VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IASI [304118]

Licență

VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IASI [304118]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DE STIINȚE AGRICOLE SI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” [anonimizat].univ.dr. [anonimizat]: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DE STIINȚE AGRICOLE SI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IASI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

SPECIALIZAREA: MEDICINĂ VETERINARĂ

INVESTIGAȚII SEROLOGICE ÎN BOALA LIMBII ALBASTRE (B.L.A.) [anonimizat].univ.dr. [anonimizat]: [anonimizat]

2017

DECLARAȚIE,

Subsemnatul/subsemnata …………………………………., student (ă) la Universitatea de

Stiințe Agricole si Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” [anonimizat],[anonimizat]. 292 [anonimizat],că lucrarea cu titlul “Titlul complet al lucrării” [anonimizat]Ńia mea personală.

Lucrarea este elaborată de mine si nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. [anonimizat],[anonimizat], cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

[anonimizat], sunt

scrise între ghilimele si dețin referința precisă a sursei;

reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;

rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

[anonimizat] a [anonimizat] (ă) sau, [anonimizat].

Iasi, data

…………………….

Absolvent: [anonimizat]

_________________________

(semnătura în original)

CUPRINS

Lista tabelelor

Lista figurilor

INTRODUCERE

Bluetongue (boala limbii albastre) cunoscută și sub denumirea de febra catarală este o [anonimizat], necontagioasă, [anonimizat] (ovine, caprine, bovine) și sălbatice (bivoli, cerbi, mai multe specii de antilope africane și alte specii ale ordinului Artiodactyla).

Bluetongue este întâlnită în teritorii cuprinse între 40° latitudine nordică și 35° [anonimizat]-se extinde până la 55° [anonimizat], evoluând în perioada de activitate a culicoizilor adulți.

[anonimizat], datorat viremiei prelungită în absența semnelor clinice ale bolii. Boala este cunoscută din a doua jumătate a [anonimizat], odată cu intensificarea creșterii ovinelor din rasa merinos în Africa de Sud. Primele relatări privind evoluția bluetongue datează din 1876, când sunt semnalate îmbolnăviri cu mortalitate ridicată. Ulterior, prezența bolii este semnalată în Cipru în 1949, Turcia în 1949, Israel în 1951, SUA în 1952, Portugalia în 1958, Spania în 1958, Pakistan în 1960, Australia în 1978. [anonimizat], Asia, Europa precum și în Australia și SUA.

Importanța economică a bolii rezidă în pierderile economice importante produce consecutiv diminuării capacității productive a anomalelor, mortalitate și malformații fetale, cheltuieli cu imunizarea animalelor receptive, restricții comerciale, reducerea prețului de valorificare economică a animalelor din speciile receptive și a produselor provenite de la acestea.

Conform datelor privind apariția și evoluția focarelor de bluetongue raportate la OMSA și înregistrate în WAHID (World Animal Health Information Database) în perioada 1996-septembrie 2014 au fost înregistrate, la nivel mondial peste 33.400 focare bluetongue, din care peste 28.300 focare au fost declarate în Europa, peste 1.600 focare în Africa, peste 3.500 focare în Asia, 6 focare în continentele Americane, inclusiv America Centrală și 4 focare în Australia.

Încălzirea globală este unul dintre posibilele motive pentru care s-a produs o modificare a modului de evoluție a bluetongue în regiunea Mării Mediterane și este de așteptat ca aria de răspândire a vectorilor acestei boli să se extindă spre nord, pe măsură ce încălzirea globală se intensifică.

Studiul nostru și-a propus să identifice prezența și incidența anticorpilor specifici anti-BTV, prin supravegherea serologică a rumegătoarelor domestice, timp de trei ani consecutivi.

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

ASPECTE PRIVIND ETIOLOGIA, EPIDEMIOLOGIA ȘI PATOGENEZA ÎN BLUETONGUE

Boala limbii albastre are o importanță considerabilă socio-economică și majoră în domeniul comerțului internațional de animale și produse de origine animală, în condițiile în care, înainte de 1998, a fost considerată o boală exotică în Europa, situațIe care, între timp, s-a schimbat.

1. 1. Etiologia

Conform Comitetului International de Taxonomie virală, în 2015, agentul etiologic al bolii limbii albastre este un virus ARN, ce aparține familiei Reoviridae (tabelul 1.1) subfamilia Sedoreovirinae, genul Orbivirus. (http://www.ictvonline.org/virusTaxonomy, Perianu T., 2005).

În cadrul genului există mai multe specii virale, specia tip fiind virusul Bluetongue. Alături de acesta, sunt incluse virusul pestei ecvine aficane (african horse sickness – AHS) și virusul bolii hemoragice virale epizootice (Epizootic haemorrhagic disease – EHD).

În comun cu celelalte genuri ale familiei Reoviridae, prima determinantă a includerii izolatelor de virus ca aparținând speciilor din Orbivirus este compatibilitatea de recombinare a segmentelor genomului viral în timpul coinfecțiilor și, prin urmare, posibilitatea schimbului de informații genetice și generarea de descendenți viabili de sușe virale. Oricum, furnizarea de date directe evidențiază că reasortarea segmentelor între izolate este limitată, iar comparația serologică implică, în primul rând, imunodominanța serogrupului/speciei – antigenul specific VP7 ca temei uzual în diagnosticul prin analiza cantitativă pentru fiecare specie virus (serogrup).

Aceste virusuri, aparținând familiei Reoviridae, pot fi diferențiate și identificate prin structura genomului viral, categoriile de animale gazdă, proprietățile serologice, compoziția proteinelor, simptomelele maladiilor și, mai recent, prin analizarea și compararea secvențelor de genom prin testul PCR.

Există cel puțin 24 serotipuri la nivel mondial, cu toate că nu există toate serotipurile în nici o zonă geografică; de exemplu, 13 serotipuri (1, 2, 3, 5, 6, 10, 11, 13, 14, 17, 19, 22 și 24) au fost raportate în SUA și 8 serotipuri (1, 2, 4, 6, 8, 9, 11 și 16) în Europa. Între cele 24 serotipuri virale nu există imunitate încrucișată marcantă. Au fost, totuși, remarcate reacții antigenice încrucișate între serotipurile 4, 17 și 20, între serotipurile 5 și 9, între seroptipurile 8 și 18, între serotipurile 6 și 21, între seroptipurile 6 și 19 și între serotipurile 3 și 16 (OIE, 2015).

Tabelul 1.1.

Clasificare Familia Reoviridae, genul Orbivirus 2015 (OIE, 2015)

Virusul Bluetongue, specia tip a genului Orbivirus, cuprinde 6 sușe virale. În Bazinul mediteranean au evoluat serotipurile 2, 4, 6, 9, 10, 16, la intervale diferite. Fiecare serotip conferă o imunitate solidă față de el însuși, dar variabilă, adeseori ușoară și, uneori, nulă față de altele.

În America de Nord, cel mai îngrijorător serotip este BTV-8 care poate infecta atât rumegătoarele domestice cât și pe cele sălbatice. Cel mai frecvent afectate de acest serotip sunt vacile și oile, dar a fost izolat de la capre și cerbi, de la râsul euroasiatic aflat în grădinile zoologice (CFSPH., 2015).

Din punct de vedere morfologic, virusul Bluetongue prezintă un fragment de acid nucleic viral ARN neînvelit, cu structură icosadrică și dimensiuni de 70 – 90 nm, cu capsidă dublă, a cărei suprafață este constituită din 32 capsomere (Vasiu C., 2003).

Particula virală se replică în citoplasma celulei gazdă, conține ARN dublu helicoidal și are dimensiuni de 50-100 nm (Perianu T., 2005). Faptul că virusul nu are înveliș la exterior, îl face sensibil la acțiunea tripsinei.

Genomul este constituit din 10 segmente dublucatenare liniare de ARN. În afara segmentului 10 care codifică proteinele NS3 și NS3a, restul segmentelor codifică, fiecare, câte o proteină structurală sau nestructurală (Manual de diagnostic Bluetongue, Ionescu Aurelia).

Natura genomului permite reasortarea între segmente și, în consecință, în cazul coinfecțiilor, genomul viral suferă mutații genetice (genetic drift) într-un procent crescut, contribuind la la o derivă antigenică, particularitate ce explică variabilitatea antigenică a virusului (Perianu T., 2005).

Virusul este constituit din 5 proteine structurale, respectiv două proteine majore (VP7 și VP3) și trei proteine minore (VP1, VP4 și VP6). Sâmburele este înconjurat la exterior de capsida exterioară formată din proteinele VP2 și VP5. Proteinele structurale sunt importante deoarece au rol în atașarea virusului de celule și realizarea infecției și, pentru că acestea conțin epitopi neutralizanți care stabilesc serotipul viral și imunitatea.

Virusul se cultivă pe embrioni de găină de 8 zile (antrenând moartea acestora în 3-5 zile, cu formarea de leziuni congestive și hemoragice), pe culturi celulare renale de miel, vițel și hamster, pe celule testiculare de bovine, ovine, pe fibroblaste de pui, pe celule din liniile BHK 21, VERO (Vasiu C., 2003), L- 929, efectul citopatic apărând în 3-4 zile, precum și pe sistemul nervos central al șoarecilor nou născuți, în urma inoculărilor intracerebrale.

Efectul citopatic în cultura în monostraturi de celule renale de miel apare în 24-72 ore (Carp – Cărare M., 2001).

Virusul se replică nu numai în mediul natural (pe rumegătoare, ca gazdă și pe insectele Culicoides, ca vector), dar se adaptează și se replică și în mediul artificial. Astfel, virusul a fost cultivat pe culturi celulare (linia BHK-21 – celule renale de hamster tânăr, L929 – fibroblaste de șoarece) și embrioni de găină (Howeil și col.,1967). De asemenea, virusul se cultivă în sistemul nervos central al șoarecilor sugari în vârstă de o zi sau al hamsterilor inoculați intracerebral.

Virusul prezintă o mare stabilitate. În sângele citratat, la 4șC, își menține virulența timp de 4 ani, iar în stare uscată și în soluție de glicerină se păstrează activ ani de zile. Rezistă mult timp și la putrefacție. La 50șC virusul se inactivează în 3 ore, iar la 60șC în 30 minute. Este rezistent la acțiunea cloroformului, eterului, deoxicholatului de sodium, dar sensibil la acțiunea tripsinei (tabelul 1.2.)

Tabelul 1.2.

Rezistența virusui Bluetongue (Manual OIE, 2005)

Oneț (1983), menționează că în sânge rezistă la temperatura camerei până la trei luni, păstrându-și virulența, iar în substanța nervoasă păstrată la rece (- 40șC) își conservă virulența timp de 7 ani.

Virusul Bluetongue este sensibil la temperaturi de + 20oC, pH acid și alcalin, iodoform, formalină 3%, alcool de 70oC, tripsină și concentrații joase de β- propiolactonă. Este rezistent la factorii mediului extern, la congelări/decongelări, iradiere și solvenți organici.

1.2. Caractere epidemiologice

Conduita analizei epidemiologice globale privind evoluția Bluetongue impune disponibilitatea de a împărtăși date între statele membre afectate, colectarea și standardizarea acestora, în așa fel încât ele să fie incluse într-o singură analiză.

Caracterele epidemiologice sunt reprezentate de sursele de infecție și de modul de transmitere, receptivitate (tabelul 1.3.).

Sunt receptive la boală ovinele, bovinele, caprinele, bubalinele, rumegătoarele salbatice: lama, alpacaua, cerb cu coada albă, bivolul de apă, bivolul african (Syncerus caffer),bizonii, muflonii, elanii, unele specii de antilope din Africa și alte biongulate cum ar fi cămila. Studii recente au sugerat posibilitatea ca virusul să infecteze unele specii de carnivore, cum ar fi: câinii, pisicile, gheparzii, lei, etc. (Alexander, K.A. si col.1994; Oura, C.A.L. , 2011; )

Tabelul 1.3.

Receptivitatea, sursele de infecție și transmiterea în Bluetongue

Și în America de Nord a fost detectat virusul la speciile sălbatice: cerbi, antilocapra americana, căprioara Muntjac aflată în captivitate, precum și la antilopa Kudu.

Virusul nu afectează caii și porcii și nu se transmite la om.

Originea BT este probabil, din Africa, iar rumegătoarele sălbatice sunt gazde naturale ale BTV, deși se crede că bovinele au înlocuit antilopele ca gazdă de întreținere BTV (Alexander, K.A. si col., 1994). Nu sunt multe informații relevante privind rolul rumegătoarelor sălbatice în menținerea și răspândirea BTV.

În America de Nord s-au făcut studii care să demonstreze rolul rumegătoarelor sălbatice în menținerea și răspândirea BTV. În Europa, astfel de studii sunt aproape inexistente.

Din 2006 până în 2010, anticorpi împotriva BTV-1, -4 și -8 au fost găsite în cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Dama dama), mufloni (Ovis aries musimon), căprioare (Capreolus capreolus), aoudad (lervia Amotragus ) și ibex spaniolă (Capra pyrenaica) în Spania (CFSPH,2015; Schulz C. și col.., 2012; Zanolari P. și col., 2010; Purse B.V., 2015).

1.2.1. Surse de infecție și transmitere

Surse de infecție sunt reprezentate de către animalele bolnave trecute prin boală, de purtători, precum și de insectele care s-au hrănit cu sânge de la animalele bolnave.

Boala se transmite prin intermediul înțepăturii culicoizilor, după cel puțin 10 zile de la data când insecta s-a infectat. Virusul persistă în organismul insectelor toată viața lor (70 zile).

Sângele animalelor infectate reprezintă sursa virulentă esențială, viremia se poate prelungi 30 zile la ovine și mai multe luni la bovine și rumegătoare sălbatice (Singer RS, Mac Lachlan, Carpenter Et., 2001).

Sperma taurilor infectați este uneori virulentă.

Alte modalități de transmitere a virusului sunt posibile doar ocazional (veneriană, congenitală și favorizată de transfer de embrioni) .

Transmiterea transplacentară a bolii trebuie luată în considerare,deoarece ca urmare a ultimelor informații științifice, este posibil acest mod de transmitere, de aceea s-au luat măsuri suplimentare de precauție pentru prevenirea răspândirii bolii (Regulamentul comisiei CE 1266/2007).

Dipterele hematofage o dată infectate, rămân purtătoare practic pentru toată viața (Foster si col. 1963, citat de Perianu T., 2006). Se admite și pasajul transovarian al virusului, astfel încât noile generații de diptere sunt deja purtătoare de virus și infectante.

Transmiterea virusului Bluetongue are loc la animalele receptive, exclusiv, prin intermediul unor vectori reprezentați de insecte hematofage din genul Culicoides. În zona mediteraneană și sudul Europei sunt predominanți vectori din complexul Culicoides imicola iar în zona continentală europeană (zona palearctică), vectori din complexele Culicoides obsoletus (C. obsoletus sensu strictu, C. dewulfi, C. scoticus), Culicoides pulicaris, Culicoides nubeculosus. În România, au fost identificați majoritatea vectorilor enumerați, cu excepția celor din complexul C. imicola ( fig.1.1).

Fig.1.1. Distribuția geografică a serotipurilor de virus BT și vectorii majori transmițători

(FAD PreP -BTV, USDA, 2016)

Boala se transmite prin intermediul înțepăturii culicoizilor, după cel puțin 10 zile de la data când insecta s-a infectat. Virusul persistă în organismul insectelor toată viața lor (70 zile) (fig 1.2., fig.1.3.)

.

Insectele din genul Culicoides transmit virusul bluetongue la animalele receptive, după ce femelele s-au infectat de la un animal viremic, prin înțepare și ingerarea de sânge. acesta se depozitează în porțiunea mezenteronului, iar digerarea sângelui, eliberarea virusului, replicarea pe gazda vertebrată se face o dată cu inocularea de către culicoid în momentul hrănirii.

Nu s-a dovedit transmiterea prin coabitarea animalelor infectate cu cele sensibile.

1.2.2. Dinamica epizootică

În cazul bolii limbii albastre, morbiditatea variază între 30-40%, excepția fiind prezentă la oile cu coarne mari și la cerbul cu coadă albă, morbiditatea poate ajunge la 100%. Mortalitatea poate fi de 2-30% în efectivele endemice și ajunge până la 75-90% în efectivele de ovine neimunizate.

Boala este sezonieră și apare mai ales în regiunile calde și umede, fiind în strânsă legătură cu distribuția și ciclul biologic al insectelor vector. Incidența cazurilor este deci mai ridicată în zonele mlăștinoase și de-a lungul cursurilor de apă. Evoluează în regiunile cu climat tropical și subtropical.

Boala are caracter enzootic sporadic în zonele în care există de mai mult timp, unde animalele beneficiază de o imunitate ocultă datorită contactului repetat cu sușe patogene sau epizootie când apare în efective indemne.

Studiile efectuate de Takamatsu H și col. în 2003, au evidențiat posibilitatea supraviețuirii virusului Bluetongue în anotimpul rece, fără a fi prezenți vectorii specifici. Acest fenomen a fost denumit “overwintering”, dar fără a se reuși explicarea deplină a mecanismului de protecție.

Există trei posibilități de supraviețuire a virusurilor, atunci când lipsesc vectorii specifici cu rol în infectare, în lunile de iarnă:

supraviețuirea în vectori

supraviețuirea în gazdă și transmiterea atât orizontală cât și verticală ( de la mamă la făt), cunoscându-se faptul că numeroase arbovirusuri pot străbate placenta .

existența unui ciclu alternatic de transmisie.

De Klerq și col., 2008 sugerează că virusul BTV ar putea fi menținut de alte organisme gazdă, necunoscute, fiind posibilă transmiterea între mamiferele gazdă, prin consumul de către vaci a placentei, după naștere și, chiar dacă mecanismul nu a fost studiat, este o posibilă cale de contaminare. Carnivorele din Carpați pot fi, de asemenea, infectante, după ingestia de organe și carne infectate de BTV, prin vaccinări, când nu se respectă condițiile de igienă stricte.

1.3. Patogeneză

Patogeneza virusului Bluetongue constă în replicarea sa pe două tipuri de gazde: vertebrate ( mamifere) și nevertebrate (vectori culicoizi).

1.3.1. Replicarea pe gazde nevertebrate

După preluarea virusului Bluetongue de către vectori, în urma hrănirii pe animale viremice și eliberarea acestuia, ca urmare a digerării hematiilor, virusul pătrunde în celulele mezenteronului, unde se replică fără a distruge celulele. Ulterior, virusul este eliberat în hemolimfă, infectează epiteliul intestinal (de la 2 ore de la ingerare, până la 3-4 zile), se replică în celulele intestinale și, în final, este depozitat în glandele salivare ale vectorului, conferind acestuia posibilitatea de a-l inocula la animale sănătoase la următoarea acțiune de hrănire.

1.3.2. Replicarea pe gazde vertebrate

Replicarea virală începe la 2-3 zile după infecție, are loc prima replicare la nivelul limfonodurilor regionale. Prin intermediul vaselor limfatice eferente, virusul ajunge în sistemul circulator sanguin și apoi în situsurile de replicare secundară (splină, limfonoduri, pulmoni). Astfel, după 6-20 de zile se instalează viremia primară. În această etapă, replicarea virală are loc în celulele endoteliului vaselor de sânge mici, a celulelor dendridice, limfonodurilor, limfocitelor și macrofagelor, după care virusul este din nou transferat în torentul sanguin (viremia secundară).

În organismul gazdelor vertebrate virusul este asociat hematiilor și plachetelor sanguine, fiind protejat timp îndelungat, de faldurile membranei acestora, față de acțiunea anticorpilor specifici. Doar o mică parte din cantitatea virală se află liber în sânge. În acest mod se explică perioada îndelungată de viremie a animalelor care au luat contact cu virusul (60 zile la ovine, 90 – 150 zile la bovine), precum și coexistența virusului și a anticorpilor pe același animal.

Durata viremiei în gazdele vertebrate depinde de: specia de animale afectate, serotipul viral, metoda de detectare a virusului.

Insectele transmițătoare preiau virusul o dată cu sângele pe care îl consuma de la animalele în stare de viremie și, după cel puțin 10 zile de incubație în interiorul insectei, acesta se localizează în glandele salivare unde se multplică și, apoi, este excretat prin salivă, inoculându-l animalelor (Vasiu C., 2003).

Inocularea virusului de către culicoid se face în momentul hrănirii pe gazda vertebrată. Dezvoltarea viremiei primare este urmată de infectarea nodurilor limfatice, a splinei și pulmonului.

Replicarea virusului are loc la acest nivel și în endoteliul vaselor mici. Apariția de microtrombi plachetari și fibrinoși este urmată de hiperemie, hemoragii, edeme, necroze ischemice în organe și țesuturi. Are loc, totodată, replicarea în stratul Malpighian și descuamativ la nivelul limbii, pielii, buzelor, esofagului și rumenului.

Replicarea virusului în monocite și macrofage, cu producerea viremiei secundare, între a 5-a și a 12-a zi de la infecție, este momentul propice pentru izolarea virusului.

La animalele gestante are loc traversarea barierei placentare și infectarea fătului, urmată de efecte teratogene ca hidrocefalia, hipoplazia cerebrală, avort tardiv, apariția de produși neviabili.

Durata viremiei este în funcție de specie, individ, tulpină și serotipul utilizat. La bovine este, în medie, de 4 săptămâni, rar 8 săptămâni, la ovine 54 de zile, la caprine 21 de zile, la rumegătoarele sălbatice este foarte variabilă, în funcție de specie și serotipul viral.

Virusul posedă un tropism pentru celulele hematopoetice și endoteliale în care se multiplică și provoacă degenerarea și necroza endoteliului vascular. Asocierea virusului cu membranele celulare ale hematiilor este, probabil, responsabilă de prelungirea viremiei la mai multe săptămâni, chiar în prezența anticorpilor neutralizanți.

Animalele suferă, probabil, tulburări de coagulare ce evoluează în coagulopatie de consumație ce predispune la sindrom hemoragic (Vasiu C., 2003).

Virusul traversează placenta și produce simptome variabile, în funcție de momentul gestației (mortalitate embrionară și fetală, anomalii congenitale, hidroencefalie și hipoplazie cerebeloasă), ca o consecință a distrugerii de către virus a precursorilor neuronali și a celulelor gliale, înainte de migrarea lor în diferitele regiuni ale creierului. În cazul în care infecția se produce în ultima treime a gestației, fetusul sau mielul dezvoltă un răspuns imun care elimină infecția (Carp-Cărare M., 2001, Vasiu C., 2003).

Brever și col. consideră că rezervorul natural de boală este reprezentat de bovinele purtătoare de virus Bluetongue.

Astfel, acestora li s-a inoculat BTV, serotipul 10 și, apoi, li s-au examinat prin microscopie electronică monocitele, eritrocitele și limfocitele, pentru a putea caracteriza interacțiunea virusului BT cu celulele. Replicarea virusului BT în monocite și stimularea (replicarea) limfocitelor a fost morfopatologic similară cu cea aparută în celulele VERO.

După infecția cu virusul Bluetongue la oaie sau după vaccinare, apar anticorpii anti-virus neutralizanți, responsabili de răspunsul imun celular.

Bovinele sunt gazde purtătoare, cu infecții asimptomatice, fiind asociate cu persistența viremiei. Din interacțiunea BTV cu membrana celulară a eritrocitelor, rezultă infecția bovinelor care facilitează viremia prelungită, precum și infecția altor insecte vector.

Varietatea gazdei și factorii de mediu pot influența clar manifestarea acestei boli. Patogenitatea în infecția cu virus la bovine și ovine este similară.

Rumegătoarele dezvoltă o varietate de răspunsuri după infecția cu virus. Anticorpii specifici de serogrup și de serotip sunt detectați, iar dacă animalul nu a mai fost expus la infecția cu Bluetongue, anticorpii neutralizanți formați elucidează acest aspect.

Patogeneza BT este similară în cazul bovinelor, oilor și cerbilor. Inițial, replicarea are loc în limfonoduri, iar virusul diseminează apoi în celelalte țesuturi, inclusiv pulmoni și splină, replicarea principală fiind în celulele endoteliale și fagocitele mononucleare (MacLachan și col., 1990).

Nu se cunoaște sigur de ce în infecția cu virusul BT, bovinele sunt rezistente, dar viremice și rămân purtătoare de virus fără semne clinice, cel mai frecvent (De Maula și col., 2003).

1.3.3. Vectorii culicoizi

Culicoizii implicați în transmiterea bolii, fac parte din familia Ceratopogonidae, genul: Culicoides, subgenul: Culicoides cu speciile : C. imicola, C. impunctatus, C. nubeculposus, C. palidipensis, C. brevitaris.

Culicoizii sunt insectele hematofage au dimensiuni mici, diametrul 1-3 mm, femela fiind mai mică decât masculul. Deschiderea aripilor este de 1-4 mm, acestea putând fi vărgate sau cu pete cenușii (fig.1.4.).

Fig. 1.4. Vectori culicoizi ( https://en.wikipedia.org)

Reproducerea vectorilor are loc pe terenuri băltite, mlăștinoase, păduri de foioase (în resturi vegetale putrezite) sau în gunoi de grajd (resturi orgnice putrezite).

Activitatea lor este predominant nocturnă sau crepusculară, perioada maximă fiind, la unele specii, primăvara – vara, iar la altele, vara – toamna.

Supraviețuirea și dezvoltarea vectorilor are loc între anumite limite de temperatură.

Pentru C. imicola 18-34°C (limite maxime);

Pentru C. newstadi 10-14°C (limite medii);

Pentru C. circumscriptus 12-30°C (limite minime) (Lysyk și col., 2007).

Vectorii adulți sunt activi noaptea (de la asfințit până la răsăritul soarelui). În condiții de cer foarte noros pot fi active și în timpul zilei.

Infectarea vectorilor are loc prin hrănire pe animale viremice. Infecția este pentru toată viața, dar virusul nu se transmite vertical.

Reproducerea este posibilă în medii umede, dar nu cu foarte multă apă (noroi argilos, frunziș de foioase, putrezit, balegă de bovine, mici bălți de purin sau apă de la adăpători, platforme de gunoi).

Aria de activitate este de câteva sute de metri în jurul locului de reproducere. Prin diverse mijloace pot fi, însă, transportate la distanțe de sute de kilometri (vânt, furtuni de nisip, avioane, camioane, vapoare).

Durata de viață este de la 10-20 până la 60-90 zile. Abundența scade la +21°C. C. imicola a rezistat 15 zile la – 1,5°C.

CAPITOLUL 2.

ASPECTE CLINICE ȘI PARACLINICE ÎN BOALA BLUENTONGUE LA RUMEGĂTOARE

Bluetongue (boala limbii albastre) cunoscută și sub denumirea de febra catarală este o boală infecțioasă, de natură virală, necontagioasă, cu transmitere vectorială, ce afectează rumegătoarele domestice (ovine, caprine, bovine) și sălbatice (bivoli, cerbi, mai multe specii de antilope africane și alte specii ale ordinului Artiodactyla).

La majoritatea animalelor, infecția cu virus bluetongue (BTV) evoluează inaparent, însă, uneori provocă cazuri fatale la ovine, cerbi și ale rumegătoare sălbatice. Boala se manifestă prin febră, inflamație de tip cataral sau ulcero-necrotic la nivelul mucoasei nazale, bucale și a bureletului coronarian.

2.1. Manifestări clinice la rumegătoare

La ovine, boala are o evoluție acută, subacută și avortată.

În forma malignă sau acută apare: hipertermie intensă (42șC), stare depresivă, secreții nazale, conjunctivale, sialoree (fig.2.1), hiperemia mucoasei bucale (fig.2.2.), nazale, conjunctivale. Se mai poate observa o secreție seroasă, mucopurulentă sau hemoragică la nivelul nărilor sub formă de cruste .

Apar congestii și edeme ale buzelor și limbii. Animalul ține gura deschisă, iar limba și țesutul conjunctiv din regiunea capului și, în special, de la nivelul buzelor, este tumefiat (fig.2.3) Pe fondul inflamator al mucoasei bucale, apar ulcere cu diametrul de 2-4 mm, ușor sângerânde iar saliva devine sanguinolentă și cu miros fetid, iar jetajul purulent. Animalul nu se mai alimentează datorită durerilor bucale.

Animalul execută mișcări ritmice ale limbii și, la 24-48 de ore, limba este puternic tumefiată, de culoare violcee ( fig.2.4.), de unde și denumirea bolii de Bluetongue (Vasiu C., 2003). Datorită localizărilor musculare, animalele prezintă rigiditatea membrelor, refuză să se deplaseze sau se deplasează în genunchi. Apar edeme ale benzii coronare, cu dezongulare (fig.2.5. ).

Bercea I. și col., în 1981 descriu ca manifestare clinică în forma acută, edemul mucosei genitale.

La unele animale pot apare cheratite, avorturi, diaree, malformații neo-natale, sterilitate tranzitorie și, chiar, atitudini anormale, torticolis, emprostotonus.

Boala durează 10-12 zile și se termină în 20-70% de cazuri prin moarte, în urma complicațiilor bacteriene sau a inaniției.

b. Forma benignă sau subacută se manifestă clinic mai șters. Evoluția este mai lentă (2-3 săptămâni), semnele clinice sunt mai puțin intense decât cele descrise în forma acută, uneori discrete și pasagere. Hipertermia este de scurtă durată (3-4 zile), mucoasa bucală este congestionată, cu câteva eroziuni, animalele prezintă șchiopături discrete, după care se vindecă, dar pot rămâne slăbite timp de un an. Se pot înregistra fătări de produși subdezvoltați, ataxici, orbi sau cu diverse malformații. Rata mortalității variază între 20-60% (Perianu T., 2006).

c. În forma avortată semnele clinice sunt discrete, cu febră ușoară, indispoziție și oboseală, stomatită și rinită catarală, cu vindecare spontană.

d. Forma cutanată se manifestă prin căderea masivă a lânii.

La caprine, boala evolueză, în general, inaparent. Merck Veterinary Manual precizează că patogenitatea manifestărilor clinice bazată pe reacția de hipersensibilitate imediată, mediată de IgE.

La bovine, boala evoluează benign sau inaparent. Debutează cu sialoree (fig.2.6. ) și ulcerații ale mucoasei bucale (fig.2.7. ). În cazuri relativ rare, la până la 5% din animalele infectate se constată simptome asemănătoare cu cele de la ovine. În plus secreția lactată încetează, iar pe pielea ugerului apar necroze circumscrise urmate de formarea unor cruste. Se poate înregistra infertilitate, mumifiere fetală avorturi sau naștere de vitei cu anomalii ca artrogripoza hidrancefalie. Vindecarea este foarte lentă ( Perianu T., 2005). Subclinic boala poate fi decelată prin modificări leucocitare și limfocitare.

CAPITOLUL 3

DIAGNOSTICUL, SUPRAVEGHEREA ȘI CONTROLUL INFECȚIILOR CU VIRUS BLUETONGUE

Boala limbii albastre poate fi suspicionată pe baza leziunilor caracteristice la animale susceptibile. Cu toate acestea, diagnosticul trebuie să fie întotdeauna confirmat prin izolarea virusului și identificare, folosind orice varietate de metode disponibile, capabile să detecteze BTV în sânge.

3.1. Diagnosticul în infecțiile cu Bluetongue

Diagnosticul în Bluetongue întâmpină greutăți deosebite în zonele în care nu a evoluat și este relativ ușor de precizat în regiunile endemice, bazându-se pe aspectele epidemiologice, clinice și anatomopatologice (Perianu T., 2003).

Diagnosticarea bolii presupune mai multe etape:

►Diagnosticul etiologic – se poate stabili coroborând o serie de elemente legate de apariția sezonieră a bolii, prezența în numâr mare a insectelor vector, caracterul enzootic necontagios al bolii, febra, leuconopenia.

Pentru identificarea agentului cauzal, testele prescrise de OIE, Codul animalelor terestre, volumul I pentru comerțul internațional cu animale, în cazul febrei catarale maligne, sunt: identificarea anticorpilor specifici prin imunodifuzie în gel de agar, ELISA ( enzyme-linked immuniabsorbant assay), identificarea virusului prin PCR (reacția în lanț a polimerazei) iar serotipizarea virusului se face prin reacția de neutralizare a virusului.

►Diagnosticul morfopatologic – inflamarea și leziunile buzelor, a gurii, rinita, edemul capului, șchiopăturile, imobilitatea, pododermatita, hemoragiile caracteristice la baza arterei pulmonare și aortei pot duce la suspicionarea bolii.

►Diagnosticul de laborator – se realizează de către laboratoarele autorizate și cele de referință. Testele de diagnostic recomandate de către Laboratorul de referință pentru Arboviroze- Bluetongue al IDSA prin Manualul de diagnostic pentru Bluetongue, în conformitate cu dispozițiile Directivei Consiliului 2000/75/CE cu privire la stabilirea dispozițiilor specifice privind măsurile de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine, Regulamentului Comisiei 1266/2007 referitor la normele de punere în aplicare în ceea ce privește combaterea, monitorizarea, supravegherea febrei catarale ovine, precum și restricțiile privind deplasările unor animale din specii receptive la acestea, Manualul pentru standarde de diagnostic și vaccinuri al Organizației Mondiale a Sănătății Animalelor (OIE) – ediția a-6-a, 2008, capitolul 2.1.3. și Ordinului 32/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește prevederi specifice pentru controlul și eradicarea bolii limbii albastre, ce transpune Directiva 75/2000/EC, cu modificările și completările ulterioare.

►Diagnosticul diferențial

Se realizează față de: ectima contagioasă, febra Văii de Rift, variola ovinelor și caprinelor, boala virală hemoragică epizootică (EHD), pesta bovina, boala Akabane, cenuroza, pesta micilor rumegătoare, IBR/IPV, BVD/MD, pneumonii, necrobaciloza, abcese podale, poliartrite, intoxicații cu plante toxice.

3.2. Supravegherea infecțiilor cu Bluetongue

Scopul măsurilor de supraveghere este identificarea focarelor de Bluetongue și aplicarea măsurilor de control și combatere a bolii.

Conform ordinului 29 din martie 2014, programul de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, prevede trei tipuri de supraveghere:

supraveghere pasivă – aplicabilă în zonele libere de bluetongue, are ca scop identificarea, notificarea și raportarea precoce a oricărui simptom ce poate fi atribuit unui caz de boală și menținerea sau schimbarea statusului de sănătate a animalului.

supravegherea activă – constă în testarea animalelor din zonele de risc prin teste serologice și virusologice.

Supravegherea serologică se aplică în perioada de liniște epidemiologică și se realizează în conformitate cu Programul de supraveghere pentru bluetongue pentru anul 2014, aprobat prin Decizia nr. 722/2013/UE. Testarea se face prin ELISA de competiție în perioada lunilor aprilie- noiembrie.

Supravegherea virusologică se aplică în cazul suspiciunilor de boală. Constă în detecția genomului viral și izolarea virusului în vederea confirmării bolii sau a riscului de Bluetongue.

Supravegherea entomologică – are ca obiectiv identificarea genului și speciilor vectorilor bluetongue, în vederea stabilirii și confirmării perioadei libere de vectori, prin:

capturi săptămânale cu capcane fixe cu lumină ultravioletă, plasate în fiecare județ, în ultima lună estimată a perioadei libere de vectori (aprilie) și prima lună estimată care precede debutul perioadei libere de vectori (noiembrie)

capturi lunare cu capcane fixe cu lumină ultravioletă, plasate în fiecare județ, în perioada liberă de vectori (decembrie – martie)

capturarea sistematică de vectori cu capcane mobile, conform unui grafic stabilit ad hoc, în situații deosebite, cum ar fi: apariția bluetongue în țările din imediata vecinătate a Românie, extinderea zonelor de restricție din țările din imediata vecinătate a României, depistarea unor specii noi de vectori competenți sau alte situații de risc major pentru bluetongue

3.3. Controlul infecțiilor cu bluetongue

Măsurile de control sunt stabilite de către statele membre ale Uniunii Europene.

Directiva consilului 2000/75 CE stabilește dispozițiile specifice de control și eradicare a febrei catarale. Măsurile de control și eliminare a bolii includ vectorii de control (folosirea de insecticide în spațiile în care locuiesc animalele și în arealul insectelor), restricții de circulație a rumegătoarelor din zonele afectate către cele neafectate, în regiunile în care vectorul este prezent, precum și utilizarea de vaccinuri.

Măsurile de punere în aplicare a Directivei CE 2000/75/CE sunt stabilite de Regulamentul Comisiei (CE) nr 1266/2007 care înlocuiește decizia Comisiei 2005/393/CE. Acesta prevede regulamentul comisiei pentru o strategie durabilă de control și eradicare, inclusiv condițiile de scutiri pentru interdicția de ieșire care se aplică circulației animalelor sensibile și a materialului seminal, ovule și embrioni.

Controalele de import – măsurile au fost adoptate pentru a controla importul de animale vii și produsele lor din țări terțe, afectate de boala limbii albastre de pe teritoriul lor, Decizia Comisiei 2003/845/EC.

Notificarea de sănătate și situație – boala limbii albastre este o boală cu notificare, în conformitate cu Directiva Consiliului 82/894/CEE CEE din 21 decembrie 2008, privind notificarea bolilor animalelor în cadrul comunității.

Regulamentul comisiei (CE) nr.1266/2007 introduce obligația pentru statele membre de a desfășura programe de monitorizare și de supraveghere. Aceste programe trebuie să includă componente clinice, serologice și entomologice.

Laboratorul comunitar de referință (CRL) pentru febra catarală este Institutul de Sănătate Animală din Pirbright.

CAPITOLUL 4.

DESCRIEREA CADRULUI INSTITUȚIONAL/ ORGANIZATORIC

Pentru realizarea acestui studiu, cercetările s-au desfășurat în cadrul a două instituții care au asigurat o foarte bună coordonare a activității și care au confirmat rezultatele.

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentară Vaslui

Investigațiile și materialul de lucru, au fost coordonate de dna dr. Chiriac Adriana, responsabul din cadrul biroului cu monitotrizarea Bluetongue.

Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universitatății de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași, disciplinele de Microbiologie și Imunologie din cadrul departamentului de Sănătate Publică.

PARTEA A II-A

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 5

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI

România, datorită poziției geografice și măsurilor de protecție epidemiologică, se afă printre ultimele țări în care a apărut boala Bluetongue. Încălzirea globală este unul dintre posibilele motive pentru care s-a produs o modificare a modului de evoluție a bluetongue în regiunea Mării Mediterane și este de așteptat ca aria de răspândire a vectorilor acestei boli să se extindă spre nord, pe măsură ce încălzirea globală se intensifică.

Importanța economică a bolii rezidă în pierderile economice importante produce consecutiv diminuării capacității productive a anomalelor, mortalitate și malformații fetale, cheltuieli cu imunizarea animalelor receptive, restricții comerciale, reducerea prețului de valorificare economică a animalelor din speciile receptive și a produselor provenite de la acestea.

În planul actual de măsuri, toate acțiunile prevăzute în țara noastră sunt cu caracter permanent, cu desfășurare pe întreg teritoriul României având în vedere toate particularitățile geo-climatice. Diversitatea geografică, include și ecosisteme diferite, inclusiv arealul de distribuție a culicoizilor, vectorii care sunt responsabili de apariția și evoluția bolii Bluetongue la animale.

Conform surselor OIE, referitoare la particularitățile României, în țara noastră există o perioada de 5 luni liberă de vectori BLV, când se pot implementa programe de supraveghere și eradicare a virusului Bluetongue.

Având în vedere, punctul de plecare al bolii, semnalizat prin apariția primului focar Bluetongue și distribuirea tot mai largă a virusului pe teritoriul țării noastre, ne-am propus să investigăm prin supraveghere serologică, dacă sunt prezenți anticorpii anti-BLV și care este incidența acestora la rumegătoarele din în județul Vaslui.

Monitorizarea serologică alături de monitorizarea entomologică sunt etapele constitutive ale supravegherii active din România, realizată în conformitate cu Programul anual pentru supravegherea bolii limbii albastre în România.

Supravegherea se realizează pe animalele santinelă, selectate în perioada liberă de vectori din exploatații nonprofesionale, aflate în localități țintă și care se țin sub observație epidemiologică, prelevând probe de sânge testări serologice

CAPITOLUL 6.

MATERIALE ȘI METODE DE LUCRU

În România Programul strategic al ANSVSA pentru supravegherea bolii limbii albastre (Bluetongue) din 2017, are ca scop principal evidențierea lipsei circulației virale. Pentru realizarea acestui deziderat s-au elaborat proceduri structurate pe două direcții epidemiologice: o supraveghere pasivă și o supraveghere activă, fiecare dintre acestea având metodologii clare de aplicare.

Supravegherea pasivă se referă la monitorizarea documentelor sanitar-veterinare elaborate în cadrul comerțului intracomunitar, evaluarea stării de sănătate a animalelor receptive în exploatațiile zootehnice și raportarea suspiciunilor de boală, inspectarea rumegătoarelor sacrificate în abatoarele autorizate, indiferent de proveniența lor; inspectarea rumegătoarelor sălbatice de pe întreg teritoriul României, aflate în fondul național de vânătoare și care au fost vânate în condiții normale sau vânate datorită unor suspiciuni de boală. Acest tip de monitorizare nu intră în studiul actual .

Supravegherea activă are ca scop combaterea, monitorizarea, supravegherea bolii limbii albastre, precum și restricțiile prinvind deplasarea rumegătoarelor receptive la această boală, confom Regulamentul (CE) nr. 1266/2007 al Comisiei referitor la normele de punere în aplicare a Directivei 2000/75/CE.

Supravegherea activă include două tipuri de monitorizări: monitorizarea serologică și monitorizarea entomologică.

Monitorizarea serologică se realizează în conformitate cu Programul anual pentru supravegherea bolii limbii albastre în România. http://old.ansvsa.ro/

Monitorizarea activă serologică în zonele de restricție impuse la nivelul fiecărui județ, se realizează de către personalul desemnat de către DSVSA Vaslui iar probele de sânge au fost prelucrate și testate în Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui.

Din anul 2013, județul Vaslui a intrat în aria de supreveghere și restricție Bluetongue (fig.). În 2014, au fost semnalate primele focare în județul Vaslui , prezența acestora schimbând situația epidemiologică fiind impuse multiple măsuri de restricție sanitar-veterinară ( fig.6.1., fig.6.2.).

În cadrul măsurilor aplicate pentru controlul și eradicarea bluetongue, nu se aplică măsura uciderii rumegătoarelor afectate.

Supravegherea serologică se realizează prin prelevarea de sânge de la animalale vii și sănătoase, dar și la cele care au manifestat semne clinice cu cel puțin șapte zile anterior, cu scopul monitorizării circulației virale (Ordinul 25/2008).

Conform Manualului Operațional pentru Bluetongue, este necesară identificarea tuturor exploatațiilor de rumegătoare și efectuarea unui recensământ al animalelor domestice receptive (bovine, ovine, caprine, etc). În urma acestor evaluări, conform surselor DSVSA Vaslui, pe raza județului există aproximativ 51.820 de exploatații și gospodării individuale, în care există aproximativ 74.242 bovine, 202350 de ovine, 19394 caprine. http://old.ansvsa.ro/

Conform planului de măsuri privind profilaxia și combaterea suspiciunilor de Bluetongue, în jurul focarelor se constituie o zona de control de 20 de km , unde se efectuează inspecții clinice periodice (lunare) la toate rumegătoarele domestice de către personalul medical veterinar cu liberă practică împuterniciți de către DSVSA. În restul zonei de protecție, de până la 100 km, s-au prelevat probe doar în cazul suspiciunilor de Bluetongue sesizate de medicii veterinari (fig. 6.3.). Au existat situații în care, unii proprietarii de unități zootehnice au solicitat testarea serologică a propriilor animele (testare la cerere).

Monitorizarea serologică prin Programul de supraveghere a bolii s-a realizat pe animalele santinelă, seronegative, nevaccinate (în primul rând bovine, apoi ovine și caprine) din interiorul unor localități țintă desemnate în cadrul unor unități epidemiologice reprezentate de pătrate cu dimensiunea de 50/50 km (2500 km2), calculate în funcție de suprafața totală a fiecărui județ. Fiecare unitate epidemiologică are o localitate țintă. Identificarea localităților țintă s-a efectuat de către DSVSA, prin suprapunerea gridului de pătrate peste suprafața județului, astfel încât, între localitățile țintă să fie o distanță de minimum 50 km. În județul Vaslui, care are o suprafață de 5318 km2, s-au stabilit trei localități țintă, de unde trebuia să se recolteze câte 177 probe /lună.

În cazul în care se suspicionează infecția cu virusul bluetongue, procedurile au impus prelevarea de probe pentru clarificarea statusului acestora: ser sanguin și sânge pe EDTA de la animalele în viață, organ (splină), limfoganglioni, pulmon de la animalele moarte http://old.ansvsa.ro/.

Suspiciunile de boală se bazează pe aspectele clinice specifice bolii Bluetongue. Astfel de cazuri au fost identificate și în județul Vaslui, în perioada studiului nostru.

La bovine, s-au observat : hipertermia mucoasei conjunctivale cu epiforă (fig.6.4. și fig. 6.5.), sialoree, ulcerații ale mucoasei nazale ( fig.6.6., fig.6.7.) și bucale (fig.6.8., fig.6.9.), necroze circumscrise la nivelul ugerului și formarea unor cruste (fig.6.10.1,b,c,d).

La ovine, manifestările clinice au constat în: abatere, torticolis ( fig.6.11. ), secreții nazale mucopurulente și conjunctivale, hipertermia mucoasei nazale, cu edeme și ulcerații ale buzelor (fig.6.12a, b, c), cu ulcerații și necroze circumscrise la nivelul mucasei bucale (fig. 6.13), sialoree (fig.6.14 ) și tumefierea și cianoza limbii (fig.6,15).

6.1. Prelevarea și transportul probelor

Studiul nostru a fost realizat pe probe de sânge prelevate de la rumegătoarele domestice din județul Vaslui, în perioada 2014-2016 .

Prelevarea și transportul probelor s-au efectuat în conformitate cu reglementările în vigoare specificate în procedurile și documentația Programului strategic de supraveghere și în Manualul operațional bluetongue, editia II-a 2015.

Conform Programului strategic de supraveghere, monitorizarea serologică s-a realizat în lunile iunie, septembrie și noiembrie. Numărul de probe prelevat din fiecare localitate țintă a fost calculat astfel încât să asigure depistarea animalelor infectate, cu o prevalență de 5% și o confidență de 95%.

Toate etapele de pregătire a materialelor și a personalului sanitar veterinar care urmează să facă prelevările de probe sunt prevăzute în Manualul operațional bluetongue, editia II-a 2015. Aceste etapeau fost riguros pregătite și respectate cu strictețe atunci când se prelevau probe de la animalele cu suspiciune de boală. În acest caz, mașina de transport probe a fost compartimentată astfel încât să existe 2 spații: unul pentru zona curată și celălalt spațiu pentru zona murdară. Toate obiectele personale, ale celor care urmau să facă prelevarea, au fost ambalate și sigilate. Materialele necesare pentru examinarea și prelevarea probelor au fost transportate într-o cutie specială ( fig.6.16 ).Personalul a fost echipat corespunzător pentru prelevarea probelor (fig.6.17).

Pentru identificarea serologică a anticorpilor anti-BTV la rumegătoarele din județul Vaslui, s-au recoltat probe de sânge venos, în vacutainere sterile cu și fără anticoragulant (fig.6.18 ). În vacutainerele fără anticoragulant s-a obținut serul necesar examenului serologic iar sângele din vacutainerele cu anticoagulant, în special cu EDTA, a fost necesar pentru examenul virusologic realizat prin RT-PCR.

După prelevare, probele au fost ambalate, etichetate și prelucrate respectând legislația națională specifică: Ordinul 25/2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare și transport al probelor destinate examenulor de laborator în domeniul sănătății animalelor. Transportul probelor de sânge s-a realizat în condiții corespunzătoare de temperatură (40C), în lăzi izoterme închise și sigilate, dezinfectate la exterior și etichetate cu mențiunea „Atenție, material patologic infectat. A nu se deschide în afara laboratorului”. Probele au fost însoțite de o cerere de analiză

Notele de însoțire s-au completat separat, pe specii și pentru fiecare proprietar. Probele de sânge au ajuns în timp optim la laborator și au fost verificate la recepția în laborator. Verificările s-au făcut cu privire la: acțiunea de prelevare a probelor ( numărul, tipul probelor, cantitatea, specia, rasa), proveniența probelor ( specie, cod crotaliu, vârstă, sex, proprietar, cod exploatație), datele anamnetice (aspecte clinice, anatomo-patologice, date epidemiologice, imunizări, diagnostic prezumtiv, examene solicitate), numele responsabilului de prelevare, semnatura și parafa medicului responsabil.

6.2. Materiale și metoda de lucru

Examenele de laborator instituite în vederea supravegherii Blutongue prezintă o importanță deosebită întrucât orice rezultat negativ certifică faptul că animalele existente în România și cele importate sunt libere de infecție, deci animalele nu au luat contact cu virusul Bluetongue. Se are în vedere faptul că răspunsul serologic la rumegătoare poate apare după 7-14 zile de la infecția cu BTV și poate fi, în general, de lung durată ( Bărănguță A., 2010)

Analizele de laborator s-au realizat conform diagramei de lucru din Manualul de diagnostic BT (LNR Arboviroze București) (fig.6.19).

Conform acestei diagrame, conduita examenului microbiologic presupune: un examen serologic, care permite identificarea anticorpilor specifici, un examen virusologic realizat într-o primă etapă, prin PCR, iar un rezultat pozitiv este urmat de încercarea de izolare a virusului prin inoculare pe ouă embrionate, cultivarea pe monostrat celular, evidențiarea efectului citopatic și reacția de imunofluorescență.

Infecția cu virusul limbii albastre nu este persistentă. Durata viremiei este parțial asociată cu durata de viață a eritrocitelor și, prin urmare, viremia este mai lungă la bovine decât la ovine. În condiții experimentale, viremia durează 14 până la 45 de zile la ovine și până la 31 zile la caprine. detecția genomului viral se realizează numai prin RT-PCR (Reverse transcription-polymerase chain reaction) (https://www.oie.int/doc/ged/D11509.PDF).

În final, confirmarea presupune identificarea serotipului viral prin testul de virus neutralizare cu seruri de referință. Procedurile curente de depistare a anticorpilor specifici diferitelor serotipuri antigenice sunt dificile, întrucât există o paletă largă de serotipuri virale, ceea ce impune utilizarea testul de neutralizare. Pentru confirmarea serotipului viral, probele se trimit de IDSA, care, în conformitate cu prevederile Ordinului ANSVSA nr.205/2007, reprezintă Laboratorul National de Referință pentru Bluetongue. Acest laborator funcționează în condiții de strictă securitate, în conformitate cu prevederile elaborate de Comisia Europeană de combatere a acesti boli.

6.2.1. Testul imunoenzimatic ELISA

Probele de ser obținute din probele de sânge recoltate fără anticoagulant, au fost supuse examenului serologic ELISA, în vederea detectării anticorpilor specifici pentru virusul BTV. Probele de ser au fost prelucrate aseptic și nu s-au utilizat în testare, probe de ser hemolizate.

Testul ELISA (Enzyme-linked immunosorbent assay) este principalul test cantitativ de diagnostic care se bazează pe reacția antigen-anticorp și în care unul din reagenți, de obicei anticorpul, este marcat cu o enzimă. Se utilizează cu scopul de a monitoriza serologic detecția calitativă de anticorpi din ser, produși de virusul bluetongue la rumegătoare, ca indicator al infecției cu virusul Bluetongue.

Protocolul de lucru este detaliat în Manualul de Standarde al testelor de diagnostic si produselor biologice al Oficiului Internațional de Epizootii, Ed. 2014, Partea 2, Sectiunea 2.1., Cap. 2.1.3. și în instrucțiunile de lucru ale productorului.

Pentru detecția anticorpilor specifici se pot utiliza mai multe tipuri de kituri ELISA:

trusa ELISA competiție (trusa Elisa Pourquier- Idexx) pentru detectarea anticorpilor specifici ai proteinei VP7 a virusului Bluetongue;

trusa ELISA imunoenzimatic “Dublă recunoaștere” pentru determinarea anticorpilor specifici pentru virusul Bluetongue (trusa INGEZIM BTV).

Principiul metodei:

Pentru trusa IDEXX:

Proteina recombinată VP7 este fixată pe fundul godeurilor microplacilor de polistiren.

Serurile de testat se diluează și apoi se incubează în godeuri. Dacă există anticorpi specifici în seruri, se formează complexe immune antigen-anticorp.

După incubare, un anticorp monoclonal anti -VP7 cuplat cu o enzimă se incubează în microplăci. In prezența anticorpilor specifici virusului BT în serurile de testat, siturile antigenului VP7 sunt blocate și conjugatul nu poate să se fixeze pe epitopul corespunzător. In caz contrar, conjugatul se poate fia pe antigenul VP7.

După o nouă spălare, un substrat enzimatic pune în evidență prezența enzimei prin apariția culorii bleu, culoare care virează în galben după adăugarea soluției stop. Intensitatea culorii este în funcție de titrul anticorpilor din serul de testat. Citire colorimetrică se face la spectofotometru la 450 nm.

Limita de pozitivitate este calculată in funcție de rezultatele obținute cu eșantionul de control pozitiv furnizat în trusă, eșantion care trebuie introdus în fiecare placă.

Pentru trusa INGEZIM:

Placa cu godeuri este căptușită cu proteina VP7 a BTV. După adăugarea probelor în godeuri, daca acestea contin anticorpi specifici virusului, acestia vor lega la antigenul de pe placa, in timp ce daca nu exista anticorpi specifici – nu vor lega la antigen.

Daca adaugam un anticorp monoclonal specific pentru antigenul cu care este captușită placă (conjugat cu peroxidaza), acesta va intra în competiție cu anticorpii din proba. Dacă proba conține anticorpi specifici aceștia nu vor permite legarea la antigen a conjugatului Mab marcat, în timp ce dacă nu conține anticorpi specifici conjugatul Mab marcat se va lega la antigenul de pe placă. După spălarea păcii pentru eliminarea întregului material nefixat, putem detecta prezența sau absența Mab marcat, adăugând substratul TMB care în prezența peroxidazei va dezvolta o reacție colorimetrică.

Componentele kitului (fig. 6.20, fig.6.21 ):

– microplaci ELISA captușite cu antigen,

– martor negativ,

– martor pozitiv,

– soluție de stopare,

– tampon de diluție pentru eșantioane,

– conjugat monoclonal anti VP7-peroxidază,

– soluție de relevare (substrat),

– solutie stop,

– instrucțiuni pentru utilizare.

Aparatura necesară ( fig.6.22. ):

– cititor de microplăci

– aparat de spălare microplăci ELISA;

– incubator de plăci,

– pipete multicanal și monocanal,

– hârtie filtru;

– tipsuri (conuri) pentru pipete;

– stative;

– pahar Berzelius;

– pipete gradate de 1 -15 ml;

– cilindru gradat 1000 ml

– marker permanent rezistent la apă,

– folie adezivă sau placuță de acoperire, vată, tifon, alcool sanitar, pungi și saci de plastic, coli de hârtie impermeabilă, dezinfectante.

Tehnica de lucru:

Pentru trusa IDEXX:

înainte de începerea lucrului, componente kitului s-au ținut o oră la temperatura camerei.

S-a repartizat 80 µl tampon de diluție în fiecare godeu.

S-a distribuit câte 20 µl martor pozitiv, martor negativ și probele de testat în godeurile desemnate.

S-a omogenizat conținutul godeurilor printr-o ușoară agitare a plăcilor.

S-a acoperit placile cu folie adezivă și se mixeaă bine pe un agitator. Mixarea este foarte importantă pentru obținerea de rezultate corecte.

S-au incubat plăcile pentru 45±3 minute la 21±5 .

Soluția de spălare s-a preparat prin diluarea unui flacon cu soluția de spălare concentrată 20X în 1900 ml apă distilată/deionizată înainte de utilizare.

S-a diluat conjugatul 1/20 în soluția de spălare.

S-a depus câte 100 µl conjugat diluat în fiecare godeu și se acoperă plăcile cu folie adezivă sau capac.

S-au incubat plăcile timp de 45±3 minute la 21± la întuneric.

S-au spălat godeurilor de 3 ori cu 300 µl soluție de spălare diluată.

S-a aspirat tot lichidul din godeuri.

S-a adăugă 100 µl soluție de relevare (substrat) în fiecare godeu.

S-a incubat 10 minute la (temperatura camerei).

S-a adauat 100 µl soluție de stopare în fiecare godeu și s-a agitat ușor pentru omogenizare.

S-a citit absorbanța cu spectrofotometru de 450 nm în maxim 1 ora după stopare (plăcile au fost ținute la întuneric).

Pentru trusa INGEZIM:

Pregătirea probelor:

– S-au utilizat un număr de stripuri corespunzator numărului de probe ce urmau să fie lucrate.

-S-au pipetat martorii și probele:

µl diluant în fiecare godeu,

50 µl control pozitiv în godeul A1- B1,

50 µl control negativ în godeul C1-D1,

50 µl ser de testat în restul godeurilor,

– S-a incubat placa timp de 2,5 ore la 370C (150 min.).

– S-a spalat placa de 6 ori cu 300 µl soluție de spălare diluată 1:25 (1 parte soluție de spălare concentrată și 24 părți H2O distilată).

– S-a adaugat 100 µl conjugat în fiecare godeu.

– S-a incubat placa timp de 30 min la 370C .

– S-a spalat placa de 6 ori cu 300 µl sol spălare diluată 1:25.

– S-a adăugat 100 µl substrat în fiecare godeu.

– S-au omogenizat bine serurile.

– S-a incubat placa timp de 10 min la 220C (fig.6.23)

– S-a adaugat 100 µl soluție de stopare în fiecare godeu (fig.6.24. )

– S –a citit placa la un spectofotometru cu lungimea de unda de 450 nm.

Rezultatele au fost validate atunci când densitatea optică a martorului negativ a fost mai mare de 0,700 și maxim 3,00.

Intrepretarea rezultatelor:

Calcularea absorbanței martorilor negativi și apoi calcularea Procentului de inhibitie (PI) pentru fiecare ser, s-a realizat utilizând formula:

Valoarea PI = (DO proba / DO martor negativ) x100

Pe baza acestui criteriu, probele sunt clasificate astfel:

Rezultatele sunt validate atunci când Control Pozitiv / Control Negativ < 0,25.

Probele sunt considerate POZITIVE (există anticorpi specifici pentru BTV), când valoarea DO la 450 nm a fost ≤ decât valoarea de cut-off pozitivă (60% din controlul negativ).

Probele sunt considerate NEGATIVE (nu există anticorpi specifici pentru BTV), când valoarea DO la 450 nm a fost ≥ decât valoarea de cut-off negativa (65% din controlul negativ).

Probele cu procentaje de legare între cele 2 valori de cut-off trebuie considerate INCERTE și se recomandă recoltarea unei noi probe de sânge după 2 săptămâni.

Stabilirea rezultatului si concluziile testului

Rezultat pozitiv cu concluzia “Prezență anticorpi” atunci când în serul de testat apar anticorpi specifici virusului Bluetongue.

Rezultat negativ cu concluzia “Absență anticorpi” atunci când în serul de testat lipsesc anticorpii specifici virusului Bluetongue.

CAPITOLUL 7

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Supravegherea serologică pentru Boala limbii albastre, este legiferată prin ordinul nr.154/2007 care aprobă normele sanitar veterinare prinvind această strategie, publicate în MO al României nr.580/2007.

Notificarea internă a bluetongue s-a prezentat conform Ordin nr. 79 din 18 septembrie 2008, pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind notificarea internă și declararea oficială a unor boli transmisibile ale animalelor. În conformitate cu acest ordin, prezența sau suspicionarea bluetongue este notificată obligatoriu și imediat, la autoritatea veterinară competentă.

În România, supravegherea pentru Bluetongue s-a aplicat din anul 2000 în cadrul Programului anual pentru supravegherea, profilaxia și controlul bolilor la animale, al bolilor zoonotice și protecția mediului.

La nivelul DSVSA al fiecărui județ luat în studiu, sunt elaborate:

listele cu focarele de boală;

listele cu exploatațiile și efectivele de animale pe specii;

listele cu animalele ce urmează să fie sacrificate;

listele cu amplasamentele infectate, grupate pe specii, la care s-a efectuat ecarisarea;

listele cu amplasamentele infectate în care s-au desfășurat activități de curățenie și dezinfecție, în vederea ridicării restricțiilor impuse;

Toate aceste elemente sunt prevăzute în Planul de Contingență pentru bluetongue, elaborate în conformitate cu prevederile Ordinului 32/2006, cu modificările ulterioare și cu evoluția situației epidemiologice, emis prin Directiva Consiliului 90/423 și Decizia Comisiei 91/42 care cere ca fiecare stat membru să elaboreze un astfel de plan și un manual operațional. Acest plan trebuie completat și modificat ori de câte ori este necesar, cel puțin odată la fiecare 5 ani, astfel încât să fie armonizat cu planurile statelor membre ale Uniunii Europene.

In perioada 2014 – 2016, numărul probelor de sânge prelevate de la rumegătoarele domestice în vederea testării serologice, a variat de la un an la altul și de la o specie la alta (tabelul 7.1, fig.7.1.). Probele de sânge au provenit de la animalele aflate în zona de supraveghere serologică, de la animalele cu suspiciune de boală și de la animalele testate la cererea proprietarilor.

Fig. 7.1.Distribuția numerică a probe prelevate de la rumegătoarele domestice din județul Vaslui, în perioada 2014-2016

Rezultatele investigațiilor serologice au fost compilate anual și sintetizate în anexa 5.1. elaborată de DSVSA Vaslui.

În anul 2014, supravegherea serologică activă a fost realizată pe 448 de probe de ser provenite de la bovine și care au fost negative la testarea ELISA ( tabelul 7.2.)

Tabelul 7.2.

Situația supravegherii serologice Bluetongue la rumegătoarele domestice din județul Vaslui,

în anul 2014

Pe parcursul anului 2014, au fost semnalate 37 de suspiciuni, 29 probe provenind de la bovine și 8 probe de la ovine. Analizele serologice au evidențiat 18 (62,1%) probe pozitive din cele 29 supicionate iar la bovine și toate cele 8 (100%) probe de ser provenite de la ovine (fig 7.2.).

Fig. 7.2. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti-BTV prelevate în caz de suspiciune de boală, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2014

La cererea proprietarilor de animale, în anul 2014, au fost solicitate investigații serologice pentru 12 ovine și 50 de caprine. În urma analizelor de laborator, toate probele provenite de la ovine au fost negative iar la caprine doar o singură probă (2 %) din cele 50 a fost pozitivă la Atc. anti-BTV (fig.7.3. )

Fig. 7.3. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti-BTV , prelevate la cerere, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2014

În anul 2015, supravegherea serologică activă a fost realizată pe 1235 de probe de ser provenite doar de la bovine ( tabelul 7.3.).

Tabelul 7.3.

Situația supravegherii serologice Bluetongue la rumegătoarele domestice din județul Vaslui,

în anul 2015

În urma testării serologice, 249 ( 20,16% ) de probe au fost identificate pozitiv la Atc anti-BTV și 986 ( 79,84% ) au fost negative (fig. 7.4.)

Fig.7.4. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti-BTV , prelevate pentru supravegherea activă, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2015

În aceași perioadă, au existat 253 de suspiciuni de boală la bovine. Testarea serologică prin tehnica ELISA a permis identificarea a 251 ( 99,2 %) probe pozitive la Atc anti-BTV și 2 (0,5 %) probe negative (fig.7.5. ).

Fig. 7.5. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti-BTV , prelevate la cerere, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2015

În anul 2015, au fost solicitări pentru testarea serologică Bluetongue la rumegătoarele. Astfel, au fost prelevate 27 de probe de sânge de la bovine și 19 probe de sânge de la ovine, la care nu s-au identificat anticorpi specifici pentru BTV.

În anul 2016 , supravegherea serologică activă a fost realizată pe 1045 de probe de ser, dintre acestea 628 probe au provenit de la bovine și 417 probe au fost prelevate de la caprine (tabelul 7.4.). Nu au fost prelevate și testate probe de sânge provenite de la ovine.

Tabelul 7.4.

Situația supravegherii serologice Bluetongue la rumegătoarele domestice din județul Vaslui,

în anul 2016

La bovine, din cele 628 de probe de ser testate prin ELISA, 179 (28,5%) au prezentat anticorpi anti-BTV și 449 (71,50%) au fost negative la acest test. La caprine, din cele 417 probe de ser testate, doar 1(0,23%) a fost pozitivă la Atc anti-BTV , restul de 416 (99,76%) au fost negative ( fig.7.6. ).

Fig. 7.6. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti-BTV , prelevate pentru supravegherea activă, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2016

Pe parcursul anului 2016, în județul Vaslui au fost semnalate suspiciuni de boală la ovine și bovine. Astfel, pentru investigațiile serologice, s-au prelevat probe de sânge de la 25 de ovine și o bovină. Rezultatele testelor de laborator nu au confirmat suspiciunile, toate probele fiind negative la testul ELISA (fig. 7.7.)

Fig. 7.7. Incidența probelor pozitive pentru anticorpi anti-BTV , prelevate la cerere și din suspiciuni de boală, de la rumegătoarele din județul Vaslui, în anul 2016

În aceeași perioadă, au fost solicitate analize specifice de laborator pentru detecția anticorpilor anti-BTV la 10 bovine și 6 ovine. Și în aceste cazuri, testele de laborator au fost negative.

Analiza de ansamblu a datelor obținute în urma investigațiilor serologice efectuate anual și pe specii, în perioada 2014-2016, scoate în evidență numărul mare de bovine testate (2631 animale), comparativ cu celelalte două specii: ovinele (70 animale) și caprinele (467 animale) (tabelul 7.5.).

Tabelul 7.5.

Monitorizarea serologică a anticorpilor anti-BTV la rumegătoarele din județul Vaslui, în perioada 2014-2016

În urma monitorizării serologice, bovinele se disting și prin numărul mare de probe pozitive identificate în fiecare an luat în studiu. Procentul de pozitivitate a probelor de sânge prelevate, variază de la 3,77% în anul 2014 la 33% în anul 2015 și 28, 01% în anul 2016 (fig.7.8.).

Fig. 7.8. Incidența anticorpi anti-BTV în probele de ser, provenite de la rumegătoarele din județul Vaslui, în perioada 2014-2016

În urma investigațiilor serologice efectuate pe probe de sânge prelevate de la caprine, s-a identificat un număr redus de probe pozitive la anticorpii specifici pentru BTV. Astfel, în anul 2014, din cele 50 de probe testate doar 1(2%) a fost pozitivă și 49 (98%) au fost negative la testul serologic. În anul 2016, din cele 416 probe prelevate, doar 2 (0,43%) au fost pozitive și 465 (99,57%) au fost negative.

De la ovine, au fost prelevate probe de sânge pentru examene serologice, în fiecare an, numărul acestora fiind relativ redus: în anul 2014- 20 probe, 2015-19 probe, 2016-31 probe. Se remarcă faptul că, doar în anul 2014, s-au identificat 8 (40%) probe pozitive pentru Atc anti BTV. În următorii ani, 2015-2016, probele testate au fost negative la examenul serologic.

Această situație se poate datora mai multor factori printre care: numărul redus de rumegătoare mici crescute în județul Vaslui și posibil, particularitățile anatomice ale celor două specii (lâna deasă), pot fi mai protejate împotriva vactorilor culicoizi, care transmit virusul Bluetongue, deși, rasele selecționate ale celor două specii sunt considerate mai sensibile decât alte rumegătoare la boala limbii albastre http://www.merckvetmanual.com.

Rezultatele obținute la specia bovină, demonstrează o sensibilitate mai mare la acțiunea virusului Bluetongue. O explicație ar putea fi faptul că, femelele vectorilor Culicoides, se adună, formează roiuri și se hrănesc, în special în fermele cu număr mare de animale, într-un număr mare, crescând riscul infecției cu BTV . În epidemiologia bluetongue, bovinele au un rol deosebit de important, datorat viremiei prelungită în absența semnelor clinice ale bolii. http://old.ansvsa.ro/.

Conform Consiliului Științific al ANSVSA, această creștere procentuală a incidenței animalelor pozitive la Atc anti BTV, desfășurată de la un an la altul, se poate datora și schimbărilor climatice și a particularităților biologice a vectorilor hematofagi care pot transmite BTV, declanșând noi focare de boală. S-a observat că culicoizii din specia Culicoides imicola se dezvoltă foarte bine în zonele cu teren argilos, deoarece, acest substrat permite, un timp îndelungat, reținerea umidității la suprafața solului, permițând larvelor să se multiplice rapid. http://old.ansvsa.ro/. Din acest motiv, pentru o mai bună supraveghere, este important să se coreleze rezultatele obținute prin examenele serologice efectuate la animale cu datele obținute din eșantionarea entomologică. Astfel de programe de monitorizare se aplică în toate țările Uniunii Europene https://www.efsa.europa.eu .

Aceste rezultate, demonstrează faptul că virusul este încă circulant în arealul zonal și există posibilitatea să crească numărul cazurilor pozitive dacă nu se continuă supravegherea serologică și nu se intervine pentru eliminarea animalelor bolnave sau purtătoare de virus BT.

Experții EFSA consider că cele mai bune măsuri de eradicare a bolii limbii albastre constau în vaccinarea animalelor timp de 5 ani consecutivi, în combinație cu supravegherea serologică activă prin tehnici de laborator capabile să detecteze niveluri scăzute de virus. Chiar și în aceste condiții, eradicarea bolii este foarte dificilă și boala poate oricâd să reapara atunci când scapă de control serologic, un număr mai mic de 1% dintre animalele receptive (EFSA, 2017) .

Putem concluziona faptul că, investigațiile serologice efectuate până în prezent, realizate pe speciile receptive la infecțiile cu virusul Bluetongue, au un rol important în supravegherea epidemiologică a bolii și contribuie la eradicarea ei. Analiza de risc realizată de OMS în 2014, efectuată pe cele două specii de rumegătoare mici indigene, emit o incidența prezumtivă a cazurilor pozitive ce variază în jurul procentului de 40% la ovine și 0,48% la caprine. http://www.ansvsa.ro. Aceeași sursă precum și Comisia Europenă a Comitetului pentru sănătatea și bunăstarea animalelor, menționează faptul că serotipul circulant în România este BTV4, serotip comun regiunii de SE a Europei, fiind prezent și în Albania, Bulgaria, Grecia, Serbia, Ungaria și Turcia http://www.oie.int/.

Conform Comisiei Europene, datele prezentate în documentul de control și restricții privind Bluetongue, serotipul circulant din România a fost identificat și în alte zone ale Europei, precum: Italia (Calabria, Toscana, etc), Croatia (Lastovo), Portugalia, Spania, Franta, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Austria, Cipru http://ec.europa.eu/food/sites/.

Unii autori susțin că serotipurile BTV 1, 4 și 8 au fost identificate la diferite specii de animale sălbatice, indicând faptul că fauna sălbatică joacă un rol important ân răspândirea bolii Bluetongue (Garcia et al. , 2011; Ruiz-Fons et al. , 2008; Linden et al. , 2010; Henrich et al. , 2007).

CONCLUZII

Investigațiile serologice efectuate pentru supravegherea Bluetongue, realizate în perioada 2014-2016 în județul Vaslui, au dus la desprinderea următoarelor concluzii:

Județul Vaslui se află sub supraveghere serologică activă începând cu anul 2014 și până în prezent.

În perioada 2014-2016 în județul Vaslui au fost prelevate probe de sânge de la rumegătoarele domestice, în vederea identificării Atc anti-BTV prin examene serologice.

Investigațiile serologice s-au realizat pe probe de sânge recoltate prin Programul național de supraveghere a bolii Bluetongue, probe provenite de la animale cu suspiciuni de boală și probe de sânge testate la cererea proprietarilor de animale.

În perioada 2014-2016 investigațiile serologice au fost efectuate pe probe de sânge provenite de la 2631 de bovine,467 de caprine și 70 de ovine.

Din cele 2631 de bovine testate în perioada 2014-2016, 697 (26,5%) au fost pozitive pentru Atc anti-BTV.

Din cele 467 de caprine testate în perioada 2014-2016, 2 (0,42%) au fost pozitive pentru Atc anti-BTV.

Din cele 70 de ovine testate în perioada 2014-2016, 8 (11,5%) probe au fost pozitive pentru Atc anti-BTV.

În anul 2014, în județul Vaslui, anticorpii anti- BTV au fost identificați la animalele cu suspiciuni de boală: bovine -62,1% probe pozitive, și ovine 100% pozitive, precum și la caprinele testate la cerere: 2% pozitive.

În anul 2015, anticorpii anti-BTV au fost identificați în probele provenite din supravegherea serologică obligatorie la bovine :20,16% probe pozitive și din suspiciunile de boală la specia bovină: 99,2% probe de ser au fost pozitive.

În anul 2016, , anticorpii anti-BTV au fost identificați în probele provenite doar din supravegherea serologică obligatorie la bovine:28,5% probe au fost pozitive și la ovine: 0,23% probe pozitive.

În urma monitorizării serologice, bovinele se disting prin numărul mare de probe pozitive raportat la numărul de prelevări, procentul de pozitivitate variind de la 3,77% în anul 2014 la 33% în anul 2015 și 28, 01% în anul 2016, demosntrând faptul că această specie are o sensibilitate mai mare față de virusul Bluetongue.

Investigațiile serologice effectuate în cei trei ani de studiu, demosntrează faptul că virusul este încă circulant în regiunea de NE a României.

BIBLIOGRAFIE

Alexander, K.A., 1994. Evidence of natural bluetongue virus infection among African carnivores. American Journal of Tropical Medicine and Hygiene, 51(5), 568–576.

Annick Linden,Fabien Grégoire, Adrien Nahayo, David Hanrez, Bénédicte Mousset, Audrey Laurent Massart, Ilse De Leeuw, Elise Vandemeulebroucke, Frank Vandenbussche, Kris De Clercq, 2010. Bluetongue Virus in Wild Deer, Belgium, 2005–2008, Emerg Infect Disv.16(5); 2010

Anthony J. Wilson and Philip S. Mellor, 2009. Bluetongue in Europe: past, present and future, Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci.; 364(1530): 2669–2681.

Barratt-Boyes, S. M. & MacLachlan, N. J., 1995. Pathogenesis of bluetongue virus infection of cattle. J Am Vet Med Assoc 206, 1322–1329

Bărănguță și col., 2009 . Aspects regarding serological and virusological surveillance of the moving bovines and ovines flocks from TCE 3 BRAZI Farm, Scientific Works C Series LV, 756-759

Bărănguță și col., 2009. Study regarding certification of some wild ruminants populations from neamț county as free of bluetongue, Scientific Works C Series LV, 751-755

Bărănguță A., 2010. Cercetări privind Bluetongue, Teză de doctorat, 2010, USAMV Iași

Bercea I., 1981. Bolile infecțioase ale animalelor, Ed. Didactică și Pedagogică, București,

Bethan V. Purse, Philip S. Mellor, David J. Rogers, Alan R. Samuel, Peter P. C. Mertens & Matthew Baylis, 2005. Climate change and the recent emergence of bluetongue in Europe, Nature Reviews Microbiology 3,171-181 doi:10.1038/nrmicro1090

Caporale, M., Di Gialleonorado, L., Janowicz, A., Wilkie, G., Shaw, A., Savini, G., Van Rijn, P. A., Mertens, P., Di Ventura, M. & Palmarini, M., 2014. Virus and host factors affecting the clinical outcome of bluetongue virus infection. J Virol 88, 10399–10411.

Carp Cărare Mihai, 2001 Microbiologie generală Virusologie – Casa de editură “Venus“ Iași

Dal Pazzo, F.,și col.. 2009. Bovine infection with bluetongue virus with special emphasis on European serotype 8. The Veterinary Journal, 182(2), 142–151. http://dx.doi.org/10.1016/j.tvjl.2009.05.004.

Falconi C, López-Olvera JR, Gortázar C. 2011. BTV infection in wild ruminants, with emphasis on red deer: A review. Vet Microbiol, 151: 209–219

Henrich, M., Reinacher, M., Hamann, H. P., 2007. Lethal bluetongue virus infection in an alpaca. Vet Rec 161, 764, 2007

Howell, P. G., 1970. The antigenic classification and distribution of naturally occurring strains of bluetongue virus. Journal of the South African Veterinary Medical Association 41,215-223.

Ignacio García-Bocanegra, Antonio Arenas-Montes, Cristina Lorca-Oró, Joan Pujols, Miguel Ángel González, Sebastián Napp, Félix Gómez-Guillamón, Irene Zorrilla, Elena San Miguel and Antonio Arenas,2011. Role of wild ruminants in the epidemiology of bluetongue virus serotypes 1, 4 and 8 in Spain, Veterinary Research,

Lysyk, T. J. 2006. Abundance and species composition of Culicoides (Diptera: Ceratopogonidae) at cattle facilities in southern Alberta, Canada. J. Med. Entomol. 43: 840 Ð 849

Onet E. 1983 – Virusuri și Viroze Animale Vol I Ed Dacia Cluj Napoca

Paul Ioan, 1982. Diagnostic morfopatologic veterinar, Editura Ceres București

Perianu și col., 2006 Boli infecțioase ale animalelor .Viroze .Vol II, editura Universitas XXI, Iași

Perianu Tudor și col.,2012. Tratat de boli infecțioase ale animalelor Viroze vol I, editura Universitas XXI Iasi, pag.920

Purse, B.V., 2015. Bionomics of temperate and tropical Culicoides midges: knowledge gaps and consequences for transmission of Culicoides-borne viruses. Annual Review of Entomology, 60, 373–392. http://dx.doi.org/10.1146/annurev-ento-010814-020614.

Ruiz Fons și col. 2008. Spatial and Temporal Evolution of Bluetongue Virus in Wild Ruminants, Spain, Emerg Infect Dis 14 (6), 951-953.6

Schulz, C., 2012. Cross-sectional study of bluetongue virus serotype 8 infection in South American camelids in Germany (2008/2009). Veterinary Microbiology, 160(1), 35–42.

Takamatsu, H., 2003. A possible overwintering mechanism for bluetongue virus in the absence of the insect vector. Journal of General Virology, 84(1), 227–235. http://dx.doi.org/10.1099/vir.0.18705-0.

Vasiu, C., 2003 – Viroze și boli prionice la animale, Editura Nereamia Napoca

Zanolari, P., 2010. Serological Survey of Bluetongue Virus Serotype‐8 Infection in South American Camelids in Switzerland (2007–2008). Journal of Veterinary Internal Medicine, 24(2), 426–430.

xxx International Committee on Taxonomy of Viruses (ICTV). (2016)- Virus taxonomy: 2014 Release. Retrieved from

xxx CFSPH. (2015). Bluetongue.

xxx OIE. (2013)- Bluetongue. Technical Disease Card. Retrieved from http://www.oie.int/fileadmin/Home/eng/ Animal_Health_in_the_World/docs/pdf/Disease_cards/BLUETONGUE.pdf.

xxx OIE Code sanitaire pour les animaux tettestres -2007 –Annexe 3.8.10 –Lignes directrices pour la surveillance de la fievre catarrhale du muton p1-6

xxx OIE /Terrestrial/ Manual/2009- Chapter 2.1.3 Bluetongue, pag.158

xxx OIE, Săptămânal de informare a Bolilor, vol. 23 – nr 5, 4 februarie, 2010

xxx OIE. (2013)- Bluetongue. Technical Disease Card. Retrieved from http://www.oie.int/fileadmin/Home/eng/ Animal_Health_in_the_World/docs/pdf/Disease_cards/BLUETONGUE.pdf.

xxx OIE. (2014)- Chapter 2.1.3. Bluetongue. Terrestrial Manual. Retrieved from 4 Center for Food Security and Public Health (CFSPH), Iowa State University. (2015). Bluetongue. Retrieved from http://www.cfsph.iastate.edu/Factsheets/pdfs/bluetongue.pdf.

xxx Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (2007) – Analiza epidemiologică din 2006 a virusului febrei catarale serotipul 8 în NV Europei – acces 21 iulie 2008.

xxx Codul de sănătate al Animalelor Terestre –Cap.8.3 Febra catarală malignă, Articolul 8.3.21.

xxx Decizia comisiei 2007/367/EC din 25 mai 2007 privind o contribuție financiară a Comunității către Italia, pentru puneraa în aplicare a unui sistem de colectare și analiză a informațiilor epidemiologice privind febra catarală ovină;

xxx Department af foot and Mouth Diseases, National Veterinary Research Institute, Wodna 7, 98-220 Zdunska ola – Comparasion of four ELISAs for the detection of antibodies against bluetongue virus –Medicyna Wet. 2010, 662

xxx Directiva 75/2000/EC privind măsuri de control și eradicare a Bluetongue;

xxx Europa – Food safety –From the farm 2008 – Febra catarală întrebari și răspunsuri p1-2 actualizare 19.09.2008

xxx Europa- Food safety –From the farm 2008 – Febra catarală întrebari și răspunsuri p1-4 actualizare 19.09.2008

xxx EFSA – Bluetongue Serotype 8 Epidemic Bulletin 15, 2007 .

xxx EFSA- Epidemiological analysis of the 2006 bluetongue virus serotype 8 epidemic in NW Europe. See, 2007

xxx European Commission 199090/424/EEC: Council Decision of 26 June 1990 on expenditure in the veterinary field.

xxx European Commission 2000Council Directive 2000/75/EC of 20 November 2000 laying down specific provisions for the control and eradication of bluetongue.

xxx European Commission 2003Council Directive 2003/85/EC of 29 September 2003 on community measures for the control of foot-and-mouth disease repealing Directive 85/511/EEC and Decisions 89/531/EEC and 91/665/EEC and amending Directive 92/46/EEC

xxx IDEXX Laboratories ELISA Technical Guide pag 1-32

xxx Institultul Pourquier 2008 – Diagnostic serologic al Blue tongue și testul ELISA pentru detecție anticorpi

xxx Insitut Pourquire, 2009 –ELISA bluetongue competiție. Instrucțiuni de utilizare a kitului.

xxx Insitut Pourquire, 2010 –ELISA bluetongue competiție. Instrucțiuni de utilizare a kitului.

xxx Intervet International Bv prin Intervet UK LTD martie 2008 Bovilis® BTV 8 an inactivated vaccin for aid in the prevention of BTV 8 infection

xxx Manual de standarde de diagnostic teste și vaccinuri 4 th edition 2000 – Capitolul 2.1.9- Bluetongue boala limbii albastre rezumat –p63-74

xxx Manual de diagnostic Bluetongue IDSA București elaborate Ionescu Aurelia 2010

xxx Manuel terestre de l 'OIE 2005 -Manuel de tests de diagnostic et des vacins pour les animaux terrestres de l 'OIE 2005 – Chapitre 2.1.9 – Fievre catarrhale du muton Bluetongue p220-236

xxx Ordinul nr. 32/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește prevederi specifice pentru controlul și eradicarea bolii limbii albastre, ce transpune Directiva 2000/75/EC;

xxx Regulamentul 1266/2007 prevede reguli detaliate pentru derogări de la restricțiile de părăsire a animalelor receptive a zonelor de restricție pentru bluetongue, așa cum sunt definite în Directiva 72/2000/EC;

xxx The Merk Veterinary Manual – Bluetongue Clinical findings, Diagnosis and Lesions, Prevention and Control 2008

xxx Unite de Virus Emergents EA 3292, Universite de Mediteranee et EFS Alpes – Mediteranee 2004 – Bluetongue virus replication, molecular and structural biology, Veterinaria Italia ,40 4 ,426-437

xxx https://ec.europa.eu/food/animals/animal-diseases/control-measures/bluetongue_en

xxx https://www.efsa.europa.eu- Bluetongue: EFSA reviews control measures

xxxhttp://www.msdvetmanual.com/generalized-conditions/bluetongue/overview-of-bluetongue

xxx https://ec.europa.eu/food/animals/animal-diseases/control-measures/bluetongue_en

https://www.efsa.europa.eu- Bluetongue: EFSA reviews control measures

http://sameens.dia.uned.es/

Home

http://www.afrivip.org

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IASI [304118] (ID: 304118)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IASI [304118]

Copyright Notice

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE FACULTATEA DE ȘTIINȚE SPECIALIZAREA MATEMATICĂ -INFORMATICĂ Integrarea numerică LUCRARE DE LICEN ȚĂ Absolvent:… [602665]

Martirii neamului românesc [607968]

Considerații teoretice generale asupra combustibilului alternativ pentru motoare în domeniul naval [301863]

1.1. Evolutia hologramelor si clasificarea acestora. Holografia O holograma reprezinta o emulsie fotografica in care informatia despre o scena este… [625812]

Identitate vizuală [603417]

Proiectarea unui sistem de producere a energiei electrice regenerabile alcătuit din panouri solare fotovoltaice și o miniturbină eoliană, în zona… [301590]

Copyright Notice

Similar Posts