SCURTĂ PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICĂ A JUDEȚULUI SATU MARE AȘEZAREA Județul Satu Mare (în maghiară Szatmár megye, în germană Kreis Sathmar) este… [304017]

CAPITOLUL I

[anonimizat] A

JUDEȚULUI SATU MARE

AȘEZAREA

Județul Satu Mare (în maghiară Szatmár megye, în germană Kreis Sathmar) [anonimizat]. Județul Satu Mare înființat în anul 1968, [anonimizat]-Vest și din Euroregiunea Carpatică.

Având o suprafață de 4418 km² (1,9% [anonimizat] 36-lea județ ca întindere), [anonimizat].

Coordonatele geografice între care se desfășoară județul Satu Mare sunt 47ș 23´ și 48ș 06´ latitudine nordică și 22 ș18´ și 23ș 37´ longitudine estică. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], județul Satu Mare este un județ în care predomină peisajele joase de câmpie.

Punctele extreme ale județului sunt:

Puncte extreme Comuna Longitudine estică Latitudine nordică

Nord Tarna Mare Tarna Mare 23ș 11’ 48ș 06´

Sud Lelei Hodod 23ș04’ 47ș23´

Est Huta Certeze 23ș29’ 47 o 56´

Vest Scărișoara Nouă Pișcolt 22ș 14’ 47ș37´

Puncte de trecere a frontierei (vamă) : Petea (rutier), Halmeu (rutier și feroviar), Urziceni (rutier), Berveni (feroviar), Satu Mare (aerian).

Fig.1 Poziția geografică a județului Satu Mare

sursa: cjsm.[anonimizat] (câmpie, deal, munte), constând dintr-o serie de unități geomorfologice. Acestea se grupează în următoarele categorii: regiunile de câmpie situate în partea centrală și de vest a județului; [anonimizat] a teritoriului, la care se atașează și Culmea Codrului; [anonimizat], [anonimizat]-est a regiunii.

Altitudinea medie a județului este de 124 m.

Forma predominantă de relief a județului Satu Mare o constituie câmpia (63%), [anonimizat] a Depresiunii Panonice. Această câmpie este o [anonimizat] o [anonimizat]. Alcătuirea petrografică a [anonimizat], [anonimizat], iar în interfluvii apar depozitele loessoide. Structura geologică se cunoaște datorită cercetărilor efectuate în anii 60-́70 pentru evidențierea de zăcăminte de ape geotermale și a eventualelor zăcăminte de hidrocarburi.

Câmpia Someșului este o [anonimizat] 100 [anonimizat]-[anonimizat], care, [anonimizat]. Acest lucru s-a [anonimizat] 1970. Câmpia joasă a Someșului este intregită de Câmpia Ecedului (formată pe fosta mlaștină Ecedea) și de Câmpia Crasnei. Câmpiile înalte au înălțimi de 140-160 [anonimizat]ată în sud – vestul județului.

În partea sud – estică, zona Sanislău și Resighea, apar dunele de nisip, fixate de către populație, prin culturi de viță de vie și pomi fructiferi.

Fig.2 Harta fizică a Județului Satu Mare, sursa: www.pe-harta.ro

Relieful montan al județului Satu Mare este prezent în partea de nord – est prin crestele montane ale Munților Oașului și o parte din Munții Gutâi. Deși sunt formați prin erupții vulcanice la contactul dintre cristalinul Carpaților Orientali și marginea estică a Depresiunii Panonice, iar substratul este alcătuit din andezite, riolite, dacite și tufuri, altitudinile sunt relativ mici, între 600 și 1202 metri ( Vârful Pietroasa din Munții Gutâi).

Fig. 3 Vf. Pietroasa, Munții Gutâi, sursa:adevarul.ro/locale/satu mare

Cele două unități montane menționate mai sus, Munții Oașului și Munții Gutâi, închid Depresiunea Oașului, care comunică prin Văile Turului și Talnei cu Câmpia Someșului. Depresiunea este formată din dealuri de origine vulcanică de 400-600 metri, de câmpii piemontane de 200-400 metri, precum și de luncile râurilor Tur, Talna, Valea Rea și Lechincioara. La ieșirea Turului din zona piemontană s-a construit lacul de acumulare Călinești-Oaș cu rolul de a regla scurgerea anuală a râului.

Fig. 4 Depresiunea Oaș Fig.5 Lacul Călinești -Oaș, Satu Mare

sursa: turism.bzi.ro sursa: www.dgaspcsm.ro

Culmea Codrului, situată în partea de est a județului, face parte din măgurile cristaline ale foștilor munți scufundați în formațiunile terțiare, având altitudini între 420 și 575 metri ( Tarnița, Lespezi, Țicău) Culmea Codrului face parte din al doilea șir de măguri cristaline ale ,,Jugului Intracarpatic", fiind mult mai fragmentat. Principalele cursuri de apă din zonă sunt însoțite atât de grinduri cât și de părăsite și belciuge.

Această culme se continuă spre vest și sud cu Piemontul Codrului format din dealuri piemontane acoperite cu păduri si pășuni. La sud de Valea Ierului se identifică Piemontul Tășnadului cu dealuri domoale, aproape netede care coboară lent spre Valea Barcăului, iar spre Valea Ierului și Câmpia Crasnei se termină mai accentuat prin diferențe de nivel semnificative, de 70-90 metri.

CLIMA

Satu Mare are un climat temperat-continental, cu veri din ce în ce mai călduroase și ierni mai blânde. Clima județului se află sub influența circulației generale a maselor de aer, cu evidente nuanțe oceanice ce se resimt către est până la barajul arcuit al Carpaților Orientali și Meridionali. În mod similar, Munții Apuseni, deși departe de a constitui o barieră compactă, din cauza porților Someșului și Mureșului, influențează local climatul prin pantele de vest ce forțează masele de aer să se ridice brusc, și prin condensare să producă precipitații însemnate cantitativ.

Suprafața județului se încadrează în proporție de 90% climatului temperat-continental morerat (40% ținutului cu climă de câmpie și 50 % ținutului cu climă de dealuri), iar restul de 10 % climatului montan cu altitudini medii.

Regimul termic prezintă diferențe relativ mici pe suprafața județului: temperatura medie anuală este de 9,7șC în Municipiul Satu Mare, 8șC la poalele Munților Oaș-Gutâi.

Cea mai ridicată temperatură +40 șC, a fost înregistrată în 1952 la Carei (maximă absolută), iar cea mai scăzută, de – 40 șC a fost înregistrată la Satu Mare în decembrie 1961 (minima absolută). Regimul precipitațiilor este variat în funcție de latitudinea reliefului: precipitațiile cresc de la 600 mm/an în regiunile de câmpie la 1200 mm/an în Munții Gutâiului. S-a observat, în ultimii ani, o creștere a perioadelor secetoase.

Vânturile predominante bat dinspre nord-vest cu o frecvență de 75-80%, vânturile vestice se manifestă în special primăvara și vara, iar toamna și iarna cele estice și nord-estice. În Depresiunea Oaș, aproape total închisă, au loc inversiuni de temperaturi, mai ales vara, ce afectează deseori livezile de pruni și meri.

HIDROGRAFIA

Hidrografia județului Satu Mare este complexă având un rol important în aspectul peisajelor, mai ales în cele de câmpie și cele deluroase.

Dintre apele subterane se remarcă cele de adâncime utilizate pentru alimentarea cu apă, dar și cele termale cu temperaturi peste 50ș C, în localitatea Ady Endre chiar de peste 70°C, exploatate în scop terapeutic în Municipiul Satu Mare ( Ștrandul Termal, AquaparK), orașul Tășnad, Municipiul Carei, localitățile Mihăeni și Acâș. Apele subterane – ascensionale sunt acumulate în straturile de nisipuri și pietrișuri panoniene la o adâncime de 250-400 m.

O importanță mai mare încep să o aibă apele minerale din zona montană exploatate industrial în localitatea Certeze ( apa minerală Oaș). Pe teritoriul județului Satu Mare, așezat pe un imens rezervor subteran, apele se ivesc la suprafață ca izvoare, sau prin foraje, sub formă de ape minerale carbogazoase, cloruro-sodice cu proprietăți alcaline, slab sulfuroase, bicarbonate.

Apele de zăcământ, care se găsesc la 800-2000 m, sunt:

 carbogazoase: Bixad, Turț;

 sulfuroase: Băile Puturoasa, Luna, Ghenci;

 bicarbonatate: Tarna Mare, Vama, Valea Măriei, Noroieni.

Apele curgătoare se grupează în trei mari bazine hidrografice: Tisa, Someș-Crasna și Ier. Pe teritoriul jud. Satu Mare cursurile de apa din bazinul hidrografic Tisa au o lungime totală de 429 km și o suprafață de 1303 km², iar cursul principal este râul Tur. Bazinul hidrografic Someș – Crasna are o lungime de 654,5 km și o suprafață de 2 350 km², cursurile principale sunt râul Someș și râul Crasna.

Cursurile de apă principale din județ sunt:

Someșul – cu o lungime de 61 km în județul Satu Mare, un debit mediu de 119 m³/s și îndiguit din dreptul localităților Lipău și Someșeni;

Crasna – cu un curs de 57 km în județ și un debit mediu de 5,9 m³/s;

Turul – cu o lungime de 70 km pe al cărui curs inferior se află o rezervație naturală.

La acestea se adaugă Homorodul , Valea Ierului (Eriu) cu lungimi de aproximativ 30 km și Talna cu o lungime de 35 km. Rețeaua hidrografică este completată de numeroase canale și pârâuri cu debite variabile în funcție de sezon.

Lacurile existente pe teritoriul județului sunt în număr de peste 30, lacuri artificiale de mărime mică și mijlocie care totalizează circa 800 ha. Dintre acestea, lacul de baraj Călinești-Oaș de pe râul Tur este cel mai mare cu o suprafață de 357 ha. Alte lacuri artificiale mai mari cu diverse destinații – pescuit, rezervă de apă pentru agricultură, regularizarea debitelor etc. sunt: Mujdeni (Orașu Nou); Dabolț (Halmeu); Balastiera Apa (Apa); Adrian (Livada); Bercu și Micula (Micula); Oțeloaia (Homorodu de Sus); Hodișa (Socond); pescăria de la Moftin, Andrid, Chereușa, precum și unele heleștee din partea de nord a Câmpiei Someșului.

Fig. 6 Harta județului Satu Mare – Hidrografia sursa: https://mapsgisblog.files.wordpress.com/2016

VEGETAȚIA, FAUNA ȘI SOLURILE

Din punct de vedere al florei, județul Satu Mare se încadrează zonei de silvostepă cu diferite graminee și păduri de stejar (Quercus robur). Alte specii întâlnite sunt frasinul, alunul, carpenul, castanul comestibil a cărui arie de răspândire ajunge până la Halmeu, Bixad, Huta-Certeze.

Pădurilor predominante de stejar li se alătură gorunetele cu cer, stejar pufos și gârniță în arealele deluroase, făgetele, pădurile de molid cu intruziuni de pini, molizi și larice pe versanții montani ai Munților Oaș și Gutâi.

Vegetația bălților și a mlaștinilor este reprezentată de trestii, rogozuri, sălcii, plopi, anini.

Fig. 7 Păduri ripariene mixte în rezervația naturală Pădurea Urziceni

sursa: http://apmsm.anpm.ro

Datorită cultivării terenurilor vegetația a suferit modificări, reducându-se numărul de specii mai ales în arealele de câmpie. În prezent, neutilizarea unor suprafețe arabile a determinat mărirea arealelor ocupate de pășuni și fânețe, fapt care a permis vegetației sălbatice să își revină.

Fauna de stepă existentă în județ este alcătuită din rozătoare ( șoareci de câmp, popândăi, hârciogi), iepuri, fazani, vulpi, viezuri, prepelițe, grauri, ulii, șopârle șerpi, insecte. Județul dispune de un fond cinegetic variat (cerbi, căprioare, lupi, vulpi, mistreți, iepuri, fazani, potârnichi, etc.) și importante resurse piscicole.

În pădurile din zonele mai înalte ale județului se întâlnesc căprioare, cerbi, lupi, mistreți, jderi, privighetori, ciocănitori, pupeze, sturzi, mierle etc.

Din punct de vedere pedogeografic teritoriul județului se încadrează în regiunea de câmpii și dealuri joase, subregiunea nordică a provinciei panonice. Dintre solurile zonale sunt răspândite argiluvisolurile, solurile brune, solurile argiloiluviale podzolite (regiunea piemonturilor), solurile brune acide și andosolurile ( regiunea Oaș), cernoziomurile și cernoziomuri levigate gleice (zona Carei) . Dintre solurile azonale sunt răspândite cele hidromorfe ( regiunile mlăștinoase), solurile sărăturoase ( zona Căuaș).

Rezervațiile naturale din județ sunt: Cursul inferior al Râului Tur, Dunele de nisip Foieni, Heleșteele de la Moftinu Mic, Mlaștina Vermuș, Pădurea de frasini Urziceni, Pădurea cu pini Comja, Pădurea Runc și Tinoavele din Munții Oaș.

Fig. 8 Harta rezervațiilor naturale din județul Satu Mare, sursa sursa: www.dgaspcsm.ro

Din datele furnizate de O.S.P.A. Satu Mare, cele 317.515 ha teren agricol reprezintă 71,87% din totalul suprafeței județului, iar terenurile arabile 50,17%. Pădurea ocupă doar 15% din totalul suprafeței județului.

Capitolul II

Premise social – istorice ale populării

Poziția geografică și condițiile naturale ale județului Satu Mare au oferit, de-a lungul timpului, condiții favorabile locuirii și activităților umane. Astfel, urme ale locuirii apar din paleolitic, fapt demonstrat de descoperirile arheologice. Arealele cele mai locuite au fost Câmpia Someșului, Valea Ierului și marginile mlaștinii Ecedea.

Urme ale culturii Otomani din perioada bronzului s-au descoperit în apropierea comunelor Pir, Domănești, Apa, Medieșu Aurit, Vetiș etc. Descoperirile atestă prezența unor așezări stabile, cu o populație care practica agricultura și creșterea vitelor.

Arheologii din Satu Mare au descoperit împreună cu cei de la Universitatea Koln din Germania un descoperit un centru tribal din mileniul I î.Hr. pe raza comunei sătmărene Căuaș. Descoperirea s-a făcut prin scanare geomagnetică. ,,Prin scanare geomagnetică s-a constatat că aici a existat un centru tribal, ce se întindea pe o suprafață de 56 ha, într-o zonă fortificată natural prin revărsarea a două pâraie în valea Ierului. Întreaga suprafață a fost fortificată printr-un efort ce dovedește posibilități impresionante ale comunității care a trăit în așezare", se precizează în comunicat.

Fig,9 Sit arheologic

sursa:http://www.descopera.ro/cultura/14115894-descoperire-de-exceptie-in-satu-mare

Din epoca fierului, perioadă în care s-au închegat triburile tracice, iar apoi statul sclavagist dac, așezări dacice s-au descoperit în jurul orașelor Satu Mare și Carei. O mare așezare a dacilor liberi a fost descoperită la Șuculeu, lângă Medieșu Aurit.

FFig.10 Situl arheologic Șuculeu, Medieșu Aurit Fig.11 Cuptor dacic Șuculeu, Medieșu Aurit

sursa:www.gazetanord-vest.ro sursa:www.descopera.ro

În perioada formării primelor voievodate este menționată cetatea Sătmarului, ca sistem de apărarea voievodatului lui Menumorut. Acest lucru este menționat în cronica lui Anonymus din secolul X, cetatea purtând numele de Castrum Zotmar. Organizarea socială aperioadei era în obști sau uniuni de obști care, uneori, purtau denumirea de ,,țară” (,,Țara Oașului”). Cercetările făcute la o cetate de pământ de la Crucișor (încadrată în secolele XII-XIII) dovedește că aceasta formă de organizare era specifică comunităților românești.

Fig. 12 Cetatea Zatmar ( Satu Mare), sursa:cjsm.ro

Districtele românești de la Ardud, Medieș, Oaș (menționate în secolul XIII) și-au păstrat instituțiile chiar dacă au fost preluate de către nobilimea maghiară, cum a fost cazul Medieșului ,,de manibus valachorum”.

Fig. 13 Cetatea de la Medieșu Aurit Fig.14 Desen Cetatea Medieș

sursa: ww.agerpres.ro sursa: www.satmareanul.net

Continuitatea populației românești este confirmată și de existența unor voievozi și cneji români din Sătmar, cum ar fi: Nicolae de Romad (1296), Stephan Băieșul (Bixad,1578), Michael Popp ( Ardud, 1769) etc. În secolul al XVI-lea, conform unor statistici ale prozelitismului calvin, din 158 de sate ale comitatului Satu Mare 101 erau sate românești (65%), iar 57 erau sate maghiare (35%).

Fig.15 Cetatea Ardud Fig.16 Cetatea Ardud restaurată

sursa: www.satmareanul.net sursa: www.ghidvideoturistic.ro

De-a lungul secolelor, pe teritoriul județului Satu Mare s-au stabilit și populații de alte naționalitați ca : maghiarii în secolele XI-XII, germanii în secolele XI-XIII, șvabi și slovaci în secolele XVIII-XIX.

Fiind așezat intr-o zonă de intersecție a căilor de comerț, Comitatul Satu Mare care a fost atestat în anul 1181, a avut parte de un istoric cu multe evenimente zbuciumate. Ca martori ale acestei istorii au rămas ruinele cetăților de la Satu Mare, Ardud, Medieșu Aurit, Carei, dar și bisericile din perioada romanică, cum ar fi cea din comuna Acâș. Martori ai bogației și a muncii locuitorilor de pe aceste meleaguri ai au rămas și bisericile în stil gotic din Ardud, Eriu-Sâncrai, Beltiug.

In secolul al XVI-lea, comitatul Satu Mare se dezvoltă foarte mult, astfel încât a devenit motiv de dispută între principii transilvăneni și austrieci. Însuși Mihai Viteazul, a poposit în anul 1601 pentru o perioadă de 20 de zile cu armata sa la Moftin (înaintea luptei de la Guruslău), pentru ca după o perioadă de 110 ani tot la Moftin să aibă loc disputa dintre Rakoczi al II-lea și armata austriacă.

Perioana secolului XVII a însemnat pentru comitat un timp de cuceriri, distrugeri cauzate de polonezi si turci. Din această perioadă descrierea comitatului Sătmarului aparține cronicarului Evlyia Celebi.

Din secolul al XVIII-lea urmează o perioadă de prosperitate, fapt care a facilitat colonizarea comitatului cu populații germanice în regiunile localităților Petrești, Beltiug etc.

Datorita privilegiilor economice si comerciale primite începând cu secolul al XIII-lea, Satu Mare devine un însemnat centru al breslelor mestesugaresti. Secolul al XVIII-lea marcheaza debutul unui intens proces de urbanizare în care un rol important l-au avut cei peste 1075 de meșteșugari atestați documentar prezenți în Satu Mare la finalul secolului al XVIII-lea.

Din epoca modernă, evenimentele au oferit personalități marcante din județ, dintre care pot fi amintiți episcopul Grigore Maior din Sărăuad, Kőlcsey Ferenc, doctor Vasile Lucaciu, , poetul maghiar Ady Endre, pictorul Aurel Popp și mulți alții.

Secolul al XX-lea nu a rămas fără evenimente importante, ci dimpotrivă, războaiele mondiale, unirea României din 1918 au lăsat urme adânci în sufletele sătmărenilor. După primul război mondial, pe terenurile expropriate, s-au stabilit populații din alte regiuni, cum ar fi Munții Apuseni sau Maramureș. Astfel de localități sunt Gelu, Baba Novac, Păulian, Lucăceni etc. Migrarea a fost și în sens invers, dar în mod forțat, după Dictatul de la Viena, când au părăsit județul peste 16000 de români (1943) din cei 200 000 din nordul Transilvaniei.

Pentru a simboliza istoricul primei jumătăți a secolului XX, Vida Gheza a ridicat un monument la Carei în anul 1964. Progresul și speranța au renăscut cu precădere după revoluția din 1989.

Odată cu perioada socialistă, populația județului Satu Mare începe să crească, dar au loc și modificări de structură profesională datorită începerii procesului de industrializare. Creșterea populației a fost rapidă datorită mișcării naturale încurajată de regimul politic existent, cu natalității mari din perioada anilor 1960-1970 (25‰ în anul 1969) și un sporul natural ce a depășit 10‰ între anii 1971-1973. Astfel populația județului Satu Mare a crescut de la 267 000de locuitori în anul 1910 la peste 400 000 de locuitori în anul 1992.

Fig. 17 Evoluția populației în județul Satu Mare

După revoluția din 1989, în care au fost în jur de 1 200 de victime, comportamentul demografic al populației s-a schimbat, astfel nataliatatea a scăzut drastic, iar sporul natural a scăzut și el. Un rol important în modificarea numărului populației l-a avut și sporul migratoriu care a devenit negativ. În ultimii douăzeci și cinci de ani emigranții români au fost numeroși, orientându-se mai ales spre statele Europei Vestice (Spania, Italia, Franța, Regatul Unit al Marii Britanii). În consecință, populația județului a ajuns la 329 079 locuitori. Analiza detaliată a demografiei județului Satu Mare o voi realiza mai jos, în paginile lucrării.

Capitolul III

Modificări geodemografice

în judetul Satu Mare în perioada 1992-2012

3.1. Evoluția numerică a populației

Pentru a putea analiza demografia județului Satu Mare este necesară cunoașterea componenței administrative a acestuia.

Conform Institutului Național de Statistică, județul Satu Mare are următoarea structură administrativă:

două municipii: 1. Satu Mare ( cu Sătmărel și Curtuiuș)

2. Carei (cu Ianculești)

patru orașe: 1. Negrești Oaș (cu Luna, Luna Șesuri, Tur)

2. Tășnad (cu Blaja, Cig, Rațiu, Sărăuad, Valea Morii)

3. Livada (cu Adrian, Dumbrava, Livada Mică)

4.Ardud (cu Ardud Vii, Baba Novac, Gerăușa, Mădăras, Sărătura)

59 de comune (având 220 de sate) – vezi Anexa 1

Fig.18 Satu Mare – Palatul administrativ

sursa: www.voceatransilvaniei.ro

Fig.19 Harta administrativă a județului Satu Mare

Populația ocupă un rol important în cercetarea geografică, și nu numai, deoarece este o componentă dinamică care influențează componentele mediului. In același timp studiile asupra populației sunt foarte importante din punct de vedere social, economic și politic. Modificările cantitalive și calitative ale populației unei regiuni influentează și modul de evoluție al regiunii respective din punct de vedere al dezvoltării. Populația reprezintă o comunitate situată pe o anumită suprafață bine delimitată, care trăiește intr-o anumită perioadă de timp, fiind caracterizată prin anumite aspecte cum ar fi: numărul, structura, repartiția, dinamica.

Studiul dinamicii unei populații de pe un anumit teritoriu poate fi realizat în mai multe moduri. O primă abordare ar fi considerarea acestei populații ca un sistem închis în care intrările sunt reprezentate doar de numărul de nașteri, iar ieșirile doar de numărul de decese. Această abordare nu este potrivită decât unui studiu la nivel global, populația Terrei, deoarece doar la acest nivel putem considera ca nu mai influențeză și alti factori dinamica populației. Fluxurile de populație între Terra și spațiul cosmic sunt momentan reduse și temporare.

O a doua abordare ia în considerare populația ca un sistem deschis în care dinamica ei este în legătura cu alte sisteme de populație a unor alte teritorii. Astfel, populația unui județ nu este decât un subsistem al populației țării, care, la rândul ei, este un subsitem al populației globale. În cazul acestui studiu este vorba de populația județului Satu Mare pe care o vom aborda ca un sistem deschis în care bilanțul total este dat de sporul natural și de sporul migratoriu. In acest caz intrările sunt date de numărul de nașteri și de numărul de imigranți din populația județului, iar ieșirile sunt date de numărul deceselor și de emigranții din cadrul populației județului.

Bilanțul total al populației județului Satu Mare, la un moment dat, poate fi exprimat prin formula dată de V. Trebici în 1979:

Pt = Po+Sn+Sm, în care:

Pt – populația totală;

Po – populația inițială;

Sn – sporul natural dat de diferența dintre numărul de nașteri (N) și numărul de decese (M);

Sm – sporul migratoriu dat de diferența dintre numărul de imigranți (I) și numărul de emigranți (E).

Populația județului Satu Mare a avut o evoluție asemănătoare cu cea a populației României. Tendința de creștere a numărului de locuitori a fost crescătoare până în anul 1992, considerat prag, iar ulterior a fost descrescătoare, Această tendință de diminuare a numărului de locuitori se păstrează în România, dar și în județ, chiar și după recensământul din 2011, conform datelor oferite de Institutul Național de Statistică.

Perioada anterioară anului prag, 1992, se caracterizează printr-o creștere a populației județului de la 267 532 locuitori în anul 1910 la 400 789 în anul 2012. Diferența este de 133 257 locuitori ceea ce reprezintă o creștere de 33,2%. Ritmul mediu anual de creștere al perioadei 1910 – 1992 a fost de 1625 persoane. Această valoare de 400 789 locuitori este valoarea maximă inregistrată de județul Satu Mare ca număr de populație, iar în raport cu populația României reprezenta 1,72%.

Tabelul 1. Evoluția populației județului Satu Mare la principalele recensăminte

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Satu Mare

Cauzele creșterii populației în perioada 1910 – 1992 le constituie creșterea natalității și scăderea mortalității. Acestea la rândul lor se află sub permanenta influență a unor factori demografici, sociali, economici, culturali și chiar politici, astfel că valorile au fluctuat în diferite perioade: natalitatea între valori de 14.7‰ în anul 1992 la 28‰ în anul 1956, iar mortalitatea de la 9.4‰ în anul 1960 la 16,1‰ în anul 1992. Sporul natural rezultat a fost în mare parte pozitiv, cu o valoare maximă de 16,4‰ în anul 1956. Valoarea acestui indicator a devenit aproape 0 în anul 1991 (0,7‰), iar în anul 1992 are valoare negativă.

Un rol important în creșterea populației l-a avut creșterea nivelului de trai, în special după cele două războaie mondiale, îmbunătățirea asistenței medicale care a determinat creșterea speranței la viață și a situației materiale a familiilor datorită dezvoltării economice a orașelor din județ. O consecință a schimbării condițiilor de viață a fost scăderea mortalității infantile (de la valori de peste 50‰ la 23.7‰ în anul 1992) ceea ce a determinat creșterea efectivului populației județului.

Creșterea efectivului populației a avut un ritm diferit în ceea ce privește orașele și comunele județului. Astfel, municipiile și orașele județului au cunoscut cea mai semnificativă creștere, de la 67 537 locuitori în anul 1930 la 199 041 la recensământul din 1992. In schimb comunele județului au inregistrat o descreștere a numărului de locuitori, de la 233 568 în anul 1930 la 201 748 în anul 1992.

Creșterea puternică a populației urbane se datorează procesului de industrializare forțată din regimul comunist care necesita forță de muncă calificată. Cele mai importante centre polarizatoare de populație au fost orașele Satu Mare și Carei. Migrarea din mediul rural în mediul urban a fost masivă, fenomenul fiind cunoscut sub denumirea de ,,exod rural". Condițiile de viață superioare mediului rural și locurile de muncă sigure au stimulat deopotrivă migrația spre orașele județului.

Exodul rural a modificat vizibil și gradul de urbanizare al județului, care a crescut de la 22.4% în anul 1930 spre 46,3% la data de 7 ianuarie 1992.

Sporul migratoriu a avut un aport mult mai redus în ceea ce privește modificarea numărului de locuitori al județului deoarece migrația externă teritoriului României era interzisă. Migrația populației se realiza între mediul rural și cel urban, dar și intre județul Satu Mare și celelalte județe. Valorile acestui indicator au fost negative la nivel de județ în perioada 1956 -1992 ( valori de la -510 în anul 1956 la -1978 în anul 1990).

Având în vedere informațiile prezentate, se poate concluziona faptul că modificarea pozitivă a numărului de locuitori din județul Satu Mare se datorează în totalitate mișcării naturale a populației.

Odată cu dobândirea libertăților democratice după anul 1989, populația județului Satu Mare a cunoscut o evoluție descendentă. Această evoluție a populației județului poate fi urmărită în graficul care urmează:

Fig. 20. Mărimea demografică a județului Satu Mare la principalele recensăminte

Comportamentul demografic s-a modificat în mod cert după revoluția determinând o scădere rapidă a populației județului. Acest lucru se încadrează fenomenului general de reducere a populației întâlnit în România după1990. Dinamica demografică negativă a fost de 71 710 locuitori (21,7%) într-o perioadă de 20 de ani (1992-2012). Ritmul anual mediu de scădere al populației a fost de 3 585,5 de locuitori.

Modificarea evoluției populației a fost determinată de schimbările de ordin social, cultural, economic și politic. Un rol crucial l-a avut anularea decretului interzicerii avortului, fapt care a determinat o scădere bruscă a natalității în județ. Efectul imediat l-a constituit creșterea continuă a numărului de avorturi care anual depășeau aproape constant numărul nașterilor. Acest lucru s-a datorat educației precare și informării reduse a populației în domeniul planningului familial. Necunoașterea și neacceptarea de multe ori a metodelor contraceptive au creat numeroase probleme în acest sens.

Conform unei statistici realizate de wikispaces, în anul 2002, în județul Satu Mare s-au înregistrat 1500 de avorturi. Această valoare este un procent cuprins între 20% și 29.9% din totalul nașterilor din acel an.

Fig. 21 Harta procentelor avorturilor înregistrate în România pe județe (2002)

sursa:https://avort.wikispaces.com/4.2+Statistici+avort+Romania

Prin scăderea vertiginoasă a natalității și a sporului natural, județul Satu Mare s-a aliniat tendinței României și a Europei. Valorile natalității au scăzut până la 8,2‰ în anul 2001, iar sporul natural a devenit negativ în mod constant cu o valoare minimă de -3,4‰ în anul 2002.

Un alt factor important în modificarea populației a fost dechiderea granițelor și libera circulație a persoanelor. Sporul migratoriu a continuat să fie negativ, însă cu valori mult mai mari, datorită migrației externe a unui număr mare de locuitori. Un aspect al emigrației spre statele Europei vestice a fost legat de remigrarea masivă a populației șvabe în Germania.

Procesul migratoriu s-a intensificat datorită situației economice moștenite, lipsei locurilor de muncă datorită restructurărilor și dorinței de a asigura familiei rămase un trai mai bun.

Un fenomen asociat modificărilor structurale din domeniul sanitar a fost scăderea speranței de viață cu doi-trei ani în perioada imediat următoare revoluției. In anii următori a avut loc o redresare a situației, speranța la viață înregistrând o ușoară creștere.

Declinul demografic a fost prezent atât în mediul urban, cât și în cel rural din județul Satu Mare. Astfel, cea mai mare scădere a avut loc la nivel de municipii și orașe cu un număr total de 53 092 locuitori, cu unritm mediu anual de 2655 de persoane. Valorile populației au scăzut de la 199 041 locuitori în anul 1992 la 175 213 locuitori în anul 2002, pentru ca în anul 2012 valorile să ajungă la 145 949 locuitori, adică cu un procent de 16,13%.

Fig. 22 Mărimea demografică a municipiului Satu Mare între anii 1992 și 2012

Dintre orașe se remarcă reședința de județ, Satu Mare, cu o reducere totală a populației de peste 37 000 de locuitori. Ritmul mediu anual de scădere a fost de 1851 persoane, ceea ce a determinat ca procentul populației să se reducă cu un total de 28,06%.

Municipiul Carei a înregistrat o scădere cu 6 191 persoane, adică un procent de 23,47% din populația anului 1992 cu un ritm mediu anual de 309,5 locuitori. Orașele mai mici au avut un ritm diferit de evoluție din punct de vedere numeric, dar tot în sens negativ, astfel:

orașul Ardud a avut o reducere de 683 persoane (10,3% din populația anului 1992; ritm mediu de scădere 34,1 locuitori);

orașul Livada a avut o reducere de 424 persoane (6% din populația anului 1992; ritm mediu de scădere 21,2 locuitori);

orașul Negrești – Oaș a avut o reducere de 6767 persoane (40% din populația anului 1992; ritm mediu de scădere 338,3 locuitori); acest fenomen este cauzat de emigrația masivă a populației regiunii spre statele Europei Vestice și de Sud în anii 1992-2002;

orașul Tășnad a avut o reducere de 1988 persoane (19,1% din populația anului 1992; ritm mediu de scădere 99,4 locuitori);

În comune scăderea populației a fost mai redusă, de 18 610 locuitori, de la 201748 la 192 068 locuitori între anii 1992 și 2002 și până la 183 130 locuitori în anul 2012. Ritmul mediu anual a fost de 930,5 persoane ceea ce a condus la o reducere a numărului de locuitori cu 5,65%. Cele mai mari valori le-au înregistrat comunele Bixad și Supur cu scăderi de peste 1000 de persoane. Scăderea populației a fost diminuată de fenomenul de reîntoarcere al unei părți din populația urbană la locul natal în urma proceselor de dezindustrializare, privatizare a unităților industriale din orașe și reducerea numărului locurilor de muncă. Exemple concrete de astfel de unități sunt UNIO, ITA Ardeleana, IPL.

Totuși, o parte a mobilității urban-rural este condiționată din punct de vedere economic. Așadar avem de-a face cu un proces hibrid în care suburbanizarea clasică, având ca purtătoare clasică clasa socială mijlocie, se amestecă din punct de vedere statistic cu remigrarea urban-rural, determinată de pierderea locurilor de muncă și de scumpirea condițiilor de viață din orașe pentru un grup social important, format din foști muncitori, sărăciți treptat după 1989.

La nivel de comune s-au observat următoarele modificări: stagnări ale populațiilor din comunele Berveni, Hodod, Pișcolt și Terebești, creșteri ale populațiilor din comunele din apropierea Municipiului Satu Mare (Vetiș, Dorolț, Botiz, Păulești, Agrij, Viile Satu Mare), dar și în cazul comunelor Racșa și Gherța Mică.

Stagnarea sau creșterea numărului de locuitori din unele comune se datorează fenomenului de reîntoarcere a populației de la oraș la sat ( venituri mai mici, dorința unor locuințe mai spațioase și a unui trai liniștit, taxe mai mici), al existenței populației rrome care se caracterizează prin natalitate mai mare sau reîntoarcerii emigranților din statele Europei (Portugalia, Italia, Spania, Franța).

Efectele tendințelor prezentate mai sus sunt: scăderea numerică a populației; intensificarea emigrației; creșterea mobilității generale a populației la nivel continental sau chiar intercontinental; atenuarea mișcării migratorii interne, îmbătrânirea populației și scăderea ponderii populației active cu consecințe economice negative asupra județului etc.

Din aceste motive și tendințele demografice la nivelul județului Satu-Mare sunt total diferite de cele din perioada pre-revoluționară, determinând modificări demografice importante la nivel cantitativ și structural.

Fig. 24 Harta evoluției populației în județul Satu Mare între anii 1992-2012

3.2. Densitatea populației

Densitatea populației este un indicator de maximă generalizare ce pune în evidență gradul de concentrare al populației în teritoriu. Densitatea generală (Dg) este dată de numărul de locuitori (P) ce revin pe unitatea de suprafață (S) (km²):

Dg = P / S

Analiza factorilor care influentează repartiția populației sunt strâns legați de aspectul și dimensiunea teritoriului luat în calcul, fiind astfel un indicator relativ. Nivelul de precizie crește odată cu reducerea suprafeței analizate. Din acest motiv, pe lângă densitatea generală la nivel de județ, am analizat raportul populație – suprafață pentru fiecare localitate în parte. Rezultatul, redat în Harta densității populației județului Satu Mare (după valorile anului 2012) de mai jos, prezintă variațiile spațiale și numerice ale repartiției populației, putând astfel identifica mai ușor factorii generatori de diferențe.

Factorii repartiției variate a populației pe teritoriul județului în perioada 1992-2012 sunt legați de condițiile naturale (fragmentarea reliefului, altitudinea reliefului, climatul local, accesul la apă, resursele de subsol, poluare etc), de cele social-economice (apropierea de locul de muncă, venituri, accesul la cultură, nivelul dezvoltării economice etc.), dar și de cele individuale ale locuitorilor (nevoia de spațiu, de liniște, de intimitate etc.).

La nivel de județ densitatea populației a avut o evoluție ascendentă până în anul 1992 pe fondul creșterii continue a populației județului. Populația s-a raportat la o suprafață totală de 4418 km². Astfel, variația a fost de la valoarea de 60,5 loc/km² (anul 1910) la 90,7 loc/km² (anul 1992). Ritmul mediu de creștere a fost de 0,36 loc/km²/an.

După pragul anului 1992 densitatea are valori descrescătoare datorate reducerii populației în județ. Valorile s-au redus treptat de la 90,7 loc/km² ( anul 1992, populație 400 789 locuitori), la 83,1 loc/km² (anul 2002, populație 367281 locuitori), pentru ca în 2012 să nu depășească 74,4 loc/km² (populație 329 079 locuitori). Ritmul mediu de scădere a densității populației a fost de 0,8 loc/km²/an. Conform Institutului Național de statistică, județul Satu Mare se află pe locul 29 în România. În raport cu densitatea medie a populației țării din anul 2012 (79,8 loc/km²), județul Satu Mare are o valoare mai mică cu 5,4 unități.

Tabel nr. 2 – Evoluția densității populației între 1992 – 2012 – Județul Satu Mare

In ceea ce privește densitatea populației din mediul urban, aceasta a avut tot o traiectorie descendentă, însă cu valori diferite în fiecare centru urban. Astfel, municipiul Satu Mare a înregistrat o scădere puternică a densității populației de la 878 loc/km² (anul 1992, populație 131 789 locuitori) la 731 loc/km² (anul 2012). Municipiul Carei se integrează fenomenului de reducere a concentrării populației de la valori de 232 loc/km² în anul 1992 la 177 loc/km² în anul 2012.

Orașele mai mici s-au menținut în aceeași tendință de reducere a densității populației, și anume:

orașul Ardud de la 46 loc/km² ( anul 1992) la 41 loc/km² (anul 2012);

orașul Livada de la 60 loc/km² ( anul 1992) la 56 loc/km² (anul 2012);

orașul Negrești – Oaș de la 128 loc/km² ( anul 1992) la 75 loc/km² (anul 2012);

orașul Tășnad de la 107 loc/km² ( anul 1992) la 87 loc/km² (anul 2012);

La nivel de comune, tendința generală de scădere a densității populației se păstrează în cea mai mare parte a comunelor (47 de comune). Valorile concentrării populației în cazul acestor comune sunt medii deoarece diferențele de număr de locuitori sunt modeste. Două cazuri mai aparte sunt comunele Bixad și Supur cu o scădere a populației de 1470 locuitori, respectiv 900 de locuitori. În consecință, densitatea populației acestor comune a scăzut de la 124 loc/km² (anul 1992) la valoarea de 100 loc/km² (anul 2012), repectiv de la 41 loc/km² (1992) la 34 loc/km² (2012).

Câteva comune fac excepție de la traseul descendent al densității populației. Acestea sunt cele patru comune în care numărul populației a suferit modificări minore (Berveni, Hodod, Pișcolt și Terebești), dar și cele opt în care s-a înregistrat o creștere a populației (Vetiș, Dorolț, Botiz, Păulești, Agrij, Viile Satu Mare, Racșa și Gherța Mică). Cea mai mare diferență este în cazul comunei Păulești a cărei densitate a crescut de la 100 loc/km² (1992) la 113 loc/km² (2002).

Deși aspectul de scădere a densității populației la nivel de județ este vizibil, concentrările de populație variază mult de la o comună la alta. Astfel, conform Hărții densității populației de la nivelul anului 2012, valorile variază de la sub 25 loc/km²în majoritatea comunelor din partea sudică a județului la peste 100 loc/km² în comunele periurbane. Cea mai mică densitate se ănregistrează în comuna Săcășeni cu o valoare de 12 loc/km², iar cea mai mare în cazul comunei Dorolț de 123 loc/km².

Densitatea redusă din comuna Săcășeni se poate explica prin poziția geografică la marginea județului, relieful deluros, lipsa locurilor de muncă, teren arabil mai redus. Comuna Dorolț are o concentrare mare de populație datorită poziției pe artera rutieră de legătură a municipiului Satu Mare de Ungaria, apropierea de oraș, taxele mai reduse, relief de câmpie, teren arabil extins.

Coeficientul sau indicele de arealitate precizează cota parte din teritoriu, exprimată în km2 ce revine la un locuitor. Acesta este de fapt indicatorul invers al densității generale și se calculează cu formula:

A = S / P

S – suprafața teritoriului;

P – populație;

Acest indicator a avut valori diferite pentru județul Satu Mare pentru perioada 1992-2012 astfel 0,011 în anul 1992, 0,012 în anul 2002 și 0,013 în anul 2012.

Fig. 25 Harta densității populației județului Satu Mare – Anul 201

3.3. Dinamica populatiei

Dinamica populației semnifică totalitatea modificărilor care intervin în numărul, structura și distribuția populației, raportate la anumite intervale, ca urmare a nașterilor, a deceselor, ori ca efecte al imigrărilor și a emigrărilor.

Numărul și structura populației județului Satu Mare se află într-un proces continuu de variație datorită intrărilor (natalitate, imigrări) și ieșirilor (mortalitate, emigrări) din acest sistem. Acest sistem de populație se integrează sistemului național, fapt pentru care va avea anumite caracteristici asemănătoare cu acesta, dar și numeroase trăsături caracteristice.

Fig. 26 Interferențele dintre sistemul populației și componentele acesteia – după modelul lui Nicolae Ilinca (2009)

Dinamica populației implică numărul de nașteri, decesele, imigrările și emigrarile modificate zilnic, lunar, anual. Acest fenomen se poate analiza la nivel de localitate, județ, regiune, stat, continent, planetă. În cazul acestei lucrări analiza se va realiza la nivel de județ, dar și punctual, la nivel de localități, pentru a oferi o imagine mai exactă asupra dinamicii populației din județul Satu Mare.

3.3.1. Mișcarea naturală (sporul natural)

Este o componentă de bază a dinamicii populației implicând analiza natalității și a mortalității populației județului.

Natalitatea este un fenomen demografic ce exprimă intensitatea nașterilor în cadrul unei populații; se măsoară ca un indice care arată raportul dintre numărul născuților vii într-un an și populația medie a anului respectiv. Indicele natalității se calculează după relația:

Fluctuațiile natalității din județul Satu Mare se datorează numeroșilor factori implicați . Unul dintre aceștia îl constituie nivelul de trai al populației județului care a crescut semnificativ în ultimii 20 de ani. Odată cu creșterea nivelului de trai se remarcă un recul al natalității, astfel cu cât crește numărul bunurilor materiale unei familii scade numărul de nașteri în acea familie. Este o tendință generală, nu un fapt permanent întâlnit. Urmărind evoluția în timp a nivelurilor de salarizare se observă că acestea au înregistrat creșteri pe toată perioada de analiză, mai mici cu 2 puncte procentuale. Astfel pentru perioada 2008 – 2012, câștigurile populației au crescut cu 12% în județul Satu Mare.

Un alt factor care a redus puternic numărul nașterilor a fost anularea decretului privind interzicerea avorturilor după anul 1989. Urmarea a venit imediat, astfel că în unele regiuni avorturile au depășit numărul nașterilor. Opțiunea privind avortul depinde și de nivelul de educație al populației, dar și de informarea privind mijloacele de contracepție. S-a observat o creștere a numărului de locuitori care au studii medii și superioare cu urmări directe asupra nivelul natalității. Schimbarea mentalității privind locul femeii în societate, implicarea acestora în mai multe domenii de activitate modifică valorile natalității în județul Satu Mare.

Religia este un factor implicat în cu rol în general pronatalist în comportamentul demografic. Tabloul este completat și de starea de sănătate a populației, gradul de urbanizare și emanciparea familiilor ( dorința de a oferi copiilor spații mai mari de locuire, mai multe bunuri materiale, studii, activități de recreere etc.).

În această componentă a dinamicii populației un rol important îl are fertilitatea populației. Fertilitatea se poate defini ca frecvența născuților vii în sânul populației feminină de vârstă fertilă (15-49 ani).

Rata natalității la nivelul județului a avut o tendință generală de reducere, cu mici perioade de stagnare sau ușoare creșteri. Conform analizei datelor statistice evoluția natalității a avut un caracter descendent, de la valori ridicate în perioada 1956-1989, pentru ca ulterior acestea să continue să se reducă la valori de 9,6‰ în anul 2012. La nivel județean, natalitatea maximă s-a înregistrat în anul 1956 cu o valoare de 26,5‰. A urmat o scădere a numărului de nașteri în perioada următoare, însă în urma decretului privind interzicerea avorturilor acesta a ajuns din nou la valori mari de 25‰ ( anul 1967).

Fig.27 Evoluția natalității județului Satu Mare conform datelor DJS

Ulterior natalitatea scade treptat până în anul 1992, ajungând la valori de 12,6‰. Perioada 1992-2012 se caracterizeză printr-o natalitate cu variații mici, dar negative, ajungându-se va valori minime de 9,6‰ pe parcursul anului 2012. În această perioada natalitatea a prezentat perioade cu stagnări sau ușoare creșteri. Astfel de exemple ar fi anii: 2005 cu o rată a natalității de 11,2‰ față de 10,9‰ în anul 2004; anul 2008 cu o rată de 11,3‰ față de 10,7‰ în anul anterior. Comportamentul demografic de creștere a natalității s-a datorat și stimulării de către stat prin creșterea indemnizației de creștere a copilului.

În perioada anului 1992 cele mai mari valori ale natalității din județul Satu Mare s-au observat în comunele din zona Oașului: Târșolț (27,9‰), Gherța Mică (26,9‰), Cămărzana (23,6‰) Călinești – Oaș și Turț (2,5‰). Acest lucru se datorează unui comportament demografic moștenit în zona respectivă și vârstei de căsătorie mai reduse față de alte regiuni ale județului.

La nivelul anului 2012 în mediul urban rata natalității este semnificativ mai redusă față de mediul rural, 8,4‰ față de 10,8‰. Comunele care au înregistrat cele mai multe nașteri în anul 2012 au fost: Turț (94 nașteri, n= 12.5‰), Păulești (78 nașteri, n=16.4‰), Halmeu (75 nașteri, n= 15.4‰). La polul opus se află comunele Cămărzana, (8 nașteri, n= 3,5‰), Cehal (9 nașteri, n= 5,8‰ ), Certeze (12 nașteri, n=2,1‰ ). Reducerea drastică a natalității din comunele oșenesti se datorează emigrării populației tinere în statele europene.

Fertilitatea are un rol esențial în mișcarea naturală a populației unei regiuni. În județul Satu Mare, în perioada 1992-2012, acest indicator a înregistrat o scădere de la valori medii de 50,7 la nivelul anului 1992, la 38,7 în anul 2002, pentru ca în anul 2012 să ajungă la 38,1. Influența factorilor prezentați mai sus a dus la o reducere fertilității care are ca și consecință scăderea numărului populației.

Tabel nr. 3 – Rata fertilității pe grupe de vârstă în perioada 1992 – 2012 – Județul Satu Mare ( conform datelor DJS Satu Mare)

Diminuarea ratei natalității este o consecință a înrăutățirii situației social-economice a populației prin nesiguranța locului de muncă, venituri mici sau instabile, emigrația intensă, răspândirea largă a fenomenului de „planificare” a familiei, schimbării mentalității și a intensificării procesului de îmbătrânire a populației. Cea mai scăzută rată a natalității a fost înregistrată în anul 2011, de 9,4 ‰.

Mortalitatea este un fenomen demografic ce descrie numărul deceselor produse în cadrul unei populații într-o perioadă de un an. Rata mortalității exprimă raportul numeric dintre decedații tuturor vârstelor și populația totală a unui teritoriu redată în promile.

Factorii care influențează mortalitatea sunt legați mai ales de nivelul de trai, de eficiența sistemului sanitar, de starea de sănătate a populației, structura pe grupe de vârstă a populației (mortalitatea fiind în relație directă cu indicele de îmbătrânire al populației), structura pe sexe (populația feminină având o speranță de viață mai mare decât cea masculină), nivel de urbanizare, stil de viață etc.. În sistemul de sănătate, județul Satu Mare se confruntă cu probleme de tipul lipsei resursei umane calificate, dar mai ales mediu calificate și emigrarea acesteia în țările din Europa de Vest, de calitatea scăzută a actului medical, dar și de o subfinanțare a sistemului.

Conform analizei datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică, rata mortalității a avut o evoluție fluctuantă în perioada 1956-2012.

Valorile reduse din perioada anterevoluționară se datorează îmbunătățirii condițiilor de trai, progresului medicinii și a asistenței sanitare, procentul ridicat al populației tinere.

Fig.28 Evoluția mortalității județului Satu Mare conform datelor DJS

Din analiza valorilor în perioada 1989-1992 are loc o creștere bruscă a ratei mortalității de la valori de 10,7‰ la 13,5‰, cauzată fiind de criza sanitară și de problemele de ordin economic ale României și implicit ale județului Satu Mare. După această perioadă, intervalul 1992-2002 se caracterizează printr-o relativă stagnare a ratei mortalității la nivel județean între valori de 13,5‰ – 13,7‰ datorită menținerii condițiilor de viață.

O reducere lentă a acestui indicator se .observă în perioada 2002-2012 când valorile ajung la 12,3‰ în anul 2007 și continuă să scadă până la valoarea minimă înregistrată de 9,6‰. Acest lucru se datorează imbunătățirii condițiilor din sistemul sanitar, dar și celorlalți factori prezentați mai sus.

Rata mortalității este mai redusă în mediul urban față de mediul rural, însă a prezentat valori oscilante. În centrele urbane unde valorile mortalității erau de 10,4‰ față de 16,1‰ în mediul rural în anul 1992, 11,8‰, respectiv 15,0‰ în anul 2002 și 10,8‰ față de 12,4‰ în anul 2012.

În anul 1992 cele mai multe decese au avut loc în comunele : Craidorolț (m=32,3‰), Valea Vinului (m=27,1‰) și Pișcolt (m=24,4‰). Cele mai reduse valori au fost localitățile din regiunea Oaș: Negrești-Oaș (8,6‰),Târșolț (9,6‰) Călinești – Oaș (9,7‰) etc. Aceste valori mici se datorează populației tinere din regiune.

La nivelul anului 2012, din totalul deceselor pe județ (4221), cele mai multe s-au înregistrat în cazul populației masculine (2338), iar pe categorii de vârstă în intervalul 75-79 de ani (699). In ceea ce privește comunele, valorile maxime ale mortalității au fost în Lazuri (86, m=16‰) și Apa (66, m=25,6‰). Valorile calculate depind în mod direct de populația comunei.

Mortalitatea infantilă este un indicator social extrem de important care se definește prin numărul de decese în primul an de viață la 1000 de născuți vii. Mortalitatea infantilă depinde mult de sistemul sanitar prin rețeaua de pediatrie, de condițiile social economice, de nutriție, nivelul de educare al mamei .

Mortalitatea infantilă a județului Satu Mare a avut o descreștere destul de mare în intervalul anilor 1965 – 1992, și anume de la valori de 50,9‰ la 23,4‰. În perioada 1992-2002, rata mortalității infantile a continuat să scadă până la 17,2‰. Dacă în anul 1992 diferența dintre acești indicatori separați pe medii (urban/rural) nu era mare (0,2‰), în anul 2002 aceasta crește la 2‰ (16‰ – mediul urban, 18‰ – mediul rural).

Anul 2012 aduce o reducere a mortalității infantile la valori de 10,2‰, cu o rată de 6,6‰ în mediul urban și 13,8‰ in mediul rural. Diferența se mărește între valorile indicatorilor din cele două medii, ajungând la 7,2‰. Acest fapt se poate explica prin nivelul de educație mai redus al populației feminine din mediul rural, condițiile de viață, dar mai ales prin penuriei din cadrul sistemului sanitar rural.

Bilanțul natural (sporul natural) se realizează prin calcularea diferenței dintre rata natalității și rata mortalității.

Bilanțul natural al județului Satu Mare a suferit o schimbare de sens in anul considerat prag 1992. Înainte de această perioadă sporul natural a avut valori pozitive care au fluctuat periodic. Perioada de bilanț natural maxim au fost anul 1956 cauzat de o valoare a natalității de 26,5‰. Creșterea în valori absolute a fost de 4271 de persoane. O valoare apropiată a fost în anul 1967, 15‰, datorată decretului de interzicere a întreruperilor de sarcină. Ulterior, sporul natural a scăzut până la valoarea de 5,3‰ din anul1989, dar s-a păstrat pozitiv. Consecința directă a fost creșterea numărului de locuitori.

Tabel nr. 4 – Bilanțul natural – Județul Satu Mare ( conform datelor DJS Satu Mare)

Începând cu anul 1992 are loc o schimbare majoră de situație. Sporul natural devine negativ, valorile mărindu-se de la -0,9‰ la -3,4‰ în anul 2002. Consecințele acestor valori s-au observat în scăderea numărului populației, mai ales în centrele urbane. Următorul deceniu este caracterizat prin fluctuații ale sporului natural între valori ce scad de la 3,2‰ în anul 2003 la -0,9‰ în anul 2008. Urmează o nouă perioadă de creștere până la 2,7‰ (anul 2011), pentru ca în 2012 valoare să fie de 2‰.

Mediul urban se diferențiază de cel rural în ceea ce privește bilanțul natural. Valorile mai mici sunt întâlnite în mediul urban, însă spre finalul intervalului 1992-2002 diferențele se reduc, înregistrându-se valori apropiate. Astfel, în mediul urban sporul natural în anul 1992 era de -0,1‰, iar în cel rural -1,4‰; în anul 2002 valorile sunt -3,2‰, respectiv -3,5‰, iar în 2012 valorile sunt de -1,9‰ în mediul urban și -2,2‰ în mediul rural.

Fig.29 Evoluția bilanțului natural al județului Satu Mare conform datelor DJS

Prin valorile bilanțului natural, județul Satu Mare se încadrează tendinței de regres demografic în care se află și România. Acest proces este confirmat și de datele statistice ale anilor 2002 (Bn România -2‰) și 2012 (Bn România -3,6‰).

Cauzele acestori fluctuații sunt determinate de interacțiunea complexă a factorilor care influențează natalitatea și mortalitatea populației județului Satu Mare.

Speranța la viață reprezintă numărul de ani pe care-l poate trăi o persoană exprimat la naștere. În județul Satu Mare acest indicator a crescut în ultimii ani, fapt vizibil și pentru perioada studiată, intervalul de timp 1992-2002.

Graficul de mai jos prezintă această creștere cu valori de la 67 de ani în anul 1992 la peste 71 de ani în 2012. La nivel național aceste valori au fost de 69,6 ani în 1992, respectiv de 74,4 ani în 2012. Scăderi s-au înregistrat în anii 1992-1995 și 2003-2004 datorate problemelor din sistemul medical, accesului la asistență medicală specializată, nivel de trai, morbiditate.

In ceea ce privește structura pe sexe, populația feminină are valori mai mari ale speranței la viață față de populația masculină în toată perioada prezentată. Diferențele sunt de 7 ani în 1992 (70,5 ani la femei, 63,5 ani la bărbați), de 8,4 ani în 2002 ( 72,0 ani la femei, 63,6 ani la bărbați) și de 8,3 în 2012 (75,9 la femei, 67,6 la bărbați).

Fig.30 Evoluția speranței la viață în județul Satu Mare conform Baza de date TEMPO

În funcție de durata medie a vieții se observă un avantaj al populației din mediul urban de circa doi ani. O diferență se observă și în rândul femeilor din mediul rural, care trăiesc mai mult cu circa 1,5 ani față de media pe țară care este de doar un an.

3.3.2. Mișcarea migratorie (Sporul migratoriu)

Migrația sau mobilitatea teritorială este o deplasare de la locul de reședință, individuală sau în grup, a unor persoane, temporară sau definitivă, în țară sau în afara țării. Migrația poate fi temporară ( cu durata până la un an) sau definitive. In funcție de locul deplasării migrațiile pot fi interne (în țară) sau externe (în afara granițelor țării).

Bilanțul migratoriu (sporul migratoriu) reprezintă diferența dintre numărul de persoane imigrate și emigrate după calculul: Bm = I – E, unde Bm este bilanțul sau sporul migratoriu, I numărul de imigranți, iar E numărul de emigranți.

Rata bilanțului migrației se poate calcula după formula:

, unde P este populația.

Factorii care motivează migrația populației sunt multipli. Dintre aceștia pentru județul Satu Mare se remarcă factorii economici cu rol esențial în motivarea populației județului Satu Mare spre migrație, în special cea externă. Veniturile salariale relativ mici, dorința unui nivel de trai ridicat, farmecul statelor Europei Vestice și Europei Sudice, dorința achiziționării unor bunuri materiale, au mobilizat populația județului spre migrarea externă.

Un alt factor a fost lipsa locurilor de muncă bine plătite, dar și lipsa corelației dintre studiile populației tinere și cererea pieței de muncă. Un aport l-au avut și pretențiile familiei în privința nivelului de trai, tradiția, dorința de reușită, dorința unor studii superioare de calitate, dar și activitățile de recreere și cultură. Acestea din urmă au motivat populația spre a migra către centrele universitare din România (Cluj Napoca, Oradea, Timișoara, București), care, în numeroase cazuri s-a transformat în migrație definitivă.

Migrația populației din județul Satu Mare are mai multe laturi. Una dintre acestea ar fi migrația din interiorul județului sau din afara lui. Acestea au loc în mod permanent în perioada studiată, însă are doua sensuri. Migrarea populației din mediul rural spre cel urban care a fost semnificativă la începutul perioadei studiate, și a populației din mediul urban spre cel rural. Motivația pentru prima situație o constituie dorința populației tinere de a locui la oraș pentru o ameliorare a condițiilor de vață. Procesul are loc și în sens invers, adică un proces de reîntoarcere (remigrare) la locurile de reședință. Un aport l-a avut procesul de dezindustrializare prin pierderea locurilor de muncă a unui număr mare de locuitori, legea fondului funciar din 1991, taxele mai mici. Totodată, o parte a populației cu venituri mai mari migrează spre zonele rurale periurbane în vederea unui trai mai liniștit, mai intim, cu suprafețe mai mari de locuire, lipsit de aglomerația din centrul urban.

O altă latură a migrației o constituie migrația externă, intensificată după deschiderea circulației persoanelor peste granițele țării, în urma revoluției din 1989. Numărul populației din județul Satu Mare este modificat de migrația internațională, fenomen general în anii 2000, care nu poate fi urmărit exact deoarece nu toate emigrările au putut fi consemnate în statistici și datorită muncii la negru a unui număr mare de persoane. Statistici unice colectate de Institutul Național de Statistică referitoare la migrația externă sunt cele pentru persoanele care și-au schimbat domiciliul din țară în străinătate sau invers (migrația definitivă). O problemă importantă o constituie decalajul dintre mutarea efectivă a persoanelor și declarația acestei mutări de către persoanele respective în acte.

Fig. 31 Harta principalelor destinații ale emigranților din județul Satu Mare

În anul 1992 valorile sporului migratoriu indică un aport de 2105 persoane în mediul urban al județului față de 1432 persoane în mediul rural din totalul de 3537 persoane. Pe de altă parte emigrările determină un bilanț migratoriu general pe județ negativ de -327 persoane datorită numărului mare al persoanelor plecate. Această mișcare are loc mai puternic în mediul rural care are un sold migratoriu de -1574 de persoane.

Conform analizei datelor, în anul 2002 bilanțul migratoriu negativ crește. Valorile înregistrate sunt de -729 persoane la nivel de județ, cu un aport mai ridicat din partea mediului rural (-602 persoane). Recensământul general al populației cel din 2002 aproape măsoară exact numărul de persoane plecate temporar în țară sau străinătate. Conform acestui recensământul peste 11.000 de locuitori ai județului erau plecați temporar în străinătate. Această cifră reprezenta aproximativ 6% din populația activă a județului și îl plasa în primele trei zone de emigrație din țară. Deplasările au avut loc spre state europene dezvoltate, între preferințele populației sătmărene remarcându-se Italia, Franța, Spania, Germania, Portugalia, Austria, dar și în SUA și Canada. În aceste state comunitățile de români sunt numeroase, la nivel de stat fiind plecați peste trei milioane de români.

Ulterior valorile sporului migratoriu ajung la valori maxime de -1699 de persoane în anul 2007. De această dată emigrările mari au loc din mediul urban (-1251 persoane). Datele furnizate se referă doar la persoanele care și-au schimbat domiciliul legal și nu includ persoanele fără acte care lucrează la negru, dar nici cele care lucrează în mod sezonier (agricultură, îngrijire bătrâni, transport etc.).

Fig.32 Evoluția sporului migratoriu în județul Satu Mare conform Baza de date TEMPO

Analizând cifrele stabilirilor și plecărilor cu domiciliul pe localitățile județului în anul 2012, în cele mai multe localități putem observa o scădere a populației din cauza migrației. Acest fenomen este mai vizibil în regiunea Oaș unde scăderea numărului populației este mare în orașul Negrești – Oaș, în comunele Certeze, Bixad, Gherța Mică, Turț etc.

În municipiul Satu Mare, de exemplu, cu toate că soldul migratoriu a fost pozitiv în prima jumătate a anilor 1990, după anul 2004 se poate constata o scădere masivă anuală ajungându-se la 630 de persoane în anul 2009. Acest fenomen se constată în toate orașele județului, cu excepția Ardudului, unde se înregistrează un sold migratoriu pozitiv de 113 în anul 2009, pe fondul migrației populației din municiupiul Satu Mare în cadrul procesului de suburbanizare.. La nivel de comune realitatea este destul de variată, majoritatea comunelor având un sold migratoriu negativ în anii 2000, dar există câteva comune cu un spor migratoriu pozitiv precum: Agriș, Beltiug, Botiz, Culciu, Lazuri, Odoreu, Terebești, Vama, Vetiș, Viile Satu Mare.

Pe parcursul anului 2012 sporul migratoriu a rămas negativ, cu o valoare de -1199 persoane din care cea mai mare parte proveneau din mediul urban (709). În această perioadă numărul emigranților în străinătate a fost de 126 persoane din Municipiul Satu Mare. Plecările cele mai numeroase au fost din comunele Bixad și Turulung.

Motivat de aceiași factori economici, este și așa numitul navetism transfrontalier practicat de numeroși cetățeni, destinația fiind țara vecină Ungaria. Numărul celor care practicau această activitate a fost foarte ridicat în primii ani ai intervalului, când mii de persoane din orașul Satu Mare treceau în Ungaria pentru a munci.

Consecințele bilanțului migratoriu negativ sunt multiple:

venituri mai mari pe membrii de familie rămași în țară;

redistribuirea populației și modificarea structurilor acesteia;

pierderea forței de muncă, mai ales din cadrul populației tinere;

pierderea veniturilor la finanțele locale datorită sustragerii de la taxele din localitatea de reședință;

îmbătrânirea populației rămase care duce la creșterea sarcinii economice a regiunii;

creșterea ratei de divorțialitate;

separarea familiilor cu consecințe pe plan afectiv asupra membrilor lăsați în țară, în special copiii minori;

risc de abandon școlar înaintea finalizării studiilor obligatorii.

Un fenomen aparte are loc în regiunea Oaș, în care populația plecată la muncă în alte state a investit masiv în locuințele din țară. Acestea se caracterizează prin opulență, masivitate și creativitate. Totodată, locuitorii păstrează tradiția privind costumul popular și obiceiurile de la evenimentele importante din viața familială. Regiunea Oaș, din regiune defavorizată a devenit o regiune dezvoltată în care se remarcă localitatea orasul Negrești-Oaș. Localitatea Certeze este un simbol al bogăției regiunii prin casele impozante, mașinile luxoase și ținutele locuitorilor. Toate aceste schimbări se datorează populației emigrante care susține financiar dezvoltarea regiunii alături de autoritățile locale.

Fig. 33 Imagini din comuna Certeze – județul Satu Mare, sursa :www.google.com

Un fenomen de mică amploare care apare începând cu anul 2010 este reîntoarcerea unor persoane din străinătate și restabilirea în județ. Cauza acestuia o constituie pierderea locurilor de muncă în străinătate, pensionarea unor persoane plecate de mulți ani, imposibilitatea integrării în comunitățile străine, cheltuieli mari față de veniturile familiei în statul respectiv.

3.3.3. Bilanțul total al populației (Sporul total)

Bilațul total al populației se obține prin însumarea sporului natural cu cel migratoriu conform formulei:

Bt = Po + Bn + Bm sau Bt =Po+ (N – M) + (I – E), unde Po -populația inițială

Având în vedere datele prezentate anterior, în care ambele sporuri erau negative, bilațul total al populației județului Satu Mare este negativ. Deși în prima parte a perioadei studiate centrele urbane, în special Municipiul Satu Mare, au înregistrat un bilanț total pozitiv, situația a suferit modificări și în acestea devenind negativ. Scăderea s-a accentuat în perioada anilor 2000-2010.

Conform datelor obținute de la DJS Satu Mare, la nivelul recensământului din anul 2011, erau plecate în străinătate peste 12700 persoane.

Tabel nr. 5 – Migrația externă pe grupe de vârstă – Județul Satu Mare în 2011 ( conform datelor DJS Satu Mare)

Bilanțul total al populației al populației județului din anul 1992 este diferit față de cel din anul 2011. În 1992 sporul toatal a fost negativ, dar cu o valoare de doar -1 ‰, comparativ cu anul 2011 când acesta a avut valori de -5‰.

În anii începutului de secol XXI, bilanțul total al populației județului Satu Mare se păstrează negativ, tendința de scădere a numărului populației păstrându-se și în prezent.

3.4. Structuri demografice

Structurile unei populații se referă la prezentarea anumitor caracteristici specifice ale acesteia legate de sex, vârstă, confesiune, etnie, mediu de locuire etc.

3.4.1. Structura populației pe grupe de varstă

Structura populației are implicații directe în stabilirea potențialului uman al județului. Ea este caracterizată prin variații temporale și spațiale.

Structura demografică pe grupe de vârstă implică divizarea acesteia în trei subdiviziuni (conform statelor europene occidentale): populația tânără cu vârste cuprinse între 0-14 ani, populația adultă sau productivă cu vârste între 15 -65 ani și populația vârstnică peste 65 de ani.

Cunoașterea structurii pe vârste a populației ne permite stabililirea populației aptă pentru muncă, capacitatea de înlocuire a generațiilor, necesitatea eforturilor pentru susținerea populației vârstnice, planificarea socio-economică viitoare. Manifestările indicatorilor demografici în timp, valorile acestora la un moment dat, sunt în interdepenedență cu structura populației pe grupe de vârstă.

Factorii care influentează repartiția populației pe grupe de vârstă sunt: bilanțul natural și bilanțul migratoriu. O populație tânără favorizează natalitatea, iar o populație îmbătrânită generează mortalitate ridicată și fluxuri migratorii reduse.

Din analiza datelor de la recensăminte se observă o dinamică variată a populațiilor pe grupe de vârstă. Inainte de anul 1992, populația tânără avea un procent de 27 % din totalul populației județului Satu Mare, ceea ce însemna o întinerire a populației pe viitor. Populația adultă, care asigura potențialul forței de muncă avea un procent considerabil de peste 60%. Această valoare susținea planurile de dezvoltare economică a județului. A treia grupă, populația vârstnică cu un procent de 13%, denotă creșterea speranței la viață din acea perioadă care se apropia de 70 de ani.

Recensămintele din 1992, 2002 și 2012 reflectă o schimbare a ponderii categoriilor de vârstă în cadrul populației județului Satu Mare, Dacă în anul 1992 populația tânără (sub 15 ani) avea un procent de 24,4%, acesta scade la 19,4% în 2002, pentru ca în 2012 să fie de doar 17,3%. Scăderea ponderii populației tinere cu un procent de 7,1% în 20 de ani, este cauzată de scăderea puternică a natalitații, dar și de emigrația internațională a unei părți din populației adultă a județului. Procentul actual denotă o îmbătrânire a populației județului, proces care se va accentua pe viitor determinând creșterea raportului de dependență demografică.

Fig. 34 Repartiția populației pe grupe de vârstă între 1992-2012 în județul Satu Mare

Ponderea populației adulte crește în acest interval cu un procent de 3,6%, de la 65,6% la 69,2%. Momentan acest procent asigură ocuparea necesarului de forță de muncă în județ, însă, pe viitor, va contribui la creșterea populației vârstnice, generând dificultăți de ordin socio-economic.

Populația vârstnică a județului a înregistrat o creștere progresivă a valorii de la 10,0% în 1992 la 11,8% în 2002, până la 13,5% în 2012. Această creștere imprimă o accentuare a declinului demografic cauzat de scăderea natalității și menținerea acesteia la valori reduse (imposibilitatea înlocuirii generațiilor), dar și de emigrarea populației tinere. Astfel, mortalitatea are o influență mai mică asupra creșterii acestei categorii de populație.

O consecință socio-economică importantă a modificării structurii pe vârste a populației județului o constituie creșterea raportul de dependență demografică pentru adulți concomitent cu indicele de îmbătrânire demografică. Îna ambele cazuri valorile au crescut semnificativ conform recensămintelor din perioada 1992-2011.

Conform datelor raportul dintre populația vârstnică și cea aptă pentru muncă s-a adâncit vizibil în 20 de ani. Dacă în 1992 acesta era de 14 persoane vârstnice la 100 de persoane în vârstă de muncă, în 2011 acest raport a ajuns la 19 persoane vârstnice per

100 persoane în vârstă de muncă. Și pe viitor se preconizează o creștere a acestui raport pe fondul unei rezerve mai mici de populație tânără născută după 1989. Se estimează că acest dezechilibru se va mări, astfel încât raportul va deveni de 50 persoane inactive la 100 de persoane active în muncă. Susținerea populației vârstnice va deveni o problemă importantă în activitatea și dezvoltarea economică a județului Satu Mare.

Tabel nr. 6 Indicatori de dependență demografică, la ultimele trei recensăminte

Fenomenul de îmbătrânire demografică din județ se asociază aceleiași tendințe la nivel de țară. La începutul anului 2012, s-a ajuns la egalizarea populației tinere (0-14 ani) cu populația vârstnică (peste 65 ani) în România. Județul Satu Mare, cu ponderea de 13,5% a populației vârstnice se află în categoria județelor cu cele mai mici valori, cele mai mari fiind în județele Buzău, Giurgiu și Teleorman (peste 18%). Deși indicatorii demografici diferă de la o regiune la alta, s-a observat o creștere puternică a indicelui de îmbătrânire demografică la nivel de stat. Valoarea acestuia a crescut de la 43,3 persoane varstnice la 100 persoane tinere (în 1990), la 99,8 per 100 persoane tinere. (în 2012).

3.4.2. Structura populației pe sexe

Structura populației pe sexe reprezintă valoarea raportului dintre populația feminină și cea masculină a județului. Factorii care determină inegalitățile acestui raport pot fi : rata natalității, mortalitatea populației de un anumit tip (masculin sau feminin), emigrarea, diferențele privind speranța la viață, structura economică a regiunii, frecvența bolilor etc.

La fel ca la nivel de țară, în cazul județului Satu Mare populația feminină este superioară populației masculine. Modificările raportului dintre cele două populații de-a lungul timpului în județ nu au fost mari. În perioada anterioară anului 1992 raportul dintre cele două populații era ușor în favoarea populației feminine cu un procent de 50,7% față de 49,3. Diferența dintre cele două categorii era mai redusă în mediul rural unde diferența procentuală este de 0,9%.

Fig.35 Structura populației pe sexe – județul Satu Mare (conform datelor INS)

Perioada 1992 – 2012 se caracterizează prin sensibile modificări procentuale între efectivul celor două populații. Astfel valorile populației feminine au crescut de la un procent de 50,6% în 1992, la 51,6% în 2002 și 51,7% în 2012. În consecință populația masculină s-a redus cu 1,1% în 20 de ani, ajungând de la 49,4% în 1992 la 48,3% din totalul populației județului în 2012. Modificările au fost determinate de structura economică a județului în mediile urbane axată mai ales pe industria ușoară, dar și de procesul emigrării internaționale, care în atras în general populația masculină.

Populația masculină este în general inferioară ca număr celei feminine în aproape toate localitățile județului, inclusiv în municipii și orașe. Excepție de la tendința generală fac câteva comune concentrate în partea de nord a județului. În aceste localități, populația masculină s-a păstrat predominantă în perioada studiată. Aceste localități sunt: Bixad, Cămărzana, Călinești-Oaș, Certeze, Târșolț, Gherța Mică, Turț, dar și în Cehal, Dorolț și Socond.

Tabel nr. 7 Structura populației pe sexe și medii din județul Satu Mare (date conform INS)

Structura populației pe sexe și medii denotă faptul că populația feminină are un procent mai mare în mediul urban. Raportul procentual dintre cele sexe este mai apropiat în mediul rural, fapt valabil pentru perioada de 20 de ani studiată. Una dintre explicații ar fi concentrarea populației de gen feminin în mediul urban datorită specificului economic al județului axat pe industrie ușoară, care necesită o forță de muncă feminină mai numeroasă.

Structura populației pe sexe determină, prin consecințele sale, anumite aspecte specifice ale vieții cotidiene, comportamentul cultural, economic, mentalități, dar și comportamente demografice legate de natalitate, mortalitate, migrații.

Pentru o viziune de ansamblu asupra structurii populației pe vârste și sexe, am realizat două piramide ale vârstelor pentru populația județului Satu Mare. Scopul a fost sublinierea modificărilor apărute în decurs de 20 de ani (1992-2011) în cadrul populației județului.

Fig. 36 Piramida vârstelor din anul 1992 – județul Satu Mare

În anul 1992 piramida vârstelor prin forma ei exprimă o structură a populației relativ echilibrată, cu o pondere destul de mare a copiilor și a populației tinere. Populația matură are un procent majoritar, asigurînd susținerea populației inactive. Populația vârstnică are un procent de 10%, dar cu o pondere mică a grupei de vârstă peste 80 de ani. În ceea ce privește structura pe sexe, se observă o ușoară superioritate numerică a populației masculine față de cea feminină la grupele de sub 5 ani și 5-9 ani. La grupele următoare ponderea sexelor se modifică, astfel încât în cazul grupelor de peste 60 de ani, populația feminină are valori mai ridicate permanent față de populația masculină. Procentul ridicat al populației feminine din cadrul populației vârstnice se explică prin speranța mai mare la naștere a acestora, frecvența mai mică a bolilor cardiace și cronice.

Piramida vârstelor realizată pe structurile populației de la recensământul din 2011 relevă următoarele aspecte esențiale:

scăderea ponderii populației din grupele de vârstă până la 25-29 de ani. Această scădere se datorează ratei mici a natalității, emigrației internaționale, dar și emigrației spre centrele urbane puternice din apropiere, Cluj Napoca si Oradea, cu multiple oportunități profesionale și educaționale. Structura pe sexe indică superioritatea populației de gen masculin față de cea de gen feminin la populația tânără.

ponderea ridicată a populației adulte a județului, 69,2%, poate compensa momentan ponderea redusă a populației tinere prin potențialul productiv. Raportul dintre sexe exprimă predominarea femeilor, mai ales de la vârste de peste 50 de ani. Cea mai vizibilă deferență este în cadrul grupelor de vârstă de 80-84 de ani și 85 sau peste 85 de ani. Diferențele sunt date de stocurile anterioare de populație, de condițiile social-economice și migrație.

creșterea ponderii populației vârstnice cu un procent de 3,5% față de anul 1992. Factorii favorizanți au fost reducerea ratei mortalității și creșterea speranței la viață. Această creștere a determinat depășirea raportului favorabil dintre populația activă și cea inactivă. Indicele de bătrânețe a crescut și el la valori de 7,67 %, preconizând o îmbătrânire accentuată a populației și pe viitor. Consecințele sunt legate de dezechilibre între numărul persoanelor care intră pe piața muncii și cel al persoanelor beneficiare de pensii sau de ajutoare sociale.

Fig. 37 Piramida vârstelor din anul 2011 – județul Satu Mare

Din analiza dinamicii grupelor de vârstă principale, putem concluziona faptul că asistăm la o piramidă a vârstelor de tip regresiv.

3.4.3. Structura etnică

Județul Satu Mare, prin poziția sa geografică, se află, cu o lungime destul de mare la granițele României cu Ungaria și Ucraina. Această vecinătate a favorizat schimbul de populație dintre locuitorii județului și celelalte popoare. o importanță majoră au avut-o și colonizările din perioadele istorice populații de origine maghiară ( din secolul XI), germană (din secolul XVIII) sau evreiască (secolul XV). La acestea s-au adăugat alte grupuri etnice, dar cu o pondere mai redusă: rromi (veniți din secolul al XIV-lea ), ruși, slovaci, polonezi, chinezi.

În decursul istoriei ponderile populațiilor grupurilor etnice au variat din motive de migrație ( emigrarea persoanelor de origine germană, evreiască sau maghiară), sau datorită procesului de asimilare prin căsătorii mixte.

În județul Satu Mare, datorită respectării drepturilor, obiceiurilor, tradițiilor culturale și a libertăților de ordin lingvistic sau religios, populația română majoritară a trăit alături de celelalte etnii, cu precădere grupurile maghiare și germane.

Populația județului și-a păstrat structura etnică, valorile populațiilor majoritare nevariind foarte mult în ultimii 40 de ani. Conform recensământului din 1977, populația română deținea un procent de 58,2%. Alături de aceasta trăiau maghiari cu un procent de 38,3%, germani cu 1,6%, rromi cu 1,33%, ucrainieni cu 0,17% și alte naționalități cu un procent de 0,4%.

Recensământul anului 1992 prezintă o structură etnică similară perioadei anterioare, cu diferențe procentuale mai mari în cazul populației maghiare, care a scăzut cu peste 3%din totalul populației județului, a populației de origine germană care a crescut cu 2% față de valoarea anterioară și populației de etnie rromă care a crescut cu peste 1% din populația totală a județului. Aceste modificări nu au fost influențate mult de mișcarea naturală, ci mai ales de declarațiile persoanelor de etnie maghiară care, în urma revoluției și-au modificat apartenența etnică, dar și de începerea procesului de emigrare a populației de etnie germană.

Tabelul nr. 8 Structura populației pe naționalități în municipiul Satu Mare la recensăminte

Datele recensământului din 2002 indică o creștere ușoară a populației române (cu 0,3%), a celei maghiare (cu 0,2%) și a celei ucrainiene 9 (cu 0,1%). Cele mai mari modificări constă în scăderea procentului de populație germană la 1,7% de la 3,6%, dar și creșterea puternică a populației de origine rromă de la 2,5% la 3,7%.

Analizând datele recensământului din 2011, structura etnică a populației județului s- a modificat vizibil pe segmentele grupurilor etnice germane și rrome.

Fig. 38. Structura etnică a județului Satu Mare din 2011 (conform datelor INS)

Conform datelor statistice populația română scade cu 0,9%, populația maghiară cu 0,5%, iar populația ucrainiană se păstrează la valoarea de 0,4% din totalul populației județului. La nivel de județ populație de naționalitate română este predominantă în majoritatea localităților, însă regional sunt și localități în care grupul etnic maghiar deține procentul majoritar. Astfel de cazuri sunt orașul Carei (54,3% populație maghiară), comunele din apropierea graniței cu Ungaria ( Dorolț, Micula, Porumbești, Berveni, Urziceni, Foieni etc), dar și localități din alte puncte ale județului (Acâș, Hodod, Turulung, Orașu Nou, Păulești, Culciu Mare, orașul Livada).

Populația de naționalitate germană scade la un procent de 1,5%, adică cu 2,1% (aproape două treimi din total) față de anul 1992. Această scădere se datorează emigrației populației germane în regiunile de origine, stimulată fiind de problemele de ordin economic din județ, dar și de libertatea obținută în urma căderii blocului comunist în Europa. Populația germană rămasă în județ este concentrată în localitățile: Satu Mare, Carei, Ardud, Beltiug, Cămin, Foieni, Petrești, Urziceni, Tiream, Sanislău, Turulung, Căpleni.

Fig. 39 Harta populațiilor etnice majoritare din județul Satu Mare în 2012 (conform datelor obținute de la INS)

Populația rromă a cunoscut cea mai mare creștere efectivului populației în județul Satu Mare în perioada 1992-2011. Creșterile valorice se datorează în principal comportamentului social al populației rrome caracterizat prin căsătorii la vârste fragede, natalitate mare, adaptare la mediu, educație precară a copiilor. Cele mai numeroase concentrări de populație de etnie rromă sunt în Municipiul Satu Mare (1272 persoane), comuna Socond (1014 persoane, 38,4%), orașul Ardud (956 persoane), orașul Tășnad (952persoane), dar și în comunele Acâs (26,8%), Beltiug, Căuaș, Păulești, Medieșu Aurit, Moftin, Supur, Pișcolt, Porumbești, Viile Satu Mare, Turulung, Doba.

Creșterea puternică a populației rrome ridică probleme legate de integrarea acestora în societate, educarea copiilor rromi, includerea pe piața forței de muncă. Sunt necesare aceste redresări deoarece numărul mare al persoanelor rrome inactive pun o presiune mai mare asupra populației active a județului.

3.4.4. Structura confesională

Structura confesională a județului Satu Mare se caracterizează prin diversitate, ponderi variate din efectivul populației și distribuția inegală a acestora. Repartizarea inegală a grupurilor de confesiuni diferite se corelează cu structura etnică a populației, cu evenimentele istorice de pe acest teritoriu, dar și cu modul de viață al locuitorilor.

Istoria a determinat modificări importante asupra grupurilor confesionale de pe teritoriul județului Satu Mare. Dacă până în anul 1054 era un singur tip de creștinism, ulterior, separarea bisericii creștine a determinat apariția ortodoxismului și a catolicismului.. În secolul al XVI-lea a apărut cultul reformat, iar în secolul XVIII culltul greco-catolic prin recatolicizarea unor protestanți. În secolul XIX, structura confesională a județului se îmbogățește cu religia mozaică adusă de populația evreiască.

După cel de-al doilea război mondial apar răsturnari de situații privind structura religioasă a populației sătmărene. Dispare aproape total cultul mozaic, iar populația de confesiune greco-catolică este forțată să treacă la cultul ortodox anul 1948). Perioada comunistă se descrie printr-o doctrină ateistă, din acest motiv nu se găsesc datele referitoare la structurile confesionale.

Pentru păstrarea identității naționale, religia a avut un rol aparte. Modelele și comportamentele demografice ale populației erau și sunt influențate de opțiunea religioasă. Cele mai multe culte au un rol important în privința planificării familiei, rolul lor fiind în general pronatalist și contrar divorțurilor.

Dobândirea libertății și a posibilității de exprimare liberă în anul 1989 a avut ca și efect diversificarea structurii confesionale în România, dar și în județul Satu Mare. La recensământul din anul 1992 structura confesională a județului se prezenta astfel: cultul ortodox majoritar cu 49,8%,urmat de cel reformat cu 19,1%, apoi de cel romano-catolic (18,7%), cel greco-catolic (8,8%), cel penticostal (1,5%), și de alte religii cu ponderi mici din efectivul populației județene.

Anul 2002 relevă mici fluctuații ale ponderii grupurilor etnice principale din județ. Se observă o ușoară creștere a cultului ortodox (0,8%) și a celui penticostal (0,8%), reducerea ponderii cultelor romano-catolică (0,7%), reformată (0,4%) și greco catolică (0,9%). Cauzele acestor modificări pot fi datorate procesului de asimilare (căsătorii mixte), dar mai ales pe fondul apariției și dezvoltării a numeroase culte relativ noi, cum ar fi: adventist, baptist, martorii lui Iehova, evanghelici de ziua a șaptea etc.

La recensământul populației din 2011, structura confesională a devenit mai variată. Schimbarea majoră vine din partea ponderii grupurilor confesionale mai mici care câștigă un număr mai mare de adepți. Această modificare determină scăderea ponderii principalelor culte religioase asfel: cultul ortodox cu 3,9%, cel romano-catolic cu 0,7%, cel reformat cu 1,1%, cel greco-catolic cu 0,8%.

Tabelul nr. 9 Structura populației pe religii în municipiul Satu Mare la ultimele recensăminte

Creșterile se observă la cultul penticostal și la cel baptist de 0,7%, respectiv 0,1%. Cea mai spectaculoasă creștere a avut-o cultul martorii lui Iehova cu peste 3800 de adepți (1,1% din populație). Cel mai edificator exemplu de creștere a acestui cult este orașul Negrești -Oaș, unde martorii lui Iehova reprezintă 10,2% din populația totală. Această creștere s-a făcut în detrimentul cultului ortodox care a scăzut de un procent de 77% în 1992 la 58,6%. Trecerea unei părți a populației la alte culte se datorează dorinței de a-și schimba modul de viață familial.

Fig. 40 Structura confesională a județului Satu Mare în 2012 (date conform INS)

Având în vedere faptul că structura etnică a județului Satu Mare se remarcă căteva localități în care religia cu ponderea majoritară nu este cea ortodoxă. Astfel, pentru confesiunea romano-catolică, sunt municipiul Carei cu 35,5%, comunele Căpleni (87,8%), Foieni (93%), Petrești (82,8%), Urziceni (82,3%). Prin cultul greco-catolic se remarcă comunele Porumbești (54,7%) și Târșolț (59,6%). Cultul reformat este predominant în localitățile Acâș (46%), Bogdand (54,8%), Hodod (58,2%), Orașu Nou (56,8%), Dorolț (50,7%). Un procent ridicat al cultului penticostal se întâlnește în Gherța Mică (27,5%), Micula (20,4%), Halmeu (15,4%).

Fig. 41 Structura confesională a județului Satu Mare în 2012 (date conform INS)

În Municipiul Satu Mare structura confesională a anului 2011 este relativ conformă cu cea etnică. Grupurile religioase principale nu și-au modificat ordinea importanței privind numărul de enoriași în perioada 1992-2011. Cultele majoritare au cunoscut o ușoară scădere a ponderii față de cultele mai puțin reprezentative în perioada studiată.

3.4.5. Structura pe medii

Așezările umane au numeroase diferențe între ele de ordin calitativ (access la diferite tipuri de servicii, spații verzi, utilități) și cantitativ ( număr de locuitori, număr spitale, infrastructură etc.) care le separă în așezări urbane și așezări rurale. În funcție de locul de reședință populație se imparte în populație urbană (care trăiește în municipii și orașe) și populație rurală ( care locuiește în sate sau comune).

Raportul dintre cele două populații poate fi modificat de mai mulți factori dintre care amintim sporul natural, migrațiile rural-urbane sau urban – rurale, precum și emigrațiile internaționale.

În perioada anterevoluționară, în județul Satu Mare a avut loc o migrație intensă dinspre mediul rural spre cel urban. Procesul a fost declanșat în perioada comunistă sub denumirea de ,,exod rural". Procentul populației urbane a crescut de la 22,9% în anul 1956, la un maxim de 50,7% în 1977. Migrația a fost stimulată de procesul intens de industrializare prin centrele de industrie constructoare de mașini (UNIO), de industrie ușoară (Mondiala, Tricotex), de industrie a mobilei (IPL) sau de industrie alimentară (la Carei) care necesita forță de muncă numeroasă . Condițiile mai bune de trai, locuri de muncă asigurate și posibilitatea achiziționării unei locuințe în rate acceptabile erau oferte de nerefuzat pentru tânăra populație rurală.

După revoluția din 1989, procesul de migrație a devenit invers, dinspre mediul urban spre cel rural. Migrația de reîntoarcere s-a continuat în ultimul deceniu al secolului XX. Această migrație a fost o consecință directă a procesului de privatizare a fabricilor, a desființării mai multor unități de producție, și deci a unui șomaj destul de ridicat. Cheltuielile mari, pierderea locului de muncă sau nesiguranța acestuia, posibilitatea realizării unor producții de alimente în grădina proprie au determinat un număr mare de locuitori să se mute în mediul rural. Astfel populația urbană s-a redus la 46,3 % în anul 1992, pentru ca în 2002 să fie de doar 44,1%.

Fig. 42 Structura pe medii a Județului Satu Mare (conform datelor INS)

Alți factori care au contribuit la scăderea populației din centrele urbane au fost scăderea puternică a natalității, schimbarea mentalității populației tinere privind familia și modul de viață. Un număr de locuitori destul de semnificativ din populația urbană, cu o stare materială bună și foarte bună, a preferat schimbarea domiciliului în areale apropiate orașelor datorită posibilitații de construcție mai ieftine, a taxelor mai mici,dar și datorită calității vieții de la țară (evitarea poluării, aglomerației, zgomotului, nevoia unor spații personale mai mari, etc.) În numeroase cazuri schimbarea domiciliului s-a realizat în așezările rurale limitrofe orașelor Satu Mare și Carei, contribuind astfel la procesul de suburbanizare.

La nivelul recensământului din anul 2011, situația s-a ameliorat puțin deoarece procentul populației urbane a crecut cu 1,5%, ajungând la valoarea de 45,6%. Această creștere se datorează în parte și declarării a două noi orașe în județ (Livada și Ardud în 2006), dar și alipirii unui sat limitrof (Sătmărel) în spațiul intravilan al orașului Satu Mare. O contribuție mai mică au avut-o și noile centre industriale deschise în arealele urbane care au avut un rol important în atragerea populației mai ales spre municipii. În perioada de după anul 2000, dar și în prezent, migrația populației tinere spre marile centre economice, culturale și de învățământ apropiate (Oradea, Cluj Napoca) contribuie la reducerea efectivului populației urbane a județului.

Comparând structura pe medii a județului (45,6%) cu cea națională (52,8%) la nivelul anului 2011, obeservăm că județul Satu Mare se află sub nivelul general cu 7,2%, ceea ce denotă un proces de urbanizare destul de redus impus de slaba dezvoltare economică a regiunii.

3.4.6. Structura socio- economică

Populația unui județ se poate caracteriza și prin gradul său de participare la activitatea economico-socială. De obicei se utilizează termenii de populație activă (care dețin un loc de muncă și au venituri proprii), populație neocupată (șomerii) și populație inactivă (fără venituri proprii: elevi studenți, pensionari etc.)

Trecerea la o economie de piață de la .o economie centralizată a modificat volumul, calitatea și structura populației active. Evoluția acestei populații și a economiei județului a fost determinată de dinamica schimbărilor și efectele lor socio-economice.

Volumul forței de muncă a fost influențat puternic de către declinul demografic al populației județene. Ponderea populației active este în relație directăși cu structura pe grupe de vârstă a populației. Astfel, în condițiile actuale de îmbătrânire a populației județului Satu Mare, raportul dintre populația ocupată și cea inactivă se va modifica generând dezechilibre.

În perioada 1992 – 2012, structura socio-profesională din județul Satu Mare se modifică la nivelul tuturor ramurilor economice. Procentul populației ocupate a scăzut de la 45,6% în 1992 la 43,7% în 2012, subliind creșterea procentului de populație inactivă de la 54,4% la 56,3% din totalul populației județului. Această creștere determină presiuni mai mari asupra populației ocupate.

Cele mai mari contribuții la activitatea economică a județului le au primele sectoare, agricultura și industria. Procentul populației ocupațe în agricultură a crescut de la 41,5% în 1992 la 45,5% în 2002, după care a înregistrat o scădere de până la 38% din efectivul populației. Factori determinanți ai fluctuațiilor au fost deținerea de proprietăți mici, familiale care implicau munca tuturor membrilor datorită lipsei de utilaje agricole. Totodată, imbătrânirea populației, scăderea natalității și emigrarea populației a determinat scăderea populației ocupate în acest domeniu. Scăderea procentului populației după anul 2000 a fost și sprijinul dat inițiatorilor de ferme agricole în județ, care au obținut eficiență mai mare în cultivarea terenurilor sau în creșterea animalelor.

Tabel nr. 10 Structura socio-economică a județului Satu Mare

Industria a avut o scădere continuă de până la 5,4% în perioada studiată, scădere determinată de privatizarea ineficientă sau chiar desființarea marilor unități industriale din județ. În prezent, centrele industriale principale din județ aparțin industriei constructoare de mașini (Draxlmaier, Schlemmer, Zollner, Anvis), industrie electriceși electronice (Electrolux), industriei ușoare (Mondiale, Adalin, Inedit), alimentară (Ave Impex, Primalact), materialelor de construcție, industria mobilei (Ardudana) etc.

Ramurile construcțiilor și ale comerțului au avut o creștere deosebită de la valori de 2,8% în 1992 la 6,5% în 2012, respectiv de la 8,6% la 10,6%. Creșterea se datorează dezvoltării pieței imobiliare și a centrelor comerciale mari de tip supermarket, cu precădere în municipii.

Populația concentrată în învățământ a scăzut ușor de la 4,9% la 4,2% datorită scăderii populației scolare, dar și datorită salariilor relativ mici care nu atrag membrii categoriilor de vârstă tinere. În schimb, populația concentrată în domeniul sănătății și al asistenței sociale a avut o creștere de 1% (de la 2,6%în 1992 la 3,6%în 2012), determinând consecințe favorabile asupra populației județului.

Creșterea din domeniul transporturilor și al telecomuncațiilor se datorează în special celor din urmă, care s-au dezvoltat puternic în ultimii ani, absorbind un procent din ce în ce mai mare din efectivul populației.

Fig. 43 Structura socio-economică din județul Satu Mare în anul 2012 ( conform datelor INS)

Ramura serviciilor a înregistrat și ea o creștere vizibilă, de la 5,8% la 7,8%, datorită dezvoltării ramurilor financiar-bancare, asigurărilor, turismului, administrației publice, tranzacțiilor imobiliare etc.

O categorie care descrie dezvoltarea socio-economică a județului o constituie rata somajului. Aceasta a fluctuat destul de semnificativ, astfel că a avut o valoare de 3,5% din cadrul populației, pentru ca în 2009 să ajungă la 6,5%, iar ulterior să scadă treptat până la 4,8% în 2012. Aceste variații se datorează neconcordanței dintre specializarea forței de muncă și cerințele pieței. Pe de altă parte, apariția întreprinderilor cu capital mixt și a întreprinzătorilor străini a dus la diminuarea treptată a numărului de șomeri.

Capitolul IV

Concluzii și perspective geodemografice

Analiza sub aspect geografic asupra populației județului Satu Mare a fost abordată din punct de vedere cantitativ și calitativ. Caracteristicile prezentate sunt se regăsesc parțial și în tendința generală de evoluție a populației de la nivel național.

Cantitativ, creșterea populației județului Satu Mare din perioada anterevoluționară și începutul anilor '90 a fost stopată de procesul evident de descreștere demografică. Acest lucru are implicații directe asupra altor aspecte, dintre care îl amintim pe cel socio-economic. Declinul demografic este însoțit de îmbătrânirea demografică a populației care însumate determină reducerea gradului de evoluție generală a regiunii. Toate acestea au fost consecința complexă a modificărilor sociale generale din țară, a evoluției economiei, a schimbării comportamentului, mentalității și a educației.

Declinul demografic se va perpetua și în perioada următoare, populația județului situându-se în jurul valorii de 320 000 locuitori în anul 2020, datorită natalității scăzute și a fenomenului emigrațional. Tranziția demografică demonstrează că odată cu scăderea ratei natalității și a mortalițății, piramida vârstelor variază mai mult la nivelul vârstelor medii. Structura pe grupe de vârstă subliniază apariția unor modoficări importante, cum ar fi creșterea posibilă a populației vârstnice de la 12% din populația anului 2011 la peste 14,3% la nivelul anului 2025. Valorile mai accentuate se vor regăsi în mediul rural. Totodată structura pe sexe a populației se modifică în județ, prin creșterea populației feminine, cu deosebire în cadrul populației vârstnice datorită mortalității mai scăzute a acestora.

În corelație directă cu efectivul populației județului este densitatea populației. Aceasta nu este stabilă datorită dinamicii populației, însă, cele mai mari concentrări de populație se află în municipii (peste 700 loc/km²- Satu Mare, 206 loc/km²), orașe, arealele suburbane și în cateva comune concentrate cu precădere în partea nordică a județului. Datorită declinului demografic, densitatea populației la nivel de județ se va reduce până la valori de aproximativ 72 loc/km².

Un fenomen asociat acestui declin este scăderea populației școlare care determină închiderea unor unități și reducerea forței de muncă necesare în acest domeniu. Datorită declinului demografic se impune gestionarea eficientă a resurselor umane la nivel de județ pentru a împiedica, pe viitor, lipsa forței de muncă tinere și calificate.

Echilibrul socio-economic va fi modificat pe viitor datorită reducerii populației active. Se impune gestionarea corectă a resurselor umane prin programe de formare continuă cu precădere la nivelul populației cu vârste între 35 și 55 de ani. Corelarea programelor și specializărilor din sistemul de învâțământ cu piața forței de muncă ar putea reduce efectele scăderii populației active, dar mai ales implicarea șomerilor în activitatea economică.

Rata șomajului afectează nivelul de trai al populației, dar și puterea de cumpărare a acestuia. În perioada următoare se preconizează o reducere a numărului de șomeri datorită investițiilor facute în programe de formare ori în urma deschiderii sau extinderii unor unități de producție din județ.. Accentul se va pune pe reconversia populației feminine care deține un procent mai ridicat din totalul șomerilor la nivel de județ. Reducerea ratei șomajului se va realiza, conform prognozei făcute de Consiliul Județean Satu Mare, prin creșterea forței de muncă necesare în domeniul comerțului, al industriei textile, a construcțiilor si al mecanicii.

Emigrația este un fenomen care se va perpetua în perioada următoare atât prin emigrație definitivă externă, cât și prin cea intrajudețeană. Polii de atracție interni pentru populația tânără vor fi orașele mari: Cluj Napoca, Oradea, Timișoara, București. Consecințele acestor migrații se vor simți în cadrul efectivului populației, al structurii pe grupe de vârstă și sexe a populației, dar și asupra dezvoltării economice a județului.