PROGRAMUL DE STUDIU GEOGRAFIA TURISMULUI [304153]
[anonimizat]: [anonimizat]
2015
[anonimizat]: [anonimizat]
2015
Cuprins
Introducere
Prezenta lucrare intitulată „Brandul turistic al comunei Drăgănești” este structurată în patru capitole (I. [anonimizat]; II. Brandul turistic; III. Diagnosticul in situ și comparativ al comunei Drăgănești; IV. Brandul turistic al comunei Drăgănești) [anonimizat], întreaga lucrare prezintă o analiză detaliată a tuturor elementelor de atractivitate ale comunei Drăgănești împreună cu o abordare generală a [anonimizat].
Acest teritoriu rural a fost ales ca model pentru construirea brandului rural atât din propriile motive afective avute pentru acest spațiu cât și pentru a [anonimizat] o [anonimizat].
[anonimizat] a Beiușului. Aceasta este avantajată de situarea în zona etnografică „Țara Beiușului” [anonimizat].
În prima parte a lucrării (capitolele I, II), se prezintă pe de o [anonimizat], [anonimizat], hidrografie, climă, etc și până la zona etnografică „Țara Beiușului”, unde această comună este avantajată de plasarea perfect uniform în centrul acesteia. [anonimizat], prezentarea a ceea ce înseamnă conceptul de brand urban pentru extrapolarea acestor strategii de branding spre realizarea brandului rural.
A doua parte a lucrării ([anonimizat]) se axează preponderent pe o analiză turistică amănunțită a comunei Drăgănești și a [anonimizat], [anonimizat] a elementelor identitare cu valoare de simbol și a elementele identitare complementare ale brandului rural dar și elaborarea unui slogan pentru acesta.
Analiza turistică amănunțită a comunei a fost realizată după o grilă proprie propusă de analiză a teritoriilor rurale din România. Grila a fost concepută pentru analizarea teritoriile rurale având în vedere atractivitatea resurselor naturale, a celor antropice, a infrastructurii dar și a [anonimizat], [anonimizat] o specificitate etnografică deosebită sau proximitatea cu anumite areale turistice.
În această parte a lucrării se realizează un diagnostic al atractivității atât naturale cât și antropice al teritoriilor imediat învecinate cu comuna Drăgănești pentru a dovedi că acestea constituie un avantaj complementar al comunei analizate. Dacă o localitate rurală are un potențial mai scăzut nu trebuie omisă încurajarea investirii într-un turism rural durabil în detrimentul supra-investiției în aceleași areale turistice deja consacrate pentru turismul rural. La finalul prezentării tuturor ariilor naturale din vecinătate, pentru a dovedi avantajul plasării comunei Drăgănești în apropierea acestora, s-a propus elaborarea ideii de cicloturism rural ca o modalitate de expansiune a turismului în comună; în acest fel toate atracțiile naturale/antropice din vecinătatea comunei pot fi valorificate prin cicloturism, comuna Drăgănești fiind astfel considerată datorită plasării în centrul „Țării Beiușului” și în apropierea acestor atracții punctul ideal de pornire și informare turistică a turiștilor dornici de a descoperi aceste meleguri rurale prin cicloturism. De-asemenea s-a propus un ciclotraseu turistic intitulat „Drumul bisericilor de lemn din comuna Drăgănești” dar și un model de logogramă pentru centrul de cicloturism propus în zonă, ca prime inițiative în faza incipientă de dezvoltarea și promovare a cicloturismul în comună.
Având în vedere promovarea brandului turistic stabilit al comunei Drăgănești, s-a propus atât un model de logogramă ce ilustrează elementele identitare cu valoare de simbol ce au fost alese a reprezenta imaginea de brand turistic a comunei în urma cercetării în teren și a chestionării comunității cu privire la aspectele reprezentative acesteia, cât și modele de panouri/pliante de promovare pentru bisericile de lemn existente în comună.
Capitolul I. Componenta fizico-geografică si limitele comunei
I.1. Limite
Comuna Drăgănești situată în sud-estul județului Bihor se încadrează în Depresiunea Beiușului fiind mărginită în SE, E și NE de Munții Bihor și Munții Vlădeasa, în S, SV și V de Munții Codru-Moma, iar în NV și N de restul Depresiunii Beiuș.
Are în componență 10 sate: Drăgănești (reședință), Belejeni, Grădinari, Livada Beiușului, Mizieș, Păcălești, Păntășești, Sebiș, Talpe și Țigăneștii de Beiuș.
Fig. 1. Comuna Drăgănești cu satele componente
(sursa: ESRI, cu modificări)
Comuna Drăgănești se învecinează în partea de NV cu Municipiul Beiuș, la Vest cu Comuna Tărcaia, în Sud cu Comuna Lazuri de Beiuș și cu Comuna Rieni, în SE cu Comuna Buntești, în NE cu Comuna Budureasa, iar la Nord cu Comuna Curățele.
Fig. 2. Comuna Drăgănești cu limitele comunelor vecine
(sursa: ESRI, cu modificări)
I.2. Scurt istoric
Comuna Drăgănești apare în documente la o dată mai târzie decât alte localități din Transilvania. Este atestată documentar din anul 1552, sub denumirea de Draghanfalva (tradus „Satul lui Drăgan”); numele Drăgan ar fi fost al unui locuitor al comunei de pe vremuri, nume care însă astăzi nu mai există în comună (Butișcă, 2002).
Cea mai veche atestare documentară în cadrul comunei este satul Grădinari (fost Negru) ce apare într-o conscriere din anul 1442, sub denumirea de posesia hungaricali Negerfalva. În registrele de dijmă ale anului 1580 sunt menționate satele Păntășești (sub denumirea de Panthasfalva), Talpe (Talpfalva) și Mizieș (Mezess). În anul 1592 apare menționate pentru prima dată satele Belejeni (sub denumirea Belezseny) și Sebiș (Nagesebes). Satul Țigănești atestat în 1692, iar satul Păcălești în 1721 (Butișcă, 2002).
În ridicarea topografică iozefină, fiind primul proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului Habsburgic, pe harta Comitatului Bihor 1782-85 se pot observa câteva din actualele așezări din cadrul comunei Drăgănești (Fig. 1.3.). Acestea sunt trecute pe hartă astfel: Belesénÿ – Belejeni; Draganiest – Drăgănești; Nÿegerfalva – Grădinari; Pakanest – Păcălești; Poganiest – Păntășești; Sebes – Sebiș; Cziganest – Țigăneștii de Beiuș.
Fig. 3. Harta Iozefină a Comitatului Bihor, 1782-85
(sursa: Josephinische Landesaufnahme, pg.28-24 în wikipedia, cu modificări)
I.3. Relieful
Relieful comunei este o luncă mărginită la nord și la nord-est de dealuri cultivate cu viță-de-vie și pomi fructiferi. Mai proeminente sunt dealurile din apropierea satului Talpe: Muncelul, Glemeiul, Dumbrava, Strimina, Bondorul, Dealul Viilor, Bistra, Dealul Lupșii și Fața Teleacului. Altitudinal, comuna variază între 126 m (la Grădinari) și 419 m (pe Dealul Buduresii, în estul comunei) (Butișcă, 2002).
Comuna Drăgănești este situată în spațiul drenat de Crișul Negru și afluenții săi, care separă, pe de o parte, Munții Pădurea Craiului și ai Bihorului, de Munții Codru-Moma, iar pe de altă parte, face legătura dintre Munții Apuseni și Câmpia Crișurilor, acest spațiu fiind astfel numit „Bazinul Beiușului”, „Bazinul Beiuș-Vașcău”, „Depresiunea Beiușului” sau „Țara Beiușului”; cauza acestor accepțiuni diferite se găsesc în faptul că la nivelul culoarului deluros se realizează întrepătrunderea dintre două trepte de relief extreme – Munții Apuseni și Câmpia Vestică. Aceasta a condiționat însemnate variații ale elementelor geografice, atât pe verticală – caracteristică a regiunilor muntoase – cât și pe orizontală – caracteristică a regiunilor de câmpie. Astfel că din întâlnirea unor sensuri de evoluție cu forme de relief specifice – pe de o parte din spațiul muntos care a suferit în tot timpul evoluției sale acțiunea contradictorie dintre mișcările pe verticală și procesele erozivo-denudative rezultând etajarea unor suprafețe de nivelare, și pe de altă parte spațiul de prăbușire afectat de mișcări dominant de scufundare care au dus la formarea Câmpiei Vestice – s-a format și a evoluat relieful culoarului, parte componentă a unei unități mai mari – Dealurile Vestice – care se desfășoară la poalele întregului front carpatic din vestul României (Berindei, 1977).
Fig. 4. Hartă comuna Drăgănești
(sursa: ESRI, cu modificări)
Depresiunea Beiușului, după particularitățile de aspect, geneză și evoluție distinge ca trepte de relief: dealurile, câmpia glacisurilor și terasele unde se încadrează și luncile, considerate terase în devenire. Astfel că, în cadrul Depresiunii Beiuș, de-a lungul evoluției sale relieful a căpătat anumite particularități zonale care prin generalizare oferă posibilitatea conturării unor unități geomorfologice: Dealurile Țării Beiușului, Câmpia glacisurilor, Depresiunea Pocola, Depresiunea Holodului, Culoarul Drăgotenilor și cu toate subunitățile lor aferente (Berindei, 1977, p. 296, 297), reprezentate schematic în figurile următoare:
Fig. 5. Unitățile geomorfologice ale Țării Beiușului
(sursa: Berindei, 1977, cu modificări)
Fig. 6. Dealurile Țării Beiușului
(sursa: Berindei, 1977, cu modificări)
Comuna Drăgănești se situează în unitatea geomorfologică Depresiunea Pocola ce se regăsește preponderent în partea sudică a Depresiunii Beiușului. Relieful acesteia este exprimat cu precădere de succesiunea celor șapte nivele de terase și umeri de terase ce au o dezvoltare asimetrică față de Crișul Negru însă fiind mai larg desfășurate în partea dreaptă (unde se află și comuna Drăgănești) datorită tendinței continue de abatere a râului spre stânga ca urmare a împingerii lui de către afluenți din Munții Bihorului care tot timpul au fost mai viguroși decât cei din Munții Codrului (Berindei, 1977).
Fig. 7. Harta unităților de relief din Țara Beiușului
(sursa: ESRI, cu modificări)
I.4. Hidrografia
Comuna Drăgănești aparține bazinului hidrografic al Crișului Negru, râu caracterizat printr-un debit foarte variabil în timpul anului. Acesta străbate satele Păntășești și Grădinari și constituie hotarul natural cu comunele Lazuri de Beiuș și Tărcaia. Principalul său afluent în zonă este Crișul Pietros, care străbate teritoriul comunei de la est la vest, pe o lungime de 5 km, confluența cu Crișul Negru fiind pe hotarul satului Grădinari. Lățimea medie a acestuia este de 6 m, iar adâncimea medie este de 0,5 m. Crișul Pietros (numit de localnici Valea Pietroșii) este traversat de DN 76 printr-un pod de beton armat și de calea ferată Ciumeghiu-Vașcău printr-un pod metalic lung (din care 30 m se află pe teritoriul comunei Drăgănești), de-asemenea un al pod de beton peste Crișul Pietros există între satele Belejeni și Sebiș, pod finalizat în 1997 (Berindei, 1977).
Fig. 8. Crișul Negru pe teritoriul comunei Drăgănești
(Foto: Cristian Boloca)
Fig. 9. Crișul Pietros pe teritoriul comunei Drăgănești
(Foto: Cristian Boloca)
I.5. Clima
Analizând climatul românesc, fiind la latitudini temperate, se individualizează trei tipuri climatice suprapuse la tot atâtea tipuri de relief: munte, deal (podiș) și câmpie. Clima ca resursă atractivă însă se cuprinde în climatul de adăpost, climatul subteran și climatul litoral (Cocean, 2000).
În România, cu excepția regiunilor montane cu altitudini de peste 2000 m și a așezărilor urbane puternic industrializate, se înfățișează prezența unor bioclimate cu trăsături terapeutice:
-bioclimatul excitant-solicitant de stepă și litoral;
-bioclimatul sedativ și de cruțare al dealurilor și depresiunilor submontane;
-bioclimatul solicitant de munte (Cocean, 1998);
-microclimatul de salină și peșteri (Ciangă, 2006).
Comuna Drăgănești definită în vederea relației climă-turism se încadrează în climatul de adăpost și totodată apaținând bioclimatului sedativ-indiferent. Aceste două tipuri climatice ale geografiei turismului ce caracterizează această comună sunt definite astfel:
Climatul de adăpost: este specific arealelor unde datorită configurației morfologice, elementele meteorologice se manifestă fără rigori deosebite. Arealele avute în vedere acestui climat sunt depresiunile închise, anumite culoare de vale sau platouri aflate în „umbra” circulației dominante a maselor de aer. Amplitudinea redusă a oscilațiilor climatice conferă acestora un coeficient superior de atractivitate în fluxul turistic (Cocean, 2000).
Bioclimatul sedativ, indiferent și de cruțare al dealurilor și depresiunilor submontane: prezent în intervalul de altitudine între 300-700 m, trăsătura principală este dată de caracterul moderat al stimulilor climatogeni, lipsind excesele în manifestarea lor anuală. Acest bioclimat este tipic pentru odihnă recomandat pentru toate categoriile de vârstă și în majoritatea absolută a afecțiunilor lipsit de contraindicații terapeutice pe tot parcursul anului. Datorită acestui climat de cruțare organismul nu trebuie să facă eforturi mari de aclimatizare, fiind indicat pentru cei care nu suportă contrastele climatice și stresul factorilor climatici dat de amplititudinile climatice mari (Ciangă, 2006; Cocean, 1998).
Comuna Drăgănești fiind situată în Depresiunea Pocola din cadrul Depresiunii Beiuș, este caracterizată de un anumit topoclimat.
Topoclimatul complex al dealurilor piemontane, teraselor și luncilor din Depresiunea Pocola corespunde spațiilor din Țara Beiușului situate altitudinal între 200-500 m (topoclimatul de dealuri joase și depresiuni – aici încadrându-se și comuna Drăgănești) și între 500-800 m (topoclimatul de dealuri înalte, dar, datorită particularităților locale în acest spațiu se înscriu și munceii de contact cu unitățile montane și chiar părți însemnate din unitățile montane mai joase, Codru-Moma și Pădurea Craiului). Durata de strălucire a Soarelui în acest spațiu are valori între 1700-2600 ore, radiația solară fiind între 105-110 kcal/cm2/an. Temperatura medie a acestor spații este cuprinsă între 9,8°C în vatra depresiunii, la Ștei și cca. 7°C la contactul cu unitatea montană. Temperatura lunii ianuarie are valori cuprinse între -1 și -4°C, iar cea a lunii iunie între 17-21°C, precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 600-800 mm, iar cele maxime în 24 de ore oscilează între 65-90 mm. Calmul atmosferic este apropiat ca valoare de 50%. Indicele de ariditate Emm. De Martonne este de 65 de puncte, aceste suprafețe încadrându-se etajului de foioase (Gaceu, 2005 citat de Filimon, 2012).
În apropierea comunei Drăgănești se află în Orașul Ștei (la cca. 14 km de comună) o stație meteorologică însă Municipiul Beiuș (la cca. 5 km de comună) nu dispune de o asemenea stație decât de stație hidrologică, dar anumite măsurători meteorologice au fost realizate de dr. Andrei C. Indrieș în Beiuș pe o perioadă de 20 de ani (1995-2014), astfel pentru comuna Drăgănești au fost luate în considerare acestea.
Valoriile medii obținute în cei 20 de ani (1995-2014) în Beiuș pentru următorii parametrii măsurați (Indrieș et al., 2015):
» Temperatura (°C): 11,1;
» Presiunea aerului (mb): 991,26;
» Precipitații (mm): 567,7;
» Umiditatea atmosferică (%): 81;
» Vânt (direcție, viteză în m/s): vânturile bat în general dinspre direcțiile V, NV, SV cu viteza medie de 2-2,5 m/s (7-9 km/h);
» Nebulozitate (0-10): 5,3 (Indrieș et al., 2015).
Tabel 1. Media pe 20 ani (1995-2014) Temperatura (°C)
(sursa: Andrei C. Indrieș et al., 2015)
Fig. 10. Graficul valorilor termice anuale la Beiuș
(sursă date: Andrei C. Indrieș et al., 2015)
Analizându-se tabelul valorilor termice medii în perioada 1995-2014 la Beiuș (tabel 1.1), se observă că valorile termice medii ale celor douăzeci de ani au crescut treptat, de la 10,7°C în 1995 până la valoarea de 12,00°C în anul 2014.
Media termică a celor douăzeci de ani fiind de 11,1°C iar amplitudinea termică fiind de 24,3°C. De-asemenea se poate observa că media termică în toți acești ani pentru anotimpul de primăvară este apropiată ca valoare de cea de toamnă, cea dintâi având valoarea de 11,5°C, iar cea din urmă de 11,1°C. Media termică a anotimpului de vară este 21,4°C, iar cea de iarnă 0,4°C; valori ale anotimpurilor extreme ce ne justifică aparteneța regiunii la climatul de adăpost, media termică a anotimpului călduros nedepășind 30°C sau neavând o valoare mai mică de 20°C, precum și anotimpul friguros având media în jurul valorii de 0°C demonstrează configurația morfologică lipsită de rigori deosebite ceea ce conferă regiunii un coeficient superior de atractivitate în fluxul turistic.
I.6. Demografia
Conform recensământului populației și al locuințelor efectuat în 2011, populația comunei Drăgănești însumează 2 967 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt de etnie română (87,02%).
Principalele minorități sunt cele de maghiari (7,41%) și romi (2,53%). Pentru 3% din populație apartenența etnică nu este cunoscută.
Tabel 2. Structura etnică a populației din comuna Drăgănești
(sursa datelor: http://www.insse.ro/, Recensământul populației și al locuințelor 2011)
Fig. 11. Structura etnică a populației stabile din comuna Drăgănești în anul 2011
(sursa datelor: http://www.insse.ro/)
Tabel 3. Structura confesională a populației din comuna Drăgănești
(sursa datelor: http://www.insse.ro/, Recensământul populației și al locuințelor 2011)
Structura confesională a populației comunei Drăgănești conform ultimului recensământ al populației și al locuințelor efectuat în anul 2011, ne indică apartenența majoritară a populației la religia creștin-ortodoxă (84,63%). Principala minoritate confesională în comună este reprezentată de reformați (6,64%), urmată de penticostali (3,34%) și într-un procentaj aproape egal urmând a fi greco-catolicii (1,04%) și baptiștii (1,01%). Pentru 2,97% din populație apartenența confesională nu este cunoscută.
Fig. 12. Structura confesională a populației stabile din comuna Drăgănești în anul 2011
(sursa datelor: www.insse.ro)
Tabel 4. Populația stabilă pe sexe și grupe de vârstă din comuna Drăgănești
În studiul populației stabile pe sexe și grupe de vârstă din comuna Drăgănești în anul 2011 se constată că populația feminină este mai ridicată (1540 de loc.) decât cea masculină (1427 de loc).
Grupa de vârstă cu cea mai mare pondere pentru sexul masculin este cea între (35 – 39 ani) ce triumfează cu o populație de 128 de loc., pe când ponderea cea mai ridicată a populației feminine se înregistrează la grupa de (40 – 44 ani) cu 124 de loc.
În grupa cea mai vârstnică (85 ani și peste), sexul feminin predomină cu 24 de loc. în detrimentul populației masculine ce numără aici doar 8 loc.
De-asemenea, valorile cele mai ridicate ale populației în cadrul celei mai tinere grupe de vârstă (0 – 4 ani) se înregistrează tot în rândul populației feminine (82 de loc.) în detrimentul celei masculine (71 de loc.)
(sursa datelor: http://www.insse.ro/, Recensământul populației și al locuințelor 2011)
Fig. 13. Piramida vârstelor din comuna Drăgănești în anul 2011
(sursa datelor: http://www.insse.ro/)
Tabel 5. Populația stabilă de 10 ani și peste, după nivelul de educație din comuna Drăgănești
(sursa datelor: http://www.insse.ro/, Recensământul populației și al locuințelor 2011)
În recensământul populației și al locuințelor efectuat în 2011 privind nivelul de educație al populației comunei Drăgănești, s-a avut în vedere stabilirea eșantionului de vârstă în evaluarea locuitorilor, acesta fiind reprezentată de populația de 10 ani și peste ce însumează în anul 2011 un total de 2 659 de locuitori. În cadrul acestui eșantion, procentul cel mai ridicat se înregistrează în rândul locuitorilor absolvenți ai nivelului liceal de învățământ (32,83%), urmat de nivelul gimnazial cu 23,28%, iar în restul categoriilor procentele fiind mai mici, nedepășind procentul de 16%.
Locuitorii absolvenți ai unei instituții de învățământ superioare din comuna Drăgănești înregistrează un procent considerabil de 9,29% ce reprezintă 247 de locuitori.
Fig. 14. Populația stabilă de 10 ani și peste, după nivelul de educație din comuna Drăgănești în anul 2011
(sursa datelor: http://www.insse.ro/)
I.7. Agricultura
Agricultura are un rol primordial în viața rurală, cu atât mai mult cu cât aceasta constituie una din cele mai importante componente ale turismului rural; agricultura, preponderent cea ecologică constituie o atractivitate turistică prin însăși simpla activitate ce o presupune, prin participarea activă a turistului la demersul firesc al ei împreună cu localnicii, micii fermieri ce încă în spațiul românesc păstrează în număr mare o agricultură tradițională și ecologică. Astfel, turiștii, în special cei proveniți din țările unde agricultura este intens industrializată se pot bucura de experiențe de care poate nu au avut parte toată viața, observarea și participarea activă la tot ce implică agricultura și gospodăria rurală de la munca agricolă până la produsul tradițional & ecologic finit.
Comuna Drăgănești se regăsește printre acele comune din Țara Beiușului ce sunt considerate cele mai bune areale în randamentul culturii plantelor și al rentabilității creșterii animalelor, având terenuri fertile situate în vatra depresiunii (Filimon, 2012).
Suprafața agricolă totală utilizată în Comuna Drăgănești conform Recensământului Agricol din anul 2010 însumează 462.841,19 ha, o suprafață îndeajuns de mare raportat la suprafața totală a comunei în comparație cu alte comune din spațiul Țării Beiușului; acest fapt este datorat condițiilor naturale favorabile practicării agriculturii, comuna fiind situată în vatra depresiunii.
Din totalul suprafeței agricole utilizate, folosința predominantă este reprezentată de terenurile arabile cu un procent de aproape 69% urmând pășunile și fânețele cu aproape 27%.
Conform acelorași date de la recensământul agricol din anul 2010, suprafața agricolă neutilizată din comuna Drăgănești este de doar 3,96 ha, suprafața împădurită fiind de 225,13 ha, iar o suprafață de 62,44 ha este ocupată de clădiri, curți, drumuri, cariere, etc.
Fig. 15. Suprafața agricolă utilizată (hectare) pe categorii de folosință în comuna Drăgănești, 2010 (sursa datelor: http://www.rga2010.djsct.ro/)
Fig. 16. Peisaj agricol. Teren arabil în Păntășești, comuna Drăgănești
(Foto: Cristian Boloca)
Fig. 17. Peisaj agricol. Teren arabil în Păntășești, comuna Drăgănești
(Foto: Cristian Boloca)
Printre comunele aparținătoare Țării Beiușului câteva se remarcă prin suprafața agricolă mare utilizată spre anumite folosințe:
» Comuna Remetea dispune de cel mai mare teren arabil utilizat ce măsoară suprafața de 2438,28 ha;
» Comuna Rieni se evidențiază prin cea mai mare suprafață agricolă utilizată pentru grădini familiale cu 77,95 ha;
» O vastă suprafață de 10811,04 ha de pășuni și fânețe se remarcă pe teritoriul comunei Budureasa.
Comuna Drăgănești fiind raportată la celelalte comune din Țara Beiușului se distinge printr-o suprafață agricolă utilizată pentru grădini familiale de 77,27 ha, aproape egală cu cea din Rieni (77,95 ha), astfel comuna Drăgănești ocupând locul doi la această categorie de folosință a suprafeței agricole utilizate.
Tabel 6.
(sursa datelor: http://www.rga2010.djsct.ro/)
Fig. 18. Grădină agricolă familială în Păntășești, comuna Drăgănești
(Foto: Cristian Boloca)
În spațiul Țării Beiușului cultura cartofului este cea mai reprezentativă, cartoful fiind planta cea mai bine adaptată la condițiile naturale din acest spațiu depășind de șase ori producția de grâu și de patru ori producția de porumb. Totuși, de evidențiat faptul că în comuna Drăgănești această remarcă nu este valabilă, împreună cu comuna Curățele și cu Beiuș, acestea se află la polul opus, cultura grâului și porumbului fiind aici mult superioară (Filimon, 2012).
Legumele din Țara Beiușului reprezintă o cultură de tip complementar, aceasta fiind de doar 5,32% din suprafața totală cultivată în acest spațiu. Astfel, există un număr restrâns de sate în întregul areal ce se ocupă în majoritar de această cultură; satul Grădinari din comuna Drăgănești fiind unul din aceste sate care furnizează o cantitate semnificativă de legume pe piața Beiușului, acest sat este reprezentat în primul rând de o populație maghiară. Comuna Drăgănești însă împreună cu Beiușul triumfează cu cele mai mari producții de legume în valori absolute raportat la întreaga Țară a Beiușului, atât comuna Drăgănești cât și Beiușul obțin valoarea de 1023 tone de legume la recensământul din 2002 în randamentul producției agricole (Filimon, 2012).
Fig. 19. Solar legume în Păntășești, comuna Drăgănești
(Foto: Cristian Boloca)
Fig. 20. Ghivece cu răsăduri de legume așezate într-un solar agricol în Păntășești, Drăgănești
(Foto: Cristian Boloca)
În anul 2010 printre plantațiile pomicole din comuna Drăgănești se remarcă cu suprafața cea mai mare cultivată plantațiile de pruni (19,3 ha) și cele de meri (8,42 ha):
Fig. 21. Suprafața cultivată (hectare) cu plantații pomicole în comuna Drăgănești, anul 2010
(sursa datelor: http://www.rga2010.djsct.ro/)
În comuna Drăgănești la ultimul recensământ din 2010 asupra efectivelor de animale se remarcă în gododăriile localnicilor păsările (701) ca fiind cele mai numeroase urmând porcinele (465) și bovinele (350). De evidențiat diversitatea, în comună localnicii având de-asemenea cabaline, iepuri de casă, caprine/ovine dar și familii de albine.
Fig. 22. Exploatații agricole (număr) cu efective de animale pe specii în comuna Drăgănești, 2010 (sursa datelor: http://www.rga2010.djsct.ro/)
Printre comunele aparținătoare Țării Beiușului câteva se evidențiază prin efectivele de animale deținute. În anul 2010 se remarcau următoarele: în comuna Buntești se aflau cel mai mare efectiv de bovine (711), de porcine (734), de păsări (1157) dar și familii de albine (18); cel mai ridicat efectiv de cabaline (186), de caprine (162) și ovine (48) în comuna Roșia; iepurii de casă în număr de (63) în comuna Curățele.
Astfel, se poate constata că cele două comune, Buntești și Roșia, dețin cele mai multe efective de animale în anul 2010 pentru cele mai multe specii de animale exploatate (bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline, păsări și familii de albine).
Comuna Drăgănești fiind raportată la celelalte comune din Țara Beiușului se distinge printr-un efectiv de animale apropiat de valoriile maxime la familiile de albine (12) și iepuri de casă (47).
Tabel 7. Exploatații agricole cu efective de animale pe specii în Țara Beiușului
(sursa datelor: http://www.rga2010.djsct.ro/)
Fig. 23. Cai pe o pășune în Păntășești, Drăgănești
(Foto: Cristian Boloca)
I.8. Zona etnografică „Țara Beiușului”
Pe teritoriul României se individualizează câteva spații etnografice bine definite numite „țări”.
Ca de altfel teritoriul comunei Drăgănești alături de alte câteva comune grupate areal formează o regiune de acest fel, numită „Țara Beiușului”.
„Țările” acestea recunoscute în cadrul României ca spații mentale sunt asemănătoare semantic cu termenul de „pays” din Franța, recent căpătând conotația de „teritorii de proiect”. Aceste teritorii de proiect au ca scop dezvoltarea teritorială durabilă care cuprinde atât preocupările sociale, cât și viața economică a teritoriului respectiv (Filimon, 2013). „Caracterele dominante ale acestor spații sunt reprezentate de gradul accentuat de ruralism, conservatorism și păstrarea aproape intactă și vie a culturii populare” (Filimon și colab., 2012, p. 51 citat de Filimon, 2013). În accepție istorică, termenul de „țară” are sensul de formațiune prestatală românească care în perioada medievală era caracterizată printr-o autonomie locală, având propriile structuri politice, militare și religioase; unele documente menționează astfel de entități ca: Țara Maramureșului (Terra Maramorosiensis), Țara Bârsei (Terra Burza), Țara Hațegului (Terra Harszoc), etc (Pop, 1996 citat de Filimon, 2012).
Filimon Luminița concluzionează privitor la acestea: „…țările fiind unul dintre cele mai puternice branduri ale spațiului românesc,..păstrătoare ale identității și zestrei noastre a tuturor” (Filimon, 2013, p.12).
Cocean P., referindu-se la fondul turistic etnografic ce are pe teritoriul țării noastre o răspândire generalizată, caracterizând toate habitatele rurale, sublinează ideea că în România datorită procentului foarte ridicat al populației rurale, tezaurul inestimabil al patrimoniului etnografic permite conservarea și transmiterea acestuia într-un mod natural și firesc în detrimentul țărilor unde acesta este redus la amintiri sau sunt păstrate cu precaritate în altele. De-asemenea, etnografia românească este foarte bogată și variată neavând un corespondent pe întregul continent european. Iar remarcabil este, cum Cocean P. ne prezintă la nivelul zonelor etnografice ce se subdivid la rândul lor, că se evidențiază diferențe chiar între satele învecinate (Cocean, 1998) și prin prezența acestor nuanțări se dovedește încă odată expresivitatea și unicitatea creației populare pe meleagurile țării noastre.
Cocean P., caracterizează „țările” cu mai multe definiții, trei dintre ele fiind astfel:
„țările sunt vestigile spațiului mental arhetipal carpatic, zămislit de poporul român în devenirea sa istorică multimilenară prin transcedența în propria spiritualitate a esenței spațiului său etnogenetic;
„țările” sunt dovezi de necontestat ale unității limbii române, a formării acesteia pe un teritoriu vast, cuprins între Bug și cotul panonic al Dunării, respectiv între Carpații Păduroși și Munții Pindului, cu mult înaintea tentativelor nereușite de destrămarea a integrității stratului nostru lingvistic de către popoarele migratoare și a divizării politico-administrative medieval;
„țările sunt exemple ideale ale prezenței diversității neîngrădite în unitatea cea mai pregnantă. Conservând cu sfințenie zestrea inițială, respectiv comunitatea de neam și limbă, ele s-au afirmat ca structuri etnografice inedite, diferite unele de altele, veritabile microuniversuri ale creativității și fanteziei debordante, materiale și spirituale (Cocean, 2013, p. 13).
După cum se poate observa pe harta următoare (Fig. 1.24), aceste „țări” ale României sunt optsprezece la număr și plasate de-a lungul Carpaților românești.
Neraportându-se la regiunile etnografice (Crișana, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Bucovina, Maramureș sau Transilvania), fapt demonstrat de ne-uniformizarea răspândirii lor pe teritoriul țării, existând regiuni din cele amintite mai sus cu doar o „țară”(în cazul Banatului, Munteniei, Moldovei și Bucovinei) sau lipsind complet în cazul Dobrogei; iar în cealaltă extremă, Transilvania triumfează cu cinci din aceste „țări”. Putem astfel concluziona, conform plasării acestora, că „țările” sunt niște entități bine individualizate de-a lungul timpului ce nu țin seamă de regiunile etnografice, ele pot avea câteva trăsături oarecum comune în cazul plasării lor în aceași regiune etnografică însă de cele mai multe ori sunt complet diferite. De exemplu, comparând Țara Beiușului cu Țara Zarandului, ambele sunt poziționate în Crișana, în zone depresionare, fiind despărțite doar de Munții Codru Moma, însă sunt două entități complet diferite una de cealaltă.
Se observă că aceste țări sunt situate preponderent în spațiile montane și depresionare ale Carpațiilor românești. Se constată de-altfel o densitate mai ridicată a acestora în nordul Carpațiilor Orientali.
Țara Beiușului se învecinează la sud cu Țara Zarandului și la sud-est cu Țara Moților:
Fig. 24. Localizarea „țărilor” în raport cu axele de penetrare ale maghiarilor în Crișana, Transilvania și Maramureș.
I. Țara Oașului; II. Țara Maramureșului; III. Țara Chioarului; IV. Țara Lăpușului; V. Țara Năsăudului; VI. Țara Dornelor; VII. Țara Silvaniei; VIII. Țara Beiușului; IX. Țara Zarandului; X. Țara Moților; XI. Țara Hațegului; XII. Țara Amlașului; XIII. Țara Făgărașului; XIV. Țara Bârsei; XV. Țara Vrancei; XVI. Țara Loviștei; XVII. Țara Almăjului; XVIII. Țara Severinului.
A, Poarta Tisei; B, Poarta Someșului; C, Poarta Meseșului; D, Poarta Mureșului
(sursa: Cocean P., David Nicoleta, 2013)
Limitele și raporturile Țării Beiușului cu spațiile învecinate au fost stabilite după trei criterii: spațiu de tip „țară”, spațiu funcțional (regiune-sistem) și spațiu mintal, ultimele două însă se suprapun. Astfel că, ca spațiu de tip „țară”, al cărui rol istoric a fost acela de conservare a specificului național, Țara Beiușului înglobează tot teritoriul care gravitează spre Beiuș, de la cumpăna de ape din zona montană și până la Defileul Crișului Negru și prin dealurile piemontane ce constituie cumpăna de ape dintre Valea Roșiei și Valea Holodului. Pe când, ca regiune-sistem și ca spațiu mintal, spațiul cuprinzător al Țării Beiușului este ordonat de centrul său de polarizare Beiuș și pe de altă parte limitele au fost stabilite în urma unor chestionare aplicate în satele de la limita spațiului beiușean pentru a afla sentimentul de apartenență a locuitorilor în vederea individualizării clare a Țării Beiușului ca entitate specifică diferită față de spațiul din vecinătate. Așadar, spațiul Țării Beiușului coincide cu spațiul obținut din reunirea teritoriilor administrative ale celor 4 orașe (Beiuș, Ștei, Vașcău, Nucet) și 21 de comune (Budureasa, Buntești, Căbești, Câmpani, Cărpinet, Criștioru de Jos, Curățele, Drăgănești, Finiș, Lazuri de Beiuș, Lunca, Pietroasa, Pocola, Pomezeu, Răbăgani, Remetea, Rieni, Roșia, Șoimi, Tărcaia, Uileacu de Beiuș), iar tot acest spațiu este polarizat de Municipiul Beiuș (Filimon, 2012).
Fig. 25. Țara Beiușului între nivelurile ierarhice NUTS 1 (România) și NUTS 5 (comunele spațiului beiușan)
(sursa: ESRI, cu modificări)
Identitatea etnografică a spațiului beiușean ce contribuie la definirea acesteia ca regiune de tip „țară” și individualizarea în raport cu spațiile etnografice vecine, o realizează ansamblul de valori identitare spațiului beiușean ce se regăsesc în comunitatea Țării Beiușului prin graiul, portul, tradițiile și obiceiurile specifice locuitorilor acestui spațiu (Filimon, 2012).
Elementele de identitate teritorială a Țării Beiușului enumerate de Filimon Luminița, 2013 sunt:
Peisajul beiușean (ca element identitar ce ilustrează pe deplin simbioza dintre beiușeni și spațiul lor de viață și acel „mod de viață” specific, cunoscut în literatura franceză);
Beiușenii (comunitatea locală ca element de identitate umană și socială);
Identitatea economică (agricultura de subzistență, activitățile economice tradiționale și meșteșugurile);
Identitatea etnografică și culturală (portul beiușean și obiceiurile tradiționale, higheghea, târgul de la Beiuș, bisericile de lemn, casa țărănească) (Filimon, 2013, p. 92).
Peisajul beiușean are la bază identitatea morfologică de depresiune pericarpatică, închisă pe trei laturi de Munții Apuseni a Țării Beiușului. Această morfologie cu rol de adăpost pentru componenta umană, este una dintre premisele fundamentale ale individualizării acesteia ca „țară”.
Beiușenii și-a afirmat timpuriu supremația, întâi cea comercial-economică prin târgul beiușean, iar ulterior cea culturală prin înființarea Liceului Samuil Vulcan, a protopopiatului etc (Filimon, 2013).
Identitatea economică a acestui spațiu s-a constituit pe baza a două premise: resurse minerale descoperite încă din perioada daco-romană și fertilitatea naturală redusă. Identitatea economică actuală fiind reprezentată de agricultura de subzistență, activitățile economice tradiționale și meșteșugurile. Meșteșugurile tradiționale, deși în prezent nu au o importanță economică semnificativă, constituie unul dintre cele mai importante elemente identitare specifice pentru spațiul Țării Beiușului, originală fiind mai ales specializarea la nivel de localitate. Cel mai cunoscut meșteșug tradițional din Țara Beiușului este lădăritul, lăzile de zestre de la Budureasa fiind un fel land-mark (marcă-reper) al acestui spațiu, recunoscut la nivel național. Higheghea și bisericile de lemn constituie de-altfel elemente etnografice, cea dintâi de individualitate și cea din urmă de identitate a Țării Beiușului (Filimon, 2013).
Portul popular este mărturia cea mai profundă a legăturii dintre oameni, a identității regionale a comunității și a spațiului lor de viață. La costumul popular tradițional beiușean se regăsește motive ca cel al soarelui, al brăduțului, etc și de-asemenea diferențiindu-se poziția socială a fiecărui membru în societate prin port fecioresc, port de nevastă etc. De-altfel diversitatea este mult mai mare, costumele populare fiind pentru diferite momente din viață (costumul de sărbătoare, de nuntă etc.), diferite vârste, aspirații individuale sau chiar temeri, îmbinate cu sensibilitatea, simțul artistic și măiestria fiecăruia, cele mai multe dintre veșminte erau confecționate în familie. Elementele tradiționale ale costumului bărbătesc sunt: opincile, cioarecii sau gacii largi, șerparul, cămașa, cojocul, bitușa sau sumanul pentru iarnă, căciula neagră sau albă; iar ale celui femeiesc sunt: opincile, poalele, zadie, brâul, spătoiul (cămașa), cojocul, sumanul și baticul (cârpa) (Filimon, 2012).
Fig. 26. Opinci din satul Păntășești
(Foto: Cristian Boloca)
Prima formă de polarizare exercitată de Beiuș asupra satelor din apropiere a fost târgul săptămânal de la Beiuș. Acesta este încă foarte prezent în viața locuitorilor din această zonă, în fiecare zi de joi, fiind un reper atât pentru beiușeni, cât pentru locuitorii spațiilor învecinate. Pe vremuri târgul era constituit sub forma trocului, localnicii venind la târg pentru a schimba produsele meșteșugărești tradiționale (Filimon, 2012).
Civilizația lemnului în Țara Beiușului
Țara Beiușului se remarcă prin civilizația lemnului. Unul din domeniile prin care civilizația românească s-a individualizat în cadrul civilizațiilor europene a fost prelucrarea lemnului (Petrea et al., 2012).
„Cred că nu greșim dacă vorbim despre civilizația noastră tradițională ca despre o civilizație în primul rând a lemnului” (Godea, 1996 citat în Petrea et al, 2012).
În secolul al XVIII-lea aproape fiecare localitate din zona Beiușului dispunea de un număr considerabil de meșteri populari; din această perioadă păstrându-se numeroase creații populare din lemn: biserici, mobilier, instalații tehnice, instrumente muzicale, unelte agricole etc. La mijlocul secolului al XX-lea însă, datorită dezvoltării societății, numărul de meșteșugari în prelucrarea lemnului a scăzut considerabil; în prezent prelucrarea lemnului se practică sporadic în câteva localități rurale din acest areal, iar produsele rezultate cât și alte meșteșugării practicate constituie o atractivitate turistică importantă (Petrea et al, 2012).
Bisericiile de lemn – importante monumente de arhitectură populară, scot în evidență adevărata dimensiune a dulgheritului din spațiul beiușean; în această zonă se mai păstrează trei biserici de lemn din secolul al XVII-lea, 23 de biserici din secolul al XVIII-lea și patru din secolul al XIX-lea. Cele mai valoroase biserici fiind la Brădet, Rieni și Sebiș (Petrea et al, 2012).
Casa și anexele – până la începutul secolului al XX-lea se constată predominanța arhitecturii de lemn, cu pereții din bârne orizontale, aparente sau lipite cu lut. Casa și anexele erau construite de meșterii locali spre deosebire de biserici. La mijlocul secolului al XX-lea, gospodăria, în care se intra printr-o poartă de lemn, includea casa de locuit, o cuptoriște și un grajd cu șură de lemn, grupate în jurul unui ocol.
Lada de zestre – mobilierul tradițional era confecționat în principal din lemn de fag, dar se folosea și lemnul de stejar, plop sau răchită în tehnica dulgherească. Lada de zestre era o piesă de mobilier individualizată, așezată în capul mesei, sub geamuri; pe suprafața exterioară a acesteia se grava diverse forme cu contotații simbolice. Pentru mărirea rezistenței dar și pentru estetică, scândurile de fag sau stejar folosite la confecționarea lăzilor de zestre erau afumate. Cel mai reprezentativ centru rural din Țara Beiușului pentru realizarea lăzilor de zestre era Budureasa, în trecut lăzile tradiționale realizate aici aveau o lungime de 170 cm, spre deosebire de celelalte lăzi de zestre din România care nu depășeau 110 cm.
Obiecte de uz gospodăresc și unelte agricole tradiționale – confecționarea scărilor, a uneltelor agricole și a altor obiecte de uz gospodăresc (furci, greble, coșuri împletite ș.a) constituie activități tradiționale de prelucrare a lemnului ce în trecut aveau o mare amploare în Țara Beiușului. Satul Cresuia a avut o notorietate în spațiul beiușean pentru numărul mare de meșteri specializați în confecționarea scărilor de lemn, meșteșug ce se mai practică aici și în prezent; de-altfel Cresuia e unicul centru specializat în scărărit din vestul României.
Vioara cu goarnă – inventată de londonezul John Stroh la începutul secolului al XX-lea, a pătruns în mai multe zone din Transilvania, dar a reușit să se impună doar în Bihor. Emblematică pentru muzica populară bihoreană, vioara cu goarnă, numită local higheghe, e construită din lemn de paltin de patru-cinci ani și are atașată o pâlnie metalică cu rol de amplificare a sunetului (Petrea et al, 2012).
Fig. 27. Ladă de zestre din Budureasa
(Foto: Cristian Boloca)
Capitolul II. Brandul turistic
II.1. Istoria și originile cuvântului brand
Originile etimologice ale cuvântului “brand” se găsesc în limba engleză înainte de anul 950, unde substantivul din engleza veche brand, brond are sensul de foc, flacără și bucată de lemn aprinsă sau torță. Înrudit cu brandaz din proto-germanică (din vechea scandinavă brandr, vechea germană brant, vechea frizonă brond) cu înțeles de sabie, lama sabiei. Semnificația termenului prin anii 1550: marcaj de identificare făcut de un fier fierbinte, din 1827 termenul s-a lărgit cu referințe la bunuri distinctive; din 1922 apare brandul de nume.
Vechii locuitori ai Scandinaviei foloseau termenul brandr cu semnificația de a arde. Cuvântul ajuns în lumea Anglo-Saxonă unde odată cu dezvoltarea comerțului cu animale reprezenta pentru crescătorii de bovine acțiunea de a-și marca numele pe propriile animale cu ajutorul fierului încins în foc pentru a face diferențierea lor. De-asemenea această marcare avea scopul de a face distincție între animalele aparținând fermierilor cu o reputație slabă și a celor cu o reputație mai bună, cei din urmă erau astfel mai căutați pe piață, în același timp reprezenta o modalitate de protecție împotriva hoților de animale. Cea mai veche referință fiind 3200 î.e.n în Egipt ilustrată de inscripția pe o cărămidă a numelui și locului de origine al fabricantului. Calitatea cărămizii din lut ars pe care o foloseau în diverse construcții era variată de la un fabricant la altul, funcție de calitatea materialelor utilizate și astfel cărămizile erau înscripționate cu un semn distinctiv de fiecare producător pentru a-i asigura pe clienți de calitatea produselor și evitarea contrafacerilor (Cărămidă, 2009).
Conceptul de branding a început să fie utilizat și aplicat la nivel de stat, oraș și regiune la mijlocul anilor ‘90 pentru a sprijini zonele geografice din mediul concurențial. Țările și orașele sunt în competiție pentru atragerea turiștilor, investitorilor și a credibilității, astfel „clienții” sunt puși să aleagă dintre multitudinile de oferte pe care le generează fiecare loc cu brandul său.
În multe cazuri, la baza efortului de construire a brandului de țară, oraș sau regiune se află defapt promovarea turismului: „Turismul poate crea un brand umbrelă care înglobează eforturi de marketing în direcția dezvoltării economice, investițiilor sau exportului” (Popescu, 2007, p. 116).
II.2. Definiții: brand
În Oxford Dictionaries, un dicționar englezesc online, cuvântul „brand” are patru sensuri de bază ca substantiv și două ca verb:
Substantivul brand:
Un tip de produs fabricat de o anumită companie sub un anumit nume; un nume de brand; o identitate sau o imagine particulară privită ca un bun valoros, un anumit tip sau gen de ceva;
Un marcaj de identificare ars pe animale domestice, infractori sau sclavi cu un fier de „branding”; arhaic: „a branding iron”(=o tijă metalică lungă cu o ștampilă la un capăt); un obicei/calitate care provoacă cuiva o dizgrație publică;
O bucată de lemn aprinsă sau mocnită;
O sabie.
Verbul brand:
a marca cu un „branding iron”; a marca indelebil; a marca ca având o anume reputație rea/rușinoasă;
a atribui un nume de brand pentru ceva; promovarea unui anumit produs/companie prin publicitate și design distinctiv.
Sigur că definițiile termenului apar în dicționar în toate înțelesurile pe care le-a avut acest cuvânt de-a lungul timpului, sensurile arahaice nu mai sunt folosite, întrebuințarea acestui cuvânt este prezentă mai des în marketing în contextele de rigoare. Astfel, datorită utilizării termenului de brand în ziua de azi cu valențe mari în domeniul marketingului, s-a consultat definițiile termenilor de brand/branding și alte cuvinte sau alăturări de cuvinte asociate acestuia în câteva dicționare de specialitate, cu un lexic folosit în marketing.
Asociația Marketingului American, înființată în 1937, fiind una din cele mai mari asociații de marketing din lume, având peste 30.000 de membrii de pe tot globul ce lucrează, predă și studiază în domeniul marketingului pune la dispoziție pe internet un dicționar de termeni utilizați în marketing. Acest dicționar este provenit din versiunea printată în 1995 dar care adaugă termeni noi și este actualizată periodic pe platforma online; acesta oferindu-ne următoarele definiții cu referire la brand:
„Un brand este un nume, termen, design, simbol sau orice altă caracteristică care identifică bunul sau serviciul unui vânzător pentru distingerea de cele ale altor vânzători.”
Sau prin alăturarea unor cuvinte la termenul brand, acesta capătă un înțeles mai definit:
» Imaginea brandului („brand image”) este percepția unui brand în mintea persoanelor, este o reflectare în oglindă a personalității brandului. Este ceea ce oamenii cred despre un brand-gândurile, sentimentele și așteptările lor. 5
» Marca brandului („brand mark”) este partea din numele brandului ce nu poate fi vorbită, este cel mai frecvent un simbol, imagine, design, inscripție, culoare sau o combinație a acestora. 4
» Numele brandului („brand name”) este acea parte a unui brand care se poate vorbi. Acesta include litere, numere sau cuvinte. 5
Într-un alt dicționar, intitulat „The Dictionary of Brand”, tipărit și publicat în 2004 apar o sumedenie de termeni cu referire la cuvântul brand, printre care:
» Brand: percepția unei persoane asupra unui produs, serviciu, experiență sau organizație; arta și știința construirii brandului;
» Branding: orice efort sau program de a construii un brand; procesul de construire a brandului;
» Imaginea brandului („brand image”): imaginea mentală a clientului despre un produs, serviciu sau organizație;
» Identitatea brandului („brand identity”): expresia exterioară a unui brand, incluzând numele său, marca („trademark”), comunicațiile și aspectul vizual (Neumeier, 2004, p. 15, 21).
În vol. I al cărții Brand&Branding, Cărămidă C. definește brand/branding astfel:
„Brandul este înainte de toate o identitate…o promisiune făcută în raport cu valorile pe care îl definesc ”(Cărămidă, 2009, p.7, 15)…„Brandingul azi se definește în raport cu nevoile, dorințele și aspirațiile care aduc un maxim de satisfacție consumatorului” (Cărămidă, 2009, p. 11). De-asemenea autorul aducând în prim plan faptul că brandul este o promisiune, pentru o mai mare libertate în interpretarea noțiunii de brand, el ne definește ceea ce un brand nu este: Brandul NU este un logo, manual de identitate, produs sau serviciu, o etichetă sau un ambalaj, un accesoriu al business-ului, modă sau tendință a ei, un proces de fabricație, un nume sau un slogan. În aceeași carte, autorul menționează faptul că: „Un produs devine un brand când imaginea lui transcede percepției vizuale și rămane rezidentă în mintea noastră, asociind valori și caracteristici unice ale produsului ce-l reprezintă” (Cărămidă, 2009, p. 18).
II.3. Marketingul urban / brandul de oraș
Pentru faptul că în literatura de specialitate din domeniul marketingului cu privire la brand de locație se oferă mai multe informații despre brandul de oraș ca exemple și strategii de dezvoltare a unui brand teritorial, era necesară consultarea acestora ca sursă de inspirație sau metodologie de urmat în elaborarea brandului rural, sau cel puțin pentru cunoașterea terminologiei minime utilizate și strategiile folosite pentru a reuși o extrapolare a ceea ce înseamnă brandul urban asupra brandului rural.
În opinia lui Kotler marketingul urban a devenit o activitate economică de foarte mare importanță fiind în unele situații principala sursă de prosperitate.
Orașele și țările au nevoie să-și stabilească mai întâi un set de strategii și obiective axate pe vizitatori și nu o promovare la întâmplare. După ce s-a stabilit grupul țintă de vizitatori pe care se axează se poate începe construirea infrastructurii și a spațiilor amenajate. De-altfel se analizează motivele alegerii de către vizitatori o destinație sau alta. Multe comunități și-au construit infrastructura de găzduire fără a avea mai întâi definit grupul țintă și astfel capacitățile amenajate rămân pe jumătate nefolosite. Uneori, autoritățile se comportă ca și cum realizarea unei imagini pozitive se reduce la inventarea unui slogan bun. Deși o lozincă bine gândită atrage, nu ține locul întregii activități de marketing al imagini. De-altfel imaginea unui loc trebuie să fie conformă cu realitatea. A face marketingul unui loc semnifică construirea lui în scopul satisfacerii nevoilor piețelor sale țintă. Marketingul locului este îndeplinit cu succes când sunt îndeplinite atât așteptările vizitatorilor și investitorilor cât și a locuitorilor (Kotler et al, 2001).
Strategii de marketing urban și planificarea strategică de piață a așezărilor
Statele și orașele se bazează în tot mai mare măsură pe patru strategii pentru a atrage vizitatori și locuitori (după Kotler et al, 2001): marketingul imaginii; marketingul elementelor de atracție; marketingul infrastructurii și marketingul resurselor umane.
Marketingul imaginii:
Cu privire la construirea unei strategii de imagini autoritățile locale angajează o agenție de publicitate pentru a realiza și difuza o imagine pozitivă a orașului. Această strategie este printre cele mai puțin costisitoare, orașul neinvestind în elemente de atracție sau infrastructură ci doar comunicând un mesaj despre caracteristicile sale curente.
Din punct de vedere al imaginii, un loc se poate afla în una din cele șase situații:
Imagine pozitivă – aici este vorba despre orașele care au deja o imagine favorabilă în rândul majorității oamenilor, acestea astfel nu necesită o modificare a imaginii ci mai degrabă o amplificare a acesteia și o axare spre și mai multe grupuri țintă.
Imagine ștearsă – aici se cuprinde locurile ce nu sunt prea cunoscute din diverse motive: sunt prea mici, nu au elemente de atracție, nu sunt promovate. Astfel aceste locuri pentru o vizibilitate mai mare este necesar să-și creeze elemente de atracție și să le promoveze. În această categorie se află și locurile ce dispun de elemente de atracție dar nu vor intenționat să fie promovate datorită altor interese economice.
Imagine negativă – locuri ce au căpătat o înfățișare negativă datorate unor evenimente sau activități cu reputație mai puțin bună. Acestea ar dori ca să primească mai puțină atenție decât mai multă din partea presei, ar vrea mai degrabă să găsească o nouă rampă de lansare menită s-o acopere pe cea veche.
Imagine mixtă – cuprinzând majoritatea locurilor, unde acestea posedă atât elemente pozitive cât și negative dar de regulă locurile cu imagini mixte evidențiază imaginea pozitivă și o evită pe cea negativă când pregătesc campaniile de imagine
Imagine contradictorie – locuri ce proiectează imagini contradictorii, locuri despre care oamenii au opinii contrare asupra unor caracteristici ale locului din cauza unor evenimente petrecute. Aceste locuri trebuie să înlăture din mintea oamenilor imaginile ce și-au pierdut de mult valabilitatea prin anumite strategii de marketing.
Imagine exagerat de atractivă – locurile ce au prea multe elemente de atracție, care s-ar degrada dacă procesul de promovare ar continua. Există unele orașe cuprinse în această listă care refuză să atragă oameni și să extindă infrastructura, astfel și-au construit efectiv o imagine negativă în acest scop.
Marketingul elementelor de atracție:
Îmbunătățirea imaginii unui loc nu este suficientă pentru asigurarea succesului și prosperității acestuia, fiind astfel necesară prezența elementelor caracteristice speciale ce să satisfacă pe locuitori și atragă pe vizitatori: elemente naturale de atracție, patrimoniu remarcabil de clădiri istorice, edificii renumite etc. Unele dispun de anumite elemente, altele de toate însă multe orașe caută să-și adauge noi elemente de atracție cum ar fi: un stadion, un centru de conferințe gigant, ridicarea unui ansamblu sculptural impresionant, înființarea unui muzeu, crearea unei zone de divertisment, etc. Însă toate acestea necesită finanțare și efectul obținut este uneori contrar celui dorit.
Marketingul infrastructurii:
Imaginea și elementele de atracție nu sunt capabile să răspundă în totalitate la nevoia de dezvoltare a unui loc, adevărata componentă de bază a acestora fiind infrastructura.
Marketingul resurselor umane:
În selectarea piețelor țintă, orașele necesită să cerceteze caracterul perceput al populației de pe teritoriul lor. Imaginea locuitorilor influențează interesul posibililor piețe-țintă. Orașele trebuie să crească gradul de competențe și calificare al locuitorilor lor pentru a satisface nevoile piețelor țintă, să-i stimuleze în a adopta o conduită manierată cu vizitatorii (Kotler et al, 2001).
Într-un articol de pe internet intitulat „Branding de oraș”, autoarea acestuia, Diana Carpatina prezintă șapte pași de urmat pentru un oraș care vrea să facă o campanie de branding, dintre aceștia primii patru cuprind realizarea următoarelor:
Analiza internă – definirea valorilor comunității respective și percepția proprie ce se rezumă la chestionarea localnicilor asupra avantajelor și dezavantajelor locuirii în respectivul oraș;
Analiza externă – strângerea de informații despre felul în care orașul respectiv este perceput în afară, de către alte orașe. Adesea această percepție este mult diferită de cea a localnicilor;
Logo-ul și sloganul – trebuie să capteze esența orașului respectiv pentru toți cei care vin în contact cu acesta într-un fel sau altul și promovat ca atare prin o mulțime de mijloace, de la bannere pe vehiculele de transport în comun până la antetul foilor de la primărie;
Educația internă –presupune anunțarea publică și explicarea rezultatelor analizelor interne și externe, precum și dificultatea măsurilor ce vor fi luate pornind de la aceste rezultate. Oraganizarea de seminarii pentru a explica companiilor locale avantajele folosirii corecte a elementelor de identificare și promovării acestora în propriile materiale de comunicare
Așezările la fel ca organizațiile comerciale trebuie să adopte o planificare strategică de piață. Planificarea strategică de piață începe de la premisa incertitudinii asupra viitorului și astfel comunitatea trebuie să conceapă un sistem funcțional ce se adaptează rapid și eficient la noile evoluții și posibilități. Trebuie stabilit sisteme de informații, planificare și control pentru a reuși să se urmărească schimbările mediului pentru a reacționa constructiv la ocaziile și amenințările în permanentă schimbare. Scopul țintit este de a adapta obiectivele și resursele unui loc cu posibilitățile dinamice care i se oferă (Kotler et al, 2001):
Auditul locului – cum se prezintă comunitatea în prezent, o analiză SWOT
O examinare sistematică a trăsăturilor economice și demografice corelate cu analiza SWOT ale unui loc asigurând fundamentul necesar pentru construirea unui potențial atractiv;
Concepția de viitor și scopurile – anticiparea principalelor tendințe și evoluții;
Formularea strategiei – strategiile ce vor ajuta comunitatea să-și îndeplinească obiectivele;
Planul de acțiune – acțiuniile întreprinse pentru punerea în practică a strategiilor;
Implementare și control (Kotler et al, 2001).
Imaginea unui loc
„Definim imaginea unui loc ca totalitate a convingerilor, ideilor și impresiilor pe care le au oamenii în legătură cu locul respectiv. Imaginile reprezintă o simplificare a unui număr mare de asociații de idei și informații privitoare la acel loc. Ele sunt un produs al minții, care încearcă să prelucreze și să sintetizeze cantități enorme de date despre un loc” (Kotler et al, 2001, p. 151). Imaginea unui loc se deosebește de un stereotip. Imaginea prezintă o percepție mai personală asupra locului și diferă de la o persoană la alta, pe când stereotipul reprezintă o imagine reflectată de mai multă lume, distorsionată, favorabilă sau nefavorabilă despre un loc (Kotler et al, 2001).
Difuzarea unei imagini
Pentru implementarea imaginii de loc există trei instrumente (după Kotler et al, 2001):
Sloganuri, teme și poziționări
Formatorii de imagine concep un slogan unitar pentru a exprima o viziune de ansamblu asupra locului. Un slogan bun asigură mai departe baza pentru promovarea imaginii locului.
Simboluri vizuale
O imagine vizuală trebuie să fie stabilită pe un argument de imagine, astfel elementul vizual să fie corelat cu sloganul, temele și poziționările sale.
Evenimente și fapte
Imaginile pot fi de-asemenea transmise prin intermediul evenimentelor și faptelor, ele influențează subtil opinia publică de-a lungul unei perioade de timp (Kotler et al, 2001).
Într-un alt articol de pe internet cu privire la îmbunătățirea șanselor de succes în dezvoltarea și implementarea strategiei de brand teritorial, Sicco van Gelder indentifică câțiva factori ce influențează succesul dezvoltării brandului:
-parteneriatul și conducerea: un brand de loc poate reuși numai dacă este dezvoltat și pus în aplicare de principalii deținători de interese („stakeholders”) ai locului. Astfel că nu este o sarcină de care se ocupă doar guvernul. Organizațiile care pot modela viitorul locului prin acțiunile și investițiile lor ar trebui să colaboreze într-un parteneriat comun pentru implementarea strategiilor brandului de loc.
-viziune și strategie: partenerii în dezvoltarea brandului trebuie mai întâi să-și împărtășească punctele lor de vedere cu privire la viitorul locului și să se asigure că dezvoltă o viziune comună cu o amploare mai mare decât suma viziunilor individuale.
-evaluare și creativitate: partenerii de brand trebuie să fie realiști și să înțeleagă ce a constituit până la un moment dat brandul locului, ceea ce a funcționat și ce nu în respectivul loc și astfel să creeze și inoveze în devoltarea brandului de loc.
-punerea în aplicare a brandului: într-un final partenerii trebuie să implice și alte părți interesate în realizarea brandului prin acțiuni, investiții, programe de atracție și evenimente ce demonstrează utilitatea brandului (Gelder, 2008).
II. 4. Brandul turistic rural
Brandul turistic rural ca strategie de promovare a turismului rural
În marea majoritate a literaturii de specialitate din acest domeniu, brandul turistic sau de destinație, brandul locurilor/teritorial, managementul brandului, marketingul de loc sau promovarea așezărilor este abordată strategia branding-ului cu aplicabilitate și exemple la nivel de națiune, regiune, metropolă sau oraș, dar ceva mai rar apar subiecte scrise despre brandul în regiunile rurale. Acest lucru nu trebuie însă să nege posibilitatea sau necesitatea construirii unui brand turistic pentru un areal mai mic ca și comuna sau satul; dimpotrivă, acest fapt nu trebuie să fie o descurajare ci să constituie o inițiativă îndrăzneață de a dezvolta și pune niște piloni și pentru ceea ce înseamnă marketingul și brandingul spațiului rural, nu doar dezvoltarea altor strategii de marketing urban.
Așezările rurale sunt la fel de importante ca și oricare alte așezări, o promovare este utilă de-asemenea în rândul comunelor din România cu atât mai mult că satele românești prezintă o autenticitate, un loc cu o spiritualitate bogată și tradiții care sunt încă păstrate vii în rândul comunităților rurale. Aceste locuri impresionează prin farmecul sălbatic al naturii și al vieții rurale ce sunt ferite în mare măsură de industrializare și turism masiv, locuri în care turiștii pot să se afunde în cultura locală autentică trăind experiențe unice ce mai puțin pot fi găsite în ofertele obișnuite de turism. Toate componentele identitare spațiului rural (tradiții, obiceiuri și datini, meșteșuguri, port, sărbători și manifestări în jurul unor sărbători tradiționale și religioase) și alte elemente de atractivitate ce le posedă teritoriul (monumente istorice de orice tip, arii naturale, instalații de agrement, etc) constituie sursa primordială cu ajutorul cărora brandul se formează, iar odată format acesta devine calea sintetizată prin cale un teritoriu rural se prezintă spre a fi valorificat.
Turismul rural este un produs cu care țara noastră se remarcă, se identifică într-un mod veritabil, iar cum structura de bază al acestuia este așezarea rurală, satele sau comuna în ansamblu trebuie să adopte un plan de strategie pentru ca valorile lor să fie păstrate dar și promovate. Una dintre strategiile noi lansate pe piața marketingului îl constituie branding-ul de destinație, astfel că brandul turistic ca strategie de promovare a turismului este un concept esențial ce ar putea aduce beneficii zonei unde este aplicată.
Un articol despre marketingul turismului rural12 explică faptul că procesul de branding constă în identificarea trăsăturii specifice ale produsului, serviciului sau regiunii geografice. O persoană pentru a crea și dezvolta un brand trebuie să aibă în vedere următoarele:
-să delimiteze interesul pentru o regiune geografică
-să analizeze caracteristicile și funcțiile serviciului sau produsului care este etichetat
-să compare capacitatea brandului creat cu alte branduri similare existente
-să stabilească principala atracție și așteptările pentru potențialii clienți
Brandul local al unei comunități este reprezentat de trăsăturile sale distinctive comunicat de o majoritate a comunității. Prin această cale, brandul se dezvoltă și promovează în mod firesc, natural. Brandul local are principala funcție de a stârni curiozitatea pentru a determina turiștii să viziteze un anumit loc. Dacă regiunea este mai mică, brandul local este mai concret, cu cât arealul este mai mare devine mai dificil pentru brand să-și exercite funcția de bază, să atragă.
Primul pas în elaborarea brandului local îl constituie identificarea principalelor tradiții și evenimente istorice petrecute în regiune de către un grup de persoane din comunitate – preferabil persoane în vârstă. De-altfel este necesar definirea tradițiilor care sunt încă actuale și cele care au devenit legendă.
Avantajele brandului local sunt autenticitatea, originalitatea și existența unui simbol puternic care reușesc să străbată mintea potențialului client făcând să utilizeze respectivul serviciu. „Dezavantajul” unui brand bun constă în atragerea prea multor turiști, condiții în care infrastructura și mediul trebuie să asigure satisfacerea nevoilor unui număr mare de solicitanți.
Un brand este mai puternic dacă teritoriul definit este mai mic, reușind astfel să atragă clienți în mod punctual. Important este ca brandul să se axeze pe elementele sale distinctive și pentru a fi recunoscut pe piață trebuie să-și demonstreze autenticitatea.
S-a elaborat brandul turistic al țării (Romania-Land of choice, Romania-The Carpathian Garden) și al unor orașe (Cluj-Napoca, Alba-Iulia, Târgu Mureș, București, etc.), iar procesul continuă pentru diferite destinații turistice (Bucovina, Delta Dunării, Munții Apuseni, Transilvania, etc.). Dar nu numai orașele trebuie să aibă un brand turistic, ci și satele, deoarece acestea reprezintă posibile destinații pentru turismul rural și agroturism. Totuși, în ultimul timp s-a observat niște inițiative lăudabile în România privind conservarea prin promovare turistică a satelor românești.
După modelul și cu sprijinul asociației franceze Cele mai frumoase sate din Franța, s-a înființat și în România asociația Cele mai frumoase sate din România ce printr-un program pilot de dezvoltare durabilă a satului românesc, inspirat de inițiative similare implementate în țările europene, își propune să creeze perspective de dezvoltare a celor mai frumoase sate din România, sate reprezentative pentru fiecare regiune. Acest obiectiv principal al programului valorifică spațiile rurale atât sub aspect cultural, cât și ca potențial natural, de la valorificarea tradițiilor, obiceiurilor și datinilor unice din comunitatea rurală până la agroturism și produse tradiționale. Asociația a stabilit meticulos criterii de calitate pentru includerea lor pe lista celor mai frumoase sate din România și de-altfel promovează valorile ruralismului românesc la târguri și festivaluri cu tematică, prin hărți, trasee/ghiduri și materiale de promovare a satului românesc. Un exemplu de remarcat ca și creativ în dezvoltarea unei activități de agrement îmbinat armonios cu cadrul rural ce a fost înfăptuit în România este Ecoparcul din satul Drăguș, județul Brașov. Acesta este defapt un labirint făcut într-un lan de porumb ce se întinde pe o suprafață de 3 ha la marginea satului și cuprinde trei piațete și o piață circulară amenajată în interiorul lanului de porumb; labirintul a fost conceput ingenios având la fiecare intersecție câte o întrebare de cultură generală rurală la care răspunsul corect indică următoarea direcție.
De-asemenea, aceeași asociație amintită mai sus, a organizat un concurs național pentru revitalizarea satului românesc intitulat Satul cultural al României ce în anul 2015 a fost la a doua ediție a concursului, unde satul Jurilovca din județul Tulcea a fost desemnat câștigător, în anul precedent titlul de sat cultural a fost desemnat pentru localitatea Ciocănești, județul Suceava.
La fel ca și în cazul unui produs, branding-ul ajută un teritoriu, în acest caz comuna Drăgănești, să-și definească identitatea, să se promoveze, să atragă atenția turiștilor, să se diferențieze de alte spații rurale, să se „vândă” mai bine. Conservarea corectă și promovarea eficientă a spațiilor rurale cu toate elementele de patrimoniu natural și cultural aparținătoare acestora vor atrage numeroși turiști, atât interni, cât și externi, dornici de a interacționa și de a cunoaște această lume tradițională. Aceasta promovare prin intermediul brandului însă trebuie să respecte anumite principii; Morgan, 2004 sugerează ca brandul regional să aibă în mare parte aceleași obiective propuse în brandul de țară, astfel încât orice brand regional să se prezinte ca un sub-brand (Morgan et al., 2004). Prin urmare, brandul rural ar trebui să urmeze brandul de țară sau să fie simultan cu acesta în linii mari ca și un sub-brand al celui de țară:
„Natura este elementul principal care ar trebui evidențiat pe piața externă” – una din concluziile majore ale cercetarii asupra brandului turistic național ce apare în broșura informativă „Realizarea brandului turistic al României”
Din cele 6 produse cheie pentru construcția brandului, rezultate în urma cercetării de brand, produse care apar evidențiate în broșura amintită mai sus și sunt prezente pe website-ul oficial al turismului românesc, amintesc două:
» turism rural: vacanțe în pensiuni rurale mici/ ferme/ agroturism
» activ și aventură: petrecerea timpului prin activități, ex. ciclism, drumeții, cățărări
Aceste două produse cheie se intercalează perfect cu obiectivele strategice de promovare a comunei Drăgănești. Sunt produse cheie pe care se va axa comuna în atragerea turiștilor:
» cadrul propice turismului rural îmbinat cu cel cultural reprezentat de monumentele istorice ce se află pe teritoriul comunei și în preajma acesteia
» un turism activ prin activitățile din gospodăria țărănească ce le impune agroturismul într-un cadru natural, în mediul natural, turiștii astfel valorificând potențialul natural și uman al satelor. Iar toate acestea desfășurându-se pe infrastructura specifică acestei forme de turism, într-o pensiune rurală, agroturistică sau casă tradițională
» turismul de aventură dat de posiblitatea practicării cicloturimului într-un cadru rustic și natural al zonei depresionare
De-asemenea în broșura informativă ne este prezentat faptul că grupul țintă este călătorul cu discernământ, concept bine definit printre specialiștii sectorului de turism și se rezumă la căutarea experiențelor unice, a locurilor mai puțin explorate sau descoperite de masă și astfel explicându-ne broșura în continuare că acest tip de călător este lider de opinie și formator de tendințe și pe care reușind să-i atragem se generează un curent de „urmărire” din partea altor segmente.
Poate că dorind asocierea acest obiectiv al brandului turistic prezent în broșură cu turismul rural nu este tocmai cel mai bun exemplu, însă pe-alocuri într-o oarecare măsură acest tip de călăor cu discernământ este unul dintre grupul țintă de atragere către destinația rurală. Având în vedere că turismul rural cu activitățile ce le presupune dar și activitățile adiacente, cum ar fi cicloturismul având același cadru rural de desfășurare se poate, dacă nu într-o mare măsură, cel puțin la un nivel mai mic caracteriza cu experiența unică, a locurilor mai puțin explorate/descoperite de masă.
În aceeași broușură, unul dintre principalele elemente de diferențiere este autenticitatea, element ce este descris în concordanță cu trăsăturile turismului rural astfel:
» Tradiții străvechi;
» Viață rurală simplă;
» Alimente ecologice produse local;
» Arhitectură locală tipică;
» Sărbători și festivaluri care pot fi petrecute împreună cu comunitatea locală.
Acest element de autenticitate vine susținut în continuare de trei afirmații:
» Mix cultural menținut viu de secole prin obiceiuri și folclor străvechi;
» România printre cele mai rurale societăți din UE;
» Conservarea specificului zonelor rurale.
S-a prezentat mai sus niște aspecte din brandul turistic al României deoarece brandul turistic al unei comune poate fi considerat un sub-brand derivat al celui național. De-asemenea s-a prezentat că brandul turistic național are o mulțime de caracteristici similare cu cel al unui brand de comună, a unei destinații rurale rezultând astfel necesitatea construirii brandului turistic la nivel de comună ca o parte dintr-un întreg, fiind o bună strategie de promovare a turismului rural, obiectiv cheie de-altfel prezent în brandul național.
Rebranding-ul rural – reinventarea zonelor rurale:
Fig. 28. Obiectivele rebranding-ului rural („Aims of rural rebranding”)
(sursa: geographyfieldwork.com)
Zonele rurale sunt adesea caracterizate prin două aspecte: depopulare și îmbătrânirea populației; iar acestea asociate de mass-media cu privarea economică și socială prin lipsa unor facilități și servicii astfel încât într-un final formează o imagine de ansamblu negativă. În consecință zonele rurale au mare nevoie de repoziționare pentru a nu fi privite doar ca niște centre agricole ci ca și zone de agrement și petrecere a timpului liber căci peisajul rural și meșteșugurile sunt resursele locale fundamentale intim legate de patrimoniul agricol, iar acesta este un avantaj.
Rebranding-ul rural schimbă fundamental caracterul unei zone, face apel la investitorii de afaceri și la turiști dar făra a compromite cultura tradițională rurală și trăsăturile distincte pre-existente ale zonei. Principalele etape ale rebranding-ului cuprind crearea și înregistrarea numelui, proiectarea unui logo și imaginile vizuale asociate, cercetări de piață și publicitatea.
Un articol ștințific despre brandingul rural intitulat „Branding rural areas: motives, measures and management” (Branduirea zonelor rurale: motive, măsuri și administrare) realizat ca un studiu parte a proiectului european de co-operare Vital Rural Area (Mediul Rural Vital) ce are ca scop consolidarea zonelor rurale explică faptul că brandingul rural are multe în comun cu brandingul teritorial. Brandingul teritorial este folosit ca un concept larg ce nu se focusează doar pe regiuni, acest termen include de-asemenea națiuni întregi, regiuni transfrontaliere, orașe, așezări rurale, etc.
Brandingul așezărilor și comunităților rurale este un concept mult mai recent decât brandingul de oraș, iar acesta se adresează așezărilor rurale și prin urmare se concentrează pe zonele mai puțin populate cu evoluțiile demografice, sociale și economice specifice. Comunitățile rurale văd de cele mai multe ori brandingul ca o modalitate de contracarare a demografiei negative și dezvoltării economice precare cu care se confruntă. Brandingul este prin urmare, alături de alte măsuri, considerat un mijloc integrat pentru a menține zonele rurale active. De cele mai multe ori comunitățile rurale nu sunt promovate și nu au o expunere prea ridicată în media comparativ cu cele urbane. Scopul principal al brandingului este să îmbunătățească percepția generală a zonelor rurale precum să crească și expunerea profesională a calităților și oportunităților pe care aceste zone rurale le poate oferi. Brandul teritorial deservește ca un numitor comun între diferiți piloni, de exemplu între economie, infrastructură, educație și cultură pe de o parte și cetățeni, antreprenori, autorități pe de altă parte ce alcătuiesc o zonă; astfel că brandingul cuprinde și încearcă să reunească diferite sectoare și perspective pentru alinierea spre obiective și interese comune. Procesul de branding încearcă că consolideze identitatea unui loc și să construiască o imagine internă pozitivă (cu ajutorul comunității locale) și externă de-asemena (resimțită de vizitatorii acelui loc).
II.5. Turismul în mediul rural
În România există o organizație ce are ca scop principal identificarea, dezvoltarea și promovarea ospitalității românești și a turismului rural numită Agenția Națională pentru Turismul Rural, Ecologic și Cultural(A.N.T.R.E.C.) și este membră a Federației Europene pentru Turism Rural-EuroGites. Această asociație este recunoscută ca lider în domeniul dezvoltării turismului românesc încurajând dezvoltarea și protecția mediului și promovând valorile culturale tradiționale.
Specialiștii în turismul rural clasifică formele de turism rural în mai multe categorii în funcție de specificul zonei unde se desfășoară activitatea, astfel au apărut termeni ca: turism ecologic, agroturism, turism tematic etc.
Turismul ecologic face referire la produsele ecologice, obținute natural pe care pensiunile le utilizează. De-asemenea termenul de turism ecologic indică faptul că în zona unde este practicat există rezervații naturale protejate.
Turismul cultural are ca fundament descoperirea tradițiilor și valorilor unei comunități. Un procent de 80% din pensiunile rurale românești are o astfel de abordare fie că se axează pe folclor, biserici sau meșteșuguri vechi. Regiunile ce au tradiție în anumite meșteșuguri atrag turiștii să cumpere obiecte artizanale și chiar să învețe să le fabrice, un exemplu în acest sens îl constituie satul Horezu unde majoritatea caselor are un meșteșugar specializat în fabricarea de oale de lut.
Turismul tematic bazându-se pe evenimentele tradiționale ale satului românesc poate însemna pentru turiști participarea la activități precum culegerea viei și producerea mustului sau producerea țuicii până la participarea la un eveniment ca nunta tradițională.
Henche, 2004 indică două condiții minime ce trebuie să reunească turismul în spațiul rural:
» Scoaterea pe piață a unor produse de calitate;
» O comercializare corectă.
În aceiași lucrare intitulată Marketing în turismul rural autoarea ne spune că oferta turistică trebuie să fie inserată în mediul rural și supusă controlului și conducerii populației locale, căreia trebuie să îi servească ca mijloc de promovare socială și economică și pentru a evita emigrarea. Turismul în spațiul rural aduce printre altele beneficii populației prin aspecte ca: evită sau micșorează exodul rural, creează locuri de muncă, diversifică economia locală, intensifică consumul de produse locale, nu impune abandonarea activității tradiționale, îmbunătățește calitatea vieții, protejează mediul înconjurător și menține tradițiile culturale. Turismul rural oferă consumatorilor săi contactul cu natura, liniște, prețuri rezonabile, ospitalitate, tratament familiar, gastronomie de calitate, schimburi socio-culturale etc. De-altfel contribuie la revalorificarea istoriei, culturii, naturii, felului de viață și a obiceiurilor satelor. Există atât avantaje, cât și incoveniente în introducerea turismului rural într-o zonă, iar toate acestea trebuie privite prin prisma economiei sociale, a mediului înconjurător și a antropologiei (Henche, 2004).
În tabelul următor sunt prezentate avantajele și incovenientele introducerii turismului într-un areal rural:
Tabel 8. Avantajele și incovenientele instalării turismului rural în zonele rurale
(sursa: Vera, 1997 citat de Henche, 2004)
Resursele turistice în mediul rural
În studiul resurselor este necesar să se stabilească dacă resursele turistice sunt pasive sau active. Resursele pasive se caracterizează prin resurse naturale, patrimoniu istorico-artistic și manifestări culturale unde turistul este privit ca un simplu spectator. Pe când resursele active include activități sportive, socio-culturale, participarea la activitățile obișnuite din spațiul rural etc (Henche, 2004).
În următoarele tabele sunt expuse câteva dintre resursele pasive, respectiv active care se identifică în spațiul rural:
Tabel 9. Resurse pasive
(sursa: Greciet, 1994 citat de Henche, 2004)
Tabel 10. Activități (resurse active)
(sursa: Greciet, 1994 citat de Henche, 2004)
Capitolul III. Diagnosticul in situ și comparativ al comunei Drăgănești
III.1. Grila de analiză turistică a teritoriului rural în România
Grila de analiză turistică a teritoriului rural românesc încearcă să fie un etalon standard mai puțin subiectiv în evaluarea potențialului de atractivitate în vederea valorificării unui turism rural autentic.
Cea mai cunoscută formulă în domeniul turismului în vederea stabilirii potențialului turistic al unei zone se rezumă la asocierea spațială a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă. Sintetic exprimându-se prin formula: P = F + Btm; unde P – potențialul turistic, F – fondul turistic, iar Btm – baza tehnico-materială (Cocean, 2000).
Prin urmare, grila de evaluare a atractivității turistice a zonei rurale propusă, încearcă o dezvoltare a formulei potențialului turistic mai sus amintită, totodată o abordare mai complexă în vederea acordării unei note cât mai realiste zonei analizate.
Grila de analiză turistică a unui spațiu rural din România a fost realizată să cuprindă majoritatea elementelor ce stau la baza atractivității turistice a unui areal rural, de la simpla poziție pe treapta de relief până la chestiuni ce țin de infrastructura de telecomunicații. Astfel, având în vedere această grilă atât de cuprinzătoare, punctajul acordat fiecărui element în parte analizat poate fi modificabil cu asumarea subiectivității de către analizator. Punctajul a fost acordat astfel: 30 puncte pentru atractivitatea resurselor naturale, 30 p. pentru atractivitatea resurselor antropice și câte 20 p. pentru infrastructură, respectiv pentru alte considerente complementare atractivității turistice. Fiecare element analizat din aceste patru mari categorii are câte un punctaj maxim ce se poate acorda, astfel punctajul maxim însumat să fie de 100 puncte. Desigur că a fost acordat un punctaj maxim pentru fiecare element dar de cele mai multe ori se poate întâmpla ca un element să fie supra-punctat cu mențiunile de rigoare; spre ex. Salina Turda se află pe Lista Monumentelor Istorice fiind de categ. A (interes național), însă desigur în realitate este un obiectiv nu numai intrat în circuitul turistic dar înregistrează un flux turistic și un nivel de atractivitate mult mai mare în comparație cu multe alte monumente de categ. A, prin urmare acesta constituie o excepție și se poate supra-puncta. De-asemenea în această grilă de analiză se observă luarea în considerare și punctarea atractivității resurselor naturale/antropice din vecinătatea teritoriului sau socotirea proximității cu anumite stațiuni/localități/areale turistice ca fiind un avantaj deși la prima vedere pare fi vorba despre competitivitate și un impediment în atragerea turiștilor dacă în vecinătatea arealului există poate elemente de atractivitate mult mai deosebite decât în teritoriul analizat. După o judecată mai realistă însă, se poate observa că toate atractivitățiile turistice din vecinătatea arealului analizat constituie avantaje complementare; spre ex. pentru un centru de echitație sau de ciclism, prezența pe teritoriile învecinate a unui parc natural sau altei arii naturale cu o vegetație/faună impresionantă constituie cadrul ideal pentru desfășurarea unui circuit de echitație/cicloturism. De-asemenea prin această abordare se încearcă încurajarea dezvoltării și acelor areale mai puțin atractive din România, s-a pornit de la ideea de ajutor complementar sau inter-conectare între toate spațiile turistice, dispărând discrepanțele de orice fel; dacă o localitate rurală are un potențial mai scăzut nu trebuie omisă încurajarea investirii într-un turism rural durabil în detrimentul supra-investiției în aceleași areale turistice deja consacrate pentru turismul rural. Cum de-altfel U.E ne-a impus o regionare a teritoriului României după criteriul economic pentru o mai bună gestiune a fondurilor europene în dezvoltarea fiecărei regiuni, această regionare deși nu a reușit sa mulțumească toți actorii implicați, s-a realizat cu scopul de a uniformiza economic întreaga țară.
O altă mențiune trebuie explicată în cazul infrastructurii de transport; în această grilă de mai jos se observă lipsa căii feroviare, această omitere a fost intenționată datorită infrastructurii feroviare minimale și neaccesibile din România pentru toate teritoriile rurale în condițiile necesare unei fluențe în circulația turistică spre toate destinațiile turistice rurale cu acest mijloc de transport; dar desigur acest element este iarăși invariabil, în anumite situații speciale, cu mențiunile de rigoare, transportul feroviar poate fi luat în considerare și punctat pe măsură, cum de-altfel în mod evident prezența unei mocănițe în sapțiul analizat prezintă un avantaj ce trebuie punctat/notat ca atare. De-altfel, transportul aerian sau proximitatea aeroporturilor a fost omis intențioant; aeroporturile fie la o distanță mai mică sau mai mare față de teritoriulrural analizat nu pretează turismului rural românesc sub nici o formă. De subliniat de-asemenea faptul că la infrastructura rutieră intersectarea/proximitatea unei autostrăzi este punctată slab datorită consecinței de denaturare a peisajului rural și a poluării fonice puternic evidentă.
Mențiune:
*vecinătate, împrejurimea, proximitatea teritoriului analizat = teritoriile imediat învecinate ce constituie limitele administrative a teritoriului rural analizat; pentru un sat, satele vecine la N, S, E sau V cu satul analizat constituie teritoriile imediat învecinate, asemenea se aplică comunei.
Atractivitatea resurselor naturale – 30 p.
Cadrul natural – atractivitatea elementelor naturale – 5 p.
Poziția pe trepte de relief: (2 p.)
-munți (2 p.)
-litoral (2 p.)
-subcarpați/depresiune (1 p.)
-deal/podiș (0,5 p.)
-câmpie (0,25 p.)
Vegetație: (1 p.)
-pădure peste 40% (1 p.)
-pădure sub 40% (0,5 p.)
Fauna: (1 p.)
-interes cinegetic mare (1 p.)
-interes cinegetic mediu (0,5 p.)
Hidrografie: (1 p.)
-prezența unor cascade, lacuri, amenajări piscicole, izvoare termominerale, situare lângă fluviul Dunărea sau alte râuri cu potențial turistic, defilee etc.
Ariile naturale protejate – atractivitatea turistică a resurselor naturale – 23 p.
Arii naturale protejate suprapuse parțial sau total pe teritoriul rural analizat: (16 p.)
-Arii de interes internațional (desemnate de UNESCO) (11,2 p.)
-Arii de interes național (desemnate de IUCN) (3,2 p.)
-Arii de interes comunitar (Natura 2000- la nivel european) (1,6 p.)
Arii naturale protejate aflate în vecinătatea* teritoriului rural analizat: (8 p.)
-Arii de interes internațional (desemnate de UNESCO) (5,6 p.)
-Arii de interes național (desemnate de IUCN) (1,6 p.)
-Arii de interes comunitar (Natura 2000- la nivel european) (0,8 p.)
Alte resurse naturale atractive și/sau cu potențial de atractivitate turistică prezente în teritoriul rural analizatsau în vecinătatea* acestuia – 1 p.
Atractivitatea resurselor antropice– 30 p.
Patrimoniul cultural material – atractivitatea turistică a resurselor antropice – 23 p.
Monumente istorice în teritoriul analizat: (16 p.)
-monumente istorice aflate pe lista patrimoniului mondial UNESCO (11,2 p.)
-monumente istorice de interes național (Categ. A conform LMI din România) (3,2 p.)
-monumente istorice de interes local (Categ. B conform LMI din România) (1,6 p.)
Monumente istorice aflate în vecinătatea* teritoriului rural analizat: (8 p.)
-monumente istorice aflate pe lista patrimoniului mondial UNESCO (5,6 p.)
-monumente istorice de interes național (Categ. A conform LMI din România) (1,6 p.)
-monumente istorice de interes local (Categ. B conform LMI din România) (0,8 p.)
Alte resurse antropice atractive și/sau cu potențial de atractivitate turistică prezente în teritoriul rural analizat sau în vecinătatea* acestuia – 1 p.
Patrimoniul cultural imaterial – atractivitatea turistică a resurselor folclorice – 6 p.
tradiții/obiceiuri/creații populareînscrise pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO și care sunt respectate cu conștiinciozitate în regiunea analizată; de-asemenea prezența unor meșteri populari incluși pe lista UNESCO cu titlul de „Tezaur Uman Viu” destinată celor mai importanți păstrători ai artei tradiționale (2,5 p.)
meșterii populari (1,5 p.)
diverse activități tradiționale specifice zonelor rurale darcu un potențial de atractivitate turistică mai deosebit și care sunt respectate periodic cu meticulozitate în preajma anumitor sărbători sau organizarea anuală a unor festivaluri/târguri cu tematică rurală (1 p.)
alte practici tipice regiunii analizate sau regăsite doar în anumite zone din spațiul rural sau anumite manifestări culturale repetabile (1 p.)
Infrastructura–20 p.
Infrastructura rutieră – accesibilitatea la infrastructura de transport rutier – 8 p.
-proximitatea unui drum națio nal principal/european (8 p.)
-intersectarea unui drum național principal/european (6 p.)
-intersectarea/proximitatea unui drum național secundar/județean (4 p.)
-intersectarea/proximitatea unei autostrăzi (2 p.)
-fără acces la rețeaua rutieră majoră (1 p.)
Infrastructura turistică – 8 p.
-unități de cazare/alimentație (4,5 p.)
-instalații de agrement (ex. centre echitație,teren oină, golf, etc.) (3,5 p.)
Infrastructura edilitară– 2 p.
-alimentare cu apă+canalizarea apelor uzate și pluviale (2 p.)
-alimentare cu apă (1 p.)
-fără sistem de alimentare cu apă (0 p.)
Infrastructura de telecomunicații– 2 p.
-acoperire GSM (2 p.)
-telefonie la punct fix (1 p.)
-fără servicii de telecomunicații (0 p.)
Alte considerente complementare atractivității turistice –20 p.
Peisajul geografic – spectaculozitatea vizuală a geoconfigurației dată de îmbinarea elementelor de relief, hidrografie și vegetație într-un mod estetic – 3 p.
-interes mare (3 p.)
-interes mediu (1 p.)
Peisajul rural – 10 p.
a) Interes mare: (10 p.)
-arhitectura caselor fiind tradițională sau foarte puțin modificată/modernizată
-izolarea de orice zonă urbană în vecinătatea* teritoriului rural analizat
-lipsa oricărei industrii/fabrici sau structuri arhitectonice de tip urban în teritoriul rural analizat sau vecinătatea* acestuia
-practicarea în preponderent a agriculturii tradiționale și ecologice
b) Interes mediu:(6 p.)
-prezența unor industrii/fabrici pe teritoriul rural analizatdar care nu denaturează consistent arealul rural și/sau prezența unui oraș în apropiere dar de dimensiuni mici, ș.a; și alte variante ce sunt considerate a fi media între trăsăturile peisajului rural de interes mare și a celui de interes mic
c) Interes mic: (2 p.)
-arhitectura caselor modificată/modernizată după modelul celor occidentale și/sau foarte denaturată față de stilul arhitectonic tradițional specific zonei rurale
-proximitatea cu anumite orașe/municipii puternic industrializate și urbanizate
-prezența unor industrii/fabrici sau a unor structuri arhitectonice de tip urbanîn teritoriul rural analizat sau vecinătatea* acestuia
-practicarea în preponderent a unei agriculturi industrializate
Poziționarea teritoriului rural analizat într-un areal cu o specificitate etnografică deosebită – 4 p.
Proximitatea cu anumite stațiuni/localități/areale turistice – 3 p.
III.2. Analiza turistică a comunei Drăgănești
În urma analizei realizate mai sus pentru comuna Drăgănești, punctajele pentru cele patru mari categorii de analiză sunt următoarele:
Tabel 11. Punctajele cuantificate în urma analizei turistice a comunei Drăgănești
Conform punctajelor reiese că teritoriul analizat, comuna Drăgănești, la momentul actual dispune de o atractivitate turistică aproape de medie. Cel mai mic punctaj s-a înregistrat la categoria resurselor naturale, iar cel mai mare la categoria de alte considerente complementare atractivității turistice.
III.3. Analiza turistică SWOT a comunei Drăgănești
Analiza SWOT este pe departe cea mai cunoscută metodă de analiză, de cele mai multe ori asociată cu utilizarea ei în mediul de afaceri, însă în realitate este printre cele mai utilizate metode de analiză în cadrul oricărui domeniu. Această analiză poate fi văzută ca un studiu de fezabilitate util la începerea unui proiect sau după cum s-a observat, chiar dacă nu e vorba de demararea unui proiect, multe comune au prezente pe website-uri astfel de analize realizate în parte pentru mediul înconjurător, capital uman, infrastructură, agricultură, etc. Așadar, în cele ce urmează s-a aplicat analiza SWOT standard cu cei patru indici proveniți din acronimul englezesc (Strengths=Puncte tari, Weaknesses-Puncte slabe, Opportunities-Oportunități, Threats=Amenințări) însă racordate la o analiză turistică a comunei Drăgănești.
Prin urmare implementând indicii SWOT dar din punct de vedere turistic la comuna Drăgănești s-a încercat răspunderea la intrebari precum: Care sunt avantajele poziționării geografice? În ce regiune turistică se află? Ce obiective turistice există în comună și în apropiere? Ce avantaje ale comunei constituie atragerea turiștilor? Situația infrastructurii turistice? Cum se poate valorifica turistic comuna? Ce dezavantaje prezintă? Care sunt destinațiile competitoare? Ce investiții turistice se pretează? etc.
Puncte tari:
(ceea ce există- a se axa pe contruirea lor)
-Așezare geografică propice dezvoltării turismului rural cu un potențial peisagistic deosebit;
-Zonă rurală cu vocație turistică întărită de așezarea într-o zonă depresionară (Depresiunea Beiuș);
-Încadrată în zona etno-folclorică, Țara Beiușului;
-Păstrarea patrimoniului cultural, existența unor lăcașe de cult, 3 biserici de lemn, care conform INP (Institutul Național al Patrimoniului din România) aflate în LMI (Lista Monumentelor Istorice), sunt monumente de arhitectură clasate dpdv. valoric de interes local, dintre care una clasată de interes național;
-Plasarea geografică constituie avantaj privind spre numeroasele atracții turistice din vecinătate. Cele mai cunoscute fiind: stațiunea climaterică Stâna de Vale cu renumitul „Izvorul Minunilor” sau rezervația naturală Peștera Urșilor de la Chișcău, de-asemenea se remarcă zonele turistice Pietroasa-Padiș (cu 18 rezervații naturale) sau satul de vacanță Boga; de precizat sunt și monumentele istorice existente în comunele învecinate (3 biserici de lemn de interes național și alte 9 de interes local);
-Intersectarea cu drumul național DN-76 (Oradea-Deva), totodată drum european (E79), fapt ce conferă un avantaj, drumul fiind străbătut de mulți turiști pentru vizitarea obiectivelor turistice din această zonă a Munților Apuseni; practic este o zonă de tranzit între turiști și atracțiile turistice din vecinătate;
-Legături bune de transport spre toate zonele turistice din afara comunei;
-Ospitalitatea tradițională cu gastronomia specifică;
-Atestată documentar în anul 1552.
Puncte slabe:
(ceea ce există- a se axa pe eliminarea lor)
-Insuficiente structuri de primire turistică și cu desăvârșire lipsa structurilor de cazare de tip pensiune rurală, agroturistică sau casă tradițională, structuri ce se pretează cel mai bine zonei rurale datorită capabilității sale de valorificare a potențialului natural și uman al satelor;
-Slaba promovare a patrimoniului cultural, lipsa unei promovări susținute prin pliante, panouri, indicatoare turistice informative sau prin alte mijloace;
-Investiții autohtone sau străine în turism foarte mici;
-Lipsa unui brand turistic;
-Lipsa strategiilor locale de dezvoltare turistică;
-Lipsa unor acțiuni concentrate în sensul schimbărilor de mentalitate privind turismul rural (întocmirea proiectelor, accesarea fondurilor, calitatea serviciilor).
Oportunități:
(ceea ce va fi – a se axa pe exploatarea lor)
-Dezvoltarea turismului rural în paralel cu cel cultural-religios orientat spre valorificarea monumentelor istorice și a obiceiurilor/tradițiilor din zonă;
-Realizarea unor investiții în spații de cazare;
-Dezvoltarea cicloturismului ca formă de turism pentru vizitarea întregii zone depresionare pe bicicletă prin inițierea unor circuite ce cuprind atât obiective antropice cât și naturale; construirea unui complex de închiriere de biciclete mountain-bike, cicloturism organizat în grup cu un ghid însoțitor pentru diverse circuite (ex. drumul bisericilor de lemn, un traseu ce cuprinde vizitarea acestor monumente prezente în zonă, etc);
-Exploatarea evenimentelor culturale și tradiționale – existența unor tradiții locale prin care comunitatea poate fi cunoscută, atât comune (împestrirea ouălor, umblatul cu Colindul, etc) cât și specifice (Duminica Tomii, Sfinții, Ziua Comunei, Zilele Beiușului);
-Promovarea turismului prin crearea brandului turistic al comunei și realizarea unor materiale de promovare (pliante, indicatoare turistice, panouri de informare turistică, site web, etc);
-Înființarea unui centru de informare turistică în zonă și transformarea căminelor culturale din fiecare sat în centre de informare ento-folclorică;
-Valorificarea produselor agroalimentare eco;
-Acțiuni concentrate în sensul schimbărilor de mentalitate privind turismul rural, prezentarea locuitorilor beneficile turismului în dezvoltarea întregii comunități.
Amenințări:
(ceea ce va fi – a se axa pe îndepărtarea lor)
-Existența în apropierea comunei a destinațiilor competitoare cum sunt comunele vecine, destinațiile turistice precum Chișcău, Boga, Stâna de Vale, etc. sau a polilor urbani ca Beiuș sau Ștei pot constitui pe viitor o amenințare indirectă la nivel de destinație turistică;
-Existența platformei industriale European Drinks pe teritoriul comunei, fapt ce denaturează
imaginea destinației turistice rurale.
Fig. 29. Analiza turistică S.W.O.T a comunei Drăgănești, jud. Bihor
III.4. Ariile naturale protejate – atractivitatea turistică a resurselor naturale
Aria protejată este definită de IUCN în 1992 astfel: „O porțiune de pământ și/sau de mare, consacrată în mod special protejării și menținerii biodiversității biologice, cât și resurselor naturale și culturale asociate, și gospodărite prin mijloace eficiente, juridice sau altele” (Costencu, 2007, p. 16)
Printre organizațiile internaționale care dezvoltă politici și linii directoare cu privire la consevarea și protejarea resurselor naturale sau doar susțin și sponsorizează înființarea ariilor protejate sunt: UICN (Uniunea internațională pentru conservarea naturii); OMT (Organizația Mondială a Turismului); WTTC (Consiliul Mondial pentru Călătorii și Turism); WCPA (World Commission on Protected Areas); WNF (World Wide Fund for Nature); PNABE (Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale); NATURA 2000 (rețea ecologică de arii protejate la nivelul UE); UNEP (United Nations Environment Programme); FNNPE (Federation of Nature and National Parks of Europe); UNESCO (The United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization); BirdLife International.
Cea mai veche și cea care stă la baza tututor ariilor protejate este IUCN, aceasta a creat un sistem de categorii pentru ariile protejate, sistem care însă nicidecum nu încearcă să diferențieze valoric ariile între ele.
În România, conform Ministerului Mediului, pentru o catalogare valorică a ariilor naturale protejate între ele, se aplică clasificarea conformă spațiului european astfel:
» Arii de interes comunitar (situri Natura 2000)
» Arii de interes național (ariile protejate din categoriile IUCN)
» Arii de interes internațional (UNESCO în cadrul programului "Omul și Biosfera")
Ariile naturale reprezintă de-altfel „materia primă” sau destinația de consum pentru ecoturim. IUCN definește în 1996 ecoturismul astfel: „Ecoturismul este călătoria responsabilă față de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (și a oricăror atracții culturale trecute și prezente), care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut si asigură o implicare socio-economică activă si aducătoare de beneficii pentru populația locală” (Costencu, 2007, p 32).
În tabelul următor sunt schițate principalele beneficii ale turismului în ariile protejate:
Tabel 12. Beneficii ale turismului în ariile protejate
(sursa: Mirela Costencu, 2007)
Comuna Drăgănești dispune de câteva posibile atractivități naturale precum: Izvorul Ciurgăului, Izvorul de la Gâtaș, Dălbina de la Nica, Crângul Pestrenguș amplasat la confluiența celor două Crișuri – Crișul Negru și Crișul Pietros. Însă avantajul comunei Drăgănești îl constituie existența unor arii naturale protejate aflate în vecinătatea acesteia.
III.5. Arii naturale protejate de interes național (desemnate IUCN) existente pe teritoriul comunelor imediat învecinate cu comuna Drăgănești:
Uniunea internațională pentru conservarea naturii (în engleză International Union for Conservation of Nature, IUCN) este o organizație internațională fondată în 1948 dedicată conservării resurselor naturale. Are sediul în Elveția, reunește 83 de state, 108 agenții guvernamentale, 766 organizații non-guvernamentale și circa 10.000 de experți și oameni de știință din țările întregii lumi. Misiunea IUCN este să influențeze, să încurajeze și să asiste societățile din întreaga lume pentru a conseva integritatea și biodiversitatea naturii și să asigure că orice utilizare a resurselor naturale să fie echitabilă și sustenabilă din punt de vedere ecologic.
Această organizație a propus în 1973 primul sistem de clasificare în categorii a ariilor protejate, acesta a fost revizuit în 1990 și este utilizat și în prezent (Costencu, 2007):
Categoria Ia – Rezervație naturală strictă / Rezervație științifică: arie protejată destinată în special în scopuri științifice
Definiție: Arie naturală protejată ce are ca scop protecția și conservarea unor habitate naturale terestre și/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes științific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta natură.
Categoria Ib – Zonă sălbatică: arie protejată în principal pentru protecția zonelor naturale sălbatice
Definiție: Spațiu vast, terestru sau marin, intact sau puțin modificat, având conservate caracterul și influențele sale naturale, lipsit de așezări permanente sau semnificative, și care este protejat și gestionat astfel încât să conserve starea sa naturală.
Categoria II – Parc național: arie protejată administrată în special pentru protecția ecosistemelor și pentru recreere
Definiție: Arie naturală având ca scop protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic, sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice.
Categoria III – Monument natural: arie protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale, specifice
Definiție: Arie naturală protejată cu scop de protecție și conservare a unor elemente naturale cu valoare și semnificație ecologică, științifică, peisagistică deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice sau amenințate cu dispariția, arbori seculari, asociații floristice și faunistice, fenomene geologice – peșteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apa, cascade și alte manifestări și formațiuni geologice, depozite fosilifere, precum și alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor.
Categoria IV – Rezervație naturală / Arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenții de gospodărire.
Definiție: Arie naturală protejată pentru protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic prin intervenții active a nivelului de gestionare astfel încât să se asigure menținerea habitatelor și /sau îndeplinirea cerințelor anumitor specii. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervațiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zona umedă, marină, de resurse genetice și altele.
Categoria V – Parc natural / Peisaj terestru sau marin protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului și recreere
Definiție: Arie naturală protejată pentru protecția și conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacțiunea activităților umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică și/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică. Managementul parcurilor naturale urmărește menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversității habitatelor și peisajului promovând păstrarea folosințelor tradiționale ale terenurilor, încurajarea și consolidarea activităților, practicilor și culturii tradiționale ale populației locale.
Categoria VI – Arie protejată cu utilizarea durabilă a resurselor naturale
Definiție: Sunt în general zone largi, predominant în stare naturală, care au reușit să asigure o protecție pe termen lung și să mențină diversitatea biologică, oferind în același timp, un flux durabil de produse naturale și servicii care satisfac nevoile comunității.
Categoria UA:
Atunci când situl nu respectă definiția recunoscută la nivel internațional a unei arii protejate, acesta este inclus în categoria (UA), din lista ariilor protejate UNEP-WCMC (Costencu, 2007).
Principalele obiective ale unei gestionări corecte a ariilor protejate sunt: cercetarea științifică; protejarea speciilor sălbatice; ocrotirea speciilor și a biodiversității genetice; menținerea funcțiunilor ecologice; protejarea specificului natural și cultural al peisajului; turism și recreere; utilizarea durabilă a resurselor ecosistemelor naturale; ocrotirea particularităților culturale și tradiționale (Costencu, 2007).
Tabel 13. Matricea obiectivelor manageriale
Legendă: 1, Obiectiv primar; 2, Obiectiv secundar; 3, Obiectiv potențial; -, neaplicabil
(sursa: Mirela Costencu, 2007)
Fiecare arie protejată deservește anumite obiective, însă nu pe toate în mod uniform. Unele sunt destinate primordial cercetării științifice (vezi Ia), altele sunt de un interes turistic deosebit și ca atare deservește în mod special turismului și recreeri (vezi II, III, V). De-asemenea există obiective principale ca întreținerea atributelor culturale/tradiționale doar pentru anumite arii specifice (cele incluse în categoria V) sau arii unde lipsesc cu desăvârșire existența anumitor obiective (de ex. în categ. I a activitatea turistică/de recreere este interzisă).
Conform matricei obiectivelor manageriale prezentată de Costencu, 2007 în figura următoare s-a realizat o analiză comparativă a trei indici (turism și recreere; educație; cercetare științifică) în categoriile IUCN pentru a se prezenta vizual distribuția unor obiective manageriale în categoriile IUCN.
Fig. 30. Analiza comparativă a trei indici în categoriile IUCN
(sursă date: Mirela Costencu, 2007, cu modificări)
Prezența ariilor naturale protejate de interes național pe teritoriul comunelor învecinate: Comuna Budureasa și Comuna Buntești. Majoritatea acestor arii sunt incluse în Parcul Natural Apuseni:
Fig. 31. Parcul Natural Apuseni suprapus parțial peste comunele Budureasa și Buntești
(sursa: ESRI, EEA, cu modificări)
Arii de interes național în Comuna Budureasa:
Rezervația naturală „Cetatea Rădesei” – Categoria a IV-a IUCN – Suprafață: 20 ha
Rezervația naturală de tip botanic „Piatra Grăitoare” (Coasta de S-E a Brăiesei) – Categoria a IV-a IUCN – Suprafață: 5 ha
Monument al naturii „Peștera Smeilor de la Onceasa” – Categoria a III-a IUCN – Suprafață: 0,50 ha
Rezervația naturală de tip speologic „Sistemul carstic Peștera Cerbului – Avenul cu Vacă” – Categoria a IV-a IUCN – Suprafață: 45 ha
Rezervația naturală de tip botanic „Vârful Buteasa” – Categoria a IV-a IUCN – Suprafață: 2 ha
Rezervația naturală de tip botanic „Vârful Cârligați” – Categoria a IV-a IUCN – Suprafață: 10 ha
Fig. 32. Ariile naturale protejate de interes național din Comuna Budureasa
Arii de interes național în Comuna Buntești:
Rezervația naturală de tip mixt „Ferice Plai și Hoancă” – Categoria a IV-a IUCN – Suprafață: 1,10 ha
Alte arii naturale de interes național existente în comunele din Țara Beiușului:
» Pe teritoriul administrativ al comunei Pietroasa: Avenul Borțigului, Ghețarul Focul Viu, Peștera lui Micula, Peștera Urșilor, Peștera Smeilor de la Onceasa, Piatra Bulzului, Pietrele Galbenei, Cetățile Ponorului, Depresiunea Bălileasa, Fâneața Izvoarelor Crișul Pietros, Groapa de la Bârsa, Molhașurile din Valea Izbucelor, Pietrele Boghii, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Platoul Carstic Padiș, Poiana Florilor, Săritoarea Bohodeiului, Vârful Biserica Moțului, Valea Galbenei;
» Pe teritoriul administrativ al comunei Remetea: Peștera Meziad;
» Pe teritoriul administrativ al orașului Nucet: Groapa Ruginoasă– Valea Seacă;
» Pe teritoriul administrativ al comunei Câmpani: Valea Sighiștelului;
» Pe teritoriul administrativ al comunei Cărpinet: Izbucul intermitent de la Călugări;
» Pe teritoriul administrativ al orașului Vașcău: Avenul Câmpeneasa cu Izbucul Boiu;
» Pe teritoriul administrativ al comunei Șoimi: Dealul Păcău, Defileul Crișului Negru la Borz;
» Pe teritoriul administrativ al comunei Răbăgani: Izvoarele Mezotermale Răbăgani;
» Pe teritoriul administrativ al comunei Roșia: Peștera Ciurului Izbuc, Peștera Ciurului Ponor, Peștera Farcu, Peștera Vacii, Peștera Grueț.
Fig. 33. Comuna Drăgănești raportată la alte comune din Țara Beiușului în terioriul cărora există arii naturale de interes național
(sursa: ESRI, cu modificări)
III.6. Arii naturale protejate de interes comunitar (situri Natura 2000) existente pe teritoriul comunelor imediat învecinate cu comuna Drăgănești:
Natura 2000 este o rețea ecologică de arii protejate ce are scopul să mențină într-o stare de conservare favorabilă o selecție a celor mai importante tipuri de habitate și specii ale Europei. Este instrumentul principal pentru conservarea patrimoniul natural pe teritoriul Uniunii Europene și a fost constituită nu doar pentru protejarea naturii, ci și pentru menținerea bogățiilor naturale pe termen lung și pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socio-economice durabile.
Rețeaua Natura 2000 este formată din așa-numitele situri de importanță comunitară (situri Natura 2000), care se împart în două categorii :
1. Arii Speciale de Conservare/Situri de Importanță Comunitară (SAC – Special Areas of Conservation/SCI – Sit de Importanță Comunitară) – constituite conform Directivei Habitate a Uniunii Europene (Directiva 92/43 din 1992 privind Conservarea Habitatelor Naturale și a Faunei și Florei Sălbatice);
2. Arii de Protecție Apecială Avifaunistică (SPA – Special Protected Areas) – constituite conform Directivei Păsări a Uniunii Europene (Directiva 79/409 din 1979 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice).
Pe teritoriul comunelor învecinate cu comuna Drăgănești există șase arii de interes comunitar (situri Natura 2000) plasate parțial sau total pe comunele: Budureasa, Buntești, Curățele, Lazuri de Beiuș, Rieni sau Tărcaia:
1. Codru Moma (sit SCI); se suprapune pe o parte din comunele vecine: Tărcaia, Lazuri de Beiuș și Rieni;
Valea Iadei (sit SCI); se suprapune pe o parte din comunele vecine: pe teritoriul administrativ al comunei Curățele și un procent mai mic pe teritoriul comunei Budureasa;
Ferice – Plai (sit SCI); plasat în majoritar pe teritoriul comunei Budureasa și un procent mai mic pe teritoriul comunei Curățele;
Buteasa (sit SCI), cu suprafața de 396 ha; plasat în întregime pe teritoriul administrativ al comunei Budureasa;
Apuseni (sit SCI), suprapus peste Parcul Natural Apuseni (categoria a V-a IUCN); se suprapune pe o parte din comunele vecine: comuna Budureasa și ceva mai puțin în comuna Buntești;
Munții Apuseni – Vlădeasa (sit SPA); se suprapune pe o parte din comunele vecine Budureasa, și ceva mai puțin pe comunele Curățele și Buntești.
Fig. 34. Siturile Natura 2000 suprapuse peste comunele învecinate cu comuna Drăgănești. (sursa: ESRI, EEA, cu modificări)
Alte arii naturale de interes comunitar din Țara Beiușului:
Coridorul Munții Bihorului – Codru Moma (SCI)
Defileul Crișului Negru (SCI)
Munții Bihor (SCI)
Platoul Vașcău (SCI)
Fig. 35. Comuna Drăgănești raportată la alte arii naturale de interes comunitar din Țara Beiușului
(sursa: EEA, Google Earth, cu modificări)
III.7. Cicloturismul rural, o modalitate de expansiune a turismului în comună
Dicționarul explicativ al limbii române definește termenul de cicloturism că fiind genul de turism în care deplasarea se face cu bicicleta.
Cicloturismul este un segment al turismului activ, sportiv și de adventură ce este abia la început în expansiunea ce o va cunoaște în domeniul turismului. O dovadă a încercării de dezvoltare și de considerare a cicloturismului și ciclotraseelor la un nivel de bază al deplasării turistice ca o modalitate de manifestare a actului turistic este apariția rețelei Europene de rute cicliste EuroVelo.
Eurovelo, rețea Europeană de rute cicliste, proiect finanțat de Federația Europeană de Ciclism (ECF), este o rețea de rute care cuprinde la momentul actual un număr de 14 rute care au în totalitate o distanță de 45.000 km de drum de bicicletă. Așadar se observă că în Europa, în special în țările dezvoltate, cicloturismul a atins un nivel mult ridicat de popularitate, pe când în România acesta se află într-o stare incipientă de dezvoltare.
Într-un proiect de act normativ pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România se evidențiază faptul că importanța dezvoltării turismului activ și de aventură precum și a turismului rural și a ecoturismului, implicit a turismului cultural, este subliniată în cadrul documentelor strategice pentru dezvoltarea turismului național precum Master-Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026, Studiului pentru realizarea brandului turistic al României, elaborat în anul 2010 și în cadrul Strategiei de Ecoturism a României. De-asemenea pentru acest tip de turism activ, sportiv și de aventură, România are un potențial foarte ridicat, reprezentând o nișă cu condiții de dezvoltare deosebite, însă în momentul de față are un nivel extrem de redus de valorificare, iar una din cauzele importante este lipsa unei infrastructuri specifice dar și lipsa reglementărilor necesare, în principal lipsa marcării de trasee turistice. Făcându-se preponderent referire la cicloturism se prezintă trei factori cheie care trebuie luați în considerare pentru atragerea cicloturiștilor: rute sigure și continue, peisaj atractiv, orașe/sate pe traseul rutei; semnalizare și informații clare și sigure, inclusiv semnalizare servicii cazare și masă.
Într-o Hotărăre al Guvernului României privind instituirea unei Rețele Naționale de Trasee Cicloturistice Marcate, este dată o clasificare a ciclotraseelor după criteriul extensei geografice (naționale, regionale, și locale), după criteriul tipului de cale de comunicație utilizată (de șosea, de munte) și după criteriul nivelului de dificultate (lejer, mediu, dificil și expert). De-asemenea este explicat faptul că suprafața de rulaj a căilor de comunicație utilizată ca cliclotrasee este modernizată (preferabil prin covor asfaltic sau echivalent) pentru cele de șosea și pe cât posibil nemodernizată pentru cele de munte, de rugozitate cât mai redusă în toate cazurile, cu excepția ciclotraseelor de munte de grad expert. Se menționează că pe porțiuni intravilane din localități urbane sau rurale de interes cicloturistic, itinerarul ciclotraseelor se alege astfel încât să străbată pe cât posibil: zonele centrale, zonele comerciale, administrative și de servicii, perimetrele de interes turistic direct sau indirect, zonele verzi sau zonele rezidențiale liniștite. Într-un alt articol al prezentei Hotărâri este menționat faptul că lungimea ciclotraseelor se alege astfel încât durata normală de parcurgere să fie: 5-12 zile în cazul celor de rang național; 2-5 zile în cazul celor de rang regional; maxim o zi în cazul celor de rang local.
Comuna Drăgănești nu dispune de nici un centru de cicloturism deși situarea acesteia îi conferă beneficii enorme. Dezvoltarea unor circuite ce cuprind atât obiective antropice cât și naturale poate să dezvolte enorm această zonă ca și o modalitate de expansiune a turismului rural din comună.
Construirea unui centru de cicloturism în comuna Drăgănești are toate premizele unei afaceri reușite în mediul rural. Acest centru să ofere posibilitatea închirierii de biciclete și totodată de informare asupra posibilității de cicloturism în zonă prin punerea la dispoziție a unor bogate materiale de promovare constând în pliante/ghiduri cu atractivitățiile din comuna Drăgănești și vecinătatea ei, dar și conceperea a diferite ciclotrasee pentru diferite segmente de cicliști sau cu o anumită tematică. Spre exemplu, având în vedere că pe teritoriul comunei Drăgănești și al comunelor învecinate există 15 biserici de lemn, dintre care patru sunt de interes național, se poate concepe un ciclotraseu turistic intitulat – Drumul bisericilor de lemn – un traseu ce să cuprindă vizitarea acestor momumente istorice de arhitectură din această zonă. De-altfel se pot realiza circuite ce să includă și obiective ca Peștera Urșilor, Muzeul Etnografic "Flutur Aurel" din Chișcău, satul de vacanță Boga sau zona turistică Padiș.
În fapt, centrul de cicloturism poate să funcționeze chiar complementar unei unități turistice de primire care să pună la dispoziția turiștilor un ghid local de cicloturism pentru circuitele de grup desfășurate organizat în interiorul comunei. Astfel că, cicloturismul adiacent unităților de primire turistică poate fi considerat un program de animație oferit de acestea turiștilor pentru descoperirea atractivitățiilor zonei printr-un mijloc de deplasare mai ecologic și totodată relaxant, bicicleta.
De-asemenea, datorită plasării strategice a comunei Drăgănești la poalele munților Apuseni în zonă depresionară mărginită de Munții Bihorului-Vlădeasa (în Est) și Munții Codru-Moma (în Vest) poate de-altfel să fie punctul ideal de pornire a cicliștilor mai experimentați pentru alegerea unor trasee de ciclism mai dificile, incluzând atât drumurile asfaltate dar și cele rustice sau cele neamenajate din zona montană. Astfel, se pot propune două mari trasee cu destinații superbe: unul în vest, spre stațiunea Moneasa, traversând satele până la poalele muntelui unde în cele din urmă se traversează Munții Codru-Moma pe drumuri rustice montane ajungând în stațiunea Moneasa; iar celălalt traseu de mare distanță (la Est) spre stațiunea turistică Stâna de Vale. Ambele trasee însă sunt spectaculoase, cu panorame de la diferite nivele (dinspre depresiune spre înălțimea muntelui).
Pentru faza incipientă în dezvoltarea cicloturismul în comună, s-a propus un ciclotraseu de vizitare a bisericilor de lemn din comuna Drăgănești. Acesta începe de pe drumul comunal dc223 din Păntășești ce se intersectează la mică distanță cu drumul european E 79; un perimetru pe de o parte a drumului ce duce la intrarea în sat a fost propus ca situare a Centrului de Cicloturism.
Întregul traseu măsoară aproximativ 16 km urmând ruta: Păntășești (unde se află Centrul de Cicloturism) » Păcălești » ieșirea de pe drumul din sat și traversarea Crișului Pietros pe un poduleț » se virează spre stânga(vest) pe DJ 764I ocolind prin partea de nord-est satul Drăgănești » se intră pe drumul comunal dc229 mergând spre Livada Beiușului » la ieșirea din Livada Beiușului se virează la dreapta(spre nord-est) intrând pe drumul comunal dc228 » la intare în Talpe se află biserica de lemn » se face cale întoarsă până la intersecția cu DJ 764I când se virează pe acesta spre stânga (est) până se ajunge la Belejeni, unde în nord-vestul acestuia se află biserica de lemn » se reintră pe DJ 764I cu direcția Sebiș până la intersecția cu drumul comunal dc247 când se virează pe acesta până la biserica de lemn de la periferia satului Sebiș » continuând pe același drum comunal, acesta se va intersecta cu E 79 unde se virează dreapta (spre vest) pentru a ajunge la intersecția cu drumul comunal dc223 unde se află intrarea în satul Păntășeși, Centrul de Cicloturism, totodată locul de unde s-a pornit.
Fig. 36. Ciclotraseu turistic de vizitare a bisericilor de lemn din comuna Drăgănești
(sursa: Google Earth, cu modificări)
Fig. 37. Imagini de pe ciclotraseul bisericilor de lemn din comuna Drăgănești
Legenda: 1, Drumul comunal 223 din Păntășești, drum ce ce intersectează cu E 79; 2, Poduleț peste Crișul Pietros pe teritoriul satului Păcălești; 3, Biserica de lemn din Talpe; 4, Bisrica de lemn din Belejeni; 5, Pod ce traversează Crișul Pietros, legând satul Belejeni de Sebiș; 6, Biserica de lemn din Sebiș.
(Foto: Cristian Boloca)
Ca material de promovare pentru acest ciclotraseu din comuna Drăgănești ce vizează vizitarea celor 3 biserici de lemn, s-a propus următorul poster:
Fig. 38. Poster de promovare a ciclotraseului
– Drumul bisericilor de lemn – din comuna Drăgănești
(foto: Cristian Boloca)
De-altfel, s-a propus logograma comunei Drăgănești strâns legată de cicloturism și biserici de lemn ce va fi promovată în prim-plan de Centrul De Cicloturism din comuna Drăgănești ce a fost propus să fie plasat la intrarea în satul Păntășești.
Fig. 39. Propunere de logogramă pentru dezvoltarea cicloturismului în Comuna Dragănești
În logograma de mai sus sunt reprezentate simbolic:
» Cele trei biserici de lemn din comuna Drăgănești (din Sebiș, Belejeni și Talpe) pe un plan întins, la poale de munte arătând astfel poziționarea comunei pe treapta de relief, într-o zonă de șes, la capăt de depresiune de tip golf;
» La orizont Munții Bihor-Vlădeasa unde deasupra lor apare soarele răsărind, indicând astfel direcția cardinală Est;
» Drumul prezent în logogramă reprezintă drumul european (E 79), totodată drum național (DN 76) ce leagă Oradea de Deva;
» Râul ilustrat in imagine ce intersectează drumul este Crișul Pietros;
» Cele trei biciclete verzi ce apar în prim plan în logogramă vrea să sugereze dezvoltarea pe viitor a cicloturismului rural în comună ca o modalitate de expansiune a turismului rural.
Capitolul IV. Brandul turistic al comunei Drăgănești
IV.1. Patrimoniul cultural material
Monumente istorice în comuna Drăgănești
Patrimoniul cultural al comunei Drăgănești se remarcă prin lăcașele de cult cu o valoare mai deosebită existente pe teritoriul comunei, trei biserici de lemn. Acestea, ca de altfel toate bisericile de lemn din România formează pe plan național și mondial un patrimoniu prețios definit de civilizația lemnului, bisericile de lemn făcând parte integrantă și definitorie din identitatea națională. La nivel local acestea împreună cu celelalte biserici de lemn din zonă conservă printre altele cel mai bine și rămâne un bun păstrător a ceea ce a însemnat civilizația lemnului în zona etnografică a Țării Beiușului.
Bisericile de lemn din comună sunt considerate monumente istorice de arhitectură înscrise în Lista Monumentelor Istorice (2010) din județul Bihor:
Tabel 14. Monumentele istorice din comuna Drăgănești
(sursa datelor: Lista Monumentelor Istorice din Jud. Bihor, 2010)
Menționate în dreptul fiecărei biserici de mai sus sunt codurile LMI după care se identifică și clasifică fiecare monument în parte, coduri regăsite în aceeași listă de mai sus precizată.
Pe website-ul Institutului Național al Patrimoniului este prezentată semnificația codului astfel:
1. Primele două litere din cod reprezintă acronimul județului în care se află monumentul (ex. AB)
2. În funcție de natura lor, un numeral roman grupează monumentele astfel:
Monumente de arheologie
Monumente arhitectură
Monumente de for public
Monumente memoriale și funerare
3. Următoarea clasificare este dată de o literă minusculă(m=monument, a=ansamblu, s=sit arheologic)
4. Din punct de vedere valoric, monumentele se clasifică printr-o majusculă astfel:
» Categoria A – monumente de interes național
» Categoria B – monumente de interes local
5. Ultima parte a codului formată din cifre reprezentând un număr de ordine.
Prin urmare, conform semnificațiilor codului LMI, toate cele trei biserici de lemn se clasifică a fi monumente istorice de arhitectură din județul Bihor. Care însă, două dintre ele (cea din satul Belejeni și din Talpe) sunt clasificate din punct de vedere valoric în categoria B a monumentelor de interes local iar Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Sebiș în categoria A a monumentelor de interes național, astfel cea din urmă fiind de o valoare mai mare decât celelalte două. De altfel, valoare accentuată de faptul că din totalul de 435 de monumente consemnate în «Lista Monumentelor Istorice» din jud. Bihor în anul 2010, 53 de monumente sunt clasate în categoria A-de interes național iar una dintre acestea se află chiar în comuna Drăgănești. Altfel spus, Comuna Drăgănești, prin existența în perimetrul acesteia a unui monument istoric de interes național, se poate remarca că acesta contribuie procentual la cele 12,18% procente ce reprezintă totalul de monumente istorice de interes național din cadrul Jud. Bihor.
Tabel 15. Numărul monumentelor istorice din Jud. Bihor în funcție de categoria valorică
(sursa datelor: Lista Monumentelor Istorice din Jud. Bihor, 2010)
Fig. 40. Biserica de lemn din Sebiș (monument de categ. A din Comuna Drăgănești) în cadrul monumentelor istorice de interes național din Bihor
(sursa datelor: Lista Monumentelor Istorice din Jud. Bihor, 2010)
Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Sebiș
Biserica de lemn, astăzi monument istoric, a fost construită între anii 1755-1764. De-a lungul timpului biserica nu a suferit modificări majore, fiind doar restaurări minore ca: vechile „ferestruici” au fost mărite, reacoperirea cu șindrilă de mai multe ori(ultima în 1949), turnul învelit cu tablă gavalnizată în 1959. Vatra satului se află pe platoul din stânga a Crișului Pietros, în apropiere nu există vreun deal și astfel biserica a fost ridicată în câmp deschis la marginea Sebișului pentru a fi folosită ca și locaș de cult și pentru satele învecinate (Belejeni,Țigănești). A fost contruită pe un loc neted cu pânza freatică ridicată, astfel subsamentul de piatră al construcției s-a adâncit în pământ încât astăzi e foarte puțin observabil. Pereții masivi de bârne și acoperișul foarte înalt, cel mai mare la vreo biserică de lemn din Bihor (Godea, 1978) au făcut ca biserica să fie păstrată în condiții bune până azi.
Planul construcției este asemănător cu bisericile răspândite în zonă: „o absidă pentagonală decroșată față de planul rectangular al navei. Talpa și cele cinci cununi de bârne ale peretelui, prinse în cheotori și console prelungite la colțuri, la care se adaugă consolele adosate pereților naosului, susțin un acoperiș de trei ori mai înalt, separat pentru navă și deasupra altarului.” De remarcat faptul că la navă și absidă poala acoperișului este mult mai evazată pentru a proteja de umezeală talpa edificiului lipsită de prispă. Turnul se ridică pe centrul pronaosului.
Biserica de lemn de la Sebiș deține o pictură extrem de valoroasă a unuia dintre cei mai mari pictori ai evului mediu românesc, David Zugravu de la Curtea-de-Argeș, ceea ce îi conferă bisericii un interes deosebit. Foarte interesante sunt și elementele decorative crestate în lemn, arcul-dublou împodobit cu funia și rozete în relief iar consolele adosate au imaginea capului de cal, exact cum sunt realizate și la bisericile din zonă,la Rieni și la Mierag. De admirat este și ușa bisericii ce ne oferă una dintre cele mai vechi piese de acest tip.
În interior alături de pictură sunt prezente și icoane foarte vechi de lemn, între care și cele pictate de David Zugravu, icoane pe sticlă și de-asemenea mobilier vechi care se remarcă cu masa altarului având piciorul dintr-o stalagmită de peșteră. Un clopot are o inscripție din care rezultă că a fost turnat în anul 1791 pentru satul Sebiș (Godea, 1978).
În prezent în biserică nu se desfășoară serviciul divin, în anul 2007 o altă biserică nouă a fost finalizată în apropiere. Aceasta fiind locaș de închinăciune nu doar pentru locuitorii din Sebiș ci și pentru cei din Păntășești și Țigănești, sate care aparțineau mereu de biserica cea veche de lemn din Sebiș.
Bisericii vechi i-a fost pusă șindrilă nouă fumurie în anul 2014, astfel aceasta poate fi numită cea mai recentă restaurare, însă minoră, iar reacoperirea cu șindrilă a fost făcută de mai multe ori.
Biserica deși este monument istoric de interes național este închisă, fiind accesibilă vizitării cu prilejul sărbătorii Sf. Apostol Toma și la cerere.
Fig. 41. Biserica și clopotnița de lemn din Sebiș
(Foto: Cristian Boloca)
Fig. 42. Cruci din lemn atașate pe exteriorul bisericii din Sebiș
(Foto: Cristian Boloca)
Biserica de lemn „Bunavestire” din Belejeni
Biserica de lemn a fost cumpărată din Saca de către cei din Belejeni în 1818. Construcția a rămas cu bârnele aparente până în 1835 când a fost tencuită în interior și exterior, însă nu se știe dacă a fost sau nu pictată înainte.
Planul construcției aproape identic cu cel al bisericii de lemn din Brădet: „încheierea în vârf ascuțit, spre răsărit a doi pereți de la altar astfel că învelitoarea interioară a spațiului se prezintă sub forma unei bolți semicilindrice asociată cu semicalotă și un tavan în partea dinspre răsărit.” Pereții altarului puțin mai lați de 2 m și nava dreptunghiulară, cheotori drepte și console din două bârne. Turnul deasupra pronaosului având baza căptușită cu scânduri de brad, coiful piramidal și buibul fiind învelite cu tablă. Învelitorile de la navă și turn sunt adăugiri recente înlocuind șindrila inițială. Lavițele zidite în interior pe lângă pereții longitudinali nu se mai întâlnesc la alte construcții de genul, acestea sunt văruite și apoi acoperite cu perne și ștergare cu alesături.
În biserică se păstrează unele țesături populare foarte vechi, și de remarcat, aici se află o Cazanie tipărită la Râmnic și un Minologhion din Blaj, 1783.
Biserica este plasată în mijlocul cimitirului la marginea satului îndeplinind prin simplitatea ei însă toate atributele marilor biserici (Godea, 1978).
Fig. 43. Biserica de lemn din Belejeni
(Foto: Cristian Boloca)
Fig. 44. Pictură pe exteriorul bisericii din Belejeni (la intrare în biserică)
(Foto: Cristian Boloca)
Biserica lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Talpe
În conformitate cu inscripția crestată în bârnele portalului de la încăperea bărbaților reiese că a fost construită în 1731 de meșterul Lupu din Mizieș.
Biserica a rămas aproape neschimbată până în perioada interbelică. Învelitorile de șindrilă la navă și de tablă la turn sunt datate recent, în interior biserica a fost văruită inclusiv pe bolțile semicilindrice de la altar și naos astfel nu se cunoaște dacă cândva era pictată.
Ca elemente decorative: la colțurile edificiului cheotorile cu crestături complicate, bârnele de-asemenea cu crestături, grinda-tirant cu motivul frânghiei, ancadramentele de uși de la naos și pronaos de-asemenea cu motivul funiei aplatizante asociate cu motivele soarelui.
Biserica deține unele tipărituri vechi: Chiriacodramion, Bălgrad (Alba-Iulia), 1699; Evanghelie, București, 1760; Penticostar, Blaj, 1768.
Este așezată pe un vârf de deal departe de sat astfel că abia poate fi observată fiind înconjurată de vegetație (Godea, 1978).
Fig. 45. Biserica de lemn din Talpe
(Foto: Cristian Boloca)
Fig. 46. Cruci din lemn atașate pe exteriorul bisericii din Talpe
(Foto: Cristian Boloca)
Fig. 47. Cruci vechi din lemn în cimitirul bisericii din Talpe
(Foto: Cristian Boloca)
Monumente istorice aflate în vecinătatea comunei Drăgănești
Un avantaj al comunei îl reprezintă situarea în vecinătatea imediată a unor alte comune cu o atractivitate turistică antropică foarte mare datorat numeroaselor monumente istorice existente pe teritoriile acestora. Comuna Drăgănești se învecinează în partea de NV cu municipiul Beiuș la 5 km, însă exceptând această zonă urbană din considerentul formei de turism rural ce se dorește a fi promovat în zonă; Comuna Drăgănești se învecinează la Vest cu Comuna Tărcaia, în Sud cu Comuna Lazuri de Beiuș și cu Comuna Rieni, în SE cu Comuna Buntești, în NE cu Comuna Budureasa, iar la Nord cu Comuna Curățele. Astfel, în cele șase comune învecinate, se înregistrează prezența unui număr de 13 monumente istorice, dintre care 3 biserici de lemn de interes național, alte 9 biserici de lemn de interes local și o troiță de lemn cu datare mai recentă:
Tabel 16. Monumentele istorice existente în comunele învecinate cu comuna Drăgănești
(sursa datelor: Lista Monumentelor Istorice din Jud. Bihor, 2010)
O consemnare mai mult raportată la natura monumentului istoric, se poate evidenția prin faptul că pe întreg județul Bihor există 15 biserici de lemn de interes național și dintre care una se află pe teritoriul comunei Drăgănești, iar alte 3 biserici se află în comunele imediat învecinate. Sau procentual exprimat, se poate afirma că 27% din bisericile de lemn de interes național din Jud. Bihor sunt situate în Comuna Drăgănești (o biserică) și în comunele vecine (3 biserici). Acest fapt, chiar dacă de natură statistică, crește notorietatea monumentului.
Fig. 48. Bisericile de lemn de interes național din Comuna Drăgănești și comunele vecine în cadrul totalului de biserici de interes național din Jud. Bihor.
(sursa datelor: Lista Monumentelor Istorice din Jud. Bihor, 2010)
Fig. 49. Monumentele istorice din Comuna Drăgănești și comunele învecinate, cele marcate cu „A”- de interes național (sursa: LMI Bihor, 2010)
Concluzionând, monumentele istorice din comuna Drăgănești și vecinătatea acesteia, reprezentate de un număr enorm de biserici de lemn ne indică faptul că sud-estul județului Bihor, mai cu seamă această bucată analizată din Țara Beiușului este o zonă consacrată a bisericilor de lemn, o prezență evidentă a civilizației lemnului împreună cu evidențierea spiritualității țărănești. Cea din urmă remarcă, spiritualitatea lumii rurale este clar justificată de aceste biserici de lemn ce sunt păstrate îngrijit de atâția ani împreună cu interioarele bogate în decor (picturi sau gravuri în lemn) și nemodificate reflectă de-asemenea atitudinea țăranului român de autenticitate, de păstrare a valorilor tradiționale
Bisericile de lemn din zona Beiuș pe lângă armonioasa încadrare în peisaj se remarcă și prin proporțiile lor echilibrate, „între înălțimea turnului și dimensiunile navei este o legătură firească, un echilibru care nu de puține ori se apropie de proporția de aur”; nava bisericii fiind direct proporțională cu înălțimea turnului, iar suprafața planului este corespunzătoare înălțimii. Toate aceste biserici au amprenta valoroasă a pictorului David Zugravu de la Curtea de Argeș ce s-a format în ambianța stilului brâncovenesc aducând cu el multe elemente ce au rămas întipărite în simțirea oamenilor din Bihor, considerat cel mai mare artist bihorean din Evul Mediu. Prima biserică pictată de David Zugravu în Bihor a fost aceea de la Rieni în 1755 (Godea, 1981, pg. 74), biserică ce este considerată astăzi de interes național, fiind de-altfel în apropierea comunei Drăgănești, comuna Rieni învecinându-se la Nord cu aceasta.
Toate aceste simboluri de artă și centre spirituale ale lumii rurale nu sunt însă valorificate turistic deși sunt monumente istorice de interes local/național, nici o biserică de lemn din cele trei din comuna Drăgănești nu dețin panouri turistice informative în apropierea acestora și lipsesc de-altfel indicatoarele de orientare ce să ghideze turiștii cu ușurință spre acestea. Astfel s-a propus pentru fiecare niște postere ce pofi fi folosite atât ca panouri turistice situate lângă acestea dar și pliante de promovare:
Biserica din Sebiș:
Fig. 50. Model panou de promovare pentru biserica din Sebiș
Biserica din Belejeni:
Fig. 51. Model panou de promovare pentru biserica din Belejeni
Biserica din Talpe:
Fig. 52. Model panou de promovare pentru biserica din Talpe
IV.2. Patrimonul cultural imaterial. Atractivitatea turistică a resurselor folclorice
Patrimoniul cultural imaterial alături de cel material formează împreună resursa antropică ce definește concomitent cu resursa naturală, atractivitatea turistică a unui teritoriu. Acestă resursă imaterială exprimată prin moștenire culturală este esențială pentru identitatea fiecărui spațiu locuit, atât la nivel regional cât și la nivel local este exprimată prin valori, obiceiuri și credințe, tradiții și simboluri, toate împărtășite diferit de la o comunitate la alta. Această manifestare a identității culturale, a tradițiilor și obiceiurilor este influențată și de regiune, care reprezintă mai mult decât o locație geografică.
În spațiul rural, moștenirea culturală imaterială este cel mai bine reprezentată, vizibil manifestată în comunitate și păstrată aproape autentică de-a lungul timpului; astfel că, este deosebit de important în ceea ce privește dezvoltarea turismului rural ca să existe un interes și o promovare continuă a valorilor culturale imateriale ale satelor românești, manifest extrem de important trebuie să-l aibă atât comunitățile rurale dar și cele urbane pentru a recreea o imagine turistică favorabilă întregii țări, având astfel un efect pozitiv asupra atragerii turiștilor și economiei populației locale.
Tradiții și obiceiuri în comuna Drăgănești:
Comuna Drăgănești, ca de-altfel majoritatea spațiilor rurale din România, se remarcă la nivel mondial în ceea ce privește patrimoniul cultural imaterial în primul rând cu prezența unor tradiții ce sunt înscrise pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Din cele prezente în această listă, Colindatul de ceată bărbătească și Doina sunt vizibil prezente în comunitatea ruală din comuna Drăgănești.
Colindatul de ceată bărbătească – Colindatul de ceată bărbătească, produs al culturii orale de tip folcloric, este un ritual calendaristic hibernal, atestat din secolul al XVII-lea. Inițial, colindatul marca solstițiul de iarnă, având, probabil, origine romană. Ulterior, a asimilat un mesaj creștin, astfel că a devenit un tip de ritual sincretic (precreștin-creștin). Este practicat, în prezent, în majoritatea satelor românești și moldovenești, în noaptea de Crăciun (24 – 25 decembrie) a fiecărui an. O ceată de tineri necăsătoriți (pot exista și mai multe cete în satele mai mari) merge la fiecare casă din sat, interpretând cântece rituale, numite colinde. După ce cântă colindele la o casă (interpretarea este vocală, cu un acompaniament instrumental minim), membrii cetei, numiți colindători, sunt răsplătiți de gazde cu bani și daruri rituale (ex. colacul de Crăciun).
Doina – este un cântec liric, improvizat și spontan, specific tradiției populare românești. Poate fi cântată în orice spațiu și timp (în aer liber, la domiciliu, la locul de muncă), întotdeauna solo, cu sau fără acompaniament instrumental (fluier, caval, cimpoi, alte instrumente improvizate). Doina exprimă emoțiile și virtuozitatea creatorului-interpretși dispune de o largă paletă expresivă și tematică – bucurie, tristețe, singurătate, dragoste, conflicte sociale ș.a. Cântecul, transmis oral, mai ales în familie, este atestat în documente din secolul al XVII-lea. Specific doinei este accentul pus mai puțin pe text, mai ales pe tehnica de interpretare, dificilă, ceea ce definește caracterul individual al acestei expresii lirice considerată de criticul literar Dumitru Caracostea “meridianul folclorului românesc”.
În afara acelor obiceiurilor tradiționale legate de nuntă, înmormântare, cele legate de ciclurile agrare sau cele din prejma sărbătorilor de Crăciun sau Paște cu activitățile aferente lor (colindatul, respectiv încondeierea ouălor) și multe alte obiceiuri păstrate foarte bine ca de-altfel în majoritatea spațiilor rurale; în comuna Drăgănești se disting două obiceiuri manifestate într-un mod mai deosebit întâlnite nu în multe spații rurale din România: „Sfinții” și „Duminica Tomii”.
Fig. 53. Steaua și plugușorul în Păntășești
(Foto: Cristian Boloca)
Fig. 54. Ou încondeiat
(Foto: Cristian Boloca)
„Sfinții” – aprinderea focurilor solare pentru vii și pentru morți; În 9 martie de Sărbătoarea celor 40 de Sfinți, pe dealurile din jurul satelor tinerii aprind focuri. Acest ritual ce constă în arderea roților vechi/uzate de cauciuc (mai demult cisme/opinci sau roți de lemn în care se puneau paie) este menit să purifice văzduhul și să alunge duhurile rele.
Fig. 55. Roți de cauciuc adunate pentru „Noaptea de Sfinți” în satul Păntășești
(Foto: Cristian Boloca)
Duminica Tomii – o sărbătoare, o tradiție; Credincioșii depun ofrande pe morminte, bocesc morții, împart pomeni, fac libațiuni, se întind mese festive (rituale) în cimitir, lângă biserică sau în camp, la iarbă verde. „Acolo“, după un an de post și izolare, bărbații se întâlnesc cu femeile pentru procreare, se ospătează cu resturile de alimente trimise pe apă, căzute pe Pământ și în iarbă, sau date de pomană de rudele de „aici“. Astfel, oamenii își imaginau că pot petrece Paștele cu moșii și strămoșii „aici“, prin venirea spiritelor morților când se deschid mormintele și cerurile la Joimari sau separate, oamenii „aici“ și blajinii „acolo“, dar cu alimente și băutură expediate prin diferite tehnici de oamenii de „aici“.
Fig. 56. Duminica Tomii la biserica de lemn din Sebiș
(Foto: Cristian Boloca)
Meșteri populari în Comuna Drăgănești
Arta meșteșugărească reprezintă un domeniu aparte în cadrul moștenirii culturale imateriale unde meșterii populari sunt actorii principali și singurii care pot să transmită aceste valori tradiționale ale artei meșteșugărești către generațiile viitoare. Meșterii populari au avut și încă au o deosebită reprezentativitate în economia rurală, însă în prezent numărul acestora scade în contextul unei populații îmbătrânite la sate și a lipsei de mijloace de transmitere a artei meșteșugărești.
Unul din vechile meșteșuguri din zona județului Bihor și a Munților Apuseni îl reprezintă crearea de țesături din bumbac, in sau lână pentru uz gospodăresc sau realizarea hainelor, precum și decorarea acestora cu motive interesante specifice fiecărei zone. Această muncă a fost și este practicată în exclusivitate de femei, și arta țesutului și a broderiei a fost transmisă generații de-a rândul de la mamă la fiică. În prezent mai există puține femei care practică acest meșteșug dând nașterea la obiecte diverse (ștergare tradiționale, fețe de masă, traiste sau piese de îmbrăcăminte specifice portului popular) iar cele mai multe locuiesc în zonele montane, mai greu accesibile.
În comuna Drăgănești singurul meșter popular este creatoarea populară de țesături Dna. Boc Minerva din satul Păcălești ce a moștenit de la părinți tainele țesutului și ale construirii războiului țăranesc de țesut. Dânsa a fost de-asemenea pentru o perioadă educatoare în satul Păcălești.
Fig. 57. Meștera populară Boc Minerva
(Foto: Șora Silvia, cu modificări)
IV.3. Elementele definitorii ale brandului turistic al comunei Drăgănești
Elementele definitorii stabilesc imaginea de brand și influențiază direct imaginea de logo al brandului. Aceste elemente sunt parametrii de bază ce se va evidenția ca piloni ce stau la baza atractivității turistice ale zonei. De-asemenea, cu acestea se va opera pe viitor pentru modificarea direcției de promovare a brandului deoarece un brand de loc poate cu siguranță și este recomandat să fie actualizat constant în funție de realitățiile locului precum poate de-altfel și este recomandat să nu se modifice în cazul acelora ce cunosc o lungă tradiție axată pe anumite referințe ce nu pot schimba imaginea de brand din mintea turiștilor și totodată acelora ce înregistrează un succes în atragerea turiștilor.
Elementele brandului turistic rural se stabilesc în urma unor analize teritoriale privind elementele de factură generală prezente în majoritatea spațiilor rurale, elementele particulare ale teritoriului analizat, elementele patrimoniului material/imaterial dar și componenta umană ca element identitar în cazul personalitățiilor ce au jucat și joacă un rol important în cultura unui teritoriu ce pot constituii în unele cazuri motive de atragere a turiștilor deosebit de importante. Toate aceste elemente amintite la rândul lor se împart în elemente identitare principale cu valoare de simbol și elemente identitare complementare brandului turistic.
Elementele caracteristice spațiului rural
Casele tradiționale – până la începutul secolului al XX-lea se constată predominanța arhitecturii de lemn, cu pereții din bârne orizontale, aparente sau lipite cu lut. Casa și anexele erau construite de meșterii locali spre deosebire de biserici. La mijlocul secolului al XX-lea, gospodăria, în care se intra printr-o poartă de lemn, includea casa de locuit, o cuptoriște și un grajd cu șură de lemn, grupate în jurul unui ocol (Petrea et al, 2012). În comuna Drăgănești mai există câteva case vechi însă majoritatea nu sunt conservate într-o stare bună sau nicidecum renovate păstrând același stil arhitectonic pentru a le valorifica turistic.
Fig. 58. Case vechi în Comuna Drăgănești
(Foto: Cristian Boloca)
Troițele de lemn amplasate la răspântie de drumuri – troița sau crucea de la răscrucea de drum este un simbol emblematic al spațiului rural românesc dovadă a apartenenței creștine a poporului român; aceste troițe sunt întâlnite pe tot teritoriul țării cu precădere însă în spațiile rurale. Acestea sunt întâlnite în comuna Drăgănești fie la răspântie de drumuri, fie în fața căminelor culturale.
Fig. 59. Cruce de lemn în fața Căminului Cultural din Păntășești
(Foto: Cristian Boloca)
Elementele particulare comunei Drăgănești:
» Satul Păcălești, component al comunei Drăgănești se bucură de prestigiosul nume pe care-l poartă pentru asocierea acestuia cu personajul de legendă Păcală, erou al snoavelor populare românești cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate. Astfel că, poate fi asociat dacă nu în mod veritabil atunci cu coincidența numelui satului Păcălești, „locul nașterii” personajului de basm Păcală.
„Prima atestare documentară a satului Păcălești datează din 1851, când în fruntea satului era cneazul Lucaș Păcală, prin adăugarea sufixului “-ești”, la numele de Păcală de familie a rezultat satul Păcălești”, a explicat Ovidiu Banda, primarul localității cu pricina.
Datorită acestei asocieri, în comuna Drăgănești, în special în satul Păcălești, Ziua Păcălelilor de 1 aprilie are un farmec aparte pentru comunitatea locală unde fiecare sătean păcălitor după o farsă reușită rostește mult cunoscuta spusă: „Apriliș, bolundiș; Dă cu capu’ de pietriș; Și se duce supărat; La mama în sat…”.
Satul Păcala din comuna Făgețelu, județul Olt este de-asemenea o altă localitate din România ce se consideră un caz fericit de asemănare (prin relaționare) cu celebrul erou popular Păcală.
» Grădinari, sat legumicultor de peste generații – Comuna Drăgănești fiind raportată la celelalte comune din Țara Beiușului se distinge printr-o suprafață agricolă utilizată pentru grădini familiale de 77,27 ha conform recensământului agricol din 2010. Aceasta împreună cu Beiușul triumfează cu cele mai mari producții de legume în valori absolute raportat la întreaga Țară a Beiușului, atât comuna Drăgănești cât și Beiușul obțin valoarea de 1023 tone de legume la recensământul din 2002 în randamentul producției agricole (Luminița, 2012).
» Pictura religioasă în preponderent dar și diverse peisaje naturale pe pereții intrării în curte („sub căput”, specific caselor din Țara Beiușului, fiind prima încăpere de dinainte intrării în curtea casei). Pictura religioasă prezentă în casele credincioșilor într-un mod mai deosebit, nu simple tablouri înrămate, ci picturi de dimensiuni mari pe pereții încăperii de dinainte intrării în curtea casei. Aceste picturi gravitează în plasa Beiuș-Vașcău dar cu precădere în Comuna Drăgănești, pictorii acestor creații fiind Cuptor Nelu (Păntășești, Drăgănești) și Marge Vasile (Beiuș).
Fig. 60. Pictură cu tematică religioasă pe pereții intrării în curte – în satul Păntășești
(Foto: Cristian Boloca)
Fig. 61. Picturi religioase pe pereții intrării în curte – în satul Păntășești
(Foto: Cristian Boloca)
» Platforma industrială a grupului European Drinks (cu marca de bere Bürger și Scandic Distilleries producătoare de băuturi alcoolice) aflată în sudul comunei pe teritoriul administrativ al satului Păntășești.
Construirea platformelor industriale a determinat transformarea unei regiuni aflate în dificultate economică într-o regiune prosperă. Societatea virează sume consistente de bani la bugetul local al comunei Drăgănești ca impozit pentru teren și clădiri (Butișcă, 2002).
Fig. 62. Platforma industrială Scandic Distilleries pe teritoriul administrativ al satului Păntășești
(Foto: Cristian Boloca)
» Ziua comunei Drăgănești, a treia duminica a lunii Iulie
Elementele patrimoniului material:
» Cele trei monumente istorice din comună prezente pe lista monumentelor istorice din România (Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Sebiș; Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului” din Talpe; Biserica de lemn "Buna Vestire” din Belejeni)
Elementele patrimoniului imaterial:
Tradiții și obiceiuri:
» „Colindatul de ceată bărbătească” și „Doina” sunt două dintre elementele imateriale ce apar în comuna Drăgănești și sunt înscrise pe lista patrimoniului imaterial UNESCO. Cea din urmă prezentă în comună preponderent ca doină de jale la înmormântări.
» „Sfinții” –aprinderea focurilor solare pentru vii și pentru morți; Duminica Tomii –Paștele Morților
» Obiceiurile tradiționale legate de nuntă, înmormântare, cele legate de ciclurile agrare sau cele din prejma sărbătorilor de Crăciun sau Paște cu activitățile aferente lor (colindatul, respectiv încondeierea ouălor) și multe alte obiceiuri păstrate foarte bine ca de-altfel în majoritatea spațiilor rurale
Fig. 63. Roți de cauciuc arzând în noaptea de „Sfinți”
(Foto: Andrea Boloca)
Meșteri populari / Ateliere de meșteșugărie:
» Creatoarea populară de țesături Dna. Boc Minerva din satul Păcălești. Această arta a țesutului și a broderiei, un veritabil meșteșug realizat cu ajutorul războiului de țesut a fost transmis și se va transmite în continuare din generație în generație de la mamă la fiică, astfel că trebuie apreciat, conservat și valorificat cu atenție deosebită având în vedere faptul că în comuna Drăgănești nu mai sunt alți meșteri populari. Acest meșteșug fiind singular în comună trebuie răspândit generațiilor viitoare astfel încât comuna Drăgănești să se identifice mereu prin acest meșteșug popular păstrat viu ca printr-un simbol al acestui spațiu rural ce emblemează creativitatea populară românească.
Elementele identitare ale comunei prin componenta umană:
» Biserica ortodoxă din Mizieș în fața căreia se află bustul lui Miron Romanul, fost mitropolit al Ardealului (1864-1898), născut în satul Mizieș.
» Poetul și scriitorul de literatură religioasă Traian Dorz (1914-1989), născut în cătunul Râturi (azi Livada Beiușului, comuna Drăgănești) din comuna Mizieș, a fost conducătorul „Oastei Domnului” din România.
» Poetul, eseistul și prozatorul Viorel Horj (1941-2004), născut în Drăgănești, o mare personalitate culturală a Bihorului contemporan; i s-a conferit titlul de cetățean de onoare post-mortem al Comunei Draganesti.
Fig. 64. Statuie reprezentându-l pe Viorel Horj amplasată în curtea școlii din Drăgănești
(Foto: Cristian Boloca)
» Biserica Penticostală Exodus din Păntășești unde pastorul Pustan Ioan predică și este fondatorul acesteia; dânsul s-a născut în satul Păntășești și este cunoscut ca o personalitate importantă în România dar și diasporă în rândul comunităților Cultului Creștin Penticostal, este de-asemenea fondator și președinte al organizației non-profit Cireșarii, totodată director al Școlii de Predicare Cireșarii. Acest fapt constituie un motiv de atragere al adepțiilor acestui cult spre această biserică din satul Păntășești pentru a participa la adunările acestora și a asculta predicile pastorului Vladimir Pustan. Astfel că, această atracție a oamenilor spre biserica din Păntășești poate să se transforme într-un act turistic dacă comuna ar dispune de suficiente spații de cazare/alimentație, cum de-altfel de o mai bună promovare a atractivității comunei Drăgănești.
Fig. 65. Biserica Penticostală Exodus din Păntășești
(Foto: Cristian Boloca)
Dintre toate elementele mai sus amintite, în urma chestionării localnicilor comunei Drăgănești cu privire la elementele de identitate mai deosebite care au valențe turistice dar și după o analiză personală asupra elementelor ce ar putea reprezenta cel mai bine brandul turistic al comunei, s-au stabilit patru elemente identitare principale cu valoare de simbol:
Cele trei biserici de lemn: în Sebiș, Talpe și Belejeni –aceste monumente istorice sunt o ilustrare a civilizației lemnului din Țara Beiușului și totodată reprezintă simbolul culturii și spiritualității satului românesc
Pictura religioasă pe pereții intrării în curte – aceste picturi simbolizează transpunerea mai departe a spiritualității creștine din biserică în propria gospodărie. Această manifestare a unor localnici ce nu s-au rezumat la simple tablouri creștine înrămate pentru exprimarea credinței creștine în propriile case, ci au optat pentru picturi religioase de dimensiuni mari pe pereții încăperii de dinainte intrării în curtea casei. Această manifestare, exteriorizare sau mărturisire a credinței creștinului prin aceste picturi de dimeniuni mari pe pereți nu e întâlnită în prea multe spații rurale din România, prin urmare s-a stabilit a fi un simbol identitar al comunei.
Atelierul meșteșugăresc din Păcălești reprezentat de creatoarea populară de țesături Dna. Boc Minerva. Având în vedere puținele ateliere de meșteșugărit și numărul mic de meșteri populari din România și totodată luând în considerare potențialul turistic deosebit ce îl conferă acesta în actul turistic din zonele rurale, orice meșteșugărie încă păstrată și reprezentată de meșteri populari trebuie să fie socotită ca un simbol de prim-rang al ruralismul.
Satul legumicultor Grădinari – ținând seamă de faptul că agricultura tradițională și ecologică constituie una din cele mai importante componente ale turismului rural și conferă o atractivitate turistică prin însăși simpla activitate ce o presupune, prin participarea activă a turistului la demersul firesc al ei împreună cu localnicii, satul Grădinari având o tradiție în cultivarea legumelor și triumfând cu numele cunoscut de -sat legumicultor- constituie fără îndoială un simbol al comunei Drăgănești.
Fig. 66. Propunere de logo pentru brandul turistic al comunei Drăgănești
Fig. 67. Elementele identitare cu valoare de simbol și elementele identitare complementare
IV.4. Sloganul brandului
Sloganul este o reflectare directă a strategiei de brand și după logo-ul brandului ce reprezintă mesajul vizual, sloganul este mesajul textual ce formează al doilea mare pilon în transmiterea mesajului de brand.
De remarcat este faptul că cel puțin din punct de vedere geografic comuna Drăgănești are privilegiul de a fi situată perfect uniform în centrul Țării Beiușului. Desigur, comuna Drăgănești nu este cea mai reprezentativă pentru această zonă etnografică precum nici nu deține un potențial natural sau antropic mult deosebit față de alte comune din această zonă; însă cu siguranță datorită avantajului siuării constituie locul de pornire spre cele mai multe din atractivitățiile ce le oferă vecinătatea și întreg spațiu al Țării Beiușului. Comuna poate astfel să se dezvolte și să se promoveze în acest sens, de la construirea unui centru de informare turistică și mai multe unități de cazare până la agrement de tip cicloturism sprijinit pe vizitarea numeroaselor biserici de lemn din Țara Beiușului. De-altfel, comuna Drăgănești poate fi considerat un simplu popas pentru turiștii ce se deplasează spre stațiunea Stâna de Vale sau zona turistică Boga-Padiș.
Așadar conform acestui aspect ca și un slogan curajos cu impact admirabil în atragerea turiștilor pentru ceea ce reflectă brandul turistic al comunei Drăgănești sub aspectul siuării ar fi: „Comuna Drăgănești – centrul rural al Țării Beiușului”.
Fig. 68. Comuna Drăgănești situată în centrul Țării Beiușului
(sursa: ESRI, cu modificări)
Concluzii
În încheiere se poate afirma că ideea construirii unui brand turistic pentru comuna Drăgănești a avut într-adevăr toate premizele prielnice de elaborare a acestuia.
Conform rezultatelor obținute din analiza turistică a comunei Drăgănești raportată la atractivitatea naturală și antropică, la infrastructura și elementele complementare atractivității turistice s-a încercat să se demonstreze că indiferent de atractivitatea actuală a unui teritoriu rural (în cazul de față comuna Drăgănești obținând un punctaj mediu de 41,3 din 100 de puncte), brandul este o necesitate contemporană ca strategie în promovarea unui teritoriu, fie acesta și unul rural, odată „branduit” are toate șansele să se dezvolte socio-economic prin educația internă stabilită prin strategiile de branding ale teritoriului. Spre exemplu, elementele identitare cu valoare de simbol identificate și stabilite să facă parte din brandul turistic al comunei Drăgănești pot constitui repere importante în permanență pentru strategiile de branding ale comunei. Dacă din cele patru elemente cu valoare de simbol identificate, trei dintre acestea (bisericile de lemn, satul legumicultor Grădinari și arta țesutului și a broderie) sunt de sine stătătoare și prezintă o anumită atractivitate ce nu poate fi prea mult „inovată”, al patrulea element identitar cu valoare de simbol reprezentând pictura religioasă prezentă pe pereții intrării în curte („sub căput”, specific caselor din Țara Beiușului, fiind prima încăpere de dinainte intrării în curtea casei) poate cu siguranță să fie dusă la un nivel de atractivitate superior prin anumite strategii inovative aplicate prin educație internă comunității. O strategie propusă ar fi ca aceste picturi să devină mai populare și apreciate de comunitate astfel încât proprietarii fiecărei case din comună să-și manifeste interesul de avea picturi religioase pe pereții intrării în curte. Acest manifest de implicare al comunității ar putea plasa comuna Drăgănești într-o altă perspectivă identitară de brand; imaginea de brand, care oricum este dinamică și raportată la tendințe, s-ar putea schimba considerabil în favoarea teritoriului, acest element simbol ar putea astfel să devină o unicitate pentru acest spațiu, picturile religioase prezente în gospodăriile rurale ar putea fi imediat asociate în mintea românilor cu comuna Drăgănești din județul Bihor ca imagine de brand al acestui teritoriu, așa cum unele teritorii rurale din România sunt asociate cu anumite elemente de specificitate.
Așadar, prin analiza turistică realizată, prin stabilirea elementelor identitare cu valoare de simbol (bisericile de lem, picturile religioase, atelierul de creație a țesutului tradițional, satul legumicultor Grădinari), a elementelor identitare complementare (casele vechi, troițele de lemn, etc.), prin realizarea logogramei brandului Drăgănești și a unor modele de pliante/panouri de promovare a bisericilor de lemn din comună, și nu în ultimul rând prin inițiativa dezvoltării cicloturismului rural în comună împreună cu ciclotraseul turistic „Drumul bisericilor de lemn din comuna Drăgănești” realizat și desigur alături de logograma ilustrativă promovării centrului de cicloturism în zonă, se conclude asupra brandului comunei Drăgăneși a fi un model de sub-brand al Țării Beiușului potrivit promovării turismului rural în această zonă, unde cel puțin sub aspectul situării, această comună își merită sloganul: „Comuna Drăgănești – centrul rural al Țării Beiușului”.
Bibliografie
Cărți tipărite:
1. Berindei I. O., (1997), Țara Beiușului, în I.O. Berindei, Gh. Măhăra, Gr. P. Pop, Aurora Posea, (1977), Cîmpia Crișurilor, Crișul Repede, Țara Beiușului – Cercetări în geografia României, Editura științifică și enciclopedică, București
2. Butișcă, C. (2002), Monografia comunei Drăgănești, Editura Brevis, Oradea
3. Cărămidă Cristian, (2009), Brand&Branding: Identitate vizuală, Vol. I, Editura Brandmark, București
4. Ciangă N., (2006), România. Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
5. Cocean P., (1998), Geografia Turismului Românesc, Editura U.E.D., Cluj-Napoca
6. Cocean P., (2000), Geografia Turismului, Editura Carro, Cluj-Napoca
7. Cocean P., (2013), Cap. 1. „Țările” – Visterii de autohtonism și eternitate românească / Filimon Luminița, (2013), Introducere, în Cocean P., Filimon Luminița (Coordonatori), (2013), „Țările” din România ca teritorii de proiect, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
8. Costencu Mirela, (2007), Ecoturismul – Produsul turistic- parc național, Editura Mirton, Timișoara
9. Filimon Luminița, (2012), Țara Beiușului – Studiu de geografie regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
10. Godea Ioan, (1978), Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei, Oradea
11. Godea Ioan, (1981), Zona etnografică Beiuș, Editura Sport-Turism, București
12. Henche Garcia Blanca, (2004), Marketing în turismul rural, Editura IRECSON, București
13. Indrieș Andrei C., Indrieș Andrei A., Indrieș Robert A., (2015), 20 de ani de măsurători meteorologice personale la Beiuș (1995-2014), Editura Primus, Oradea
14. Kotler Philip, Haider Donald H., Rein Irving, (2001), Marketingul locurilor, Editura Teora
15. Morgan Nigel, Pritchard Annette, Pride Roger, (2004), Destination Branding: Creating the Unique Destination Proposition, Editura Elsevier Butterworth-Heinemann, Oxford, UK
16. Neumeier Marty, (2004), The dictionary of brand, Published by AIGA
17. Petrea Rodica, Filimon Luminița, Chiriac Cosmin, Filimon Claudiu, (2012), Civilizația lemnului în Țara Beiușului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Articole:
1. Popescu Ruxandra Irina, Rolul strategiei de brand în promovarea și dezvoltarea orașelor, Transylvanian Review of Administrative Sciences, 20/2007, pp. 115-136
2. Sicco van Gelder, How to Improve the Chances of Successfully Developing and Implementing a Place Brand Strategy, The Journal of the Medinge Group, vol. 2, no. 1, August 2008
Surse bibliografice online:
» Lista Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului:
http://patrimoniu.gov.ro/ro/monumente-istorice/lista-monumentelor-istorice
» Lista Monumentelor Istorice – Jud. Bihor, 2010, Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 670 bis/1.X.2010: http://patrimoniu.gov.ro/images/LMI/LMI-2010_BH.pdf
» Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității, Ministerul Culturii:
http://www.cultura.ro/page/236
» Institutul Național de Statistică:
-Recensământul populației și al locuințelor 2011: http://www.insse.ro/cms/
-Recensământul general agricol 2010: http://www.rga2010.djsct.ro/
» Zone naturale protejate de interes național și monumente ale naturii, Institutul Național al Patrimoniului: http://www.cimec.ro/Monumente/Zonenaturale.htm
» Romanian Biodiversity, Protected areas, Regiunea Nord – Vest (Cluj-Napoca), Ministerul Mediului și schimbărilor climatice (România):
http://biodiversitate.mmediu.ro/romanian-biodiversity/despre-arii-protejate/arpm/regiunea-nord-vest-cluj-napoca/
» Site-ul oficial al turismului românesc: http://www.romania.travel/ro/
» Broșură manual brand, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
http://www.mdrt.ro/userfiles/brosura_manual_brand.pdf
» Programul Moștenire Vie, Meșteșuguri populare, Centrul de Arii Protejate și de Dezvoltare Durabilă – Bihor:
http://www.capdd-bihor.org/index.php/proiecte-si-programe/85-programul-mostenire-vie/96-mestesuguri-populare
» Lista structurilor de primire turistice cu functiuni de cazare clasificate, Autoritatea Națională pentru Turism: http://turism.gov.ro/informatii-publice/
» Dicționare online:
http://dictionary.reference.com/browse/brand?s=t
http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/brand
https://www.ama.org/resources/Pages/Dictionary.aspx,
http://dexonline.ro/definitie/cicloturism
» EuroVelo – the European cycle route network: http://www.eurovelo.com/en
» Virtual Rural Area, European co-operation project: http://www.vitalruralarea.eu/
» Asociația "Cele mai frumoase sate din România": http://cele-mai-frumoase-sate-romania.webs.com/
» Enciclopedia Wikipedia Online:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ridicarea_topografic%C4%83_iozefin%C4%83
http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Interna%C8%9Bional%C4%83_pentru_Conservarea_Naturii
http://ro.wikipedia.org/wiki/Natura_2000
» Alte web-siteuri:
http://www.prwave.ro/index2.php?option=com_content&do_pdf=1&id=203
How to Improve the Chances of Successfully Developing and Implementing a Place Brand Strategy
http://www.euranek.com/alter-agro/pdf/unit11_ro.pdf
http://www.lumeasatului.ro/articole-revista/2163-jurilovca-satul-cultural-al-anului-2015.html
http://geographyfieldwork.com/RuralRebranding.htm
http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/Expunere-de-motive1.pdf
http://www.mdrap.ro/userfiles/consultari_interministeriale_29_10_12_hg.pdf
5 mai 2019 – Duminica Tomii, 6 mai 2019 – Paştele Blajinilor
http://draganesti.ro/site/wp-content/uploads/2011/02/OBSERVATOR-SPECIAL-Pacalesti-un-sat-de-poveste-_-Observator.tv_.htm
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PROGRAMUL DE STUDIU GEOGRAFIA TURISMULUI [304153] (ID: 304153)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.