Geodemografia a reprezentat încă din trecut un subiect mediatizat, astfel că acum acest domeniu este baza dezvoltarea unei societăți umane… [304134]

LUCRARE DE LICENȚĂ

JUDEȚUL IALOMIȚA:

STUDIU GEODEMOGRAFIC

Candidat: [anonimizat]: Lect. Dr. [anonimizat] 2020

Introducere

Geodemografia a [anonimizat]-se legi și regulamente care să reglementeze evoluția în timp a populației. [anonimizat].

După anul 1990, România a trecut de la o [anonimizat]. În anul 1998 România a fost împărțită în opt regiuni de dezvoltare pe baza a patru criterii importante ([anonimizat], [anonimizat]). Un alt moment important este reprezentat de aderararea țării la UE în anul 2007, ascest eveniment a făcut ca România să se adapteze unor noi cerințe impuse de către o autoritate mult mai importantă.

Județul Ialomița face parte din Regiunea Sud (regiunea istorică cunoscută sub de numirea de Muntenia) alături de județele: Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Prahova și Teleorman.

Am ales să dezbat acest subiect pentru a diversifica interesele pentru studiile în masă din zona Moldovei și pentru a pune în evidență dezinteresul care se acordă zonei de sud a României, de către celelalte regiuni ale țării. n [anonimizat]-o zonă defavorizată de localizarea față de capitală și dar privilegiată prin poziția față de principalele zone turistice (litoralul Mării Negre și Lanțul Carpatic).

În cadrul acestui studiu doresc să prezint dintr-o perspectivă diferită un subiect de actualitate care nu a fost exploatat la maximul posibilităților pe care le oferă. [anonimizat].

Ce presupune acest lucru? Analiza primordială a cadrul natural în care voi accentua acele componente definitorii pentru radiologia zonei: localizarea și relieful ca elemente ce limitează sau favorizează dezvoltarea economică și/sau spațială prin particularitățile pe care le prezintă; clima și solurile prin trasarea impactului acestora asupra principalelor activități omenești dar și la realizarea agriculturii; hidrografia și fauna și vegetația ca principale elemente în repartiția socială.

[anonimizat].

[anonimizat]. Acesta se va baza pe studiul amănunțit asupra trei mari indicatori: [anonimizat]; aspecte structurale ([anonimizat]).

Prioritar este însă identificarea problemelor demografice care au condus la această structură a populației din județul Ialomița. [anonimizat].

[anonimizat]. Aceste date au fost prelucrate personal pentru realizarea materialelor grafice și cartografice necesare elaborării studiului.

Definirea terminologiei

Geografia umană este în esență acea fațetă a geografiei care este mai deschisă spre domeniul socio-uman, de unde își îmbogățește aparatul conceptual și spre care proiectează rezultatele cercetării, fără a pierde legătura cu spațiul fizic, suportul oricărei forme de manifestare a societății.

Cu alte cuvinte, geografia umană (geodemografia) este acea ramură a geografiei care își orientează direcția de studiu asupra oamenilor și legăturilor dintre aceștia, ținând cont de modul și cauzalitatea distribuție populației. De asemenea se ține seama și de efectele pe care mediul și sociatatea le au asupra așezărilor omenești.

Consider că un studiu specializat pe această temă ar putea reprezenta o oportunitate pentru identificarea problemelor dar și găsirea de soluții care să contribuie la rezolvarea acestor probleme dintr-un domeniu problematic la ora actuală în județul Ialomița.

Încadrez aici problema migrațiilor, tot mai acută în României; dinamica populației aflată într-o continuă scădere după momentul 1989, nu doar la nivel de județ cât în toată țara; conflicte etnice, destul de frecvente în județul Ialomița.

Prezentarea generală a județului Ialomița

Istoricul apariției

Localizat în sud-estul țării, Ialomița ocupă o zonă importantă a Câmpiei Vlăsiei din Câmpia Bărăganului. Județul Ialomița reprezintă una dintre cele mai vechi unități administrativ-teritoriale ale țării. Suprafața totală este de 4 453 km2, și reprezintă 1,9% din suprafața totală a României.

Săpăturile arheologice atestă faptul că teritoriul județului a fost permanent populat încă din perioada neolitică, iar obiectele găsite în arealele comunelor Balaciu, Gheorghe Doja, Movila, demonstrează acest lucru, această populație aparținând Culturii Boian. Astfel de vestigii istorice au fost descoperite pe un areal ce cuprinde 15 localități.

Alte descoperiri din epoca bronzului demonstrează că aceste civilizații au practicat agricultura, olăria și prelucrarea bronzului și aveau legături culturale importante cu populația elenistică și miceniană

Cu toate acestea, o nouă populație, getică, superioară ca număr și cultură le-a asimilat. Civilizația getică avea legături strânse cu grecii, mai ales cu cetățile de la malul Mării Negre: Histria, Callatis, Tomis.

Cercetările efectuate în Ialomița au identificat și demonstrat existența a 48 de așezări getice, situate de-a lungul principalelor căi navigabile: râul Ialomița, Filiala Borcea și râul Prahova, și în jurul lacurilor Fundata, Dridu, Strachina și Amara. Cetatea fortificată a lui Piscu Crasani este cea mai importantă,situată între satele Copuzu și Crasani din comuna Balaciu, în partea dreaptă a râului Ialomița.

Civilizația daco-romană și mai apoi, românească a lăsat dovezi de viață materială necontestate, cele mai elocvente dintre acestea au aparținut Culturii Dridu din secolele VIII-XI, de asemenea, acesta reprezintă și momentul formării limbii și a poporului român.

Ialomița apare menționat pentru prima oară documentar abia în 1387, iar mai târziu în 1407 și 1467, precum și în timpul domniilor lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) și ale urmașilor săi ca vechi ținut de câmpie.

În timpul Evului Mediu, Ialomița a avut o însemnătate deosebită în ceea ce privește comerțul, fiind traversat de două dintre cele mai importante drumuri militare și comerciale. Cel mai important dintre acestea era numit Drumul Brăileai (al negustorilor brașoveni) care se întindea pe cursul Ialomiței până la confluența cu Dunărea. Aici se afla Târgul de Floci, port unde se făcea comerț cu lână, cu pește și vite, de asemenea cel mai mare port din Țara Românească și prima capitală a Ialomiței. Cel de-al doilea era  Drumul Silistrei, acesta străbătea Ialomița de la nord la sud, pe direcția Brăila-Slobozia-Călărași-Silistra, spre Istanbul.

Subsolul județului este sărac în resurse minerale, dar testele geodezice au dus la descoperirea depozitelor de petrol și gaze naturale în zona Urziceni – Colelia – Grindu, care sunt deja exploatate.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, zona Ialomiței devine scena de război pentru luptele ruso-turce, cele mai puternice au loc în zona satelor Ulmu (1806) și Obilești (1807), în urma acestora turcii ffiinf înfrânți și ca urmare, au fost alungați peste Dunăre.

După semnarea păcii de la Adrianopol în anul 1829, ținutul Ialomiței cunoaște o înflorire economică, mai ales în urma apariției de schele, care nu erau nimic altceva decât puncte vamale între Orașul de Floci și Stelnica. În aceeași perioadă sunt întemeiate noi așezări cu locuitorii de prin zona Sibiului, Făgărașului sau din Subcarpați fiind atrași de prosperitatea pământului, dar și de arealele întinse destinate păstoritului.

Anul 1864 este marcat de reforma agrară, aplicarea ei a însemnat un motiv de bucurie pentru mulți foști clăcași ialomițeni. Astfel că, odată cu aplicarea legii rurale, au fost împroprietărite peste 13.000 de familii de țărani.

Primul Război Mondial, a reprezentat o perioadă de declin economic, mai ales în timpul ocupației germane (decembrie 1916-noiembrie 1918), momentul de la 1 fiind primit cu entuziasm de către aceștia.

Lupte puternice pe teritoriul de azi al Ialomiței s-au dus și în Al Doilea Război Mondial, după ce România s-a alăturat Națiunilor Unite în lupta contra fascismului.

Noi împroprietăriri au urmat la finalul acestui eveniment, care a atras noi locuitori în tot Bărăganul. Cu toate acestea, în urma primei reforme administrativ-teritorială (1832) județul trei plăși, noi structura cuprinzând Borcea, Câmpul, Balta, Ialomița, urmând ca reședința să fie mutată de la Urziceni la Călărași.

A doua reformă agrară (1925) reîntregește teritoriul ținutului, acesta ajungând la o suprafață de 7.095 km2, fiind alcătuit din 8 plăși 4 orașe și 149 de sate.

Această împărțire s-a păstrat până în anul 1950 când Ialomița devine regiune. Acest lucru nu a durat mult, astfel că în anul 1968, se revine la județe. Această împărțire s-a păstrat până în prezent, având o ierarhizare adninistrativă complexă.

Poziția geografică și influența asupra populației

Acestea fiind spuse, Județul Ialomița a fost reînființat ca unitate teritorial- administrativă de Legea nr.2/1968 cu privire la organizarea administrativă a României. Delimitare actuală s-a realizat în urma Decretului nr.15/23.01.1981 ținându-se cont de unele măsuri prevăzute pentru o organizarea administrativă echilibrată a teritoriului, mai cu seama s-au luat în considerare mai mulți factori geografici, social-politici, etnici, economici dar nu s-a pierdut nici interesul față de cultură și tradiții.

Ca și localizarea, județul Ialomița se situează în ceea ce se numește Regiunea de Sud-Est a României în Câmpia Bărăganului, ocupând o suprafață semnificativă din Câmpiei Vlăsiei. Mai exact, la intersecția paralelei de 44°55' latitudine nordică cu meridianul de 27°35' longitudine estică ( intersecția înregistrată în reședința de județ, Slobozia).

Aș putea spune că poziția geografică pe care o ocupă este mai mult în defavoarea factorului dezvoltator ținând cont de faptul că se învecinează cu județe net superioare din punctul de vedere al dezvoltării economice mai ales.

Pentru a întelege această comparația, voi începe prin enumerarea vecinilor, astfel: în nord identificăm Prahova, Buzău și Brăila, avantajate de localizare mai ales prin potențialul turistic de care beneficiază ( zona montană și ieșire la Dunăre) , la est este situat județul Constanța, care beneficiază de un potențial turistic litoral foarte important. De asemenea, transportul de marfă este realizat pe cale navală, și reprezintă un plus enonomic pentru comerț. La sud, localizăm județul Călărași, aflat în aceeași situația ca și Ialomița. De departe, cea mai mare influență în sens negativ asupra Ilomiței și a populației o are Ilfovul. Plasat în vest, acesta este unul dintre cele mai dezvoltate județe ale României, favorizat de localizarea față de capitală dar și de resursele economice de care dispune.

De ce sunt importante toate aceste aspecte? Pentru că acești factori actionează vizibil asupra populației care este atrasă de centrele de dezvoltare ale țării, ceea ce determină deplasări, mai ales imigrația, determinată de nevoia de noi posibilități de extindere economică, nivel de trai mai bun sau de condiții sociale superioare, cum ar fi sistemul de învățământ, sistemul sanitar sau pur și simplu prin atractivitatea orașelor mari în defavoarea celor mici și mijlocii.

Pe de altă parte, poziția geografică a Ialomiței poate reprezenta, și reprezintă un avantaj prin prisma beneficiilor economice pe care le pot avea marile firme industriale, atrase de prețurile scăzute alocate chiriei, sau salariilor mai mici, substanțial mai mici prin comparația cu aceleași cheltuieli dar prin amplasarea aceleiași întreprinderi într-un județ mai dezvoltat.

De asemenea, de menționat este și faptul că Ialomița se află la intersecția mai multor importante drumuri comerciale, reprezentând un nod comercial dar și militar încă din timpul Evului Mediu. Acest lucru poate fi remarcat și în harta mai jos atașată.

Se poate observă faptul că, deși mult mai aplă, rețeaua rutieră de astăzi păstrează vechile drumuri cu o tradiție îndelungată.

Cu toate acestea Ialomița râmane mai mult o zona de tranzit, populația traversează Ialomița pe direcțiile nord-sud sau est-vest, având ca destinații marile orașe.

Astfel, identificăm principalele axe rutiere: DN2A, de o însemnătate deosebită, fiind legătura dintre București și Constanța și DN21. Orașul în sine fiind situat pe drumu european E60, acesta face legătura între Oradea și Constanța.

Totodată, tot județul se desfășoară de-a lungul Autostrăzii Soarelui. Reședința de județ fiind situată la doar 17 km față de aceasta, făcând legătura cu Bucureștiul și Constanța prin punctul Drajna. Astfel se poate explica intensitatea rețelei rutiere din zona municipiului Fetești.

Având în vedere rețeaua rutieră putem spune că aceasta asigură accesul direct al locuitorilor către unele dintre cele mai importante piețe românești, la distanțe relativ scurte ( 100 – 150 km) către București, Constanța, Galați, Brăila, Buzău, Ploiești, Călărași, Silistra ( Bulgaria)

Rămânem tot la capitolul localizare, și punem în evidență situarea Ialomiței pe cursul inferior al râului cu același nume, fiind stăbătut și de Dunăre. Acest lucru este un element ce limitează extinderea așezărilor umane dar privit și din alt punct de vedere, favorizează realizarea anumitor activități agricole prin potențialul de care dispune, dar și a activităților piscicole.

Cadrul fizico-geografic

Nu putem realiza o radiografie a cadrul natural din județului Ialomița fără a înțelege principalii factori ce influențează considerabil distribuția dar și alte aspecte ale elementului uman. Astfel, analizăm relieful, clima, hidrografia, solurile, fauna și vegetația ca elemente esențiale în caracterizarea fizico-geografică a județului.

1. Relieful

În ceea ce privește relieful, județului Ialomița îi corespunde un relief predominant de câmpii tabulare și lunci fiind localizat în partea centrală a Câmpiei Bărăganului.

Ca împărțire proporțională, aproximativ 65% din suprafața totală județului se întinde pe teritoriul Câmpiei Bărăganului, 15% pe teritoriul câmpiei cu același nume, 9% se întinde pe suprafața Luncii Dunării, 11% se extind în Câmpia Vlăsiei și în lunca Ialomiței.

Din punct de vedere geologic, zona de localizare a Ilomiței este mai mult un bazin de sedimentare maritimă lacustră fiind situat pe o platformă relativ rigidă, vorbim despre platforma Moesica.

Fundamentul pe care se desfășoară Câmpia Bărăganului este situat la adâncimi variabile, având la bază șisturi cristaline proterozoice si paleozoice. Acesta face parte din placa tectonică ce susține toată Câmpia Română și este aflată într-un continuu proces de subducție sub placa carpatică.

Sedimentele depuse sunt la origine roci mezozoice, urmate de roci neozoice, și după de cele sedimentare. Studiile arată că depresiunea pe care este actuala Câmpie Română a fost umplută într-un timp relativ continuu.

Astfel, s-a constatat faptul că la sfârșitul Pliocenului și mai târziu în Cuaternar s-a depus pietriș, nisipuri, loess dar și argilă, iar acest lucru a condus la transformarea Lacului Pontic în zonă de uscat.

Din punct de vedere altitudinal, suprafața preponderent înclinată a câmpiei se desfășoară în trepte pe direcția nord-sud dar și de la vest spre est, acest lucru determină și direcția de curgere a râurilor. Cea mai mare altitudine este de 91m pe Platoul Hagienilor, în apropierea satul Platonești, fiind urmată de Piscul Crăsani, cu o altitudine de 81 m și Câmpul Grindu cu o maximă de 71 m. La polul opus, minima altitudinală este de 8 m, fiind localizată în nordul zonei îndiguite a Brațului Borcea.

Întreg relieful Câmpiei Române este caracterizat de văi largi si interfluvii netede, și microdepresiuni formate prin tasare si sufoziune numite crovuri, acestea se întâlnesc și pe teritoriul Ialomiței chiar dacă nu într-o măsură foarte semnificativă. De asemenea, prezența nisipurilor determină și apariția unui relief de-a lungul râului cu același nume.

După cum am văzut, forma de relief predominantă în Ialomița este de câmpie, cea mai mare proporție revenind câmpiilor tabulare.

Câmpiile tabulare sunt de origine lacustră, având un aspect neted fiind formate în urma deplasării orizontale și adâncirii marilor râurilor și sunt predominant acoperite cu un strat de loess, pe acesta din urmă având loc procese de tasare și sufoziune care determină apariția de crovuri, găvane și padine.

De-a lungul timpului, relieful a reprezentat mai mult un element limitator în ceea ce reprezintă răspândirea spațială a așezărilor umane. Nu este și gazul județului Ialomița, zona joasă de câmpie a fost și reprezintă un teritoriu propice pentru apariția și dezvoltarea așezărilor. Astfel, solul și desigur relieful favorizează activităților agricole, suprafața agricolă ocupând 84% din totalul suprafeței județului, iar suprafața arabilă este de 79% raportat la aceeași suprafață.

Altitudinea favorizează cultura plantelor, dintre acestea, cele mai importante sunt cerealele, plante tehnice, legume, furaje. Relieful de câmpie permițând realizarea mecanizată a agriculturii dar și a irigațiilor.

2. Clima

Județul Ialomița este caracterizat de o climă temperat-continentală cu o amplitudine termică atât diurnă cât și anuală relativ ridicată (ierni foarte reci și veri foarte calde), și precipitații scăzute. În ultimii ani, zona a fost afectată mai ales de fenomenul de secetă, pe perioade îndelungate aceasta are efecte negative asupra biodiversității.

Totodată, climatului județului Ialomița este caracterizat de regimul eolian, direcția predominantă a vântului fiind dinspre nord-est și nord.

Temperatura

Temperatura medie anuală a aerului atinge valoarea de 10,7°C însă este diferită, astfel că aceasta crește pe direcția nord-vest. Valoarea înregistrată la Armășești fiind de 10,4°C și de 11,1°C la Fetești (sud-est)

În ceea ce privește temperaturile absolute, acestea sunt clasificate după cum urmează: temperatura minimă absolută s-a înregistrat la Armășești la data de 25 ianuarie 1951 și a atins pragul de -32,5°C. Maxima absolută a fost înregistrată în luna august a aceluiași an, cu o valoare de +44° C la Amara. În acel an, amplitudinea termică a avut o valoarea extremă de 76,5 °C.

Cu toate acestea, se marcă echilibru dintre repartiția zilelor cu cer senin -113 la număr, cer noros -123 de zile și 130 de zile cu cer acoperit. Statisticile arată o durată medie anuală de strălucire a Soarelui cuprinsă între 2.100 si 2300 ore.

Precipitațiile

Precipitatiile atmosferice au valori variabilecu cantități scăzute mai ales în Lunca Dunării si mai crescute în restul județului. Cantitatea medie a precipiatțiilor fiind cuprinsă între între 400 si 520 mm/an.

În ceea ce privește precipitațiile, cea mai mare cantitatea de precipitații a căzut în luna iunie, cu o medie de peste 60 mm, lucru destul de neobișnuit având în vedere că la nivel național cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în lunile mai.

Din graficul atașat se pot observa mediile lunare pe un interval de 131 de ani. Astfel, luna ianuarie înregistrează minima lunară cu o temperatură de 0°C, la polul opus, cea mai mare temperatură medie este înregistrată în luna iulie cu o valoare de peste 26°C, aceasta fiind și diferența dintre valorile minime și maxime raportat la nivel de medie lunară.

Vânturile

Direcția predominantă a vântului este nord-est, nord, sud-vest și sud. Cele mai frecvente vânturi care suflă în județul Ialomița sunt crivățul, băltărețul ,austrul și suhoveiul.

Fenomenele climatice cele mai întâlnite sunt bruma, înghețul si viscolul (de iarnă)și grindina, seceta și roua (de vară).

3. Hidrografia

Ape subterane

Sunt cantonate la adâncimi diferite în partea superficială a scoarței, acestea pot fi ape freatice și ape de adâncime în funcție de geneză.

Ape freatice

”Apele freatice sunt cantonate în interiorul scoarței la adâncimi variabile fiind condiționate de existența unui strat impermeabil numit culcuș. Deasuprea acestui strat impermeabil apele freatice se acumulează progresiv în spațiul poros al rocilor într-un strat numit strat purtător de apă.”

În ceea ce privește apele freatice din Ialomița, acestea sunt influențate de stratul de o grosime considerabilă de loess și uneori chiar nisipuri sau pietrișuri. Acest lucru face ca nivelul freaticului să oscileze de la 5 m (în partea nordică) până la 20 m (în partea sudică). Aceste ape sunt de cele mai multe ori minerale atingând valori de peste 1g/l.

Apele subterane de adâncime

În Ilomița se distring două tipuri de ape subterane, având la bază proprietățile hidrochimice. Un prim caz este cel al apelor potabile, acestea fiind cantonate complexul de Cândești sau Frățești și au o mineralizare sub 0,5 g/l. Pe de altă parte există și ape puternic mineralizare, spre deosebire de primul caz acestea sunt cantonate state sedimentare și de multe ori pot fi asociate cu zăcăminte de hidrocarburi.

b) Rețeaua hidrografică

Este foarte dezvoltată, Ialomița fiind traversată de râul cu același nume dar și de fluviul Dunărea cu ramurile Borcea și Dunărea Veche, și de râul Prahova. De asemenea, pe teritoriul Ilomiței există și numeroase lacuri de pajiște (Piersica și Bantu), lacuri de pat (Amara) dar și multe refugiile fluviale (Ezer, Strachina, Fundata).

Majoritatea râurilor ialomițene sunt caracterizate de un regim hidrologic carpatic meridional (CM). Principalii factori care influențează regimul hidrologic sunt: relieful, solul, clima, vegetația și alcătuirea geologică.

4. Solurile

În județul Ialomița se întâlnesc cinci tipuri importante de soluri.

Cadrul socio-economic

Cuprinde toate elementele ce au legătură cu populația, de la tipurile de așezări și evoluția demografică până la dinamica și structura populației. Toate aceste elemente sunt în strânsă legătură cu aspectele cadrului natural, în funcție de care populația și așezările omenești sunt distribuite. De asemenea, de-a lungul timpului, populația s-a stabilit în funcție de resursele de care dispunea un areal.

Așezările omenești

Rețeaua de așezări a județului Ialomița are la bază prevederile de la momentul 1968, moment în care s-a revenit la județe. Cu toate acestea au avut loc multe schimbări semnificative la nivel adminstrativ și teritorial în întreg județul pe baza secțiunii IV din cadrul Planului de Amenajare a Teritoriului Național. Secțiunea IV vizează dezvoltarea localităților atât la nivel rural dar și la nivel urban, propunând o succesiune de îmbunătățiri din punct de vede teritorial. Astfel, la nivel național s-a stabilit o ierarhizare pe ranguri care se reglementeze diferențele spațiale dar și sociale.

În prezent Ialomița cuprinde 3 municipii (rangul II): Slobozia, Fetești și Urziceni; 4 orașe: Căzănești, Amara, Țăndărei și Fierbinți-Tîrg (rangul III); 59 de comune (rangul IV) și un total de 121 de sate. Reședința de județ a Ialomiței este municipiul Slobozia.

Tot în același an, populația județului era distribuită aproape egal pe medii de rezidență (urban/rural) cu o diferență procentuală de doar 2%, balanța înclinându-se în domeniul urban. Acest lucru nu este tocmai unul îmbucurător având în vedere demersurile la nivel național de a urbaniza tot mai multe regiuni ale țării, România fiind o țară cu un nivel general de urbanizare cuprins între 50-70%.

În numere, această diferență este de doar 6000 de persoane. Aceste observații sunt vizibile și în graficul mai jos atașat.

Figura Ponderea populației pe medii de rezidență

Majoritatea așezărilor sunt distribuite de-a lungul rețelei hidrografice ,reprezentată în principal de râul Ialomița dar și de Brațul Borcea. Acest lucru este datorat necesității oamenilor de rezerve de apă, dar și a solurilor ce favorizează agricultura și piscicultura încă din cele mai vechi timpuri.

Important este și aspectul situării principalelor orașe în marile noduri feroviare. Ialomița fiind în sine un important nod în transporturi.

Poziția zonelor feroviare față de intravilan este de tip transversală sau diametrală, axa feroviară traversează intravilanul. Deși a avut influențe pozitive în trecut prin facilitarea transporturilor de persoane și mărfuri, în prezent, traversarea intravilanului are conotații negative prin faptul că întrerupe direct legătura dintre parte nordică și sudică a județului în sine. De asemenea, îngreunează circulația rutieră dar și pietonală prin necesitatea subtraversarea, supratraversarea sau subteranizarea unor tronsoane care să rezolve acest incovenient.

Dinamica populației

”Numărul populației este un indicator de maximă generalitate, privit întotdeauna în strânsă legătură cu caracteristicile de spațiu și timp. Ca urmare, combinarea celor trei caracteristici (efectiv, spațiu, timp), justifică utilizarea unor noțiuni distincte privind acest indicator. Având în vedere teritoriul pe care îl locuiește deosebim: numărul populației unei localități, al unei zone (regiuni), al unei țări, al unui continent sau al populației mondiale. Privită prin prisma diverselor caracteristici demografice, socio-economice, culturale, teritoriale etc., care o definesc, populația este o colectivitate eterogenă. În cadrul ei se pot individualiza însă subcolectivități sau subpopulații, care se caracterizează printr-un grad mai ridicat de omogenitate decât ansamblul din care fac parte.”

Acestea fiind spuse, evoluția numerică a populație este influențată de numărul inițial al populației la care ne raportăm (efectivul), încadrat într-o anumită perioadă cronologică și ținând cont de anumită încadrare spațială.

Pentru început voi realiza o încadrare a județului la nivel de țară pentru a observa situarea Ialomiței în momentul de față în context național, și pentru a oferi o privire de ansamlu a situației generale.

Din harta atașată identificăm Ialomița ca un județ slab populat comparativ cu restul județelor României și aflat sub media națională, care în anul 2018 era de 528.781 de locuitori, județe mai slab populate decât Ialomița fiind doar Sălaj și Covasna cu un număr de locuitori sub 250.000.

La nivel național tendința generală este de scădere a populației, aceste lucru este valabil și la nivel de județ, astfel în 2018, județul avea o populație de doar 289.110 de locuitori, în scădere față de anii precedenți în condițiile în care spațiul locuibil s-a modificat ca urmare a lucrărilor efectuate, iar temporalitate este evidențiată în graficul mai jos anexat.

Din grafic se poate observa evoluția numerică a populației într-un interval de 26 de ani, aflată în continuă scădere începând cu anul 2002, asta după ce cunoscuse o perioadă de fluctuații între anii 1992-2001.

Scădere populației într-un ritm atât de accelerat are la bază mai mulți factori de ordine calitativă și cantitativă.

cantitativă cuprinzând: mobilitate, densitate și structura;

calitativă din care fac parte: resurse de muncă, relații sociale, tradiții și obiceiuri;

Continuăm cu analiza mai amănunțită a populației și observăm repartiția acesteaia în teritoriul județului singular și urmărind așezările la nivel de localitate.

ab

Astfel, identificăm principalele centre demografice reprezentate de cele 3 municipii și în orașele mai sus menționate dar și două comune (Făcăeni și Bordușani) cu o densitate a populației de peste 5000 de locuitori.

Populația numeroasă din aceste două comune, mai mare decât în orașe precum Căzănești

sau Fierbinți-Tîrg poate fi explicată prin localizarea lor în estul a județului, unde se resimt influențe dinspre judeșul învecinat, Constanța, mult mai atractiv din punct de vedere economic dar și social.

Cu precădere, un aspect important care determină concentrarea populației în acestă regiune este influența Brațului Borcea și Dunărea Veche care asigură o activitate piscicolă crescută dar de asemenea contribuie și la potențialul turistic și peisagistic al localităților învecinate.

O altă explicație este și modernizarea acestor areale și retragerea populației în zonele periferice mai ecologice și salubre. Acest fenomen, numit periurbanizare, avansează tot mai mult în ariile metropolitane, și este întâlnit tot mai des nu doar la nivel de județ cât și la nivel național.

Realizând o analiză asupra dinamicii populației diferențiată pe sexe putem remarca că parcursul nu este același. În anul 1992, numărul de persoane de sex masculin era aproximativ egal cu cele de sex masculin, cu toate acestea sexul tare cunoaște o scădere mai accelerată față de sexul slab, mai ales începând cu anul 2008. Diferența se păstrează și devine tot mai vizibilă odată cu trecerea timpului, astfel că în anul 2018 aceasta era de aproape 50.000 de persoane.

Acestea fiind spuse, ca o privire de anasamplu asupra numărul de locuitori, observăm că acesta diferă atât de la un județ la altul dar sau de la o localitate la alta, privind în amănunt identificăm diferentțe chiar și de la urban la rural sau de la un sex la altu.

Mișcarea naturală a populației

Pentru a avea o analiză completă asupra evoluției numerice a populație este necesară realizarea unei radiologii asupra factorilor cantitativi dar și calitativi ce influențează la nivel social dar și economic.

Dintre factorii cantitativi vom analiza: natalitatea, fertilitatea, mortalitatea, bilant natural și migratoriu dar și structura populației după religie, etnie, vârste și sexe.

Rata natalității

De departe natalitatea este cel mai important indicator ce influențează populația unei țări. În funcție de atitudinea abordată de o anumită țară față de natalitate identificăm politici demografice ce încurajează (nataliste) , neutre sau care o limitează (denataliste).

România este o țară cu o politică demografică netră din această perspectivă având în vedere parcursul pe care îl are acest indicator mai ales după momentul 1989, când odată cu căderea comunismului a căzut și politica natalistă și toate restricțiile legate de acest subiect, multe dintre ele fiind stabilite în urma Decretului 770.

Rata natalității este calculată ca numărul de născuți vii la 1000 de locuitori.

În județul Ialomița ca și în restul țării rata natalității este într-un proces continuu de scădere, cu toate acestea, făcând o comparație cu situația la nivel de județ și situația la nivel național se observă un declin mult mai accentuat la scară largă.

Graficul din Figura 14 arată parcursul natalității pe un interval de 28 de ani. Se poate observa diferența dintre acestea, încă din anul 1990 natalitatea în județul Ialomița a înregistrat valori mai mari față de același an dar la nivel de țară. Totodată acesta este și momentul în ca re natalitatea scăde cel mai drastic din toată perioada analizată.

După anul 1992 se remarcă o perioadă de fluctuații continue ce se prelungesc până în prezent. Cea mai nică valoare a natalității la nivel național s-a înregistrat în anul 2011 (8,7) și în anul 2004 (9,3) la nivel de județ. Pe tot intervalul studiat au existat doar două momente în care Ialomița a avut o rata a natalității mai mică decât media la nivel de țară (1992 și 2004).

Drept urmare, acest lucru va conduce la îmbătrânirea demografică pe fondul scăderii populației tinere, fenomen este deja vizibil și în timp va deveni tot mai acut și ireversibil.

Situația actuală arată tendința continuă de scădere și o disensiune aproape înfimă între cele două elemente analizate, cu toate acestea nu este un aspect general valabil deosebindu-se circumstanțe diferite în funcție de mediul de proveniență (urban și rural), fiecare dintre acestea fiind înfluențat de o serie specifică de factori.

În ceea ce privește rata natalității din mediul urban în România, în anul 2018 se identificăm valori scăzute în majoritatea regiunilor țării cuprinse în intervalule de la 7 la 9,7. Excepție sunt însă județe precum Sălaj și Ilfov dar și Iași, Suceava, Bistrița-Năsăud dar mai ales București.

Ialomița este unul din județele cu o rată medie a natalității, înregistrând o valoare de 9,5 fiind încadrată în categoria de mijloc la nivel de țară.

Această localizare este justificată de mai mulți factori sociali care au condus, pe de o parte, la schimbarea mentalității tinerilor, cu precădere a femeilor, care se axează în prezent pe împlinirea pe plan profesional și nu pe întemeierea unei familii (emanciparea femeii), de asemenea, vârsta la care un cuplu se consideră pregătit pentru a avea un copil a degenerat spre vârste tot mai înaintate. Totodată, metodele de contracepție s-au modernizat și au devenit disponibile tuturor cetățenilor.

Dintr-o altă persepctivă, rata natalității rămâne totuși peste media națională chiar și în mediul urban datorită centrului universitar Slobozia care atrage tineri din zonele defavorizate care nu au resursele necesare pentru a emigra în orașele mari. Pe lângă acestea un procent important al natalității revine populației de etnie romă din orașe precum Țăndărei (peste 20% populație romă) care au o tradiție îndelungată în ceea ce privește natalitatea.

În mediul rural, situația în România se modifică, acest lucru poate fi vizibil și în cromatica hărții din Figura 16.

La nivel strict de județ, Ialomița rămâne în jumătatea superioară a clasificării cu o rată a natalității de 9,2 fiind printre puținele județe în care aceasta este mai mare în mediul urban.

Cu toate acestea factorii care înfluențează sunt alții. Dacă în orașe tinerii fac copii în urma resurselor de care dispun, la sat oamenii încă mai văd copii drept un sprijin financiar sau la treburile gospodărești. În plus, în mediul rural religia încă joacă un rol primordial în viața de zi cu zi influnțând vizibil mentalitatea oamenilor despre ideea de familie. Privind mai în amănunt, uneori cuplurile tinere pot fi contrânse de membrii mai în vârstă ai familiei.

Cu precădere, cel mai important aspect îl reprezintă educația, sau mai bine spus, lipsa educației în multe dintre satele ialomițene și nu numai. De aici și lipsa informațiilor cu privire la măsurile contraceptive.

Acestea din urmă ar trebui să încline balanța spre mediul rural, însă situația actuală este total inversă. Aici intervine sărăcia, iar pe baza ei apare și fenomenul migrațiilor în masă mai ales în rândul tinerilor care emigrează ori în mediul urban, ori în alte orașe, dar cel mai adesea în țările din vestul Europei lăsând populația îmbătrânită și satele ialomițene pustii.

Totodată, natalitatea este influențată și de factori care nu țin de domeniul social, așa cum este și rata fertilității.

Rata fertilității

Rata fertilității reprezintă raportul dintre numărul născuților vii și populația feminină de vârstă fertilă.

În prezent, în România rata fertilității nu atinge cote remarcabile, majoritatea județelor având o rată destul de scăzută.

În județul Ialomița aceasta păstrează totuși o valoare peste media națională cu o rată medie de 39,6 născuți vii la 1000 de femei în vârsta fertilă.

Graficul din Figura 17 este surprinsă evoluția ratei fertilității pe grupe de vârstă într-un interval de 28 de ani. Se observă o scădere accelerată începând cu anul 1990 și până în anul 1993. Din anul 1994 urmează o perioadă de fluctuații, cu toate acestea tendința rămâne în continuu declin.

Se poate observa faptul în anul 2018 cele mai fertile femei se încadrau în intervalul de vârstă 20-29 de ani. De departe cea mai mică valoare a fertilității este înregistrată în intervalul 45-49 de ani.

Principalii factori care determină vârsta fertilă la femei sunt în strânsă legată cu problemele de sănătate și deci cu sistemul medical dar și cu calitatea vieții și speranța de viață a populației în cadrul unei societăți.

Rata mortalității

Rata mortalității este calculată ca fiind numărul de decese la 1000 de locuitori.

Graficul mai jos atașat reprezintă o paralela a ratei mortalității în România și în Ialomița care demonstrează că județul se află peste media națională. Acest lucru indică faptul că populația din Ialomița este mai îmbătrânită față de restul țării.

De-a lungul intervalului studiat (1990-2018) au existat o serie de oscilații, acestea sunt vizibile și în prezent, astfel că rata mortalității are tendința să crescă progresiv la nivel național dar la nivelul județului tinde să se stabilizeze.

Se preconizează că în viitorul nu foarte îndepărtat, rata mortalității va crește simțitor pe baza îmbătânirii demografice.

Diferențe identificăm și în cadrul județului dar raportat la mediul de rezidență. Astfel, la capitolul urban județul Ialomița se clasează sub media națională cu o rată a mortalității de 9,5 în condițiile în care rata natalității în mediul urban are aceeași valoare, lucru rar întâlnit în restul țării.

Acest lucru nu este valabil și în mediul rural, unde situația este diferită, astfel se înregistrează o rată a mortalității de 16,8. Diferență foarte mare față de mediul urban dar și față de rata natalității care nu depășeste valoarea de 9,2.

Factorii care determină această inegalitate semnificativă dintre urban și rural țin strict de calitatea precară a vieții, nefiind asigurate condițiile sanitare necesare sau de salubritate, de asemenea activitatea principală o locuitorilor de la sat este agricultura care necesită un efort fizic sporit și contribuie la apariția mai multe afecțiuni de sănătate.

Echilibrul dintre natalitate și mortalitate este foarte important pentru că diferența dintre acești doi indicatori determină bilanțul natural al județului.

Bilanțul natural

Așa cum tocmai am precizat, bilanțul natural reprezintă diferența dintre numărul de născuții vii și numărul deceselor.

În ultimii ani această diferență a fost negativă atât la nivel de țară cât și la nivel de județ, înregistrându-se astfel deficit natural. În timp acest lucru va conduce la scăderea populației României pe fondul imposibilității generației tinere să înlocuiască generația îmbătrânită.

Începând cu anul 1990 populația României înregistrează un declin demografic din perspectivă bilanțului, astfel că anul 1992 este primul an cu deficit naural, rata mortalității fiind mai mare decât cea a natalității. Cu toate acestea în județul Ialomița a urmat o perioadă de doi ani consecutivi cu spor natural. Din anul 1995, atât la nivel național cât șila nivel de județ, nu s-au mai înregistrat valori pozitive ale bilanțului natural.

În prezent, situația în Ialomița este dezastruoasă, cunoscând cel mai mic bilanț natural din tot intervalul analizat (-3,9) în anii 2017 și 2018. Dezechilibrul dintre media la nivelul României și Ialomița este de asemenea îngrijorătoare, la nivel de țară cea mai mică valoare, actuală, este de -2,6 cu o diferență de peste o unitate.

Făcând o comparație la nivel de județe, Ialomița se regăsește în aceeași situație, fiiind unul dintre județele cu cel mai deficitar bilanț, cele mai bine clasate fii Iași, Suceava, Bistrița-Năsăud dar și Ilfov.

Bilanțul migratoriu

Fenomenul de mobilitate teritorială a existat încă din cele mai vechi timpuri și are la bază mai mulți factori de natură socială, spațială, culturală sau economică. Astfel migrație se referă la o modificare de statut social, economic sau de dominiciu.

Aceasta din urmă fiind cu precădere cea mai importantă și determină cele mai multe discuții la nivel național. Astfel aceasta se disting două direcții.

imigrația: reprezintă persoanele care își stabilesc temporar sau permanent domiciliul în cadrul județul;

emigrația: reprezintă persoanele care părăsesc, permanent sau temporar teritoriul județului județul;

În graficul din Figura 24 se poate observa o paralelă între numărul de imigranți și emigranți definitivi diferențiați pe sexe.

Se poate observa parcursul, pe de o parte îngrijorător al emigranților din județ, și îmcucurător pe de alte parte pentru că persoanelor care se stabiliesc în Ialomița crește încet dar sigur.

Încă din anul 1992 majoritatea persoanelor care plecau sau se stabileau în județ erau de sex feminin, acest lucru este valabil și în prezent, numărul bărbaților fiind de două ori mai mic în ambele cazuri.

Deopotrivă, cel mai mediatizat subiect și cel mai problematic este cel al emigranților, aceste plecări determină scăderi deosebite ale popultație mai ales în rândul generației tinere.

Principalii factori care determină migrația în județul Ialomița sunt strânși legați de factorii economice(oamenii fiind interesați în găsirea unui loc de muncă mai bine plătit), factorii sociali (cuprinde calitatea vieții și nivelul de trai), factorii educaționali mai ales în mediul universitar.

Structura geodemografică

„Populația considerată ca sistem se compune dintr-o serie de subsisteme sau subpopulații, a căror constituire se face pe baza unor caracteristici semnificative și a variației lor.”

Astfel Vert face o distincție a populație diferențiind structura demografică după sexe și grupe de vârstă și o structură socială bazată pe aspecte precum etnia și religia.

Structura pe sexe și grupe de vârstă

Făcând o scurtă analiză separată o acestor două structuri concentrate identificăm structura pe sexe ce distinge două subcatergori: masculin și feminin. Această categorisire se poate face atât la nivel de țară cât și de localitate sau județ, dar se pot lua în considereare și o altă analiză ținând cont de unele caracteristici ale societăți precum mediul de proveniență.

Structura pe sexe este în strânsă legătura cu structura pe grupe de vârstă prin necesitatea raportării efectivului la o referință dar și pentru a înțelege unele fenomene din cadrul unei societăți umane care ar apărea în urma unui dezechilibru (ex: feminizarea unei populații).

Astfel rezultă piramida vârstelor (Figura 25) și este o reprezentare grafică ce cuprinde ambele structuri geodemografice și arată o analiză comparativă a grupelor de vârstă diferențiată pe sexe. De asemene sunt surprinse și mutațiile pe care le-a suferit populație de-a lungul timpul prin comparația anilor 1992.

Structura etnică

Structura confesională

Figura 1 Hartă localizare 7

Figura 2 Principalele axe rutiere 8

Figura 3 Cadrul natural al județului Ialomița 10

Figura 4 Mediile lunare în intervalul 1886-2017 13

Figura 5 Roza vânturilor 13

Figura 6 Principalele cursuri de apă 14

Figura 7 Ierarhizarea teritorial-administrativă 16

Figura 8 Ponderea populației pe medii de rezidență 17

Figura 9 Rețeaua feroviară din județul Ialomița 17

Figura 10 Populația României în anul 2018 18

Figura 11 Dinamica populației 19

Figura 12 Populația județului și clasificarea orașelor după rang în anul 2018 20

Figura 13 Dinamica populației pe sexe 21

Figura 14 Rata natalițății 22

Figura 15 Rata natalității în mediul urban în anul 2018 23

Figura 16 Rata natalității în mediul rural în anul 2018 24

Figura 17 Rata fertilității în anul 2018 25

Figura 18 Rata fertilității pe grupe de vârste 26

Figura 19 Rata mortalității 27

Figura 20 Rata mortalității în mediul urban în anul 2018 27

Figura 21 Rata mortalității în mediul rural în anul 2018 28

Figura 22 Rata sporului natural 29

Figura 23 Rata bilanțului natural în anul 2018 29

Figura 24 Imigranți/ Emigranți definitivi Ialomița 30