ASOCIEREA SPECIILOR SI UTILIZAREA BIOPREPARATELOR IN AGRICULTURA ECOLOGICA [303999]
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN
BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII
TEZĂ DE DOCTORAT
ASOCIEREA SPECIILOR SI UTILIZAREA BIOPREPARATELOR IN AGRICULTURA ECOLOGICA
Doctorand: [anonimizat]:
Prof. Univ. Dr. Ing. Ștefana JURCOANE
București
2019
[anonimizat]: [anonimizat]:
Prof. Univ. Dr. Ing. Ștefana JURCOANE
BUCHAREST
2019
UNIVERSITÉ DES SCIENCES AGRICOLES ET MÉDECINE VÉTÉRINAIRE DE
BUCAREST
FACULTÉ DE BIOTEHNOLOGIES
THÈSE DE DOCTORAT
Doctorant: CORBU GABRIEL
Coordinateur scientifique:
Prof. Univ. Dr. Ing. Ștefana JURCOANE
BUCAREST
2019
CUPRINS
CUPRINS
REZUMAT
SUMMARY
Résumé 30
INTRODUCERE
CUVÂNT ÎNAINTE
Partea I: STUDIU BIBLIOGRAFIC
CAPITOLUL I
ASOCIEREA SPECIILOR ȘI UTILIZAREA BIOPREPARATELOR ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ
1.1 Aspecte generale privind istoricul agriculturii ecologice
1.2 Abordarea actuală în contextul cadrului legislativ existent în Europa
1.3 Stadiul actual al agriculturii ecologice în România
1.4 Modalități de acțiune al asocierii speciilor în literatura de specialitate
CAPITOLUL II
UTILIZAREA BIOPREPARATELOR ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ
2.1 Mecanismul de acțiune al biopreparatelor asupra culturilor horticole
2.2 [anonimizat]
2.3 Considerente privind asocierea speciilor și utilizarea biopreparatelor în agricultura ecologică
Partea a-II-a: CERCETĂRI PROPRII
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII 73
CAPITOLUL III 74
MATERIALUL SEMINCER FOLOSIT ȘI OBTINEREA RASADURILOR NECESARE ÎNFIINȚĂRII CULTURILOR STUDIATE 74
3.1 INTRODUCERE
3.2 Materiale și metode folosite pentru obținerea răsadurilor utilizate la înființarea culturilor
3.2.1 Selecția speciilor utilizate la realizarea asociațiilor vegetale
3.2.2 Fertilizanți, biostimulatori și biopreparate folosite in procesul de producere a răsadurilor și în cultură
3.2.3 Substraturi de cultură folosite la producerea răsadurilor
3.2.4 Producerea răsadurilor
3.3 Rezultate și discuții
3.3.1 Rezultate privind producția răsadurilor ecologice
3.3.2 Identificarea celor mai eficiente metode de producție a răsadurilor testate
3.4 Concluzii parțiale
CAPITOLUL IV
CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND ASOCIEREA SPECIILOR ȘI UTILIZAREA BIOPREPARATELOR ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ
4.1 Introducere
4.2 Material și metodă de lucru
4.2.1 Fertilizanți, biostimulatori și biopreparate comerciale folosite în procesul de producere a plantelor în cultură
4.2.2 Analiza probelor de sol pentru evaluarea conținutului solului
4.3 Observații și determinări
4.4 Asociații vegetale realizate
4.4.1 Asociații vegetale realizate în cadrul serelor U.S.A.M.V. București
4.4.2 [anonimizat]. Giurgiu
4.5 Lucrări speciale aplicate în cultură în timpul vegetației
4.5.1 .Fertilizanții folosiți
4.5.2 Biostimulatori utilizati pentru stimularea proceselor fiziologice din plante
4.5.3 Biopreparate și fitopreparate utilizate pentru ameliorarea structurii solului și combaterea sau prevenirea agenților patogeni din cultură
4.6 Rezultate privind creșterea și dezvoltarea plantelor cultivate în asociație: tomate, salată și usturoi
4.6.1 Creșterea și dezvoltarea plantelor de tomate
4.6.2 Creșterea și dezvoltarea plantelor de salată
4.6 Concluzii parțiale
CAPITOLUL V
Considerente economice privind producția, calitatea și valorificarea legumelor ecologice obținute
5.1 Introducere
5.2 Rezultate privind producția pe metrul pătrat pe parcursul unui sezon în cazul asocierilor vegetale raportat la monocultură
5.3 Considerente economice privind valorificarea produselor obținute
5.4 Concluzii parțiale
CAPITOLUL VI
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
6.1 Concluzii generale
6.2 Contribuții originale și direcții de cercetare
Bibliografie
Lista de publicații
Anexe
LISTA FIGURILOR DIN TEZA
LISTA TABELELOR DIN TEZA
Table of contents
Table des matières
Rezumat 19
SUMMARY 25
Résumé 30
MOT AVANT
INTRODUCTION
Partie I: ÉTUDE BIBLIOGRAPHICAl
CHAPITRE I
SYSTÈMES BIOLOGIQUES DE DÉGRADATION DES PRODUITS EN CUIR
1.1 Aspects concernant la composition des produits en cuir naturel
1.2 Façons de dégradation biologique des produits naturels de fourrure
1.3 Sélection de micro-organismes capables de dégrader les peaux de fourrure naturelles
1.4 Technologies de dégradation biologique des restes de fourrure appliquées à l'industrie
CHAPITRE II
SYSTÈMES BIOCHIMIQUES POUR LA DÉGRADATION DES PRODUITS EN CUIR NATUREL
2.1 Façons de dégradation biochimique de la fourrure
2.2 Le mécanisme de dégradation des produits en cuir naturel
2.3 Description du système enzymatique impliqué dans la dégradation des fourrures
2.4 Technologies de dégradation biochimique des résidus de cuir naturel appliquées à l'industrie
PARTIE II : PESONNEL RECHERCHE
BUT ET OBJECTIFS DE LA RECHERCHE
CHAPITRE III
ISOLATION ET CHARACTERISATION DE MICROBIAL SOUCHES CAPABLES DE DÉGRADATION DE LA FOURRURE NATURELLE
3.1 Obtenir du matériel biologique et isoler les microorganismes
3.2 Matériaux et méthodes – utilisés pour tester certaines souches dans le processus de biodégradation de la fourrure naturelle
3.2.1 Matériaux utilisés dans les expériences de laboratoire
3.2.2 Test de souches sélectionnées dans le processus de biodégradation de la fourrure naturelle
3.2.3 Méthode de détermination de l'activité protéolytique
3.2.4 Méthode d'identification des souches microbiennes isolées
3.3 Résultats et discussions
3.3.1 Résultats sur la sélection et l'identification de micro-organismes capables de dégrader la fourrure naturelle
3.4 L'identification de la désignation de souches sélectionnées par certains microorganismes
3.5 Conclusions partielles
CHAPITRE IV
RECHERCHE SUR L'OBTENTION D'UNE PRÉPARATION ENZYMATIQUE POUR LA BIODÉGRADATION DES DÉCHETS DE L'INDUSTRIE DU CUIR
4.1 Introduction
4.2 Méthodes d'analyse et de contrôle utilisées lors de la biosynthèse des préparations enzymatiques utilisées pour la dégradation du cuir et des produits à fourrure naturelle.
4.2.1 Conditions de culture des souches sélectionnées
4.2.2 Détermination du pH et de la température de développement des souches isolée
4.2.3 Méthode de détermination des protéines par méthode Lowry
4.2.4 Méthode pour déterminer le carbone organique dans les produits en cuir naturel
4.2.5 Méthode de détermination de la substance sèche
4.2.6 Méthode de détermination de l'activité lipolytique
4.2.7 Méthode de détermination de l'activité kératinolytic
4.2.8 Méthode de détermination de l'activité colagénique
4.3 Résultats et discussions sur l'optimisation du processus de biosynthèse de la préparation enzymatique
4.3.1 Optimiser les paramètres d'obtention de la préparation enzymatique utilisée dans la dégradation des peaux de fourrure
4.4 Essais de biodégradabilité biochimique de fourrure naturelle à l'aide de la préparation enzymatique obtenue
4.4.1 La composition de l'environnement culturel utilisé pour le développement de souches microbiennes isolées
4.4.2 Détermination de l'activité enzymatique
4.5 Conditionnement et caractérisation de la préparation enzymatique utilisée pour la dégradation des produits en cuir naturel
4.5.1 Séparation de la biomasse
4.5.2 Concentration of the native solution by vacuum evaporation
4.5.3 Expériences sur la lyophilisation de la solution enzymatique concentrée
4.5.4 Caractérisation de la préparation enzymatique lyophilisée
4.6. Conclusions partielles
CHAPITRE V
EXPÉRIENCES POUR OBTENIR UNE BIOPRÉPARATION ENZYMATIQUE POUVANT ÊTRE APPLICABLE EN AGRICULTURE BIOLOGIQUE
5.1 Introduction
5.2 Test de produit enzymatique concentré sur la germination du blé
5.3 Résultats sur l'influence de l'ajout de préparation enzymatique obtenue sur les graminées et les cultures légumineuses
5.4 Conclusions partielles
CHAPITRE VI
CONCLUSIONS ET RECOMMANDATIONS
6.1 Conclusions générales 0
6.2 Contributions originales et orientations de recherche
BIBLIOGRAPHIE
LISTE DE PUBLICATIONS
ANNEXES
LISTE DE FIGURES DANS THESIS
LISTE DE TABLES DANS THESIS
REZUMAT
SISTEME BIOLOGICE ȘI BIOCHIMICE DE DEGRADARE A PRODUSELOR DIN PIELE NATURALĂ
Conducător științific: Prof. Univ. Dr. Ing Ștefana JURCOANE
Doctorand: DUMITRU Mioara Ancuța
Cuvinte cheie: Sistem biologic, degradarea blănurilor naturale, proteinază, colagenază, keratinază, lipază, carbon organic, biofertilizator, agricultură ecologică, deșeuri de blană naturală, identificarea microorganismelor, hidroliza enzimatică, biodegradare.
Industria pielăriei produce anual tone de deșeuri care sunt considerate a fi extrem de dăunătoare pentru mediu. Resturile solide generate de industria pielăriei conțin ca element de bază proteina, dar din cauza substanțelor folosite în prelucrare, acestea devin foarte greu de degradat, rămânând ca deșeuri sau se incinerează producând de asemenea poluarea mediului înconjurător.
În ziua de astăzi sectorul biotehnologic ne permite să utilizăm aceste deșeuri ca substrat microbian pentru producția de enzime. Enzimele obținute pot avea utilizări multiple și pot acoperi diverse nevoi industriale. Pielea fiind un material bazat pe carbon organic, bogat în proteine poate fi utilizată pentru îmbunătățirea solului în azot și substanțe minerale, ce poate duce la o bună creștere și dezvoltare a recoltelor în agricultura ecologică.
Scopul cercetărilor a fost acela de obținere a unui preparat enzimatic utilizat pentru degradarea blănurilor naturale.
Obiectivele cercetărilor au fost:
– izolarea unor microorganisme cu eficiență în degradarea accelerată a deșeurilor din industria pielăriei.
– obținerea unui preparat enzimatic parțial purificat posibil de utilizat în degradarea biochimică a deșeurilor din industria pielăriei.
– valorificarea hidrolizatului ca biofertilizator.Experimentele s-au desfășurat în condiții de laborator, în cadrul Facultății de Biotehnologii aparținând Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București.
Pentru realizarea experimentelor de biodegradare a blănurilor au fost testate mai multe tipuri de blană și piele tăbăcite cu crom provenite din sectoarele industriale.
S-au luat în lucru bucăți de piele și blană naturală de oaie, tăbăcite cu crom, precum și bucăți de piele și blană ecologică, materiale ce au fost puse la dispoziție de către Institutul de Pielărie București.
Pentru screeningul microorganismelor s-a luat în considerare izolarea și selecția acestora prin metode microbiologice uzuale.
Materialul biologic utilizat în biodegradarea blănurilor naturale a constat în trei tulpini bacteriene ce au fost izolateîn urma degradării unor resturi de blană și piele tăbăcite cu crom, provenite de la Institutul de Pielărie București.
Teza este structurată în două părți, după cum urmează:
Prima parte a tezei cuprinde date din literatura de specialitate cu privire la tema tezei de doctorat prezentate și este structurată îndouă capitole.
Capitolul I prezintă generalități privind sistemele biologice de degradare a produselor din piele, precum și aspecte privind compoziția produselor din piele naturală. De asemenea, sunt prezentate date referitoare la descrierea detaliată a tehnologiilor de degradare biologică a resturilor de blănuri naturale aplicate industrial.
Capitolul II prezintă sistemele biochimice de degradare a produselor din piele naturală precum și descrierea sistemului enzimatic implicat în degradarea blănurilor.
Partea a doua a tezei este alcătuită din contribuțiile originale efectuate pe parcursul cercetării.
Tema de cercetare a urmărit:
izolarea, selecția, caracterizarea, identificarea și testarea microorganismelor cu eficiență în degradarea accelerată a deșeurilor din industria pielăriei;
experimentarea biodegradabilității principalelor componente ale articolelor de blană naturală tăbăcită cu crom;
obținerea unui produs fermentat care să poată fi utilizat drept biofertilizator pentru culturile de cereale și leguminoase.
Capitolul III cuprinde informații referitoare la izolarea și caracterizarea unor tulpini microbiene capabile să degradeze blănurile, materialele și metodeleutilizate încadrul experimentelor de laborator privind selecția, identificareași cultivarea tulpinilor selectate, precum și rezultate și discuții referitoare la obținerea materialului biologic și identificarea lui.
Etapa de izolare a microorganismelor, s-a efectuat prin compostarea unor fragmente de piele și blană tăbăcită cu crom provenite de la Institutul de Pielărie București.
Pentru izolarea și identificarea bacteriilor cu activitate proteolitică, bucăți de blană cu piele tăbăcită cu crom, provenind de la diferite tipuri de animale au fost lăsate la compostat în sol cu pH 7,2 timp de 3 luni; din solul cu blană compostată s-a luat o probă, din care s-au izolat într-o primă etapă 90 de colonii, aplicând tehnici microbiologice uzuale.
Prin cultivarea coloniilor izolate, pe medii agarizate cu conținut în caseină s-a constatat (ceea ce era de așteptat, dat fiind conținutul în proteine al blănurilor), că în jurul coloniilor izolate s-a observat apariția unui halou opalescent fapt ce indică activitatea proteazică a microorganismelor izolate.
Pe baza dimensiunii haloului observat în jurul coloniilor izolate, după dezvoltarea pe medii agarizate (cu conținut în caseină), s-au selectat trei tulpini microbiene denumite: DA7, DA10, DA13, care apoi au fost trecute și întreținute pe geloză agarizată și depozitate la 4oC.
Cele 3 tulpini microbiene selectate au fost identificate cu sistemul BIOLOG– Microbial Identification System, ca fiind tulpini bacteriene. În urma testelor făcute s-a concluzionat că cele trei tulpini selectate și identificate sunt:
Brevundimonas diminuta (DA7),
Bacillus thuringiensis (DA10),
Bacillus cereus (DA13)
Tulpinile selectate și identificate au fost cultivateîn sistem submers, în vederea obținerii unui preparat enzimatic parțial purificat, posibil de utilizat în degradarea biochimică a deșeurilor de blanăși piele din industria textilă; produsul enzimatic obținut a fost testat și pentru activitatea colagenazică, keratinolitică precum și lipolitică, dat fiind cultivarea și selecția tulpinilor pe medii de cultură continând bucăți de blană și piele naturală.
În urma testărilor se constată că cea mai bună activitate enzimaticăa fost înregistrată de tulpina DA10, urmată de tulpina DA13, la un pH de 7,0.
Capitolul IV al lucrării cuprinde experimentări privind obținerea unui preparat enzimatic destinat biodegradării unor deșeuri din industria pielăriei, materialele și metodele de analiză și control folosite pentru determinarea activităților enzimatice ale acestuia, precum și rezultatele și discuțiile privind optimizarea parametrilor de degradare enzimatică a produselor din blană.
În cadrul tezei s-a stabilit de asemenea un flux de obținere a unui preparat enzimatic, utilizând în fermentație cele trei tulpini bacteriene, selectate și caracterizate, pe parcursul cercetărilor efectuate în stagiul doctoral.
Din analiza rezultatelor prezentate în capitolul 4, se poate concluziona că, blana naturală poate fi utilizată ca sursă de carbon, înregistrându-se valori semnificative ale producției de enzime în cazul tulpinilor izolate DA7, DA10, DA13(mediul de fermentație, prezentând activități proteolitice, colagenazice, keratinolitice, lipolitice semnificative).
Pe baza rezultatelor prezentate în acest capitol se poate concluziona că:
Valoarea concentrației de blană naturală marunțită și adaugatăîn mediul de culturăîn proportie de 0,6 g% poate să inducă biosinteza de enzime hidrolitice, capabile să degradeze resturile de blanăși piele tăbăcită cu crom, rezultate din industria textilă.
Rezultatele experimentărilor arată că cea mai ridicată producție de protează se realizează în cazul cultivării tulpini DA10 pe mediul minimal, la un pH 7,0, egală cu 0,677U/ml/min
În același capitol 4 s-a studiat , influența temperaturii și pH-ului asupra producției de enzime: colagenază, keratinază, lipază; astfel s-a ajuns la următoarele concluzii:
Influența temperaturii asupra producției de colagenază pentru tulpina DA7 a întregistrat valoarea de 0,380U/ml, pentru DA10, 0,401U/ml, iarpentru DA13 valoarea a fost egala cu 0,394/ml.
Temperatura influențează producția de keratinază, cel mai bun randament fiind la 35oC; se pot observa următoarele valori: 0,180 U/ml pentru tulpina DA7, 0,248 U/ml pentru tulpina DA10 și 0,223 U/ml o înregistrează tulpina DA13.
S-a costatat, că temperatura are influență și asupra producției de lipază. Producția maximă de lipază a fost obținută cu tulpina DA10, la temperatura de 35oC, după o perioadă de incubare de 120 de ore, valoare egală cu 140 U/ml
Din studiul influenței pH-ului asupra activității enzimelor menționate se poate constata, în urma testărilor efectuate, că pH-ul influențează producția de lipază, aceasta înregistrând valori de 100 U/ml pentru tulpina DA7, 160 U/ml pentru DA10 și 160 U/ml/min pentru DA13 la pH neutru.
Valoarea cea mai ridicată pentru producția de keratinză se obține cu tulpina DA10, la un pH egal cu 7,0 și 120 ore de incubare și anume 0,254 unități/ml.
S-au efectuat teste de biodegradabilitate a blănurilor naturale;s-a determinat concentrația de carbon organic a mediului de cultură după adaugarea de bucăți de blanăși piele tăbăcităîn mediul de cultură a celor 3 tulpini.
Concentrația de carbon organic este vizibil redusă, rezultat al activității microbiene ce a utilizat carbonul din bucățile de blană pentru producția enzimatică; astfel concentrația de carbon organic a scăzut de la 35,68 % inițial până la 24,63 % pentru tulpina DA7, 24,82% pentru tulpina DA 10 și 25,75% pentru tulpina DA13, după incubarea timp de 120 ore a bucăților de blană naturală în mediul de cultură.
Analiza datelor obținute arată o creștere a activității complexului enzimatic proporțional cu perioada de timp în care au fost cultivate tulpinile microbiene.
Cea mai ridicată activitate de producție keratinolitică de catre tulpinile izolate a fost de 0,223 U/ml față de martor, produsă de tulpina DA10 în condițiile de cultivare date.
Este prezentat fluxul de condiționare și caracterizare a preparatului enzimatic obținut cu cele trei tulpini selecționate în cadrul tezei.
S-a stabilit fluxul de obținere și condiționare a preparatului enzimatic, respectiv:
după faza de fermentație, soluția nativă separată de biomasa prin centrifugare s-a concentrat de 10 ori într-un rotavapor, sub vid, la temperatura de 35 grade Celsius și apoi s-a utilizat ca atare în aplicații.
după concentrarea hidrolizatului obținut în cadrul lucrării se concluzionează că cea mai bună activitate enzimatică a înregistrat-o tulpina DA10 după cum urmează: proteaze 1,975 U/ml, colagenaze 1,275 U/ml, keratinaze 0,911 U/ml și lipaze 80 U/ml.
În vederea creșterii stabilității preparatului enzimatic de origine microbiană s-a recurs la procedeul de liofilizare.
Pentru obținerea unui preparat enzimatic solid cu activitate enzimatică cât mai ridicată, s-au aplicat ambele metode pentru aceeași probă: lichidul de fermentație centrifugat (pentru înlaturarea biomasei) s-a concentrat de 10 ori, la rotavaporul Heidolph și apoi concentratul obținut s-a liofilizat.
Preparatul enzimatic liofilizat s-a caracterizat din punct de vedere al activității enzimatice, după redizolvarea în 10 ml apă distilată, obținându-se următoarele valori:
Activitate proteolitică (la pH=7,0)=19,75U/ml
Activitate colagenazică: 12,5 U/ml
Activitate lipolitică: 800U/ml
Activitate keratinolitică: 9U/ml
În capitolul V al tezei s-au demarat lucrări de testare a concentratului enzimatic lichid obținut în cadrul tezei,în vederea valorificării acestuia, ca biofertilizant în agricultura ecologică.
Experimentele au constat în testarea lichidului de fermentație obținut după cultivarea tulpinilor selecționate pe medii de culturăîn care s-au adăugat deșeuri de blană naturală și piele tăbăcită cu crom; pe parcursul biosintezei enzimelor a avut loc o hidroliză a bucăților de blană marunțită rezultând aminoacizi, acizi grași, lipide, keratină, fapt dovedit prin creșterea cantității de biomasăîn mediu și determinarea activităților enzimatice.
După biosinteza s-a procedat la filtrarea mediului de fermentație, concentrare de 10 ori la rotavapor și apoi adăugare în diferite proporții în solul de germinare a semințelor de cereale și leguminoase.
Experimentul a urmărit stabilirea unei concentrații favorabile dezvoltării plantulelor luate în lucru.
Adaosul de preparat enzimatic s-a dovedit a fi eficient în creșterea și dezvoltarea culturilor de graminee și leguminoase.
Dintre cele trei tulpini testate, B. thuringiensis s-a dovedit a avea cele mai bune rezultate la testarea in vitro ca biofertilizator adăugându-se în concentrație de 35% în solul de cultivare a gramineelor și leguminoaselor.
Mediul de fermentație obținut prin cultivarea tulpinilor izolate având ca sursă de carbon piele și blană naturală provenită de la Institutul de Pielărie București, s-a prelucrat prin filtrare și concentrare obținându-se un produs microbiologic concentrat, lichid, utilizat ca adaos biofertilizant si în culturi vegetale de R. sativus, Triticum sp. și S. tuberosum.
În cazul fertilizării S. tuberosum se observă că și specia are o mare influență asupra dezvoltării în prezența fertilizantului.
Capitolul VI al tezei cuprinde Concluziile și recomandările privind direcțiile de cercetare.
Din cercetările efectuate în cadrul tezei s-a dovedit posibilitatea obținerii unor produse enzimatice capabile să degradeze deșeurile din blană naturală precum și valorificarea acestora și în alte domenii, cum ar fi obținerea de biofertilizant pentru plante.
Summary
Biological and biochemical systems of degradation of natural leather products
Scientific coordinator: Professor, Dr. Ing Ștefana JURCOANE
Ph.D-student: DUMITRU Mioara Ancuța
Keywords: biological system, natural fur degradation, proteinase, colagenase, keratinase, lipase, organic carbon, bio fertilizer, organic farming, natural fur waste, identification of microorganisms, enzyme hydrolysis, biodegradation.
The leather industry produces annually tonnes of waste that are considered to be extremely damaging to the environment. The solid remnants generated by the leather industry contain as a basic element the protein, but because of the substances used in the processing, they become very hard to decay, remaining as waste or incinerating producing also environmental pollution.
Nowadays the biotechnology sector can use this waste as a microbial substrate for enzyme production. The enzymes obtained may have plenty of uses and may cover various needs. The skin being a material based on organic carbon, rich in proteins can be used to improve soil in nitrogen and mineral substances, which can lead to a good growth and development of crops in organic farming.
The purpose of theresearch was to obtain an enzymatic preparation used for the degradation of natural abusers.
The research objectives were:
• Isolation of microorganisms with efficiency in accelerated degradation of waste from the leather industry
• Obtaining an hydrolysed product that could be used in organic farming as a bio fertilizer.
The experiments were conducted under laboratory conditions, in the Faculty of Biotechnologies, University of Agronomic Sciences and Veterinary Medicine Bucharest.
In order to carry out biodegradation experiments, several types of fur and leather with chromium from industrial sectors have been tested.
Pieces of leather and natural fur of sheep, tanned with chromium, as well as pieces of organic leather and fur, materials that were made available by the Bucharest Leather Institute, were taken into work.
For the screening of microorganisms, isolation and selection were taken into account by common microbiological methods.
The biological material used in the biodegradation of natural fur consisted of three bacterial strains that were isolated following the degradation of some scrap of fur and chromium tanned leather from the Bucharest Leather Institute.
The thesis is structured in two parts:
The first includes data from literature on the topic of the thesis presented and is structured in two chapters.
Chapter I presents generalities concerning biological systems for the degradation of leather productsand aspects of thenatural leather productscomposition. There is also detailed data on the description of the technologies of biological degradation of the natural fur remnants applied to the industrial.
Chapter II presents biochemical systems for the degradation of natural leather products as well as the description of the enzyme system involved in fur degradation.
The second part of the thesis consists of the original contributions made during the research.
The research theme pursued:
Isolation, selection, characterization, identification and testing of micro-organisms with efficiency in accelerated degradation of waste from the leather industry;
Experimentation of the biodegradability of the main components of the natural fur-tanned articles of chromium;
Creating a fermented product that could be used as a bio fertilizer for grain and leguminous crops.
Chapter III contains details on the isolation and characterisation of the microbial strains capable of degrading the furs, materials and methods used in laboratory experiments on selection, identification and cultivation selected strains, as well as results and discussions on obtaining biological material and identifying it.
The isolation phase of microorganisms was carried out by composting fragments of leather and fur tanned with chromium from the Bucharest Leather Institute.
In order to isolate and identify bacteria with proteolytic activity, pieces of fur with chromium tanned skin, coming from different types of animals were left to composted in soil with pH 7.2 for 3 months.From the composted fur soil a sample was taken, from which 90 colonies were isolated in a first stage, applying common microbiological techniques.
Through the cultivation of isolated colonies, in casein-based environments It was found (what was to be expected, given the protein content of fur), that around isolated colonies was observed the occurrence of an opalescent halo indicating the protease activity of isolated microorganisms.
Based on the size of the halo observed around isolated colonies, after the development on agar environments (containing casein), three microbial strains called: DA7, DA10, DA13, which were then moved and stored on the agar jealousy at 4oC.
The 3 microbial strains have been identified with the BIOLOG System – the Microbial Identification System, as bacterial strains. Following the tests, it was concluded that the three selected and identified strains are:
Brevundimonas diminuta (DA7),
Bacillus thuringiensis (DA10),
Bacillus cereus (DA13)
The selected and identified strains were cultivated in the submerged system, with a view to obtaining a partially purified enzymatic preparation, possibly used in the biochemical degradation of fur and leather waste from the textile industry; the enzyme product obtained has also been tested for colagenase, keratinolytic and lipolytic activity, given the cultivation and selection of strains on culture environments containing pieces of fur and natural leather.
Following the tests it was found that the best enzymatic activity was recorded by the DA10 strain, followed by the DA13 strain, to a pH of 7.0.
Chapter IV of the paper includes: experiments on obtaining an enzyme preparation for the biodegradation of waste from the leather industry, the materials and methods of analysis and control needed to determine the enzymatic activities and the results and discussions on optimizing the parameters of enzymatic degradation of fur products.
The thesis also established a flow to obtain an enzyme preparation, using in fermentation the three bacterial strains, selected and characterized, during the research performed in the doctoral period.
From the analysis of the results shown in Chapter 4, it can be observed that natural fur can be used as a source of carbon, with significant values of enzyme production in the case of isolated strains DA7, DA10, DA13 (fermentation media forproteolytic, colagenazic, keratinolytics and lipolytic activities).
Based on the results shown in this chapter, we can draw these conclusions:
The value of the concentration of natural fur shredded and added to the cultural medium in proportion of 0.6 g% can induce the biosynthesis of hydrolytic enzymes, capable of degrade the remnants of fur and suede with chromium, resulting from the textile industry.
The results of the experiments show that the highest production of protease is achieved in the case of cultivation of strains DA10 on the minimal medium, at a pH 7.0, equal to 0, 677U/ml/min
In the same chapter 4, the importanceof pH and temperature on enzyme production has been studied: collagen, keratinase, lipase, the following conclusions were reached:
The temperature influence on the collagen production for strain DA7 has completed the value of 0.380U/ml, for DA10, 0.401U/ml, and for DA13 the value was equal to 0.394/ml.
The temperature influences the production of keratinase, the best yield being at 35oC ,the following values may be observed 0.180 U/ml for strain DA7, 0.248 U/ml for strain DA10 and 0.223 U/ml registers the DA13 strain.
The temperature also has an influence on the production of lipase. The maximum production of lipase was obtained with DA10 strain at 35oC, after an incubation period of 120 hours, the value equal to 140 U/ml.
• From the measurements of the influence of pH on the activity of these enzymes, it can be ascertained, following the tests carried out, that the pH influences the production of lipase, with the values of 100 U/ml for strain DA7, 160 U/ml for DA10 and 160 U/ml/min for DA13 to pH neutral.
• The highest value for keratinases production is obtained with strain DA10, at a pH equal to 7.0 and 120 hours of incubation, i.e. 0.254 units/ml.
Biodegradability tests of natural fur were carried out, the organic carbon concentration of the culture medium was determined after adding pieces of fur and leather in the culture medium of the 3 strains.
• The organic carbon concentration is noticeably reduced, resulting from the microbial activity that used carbon from the fur pieces for enzymatic production, thus the organic carbon concentration decreased from 35.68% initially to 24.63% for strain DA7, 24.82% for the DA 10 strain and 25.75% for the DA13 strain, after the 120-hour incubation of the pieces of natural fur in the culture environment.
• The analysis of the obtained data shows an increase in the activity of the enzymatic complex proportional with the period of time during which the microbial strains were cultivated.
• The greatest keratinolytic productionactivity by isolated strains under the conditions of cultivation given was 0.223 U/ml versus the witness, produced by the DA10 strain.
The flow of conditioning and characterization of the enzyme preparation obtained with the three strains selected in the thesis:
The flow of obtaining and conditioning of the enzyme preparation was established, respectively:
• After the fermentation phase, the native solution separated from the biomass by centrifugation concentrated 10 times in a rotavapor, under vacuum, at a temperature of 35 degrees Celsius and then used as such in applications.
• After the concentration of hydrolysate obtained in the work, the best enzymatic activity has registered a strain DA10 as follows proteases 1.975 U/ml, colagenases 1.275 U/ml, keratinases 0.911 U/ml and lipases 80 U/ml.
The lyophilization process was used to increase the stability of the enzyme preparation of microbial origin,.
For obtaining a solid enzymatic preparation with the highest enzymatic activity, both methods were applied for the same sample the centrifuged fermentation fluid (for the removal of biomass) concentrated 10 times, at the Heidolph Rotavapor then the concentrate obtained was lyophilised.
The lyophilised enzyme preparation was characterized in terms of enzymatic activity after redissolution in 10 ml of distilled water, obtaining the following values:
Proteolytic activity (at pH = 7.0) = 19, 75U/ml
Colagenastic activity: 12.5 U/ml
Lipolicy activity: 800U/ml
Keratinolytic activity: 9U/ml
In chapter V of the thesis, test works of the liquid enzymatic concentrate obtained in the thesis were started, with a view to its recovery, as bio fertilising in organic farming.
The experiments consisted in testing the fermentation fluid obtained after the cultivation of the strains selected on cultural environments in which natural fur wastes and chromium-tanned leather were added, during the biosynthesis of enzymes there was a hydrolysis of shredded pieces of fur resulting in amino acids, fatty acids, lipids, keratin, proven raising up the amount of biomass in the environment and the determination of enzymatic activities.
After the biosynthesis was done filtering the fermentation environment, concentration 10 times at the rotavapor and then adding in different proportions to the germination soil of grain and leguminous seeds.
The addition of enzymatic preparation has benefical results in the growth and development of grasses and leguminous crops.
Of the three strains tested, B. thuringiensis was shown to be the most effective at in vitro testing as a bio fertiliser, adding in a concentration of 35% in the cultivation soil of grams and legumes.
The fermentation medium obtained by the cultivation of isolated strains having as a carbon source natural fur and leather provided from the Bucharest Leather Institute, has been processed by filtration and concentration obtaining a microbiologically concentrated product , liquid, used as a bio fertilizing addition in vegetable crops by R. sativus, Triticum sp. and S. tuberosum.
In the case of fertilization of S. tuberosum it’s observed that the species also are an important factor of the development.
Chapter VI of the thesis comprises the conclusions and recommendations on research directions.
The research carried out in the thesis proved the possibility of obtaining enzymatic products capable of degrading the waste from natural fur as well as their recovery in other areas, such as obtaining bio fertilizing for plants.
Résumé
Systèmes biologiques et biochimique de dégradation des produits en cuir naturel
Coordinateur scientifique: Prof. Univ. Dr. Ing Ștefana JURCOANE
Doctorant: DUMITRU Mioara Ancuța
Mots-clés: système biologique, dégradation naturelle des fourrures, protéinase, colagenase, kératine, lipase, carbone organique, biofertilateur, agriculture biologique, déchets de fourrure naturels, identification de micro-organismes, hydrolyse enzymatique, biodégradation.
L'industrie du cuir produit chaque année des tonnes de déchets considérés comme extrêmement dommageables pour l'environnement. Les restes solides générés par l'industrie du cuir contiennent comme élément de base la protéine, mais en raison des substances utilisées dans le traitement, ils deviennent très difficiles à pourrir, restant comme déchets ou incinérant produisant aussi la pollution de l'environnement ambiant.
Aujourd'hui, le secteur de la biotechnologie nous permet d'utiliser ces déchets comme substrat microbien pour la production d'enzymes. Les enzymes obtenues peuvent avoir des utilisations multiples et peuvent couvrir divers besoins industriels. La peau étant un matériau à base de carbone organique, riche en protéines peut être utilisé pour améliorer le sol dans l'azote et les substances minérales, ce qui peut conduire à une bonne croissance et le développement des cultures dans l'agriculture biologique.
Le but de la recherche était d'obtenir une préparation enzymatique utilisée pour la dégradation des agresseurs naturels.
Les objectifs de recherche étaient les:
L'isolement des micro-organismes avec efficacité dans la dégradation accélérée des déchets de l'industrie du cuir
Obtenir un produit enzymatique (hydrolysé) qui peut être utilisé comme biofertilateur dans l'agriculture biologique.
Les expériences ont été menées dans des conditions de laboratoire, à la Faculté des Biotechnologies appartenant à l'Université des Sciences Agronomiques et de Médecine Vétérinaire de Bucarest.
Afin de mener des expériences de biodégradation, plusieurs types de fourrure et de cuir avec du chrome provenant de secteurs industriels ont été testés.
Des morceaux de cuir et de fourrure naturelle de moutons, bronzés au chrome, ainsi que des morceaux de cuir et de fourrure organiques, matériaux mis à disposition par l'Institut du cuir de Bucarest, ont été mis au travail.
Pour le dépistage des micro-organismes, l'isolement et la sélection ont été pris en compte par des méthodes microbiologiques courantes.
Le matériel biologique utilisé dans la biodégradation de la fourrure naturelle se composait de trois souches bactériennes qui ont été isolées à la suite de la dégradation de certains morceaux de fourrure et de cuir tanned au chrome de l'Institut du cuir de Bucarest.
La thèse est structurée en deux parties comme suit :
La première partie de la thèse comprend des données de la littérature sur le sujet de la thèse présentée est structurée en deux chapitres.
Le chapitre I présente des généralités concernant les systèmes biologiques pour la dégradation des produits en cuir, ainsi que des aspects de la composition des produits en cuir naturel. Il existe également des données sur la description détaillée des technologies de dégradation biologique des restes de fourrures naturelles appliqués à l'industriel.
Le chapitre II présente les systèmes biochimiques pour la dégradation des produits en cuir naturel ainsi que la description du système enzymatique impliqué dans la dégradation des fourrures.
La deuxième partie de la thèse consiste en les contributions initiales faites au cours de la recherche.
Le thème de la recherche a été poursuivi :
L'isolement, la sélection, la caractérisation, l'identification et l'essai de micro-organismes efficaces dans la dégradation accélérée des déchets de l'industrie du cuir;
– Expérimentation de la biodégradabilité des principaux composants des articles naturels de chrome bronzés à fourrure;
Obtenir un produit fermenté qui peut être utilisé comme biofertilateur pour les cultures céréalières et légumineuses.
Le chapitre III contient des informations sur l'isolement et la caractérisation des souches microbiennes capables de dégrader les fourrures, les matériaux et les méthodes utilisés dans les expériences de laboratoire sur la sélection, l'identification et la culture des souches sélectionnées, ainsi que des résultats et des discussions sur l'obtention de matériel biologique et son identification.
La phase d'isolement des micro-organismes a été réalisée par le compostage de fragments de cuir et de fourrure bronzés avec du chrome de l'Institut du cuir de Bucarest.
Pour l'isolement et l'identification des bactéries avec l'activité protéolytique, des morceaux de fourrure avec la peau bronzée de chrome, venant de différents types d'animaux ont été laissés à compostés dans le sol avec le pH 7,2 pendant 3 mois; dans le sol de fourrure composté, un échantillon a été prélevé, à partir duquel ils ont isolé dans une première phase 90 colonies, en appliquant des techniques microbiologiques communes.
Grâce à la culture de colonies isolées, dans des environnements à base de caséine il a été constaté (ce à quoi on pouvait s'attendre, compte tenu de la teneur en protéines de la fourrure), qu'autour des colonies isolées a été observé l'apparition d'un halo opalescent indiquant l'activité de protéase des micro-organismes isolés.
Sur la base de la taille du halo observé autour des colonies isolées, après le développement sur les environnements agatisés (contenant en caséine), trois souches microbiennes appelées: DA7, DA10, DA13, qui ont ensuite été passés et maintenus sur la jalousie agarisée et stocké à 4oC.
Les 3 souches microbiennes sélectionnées ont été identifiées avec le système BIOLOG, le système d'identification microbienne, comme étant des souches bactériennes. Après les tests, il a été conclu que les trois souches sélectionnées et identifiées sont les suivantes :
Brevundimonas diminuta (DA7),
Bacillus thuringiensis (DA10),
Bacillus cereus (DA13)
Les souches sélectionnées et identifiées ont été cultivées dans le système submergé, en vue d'obtenir une préparation enzymatique partiellement purifiée, éventuellement utilisée dans la dégradation biochimique des déchets de fourrure et de cuir de l'industrie textile; Le produit enzymatique obtenu a également été testé pour l'activité colagenazole, keratinolytic et lipolicy, étant donné la culture et la sélection des souches sur les environnements de culture contenant des morceaux de fourrure et de cuir naturel.
Après les tests, il est constaté que la meilleure activité enzymatique a été enregistrée par la souche DA10, suivie par la souche DA13, à un pH de 7,0.
Le chapitre IV de l'article comprend des expériences sur l'obtention d'une préparation enzymatique pour la biodégradation des déchets de l'industrie du cuir, les matériaux et les méthodes d'analyse et de contrôle utilisés pour déterminer les activités enzymatiques de et les résultats et les discussions sur l'optimisation des paramètres de dégradation enzymatique des produits à fourrure.
La thèse a également établi un flux pour obtenir une préparation enzymatique, en utilisant dans la fermentation les trois souches bactériennes, sélectionnées et caractérisées, au cours de la recherche effectuée dans la période doctorale.
D'après l'analyse des résultats présentés au chapitre 4, on peut conclure que la fourrure naturelle peut être utilisée comme source de carbone, avec des valeurs significatives de production d'enzymes dans le cas de souches isolées DA7, DA10, DA13 (environnement de fermentation, protéolytique, colagenolytic, kératinolytics, activités lipolytiques significatives).
Sur la base des résultats présentés dans ce chapitre, on peut conclure que:
La valeur de la concentration de fourrure naturelle déchiquetée et ajoutée au milieu culturel en proportion de 0,6 g% peut induire la biosynthèse des enzymes hydrolytiques, capables de dégrader les restes de fourrure et de daim avec du chrome, résultant de l'industrie textile.
Les résultats des expériences montrent que la production la plus élevée de protéase est atteinte dans le cas de la culture de souches DA10 sur le milieu minimal, à un pH 7,0, égal à 0, 677 U/ml/min
Dans le même chapitre 4, l'influence de la température et du pH sur la production d'enzymes a été étudiée : collagène, kératine, lipase; les conclusions suivantes ont été tirées :
L'influence de la température sur la production de colagenase pour la souche DA7 a atteint la valeur de 0, 380 U/ml, pour DA10, 0, 401 U/ml, et pour DA13 la valeur était égale à 0,394 U/ml.
La température influence la production de kératine, le meilleur rendement étant à 35oC; les valeurs suivantes peuvent être observées : 0,180 U/ml pour la souche DA7, 0,248 U/ml pour la souche DA10 et 0,223 U/ml enregistre la souche DA13.
Il a été co-déclaré, que la température a également une influence sur la production de lipase. La production maximale de lipase a été obtenue avec la souche DA10 à 35oC, après une période d'incubation de 120 heures, la valeur égale à 140 U/ml
De l'étude de l'influence du pH sur l'activité de ces enzymes, on peut déterminer, à la suite des tests effectués, que le pH influence la production de lipase, avec les valeurs de 100 U/ml pour la souche DA7, 160 U/ml pour DA10 et 160 U/ml/min pour DA13 au pH neutre.
La valeur la plus élevée pour la production de kératinose est obtenue avec la souche DA10, à un pH égal à 7,0 et 120 heures d'incubation, soit 0,254 unités/ml.
Des tests de biodégradabilité de la fourrure naturelle ont été effectués; la concentration en carbone organique du milieu de culture a été déterminée après l'ajout de morceaux de fourrure et de tancation in cuir dans le milieu de culture des 3 souches.
La concentration de carbone organique est sensiblement réduite, résultant de l'activité microbienne qui a utilisé le carbone des morceaux de fourrure pour la production enzymatique; ainsi, la concentration organique de carbone a diminué de 35,68 % initialement à 24,63 % pour la souche DA7, 24,82 % pour la souche DA 10 et 25,75 % pour la souche DA13, après l'incubation 120 heures sur 24 des morceaux de fourrure naturelle dans l'environnement culturel.
L'analyse des données obtenues montre une augmentation de l'activité du complexe enzymatique proportionnelle à la période pendant laquelle les souches microbiennes ont été cultivées.
L'activité de production de kératinolytic la plus élevée par souches isolées était de 0,223 U/ml par rapport au témoin, produite par la souche DA10 dans les conditions de culture données. Est présenté le flux de conditionnement et de caractérisation de la préparation enzymatique obtenue avec les trois souches sélectionnées dans la thèse:
Le flux d'obtention et de conditionnement de la préparation enzymatique a été établi, respectivement:
Après la phase de fermentation, la solution indigène séparée de la biomasse par centrifugation s'est concentrée 10 fois dans un rotavapor, sous vide, à une température de 35 degrés Celsius, puis utilisée en tant que telle dans les applications.
Après la concentration d'hydrolysate obtenue dans les travaux, il est conclu que la meilleure activité enzymatique a enregistré une souche DA10 comme suit: protéases 1,975 U/ml, colagenases 1,275 U/ml, kératine 0,911 U/ml et lipases 80 U/ml.
Afin d'augmenter la stabilité de la préparation enzymatique d'origine microbienne, le processus de lyophilisation a été utilisé.
Pour obtenir une préparation enzymatique solide avec la plus forte activité enzymatique, les deux méthodes ont été appliquées pour le même échantillon: le fluide de fermentation centrifuge (pour l'élimination de la biomasse) concentré 10 fois, à l'Héidolph rotavapor ensuite, le concentré obtenu a été lyophilisé.
La préparation enzyilisée d'enzyme s'est caractérisée en termes d'activité enzymatique après la redissolution dans 10 ml d'eau distillée, obtenant les valeurs suivantes: activité protéolytique (au pH à 7,0) à 19,75U/ml, activité colagenastique 12,5 U/ml, activité lipolicy 800 U/ml, activité keratinolytique 9 U/ml.
Dans le chapitre V de la thèse, des essais du concentré enzymatique liquide obtenu dans la thèse ont été lancés, en vue de sa récupération, comme biofertilisation dans l'agriculture biologique.
Les expériences ont consisté à tester le liquide de fermentation obtenu après la culture des souches sélectionnées sur les environnements culturels dans les quels des déchets de fourrure naturels et du cuir tanned au chrome ont été ajoutés; pendant la biosynthèse des enzymes il y avait une hydrolyse des morceaux déchiquetés de fourrure ayant pour résultat des acides aminés, des acides gras, des lipides, de la kératine, prouvées pour l'augmentation de la quantité de biomasse dans l'environnement et la détermination des activités enzymatiques.
Après la biosynthèse a été fait le filtrage de l'environnement de fermentation, la concentration 10 fois au rotavapor, puis en ajoutant dans des proportions différentes au sol de germination des graines de grain et de légumineuses.
L'expérience visait à établir une concentration propice au développement de plantas prises dans les travaux.
L'ajout de préparation enzymatique s'est avéré efficace dans la croissance et le développement des graminées et des cultures légumineuses.
Parmi les trois souches testées, B. thuringiensis s'est avéré le plus efficace aux tests in vitro en tant que biofertilatateur, ajoutant une concentration de 35% dans le sol de culture de grammes et de légumineuses.
Le milieu de fermentation obtenu par la culture de souches isolées ayant comme source unique de cuir de carbone et de fourrure naturelle de l'Institut du cuir de Bucarest, a été traité par filtration et concentration obtenant un produit microbiologiquement concentré , liquide, utilisé comme ajout biofertilisant dans les cultures légumières par R. sativus, Triticum sp. et S. tuberosum.
Dans le cas de la fertilisation S. tuberosum On observe que l'espèce a également une grande influence sur le développement en présence d'engrais.
Le chapitre VI de la thèse comprend les conclusions et les recommandations sur les orientations de recherche.
Les recherches menées dans la thèse ont prouvé la possibilité d'obtenir des produits enzymatiques capables de dégrader les déchets de la fourrure naturelle ainsi que leur récupération dans d'autres domaines, tels que l'obtention de biofertilisation pour les plantes.
INTRODUCERE
Revoluția industrială care a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea a condus, în următoarele două secole la o uimitoare dezvoltare a cunoștințelor din toate domeniile. Ca urmare, a crescut nivelul de trai al oamenilor, sănătatea s-a îmbunătățit, mortalitatea a scăzut și populația globală a crescut foarte mult. În prezent se apreciază că în lume durata medie de viață a oamenilor este de 70 și va crește în deceniile următoare cu cel puțin 5 ani în funcție de condițiile de trai. Datele statistice arată ca în aceste condiții, populația globului care a fost de 7,3 miliarde în 2015 va crește și va fi de 9 miliarde in 2040 respectiv de 11,2 miliarde în 2100 (Ortiz-Ospina și Roser, 2016).
Acești oameni au nevoie de hrană și în acest context, în ultimele secole s-au dezvoltat sisteme agricole intense care se bazează pe monoculturi, îngrășăminte artificiale și pesticide. Utilizarea intensă de pesticide și poluarea de diferite tipuri, a distrus nu numai insectele și microorganismele patogene dar și pe cele utile. Activitatea oamenilor a condus și conduce la distrugerea biodiversitatii astfel încât acum numeroase specii (plante, animale, etc.) au dispărut sau sunt pe cale de dispariție (Ceballos și colab., 2017).
Agricultura depinde în mare măsură de serviciile generate de biodiversitate, de ecosistemele naturale. Pentru a veni în sprijinul agricultorilor, fermierilor, Uniunea Europeană a emis o serie de legi și directive aplicabile în toate țările Europei, legi care încurajează utilizarea de metode ecologice în vederea realizării unei agriculturi sustenabile.
Totuși, deși există o adoptare crescută a bunelor practici agricole, există în continuare agriculturi abundente nesustenabile care determină degradarea substanțială a mediului, pierderea biodiversității și o pierdere progresivă a productivității agricole.
În acest context, am urmărit mijloacele și modalitățile, de la temelia agriculturii în legătură cu dezvoltarea agriculturii ecologice ordonate cronologic. Ideile personale și deschiderile tematice le-am inserat în teza în acord cu cercetările empirice cantitative și calitative efectuate, integrate unui mediu specific educațional, dovedite prin studii de caz.
Pe parcursul elaborării lucrării am întâmpinat și o serie de dificultăți. Numeroase surse adaptate simțirii noastre, în aparență utile, le-am abandonat supradimensionând conținutul lucrării, semnalând ordonarea după normele de editare, însă munca a fost susținută de un entuziasm arzător.
Zonarea diferitelor culturi în teritoriu a depins de gradul de favorabilitate al acestora. Această însușire decurge din reactia ecofiziologică a plantelor față de condițiile locale, care sunt consecința interacțiunii dintre genotip și mediu.
Testarea favorabilității se face prin analiza diferiților indici fiziologici față de acțiunea condițiilor locale de stres natural, climatic sau pedologic.
Poluarea mediului de viață, dezechilibrul ecologic provocat de activitatea umană în epoca modernă, a dus la apariția unui nou tip de stres, cu efecte negative deosebite asupra producției plantelor agricole.
Față de condițiile ecologice de stres este necesară cunoașterea modului de reacție a plantelor și găsirea mecanismelor genetice și fiziologice care să asigure potențialul productiv normal (Taylor și colab., 1991).
Controlul prin mijloace biologice a patogenilor întâlniți în cultură implică valorificarea microorganismelor care acționează represiv în fața bolilor pentru a îmbunătăți sănătatea plantelor (Handelsman și Stabb, 1996)2 și a solului. Dar și a microorganismelor implicate în procesele de descompunere și fixare a nutrienților în sol.
În România cercetările privind extinderea capacității de fixare a azotului atmosferic la plante neleguminoase (cereale și plante tehnice) au debutat în anul 1977, cu studiul unor asociații fixatoare de azot, între rădăcinile plantelor și microorganismele diazotrofe, capabile să furnizeze partenerului vegetal azot asimilabil și fitohormoni (Papacostea și Popescu , 1977).
Un interes deosebit a fost acordat simbiozelor asociative la porumb, grâu și graminee cu bacteriile din genul Azospirillum, demonstrându-se faptul că aceste sisteme plastice sunt condiționate în special de genotipul plantei și agrofond.
Biopreparatele sunt o alternativa viabilă față de tratamentele chimice aplicate, cele din urmă ridicând probleme grave în ceea ce privește degradarea solurilor și a sănătății omului.
Biopreparatele nu au efecte dăunătoare față de mediu și om putând oferi protectie pe perioade lungi culturilor agricole fără a influența calitatea sau concentratia în fitonutrienti a produselor horticole.
Microorganismele studiate împreună cu asocierea speciilor și menținerea biodiversității pot servi ca tratamente viabile și eficiente împotriva agenților patogeni din cultură fără a influența negativ procesele organice desfășurate în sol.
Cercetările întreprinse asupra asocierii speciilor și utilizării biopreparatelor în agricultura ecologică au evidențiat existența unor influențe reciproce favorabile în culturile mixte.
Lucrarea de față dorește să demonstreaze eficacitatea utilizării biopreparatelor în agricultura ecologică și, necesitatea asocierii speciilor de cultura precum și menținerea biodiversității, în vederea excluderii compușilor sintetici folosiți în practicile agricole convenționale.
Introduction
Le développement et la croissance industrielle désorganisée ont causé de graves problèmes aux populations du monde entier. Il est donc nécessaire de diffuser des idées de développement durable, où les ressources naturelles sont utilisées rationnellement et où il est possible de maintenir les écosystèmes existants dès maintenant. Pour ce faire, on réduit la pollution de l'air, du sol et de l'eau et en trouvant de nouvelles solutions pour une industrialisation efficace sans effets secondaires sur l'homme ou l'environnement.
CUVÂNT ÎNAINTE
“Dificilul este ceea ce poți realiza imediat, imposibilul ia ceva mai mult timp..”
În câteva rânduri voi încerca să oglindesc contribuția celor care m-au susținut în realizarea acestei teze de doctorat.
PARTEA I: STUDIU BIBLIOGRAFIC
SECTION I: BIBLIOGRAPHIC STUDY
CAPITOLUL I
CHAPTER I
Asocierea speciilor și utilizarea biopreparatelor în agricultura ecologică
BIOLOGICAL SYSTEMS OF LEATHER PRODUCTS DEGRADATION
1.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND ISTORICUL AGRICULTURII ECOLOGICE
CAPITOLUL I
CHAPTER I
ASOCIEREA SPECIILOR ȘI UTILIZAREA BIOPREPARATELOR ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ
1.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND ISTORICUL AGRICULTURII ECOLOGICE
Începuturile agriculturii ecologice, practic prima formă de agricultură cunoscută omului, datează din epoca Neoliticului (Noua Epocă de Piatră), și este caracterizată de adoptarea agriculturii ca forma de obținere a hranei. Se estimează că primele culturi au apărut în anul 8000 î.Hhr, în Semiluna Fertilă, o regiune istorică în formă de semilună, ce include Egiptul Antic, Mesopotamia și Levantul, zone favorabile dezvoltării culturilor agricole, prin caracteristicile și consistenta solului. Agricultura din această zonă s-a extins ulterior în zona mediteraneană, a Chinei, și în Asia de Sud-Est. Concomitent cu dezvoltarea agriculturii, alimentația bazată pe plante a început să joace un rol tot mai important în hrana oamenilor, definindu-le pentru prima dată un stil de viață stabil și sedimentar.
O etapă importantă în evoluția agriculturii o constituie apariția irigațiilor și utilizarea forței de muncă specializate la Sumerieni aproximativ în anul 5.500 î.Hr. Piatra este înlocuită de bronz și fier. În Eurasia, sculele de bronz și de cupru capătă o largă utilizare în perioada anilor 3.000 î.Hr. Indigenii americani nu aveau unelte din metal până în perioada culturii Chavín (900 î.Hr.), perioada în care chiar și populațiile paupere ale incașilor aveau pluguri cu vârfuri metalice. Unele popoare nomade, cum ar fi indigenii australieni și boșimanii din sudul Africii nu au practicat agricultura până aproape de zilele noastre (citare bibliografie).
Agricultura este cea care a făcut posibilă apariția societăților umane complexe, a civilizațiilor, fiind cea care a definit prima mare fază a umanității. Perioada agrară a durat o perioadă consistentă de timp, definind tipul de alimentație și obligând omul la un trai dependent de pământ. Tehnologiile apărute în perioada modernă, care a început la sfârșitul secolului XVIII, au dus însă la finalizarea epocii agrare și apariția epocii industriale, facilitând controlul asupra naturii și implicit dezvoltarea transportului și a comunicațiilor, construirea marilor orașe și dezvoltarea industriei. Creșterea populației a condus la creșterea nevoii de produse, fiind create primele produse sintetizate chimic, din dorința obținerii unor producții mai mari într-un timp cât mai scurt. Pentru a acoperi nevoia alimentelor de natura vegetală cerută de populația aflată în continuă expansiune acestea au fost utilizate irațional ducând practic la o intoxicare a solului dar si la amenințarea biodiversității și sănătății oamenilor.
Reintrarea în actualitate a tehnicilor de cultivare organică și dezvoltarea acestora, în forma cunoscută în zilele noastre, s-a produs la începutul secolului al XX-lea și a pornit ca mișcare împotriva industrializării excesive a culturilor, fiind o reacție asupra folosirii iraționale a fertilizanților și pesticidelor, a produselor sintetizate chimic. O serie de studii medicale cercetează efectele acestora asupra sănătății populației și atrag atenția asupra nevoii solurilor de diminuare si eliminare a utilizării acestora.
Prima formă distinctivă a agriculturii ecologice a fost introdusă în 1924 de austriacul Rudolf Steiner care pune bazele agriculturii biodinamice. Steiner a ținut o serie de conferințe intitulate ”Bază spirituală pentru reînnoirea agriculturii”, cu instrucțiuni despre producerea mâncării organice, alimentând forțele spirituale ale omenirii (Steiner 1924).
Termenul de agricultură biodinamică a fost introdus de antroposofistul Rudolf Steiner în anul 1922, pentru a denumi, după cum etimologia greaca ilustrează, folosirea practica a energiei ~dynamis pentru a crea și menține viața~bios. În viziunea lui Steiner, agricultura reprezintă un mod de relaționare dintre ființe și pământ, precum și ritmul sau, din păcate erodat progresiv de urbanizare și de imperativele comerciale. Agricultura organică implică restaurarea condițiilor armonioase de tratare a solului, prin aplicarea și utilizarea de forme neprelucrate a materiei organice cunoscute ca humus stabilizat. Rotația culturii, corecta compostare și respectarea procesului de asolament, contribuie la un randament maxim al recoltei biodinamice.
În America, o critică acută la adresa agriculturii axată doar pe productivitate, a luat naștere în 1930, un an de confluență în ceea ce privește scăderea prețurilor în agricultură și dezastrul ecologic al solurilor necultivate. Noua mișcare chema la măsuri de conservare a solului prin tehnici de terasare sau asolament. În completare, noul „raison d’être„ (rațiunea de a fi) obiecta vehement la faptul ca agricultura convențională era mult prea dependentă de tehnologie și știință, probând dominația acesteia asupra naturii în virtutea creșterii producției și a profitului. (Beeman 1995)
Deși interesul legat de relaționarea dintre practicile agricole și fertilitatea solului se regăsesc încă din secolul 16 (Thirsk, 1997), o implicare efectiva legată de efectele practicii agriculturii moderne s-a materializat la sfârșitul secolului 19 prin vocea lui Sir Albert Howard, considerat de mulți a fi „părintele agriculturii organice„. Acesta a fost primul care a sugerat o alternativa la agricultura industrială, plecând de la premisele experienței sale în India la început de secol 20. De-a lungul vieții sale, Sir Albert Howard a publicat lucrări de specialitate care ilustrează tehnici de compostare, proclamând importanța humusului și a reutilizării reziduurilor agricole (agricultural waste) în ferme și avansând totodată necesitatea eliminării adaosurilor chimice datorită efectelor lor extrem de nefaste asupra solului. (Howard, 1940)
Lucrările sale au stat ca inspirație în crearea în 1946 de către Lady Eve Balfour a „Soil Association„ prima organizație de agricultură organică din Marea Britanie. (Mergentime, 1994). Scrierile lui Howard au făcut de asemenea explicit paralelismul între căutarea specifică a profitului și aspectele degenerative ale agriculturii moderne.
În 1946 Balfour și Howard au fondat ,,The British Soil Association” (Asociația britanică a solurilor) destinată cercetării și identificării soluțiilor benefice pentru calitatea solului. În 1950, cuplul elvețian Maria și Hans Muller, a dezvoltat o serie de metode agricole biologice, încurajați de principiile lui Steiner referitoare la agricultura biodinamică. Ei s-au axat pe aplicarea principiilor naturale în agricultură, ghidați de convingerea că natura este întotdeauna superioară.
În 1968, fizicianul german Hans Peter Rusch a furnizat bazele agriculturii organice biologice în cartea sa intitulată “Fertilitatea solului”(Paulsen, Hans & Schrader, Stefan & Schnug, Ewald. 2009).
În 1972, în timpul unui congres despre agricultura organică la Versailles (Franța), cinci organizații care susțineau agricultura organică au format o organizație globală intitulată “Federația internațională a agriculturii organice” (IFOAM). De atunci, IFOAM stabilește standarde, urmărește metodologia și metodele de certificare a produselor de natură organică (citare bibliografie).
Asocierea problemelor legate de mediul înconjurător, ca rezultat al industrializării, au fost identificate și recunoscute pe scară largă în anul 1960, când au fost puse bazele argumentate ale agriculturii organice la nivel global. Metodele agriculturii organice au devenit astfel soluții pentru problemele de mediu datorate agriculturii moderne din perioada industrială.
Cartea“Silent spring” (Carson,1962) a fost una dintre cărțile de referință în a prezenta efectele nocive ale pesticidelor asupra naturii.
Mai târziu, în cartea “The limits to growth” (Meadows și colab., 1972) autorii și-au îndreptat atenția asupra creșterii populației și a cererii, incluzând consecințele asupra mediului în urma metodelor folosite de agricultura modernă. Excluderea pesticidelor și a azotaților din produsele folosite la tratarea culturilor erau acum folosite ca argumente pentru a demonstra superioritatea culturilor organice.
În privința metodelor de susținere a agriculturii industriale, poluarea apelor ca urmare a scurgerii de nutrienți și diverse substanțe poluante, urmată de apariția algelor a fost observată începând cu anii 1970. Fazele timpurii ale agriculturii ecologice asupra calității superioare ale mâncării, erau acum completate de puncte de raportare a efectelor negative asupra plantelor determinate de prezența compușilor chimici sintetizati in ape și sol, precum și a beneficiilor aduse de agricultura ecologică asupra mediului înconjurător. Mai târziu susținătorii agriculturii bio au folosit această oportunitate pentru a susține că agricultura ecologică ar fi capabilă să reducă excesul de azot din sol și ulterior din plante.
Atitudinile negative asupra instituirii agriculturii ecologice au limitat acceptarea ei. Viziunea vehiculată, conform căreia, agricultura ecologică ar fi lipsită de aplicație practică sau nefezabilă, a fost rezultantă prejudecăților și neînțelegerilor, după cum raportează un studiu comprehensiv semnat de Earl Butz în 1971, Secretar al Departamentului American de Agricultura (USDA) (Butz, 1971). În retrospectivă, în lumina atitudinilor ostile față de agricultura ecologică, la prima conferință științifică internațională a IFOAM (International Federation of Organic Agriculture Movements) care a avut loc în Elveția în anul 1977, peste 25 de Curricula în agricultura ecologică au fost oferite publicului. Aceste prezentări științifice au creat un precedent în evaluarea eficienței și a economiei competitive pe care fermele ecologice le prezintă, prin faptul ca folosesc mai puțină energie fosila ducând astfel la o eroziune mai redusă a solului comparativ cu reprezentanții fermelor convenționale.
Mișcările „organice„ au determinat apariția de contribuții majore la critica industrializării, obiectând la începutul secolului 19 contaminarea intenționată sau neintenționată a alimentelor. Alterarea produselor alimentare un fenomen răspândit prin producția în masa a aditivilor, a fost impusă și stabilită drept măsura de reducere a costului alimentelor prin prelucrarea acestora cu adăugare de compuși sintetici, de exemplu în vederea obținerii unei culori specifice sau înlocuirea zahărului, precum și pentru conservarea lor îndelungata. Acestea au reprezentat un compromis în ceea ce privește siguranța alimentară („food safety „) prin căutarea exclusivă a profitului și a maximizării productivității.
Ȋn perioada dintre anii 1980-1990, prin agricultura ecologică, s-a văzut o “reînviere” a ecosistemului afectat de problemele de mediu cauzate de practicile agriculturii moderne.
Imaginea agriculturii organice, ca salvatoare a problemelor de mediu, a atras un număr mare de susținători, care au făcut demersuri politice pentru promovarea și dezvoltarea ei pe agenda publică, în vederea conștientizării agricultorilor/fermierilor și populației în general.
Viziunea agriculturii ecologice s-a conturat sub forma unui sistem de furnizori locali la scară mică al căror marketing direct, procesare minimă și forme alternative de utilizare și operațiuni pe terenul agricol, au condus la revendicarea, restabilirea sistemului de agricultură tradițională. Paradigma „organică„ încorporează diferite teme, exprimate din ce în ce mai sonor în ultimii ani, incluzând tema anti-modernistă (valorificarea producției hand-made), tema alimentației sănătoase („health food„), tema vegetarianismului, teme care pun accent pe sfera eticii de consum, sau criticismul explicit la adresa industriei alimentare unde agricultura organică a fost considerată realmente opozițională celei industrializate.
Agricultura ecologică în practica prezentă încorporează și se constituie pe sisteme natural complexe, contrastând cu simplificarea și standardizarea care caracterizează agricultura industrială. Deși „mișcarea organică„ nu a ajuns la un consens în ceea ce privește alternativele care pot fi incluse în formele de producție non capitaliste, a început sa contureze o imagine coerentă legată de conștientizarea aspectelor indezirabile ale producției de alimente în masă, parțial rezultantă a agriculturii industrializate totalmente îndreptată spre profit.
Astăzi agricultura ecologică reprezintă un adevărat interes pentru societatea vestică din punct de vedere economic dar și al protecției mediului, deși a fost criticată pentru că nu a luat în calcul rapoartele contradictorii referitoare la câteva din obiectivele neatinse (Avery 2000; Tinker 2000; Taverne 2005; Avery 2006).
1.2 Abordarea actuală în contextul cadrului legislativ existent în Europa
Agricultura în sistem ecologic reprezintă o metoda eficienta pentru a coopera cu standardele și cererile consumatorilor, deoarece promite rezultate fără vreun impact nociv asupra mediului înconjurător. Aceste calități esențiale au motivat U.E. să promoveze și să susțină mărirea suprafețelor cultivate în astfel de sisteme astfel ca în ultimii 10 ani aceste suprafețe sa ajungă să reprezinte cu pana la 70% din zonele agricole ale Europei, cu o rata de creștere de aproximativ 5,6% în fiecare an. Ȋn acest context, în anul 2017, 69,8 milioane ha au fost cultivate în sisteme ecologice la nivel mondial, din care 12,6 milioane ha în U.E. (din care 20% prin restructurare) (citare bibliografie).
Legislația ce va intra în vigoare începând cu anul 2021 în cadrul U.E., are ca scop promovarea producțiilor organice pe piața europeană, simplificând in același timp povara administrativa a producătorilor mici si garantând aceleași exigente atât pentru produsele organice de pe piața U.E. cat si pentru cele importate.
În cazul culturilor permanente, tendința de creștere a producției se bazează pe cererea tot mai crescută pe piață, pentru fructe și vinuri organice. Cea mai mare suprafață cultivată in acest scop (72%) aflându-se pe teritoriile Spaniei și Italiei. Spania este lider în producția de fructe organice, acaparând 39% din arealul de cultura dedicat acestui tip de produs (citare bibliografie).
În ceea ce privesc efectele benefice ale sistemelor de agricultura în regim ecologic (ce nu utilizează pesticide sau fertilizatori sintetici) asupra mediului înconjurător, sunt dovedite de numeroase studii. Astfel, diferitele cercetări scot în evidență avantajele utilizării agriculturii ecologice asupra: biodiversității, concentrației ridicate de materie organică în sol, reducerea emisiilor de nitrați si amoniu, consumul de energie la hectar. Aceste aspecte sunt evident favorabile agriculturii organice în comparație cu sistemele convenționale.
De asemenea la o evaluare comparativa, pentru o suprafață medie utilizata de fermele ce funcționează în sistem convențional (de exemplu de 17 ha), fermele care funcționează utilizând sisteme ecologice corespunde în medie o suprafață aproape dubla (30 ha) (citare bibliografie).
Producția organică este caracterizată de o recolta semnificativ mai scăzută decât cea obținută în mod convențional. Un exemplu este cultura grâului, pentru care în Germania au fost raportate valori mai mici cu 40%, iar în Italia cu 85%.
Exista o dificultate în compararea randamentului privind venitul net pe care îl poate aduce activitatea în agricultura ecologică, având în vedere faptul ca metodele aplicate pentru obținerea recoltei nu includ aplicarea de pesticide sau îngrășăminte chimice, însă cheltuielile aferente combustibilului pot fi chiar mai ridicate decât pentru o ferma in sistem convențional, deoarece obținerea compușilor organici activi se bazează foarte mult pe tehnici mecanice. În acest context, rezultatele, în termeni financiari, pe care o investiție de cultivare ecologică poate varia în funcție de numeroși factori abiotici și biotici.
De asemenea, într-o ferma ecologica pot apărea dificultăți precum: constrângeri privind varietățile ce pot fi cultivate, dificultățile birocratice pentru obținerea diferitelor certificate sau ani în care recolta este nesatisfăcătoare. Aceste dificultăți, în special cele birocratice, au descurajat destul de mulți agricultori (2%), ce au ales fie să renunțe la activitate, fie sa se întoarcă la sistemele convenționale.
Decizia fermierului pentru a-și orienta producția în direcția ecologicului trebuie luată cu cel puțin 7 ani înainte, fiind extrem de important sa se aibă în considerare piața la care acesta are acces, deoarece, de exemplu, cererea poate fi mai mica decât ar permite recolta.
Totuși, legile europene și autoritățile competente caută a promova practicile ecologice și consumul de produse obținute pe astfel de cai, oferind atât ajutor financiar cât și suport în promovarea și comercializarea acestora. Ȋn acest context se încurajează utilizarea de alimente organice pentru pregătirea meselor, în instituții publice, precum grădinițe, școli sau spitale. De exemplu în Copenhaga, se înregistrează utilizarea de alimente organice în proporție de 90% se în astfel de instituții.
De altfel, Suedia își propune creșterea consumului de alimente organice în întreaga țara, cu până la 60% până în anul 2030. Este de remarcat că în anul 2018, s-a atins deja procentul de 50% (2019, Organic farming in the EU).
Printre principalii stimuli ai dezvoltării acestei industrii se numără opinia publica referitoare la utilizarea pesticidelor, care pot dauna sănătății consumatorului. Astfel, în Suedia, după ce au fost descoperite 7 astfel de substanțe chimice în banane și prezentate prin media consumatorilor, procentul de achiziționare de produse alimentare organice a crescut cu 36% (2017, Facts and figures on organic agriculture in the European Union).
Un alt motiv pentru aprecierea produselor ecologice este reprezentat si de asocierea acestora cu o savoare mai intensă, consumatorii fiind astfel de părere ca prețul un pic mai ridicat merită plătit, alegerea fiind mai sănătoasă, iar calitățile organoleptice de o calitate superioara.
Referitor la consumul de alimente obtinute prin metode ecologice, Uniunea Europeana ocupă un loc de frunte fiind pe locul doi mondial cu 37% consum din piața de produse ecologice, după Statele Unite ale Americii care dețin 47% din aceasta. Germania și Franța sunt principalii producători europeni de alimente ecologice. Din punctul de vedere al condițiilor de pe piața din Franța, aceasta se afla în momentul de fata într-o poziție ideala pentru o dezvoltare mai intensă a producției și consumului de alimente organice, vânzările crescând semnificativ în fiecare an (de exemplu cu 17% în 2017).
Multe alte țări europene, în special Danemarca, Suedia sau Austria, au arătat un interes crescut în dezvoltarea acestei industrii, agricultura si producerea de alimente organice dezvoltându-se semnificativ în aceste țări an de an.
În U.E., în tarile precum Austria, Danemarca si Suedia, consumatorul poate achiziționa produse organice în special din supermarket-uri, în timp ce în tari precum Portugalia sau Spania, acestea se găsesc în principal la distribuitorii specializați. În aceste ultime tari menționate, agricultura ecologică este percepută doar ca o nișă a agriculturii.
Practicile ecologice se afla într-o lumina favorabila, atât in ceea ce privește opinia publica, cat si normele legislative europene (citare bibliografie cu norme europene).
Desigur, metodele pot fi îmbunătățite, în scopul reducerii costurilor de producție, mărind profitul producătorului și micșorând prețul la raft pentru consumator. Creșterile semnificative și constante în ceea ce privește atât producția cât si consumul de alimente organice, sugerează faptul ca aceasta industrie nu și-a atins perioada de maturitate, având încă foarte mult loc pentru a se dezvolta, precum și suportul necesar în acest scop.
1.3 STADIUL ACTUAL AL AGRICULTURII ECOLOGICE ÎN ROMÂNIA
În țara noastră s-au aprobat câteva acte normative pe baza cărora funcționează agricultura ecologică de exemplu: Hotărâre nr. 917 din 13 septembrie 2001 publicată în M.Of. nr. 640 din data: 10/12/2001 care cuprinde principii cu privire la producerea legumelor și fructelor ecologice (citare hotarare la bibliografie).
Aceste principii ale producției ecologice se aplică parcelelor ce trec la agricultura biologică, pe o perioadă de adaptare de minimum 2 ani înainte de însămânțare sau plantare ori în cazul culturilor perene, cu excepția pajiștilor, de minimum 3 ani înainte de prima recoltare a produselor. Perioadă de trecere la certificarea produselor ecologice se reduce la minim în cazurile în care parcelele au fost tratate cu fertilizanți sau amelioratori ce nu există în tabelul ce cuprinde produsele de fertilizare, ameliorare și produse fitosanitare utilizate în agricultura ecologică.
1.4 Modalități de acțiune al asocierii speciilor în literatura de specialitatese muta la cap I
Studiul agricultorilor de-a lungul istoriei evidențiază faptul că o serie de specii cultivate asociat (în amestec sau în apropiere) își influențează pozitiv procesele de creștere si dezvoltare. În cazul unei necompatibilități se manifestă evidente scăderi de producție sau în cazul în care își tolerează prezența, nu se influențează reciproc.
O altă categorie de relații interspecifice se manifestă ca urmare a însușirilor unor specii de plante (de cultură sau din flora spontană) de a îndepărta sau de a atrage sau chiar de a fi gazda unor insecte dăunătoare sau folositoare. În cazul plantelor gazdă pentru insectele dăunătoare, ele se plantează fie pe rândurile culturii de bază, fie în ghivece, ca plante capcană care se amplasează în cultură. După infestarea cu dăunători, plantele capcană se scot și se distrug.
Deși în literatura de specialitate sunt menționate numeroase posibilități de asociere a speciilor legumicole, uneori contradictorii, probabil și datorită condițiilor pedoclimatice la care se face referință, există rațiuni specifice fiecărui cultivator.
De mare importanță pentru zona de cultură a țării noastre este faptul că asocierile interspecifice creează diversitate în cadrul exploatației legumicole.
Unele specii de plante cultivate în asociație cu specii sensibile la atacul dăunătorilor, le protejează pe cele din urmă, motiv pentru care sunt frecvent folosite în agricultura ecologică.
Asocierea plantelor cultivate este o practica antică, dar care este suprimată de tehnicile moderne ale agriculturii, bazate pe monocultură, pe practici consumatoare de resurse (Vandermeer, 2010; Zhanget al., 2010; Liet al., 2013). Totuși, asocierea plantelor ar putea rezolva unele din probleme majore asociate cu agricultura modernă, incluzând recoltele moderate, acumularea bolilor si a dăunătorilor, degradarea solului si degradarea mediului. Vandermeer, 1989), așadar ajutând la dezvoltarea unor tehnici agricole sustenabile (Lithourgidiset al., 2011).
Sistemele de asociere a plantelor în interiorul unei culturi implică două sau mai multe specii care cresc și coexistă pe aceeași suprafață de teren în același timp. Acest ultim criteriu diferențiază asocierea plantelor de asolament și de monoculturi succesive (Vandermeer, 1989; Liet al., 2013).
La nivelul solului, organismul vegetal, planta, prin acțiunea sistemului radicular, exercită influențe specifice și uneori neașteptate asupra mediului înconjurător, a microflorei, microfaunei din sol și, nu întâmplător, asupra unor plante aflate în proximitate. Aceste influențe se manifestă atât pe ciclul de vegetație al plantei cat și în perioada succesivă.
Secrețiile eliminate prin rădăcini sau habitus, precum și cele care rezultă din degradarea materiei organice reziduale, pot influența negativ sau pozitiv nu numai plantele din vecinătate, dar și pe cele care succed în cultură, fenomen de care se ține cont în stabilirea relațiilor în asolament. Natura biochimică a acestor procese le dă stabilitate si reproductibilitate și face astfel din asocierea culturilor, una din verigile de mare importantă în reusita culturilor în sistem ecologic.
La fel ca si în cazul adoptării unui asolament rațional, la culturile asociate, intercalate sau amestecate, nu se fac cheltuieli suplimentare. Este nevoie numai de știința de a le utiliza în funcție de condițiile locale și de însușirile propriu-zise ale plantelor cultivate.
De mare importanță pentru zona de cultură a țării noastre este faptul că asocierile interspecifice creează diversitate în cadrul exploatației legumicole.
De exemplu culturi asociate, patogenul si/sau dăunătorul controlat pot fi: Fasole – tomate pentru Musca plantulelor; Fasole – cimbru – varză pentru păduchele negru al bobului; Morcov – praz- ceapă- usturoi pentru Musca morcovului si musca cepei; Varză – tomate – țelină – trifoi pentru Musca verzei, fluturele alb al verzei; Căpșuni – usturoi, ceapă de arpagic pentru Putregaiul cenușiu, păianjeni, melci, furnici, soareci; Ceapă – ridichi de lună pentru Musca cepei; Salată – ridichii pentru Puricii de pământ ai ridichii și ai verzei; Varză – țelină pentru Fluturii albi ai verzei.
Unele specii de plante au efect repulsiv si /sau insecticid, îndepărtând din cultură sau chiar omorând dăunătorii.
Planta/Dăunătorul combătut: Ferigi, isop, salvie, cimbru/Melci; Creson de grădină/Păduchele lânos; afidele trandafirului/Lavanda; Furnicile/CrăițeNematozii,
CAPITOLUL II
CHAPTER II
UTILIZAREA BIOPREPARATELOR ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ
CONSIDERATIONS CONCERNING PLANT INTERCROPPING AND THE USE OF BIOPREPARATES
2.1 MECANISMUL DE ACȚIUNE AL BIOPREPARATELOR ASUPRA CULTURILOR HORTICOLE 2-3pp.
2.2 DESCRIEREA ACTIVITĂ?II MICROORGANISMELOR SI METABOLITILOR IN COMBATEREA BOLILOR, DĂUNĂTORILOR SI AL STRUCTURII SOLULUI 2-3pp.
Microorganismele (bacterii, fungi, ciuperci etc.) joacă un rol important în formarea si menținerea unor soluri sănătoase astfel în etapa de formare si acumulare a humusului.
Activitatea microorganismelor din sol este influențată de: umiditate, temperatură, amestecul de gaze, pH, anotimp și adâncime. Micropopulațiile din sol sunt formate din bacterii (eubacterii, actinomicete, cianobacterii), microfungi, alge și protozoare. Bacteriile din sol participă la procesele de mineralizare, cu rol esențial pentru nutriția plantelor (și a microorganismelor) și asigurarea fertilității solului; sunt singure capabile să fixeze azotul molecular atmosferic; participă la formarea agregatelor din sol (prin polizaharidele extracelulare) și a humusului.
Genurile Archangium, Chondrococcus, Myxococcus și Polyangium produc enzime extracelulare cu care lizează bacterii, fungi și alge. Unele actinomicete biodegradează celuloza, chitina, aminoacizii, parafinele și peptonele. Multe actinomicete produc o gamă largă de substanțe antibiotice (cloramfenicol, kanamicină, micostatină, streptomicină, tetracicline), care pot regla densitățile unor bacterii sau fungi din unele microhabitate sau chiar pot îndepărta ?.
PARTE A II-A: CERCETĂRI PROPRII
SECTION II: PERSONAL RESEARCH
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII
Scopul cercetărilor a fost de a observa și identifica influența asocierii și utilizării unor biopreparate comerciale asupra creșterii și dezvoltării unor specii horticole, în spații protejate și apoi aplicarea în câmp a metodelor de asociere elaborate și dezvoltate în seră.
Obiectivele cercetărilor
Cercetarile efectuate in cadrul acestei teze au avut urmatoarele obiective:
– influența substratului, factorilor de mediu și a biopreparatelor asupra calității răsadurilor produse în sistem ecologic;
– identificarea asociațiilor favorabile între speciile utilizate;
– utilizarea și observarea activității unor biopreparate comerciale;
– rentabilitatea asocierii plantelor și a utilizării biopreparatelor în exploatațiile horticole ecologica de dimensiuni mici.
CAPITOLUL III
Materialul semincer folosit și obținerea răsadurilor necesare înființării culturilor studiate
3.1. INTRODUCERE
Experimentele s-au desfășurat în condiții controlate, în sera Centrului de cercetare pentru calitatea produselor horticole, Hortinvest, în cadrul Facultății de Horticultură a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București și solarul fermei Grădina Corbilor, sat Stejarul, județul Giurgiu.
Figura 2.1 Serele Hortinvest -USAMV Bucuresti Solarul fermei Grădina Corbilor, sat Stejarul, județul Giurgiu
3.2 Materiale și metode folosite pentru obținerea răsadurilor utilizate la înființarea culturilor
3.2. 1. Selecția speciilor utilizate la realizarea asociațiilor vegetale
Pentru obtinerea rasadurilor utilizate la infiintarea culturilor si realizarea asociatiilor vegetale s-au ales urmatoarele specii de legume si plante aromatice:
Tomate (Lycopersicum esculentum L.)Siriana F1 este un hibrid de tomate obținut la SCDL Buzău, cu creștere nedeterminată, și se preteaza culturii în spații protejate cât și în câmp. Are o mare adaptabilitate față de condițiile de mediu.
Perioada de vegetatie este de 100-115 zile și are o producție medie pe plantă de 3 pana la 5,5 kg de tomate/plantă.
Forma fructelor este sferică, ușor turtită, prezintă fermitate ridicată și greutate cuprinsă între 120 și 180g.
Hibridul prezinta toleranta ridicata la bolile specifice tomatelor și are o capacitate mare de adaptare la diferite condiții de mediu.
Salată (Lactuca sativa) soi Suzana acest tip de salata are o structură fermă a frunzei și formează o căpățână densă. Se preteaza culturii atât în sezonul rece cât și în cel cald prezentând o rezistență ridicată la boltire. Are toleranță ridicată față de boli și dăunători. Greutatea medie a căpățâni este de 150 – 200g.
Usturoi (Allium sativum) De Cenad soi autohton cu portul semierect, frunzele de culoare verde care sunt acoperite cu un strat de pruina de dimensiuni medii. Mărimea bulbului este medie având o greutate de 25-35 g, tunicile uscate au culoare albă și pulpa alb-gălbuie. Potențialul de producție al acestui soi este de 7-8 t/ha.
Busuioc (Ocimum basilicum) soiul Aromat de Buzău obținut în cadrul SCDL Buzău și omologat în anul 2006. Este un soi semitardiv de 120 zile. Culoare lăstarilor și a frunzelor este verde deschis cu o înălțime de 40-60 cm. Prezintă toleranță bună la bolile și dăunătorii specifici. Potențial de, producție este de 12,4 t/ha
Busuioc (Ocimum basilicum) Violet de Buzău soi obținut la SCDL Buzău și omologat în anul 2015. Este un soi semitimpuriu cu înălțimea de 60-70 cm și un diametrul al tufei de 40-45 cm. Tufa este bogat ramificată, cu frunze ușor zimțate. Culoare puternică, violet-purpurie, cu un conținutului mare de antocianine. Prezintă un potențial de producție care atinge 12,4 t/ha.
Kale (Brassica oleracea var. acephala) Reflex F1 este un hibrid dezvoltat și procurat din Olanda cu frunze de culoare verde închis, crețe, cu înălțimea de 90 cm și un diametru al tufei de 60 cm. Planta se maturează în 80 – 90 zile și o productivitate ridicată. Se recoltează eșalonată. Se pretează culturii în câmp și în spații acoperite este rezistentă la ger.
Pak Choi (Brassica rapa subsp. chinensis) White Stem este un soi semitimpuriu cu rezistență ridicată la boltire. Frunzele au fermitate ridicată cu un pețiol nefibros se poate recolta în stadiul baby la 30 zile sau la maturitate la 60 de zile. Poate ajunge la o greutate de 300 – 400g.
Mizuna Red (Brasica rapa var. niposinica) frunzele sunt mici și mijlocii în mărime și au în medie treizeci de centimetri în înălțime. Crește dintr-o tulpină centrală cu tulpini subțiri și frunze penate de culoare roșie. Mizuna este recoltată atât în stadiul baby cât și la maturitate, frunzele mai tinere au un gust puțin picant aroma crescând în intensitate la maturitate. Poate ajunge la o greutate de 150-200g.
3.2.2 Fertilizanți, biostimulatori și biopreparate folosite procesul de producere a răsadurilor și în cultură
BioSeed. Este un produs 100% organic cu actiune atât pentru stimularea germinatiei cât și insecto-fungicid sistemic impotriva agentilor patogeni. BioSeed este un produs organic din extracte și uleiuri de plante și fructe 100% naturale. Toate materiile prime provin dintr-un ciclu ecologic închis, produs fără agenți sau fertilizatori sintetici sau chimici. Conține: Ca 96mg/l, Co 120mg/l, Cu 0,05mg/l, Mg 12,0mg/l, Fe 4,0mg/l, K 600mg/l, Ulei plante 140mg/l, Ulei acizi 0,12 %, Glicerina 0,4%., K2O 0,40 %, Si 0,03 %, N 0,02%, Uleiuri esențiale, Ulei Neem 10%, PH-ul 9,4.
PROBALANCE: biostimulator, produs organic 100% natural creat pentru tratarea plantelor avand triplu efect, insecticid, fungicid și fertilizant foliar.
Es. Are în compozitie peste 60 substanțe active naturale și actionează ca: insecticid datorită continutului de Azadirachtin. Nu afecteaza albinele; funcicid cu actiune sistemica și fertilizant.
Organic Grow NPK 8-3-3 – ingrașământ organic avizat de catre Soil Association UK pentru agricultura ecologica, special pentru faza de creștere. Contine un nivel ridicat de aminoacizi.
3.2.3. Substraturi de cultură folosite la producerea răsadurilor
Turba folosită este certificată ecologic și și este produsă de Klasmann-Deilmann. Aceasta are o granulație de 0 – 8 mm, ph 6, un grad de retenție a apei de 80-86%, și conținut în substanță uscată de <10%. Conține: azot organic 400-500 mg(% sau cum?), azot mineral 80 – 120 mg, fosfor 200-350 mg, potasiu 300-500 mg, magneziu 100 -250mg(unitate de masura)
Perlitul horticol conține dioxid de siliciu amorf în proporție de 77% și este rezultat din tratarea rocii perlitice naturale la o temperatură de 1000 grade Celsius. Acest material este foarte stabil chimic, ignifug, nepoluant și datorită structurii sale poroase are proprietatea de a aera solul și o mare capacitate de retenție a apei.
Perlitul folosit a avut granulație de 4mm și conține: SiO2 74-77%, Al2O3 12 -15 %, Fe2O3 1,1 -1,6%,CaO 1,3-1,7 %, MgO 0,1-0,7 %, Na2O+K2O 5-8%.
3.3. Producerea răsadurilor.
Răsadurile au fost produse în sera înmulțitor din cadrul serei de cercetare Hortinvest folosind palete alveolare umplute cu diferite substraturi pentru a identifica proporțiile optime în vederea obținerii celor mai bune răsaduri.
Amestecuri de substrat utilizate la producerea răsadurilor:
V1 – Turbă ecologica
V2 – 100% perlit de 4 mm granulație
V3 – 50% turbă ecologică +50% perlit de 4 mm
V4 – 70% turbă ecologică + 30% perlit de 4 mm
Semințele au fost semănate în palete alveolare de diferite dimensiuni conform cerințelor speciilor utilizate. Paletele alveolare utilizate au avut 70 alveole pentru rasadurile de busuioc, salata, kale, pak choi, kale, mizuna și 45 de alveole pentru tomate.
Figura 3.1Obtinerea rasadurilor ecologice
3.3 Rezultate și discuții 8pp.
3.3.1 Rezultate privind producția răsadurilor ecologice
Tabelul 3.1 Influența tipului de substrat asupra germinației semințelor la speciile analizate (date medii 2014-2015)
Tabelul 3.2 Influența tipului de substrat asupra înălțimii răsadurilor la speciile analizate (date medii 2014-2015)
Tabelul 3.3 Influența tipului de substrat asupra numărului de frunze răsadurilor la speciile analizate (date medii 2014-2015)
3.3.2 Identificarea celor mai eficiente metode de producție a răsadurilor testate
3.4 Concluzii parțiale 2pp
3.3 REZULTATE ȘI DISCUȚII
CAPITOLUL IV
Cercetări experimentale privind asocierea speciilor și utilizarea biopreparatelor în agricultura ecologică
4.1. Introducere
Descriere spații de cultură
4.2. Material și metodă de lucru
4.2.1. Fertilizanți, biostimulatori și biopreparate comerciale folosite în procesul de producere a plantelor în cultură
Organic Grow NPK 8-3-3 (descriere la cap 3.2.)
Organic BLOOM este un ingrasamant organic, aprobat pentru agricultura ecologica de catre Soil Association UK, conține NPK. Este utilizat pentru faza de inflorire și fructificare. Are pH 5,2, Azot total 61,5 g/l, fosfor 52,2 g/l, potasiu 63,2 g/l, microelemente și aminoacizi liberi 8-9%.
Organic PK Booster recomandat pentru agricultura ecologica de catre Soil Association UK și este un ingrasamant foliar organic cu aminoacizi, acid humic si acid fulvic 17%. Are pH 5,2, azot 2%, fosfor 6% și potasiu 6%.
PROBALANCE (descriere la cap 3.2.)
Biopreparate
Bacteospeine DF – Conține: 54% Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki (tulpina ABTS – 351). Este un biopreparat sub forma granulara care se dizolvă în apa. Este recomandată utilizarea produsului pentru a controla dăunători din ordinul Lepidoptera (omizi, molii, fluturi) în culturile legumicole din spații protejate și câmp.
Mod de acțiune al biopreparatului BactoSpeine DF acționează asupra larvelor, la scurt timp după ce acestea consumă din plantele tratate. Pereții intestinali încep sa se degradeze, larvele sunt în imposibilitatea de a se mai hrăni și mor într-un interval de 24 – 72 de ore. Eficacitatea produsului BactoSpeine DF în controlul larvelor aparținând ordinului Lepidoptera este similară cu cea a insecticidelor convenționale, care sunt administrate conform recomandărilor specialiștilor.
Produsul se aplica atunci când apar primele larve, de preferat în perioadele de hrănire activa. Tratamentele se vor repeta la intervale de 7 – 10 zile. Numărul maxim de tratamente este de 8 tratamente pentru o cultura/ sezon, utilizând o concentrație minima de produs de 100 g/100 l de apa. Doze mărite sunt necesare când incidența atacului este ridicată sau când populațiile larvare sunt amestecate cu indivizi în stadii avansate de dezvoltare. Pentru o buna protecție, intervalul de aplicare se reduce la 7 zile, în condițiile unei dezvoltări rapide a culturilor. Acționează la suprafața plantei. Produsul nu se administrează pe plante când au foliajul umed. Nu se recomanda efectuarea tratamentelor când sunt așteptate ploi în mai puțin de 6 ore.
BactoSpeine DF nu are nici un impact cunoscut asupra dezvoltării populațiilor de pradatori naturali și a insectelor benefice în programele de management integrat al dăunătorilor. Este biodegradabil. În condițiile unei aplicări corecte și în conformitate cu recomandările producătorului, imediat după preparare pH-ul soluției se va menține între valorile 6 și 8.
Trianum G
Este un biopreparat ce are în componență spori ai ciupercii Trichoderma harzianum tulpina T-22 și este destinat pregătirii substratului de cultura necesar producerii materialului săditor horticol sau folosit în culturile hidroponice. Trianum nu este un produs curativ. Previne apariția bolilor de sol cauzate de ciupercile Pythium, Fusarium, Rhizoctonia, Sclerotinia, Cylindrocladium, Thielaviopsis; nu are efect de prevenire total impotriva tuturor ciupercilor (ex. Phytophtora).
Modul de actiune a acestui produs se bazează pe:
– competitie pentru spatiu – radacinile și particulele de sol de lângă acestea sunt colonizate de T. Harzianum
– competitia pentru hrană – se hrăneste cu exudatul rădăcinilor consumând hrana patogenilor;
– micoparazitism – eliberează enzime care distrug ciupercile patogene;
– induce rezistență, mărește și disponibilitatea elementelor nutritive, determina toleranta la stres.
Trianum-G –rasaduri – 750g/mc substrat, bine omogenizat
– la plantare – 1gr/planta, după 10 saptamani se intervine cu Trianum P.
4.2.2. Analiza probelor de sol pentru evaluarea conținutului solului
Am prelevat probe de sol înainte de înființarea culturilor. Prelevarea probelor de sol s-a efectuat conform legilor în vigoare (Ordinul nr. 184/1997) iar tehnica de prelevare a probelor de sol a respectat recomandările anexei A.3 din Ordinul nr. 184/1997, Adâncimea de prelevare a probelor a fost 30 cm. Numărul de probe prelevate din solar a fost de 10. Acestea au fost omogenizate, mojarate, uscate și apoi supuse analizelor. S-au îndepărtat toate corpurile straine din sol și resturile vegetale nedescompuse, cu ajutorul unei pensete.
Pentru analiză s-au luat probe de sol după cernerea prin sita de 2 mm.
Determinarea continutului de azot total s-a efectuat prin metoda Kjeldahl.
Nivel de aprovizionare cu fosfor al solului s-a efectuat prin extragerea acestuia cu solutia de acetat – lactat de amoniu (AL) la pH = 3,7, dupa metoda Egnèr – Riehm – Domingo iar apoi determinată spectrofotometric.
Determinarea conținutului în potasiu s-a efectuat prin utilizarea aceleași soluții extractoare folosită la extragerea fosforului, iar potasiul s-a determinat cu ajutorul fotometriei de flacară.
Nivelul pH-ului, azotului, fosforului și potasiului în solul determinat.
Îngrășăminte utilizate la pregătirea de bază a solului
Mraniță
Gunoi de pasăre
4.3. Observații și determinări Am efectuat înregistrarea creșterii plantelor în înălțime prin măsurarea cu ruleta, numărul de inflorescențe, numărul de fructe, producția de tomate.
Calitatea fructelor de tomate a fost efectuată prin cântărirea individuală a fructelor la recoltare și comparată cu standardele.
Determinarea conținutului de substanță uscată a fructelor prin ………….
4.4. Asociații vegetale realizate
4.4.1. Asociații vegetale realizate în cadrul serelor U.S.A.M.V. București
În anul 2014 am testat influența și compatibilitatea unor asocieri de specii cu perioadă scurtă de vegetație în cultura de tomate, considerată cultură principală.
Am testat de asemenea, eficacitatea culturii de mazăre, ca cultură premergătoare, pentru aceste variante experimentale.
Tabel Experimente efectuate în seră fără cultura premergătoare de mazăre
Tabel Experimente efectuate în seră folosind cultura premergătoare de mazăre înainte de înființarea culturilor
4.4.2. Asociații vegetale înființate în spații protejate în Stejaru, jud. Giurgiu
4.5. Lucrări speciale aplicate în cultură în timpul vegetației
Plantele de tomate au fost palisate, copilite pe măsură ce lăstarii au avut circa 8-10 cm, cârnite după 8 inflorescențe când plantele au avut circa 190 cm.
4.5.1.Fertilizanții folosiți au fost: Organic Grow , PK Booster, Organic Bloom
Schema de fertilizare
4.5.2. Biostimulatori utilizati pentru stimularea proceselor fiziologice din plante
Biostimulatorul folosit a fost Pro Balance.
Pro Balance
4.5.3. Biopreparate și fitopreparate utilizate pentru ameliorarea structurii solului și combaterea sau prevenirea agenților patogeni din cultură
Biopreparatele folosite pentru protecția fitosanitară au fost: Trianum-G și BactoSpeine DF.
Trianum-G –a fost aplicat pe sol pentru prevenirea aparitiei….
BactoSpeine DF- a fost aplicat in suspensie in concentratie de….
4.6. Date privind creșterea și dezvoltarea plantelor cultivate în asociație: tomate, salată și usturoi
4.6.1 Creșterea și dezvoltarea plantelor de tomate
În tabelul … putem observa diferențele privind creșterea plantelor de tomate în înălțime, astfel cea mai mica înălțime s-a înregistrat la V1 (114,23 cm), varianta experimentala în care plantele au fost cultivate fară tratamente suplimentare și crescute neasociat iar la variantele care au fost cultivate în asociații vegetale și în care s-au folosit fertilizanți organici, biostimulatori și biopreparate înalțimea plantelor a fost mai mare (Organic Grow, PK Booster, Organic Bloom, Probalance, Trianum-G, Bactospeine DF).
Se remarcă varianta în care a fost folosită suplimentar schemei de tratament asocierea ca și cultura premergătoare a mazărei, respectiv V9 (193,15 cm).
Diferențele de creștere fața de varianta martor au fost:
cea mai mică diferență a fost observată la varianta 2 unde s-au folosit asocieri și a fost nefertilizată diferența fiind de 1,86 cm
se remarcă faptul că toate variantele în care a fost introdusă mazărea ca și cultură premergătoare indiferent de fertilizare s-au comportat superior celorlalte
Tabelul…..Dinamica creșterii plantelor de tomate în înălțime în anul 2014
Din figura… s-a remarcat ca a existat o influență nesemnificativă între variantele luate în studiu: R² = 0,1374 pentru annul 2014.
În anul 2015 plantele de tomate au prezentat creșteri mai mari la toate variantele la care am folosit fertilizanți organici dar și premegator mazărea. Aceiași tendință se remarcă și pe parcursul creșterii plantelor. Cea mai mare înălțime la 110 zile de la plantare au prezentat-o plantele de la V9 (188,25 cm) cu un spor de creștere peste varianta martor de 86,18%. Cea mai mică creștere în înălțime a fost înregistrată la V1 martor de 101,11 cm, variantă cultivată fără asociere. Tomatele cultivate în ascociere (V2) au prezentat o creștere în înălțime de 10,03% peste varianta martor V1 (tabelul ).
Tabelul Dinamica creșterii plantelor de tomate în înălțime în anul 2015 (cm/plantă)
În anul 2015 contatăm o influență privind creșterea în înălțime a plantelor determinate de tratamentele aplicate, corelația fiind ușor semnificativă respectiv: R² = R² = 0,2207
Analizând în medie pe cei doi ani de cultură am remarcat că cea mai bună creștere au prezentat-o plantele de tomate de la varianta 9 acestea având 190,7 cm iar diferența de creștere față de martor fiind de 77,12%. Am remarcat de asemenea că plantele cultivate în asociere au avut și acestea un spor de creștere superior variantei cultivate fără asocierea cu salată și usturoi (tabelul ).
Tabelul Dinamica creșterii plantelor de tomate în înălțime – date medii 2014-2015
(cm/plantă)
Comparând datele rezultate în cei doi ani medie pe cei doi ani analizați se remarcă o corelație ușor semnificativă în care R² = 0,1877.
În tabelul… putem observa diferențe mici în ceea ce privește numărul de inflorescențe pe plantă. Numărul de fructe legate în inflorescență a fost cel mai mic la varianta 1 nefertilizată și cel mai mare la variantele 3, 5, 7, 9, 11, 13 în care au fost utilizate în schema de tratament pe lângă fertilizanți și biostimulatori, biopreparatele.
Cea mai mică masa medie a fructelor a fost remarcată la varianta 1 nefertilizată (98,5g) iar cele mai bune rezultate au fost identificate la variantele în care s-au folosit fertilizanții împreună cu biopreparatele și la cele în care au fost folosită în asociere mazărea respectiv V9 (123,20 g). Din cele menționate mai sus reiese ca cea mai bună variantă privind masa totală a fost obținută la varianta 9 aceasta fiind de 862,40 g.
Tabelul..
..Numărul de inflorescențe și de fructe format pe plante, masa medie a fructelor și masa totală a fructelor – anul 2014
În figura …… se observă că cele mai bune variante privind producția medie de tomate realizată pe plantă în anul 2014 a fost obținută la variantele 3, 5, 7, 9, 11 și 13 în care au fost folosiți fertilizanți, indiferent dacă aceștia au fost utilizați singular sau în combinație. Cele mai slabe rezultate au fost înregistrate la variantele care nu au fost fertilizate: V1, V2, V4, V6, V8, V10 si V12.
În anul 2014 se constată că tratamentele aplicate au avut o influență privind producția totală obținută pe plantă, corelația fiind ușor semnificativă respectiv: R2 = 0.1533.
In tabelul… putem observa ca în anul 2015 numărul de inflorescențe pe plantă a fost mai mare comparativ cu anul 2014. Cel mai slab rezultat înregistrându-se 5,2 inflorescențe la varianta 1 și 6,8 inflorescențe la varianta 7. Cel mai mic număr de fructe legate în inflorescență a fost obținut la varianta 1 nefertilizată și cel mai mare la variantele 3, 5, 7, 9, 11, 13 în care au fost utilizate în schema de tratament pe langă fertilizanți, biostimulatori și biopreparate.
Cea mai mică masa medie a fructelor a fost remarcată la varianta 1 nefertilizată (91,25g) iar cele mai bune rezultate au fost remarcate la variantele în care am folosit fertilizanții împreuna cu biopreparatele respectiv varianta 7 (127,50 g). Din cele menționate mai sus reiese ca cea mai bună variantă privind masa totală a fost la varianta V9 fiind de 867,89 g/plantă datorită numarului de fructe legate în inflorescență.
Tabelul…Număr mediu de inflorescențe pe plantă, numărul de fructe și masa medie a fructelor – 2015
În figura…. se observă ca cele mai bune variante privind producția medie de tomate realizată pe plantă în anul 2015 a fost realizat la varianta 7 respectiv V3, V5, V9, V11, V13 în care au fost folosiți fertilizanți indiferent dacă aceștia au fost utilizați singular sau în amestec. Cel mai slab rezultat a fost înregistrat la varianta 1 si varianta 2 urmând variantele 4, 6, 8, 10 si 12.
În anul 2015 se constată că tratamentele aplicate au avut o influență pozitivă privind producția totală obținută pe plantă, corelația fiind ușor semnificativă R2= 0.1989.
Din tabelul…. reiese că varianta 1 careia nu i s-a aplicat nici un tratament a avut cel mai mic număr mediu de inflorescențe pe plantă urmând variantele 2, 4, 6, 8, 10, 12. Cele mai bune rezultate medii în cei 2 ani de cultură au fost înregistrate la varianta 7 cu un numar mediu de 6,4 inflorescențe legate pe plantă iar la variantele 3,5,7,9,11 și 13 s-au observat diferențe mici variind între 0,5 și 03 comparativ cu varianta mai sus menționată.
In ceea ce privește numarul de fructe legate în inflorescența varianta 5 a avut cel mai bun rezultat (6,985) urmând variantele 13, 9, 11, 3, 9 în ordine descrescătoare fără variații semnificative iar cele mai slabe rezultate au fost înregistrate la varianta 1 (4,85) urmând variantele 2, 4, 6, 8 10, 12. Masa medie a unui fruct s-a situat in jurul valorii de 94,88 g (V1) și 125 g (V7). În ceea ce privește masa totală a fructelor obținute pe plantă, în medie pe cei doi ani de cultură (2014-2015) s-au înregistrat rezultate superioare atât la variantele fertilizate organic dar și la cele la care sau folosit biopreparate. La varianta 9 s-au obținut 858,27 g/plantă urmate de V11 (857,31 g), V7 (853,96g), V13 (853,66), V5 (847,87) și V3 (821,22). Cele mai slabe mase medii s-au obținut la variantele nefertilizate respectiv: V1 (460.69 g), V2 (484,31g), V4 9630,92g), V6 (682,60 g), V8 (648,08 g), V10 (646,65 g), V12 (619,69 g).
Tabelul….Număr mediu de inflorescențe pe plantă, numărul de fructe și masa medie a fructelor – 2014- 2015
Din punct de vedere statistic se remarcă cu influențe statistic distinct foarte semnificative toate variantele la care am aplicat în timpul perioadei de vegetație fertilizarea organică și foarte semnnificative la V4 și V12 la care nu am aplicat fertilizanți organici (tabelul ).
Tabelul …Sinteză privind masa medie a fructelor de tomate obținute pe plantă
––––––––––––––––––––––
VARIANTA Masa DIFERENTA SEMF
(kg/planta ) (kg/planta) (%)
––––––––––––––––––––––
V( 0 ) MEDIA 4.20 1.85 178.88 ***
V( 1 ) 2.35 0.00 100.00 Mt
V( 2 ) 2.86 0.51 121.84 N
V( 3 ) 5.01 2.66 213.47 ***
V( 4 ) 3.63 1.28 154.60 **
V( 5 ) 5.14 2.79 218.98 ***
V( 6 ) 3.99 1.65 170.27 ***
V( 7 ) 5.46 3.12 232.87 ***
V( 8 ) 3.66 1.31 156.03 ***
V( 9 ) 5.06 2.72 215.83 ***
V( 10 ) 3.72 1.38 158.66 ***
V( 11 ) 5.03 2.68 214.25 ***
V( 12 ) 3.53 1.18 150.39 **
V( 13 ) 5.12 2.78 218.30 ***
–––––––––––––––––––––––––––
DL5% = 0.710 DL5% in % = 30.2600
DL1% = 0.970 DL1% in % = 41.3411
DL01% = 1.300 DL01% in %= 55.4056
Fteoretic= (001%= 4.400037 ) ; (0.1%= 3.034912 ) ; (5%= 2.184888 )
––––––––––––––––––––––
În privința masei medii a căpățânilor de salată, în anul 2014 la unele variante valorile au fost mai mici comparativ cu anul 2015. Se remarcă că la variantele la care s-au folosit asocieri de plante cu tomate/usturoi/busuioc și premergătoare mazăre s-au obținut în medie mase medii ale căpățânilor de salată mai mari comparativ cu variantele neasociate sau cele asociate însă la care nu am avut ca premergătoare mazărea. În medie pe cei doi ani de cultură am obținut cele mai mari mase medii la variantele la care am folosit mazărea ca plantă premergătoare și fertilizanți organici (V7 salată+busuioc +tomate+usturoi+ fertilizanți organici+busuioc+premergător mazăre).
O remarcă a fost aceea că, prin folosirea asocierii plantelor și cultivând premergător mazăre diferențele de masă medie a plantelor au fost evident mai mari.
Masele medii au fost influențate atât de condițiile climatice anului de cultură
Tabelul ….Masa medie a plantelor de salată
Din punct de vedere statistic se remarcă semnificații nesemnificative la V10 și 12, semnificative la V4, foarte semnificativă la V6 și distinct foarte semnificativă la V2, V3,V5, V7, V8, V9,V11 și V13 (tabelul )
Tabelul Sinteză privind masa medie a plantelor de salată
––––––––––––––––––––––
VARIANTA Masa medie DIFERENTA SEMF
(g/pl ) (g/pl) (%)
––––––––––––––––––––––
V( 0 ) MEDIA 132.36 22.86 120.88 ***
V( 1 ) 109.50 0.00 100.00 Mt
V( 2 ) 125.85 16.35 114.93 ***
V( 3 ) 136.00 26.50 124.20 ***
V( 4 ) 120.77 11.27 110.29 *
V( 5 ) 136.38 26.88 124.54 ***
V( 6 ) 121.92 12.42 111.34 **
V( 7 ) 173.29 63.79 158.25 ***
V( 8 ) 126.63 17.13 115.64 ***
V( 9 ) 161.53 52.03 147.51 ***
V( 10 ) 116.35 6.85 106.26 N
V( 11 ) 134.75 25.25 123.06 ***
V( 12 ) 110.43 0.93 100.85 N
V( 13 ) 147.33 37.83 134.55 ***
––––––––––––––––––––––
DL5% = 8.400 DL5% in % = 7.6712
DL1% = 11.410 DL1% in % = 10.4201
DL01% = 15.290 DL01% in %= 13.9635
Fteoretic= (001%= 4.400037 ) ; (0.1%= 3.034912 ) ; (5%= 2.184888 )
––––––––––––––––––––––
Corelația efectuată pe toate variantele experimentale arată o ușoară influență a tratamentelor efectuate R2=0,0439 (figura … ).
Dacă analizăm influența asociației plantelor de salată doar cu usturoi putem observa că a existat o interelație favorabilă între plante, masele medii ale salatei fiind superioare maselor medii de la varianta maror (cultivată neasociat). Factorul de corelație fiind R² = 0,4672 (figura ).
În cazul salatei cultivate după mazăre ca plantă premergătoare și asociată (intercalată) cu tomate/busuioc/usturoi totodată și fertilizate diferențiat am constatat o influență pozitivă indicele de corelație fiind R² = 0,3947
În figura……. se remarcă influența tratamentelor diferențiate asupra masei medii a plantelor de salată la varianta asociată cu tomate/usturoi/ busuioc și cultivată fără planta premergătoare mazăre. Coeficientul de corelație fiind R² = 0,5586, ceea ce indică o favorabilitate în acest caz.
Și în cazul culturii de usturoi am observat diferențe de mărime a masei medii a căpățânilor. Astfel, în cultură fără asociere la unele variante masa medie a fost sub variantele la care am asociat plantele cu tomate+busuioc+salată. Cea mai bună variantă a fost atunci când am folosit mazărea ca plantă premergătoare și la care am aplicat ferilizanții organici.
Tabelul …Influența tratamentelor asupra masei medii a căpățânilor de usturoi în perioada 2014-2015
Analizând din punct de vedere statistic masa medie a căpățânilor de usturoi obținute am putut remarca că la toate variantele la care am aplicat fertilizanți organici și biopreparate masa medie a căpățânilor a fost mai mare. La varianta la care am avut mazărea ca plantă premergătoare masa medie a fost cu 44.04% mai mare față de varianta 1 luată ca martor (tabelul ). La varianta de cultivare simplă creșterile de masă au variat între 6,28% la V2, cu o semnificație statistic semnificativă și 17,9% cu o semnificație distinst foarte semnificativă față de varianta 1 martor.
Cultivarea usturoiului în asociație cu tomatele fără aplicarea plantei premergătoare nu a dat rezultate semnificative decât în cazul variantei 11 unde am aplicat fertilizanți organici. Diferența a fost de doar 17,34% față de V1 martor (tabelul ).
Tabelul…Sinteză privind masa medie a căpățânilor de usturoi
––––––––––––––––––––––
VARIANTA Masa căpățânii DIFERENTA SEMF
(g ) (g) (%)
––––––––––––––––––––––
V( 0 ) MEDIA 20.34 2.46 113.75 ***
V( 1 ) 17.88 0.00 100.00 Mt
V( 2 ) 19.00 1.12 106.28 *
V( 3 ) 19.60 1.72 109.64 **
V( 4 ) 21.08 3.20 117.90 ***
V( 5 ) 20.71 2.83 115.85 ***
V( 6 ) 18.85 0.97 105.44 N
V( 7 ) 25.02 7.14 139.94 ***
V( 8 ) 19.03 1.15 106.43 *
V( 9 ) 25.75 7.87 144.04 ***
V( 10 ) 19.13 1.25 106.99 *
V( 11 ) 20.98 3.10 117.34 ***
V( 12 ) 18.20 0.32 101.81 N
V( 13 ) 19.15 1.27 107.12 *
––––––––––––––––––––––
DL5% = 1.060 DL5% in % = 5.9295
DL1% = 1.450 DL1% in % = 8.1111
DL01% = 1.940 DL01% in %= 10.8521
––––––––––––––––––––––
Fteoretic= (001%= 4.400037 ) ; (0.1%= 3.034912 ) ; (5%= 2.184888 )
Analizând influența tratamentelor și asocierilor la specia usturoi pe toate variantele am constatat că aceata a fost foarte mică R2=0,014 (figura ).
În cazul masei medii a căpățânilor de usturoi s-a constatat că a existat o relație pozitivă indicele de corelație fiind R² = 0,8913 (figura.. ).
Așa cum s-a arătat masele medii ale căpățânilor de usturoi au fost superioare celorlalte variante. Analizând această combinație am putut constata o influență pozitivă a acestei asocieri cu aplicarea diferențiată a tratamentelor. Indicele de corelație fiind R² = 0,4488 (figura ).
În cazul cultivării asociate însă fără planta premergătoare mazăre am constatat că în cazul acestei asocieri valorile masei medii a căpățânilor a fost apropiată martorului. Coeficientul de corelație fiind foarte mic R² = 0,0453 (figura ).
Analizele chimice efectuate la sol la începutul experimentelor și la finalul culturii
4.9. Concluzii parțiale 1p
CAPITOLUL V – Considerente economice privind producția, calitatea șii valorificarea legumelor ecologice obținute 7pp
5.1 Introducere 1p
5.2 Rezultate privind producția pe metrul pătrat pe parcursul unui sezon în cazul asocierilor vegetale raportat la monocultură 3p
5.3 Considerente economice privind valorificarea produselor obținute 2pp
5.4 Concluzii parțiale 1p
CAPITOLUL VI – Concluzii și recomandări 3pp
6.1 Concluzii generale 1pp
6.2 Contribuții originale și direcții de cercetare 2pp.
Bibliografie GABI CORBU
Altieri MA, Funes-Monzote FR, Petersen P. 2012.Agroecologically efficientagricultural systems for smallholder farmers: contributions to food sovereignty.Agronomy for Sustainable Development 32:1–13
A. Ayaz, Faik & H. Glew, Robert & Millson, M & Huang, H.S. & Chuang, L.T. & Sanz, Carlos & Hayırlıoglu-Ayaz, S. (2006). Nutrient contents of kale (Brassica oleraceae L. var. acephala DC.). Food Chemistry. 96. 572-579. 10.1016/j.foodchem.2005.03.011.
Alexandri Cecilia , Davidovici I , Gavrilescu D. -Tratat de economie a agriculturii Editura Expert Bucuresti( 2004)
Babikova Z, Gilbert L, Bruce TJ, Birkett M, Caulfield JC, Woodcock C, Pickett J,Johnson D. 2013.Underground signals carried through common mycelial networks warn neighbouring plants of aphid attack.Ecology Letters16: 835–843.
BartoEK,WeidenhamerJD,CipolliniD,RilligMC.2012.Fungalsuperhighways:do common mycorrhizal networks enhance below ground communication, Trends in Plant Science 17: 633–637.
Beizhou S, Jie Z, Wiggins NL, Yuncong Y, Guangbo T, Xusheng S. 2012.Intercropping with aromatic plants decreases herbivore abundance, species richness, and shifts arthropod community trophic structure.EnvironmentalEntomology41: 872–879.
Bennett AE, Daniell TJ, White PJ. 2013.Benefits of breeding crops for yield response to soil organisms. In: de Bruijn FJ, ed.Molecular microbial ecology of the rhizosphere, vol1. Hoboken, NJ, USA: Wiley, 17–27.
Boudreau MA. 2013.Disease in intercropping systems.Annual Review ofPhytopathology51: 499–519.
Brooker RW, Maestre FT, Callaway RM, Lortie CJ, Cavieres LA, Kunstler G,Liancourt P, Tielbborger K, Travis JMJ, Anthelme Fetal.2008.Facilitation inplant communities: the past, the present, and the future.Journal of Ecology 96:18–34.
Cardinale BJ, Wright JP, Cadotte MW, Carroll IT, Hector A, Srivastava DS,Loreau M, Weis JJ. 2007.Impacts of plant diversity on biomass production increase through time because of species complementarity.Proceedings of theNational Academy of Sciences, USA 104: 18123–18128.
De Deyn GB, Cornelissen JH, Bardgett RD. 2008.Plant functional traits and soil carbon sequestration in contrasting biomes.Ecology Letters 11: 516–531
Ehrmann J, Ritz K. 2014.Plant: soil interactions in temperate multi-cropping production systems.Plant and Soil 376:1–29Finch S, Collier RH. 2012.The influence of host and non-host companion plants on the behaviour of pest insects in field crops.Entomologia Experimentalis etApplicata142:87–96.
Balkaya, Ahmet & Yanmaz, Ruhsar. (2005). Promising kale (Brassica oleracea var. acephala) populations from Black Sea region, Turkey. New Zealand Journal of Crop and Horticultural Science
Brooker, Rob & Bennett, Alison & Cong, Wenfeng & Daniell, Tim & George, Timothy & Hallett, P & Hawes, Cathy & Iannetta, Pietro & Jones, Hamlyn & Karley, Alison & Li, Long & McKenzie, Blair & Pakeman, Robin & Paterson, Eric & Schöb, Christian & Shen, Jianbo & Squire, Geoff & Watson, Christine & Zhang, Chaochun & White, Philip. (2014). Improving intercropping: A synthesis of research in agronomy, plant physiology and ecology.
Powlson, D.s & Hirsch, Penny & Brookes, Philip. (2001). The role of soil microorganisms in soil organic matter conservation in the tropics. Nutrient Cycling in Agroecosystems.
Van Duivenbooden N, Pala N, Studer C, Bielders CL, Beukes DJ. 2000.Cropping systems and crop complementarity in dryland agriculture to increase soil water use efficiency: a review.NJAS–Wageningen Journal of Life Sciences48:213–236
Budoi Gh , – Agrochimie I Solul si planta. Ed Didactică și Pedagogică R.A. București (2000);
Burcea e. –Oportunități pentru stabilirea unei politici agrare în condițiile asocierii , IEA , București, (1994);
Bolt I. Craciun A. –Structuri agrare in lume , Editura Mirton , Timișoara , (1996);
Bolt I. Craciun A.-Exploatatia agricola , organizare, dezvoltare ,exploatare Editura Mirton , Timisoara , (1996);
Cojocaru C. –Analiza economico-financiara a exploatatiilor agricole și silvice ;Editura economica Bucuresti 2004;
Cohen, Mark Nathan)-The Food Crisis in Prehistory: Overpopulation and the Origins of Agriculture; (1977);
Colin ,Tudge – Neanderthals, Bandits and Farmers: How Agriculture Really Began; (1998)
David Crucefix – Soil Association Natural Resources and Ethical Trade Programme (NRI) , Organic Agriculture and Sustainable Rural Livelihoods in Developing Countries (1998);
10. Donella H. Meadows, Dennis L. Meadows, Jørgen Randers, and William W. Behrens III – The limits to grow (1972) ;
European Communities – Eurostat pocketbooks , Agricultural statistics ,Main results 2007–08 ,© Cover photo: Phovoir (2009)
1 European Communities – Organic Farming in Europe – A sustained growth over the period 1998-2000 ( Manuscript completed on: 14.02.2003,ISSN 1562-3106,Catalogue number: KS-NQ-03-002-EN-N, 2003 ;
G.S.Murphy -Organic farming ,based economy and the environment (2007)
U.N.E.S.C.O.-Gaining ground:Earth right abuses (2003)
H. Kirchmann, L. Bergström -Organic Crop Production – Ambitions and Limitations, eds., 2008, p. 13-38, Springer, Dordrecht, The Netherlands (2005)
Holger Kirchmann (a), Gudni Thorvaldsson (b), Lars
Bergström(a), Martin Gerzabek(c), Olof Andrén(a),Lars-Olov Eriksson(d) and Mikael Winningee(e)- Fundamentals of Organic Agriculture – Past and Present (2005)
International Federation of Organic Agriculture Movements (IFOAM) & Research Institute of Organic Agriculture (FiBL) Frick, Switzerland – The World of Organic Agriculture. Statistics and Emerging Trends 2007.
International Federation of Organic Agriculture Movements (IFOAM) & Research Institute of Organic Agriculture (FiBL) Frick, Switzerland – The World of Organic Agriculture. Statistics and Emerging Trends 2008.
Iowa State University – Fundamentals of Organic Agriculture(2003)
Maurizio CanavariAlma Mater Studiorum-Università di Bologna , Italy and Kent D. -Consumers’ Choices and Farmers’ Opportunities 1 – OlsonUniversity of MinnesotaSt. Paul, MN, USA,ORGANIC FOOD (2007)
National Academy of Sciences in Agriculture London- Alternative Agriculture Committee on the Role of Alternative Farming Methods in Modern Production Agriculture, National Research Copyright ©. All rights reserved (2006)
Niels Halberg – Global development of organic agriculture: challenges and prospects Forskningscenter for Økologisk Jordbrug, CABI International (2006)
Oprea Banu Anca-Legumicultura ecologica-componenta a agriculturii durabile Românești (Lucrare de disertatie 2009)
Paulsen, Hans & Schrader, Stefan & Schnug, Ewald. (2009). A critical assessment of the Rusch theory on soil fertility as basis for soil management in Organic Farming (only in german language). Landbauforschung Volkenrode. 59. 253-268.
Stephan Dabbert, Anna Maria Haring, Raffaele Zanoli – Organic farming: policies and prospects.
Sir Albert Howard, Wendell Berry. – The soil and health: a study of organic agriculture , University Press of Kentucky (2006)
Shepard Krech, John Robert McNeill, Carolyn Merchant , Routledge , Encyclopedia of world environmental history, Volume 3 (ed.2004)
Stephan Dabbert, Anna Maria Haring, Raffaele Zanoli – Organic farming: policies and prospects. (2005)
United Nations ,United Nations Conference onTrade&Development -Organic Fruit and Vegetables Market, Certification and Production Information for Producers and International Trading Companies ,United Nations ,New York and Geneva, Copyright ©, (2003)
William Lockeretz, -Organic farming: an international history CABI International (2007)
Willer, Helga and Minou Yussefi (2006)- The World of Organic Agriculture. Statistics and Emerging Trends 2006. © International Federation of Organic Agriculture Movements (IFOAM) & Research Institute of Organic Agriculture (FiBL) Frick, Switzerland ,(2006)
CEBALLOS G., EHRLICH P.R., DIRZO R., 2017. Biological annihilation via the ongoing sixth mass extinction signaled by vertebrate population losses and declines. PNAS 114 (30) E6089-E6096
Xxx 2019, Organic farming in the EU
Xxx 2017, Facts and figures on organic agriculture in the European Union
ORTIZ-OSPINA E., ROSER M., 2016. World population growth –Our world in data. Available online at: https://ourworldindata.org/world-population-growth/
https://ec.europa.eu/eurostat. http://www.organic-world.net/statistics-europe-land-producers.htm
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-10-010/EN/KS-SF-10-010-EN.PDF
http://www.organiccentrewales.org.uk/uploads/organic_farming_09_final.pdf
Lista de publicații
Anexe
Index imagini și tabele
CAPITOLUL VI
CHAPTER VI
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
CONCLUSIONS AND RECOMANDATIONS
6.1 CONCLUZII GENERALE
Lista de publicații
Mioara Ancuța Dumitru*, Gabriel Corbu*, Ștefana Jurcoane** The International Conference of the University of Agronomic Sciences and Veterinary Medicine of Bucharest, Agriculture for life, life for agriculture, June 9-11, 2016, Bucharest, Romania; "Leather hydrolisate evaluated as bioactive potato fertilizer" Scientific Bulletin. Series F. Biotechnologies, Vol. XX, 2016 ISSN 2285-1364, CD-ROM ISSN 2285-5521, ISSN Online 2285-1372, ISSN-L 2285-1364
Anexe
Anexa 1
LISTA FIGURILOR DIN TEZA
Anexa 2
LISTA TABELELOR DIN TEZA
Anexa 3
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ASOCIEREA SPECIILOR SI UTILIZAREA BIOPREPARATELOR IN AGRICULTURA ECOLOGICA [303999] (ID: 303999)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.