sportul stîrnește interesul oamenilor, fiind un spectacol urmărit atît pe arene cît și prin intermediul mass-media.

Avînd în vedere sumele care sunt plătite de mass-media pentru transmiterea acestor evenimente, este de înțeles de ce presa dorește să aibă controlul asupra lor. Un alt motiv pentru care mass-media investește în transmiterea evenimentelor sportive îl reprezintă audiența pe care acestea o generează, audiență care, la rîndul ei, aduce venituri din obținerea de publicitate. Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, vom analiza audiențele pe care posturile de televiziune din România le-au obținut atunci cînd s-a disputat partida de fotbal dintre Polonia și România, contînd pentru calificarea la Cupa Mondială din Rusia din 2018. Postul de televiziune care a transmis acest eveniment a fost TVR1, principalul post de televiziune de stat. Pe data de 10 iunie, aproximativ un milion și jumătate de telespectatori au urmărit meciul tricolorilor.

În medie, 1.474.000 de români au stat cu ochii pe jocul echipei nationale, TVR 1 înregistrând, pe intervalul orar 21.46-23.37, un rating mediu de 8,2% și o cotă medie de piață de 20,2% la nivel național. Astfel, în intervalul mai sus menționat, TVR1 s-a situat pe primul loc în topul audiențelor, fiind urmat de către ProTV și KanalD..

Ora 22.31 a reprezentat cel mai urmărit moment al meciului de pe data de 10 iunie. Atunci, nu mai puțin de 1.777.000 de români au urmărit transmisiunea directă oferită de postul TVR 1 de pe stadionul Narodowy (rating 9,9%, share 22,8% la nivel național).

Figura 5. Audiențele posturilor TV de pe data de 10 iunie, pe intervalul meciului Polonia – România, în mediul urban

Un alt post de televiziune care a beneficiat, recent, de audiențele aduse de un eveniment sportiv de maximă importanță a fost ProTV, canal ce a difuzat finala competiției de tenis de la Roland Garros, disputată între Simona Halep și Jelena Ostapenko. Conform paginii web www.radardemedia.ro, ProTV a fost lider de audiență pe toate segmentele de public. La nivelul publicului comercial, cu vârste cuprinse între 18 și 49 de ani, Pro TV a obținut 9.2 puncte de rating și 40.1% cotă de piață, în timp ce televiziunea clasată pe locul secund, Antena 1, a obținut rezultate de aproximativ trei ori mai mici, cu 3.2 puncte de rating și 14.0% cotă de piață.

La nivel național, peste 1.4 milioane de români au urmărit partida disputată de Simona Halep, iar în minutul de aur de la ora 18:12, aproximativ 1.9 milioane de români urmăreau finala Roland Garros pe Pro TV.

Figura 6. Audiențe înregistrate de TVR1 la difuzarea meciurilor disputate de echipa națională de fotbal

Fotbalul, cel mai mediatizat sport din România, este și cel care primește cei mai mulți bani din drepturile de televizare. Pentru a înțelege de ce ora, locul sau data disputării unui eveniment sportiv sunt decise de mass-media, vom analiza sumele de bani pe care echipele românești, aflate în primul eșalon al fotbalului, le-au încasat în sezonul 2015-2016. În anul menționat, cele 14 grupări aflate în prima ligă au împărțit între ele suma totală de 34,1 milioane de euro. Acest buget, provenit din drepturile de televizare, este împărțit după o serie de criterii bine stabilite. Astfel, 30% din bani sunt virați către formații înaintea începerii sezonului, 35% sunt virați în iarnă, cînd are loc pauza competițională(suma fiind fixă, egală pentru toate echipele), și 30% la finalul campionatului, în funcție de locurile ocupate de echipe la finele sezonului regulat.

Așadar, aceste condiții reușesc să creeze coompetiții mai interesante, locurile fruntașe din clasament însemnînd sume mai mare de bani care vor fi primite de cluburile de fotbal. Prin urmare, cererile televiziunilor și ale radiourilor au reușit să remodeleze calendarul sportiv, schimbînd datele de disputare ale meciurilor de fotbal, care aveau loc în mod tradițional în după-amiezile de sîmbătă, încurajînd meciurile de crichet de zi sau noapte și transformînd rugby-ul dintr-un sport de iarnă într-un sport de vară.

Companiile mass-media private au jucat un rol important în evoluția sportului. De-a lungul timpului, marii deținători de companii private, precum Murdoch sau Silvio Berlusconi, au recunoscut valoarea presei sportive și importanța acesteia. În România, compania media care s-a remarcat pe piața sportivă este RDS-RCS, care a reușit să cîștige contracte pentru a transmite cele mai importante evenimente sportive, investind sume mari de bani în programele de sport. RDS-RCS s-a remarcat în presa sportivă atunci cînd a ales să deschidă trei canale de televiziune de sport, DigiSport1, Digisport2 și DigiSport3. Cu timpul, trustul de presă a introdus și DigiSport4, reușind să transmită în calitate HD. Succesul postului DigiSport constă în faptul că a cumpărat drepturile de a televiza meciurile din Liga 1 de fotbal a României dar și meciurile de fotbal din cele mai importante campionate ale lumii, precum Anglia, Spania, Italia sau Franța. Totodată, au reușit să cîștige și dreptul de difuza meciuri din UEFA Champions League și UEFA Europa League, cele mai importante turnee inter-cluburi din Europa. DigiSport nu s-a oprit la difuzarea meciurilor de fotbal. Aceștia au achiziționat dreptul de a transmite campionatul României la handbal sau cursele de Formula 1. Astfel, ascensiunea postului de televiziune s-a bazat pe iubitorii de sport iar numărul abonaților a crescut vizibil.

În zona Americii de Nord, televiziunile care reușesc să transmită marile competiții sportive au, cu siguranță de cîștigat. Cu veniturile obținute din publicitate, companiile mass-media își pot acoperi o mare parte din costuri. Pentru a demonstra acest lucru, vom lua drept exemplu Super Bowl 2016. Aceasta a fost cea de-a 50-a ediție a Super Bowl, marea finală a Ligii Profesioniste de Fotbal American (NFL), care a fost disputată între Denver Broncos și Carolina Panthers, pe data de 8 februarie, ora 1.30 a României.

Pentru un spot publicitar de 30 de secunde, difuzat în timpul acestui meci, tarifele sunt printre cele mai mari. Astfel, pentru un asemenea clip, companiile au plătit aproximativ 4,8 milioane de dolari. În total, marile companii au cheltuit aproximativ 377 milioane de dolari pentru a-și prezenta reclamele la Super Bowl 2016 iar specialiștii au precizat că aproximativ 140 milioane de americani au urmărit această finală. În concluzie, presa actuală deține instrumente prin are poate controla desfășurarea evenimentelor sportive, datorită sumelor mari de bani pe care le achită pentru a putea difuza astfel de competiții. Așadar, jurnalistul sportiv joacă un rol important în atragerea publicului larg spre arenele sportive, prezentînd cele mai spectaculoase și mai importante detalii ale evenimentelor care au loc. Totodată, presa se poate folosi de acest domeniu aflat la mare căutare pentru a crește audiențele și, totodată, veniturile din publicitate.

II.3 Influența sportului asupra mass-media

Dacă în subcapitolul anterior am prezentat influența pe care presa o are în lumea sportului, și am explicat de ce mass-media are un rol decisiv în dezvoltarea acestui fenomen, în acest subcapitol voi arăta cum s-a transformat presa din zilele noastre prin intermediul sportului.

Organizațiile din domeniul mass-media s-au adaptat într-un mod corespunzător la cerințele pe care iubitorii de sport și de evenimente sportive le au. Asfel, au apărut noi stații de radio, noi posturi de televiziune sau noi publicații print, dedicate cu strictețe sportului. Cu toate acestea, simpla lor apariție nu a fost de ajuns pentru a aduce o noutate pentru telespectatori sau radioascultători. Acestea au introdus programe noi, cum ar fi, de exemplu, dialogul la telefon cu ascultătorii, reușind astfel să mențină atenția publicului. Radiourile sau televiziunile se folosesc de rețelele de socializare pentru a comunica cu publicul, oamenii avînd astfel ocazia să intre în contact, în mod direct, cu moderatorii sau cu invitații și specialiștii prezenți în platou.

Ziarele din lumea modernă dedică tot mai mult spațiu sportului, ca răspuns la dezvoltarea generalizată a interesului pentru sport. Totodată, publicațiile de tip print recunosc faptul că televiziunea a ajuns să influențeze viețile oamenilor și încearcă să relateze acest lucru în textele lor. Existența unor organizații mass-media multinaționale, precum grupul media internațional al lui Rupert Murdoch, care dețin atît rețele de televiziune prin satelit, cît și ziare, a influențat promovarea sportului în ziare. Așadar, din această cauză, chiar și grupurile de presă care nu investesc în televiziune se văd nevoite să acorde o atenție sporită asupra sportului televizat, deoarce cititorii pe care ziarele îi au sunt abonați la unele canale de televiziune prin satelit. Apariția internetului a reprezentat, pentru mass-media, o oportunitate de a extinde rubricile de sport. Astfel, a apărut o serie de site-uri dedicate sportului, prin care organizațiile mass-media reușesc să se finanțeze cu ajutorul reclamelor și prin oferirea unor servicii online. Cu siguranță, cele mai bune și cunoscute site-uri de sport sunt cele conduse de organizațiile mass-media, cum ar fi BBC sau de cluburile și organizațiile sportive care utilizează internetul în scopul activităților de marketing.

Internetul a cunosut o dezvoltare rapidă în România, unde majoritatea televiziunilor sau publicațiilor print au ales să își construiască site-uri prin care să atragă publicul. De exemplu, DigiSport, canal de televiziune al RDS-RCS, promovează în mod constant, prin intermediul televizorului, site-ul www.digisport.ro, unde sunt publicate ultimele noutăți din lumea sportului. Astfel, moderatorii sau prezentatorii fac mereu trimitere la știri pe care telespectatorii le pot afla accesînd site-ul oficial al postului de televiziune, crescînd astfel traficul pe pagina web. Prin urmare, ne putem da seama de faptul că amploarea pe care a luat-o sportul a condus la nevoia presei de a se adapta cerințelor existente în piață. Așadar, companiile mass-media au căutat să satisfacă exigențele publicului prin toate mijloacele, fie că vorbim de posturi de televiziune, posturi de radio sau publicații print sau online dedicate acestui fenomen.

Figura 7. Pagina web a televiziunii DigiSport

Chiar dacă presa sportivă ocupă tot mai mult spațiu, majoritatea departamentelor sportive au, în general, o echipă restrînsă de jurnaliști angajați. Ca orice redacție normală, departamentul sportiv are un redactor șef, responsabil, de obicei, de a aduce un reportaj care prezintă un eveniment major al unei zile. Totodată, pot fi doi sau trei reporteri care să acopere subiectele zilei. Aceștia se vor ocupa de sportul considerat cel mai mediatizat și important în zona în care activează.

Pe lîngă aceștia, mai poate exista un reporter care să acopere subiectele din alte sporturi dominante. Pe lîngă aceștia, o redacție sportivă este ajutată de freelanceri, care au încheiat contracte cu ziarele, pentru a furniza, periodic, articole și reportaje legate de un anumit sport. Foștii sportivi pot reprezenta și ei o alternativă pentru presa sportivă. Astfel, vedem adesea cum foști sportivi sunt chemați la emisiunile televizate sau la emisiunile radio pentru a avea comentarii avizate asupra unui subiect. Mulți dintre ei ajung, cu timpul, să fie considerați specialiștii unor posturi radio sau TV, fiind invitați permanenți în cadrul unor emisiuni.

II.4 Redacția sportivă. Rolul redactorului sportiv

Întrucît acoperirea tuturor subiectelor sportive existente este uneori o muncă ce pare imposibilă, majoritatea redacțiilor au acum departamente care se ocupă strict de acest domeniu (așa cum am specificat în II.III). Chiar dacă, teoretic, acestea sunt dependente de redacție, în practică acestea sunt independente de celelalte departamente. Dimensiunea pe care un astfel de departament o are poate varia în funcție de mărimea companiei mass-media dar și de importanța pe care aceasta o acordă sportului. Pentru a înțelege mai bine de ce afirm că departamentul sportiv este independent de restul redacției, voi prezenta o schemă ce cuprinde structura parțială a unei redacții.

Figura 8. Structura parțială a unei redacții

Analizînd figura prezentată mai sus, în care am inclus domeniile de care sunt responsabile redacțiile de știri, inclusiv sportul, ne putem da seama că sporturile existente pot reprezenta subdomenii. Pentru fiecare sport trebuie să existe specialiști care să fie capabili oricînd să comenteze la cel mai înalt nivel un eveniment. Așadar, putem justifica de ce redacția de sport se poate considera a fi independentă față de restul organizației.

În mod obișnuit, departamentul sportiv este condus de un redactor sportiv, membru al echipei redacționale din cadrul ziarului. Un redactor sportiv este cel care se ocupă și coordonează activitatea redacției sportive în totalitate.

„Beneficiind de ajutorul administrativ al unui secretar, redactorul sportiv se ocupă de selectarea evenimentelor ce urmează să fie acoperite de către jurnaliștii angajați și freelanceri, selectează materialul furnizat de agențiile de știri, planifică paginile sau buletinele, analizează materialele și se asigură că departamentul sportiv se încadrează în bugetul pe care îl are.”

Un element important în activitatea unui redactor sportiv îl reprezintă agenda de activitate pe care acesta trebuie să o aibă. Așa cum am discutat în capitolul anterior, de cele mai multe ori, un jurnalist sportiv nu se confruntă cu neprevăzutul. Calendarele sportive sunt stabilite din timp iar jurnaliștii știu exact cînd vor avea loc anumite evenimente. Acestea din urmă sunt numite de către oamenii din branșă subiecte „pentru agendă”. Chiar dacă este o meserie care pare că poate fi planificată foarte ușor, de multe ori intervine și neprevăzutul. Un jurnalist sportiv nu poate ști cînd un sportiv suferă o accidentare care îl poate scoate din joc pentru o perioadă lungă de timp. Totodată, un jurnalist sportiv nu poate anticipa rezultatele unui test antidoping la care pot fi supuși, la cerere, sportivii. Pentru a înțelege mai bine în ce consta neprevăzutul în cazul unei redacții sportive, vom da drept exemplu cazul jucătoarei de tenis Maria Sharapova care a picat testul antidoping efectuat la competiția Australian Open care a avut loc în ianurie 2015. Aceasta a fost depistată că a consumat substanța meldonium, interzisă de către organizatorii de întreceri sportive. În urma rezultatului pozitiv, jucătoarea din Rusia a fost suspendată timp de 15 luni, neavînd dreptul de a participa la competițiile de tenis. Chiar dacă acest subiect de presă nu a fost prevăzut în agenda redactorului sportiv, el a fost cap de afiș în toate ziarele, la toate televiziunile și în toate buletinele de știri. În astfel de situații, un jurnalist sportiv se poate confrunta cu neprevăzutul, neavînd timp sufiecient pentru a realiza un demers jurnalistic care să clarifice situația de fapt.

Totodată, angenda unui redactor sportiv este importantă atunci cînd se dorește planificarea abordării unui eveniment în avans. Cum nu toate competițiile sportive au loc în orașul în care activează jurnalistul, existența unui calendar de evenimente care să ajute la completarea agendei redactorului sportiv este esențială. Astfel, se poate realiza o organizare în amănunt prin care să se obțină acreditările necesare, cazare pentru reporteri și transportul echipamentului necesar unei eventuale transmisii în direct. Așadar, abordarea minuțioasă a unui eveniment sportiv major se poate transforma într-o acțiune amplă, ce trebuie planificată cu atenție, din timp.

„Organizarea conținutului sportiv al unui ziar sau al unui buletin de știri este un proces complex. Rolul principal îl deține redactorul sportiv, care își asumă totala responsabilitate în alegerea evenimentelor ce urmează să fie acoperite și în desemnarea personalului. Jurnaliștii sportivi trebuie să fie adevărați experți în domeniile lor, mai ales dacă vor să-și desfășoare activitatea în mod eficient, iar majoritatea dintre ei se specializează pe un număr redus de sporturi. De obicei, materialul este redactat și pregătit în condițiile unor termene-limită stricte și trebuie să aibă o anumită dimensiune.”

Atribuirea subiectelor devine, în mare parte, tot responsabilitatea redactorului sportiv. Cu toate că poate părea că acesta deține de unul singur controlul asupra departamentului sportiv, lucrurile nu stau întotdeauna așa. Stabilirea sarcinilor se face, într-o redacție, după modelul democratic. Astfel, subiectele vor fi împărțite în funcție de aptitudinile pe care jurnaliștii le au și de sportul pe care îl stăpînesc cel mai bine. Aceste lucruri se stabilesc în cadrul unei ședințe de redacție, în timpul căreia jurnaliștii au ocazia de a solicita evenimentele pe care le doresc. Spațiul de care sportul beneficiază, de exemplu într-un ziar, variază zilnic în funcție de numărul și importanța evenimentelor existente. Totodată, sporturile sau competițiile sportive majore se vor bucura de un număr mai mare de pagini în ediția unui ziar.

II.5 Profesioniști în radio

În capitolul anterior am vorbit despre faptul că radioul este un instrument de comunicare prin care se reușește transmiterea rapidă a mesajului. Dar, pe cît de rapid poate fi transmis mesajul, tot la fel de dificil poate fi acesta de conceput. În presă, un jurnalist are nevoie de timp pentru a concepe un material de calitate. Cu siguranță, pentru un jurnalist de radio, timpul este una dintre principalele probleme. Dacă un jurnalist de presă scrisă poate reveni asupra textului pentru a revizui scriitura iar un jurnalist de televiziune este ajutat de imagine, profesioniștii din radio trebuie să fie capabili să creeze imagini doar cu ajutorul sunetelor, fără a avea ocazia de a reveni asupra mesajului care este, adesea, transmis în direct.

În ciuda construirii unor arene sportive din ce în ce mai moderne și a răspîndirii sportului ca fenomen, tot mai mulți oameni aleg să urmărească competițiile sportive din fața televizorului sau să asculte comentarii radio. Acest lucru poate fi considrat un avantaj pentru presă și o cale prin care audiențele înregistrate pot fi mai mari. Astfel, profesioniștii din radio au o misiune tot mai grea. Ei trebuie să aducă atmosfera de pe stadioane în casele oamenilor printr-un comentariu bine realizat și printr-o transmisiune cît mai clară, care să aducă cît mai multe detalii în prim-plan.

La îndeplinirea acestei misiuni, jurnaliștii radio sunt ajutați de sunet. În radio, cuvîntul este însoțit de sunet, care are un rol decisiv în completarea cuvîntului pe care jurnalistul îl rostește. Sunetul folosit trebuie să fie plăcut pentru ascultător. Zgomotele ambientale care sunt folosite în timpul unei transmisii în direct ajută la perceperea contextului în care are loc evenimentul relatat, prin detaliile sonore oferite. Totodată, aceste zgomote pot crește și credibilitatea materialului difuzat, dacă provin din locul de unde este realizată transmisia.

Așadar, în spatele materialelor plăcute pe care publicul alege să le asculte la un anume post de radio se află un volum mare de muncă. Pînă ca un material de calitate să ajungă pe post, acesta trece prin mîinile unei întregi echipe, fiecare membru avînd un rol bine stabilit.

Realizatorul de programe este membrul echipei care stabilește obiectivul emisiunii, împreună cu șeful de departament. Împreună construiesc proiecte de emisiuni care pot fi pe termen lung, scurt sau mediu, luînd în considerare mai multe criterii. Astfel, este stabilit publicul țintă, fiind luate în calcul vîrsta, sexul și nivelul de cultura al ascultătorului. În al doilea rînd se stabilește un format al emisiunii, care poate fi specializată sau generalistă, în funcție de publicul țintă ales. În următoarea etapă este ales modul de transmitere al emisiunii. Aceasta poate fi înregistrată sau poate fi în direct, cum adesea se întîmplă. Nu în ultimul rînd, realiatorul stabilește împreună cu șeful de departament ora din zi la care va fi difuzată emisiunea.

Reporterul de serviciu, implicat și el în realizarea emisiunii, are rolul de a culege informații folosindu-se de telefon sau deplasîndu-se pe teren, la diferite evenimente reprezentative pentru subiectele tratate în emisiune.

Reporterii specializați pe anumite domenii se vor deplasa la locul diferitelor evenimente, unde vor face înregistrări pentru materialele menționate de realizator.

O altă funcție într-un post de radio, întîlnită mai ales în posturile de radio publice, cum ar fi Radio România, este cea de reporter din teritoriu. În acest caz, jurnalistul are misiunea de a îndeplini atît rolul unui reporter de serviciu cît și cel al unui reporter redactor, specializat pe anumite domenii. La reporterii din teritoriu se apelează atunci cît trebuie relatate evenimentele care au loc într-o anumită zonă. De exemplu, dacă un post de radio din Iași relatează despre un eveniment care a avut loc în Suceava, un jurnalist din acest oraș va relata întîmplările, avînd rolul de corespondent.

Într-un post de radio, redactorul se asigură că mesajul care ajunge la ascultător este coerent și bine închegat. Așadar, acesta ascultă și cronometrează materialele înregistrare și prelucrate, redactînd, mai apoi, textul emisiunii, în strînsă colaborare cu realizatorul de emisiuni.

Ilustratorul muzical este persoana care stabilește muzica și ilustrațiile muzicale folosite în timpul emisiei, împreună cu realizatorul. Ultima parte a echipei este regizorul de emisie, care se folosește de cunoștințele tehnice pe care le are pentru ca emisiunea să poată fi ascultată, cît mai plăcut, la aparatele radio. Acesta, împreună cu realizatorul, se asigură de buna desfășurare a emisiei, realizînd o muncă în echipă. Practic, putem spune că regizorul de emisie este persoana care stă, cum se spune în limbaj uzual, la butoane.

Figura 9. Echipă responsabilă de realizarea unei emisiuni radio

Înțelegînd misiunea pe care o are un jurnalist radio, aceea de a crea imagini vizuale cu ajutorul cuvîntului și a sunetului, putem vorbi despre emisiunea radio ca principal produs al unui post de radio, incluzînd etapele care trebuie parcurse pentru realizarea unui produs de calitate.

II. 6 Complexitatea emisiunilor radiofonice

Emisiunile radiofonice pot fi în direct sau înregistrate, permanente sau ocazionale. Emisiunile permanente se vor regăsi în grila de programe a unui post de radio, mereu, la aceleași ore și zile din săptămînă. Emisiunile ocazionale sunt mai rare și sînt introduse în grila de programe în momentul în care apar evenimete importante, cum ar fi un campionat mondial de fotbal. Astfel, realizarea unei emisiuni presupune existența unei teme bine stabilite, iar primul pas care trebuie făcut este conceperea unui generic de emisiune. Acesta este compus din cuvinte și sunete, care trebuie să se potrivească cu tema emisiunii în cauză. Pentru a înțelege importanța genericului, putem să îl asociem cu titlul din presa scrisă, acesta fiind primul care atrage atenția cititorului, iar în cazul unei emisiuni radio, a ascultătorului. Acesta trebuie să conțină scopul emisiunii și să facă o promisiune ascultătorului, avînd ca rol principal captarea atenției. Totodată, sunetele folosite au ca rol crearea unui reflex prin care ascultătorul poate recunoaște emisiunea de la primele fragmente muzicale sau acorduri. Pe lîngă genericul de emisiune, mai pot fi realizate și alte generice mai scurte, care pot fi difuzate pe post în pauze sau în timpul programului, pentru a-l face pe ascultător să conștientizeze emisiunea pe care o ascultă și, totodată, frecvența pe care este setat aparatul radio.

O a doua etapă necesară pentru realizarea unei emisiuni, poate la fel de importantă ca cea precizată mai sus, este documentarea. Aceasta nu trebuie să lipsească din demersul jurnalistic întrucît, un jurnalist, oricît de bine ar fi pregătit, nu va putea să acopere toate domeniile care pot fi abordate într-o emisiune. Astfel, pentru conceperea unui material jurnalistic de calitate este necesară o documentare amănunțită prin care jurnalistul să se asigure că este capabil să acopere subiectul ales pentru o anume emisiune.

În următoarea etapă trebuie alcătuit un sumar al emisiunii, care conține cîteva lucruri ce vor fi abordate pentru argumentarea temei. Rolul realizatorului este de a da fluență emisiunii, care nu trebuie să fie prea încărcată cu text, subiectele alese pentru discuție fiid așezate într-o ordine logică, ușor de înțeles pentru ascultător. Pentru ca un post de radio să mențină atenția ascultătorului, este importantă și muzica. Astel, materialele muzicale care vor fi difuzate trebuie să fie alese cu atenție, iar, dacă este posibil, proporția cuvîntului trebuie să fie 40% și restul muzică. Mizînd pe faptul că ascultătorul nu își poate menține atenția ridicată la același nivel pe o perioadă mai lungă de timp atunci cînd trebuie să asculte un text vorbit, mesajul transmis trebuie combinat cu muzică, fiind astel mai ușor de digerat.

Rolul reporterilor redactori specializați în realizarea emisiunii este de a înregistra materialele necesare cu ajutorul unui reportofon. Aceste înregistrări sunt realizate pe teren, după o documentare amănunțită pe un anumit subiect. Materialul brut înregistrat pe reportofon este mai apoi prelucrat, fiind făcut montajul. La montaj sunt scoase eventualele greșeli de vorbire sau defecte de înregistrare. Datorită noilor tehnologii, această procedură a devenit mult mai simplă, oamenii de radio folosind în prezent programe de editare audio, cum ar fi Adobe Audition, care pot fi folosite pe laptop, tablete și chiar smartphone.

Figura 10. Adobe Audition, program de editare a materialelor audio

Cu ani în urmă, această procedură era una de durată și era realizată manual de către reporter.

„Această operație se numește fonotecare și constă în tăierea cu o foarfecă a bucățilori de bandă care sunt inutile și lipirea celor care conțin informație utilă folosind un scotch special, de aceeași dimensiune cu banda magnetică. Tăietura se face în dreptul capului de redare al magnetofonului în două moduri: perpendicular sau oblic, la un unghi de 45 de grade. Este preferată tăietura la 45 de grade, pentru că atunci cînd sunt lipite capetele, posibilitatea de desprindere este mai mică, dar și pentru atenuarea eventualei mangetizări a benzii, prin contactul cu foarfeca. Magnetizarea benzii influențează calitatea audiției prin imprimarea, în locul unde s-a făcut tăietura, a unui semnal nedorit.”

Așa cum precizam mai sus, această metodă prezentată de Vasile Traciuc, ce presupune prelucrarea benzii magnetice este depășită, noile tehnologii oferid pobilițități mult mai mari. Computerul a devenit un ajutor indispensabil pentru un jurnalist, iar softurile speciale de prelucrare a sunetului sunt mult mai eficiente și ajută la obținerea unei calități superioare a sunetului care va ajunge la ascultători.

Chiar dacă această operație pare una care se realizează mecanic, redactorul trebuie să fie foarte atent. Dacă materialul nu este prelucrat cum trebuie, cele spuse de vorbitor pot căpăta alt sens. La fel ca în presa scrisă, și în materialele audio înregistrate redactorul trebuie să respecte punctul și virgula. Totodată, unele pauze de vorbire pe care le are interlocutorul pot avea o anumită semnificație. Eliminarea lor în timpul montajului poate distorsiona mesajul pe care vorbitorul a dorit să îl transmită.

Comperajul este un alt pas important în realizarea unui produs radio de calitate. Acesta este sarcina realizatorului de programe și reprezintă textul care face legătura dintre un subiect și altul. Redactarea comperajului inaintea emisiunii îl ajută pe jurnalist să nu fie incoerent în timpul emisiei, mesajul fiind clar, concis și direct. Totodată, tonul și inflexiunile vocii animatorului trebuie adaptate la tipul de emisiune.

Desfășurătorul emisiunii conține subiectul materialului înregistrat, genul jurnalistic, comperajul și muzia folosită. Pentru fiecare dintre acestea trebuie specificată durata, urmînd evoluția emisiuii de la început pînă la sfîrșit. Acesta trebuie redactat în două exemplare, unul fiind folosit de prezentator și unul de regie. Desfășurătorul reprezintă un ghid, un punct de reper în derularea emisiunii.

Ultima etapă este emisia Pentru ca aceasta să fie de calitate, trebuie să existe o bună colaborare între prezentator și regizor. Între aceste două părți trebuie să se formeze o legătură, o colaborare puternică, care ajunge pînă în punctul în care regizorul intuiește ceea ce dorește prezentatorul să facă și se înțeleg doar cu ajutorul unor gesturi subtile.

Așadar, aceste etape sunt de luat în seamă atît pentru realizarea unor emisiuni înregistrate cît și pentru realizarea unor emisiuni în direct. Diferența constă în faptul că, în cazul emisiunilor în direct, greșelile nu mai pot fi reparate. Astfel, gradul de dificultate este mult mai mare, fiind necesară o pregătire mai amănunțită și o colaborare cît mai bună între membrii echipei.

Figura 11. Etape în realizarea unei emisiuni

II.7 Publicul radio. Obiceiuri de consum

Comunicarea eficientă la radio presupune existența a două părți implicate. Astfel, există un emițător, reprezentat de posturile de radio, prin care realizatorii de programe reușesc să transmită diverse mesaje și receptorul, reprezentat de publicul care primește mesajul. Între emițător și receptor se formează o legătură strînsă, primul reușind să stîrnească diverse reacții în rîndul ascultătorilor. Conform sociologului francez Jean Cazeneuve, în rîndul ascultătorilor pot exista două tipuri de reacții: reacții spontane și reacții provocate.

Reacțiile spontane sunt mesajele, reprezentate de scrisori, mailuri sau apeluri telefonice, pe care prezentatorii le primesc de la ascultători fără ca aceștia să fie invitați să participe la emisiune. Aceștia își expima entuziasmul sau furia, pun întrebări sau pot da sfaturi. Cu toate acestea, este greșit ca un post de radio să se ghideze după entuziasmul sau nemulțumirea unui astfel de public.

Reacțiile provocate sunt mai importante și reprezintă raspunsurile pe care ascultătorii le dau la întrebările pe care jurnaliștii le pun pe calea undelor. Aceste reacții aparțin în general ascultătorilor fideli, care aparțin unor grupuri sociale bine determinate, persoane care au timp pentru a scrie și pentru a colabora cu realizatorii de emisiuni. Totodată, numărul mare de răspunsuri poate fi considerat un barometru pentru măsurarea audienței, doar în cazul în care sunt luate în calcul doar cele calitative.

Atunci cînd vorbim despre publicul radio, radiourile sunt nevoite sa îl formeze urmărînd o serie de criterii. Astfel, jurnaliștii trebuie să se adapteze la cerințele audienței pentru a putea oferi publicului ascultător ceea ce dorește să audă. Caracteristicile publicului ascultător pot fiobținute răspunzînd la următoarele întrebări:

Cine și cîți sunt cei care ascultă postul de radio?

Cînd și în ce condiții este ascultat postul de radio?

De ce aleg ascultătorii un aumit tip de emisiune și cît timp ascultă?

Ce-i determină să aleagă anumite emisiuni?

Cine ascultă postul de radio?

Ce interes manifestă publicul față de postul de radio?

Este bine cunoscut faptul că radioul reprezintă un mediu pasiv, fiind des folosit ca fundal al unor alte activități legate de gospodărie sau locul de muncă. Astfel, Institutul Național pentru Studii de Opinie și Marketing a realizat o cercetare prin care a analizat obiceiuri, atitudini și satisfacția publicului radio și TV. Beneficiarul raportului de cercetare a fost Consiliul Național al Audio Vizualului. Respondenții au indicat ascultarea radioului în timpul altor activități casnice, și în special audiția de programe muzicale sau de divertisment (47.1%), emisiuni de știri (40%) sau emisiuni de sport (24.2%). Audiția radio la locul de muncă include emisiuni muzicale și de divertisment (19%) și emisiuni de știri (18.8%). Astfel, analizînd rezultatele înregistrate în raport, putem întocmi un tabel care va indica timpul în care oamenii aleg să asculte radio și vom putea înțelege mai bine relația existentă între emițător și receptor, dar și locul pe care radioul îl ocupă în topul preferințelor publicului.

Avînd în vedere că această lucrare s-a axat pe jurnalismul sportiv, vom vorbi despre preferințele pe care publicul le are atunci cînd vine vorba despre emisiunile sportive la radio. Așadar, folosind rezultatele obținute de către Institutul Național pentru Studii de Opinie și Marketing, ne dăm seama că 37.9% dintre oamenii chestionați manifestă interes pentru emisiunile radio sportive. Din acest procent, 42% dintre ascultători sunt în mediul rural și 35% în mediul urban. Totodată, s-a constatat că majoritatea ascultătorilor sunt bărbați, procentul fiind de 54.2%. Cele mai multe persoane care ascultă emisiuni radio sportive au vîrste cuprinse între 50 și 64 de ani, aproximativ 43.3% și cele cu vîrste de peste 65 de ani, aproximativ 35%. Cei mai mulți ascultători de sport la radio sunt întîlniți în moldova, 48%, locul secund fiind ocupat de către ascultătorii din Muntenia, în procent de 38%.

Cu sigurață, o întrebare importantă care apare în jurul mass-mediei sportive este rolul pe care publicul îl joacă. Sunt oamenii capabili să înțeleagă în totalitate produsul la care sunt expuși și să facă alegeri în cunoștință de cauză cu privire la ceea ce vor să audă, să vadă sau să citească? Publicul își exercită dreptul la liberul arbitru și primește, prin urmare, producțiile de mass-media sportivă pe care le dorește. Astfel, preferințele oamenilor se reflectă în produsele care apar pe piața media, organizațiile de presă construind produsul în funcție de alegerile pe care telespectatorii, ascultătorii de radio sau cititorii le fac. Așadar, profesioniștii din presa sportivă lucrează pentru urmăritori, produsul final mulîndu-se pe un profil al publicului. Prin urmare, presa sportivă aduce schimbări în sport în funcție de preferințele celor care vin pe stadioane sau asista la evenimentele sportive cu ajutorul mass-mediei.

Nu numai publicul are personalitate. Radioul, la rîndul lui, trebuie să se adapteze în funcție de cerințele publicului, de spațiul geografic în care emite, de evenimentele de ultimă oră, etc. Companiile deținătoare de radiouri trebuie să realizeze sondaje și să măsoare audiențele pentru a afla date despre public. Prin intermediul acestora, companiile pot afla gusturile ascultătorilor, în funcție e care pot alcătui o grilă de programe. De exemplu, pentru un post de radio generalist, cum ar fi Europa FM, muzica este foarte importantă. Acest post de radio a ales să difuzeze cele mai cunoscute hituri din 1980 pînă astăzi. Tot în aceeași situație sunt radiourile precum Romantic FM, care difuzează muzică romantică, sau Virgin Radio care a ales să difuzeze hiturile momentului, melodii comerciale. Chiar dacă pare că ascultătorii pot fi derutați de existența unei varietăți de posturi de radio, există cîte un public pentru fiecare gen de muzică și cîte un public pentru fiecare gen de emisiune. Prin urmare au luat naștere radiouri specializate pe știri, precum Radio România Actualități, radio culturale precum Radio Cultural sau radiouri specializate pe sport. Astfel, în funcție de public exista două tipuri de emisiuni: specializate și de tip magazin. Cele specializate au un public omogen, interesat în mod direct de un anumit domeniu în timp ce emisiunile de tip magazin includ publicuri eterogene.

Un alt criteriu important pe care oamenii de radio trebuie să îl ia în seamă atunci cînd realizează o emisiune radio este vîrsta pe care o au ascultătorii. Astfel, există emisiuni pentru copii, în cadrul cărora limbajul folosit este simplu, clar, fără cuvinte complicate, fiind accesibil oricărui copil care știe să vorbească. Emisiunile pentru adolescenți sunt în general de divertisment, cultură, probleme sociale sau de învățămînt. Totodată, muzica difuzată este adaptată preferințelor acestora. Emisiunile pentru oamenii în vîrstă tratează probleme de sănătate și sociale, încercînd astfel să se apropie de persoanele bătrîne sau singure.

Sexul ascultătorilor este un alt criteriu prin care pot fi departajate emisiunile. „În general, femeile reprezintă un grup destul de mare și de divers, căruia i se pot adresa emisiunile. De la bun început trebuie să segmentezi acest grup și să alegi acele elemente care atrag și rețin atenția unei anumite vârste sau altor subcategorii.” Astfel, emisiunile pentru femei dezbat subiecte culinare sau de modă, dar sunt și femei care pot fi interesate de politică. Totodată, femeile care ascultă radio pot fi interesate de emisiuni dedicate educației copiilor sau vieții în familie.

Profesia pe care ascultătorii o au este un alt criteriu pentru clasificarea publicurilor. De exemplu, postul Antena Satelor se adresează în special agricultorilor. Astfel, realizatorii primesc sfaturi care îi pot ajuta în meseria pe care o practică.

Nivelul de cultură este un criteriu care poate fi găsit în emisiunile dedicate oamenilor cu studii medii și superioare. Acesta este foarte important atunci cînd trebui întocmit orarul radioului, fiind aleasă ora la care va fi difuzată respectiva emisiune. Spre exemplu, emisiunile politice sau culturale se difuzează după ora 22.00, fiind ascultate de intelectuali sau oameni politici.

II.8 Presa radiofonică, un domeniu aparte

Genurile presei radiofonice sunt, în mare parte, aceleași care sunt prezente și în presa scrisă. Cu toate acestea, structura sau felul în care sunt prezentate diferă. Știrea, interviul, reportajul, ancheta, relatarea sau comentariul sunt cele mai importante genuri prezente în radio.

“Informația a fost și este o necesitate vitală a omului, iar nevoia de a se informa este una dintre caracteristicile distinctive ale speciei umane. Această preocupare a existat întotdeauna, dar o dată cu evoluția tehnicii, s-au înregistrat progrese remarcabile în ceea ce privește accesul la informație, cît și în ceea ce privește mijlacele de a fi transmise către public. Omul modern este creator și receptor de informație; astfel, el reușește să țină în permanență legătura cu lumea și să-și coordoneze acțiunile, în mod optim, cu evenimentele exterioare lui.”

Limbajul folosit în transmiterea mesajului pe calea undelor trebuie să poată fi înțeles de toți ascultătorii. Astfel, un anumit material destinat emisiei radio este concis, fie că este vorba despre o știre sau orice altceva. Asta pentru a avea o eficiență maximă, materialele destinate unei emisii radio fiind constrânse de timp. Un articol dintr-un ziar poate avea mii de cuvinte, în schimb, aceeași știre, difuzată la radio, trebuie să se încadreze în limita a 30 de secunde, deci, nu mai mult de 100 de cuvinte.

Tonul folosit este unul informativ. Ascultătorul nu poate reciti respectivul material la radio, așa cum ar putea face într-un ziar sau pe Internet, pentru a înțelege mai bine ceea ce a fost prezentat. La radio, mesajul este auzit, ascultat și înțeles o singură dată. Dacă limbajul folosit nu este unul adecvat situației, ascultătorul își poate pierde interesul și atenția. Exprimarea este una clară, acțiunile și informațiile vagi generând confuzii. În scris, ambiguitatea poate fi găsită a fi interesantă, dar nu același lucru se întâmplă și la radio.

Știrea este principalul gen jurnalistic prezent în presa radiofonică. Într-o știre se relatează un eveniment actual, semnificativ care interesează și afectează publicul radioului. Totodată, știrea poate fi găsită în toată mass-media, reprezentînd genul de bază al jurnalismului. Orice jurnalist aflat la început de drum învață că știrea răspunde la întrebările: cine, ce, unde, cînd, cum și de ce. Știrea radiofonică se carcterizează prin cantitate, viteză de obținere și varietate. Acest gen jurnalistic poate fi redactat după modelul piramidei normale, a piramidei răsturnate și după tehnica combinată (Carl Hausman, 1992).

Totodată, radioul este și un mijloc prin care informația prezentă în știre poate fi transmisă rapid. Atunci cînd vorbim de caracteristicile știrii radio, noutatea este calitatea fundamentală. Aceasta constă în faptul că o știre trebuie să prezinte cele mai recente evenimente, indiferent de domeniul despre care se vorbește. Această calitate a știrii apare din nevoia ascultătorului a fi la curent cu tot ceea ce este nou. O a doua calitate importantă este operativitatea care presupune scurtarea timpului de verificare, prelucrare și, într-un final, de difuzare a știrii. Acuratețea știrii constă în prezentarea evenimentelor care au avut loc fără a denatura adevărul. Astfel, informația este corectă, aceasta fiind o condiție a presei. Proeminența unei știri este dată de poziția pe care o ocupă în societate persoanele care participă la un eveniment. Cu cît persoanele sunt mai cunoscute, cu atît mai mare este interesul publicului față de știrea difuzată. Amploarea unui material jurnalistic este dată de numărul de persoane implicate într-o știre. Cu cît numărul lor este mai mare, cu atît impactul asupra publicului este mai mare. Raritatea este dată de faptul de presă relatat. De exemplu, dacă un fotbalist care evoluează în Liga 1 de fotbal din România ar cîștiga Balonul de Aur, ar fi o știre mai rară decît dacă acest trofeu ar fi cîștigat de către un fotbalist care evoluează în campionatul Spaniei.

Concretețea constă în faptul că evenimentele în care sunt implicați oameni interesează în mod special publicul, acestea avînd influențe asupra vieții personale. Totodată, o știre trebuie să conțină un conflict, o stare de tensiune care să atragă publicul. De exemplu, un scandal între personalități politice va stîrni mereu interesul publicului. Dinamismul știrilor constă în redarea informațiilor în mod gradat. La început, publicul va primi informații vagi, care vor fi completate pe parcurs. Așadar, dinamismul unei știri constă în nerăbdarea publicului de a primi noi informații despre un subiect. Atunci cînd vorbim de proximitate ca dimensiune definitorie a știrilor, trebuie să avem în vedere atît spațiul cît și timpul. Astfel, publicul va fi interesat de ceea ce se întîmplă în apropierea sa. De exemplu, locuitorii din Iași vor fi mai interesați de ceea ce se întîmplă în orașul lor decît de ceea ce se întîmplă în Paris. Totodată, evenimentele de o actualitate crescută cresc interesul publicului față de informațiile prezentate.

Interviul pentru jurnalul de știri radio trebuie să dureze, în general, mai puțin de un minut. Reporterul poate realiza acest material și instantaneu, de exemplu la o conferință de presă. Astfel, jurnalistul va folosi o intrebare de atac, cu care va intra direct în subiect, întrebările următoare fiind punctuale pentru a scurta intervenția. Așadar, acest gen jurnalistic este considerat fundamental în radio întrucît ascultătorul este mai atras atunci cînd informația este primită direct de la persoana intervievată, considerată a fi cea mai credibila sursă.

„Interviul rămîne o formă de comunicare interpersonală , în care prin dialogul între reporter și interlocutor se obțin informații pentru a fi transmise publicului. Reporterul are sarcina de a da o formă comunicabilă acestor informații prin formularea coerentă a întrebărilor și obținerea unor răspunsuri pe măsură.”

În radio, interviurile pot fi înregistrate, în direct sau realizate prin telefon. Totodată, acest gen jurnalistic poate fi instantaneu, fiind realizat de către un reporter care nu a realizat întrebările înainte. Interviul pregătit presupune mai multe etape, începînd cu alegerea persoanei care va fi intervievată pînă la finalizarea materialului. Astfel, reporterul are rolul de a se documenta în legătură cu cel care urmează să fie intervievat dar și în legătură cu subiectul pe care urmează să îl abordeze în timpul interviului. În funcție de conținutul comunicării, putem deosebi zece tipuri de interviu.

Figura 12. Criterii în funcție de care poate fi clasificat interviul radio

Pentru ca interviul realizat de jurnalistul de radio să fie considerat un succes, acesta trebuie să parcurgă cîteva etape importante. Alegerea unei teme este prima etapă din această serie. În mod obișnuit, reporterul de serviciu primește de la realizatorul de emisiune tema pe care trebuie să realizeze interviul. După alegerea temei, reporterul trebuie să se documenteze, culegînd toate datele care îi sunt necesare pentru realizarea interviului. Alegerea intervievatului se va face cu mare atenție și nu se va ține cont neapărat de funcția pe care acesta o ocupă. Interlocutorul va fi persoana care deține cele mai multe informații și de la care reporterul poate obține, la rîndul lui, mai multe informații pe care să le prezinte publicului său.

După ce intervievatul a fost identificat, reporterul trebuie să își pregătească o serie de întrebări care să poată fi adaptate în funcție de cursul pe care îl ia interviul. Întregistrarea interviului se va face într-un loc stabilit de comun acord, reporterul ținînd cont de acustica încăperii în care se află, pentru a obține o mai bună calitate a sunetului. După înregistrarea interviului, materialul de pe reportofon, raportîndu-ne la noile tehnologii, trebuie descărcat pe un calculator și prelucrat. Ultima etapă, prin care se finalizează munca necesară realizării unui interviu este difuzarea. În general, aceste materiale se vor difuza în timpul unei emisiui, avînd rolul de a aduce informații suplimentare față de cele prezentate de animator sau de realizatorul de programe. Durata interviului poate ajunge chiar la 15 minute, dar de obicei timpul pe care acest gen jurnalistic în primește într-o emisiune radiofonică este de aproximativv 3-4 minute.

Spre deosebire de presa scrisă, unde nu există o limită atunci cînd trebuie redactat un reportaj, în radio acest gen jurnalistic trebuie să aibă o durată destul de redusă, avînd în vedere timpul scurt care este dedicat unui jurnal de știri. Astfel, în cadrul unui reportaj pentru radio se va renunța pe cît posibil la detalii, fiind prezentate faptele împreună cu declarațiile martorilor prezenți la eveniment. Așadar, reportajele pot fi înregistrate sau transmise în direct. Un avantaj îl au materialele înregistrate întrucît la montaj acestea pot fi scurtate, asigurînd durata optimă a reportajului.

„Reportajul este un gen jurnalistic în care talentul și experiența reporterului sunt elemente hotărîtoare. Sunt numeroase cazurile în care la unele posturi de radio sunt lansate în emisie așa zise reportaje, care nu sunt decît niște sondaje sau interviuri”

De-a lungul timpului, reportajul a fost definit de mai mulți teoriticieni. Printre aceștia, Michel Voirol aprecia că: ”regula de aur în reportaj este rigoarea informațiilor și scopul redactării unui reportaj este acela de a-i face pe cititori sa vadă, să audă și să simtăă ceea ce jurnalistul însuși a văzut, a auzit și a simțit.”

„Reportajul te duce dincolo de informația strictă, prezentînd evenimentul ori situația sub o formă mai elaborată, mai originală, mai personalizată, mai aproape de viața reală. Bunul reflex de jurnalist care primește un comunicat, este invitat la o conferiță de presă, asistă la o reuniune te obligă să te întrebi: există oare material pentru un reportaj?”

În România, ancheta în jurnalismul radio este folosită mai des după anul 1989, cînd un jurnalist a început să investigheze mai ușor anumite evenimente sau întîmplări. Un reporter de investigație se formează greu și astfel, într-o redacție va exista un colectiv de reporteri specializați pe investigație. Un lucru esențial este ca subiectul abordat să fie de interes pentru publicul țintă, fie că materialul este difuzat la un post de radio local, teritorial sau public. Așadar, o anchetă radiofonică trebuie să fie de actualitate, uneori subiectul identificat fiind atemporal. Atitudinea pe care reporterul o are trebuie să fie una potrivită. Așadar, jurnalistul va vorbi cu interlocutorul pe un ton familiar despre lucruri foarte serioase. Concizia este un alt aspect care trebuie luat în calcul. De obicei, realizatorul de emisiuni pune presiune pe reporter pentru a reduce durata materialului care va fi difuzat pe post. Astfel, o anchetă va dura aproximativ 4-5 minute, în funcție de durata totală a emisiunii dar și de importanța subiectului abordat. Ritmul anchetei este dat de cursivitatea interviurilor sau a vox-urilor. Totodată, scriptul reporterului trebuie să fie clar, concis și pe înțelesul tuturor. Interviurile introduse în anchetă trebuie să fie alese cu atenție iar intervievatul trebuie să aducă informație nouă și utilă. Totodată, reporterul care realizează o anchetă trebuie să fie bine pregătit, întrucît întrebările pe care le adresează și reacțiile pe care le are în fața interlocutorului vor fi și ele prezente în materialul difuzat pe post.

„Relatarea este un gen publicistic foarte prezent în presa cotidiană, mai cu seamă în cea regională. Acest tip de informare își propune să prezite viața socială în diversitatea ei. Or, viața socială trece prin multitudinea organizațiilor care structurează o societate Cînd grupurile se reunesc, jurnalistul ia și el parte, pentru a le putea face cunoscute aceste întîlniri cititorilor săi, dacă dorește, să joace cartea proximității, ba chiar pe cea de animator al vieții sociale, prin intermediul informației. Ne aflăm în centrul uneia dintre concepțiile privind misiunea jurnalistului, liant și mediator între diverșii actori ai societății”

Putem afirma că relatarea este un gen jurnalistic care se situează, ca amploare și dimensiune, între știre și reportaj. Evenimentele prezentate de jurnalist pot fi conferințe de presă, ședințe de partid, competiții sportive etc. Textul unei relatări are structura unei scurte narațiuni, în care faptele care au avut loc sunt prezentate în ordinea lor firească. Așadar, reporterul prezent la fața locului își va nota cele mai importante momente ale evenimentului care vor fi descrise, ulterior, în amănunt. Uneori, reporterul trebuie să facă relatarea de la fața locului fără a avea timp pentru conceperea unui text închegat. Așadar, notarea celor mai importante momente devine esențială pentru îndeplinirea acestei sarcini. Relatarea poate fi folosită și în buletinele de știri, avînd rolul de a aduce completări la informația care este prezentată din studioul de radio. Practic, relatarea este genul jurnalistic cel mai folosit de jurnaliștii începători. Realizarea relatărilor îi ajută pe aceștia să identifice cu ușurință evenimentele importante dar și cele mai importante momente din cadrul unor evenimente la care asistă.

III. Studiu de caz

Emisiunea sportivă – “Sport Moldova”

În ultimul capitol voi demonstra că o emisiune sportivă, care pune accent pe interacțiunea cu publicul, poate reprezenta un punct forte pentru un post de radio, reușind să mențină cifrele audiențelor postului Viva FM Iași la un nivel ridicat. Un aspect important în ceea ce privește atragerea publicului este prezența unei echipe de jurnaliști tineri care aduc în studio invitați capabili să discute despre cele mai importante subiecte din lumea sportului din regiunea Moldovei și nu numai. Totodată, voi arăta că un post de radio care se folosește de noile tehnologii, precum rețelele de socializare și capacitatea de a transmite și online, poate să își crească vizibil audiența.

Cea mai grea misiune a unui jurnalist de radio este de a menține atenția ascultătorului pe durata întregului program, fără ca acesta să schimbe postul de radio. Chiar dacă procesul de informare este unul rapid, materialele fiind difuzate imediat după montaj, radioul are un dezavantaj în fața ziarului. Fiind un mijloc mediatic liniar, consumatorul nu are libertatea de a-și alege articolele pe care dorește să le asculte. Această problemă a început să fie rezolvată prin intermediul internetului. Ascultătorului i se pun la dispoziție majoritatea materialelor pe pagina web a radioului și poate să aleagă informația pe care vrea să o primească. De multe ori, pe paginile de internet ale radiourilor se regăsesc știrile scrise și chiar înregistrări ale buletinelor de știri care au fost difuzate pe post, în întregime.

În prezent, conform unor statistici ale Consiliului Național al Audiovizualului, în România există aproximativ 600 de licențe/ avize de retransmisie în vigoare pentru radioul terestru și 34 pentru radioul prin satelit. Printre acestea se regăsește și postul Viva FM, prezent în Iași pe 105.0 FM.

În Iași, Viva FM a luat naștere în luna mai a anului 2016, în urma unui concurs organizat de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA). Astfel, Viva FM a câștigat frevența de 105,0 FM, pe care până acum trei ani a emis Radio Guerilla. VIVA FM, post de radio administrat de SC Stil Media SRL Suceava, s-a lansat pe 30 martie 2011, în prezent fiind recepționat în orașele Suceava (pe frecvența 93,7 FM), Fălticeni (97,8 FM), Rădăuți (90,1 FM) și Botoșani (106,3 FM), dar și pe internet. Radio VIVA FM este singurul radio local din țară care a primit diploma de excelență pentru debut, din partea Consiliului Național al Audiovizualului. Printre emisiunile deja consacrate de la Radio VIVA FM se numără ”Dimineți Animate”, ”Viva Cafe”, ”Viva Trafic”, ”Viva Flash”, ”Față în față”, ”Cheia succesului” și ”Baba arde și țara se piaptănă”. Publicul țintă al acestui post de radio este format din femei și bărbați cu vîrste cuprinse între 25-45 de ani. Formatul Viva FM este unul generalist (Adult Contemporary), în grila de programe regăsindu-se știri obiective și cele mai cunoscute melodii din anii ’80 pînă astăzi.

Viva FM Iași difuzează știri, emisiuni de divertisment, interactive, dezbateri politice, emisiuni culturale, emisiuni sportive, precum “SportMoldova”, despre care vom vorbi mai detaliat în paginile care urmează. Sloganul radioului este “Trăiește-ți muzica”, încercînd astfel să se pună accentul pe faptul că punctul forte al Viva FM este muzica pe care o difuzează. Fiind un post de radio cu formatul Adult Contemporary, știrile ocupă foarte mult din grila sa de programe, difuzându-se știri din oră în oră, dar principalele jurnale de știri sunt patru la număr și se difuzeaza la orele 8:00, 13:00, 16:00, ultimul jurnal al zilei fiind difuzat la ora 20:00.

Figura 13. Logo Viva FM

Fiind un post de radio privat, Viva FM are ca principală sursă de finanțare publicitatea, aceasta fiind difuzată în pauzele emisiunilor și știrilor. Publicitatea este prezentă și pe site-ul radioului, www.vivafmiasi.ro. Totodată, formatul radioului face ca știrile să fie foarte importante, acestea fiind prezente și în scris pe site-ul radioului. Deținătoarea licențelor este compania S.C. STIL MEDIA S.R.L, acționarii fiind Monica Prisacaru – 50% și Stelian Prisacaru – 50%. Grila de programe a radioului Viva FM Iași cuprinde 15 emisiuni, zece dintre ele desfășurându-se în timpul săptămânii, de luni până vineri, iar în week-end sunt difuzate cinci emisiuni. “SportMoldova” este o emisiune permanentă, săptămînală, care se diuzează lunea, între orele 20.00-21.00. Un avataj al acestei emisiuni îl reprezintă faptul că numele de „SportMolova” este prezent în mediul online de trei ani de zile, acesta fiind un site dedicat cu strictețe informațiilor sportive din regiunea Moldovei. Astfel, emisiunea radio reușește să se bucure de popularitatea pe care o are portalul de știri online. Totodată, echipa de producție este tînără, fiind alcătuită din absolvenți ai Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Figura 14. Portal de știri sportive, www.sportmoldova.ro

Totodată, Sport Moldova este prezentă și pe rețelele de socializare, unde reușește să își crească audiența în mod constant. Acest lucru poate fi observant din statisticile oferite de Facebook, aici fiind incluse numeroasele reacții pe care cititorii Sport Moldova le au pe rețeaua de socializare menționată. Pentru a demonstra că existența emisiunii Sport Moldova în grila de programe este un avantaj pentru postul de radio Viva FM, vom compara performanțele înregistrate de cele două pagini de Facebook, Sport Moldova, respectiv Viva FM Iași.

Figura 15. Numărul de persoane care apreciază Sport Moldova pe Facebook

Figura 16. Numărul de persoane care apreciază Viva FM pe Facebook

Așadar, dacă punem în balanță performanțele obținute de cele două pagini de Facebook, putem afirma că emisiunea Sport Moldova a adus un plus de popularitate radioului în mediul online.

În cadrul emisiunii, realizatorul Radu Căciulă discută împreună cu cei mai importanți sportivi și oameni de sport din regiunea Moldovei despre știrile momentului din România, dar și din campionatele externe unde evoluează sportivi români. Am ales să studiez această emisiune pentru că este un concept nou și pentru că realizatorul și invitații săi interacționează cu publicul în mod constannt. Ascultătorii pot intra în direct prin telefon și au posibilitatea de a adresa întrebări celor din studio prin intermediul rețelelor de socializare. Tema emisiunii este aleasă de realizatorul de programe împreună cu producătorul, în funcție de ultimele evenimente importante care au avut loc sau urmează să aibă loc în lumea sportului.

Genericul este format din rostirea numelui emisiunii și a prezentatorului, acesta fiind urmat de un scurt semnal muzical, adaptat tipului de emisiune sportivă, având un ritm alert. Imediat după generic, realizatorul dezvăluie subiectul emisiunii și numele invitatului. Invitatul este mereu o persoană capabilă să discute despre subiectul ales, care are contact direct cu fenomenul sportiv. Totodată, echipa de producție a emisiunii le amintește ascultătorilor, prin intermediul rețelelor de socializare, data emisiunii și invitatul care va fi prezent în studio, realizînd o documentare în acest sens. Astfel, emisiunea reușește să adune mai mulți ascultători chiar și în mediul online. Pentru prezentul studiu am ales să analizez emisiunea de pe data de 18 iulie 2016, cînd în studioul Viva FM Iași s-a aflat Andrei Cristea, fotbalist al formației CSM Politehnica Iași, jucător care a bifat meciuri la nivel european în tricoul ehipei Steaua București și al echipei Dinamo București și care a reușit să îmbrace și tricoul primei reprezentative a României. Imediat după anunțarea subiectului emisiunii și a prezentării contextului, realizatorul prezintă invitatul ales.

„CSMS Iași a obținut un rezultat de egalitate, scor 2-2, la primul meci din preliminariile Europa League, iar pentru a discuta despre șansele pe care echipa ieșeană le are la calificare îl avem alături de noi pe Andrei Cristea[…]”

Figura 17. Imaginea de promovare a emisiunii Sport Moldova

Următoarea etapă pe care realizatorul a parcurs-o a fost alcătuirea sumarului emisiunii. Acesta conține subiectele pe care le-a abordat în timpul emisiei. În alcătuirea sumarului, prezentatorul are în vedere faptul că ordinea subiectelor abordate trebuie să dea o anumită fluență emisiunii, făcînd astfel ca subiectul să poată fi înțeles cu ușurință de ascultător.

A treia etapă care trebuie urmată de către realizator este comperajul. Uneori realizatorul de programe se vede nevoit să omită această etapă , întrucît „Sport Moldova” se bazează pe interacțiunea cu publicul, singurul mod prin care Radu Căciulă reușește să țină discuția pe aceeași temă este prezența invitatului, care este adus cu scopul de a discuta despre o anumită echipă de fotbal sau despre o anumită performanță din alte sporturi în respectiva perioadă. De exemplu, în emisiunea de pe data de 18 iulie 2016, invitatul Andrei Cristea a primit întrebări de la ascultători, prin SMS și prin intermediul rețelelor de socializare, despre meciul retur pe care CSMS Iași urma să îl joace în compania celor de la Hajduk Split, partidă ce conta pentru accederea grupării moldave în grupele Europa League. Totodată, fotbalistul care îmbracă tricoul Iașului a fost întrebat și despre cariera sa sau despre echipa națională. Astfel, desfășurătorul emisiunii a fost adaptat de către moderator în funcție de curiozitățile ascultătorilor și ale fanilor.

Următoarea etapă care trebuie atinsă pentru conceperea unei emisiuni este realizarea unui desfășurător. Acesta include subiectul abordat, în cazul nostru participarea Iașului în cupele europenne, genul jurnalistic folosit, interviul și muzica folosită. Aceste detalii sunt foarte importante și trebuie stabilite cu atenție, în desfășurător fiind precizate duratele în minute și secunde. Desfășurătorul va fi redactat în dublu exemplar, unul fiind la realizatorul de programe iar celălalt la regie. Astfel se asigură buna desfășurare a emisiunii, cele două părți reușind să își coordoneze activitatea. Momentele publicitare sunt și ele importante pentru un post de radio privat, întrucît reprezintă principala sursă de finanțare. Calupurile publicitare sunt anunțate prin același semnal muzical prin care este introdusă și emisiunea. Astfel, momentele în care trebuie să se întrerupă emisia pentru reclame sunt importante și nu pot fi amînate, fiind programate la ore fixe, în funcție de companiile care decid să își facă publicitate la Viva FM, în urma stabilirii unui pachet publicitar convenabil pentru ambele părți. Figura 18. Echipa care ajută la realizarea emisiunii

În realizarea emisiunii “Sport Moldova” se implică realizatorul/moderatorul, reporterul de serviciu, redactorul, ilustratorul muzical și regizorul de emisie (rolurile acestor oameni au fost explicate în II.V.Profesioniști în radio. Realizarea unei emisiuni radio).

“Sport Moldova este singura emisiune sportivă din grila Viva Fm și singura emisiune radio sportivă din regiunea Moldovei. Radu Căciulă, moderatorul Sport Moldova, își propune să acorde atenție tuturor sporturilor din regiune, de echipă sau individuale. Vrem să aflăm ce merge bine și ce merge rău în sportul din județele Moldovei, cum putem performa și ce trebuie făcut pentru soluționarea problemelor care apar pe parcurs. Într-o emisiune de tip talk-show, dezbatem în fiecare luni, de la ora 20.00, timp de 30 de minute, împreună cu invitații noștri, cele mai importante subiecte ale săptămânii din sportul ieșean, botoșănean sau sucevean.”

Realizatorul, Radu Căciulă, este cel care, împreună cu producătorul emisiunii stabilește subiectul, tema și unghiul de abordare. Totodată, aceștia pot fi ajutați de reporteri și redactori care aduc materiale înregistrate ce folosesc la completarea informației care este prezentată în timpul emisiei. Aceste înregistrări pot fi mici interviuri, declarații ale unor persoane importante, vox-uri pe o anumită temă sau părți importante ale unei conferințe de presă în cadrul căreia s-au discutat subiecte care au legătură cu tema emisiunii în cauză.

Totodată, pe lîngă prezența invitatului special în studio, formula este completată de un invitat permanent, parte a redacției Viva FM sau Sport Moldova. Acesta aduce întrebări sau informații care să fie utile pentru completarea celor precizate de moderator. Realizatorul de programe caracterizează această emisiune ca fiind un talk-show sportiv, în care se discută și se caută rezolvări pentru problemele apărute în sportul din Moldova.

Putem spune că un talk-show este o emisiune radiofonică sau televizată, în cadrul căreia un moderator dezbate o anumită temă alături de unul sau mai mulți invitați. În cele mai multe cazuri, acest tip de emisiune aduce notorietate prezentatorului care se face remarcat prin întrebările pe care le adresează și prin unghiul de abordare folosit. Cu toate acestea, în ediția mai sus menționată, invitatul, Andrei Cristea, a fost supus unui set de întrebări, tip interviu, cu privire la partida pe care echipa din care face parte a încheiat-o la egalitate, scor 2-2, în compania formației din Croația. Astfel, au fost dezvăluite lucrurile care nu au mers în jocul echipei și s-a prefațat și meciul pe care CSMS Iași urma să îl joace la Split, în Croația.

Atît realizatorul de programe cît și invitatul permanent au roluri bine stabilite în realizarea emisiunii. Astfel, rolul realizatorului este de a da fluență emisiunii, care nu trebuie să fie prea încărcată cu text, subiectele alese pentru discuție fiid așezate într-o ordine logică, ușor de înțeles pentru ascultător. Invitatul permanent răspunde la întrebările realizatorului și poate, la rîndul său, să adreseze întrebări invitatului. În cadrul emisiunii Sport Moldova, atît realizatorul de programe cît și invitatul permanent sunt responsabili de a prelua, selecta și de a transmite mai departe, către invitat, întrebările adresate de ascultători. Acest lucru oferă dinamism emisiunii și îndeamnă publicul să interacționeze cu postul de radio.

În cadrul emisiunii Sport Moldova, realizatorul împreună cu producătorul stabilesc care este cel mai important subiect. Acesta va fi primul care va fi dezbătut. Moderatorul emisiunii obișnuiește să facă trecerea de la un subiect la altul prin adresarea unor întrebări mai comode invitatului, acest rol revenindu-i deseori invitatului permanent. De exemplu, în ediția mai sus precizată, principalul subiect discutat a dubla manșă disputată de CSMS Iași în calificările Europa League. Un alt subiect atins de jurnaliștii Viva FM a fost parcursul echipei de fotbal în campionatul intern de fotbal al României, urmînd mai apoi întrebări menite să satisfacă curiozitățile ascultătorilor, ce vizau cariera fotbalistică a invitatului special dar și viața extrasportivă a acestuia.

Figura 19. Emisiunea Sport Moldova, 18 iulie 2016

O altă caracteristică a emisiunii Sport Moldova este că emisiunea integrală este pusă la dispoziția ascultătorului, în format video, pe site-ul www.vivafmiasi.ro. Alături de înregistrare se regăsește și un rezumat al emisiunii, în care sunt precizate cele mai importante aspecte ale interviului, însoțite de cîteva declarații semnificative ale invitatului special, menite să atragă atenția cititorilor și ascultătorilor. Realizatorul face adesea trimitere către paginile web Sport Moldova și Viva FM, unde ascultătorii pot găsi ultimile informații din sport. Această tehnică ajută la creșterea traficului în mediul online dar și la creșterea numărului de ascultători care aleg radioul pe internet.

„Invitat în studioul Viva Fm la emisiunea Sport Moldova, Andrei Cristea a discutat cu Radu Căciulă și Cristian Hitruc despre partida tur dintre CSMS Iași și Hajduk Split, scor 2-2, dar și despre returul care va avea loc în Croația, peste două zile[…] Atacantul formației CSMS Iași a vorbit și despre greșelile făcute în finalul partidei de către Branko Grahovac și Mădălin Ciucă, gafe care au dus la golul marcat de croați la ultima fază a meciului.”

Totodată, materialele video sunt disponibile și pe canalul de Youtube al postului de radio Viva FM.

Figura 20. Înregistrarea video a emisiunii, disponibilă pe www.vivafmiasi.ro

Emisiunea Sport Moldova încearcă să prezinte cele mai importante evenimente din toate sporturile prezente în regiunea Moldovei. Pe lîngă invitați din lumea fotbalului, în studioul Viva FM au mai fost prezenți invitați din sporturi precum handbal, volei, rugby, baschet sau fotbal feminin. Astfel, acoperind o gamă largă de sporturi, jurnaliștii reușesc să atragă un număr mai mare de ascultători, cu preferințe în diverse domenii. Totodată, în emisiunea Sport Moldova au mai fost prezenți oameni din administrația locală, responsabili de dezvoltarea infrastructurii sportive la nivelul Moldovei.

Emisiunea “Sport Moldova” se adresează unui public larg, dar nișat. Sunt vizați iubitorii de sport din regiunea Moldovei, dar și cei țin țară prin intermediul radioului online. Totodată, emisiunea se adresează persoanelor cu o vîrstă cuprinsă între 14 și 80+ ani, de sex masculin și feminin. Aproximativ 7.000 de vizitatori are site-ul www.vivafmiasi.ro zilnic, audiența crescînd cu aproximativ 900 în fiecare luni, în intervalul de timp în care se difuzează emisiunea Sport Moldova, moderată de Radu Căciulă.

Figura 21. Publicul țintă

În concluzie, deținătorii postului de radio Viva FM au luat o decizie bună atunci cînd au decis să introducă emisiunea Sport Moldova în grila de programe, chiar dacă aceasta era un proiect nou, construit de tineri jurnaliști. Avînd în vedere că în Moldova nu există alte emisiuni radio dedicate sportului, informațiile sportive fiind prezente doar în buletinele de știri, putem spune că publicul ascultător avea nevoie de o astfel de emisiune. Prin urmare, cea mai importantă caracteristică rămîne faptul că oamenii pot intra în direct prin intermediul telefonul sau pot adresa întrebări invitaților prin SMS sau cu ajutorul rețelelor de socializare. Astfel, publicul se poate apropia de oamenii de radio, iar ascultătorii întîmplători pot deveni ascultători fideli.

CONCLUZII FINALE

Într-o lume tot mai tehnologizată, în care presa pare că este acaparată de extinderea internetului și de popularitatea de care se bucură rețelele de socializare, radioul reușește, în continuare, să se mențină în preferințele publicului. Posturile de radio au reușit să se adapteze la noile tehnologii și s-au dezvoltat tot mai mult pe partea de online. Totodată, am demonstrat că relația dintre sport și mass-media este foarte importantă pentru supraviețuirea ambelor ramuri.

Relația strînsă dintre radio și lumea sportului poate ajuta la dezvoltarea lui în continuare, sportul fiind un domeniu care atrage tot mai multă audiență și, prin urmare, tot mai multă publicitate. Acest lucru este foarte important mai ales pentru posturile de radio private, al căror buget este întreținut mai ales din fondurile obținute de la companiile care doresc să își facă publicitate pe calea undelor. Mass-media reușește să dețină controlul asupra evenimentelor sportive prin sumele mari de bani pe care le plătește pentru transmiterea lor în direct.

Astfel, programul și regulile întrecerilor sportive se mulează în funcție de dorințele presei. Mass-media și sportul sunt două fenomene care se ajută și se influențează reciproc. Dorința tot mai mare a oamenilor de a urmări evenimente sportive a dat naștere unor noi posturi de televiziune, ziare sau posturi de radio dedicate în totalitate sportului. Totodată, am văzut cum o emisiune de sport care se află în grila de programe a unui post de radio poate influența în bine audiențele înregistrate, reușind să atragă atenția publicului. Jurnalismul sportiv, pe orice canal media s-ar exercita, rămîne una dintre cele mai frumoase meserii, în special pentru cei pasionați de fenomenul sportiv. Chiar dacă un lucru este sigur, acela că presa aduce foarte multe schimbări în sport, nu se poate spune dacă acestea sunt de bun augur pentru fenomen.

Sportul caută în continuare să se vîndă, avînd această capitate foarte bine dezvoltată, în timp ce mass-media urmărește să vîndă sport. Așadar, prin schimbările care apar sunt urmărite interesele celor două părți, publicul fiind nevoit să se adapteze noilor reguli și noilor programe. Presa este capabilă să transforme simpli sportivi în eroi, în cei mai bine plătiți oameni ai planetei iar acest lucru le convine celor care organizează competițiile sportive. Cu cît numele unei echipe sau al unui sportiv este mai mare, cu atît mai mulți oameni vor veni pe arenele sportive. Prin urmare, mass-media și-a pus, în mod vizibil, amprenta asupra sportului, schimbînd reguli și modificînd calendarele și obiceiurile consumatorilor. Așadar, sportul poate fi considerat o cale prin care oamenii să fie atrași de către radio, fiind un domeniu în care informația este greu de distorsionat. Într-o perioadă în care oamenii sunt dezinformați prin intermediul știrilor false, sportul poate fi elementul de echilibru care menține atenția ascultătorilor, telespectatorilor și cititorilor. Prin urmare, sportul este un domeniu care trebuie tratat tot mai serios de către mass-media, fiind capabil să genereze audiențe greu de atins pentru organizațiile de presă care nu generează conținut sportiv.

Bibliografie

Cărți:

Agnes, Yves, Introducere în jurnalism (tradus de Nimigean Ovidiu), Editura Polirom, Iași, 2011

Andrews, Phill, Jurnalismul sportiv, o introducere (tradus de Alina Măriuț), Editura Polirom, Iași, 2006

Briggs, Asa, Burke, Peter, Mass-media. O istorie socială. De la Gutenberg la internet (tradus de Lucian Constantin și Luca Ioana) , Editura Polirom, Iași, 2005

Câmpeanu, Pavel, Radio. Televiziune. Public., Editura Științifică, București, 1972

Coman, Mihai, Mass media, mit și ritual, O perspectivă antropologică, Editura Polirom, Iași, 2003

Coman, Mihai, Mass media în România post-comunistă, Editura Polirom, Iași, 2003

Coman, Mihai, Manual de jurnalism, tehnici fundamentale de redactare, vol I, Editura Polirom, Iași, 1997

Hilliard, Robert, Redactarea materialelor pentru televiziune, radio și noile media (tradus de Miruna Andriescu), Editura Polirom, Iași 2012

Paraschiv, Ciprian, Relații publice în sportul de performanță, Iași, 2010

Randall, David, Jurnalistul universal, Editura Polirom, Iași, 1998

Traciuc, Vasile, Jurnalism radio, Editura Tritonic, București, 2007

Ulmeanu, Traian, Introducere în jurnalismul sportiv, Editura Paralela 45, Pitești, 2004

Zeca-Buzura, Daniela, La taclale cu idolii, Editura Polirom, Iași, 2015

Pagini de internet:

www.cna.ro

www.uefa.ro

www.fifa.ro

www.lpf.ro

www.paginademedia.ro

www.vivafm.ro

www.vivafmiasi.ro

www.brat.ro

www.europafm.ro

www.prosport.ro

www.sport.ro

www.digisport.ro

www.digi24.ro

www.dex.ro

www.gsp.ro

www.prosport.ro

www.romania-actualitati.ro

www.conrad.com

www.protv.ro

Anexe

ANEXA 1

ANEXA 2

ANEXA 3

ANEXA 4

ANEXA 5

ANEXA 6