Mestesugimpletitnuielesipapura (2) [303881]

DESCRIERE MESTESUG

IMPLETITURI

DIN NUIELE SI PAPURA

Cuprins

4.1 Organizarea spatiilor 175

4.2 Masuri de protectia muncii 176

4.3 Recomandari tehnice si organizatorice 177

4

[anonimizat], [anonimizat]-a confectionat diferite obiecte casnice din materiile prime avute la indemana ca : paie, [anonimizat], etc.

Treptat, [anonimizat] : elasticitate, [anonimizat], greutate redusa, s.a., s-a ajuns sa se obtina o [anonimizat] o mare finete.

[anonimizat], varietatea materiilor prime si accesibilitatea acestora.

[anonimizat] a cunoscut o continua perfectionare in unele tari europene ca: Franta, Germania, Rusia, Polonia, Croatia, Serbia, Muntenegru, Ungaria, tari in care s-a format o traditie in acest sens. Aceasta tehnica utilitara a [anonimizat] : India, China, Filipine, etc.

[anonimizat], aceasta indeletnicire a [anonimizat] s-[anonimizat], [anonimizat], Timis, Mures, Dolj, Ilfov, Tulcea, Vaslui, [anonimizat], papurei, sorgului, etc. La aceasta au contribuit in mare masura si conditiile pedoclimatice favorabile pentru obtinerea unor surse naturale si cultivate de materii prime pentru impletituri. [anonimizat] s-au format in mod deosebit in zonele fitogeografice unde cultura rachitei si a altor plante s-a [anonimizat], [anonimizat], Muresului, Somesului, Oltului, Siretului, Argesului, Ialomitei, etc.

Astazi s-a ajuns la o mare diversificare a [anonimizat] 1000 de sortimente. In unele centre de prelucrare a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], Ilfov,

5

etc., s-a format o [anonimizat]-[anonimizat]-[anonimizat]. Aceasta a [anonimizat]. Insa o adevarata explozie a avut loc in diversificarea impletiturilor in anii `60 – `70. Daca la inceput se executau impletituri pentru articole de stricta necesitate ([anonimizat], gardulete, impletituri pentru damigene si altele), astazi exista o [anonimizat].

Industria prelucratoare de impletituri a ajuns astazi pe culmi de perfectiune si se poate spune ca exista o problema de intrecere si concurenta pe piata internationala in realizarea unor sortimente de o inalta valoare calitativa. [anonimizat] a oferi cumparatorilor de pe piata interna si externa articole atractive, practice si de buna calitate.

Unul dintre avantajele industriei de impletituri il constituie faptul ca aceasta activitate poate fi desfasurata in tot cursul anului, ceea ce creeaza conditii pentru asigurarea si permanentizarea fortei de munca si folosirea cu randament sporit a mijloacelor de productie. Industria impletiturilor din nuiele de rachita si alte materiale constituie pentru intreprinderile economice posibilitati sigure pentru realizarea planurilor economice si in special a celor de export. Pentru aceasta, se impune ca procesul tehnologic al prelucrarii materiei prime pentru impletituri sa fie astfel dimensionat incat sa asigure sincronizarea tuturor operatiilor, evitandu-se in depozit o prea mare cantitate de materii prime in pastrare sau goluri in productie (intreruperi din lipsa de nuiele cojite si uscate, nuiele verzi, papura, foi de porumb, etc), nefolosirea la capacitate a utilajelor si a fortei de munca.

Impletiturile din papura, foi de porumb si pai au luat, de asemenea, o mare amploare datorita resurselor de materie prima existente in cantitati apreciabile in toate locurile de munca, cu cheltuieli minime de recoltare si aspect placut, imbinandu-se intr-un mod armonios frumosul cu utilul. In felul acesta se valorifica superior o materie prima care pana nu demult era neglijata. Pe langa avantajele pe care le prezinta aceste materii prime care se gasesc la indemana fiecarei gospodarii, impletiturile creeaza o activitate deosebit de folositoare ocupand, mai ales pe timp de iarna, o insemnata forta de munca, din randul

6

cooperativelor agricole, al industriei locale si al cooperativei mestesugaresti, extinsa mult si in gospodariile personale cu sau fara lucru la domiciliu.

GENERALITATI, SCURT ISTORIC

Impletitul fibrelor vegetale, prezent in majoritatea zonelor tarii, a atins adesea un inalt nivel artistic. In zonele unde materia prima exista din abundenta – papura, nuiele de alun sau de rachita, paie de grau, de secara si de ovaz, foi sau panusi de porumb – impletitul fibrelor vegetale devine mestesug specializat.

Din neolitic si pana catre mijlocul veacului al XX-lea s-au confectionat numeroase si diverse obiecte utilizandu-se acest mestesug. Obiectele confectionate din nuiele sau in combinatie cu alte materiale (mai ales cu papura) erau, cel mai adesea, in stransa legatura cu ocupatiile curente ale locuitorilor (agricultura, pescuitul, vanatoarea, culesul din natura s.a.): grape, cosuri de tot felul (mai mari, pentru carat peste si pentru culesul si transportatul strugurilor, mai mici, pentru zmeura sau afine, mai inalte, purtate pe spate pentru greutati, mai lunguiete, de genul papornitelor, sau chiar rotunde, de dus mancare la camp), lese si garduri pentru prins peste sau pentru stane, curse de animale, cosuri pentru carute etc. De asemenea, impletiturile din nuiele se regasesc si in interiorul caselor romanesti ca mobilier: lese care serveau ca platforma de pat, leagane de copii, pentru agatat de grinda sau de purtat pe spate, lingurare s.a.

Asadar, alaturi de fibra densa si regulata a lemnului de stejar sau de brad si de cea contorsionata a lemnului rar de par salbatic, mesterii din satele romanesti au folosit resursele vegetale si sub forma canepei, a crengutelor, a paielor, a panusilor de porumb, a trestiei si a papurii, faurind o gama de obiecte usoare si delicate, rezistente si neasteptate ca textura. Arta impletiturilor, una dintre cele mai vechi privind lucrurile la scara istorica a indeletnicirilor omenesti, precedand atat arta tesutului, cat si pe cea a ceramicii, dupa cum par a dovedi unele deductii ale arheologilor, este stralucit reprezentata in toate provinciile istorice romanesti. Ea a fost de altfel si prima tehnica pentru construirea locuintelor, fiind pana azi prezenta in multe zone etnografice sub forma peretilor impletiti din nuiele groase.

7

Funieritul – cel mai arhaic gen de impletitura. Pe vremuri, in foarte multe case se confectionau funii. Acest mestesug era aproape domestic, se producea de cele mai multe ori numai pentru uzul gospodariei. Existau insa si funieri care se indeletniceau special cu facutul funiilor. Pentru pregatirea materiei prime din care se faceau funiile era necesara o perioada de timp indelungata. Tot la fel, un timp indelungat era necesar pentru pregatirea unei cantitati mai mari de produse finite. Funiile produse de acestia erau vandute fie la unele din balciuri, in regiunile limitrofe, fie in localitatile din apropiere, ori in satul respectiv. Produsele erau schimbate pe bani, iar in regiunile de campie, unde erau duse adesea, se dadeau la schimb, primind cereale, papusoiul fiind preferat.

Funiile, in general, se faceau din canepa, rareori folosindu-se si alte plante, precum urzica, inul etc. Canepa pentru funii se semana mult mai rara decat canepa pentru panza. Canepa pentru funii trebuie sa fie mult mai aspra si cu firul mai lung, Datorita acestui scop canepa este rara, pentru ca sa poata creste in voie, cu tulpini lungi si groase. Cand canepa este buna de cules, se smulge ori se taie cu coasa sau secera. Se leaga in manusi, care, la randul lor, se leaga in snopi. Snopii se baga in topile la topit. De obicei, topitul se face la marginile apelor curgatoare, acolo unde apa e statatoare, unde se formeaza un cot; apa fiind tot timpul mai calda, favorizeaza topirea canepii mai repede. Se pune canepa in apa o saptamana sau doua, pana se topeste; in unele cazuri nu este lasata sa se topeasca ca si canepa destinata tesaturilor. Se scoate destul de devreme de la topit, pana nu este bine topita, caci atunci suvitele sunt mai rezistente pentru scopul ales.

O data canepa topita, este scoasa din apa, spalata bine si pusa la uscat. Dupa ce s-a uscat cateva zile bine la soare, se trece la melitat. De obicei, pentru melitat se alege o zi insorita, calduroasa. Pe caldura si soare, la melita sar puzderiile, care altfel raman in mladite. Urmeaza apoi, din nou, datul prin melituica, pentru a se scoate cat mai bine toate puzderiile ce au mai ramas eventual in fuior.

Firul dupa melitat ramane lung, bun pentru funii. De obicei, canepa pentru funii nu se subtiaza prin alte unelte (piepteni, perii etc.), ca pentru tors si tesut.Din aceste fuioare se fac juvitele pentru tors. Torsul se face la sucala sau la crivala, care este prima unealta a funierului. Din fuior se rasuceste la sucala o juvita cam de 80-100 m, apoi se indoaie, pe urma se toarce din nou la sucala. Acest procedeu se continua de catre funier pana face juvitele necesare pentru impletitul funiei, in grupe de cate trei. Dupa ce a facut primele trei

8

jite, acestea se fac ghem pe carlige. Carligele sunt o alta unealta absolut necesara mestesugarului pentru rasucirea funiilor. De data aceasta rasucitul se face manual cu ajutorul carligelor. Jitele se strang de un cui batut la 2 m inaltime la streasina casei, ori in alta parte.

Prispa serveste in general ca loc de atelier. Dupa ce jitele au fost prefacute, se impart in trei, la fiecare carlig cate o jita. Trebuie mentionat faptul ca fiecare jita este la randul ei facuta din alte trei jite mai subtiri. Din nou se trece la rasucitul jitelor. Rasucitul se face la fel cum s-a facut cu jitele mari. Apoi toate trei capetele jitelor se innoada la cui, de unde incepe impletitul propriu-zis. Impletitul se incepe de obicei de la dreapta spre stanga. Pana ce se termina de pe carlige jitele ce se trec dintr-o mana in alta se termina si cu rasucitul funiei. Tot timpul impletirii funiei, materialul trebuie sa fie jilav (umed) pentru a se lipi firele intre ele mai usor si a ramane drepte si stranse intre ele.

Dupa terminarea funiei, se trece la curatatul si netezitul ei. Acum funia se intinde bine, se uda din nou si tot timpul se freaca la dreapta si la stanga, pe un stalp de casa ori pe gard, de la un capat la altul pana se netezeste. In acelasi timp se curata si de puzderiile ce au mai ramas eventual in jita. In timpul cand se freaca de stalp se are in vedere intinderea funiei si indesarea ei. Prin intindere funia devine mult mai deasa.

Funiile executate de omul care se indeletniceste cu aceasta meserie sunt mai bune, mai felurite, mai rezistente decat funiile facute in casa, dovada a faptului ca respectivul om a devenit mester in adevaratul sens al cuvantului Trebuie mentionat faptul ca funiile se pot face si in noua jite. De altfel, de grosimea si rezistenta jitelor depinde grosimea si rezistenta funiilor respective.

In general, la acest stravechi mestesug nu se intalnesc instalatii complexe pentru rasucitul funiilor din jite, ci numai acele unelte despre care am amintit deja. In unele zone ale Romaniei se folosesc masini pentru rasucitul jitelor. Masinile sunt din lemn, cu roti dintate tot din lemn si cu carlige metalice. Cat priveste tehnica, exista o mare deosebire intre lucrul manual cu carlige si cel executat la aceste masini. Cu masinile se lucreaza cu jitele in pozitie orizontala, iar cu carligele in pozitie verticala.

Produsele funierului sunt de diferite dimensiuni si intrebuintari, dupa cum urmeaza: funii de pus in coarne la boi, cand sant prinsi in jug; funii pentru legat fanul in caruta; funii pentru intins rufele la uscat; funii pentru legat vitele in grajd si funii pentru tras fanul cu boii

9

de pe deal pentru a fi pus in claie. Aceasta ultima funie are o lungime mai mare decat celelalte (variaza intre 12-15 m). Pentru caratul fanului de pe deal, in afara de funie mai sunt necesare si tepusi, ce se pun sub gramada de fan pentru ca sa alunece pe deal in jos, primind prin legatura forma unor talpi ca de sanie, iar funia vine sa fixeze fanul pe tapusi, caci uneori distantele sunt destul de mari. Funiile erau asadar nelipsite din orice casa prin marea lor intrebuintare in toate domeniile de activitate din gospodaria taranului.

Uneltele de care se serveste funierul sunt foarte putine la numar si in acelasi timp foarte simple.In primul rand se foloseste de melita, despre care am amintit deja. In al doilea rand este ragila, cu ajutorul careia se perie fuiorul daca este nevoie sa fie mai moale, mai bun pentru lucru. Al treilea instrument este sucala sau crivala, folosita la rasucitul din fuior al jitelor, cat si la formarea unor jite mai groase, mai rezistente. In sfarsit, ultima unealta de care se serveste impletitorul de funii este carligul obisnuit de cires; cu acesta, in faza finala, se rasucesc cele trei jite groase de catre doi oameni ce manuiesc aceste carlige de la dreapta spre stanga.

Desi funieritul era una dintre cele mai usoare indeletniciri, ea antrena oamenii la munca in mai multe perioade ale anului, vara pentru cultivatul canepii, toamna pentru topitul si melitatul canepii, iar iarna pentru prelucratul funiilor din fuioare. Funierii nu se mai intalnesc aproape deloc in satele noastre. Locul produsele lor a inceput sa fie luat de produsele de fabrica, care sunt ieftine si mai rezistente. Spre exemplu, locul franghiilor de rufe 1-a luat franghiile din mase plastice, ce se raspandesc din ce in ce mai mult si in randul populatiei de la sate.

Alte genuri de impletituri. Din nuiele, materie prima ieftina si la indemana, se fac cosuri de diferite marimi si forme. Cosurile pentru carat fructe din Oltenia se fac din nuiele de alun crapate si taiate subtire cu cutitul. De forme emisferice, ele ating uneori dimensiuni mari (un metru in diametru), sunt usoare, rezistente si de o regularitate a impletiturii impresionanta. Tot cosuri, dar pentru alte utilizari, cum sunt cele in care se aseaza aluatul pentru paine, se fac din panusi de porumb si din paie impletite in mai multe fire.

Daca impletiturile din nuiele de alun, in general cosuri diverse, sunt realizate in principal de mesterii tarani, cele din nuiele de rachita, solicitate atat pe piata interna, cat si la export, se lucreaza in ateliere specializate, printre cele mai importante centre de impletituri de rachita fiind Pecica-Arad, Salonta si Oradea-Bihor, Corund-Harghita, Radauti-

10

Suceava, Pitesti-Arges, Ramnicu Sarat-Buzau, Silistea Snagovului-Ilfov s.a. Gama de produse din rachita este de o mare varietate, acestea fiind adaptate la diversele utilitati moderne (cosuri de piata, de paine, de fructe, cosuri pentru copii, caini si pisici, platouri si tavi, unele captusite cu materiale textile).

Atat formele, cat si structura impletiturii, cu efecte decorative atragatoare, le confera acestor produse, pe langa aspectul strict utilitar, si o deosebita valoare artistica data in primul rand de realizarea manuala a impletiturii.

O categorie speciala o reprezinta piesele de mobilier din impletitura de nuiele de rachita de diferite dimensiuni – fotolii, canapele, scaune, mese, etajere s.a. – a caror realizare necesita o mare indemnare si stapanire perfecta a mestesugului. Procedeele tehnice de preparare a nuielelor de rachita sunt complexe: decojire, aschiere (pentru unele produse), fierbere in instalatii speciale, finisaj prin baituire, uscare in spatii adecvate s.a., toate acestea necesitand existenta unor ateliere special amenajate, asa cum am amintit, de realizare a unei productii de impletituri manuale.

Personal am invatat mestesugul in anii copilariei de la unul din bunici, mestesug din care am facut o adevarata pasiune, incepand din 2001. Ca motivatie principala a confectionarii obiectelor este este, placerea de a impleti si creea modele noi.

Papura – existenta in culturi spontane in zone cu mare umiditate, in preajma apelor statatoare (delta, balti) – este o materie prima din care se realizeaza in Romania impletituri cu destinatii foarte variate. Din papura sunt tesute, in razboaie verticale speciale, foile de impletitura simple, destinate acoperirii dusumelelor, asa-numitele rogojini. Aceste rogojini, veritabile tesaturi primordiale, erau uneori ornamentate cu alesaturi geometrice. Tot din papura se impletesc cosuri cu diferite destinatii si forme, seturi, sezuturi de scaune, panouri decorative, posete si palarii.

Tehnicile de prelucrare sunt doua. Cea mai larg raspandita, impletirea libera a fibrelor umede, este practicata pentru obtinerea cosurilor, palariilor si papucilor in centrele de impletituri de la Tulcea, Macin, Mures, Bacau s.a.

O alta tehnica, de veche traditie (practicata si in cazul impletirii paiului la cosurile pentru dospirea painii in Bucovina si Campia Transilvaniei) este cea in care suvitele de papura, rasucite in suluri si apoi dispuse in spirala, sunt cusute cu ajutorul unei scule

11

speciale. Sulul de papura este cusut si biane fixat pentru a da produsului forma dorita, ceea ce asigura obiectelor robustete si soliditate.

Deosebite, atat ca forma, cat si ca decorativism al impletiturii sunt cosurile cu capac pentru paine, precum si gama – deosebit de variata – a cosurilor cu diferite utilizari in gospodaria taraneasca. Astfel de impletituri din papura cusuta se lucreaza in atelierele de la Bailesti-Dolj, Carei-Satu Mare sau Corund-Harghita. O familie deosebita de mesteri impletitori in papura este in Sighisoara, e vorba de familia Danila Zoltani.

Din panusi sau foi de porumb, de culoare naturala, se realizeaza, tot prin impletire manuala, cosuri, posete, seturi pentru masa, palarii, panouri decorative, seturi pentru scaune de masina, seturi de scaune, suporturi etc. Alese, uscate si rasucite, foile de porumb se impletesc pe calapoade cu ajutorul unei crosete speciale. Structura impletiturii este de o valoare artistica deosebita punand in valoare fibra naturala. Comuna Peciul Nou-Timis, locuita de svabi, era in deceniile 7-8 ale veacului XX un centru specializat in acest mestesug. In prezent, impletiturile din foi de porumb se lucreaza mai ales in zona Harghita, dar si in Republica Moldova.

Din paie de grau, secara si ovaz se impletesc palariile ce se poarta inca in unele zone (Tara Oasului, Salaj, Maramures) de catre barbati, precum si de catre femei in special in Transilvania (zonele Tarnava, Marginimea Sibiului s.a.). Sate specializate in acest mestesug sunt situate atat in Moldova, cat si in Transilvania si Oltenia. Palariile inalte de Dabuleni si Corabia din sudul Olteniei, cele asemanatoare de pe langa Simleul Silvaniei, palariile cu boruri enorme de pe Tarnave si din Tara Fagarasului, clopurile de paie din Oas si Maramures, palariile tari de paie din Botosani, Covurlui si Dobrogea sunt tot atatea variante produse de mesterii impletiturilor care folosesc paiul alb sau galben de grau. Facute dintr-un material usor si usor perisabil, obiectele impletite nu au o viata lunga, fiind reproduse si mereu reinnoite, asigurand perpetuarea unei stravechi traditii legate fara indoiala de practicarea agriculturii.

Paiul este impletit din 4-5 fire, in suvite de cca. 1 cm, care apoi se cos de catre mesterii palarieri, existenti inca in satele si in orasele din zonele amintite. La Sighisoara exista un atelier specializat in producerea palariilor, cosurilor si posetelor din impletitura de pai.

12

Impletituri din sfoara (iuta). In aparenta, acest gen al impletitului nu are nimic comun cu traditia populara romaneasca. Este bine stiut ca ceea ce ne-am obisnuit sa numim macrame este o tehnica orientala foarte veche (acest gen de noduri decorative apar reprezentate pe basoreliefuri asiriene datate in 850 i.Hr.) si ca etimologia cuvantului este araba, migramah insemnand franjuri ornamentali (ciucuri). Raspandirea acestei tehnici de impletire au facut-o maurii, de la care au preluat-o spaniolii si de la acestia italienii, francezii, olandezii si englezii.

Marinarii au fost cei care au inceput sa confectioneze acest gen de impletituri raspandindu-le in India, China si pe continentul american.

Daca, in esenta, tehnica nu se regaseste in traditia romaneasca, felul in care aceasta a fost insusita si promovata in ultimele decenii, mai ales sub raportul campului ornamental, in special de catre multe creatoare din mediul urban, denota faptul ca lucrarile acestora se muleaza pe universul artistic popular. Un argument in acest sens il constituie materia prima folosita, impletiturile fiind realizate din iuta, uneori din lana, accesoriile, gen margele, fiind fie din lemn, fie improvizate ad-hoc din fructe sau flori uscate. Unele dintre lucrari au un aspect traditional accentuat de lingurile sau furculitele de lemn carora le servesc drept suport.

Chiar si un privitor neavizat ar recunoaste in ornamentica multora dintre impletiturile din sfoara decorul intalnit in crestaturile in lemn, pe vasele de ceramica sau pe vechile scoarte romanesti.

Motivul solar, cel al rombului, cel stelar sau cele fitomorfe nu fac altceva decat sa intareasca convingerea ca utilizarea acestei tehnici de import in scopul conservarii simbolisticii si decorului traditional este cu adevarat fericita.

Acest gen are numerosi reprezentanti mai ales in Romania. Dintre acestia, ii pomenim pe Silvia Cozminca si Tatiana Harja, ambele din Iasi, Aurora Sauciuc din Botosani, Viorica Bucur din Roman-Neamt s.a. In special, Silvia Cozminca a atins culmi greu de egalat in acest gen, cultivand combinatii ornamentale de un mare rafinament, desfasurate adesea pe suprafete de cativa metri, dar adaptandu-se perfect si cerintelor pietei (de exemplu atunci cand lucreaza bratari adecvate sarbatorii Martisorului arhaic).

Produsele impletite din fibre vegetale pastreaza fie autenticitatea pieselor de arta populara, fie valoarea executiei manuale a acestor obiecte utile si decorative in acelasi timp, atat de apreciate in ambientul modern. Constatam ca in ultimele decenii acest mestesug se

13

dezvolta si se extinde, largindu-si permanent gama produselor de la cele mai variate obiecte utilitare la produse decorative, piese de mobilier si pentru decoratie de interior. Ca atare, consideram ca impletiturile traditionale, chiar cu intruziunile de care am pomenit, sunt un izvor nesecat de inspiratie pentru creatorii populari contemporani, asigurand, ca si alte domenii ale artei populare, o baza fecunda viitoarelor directii din arta decorativa moderna.

1 MESTESUGUL IMPLETITURILOR DIN NUIELE

1.1 Generalitati

Metodele de producere a impletiturilor industriale au evoluat in paralel cu dezvoltarea masinilor. Omul a trecut treptat de la munca manuala sau de la scule simple, folosite la prelucrare, la folosirea unor unelte din ce in ce mai perfectionate.

In ultimii ani, prin dezvoltarea impletiturilor de toate tipurile, s-a imbunatatit organizarea productiei. Tendinta principala in dezvoltarea productiei o constituie trecerea de la productia de serie mare si de masa la cea de unicate si de serie mica.

In ambele cazuri este necesara examinarea metodelor de fabricatie, trecand la productia organizata in flux, cunoscuta ca o metoda care satisface cerintele actuale ale productiei.

Organizarea productiei in flux permite marirea productiei, imbunatatirea calitatii produselor, concomitent cu reducerea cheltuielilor de productie si anume cheltuielilor conventional-constante.

In prezent, organizarea productiei in flux este cea mai inaintata metoda care, impreuna cu mecanizarea si automatizarea proceselor de productie, duc in final la cresterea productivitatii muncii.

Trebuie mentionat insa, ca in prezent, chiar la unitatile mari producatoare de impletituri, organizarea productiei in flux nu este asigurata in toate fazele de productie.

Astfel, procesul de obtinere a materiei prime in majoritatea cazurilor se desfasoara separat, de obicei in regiunile in care se cultiva.

14

Numai cunoasterea suficienta a procesului de productie si avantajele acestuia pot asigura organizarea sectiilor de productie in flux.

1.2 Tipurile de productie si metodele de lucru

In prelucrarea nuielelor de rachita o importanta deosebita o are realizarea unor conditii, in special diversele tipuri de productie cat si metodele de lucru folosite. Astfel, se deosebesc urmatoarele tipuri de procese de productie:

productia de unicate – este productia unor piese in numar mic in fiecare luna; la piese unicat se pot considera prototipurile;

productie de serie – este acea productie in care fabricatia impletiturilor se realizeaza in loturi. In functie de marimea loturilor, productia poate fi de serie mica sau de serie mare;

productia de masa se numeste productia in numar mare a unor impletituri din acelasi tip.

1.3 Structura sectiilor de productie

In cadrul procesului tehnologic de prelucrare a nuielelor de rachita se intalnesc doua tipuri de sectii de productie, care se deosebesc dupa modul de organizare.

Sectiile de productie organizate in flux, se construiesc pe criteriul obiectului agregat-subansamblu, tinand seama ca operatiile sa se faca cronologic, trecand de la una la alta, intoarceri si intreruperi.

Intr-o sectie de productie in flux au loc prelucrarea si asamblarea procesului in intregime. Utilajele si locurile de munca se amplaseaza in ordinea executarii operatiilor.

Sectiile de productie care nu sunt organizate in flux, sunt impartite in sectoare, avand amplasate masinile si locurile de munca in functie de felul de prelucrare, fierberea rachitei, cojirea, despicarea si rindeluirea, impletitul, finisajul, etc, se amplaseaza pe suprafete separate fara a tine seama de ordinea cronologica a operatiilor.

15

1.4 Procesul de fabricatie la impletituri

Totalizarea proceselor necesare pentru transformarea materiei prime in produs finit alcatuiesc procesul de productie. Cel mai important dintre ele este procesul tehnologic.

Complexul operatiilor tehnologice, executate intr-o anumita ordine pentru schimbarea formei, dimensiunilor sau proprietatilor fizice ale materialului inglobat in produsul respectiv, constituie procesul tehnologic.

In cel mai simplu caz, procesul tehnologic se realizeaza fara ajutorul masinilor, prin actiunea fortei musculare a omului. Un astfel de proces se numeste proces manual sau proces nemecanizat. Procesele tehnologice manuale nu sunt preferate pentru ca au o productivitate redusa, nu asigura trainicia produselor, iar executarea lor ii oboseste repede pe executanti.

Procesul tehnologic in care, la executarea produselor intervine si aportul masinilor-unelte, se numeste proces tehnologic mecanizat. Folosirea mnasinilor-unelte usureaza munca, mareste productivitatea si asigura trainicia produselor.

Un exemplu tipic al procesului tehnologic manual este impletitul diferitelor produse, sau uneori folosirea unor masini-unelte la unele operatii cand avem un proces tehnologic partial mecanizat.

1.4.1 Structura procesului tehnologic

Procesul tehnologic de producere a impletiturilor implica in mod obligatoriu parcurgerea catorva etape:

recoltarea si pregatirea materiei prime;

impletitul;

finisajul.

Pregatirea rachitei pentru impletituri are ca scop efectuarea unor operatii care sa permita o prelucrare corespunzatoare a mladitelor si cuprinde in principal urmatoarele operatii:

– recoltarea rachitei;

16

depozitarea rachitei;

fierberea;

cojirea;

spintecarea;

rindeluirea (formarea sinei).

Toate aceste operatii se fac manula sau cu ajutorul masinilor-unelte.

Impletitul constituie principala operatie din intreg procesul tehnologic de prelucrare a rachitelor si este alcatuit din urmatoarele faze:

formarea partii inferioare (fundul);

impletirea partilor laterale pana la bordura;

formarea si impletirea manerului, operatii ce se fac numai manual.

Finisajul este operatia care se executa in final, dupa ce produsul a fost impletit si asamblat. Finisajul cuprinde in principal efectuarea urmatoarelor operatii:

spalarea produsului;

decolorarea (prin metode chimice);

uscarea;

lacuirea (se executa in general manual).

1.4.2 Particularitatile tehnologice la impletituri

posibilitatea de prelucrare usoara;

rezistenta slaba a mladitelor la taiere, cojire, ce da posibilitatea folosirii de unelte mai putin pretentioase;

masinile ce se folosesc au o cinematica relativ simpla si o productivitate relativ

mare.

Eforturile mici necesare pentru prelucrarea mladitelor, conditioneaza simplitatea constructiei masinilor.

17

1.5 Materia prima

Produsele obtinute prin impletirea rachitei brute sau cojite au la baza ca materie prima rachita din culturi si flora spontana. Numarul unitatilor care introduc si extind aceasta unitate este in continua crestere, iar pentru asigurarea materiei prime unitatile extind culturile de rachita. In extinderea culturilor de rachita trebuie sa se tina seama de urmatoarele:

Pentru a realiza obiecte impletite din nuiele avem nevoie de materie prima, care in principal este constituita din vergele lungi, subțiri și flexibile, obținute din tulpini sau din ramuri tinere de arbori. Principalele specii de arbori folosite la impletituri sunt speciile de salcie numite generic rachita. Pentru a le putea valorifica, in primul rand trebuie sa le cunoastem, drept pentru care in capitolele urmatoare ne vom ocupa preponderent de descrierea acestora.

1.5.1 Identificarea principalelor specii de rachita

Pana la introducerea in stare cultivata a rachitei s-a folosit de-a lungul timpului rachita din flora spontana (Salix alba varietatea vitellina), pentru impletituri grosiere si diferite obiecte de utilitate agricola – gospodareasca. Dar si in prezent un procent insemnat din nuielele de rachita provine din flora spontana.

Intrucat rachita din flora spontana se gaseste numai in anumite perioade de timp, iar nuielele (lujerii anuali) nu sunt intotdeauna de calitatea ceruta la impletituri, in consens cu dezvoltarea si diversificarea industriei de impletituri s-a trecut la selectionarea unor specii si varietati de rachita ameliorate, care introduse in cultura au oferit nuiele in cantitati sporite si de calitate superioara, asigurand in acelasi timp realizarea unui flux continuu in procesul tehnologic al industriei de impletituri. Rachitele din cultura sunt provenite in cea mai mare parte din speciile sau din numeroasele varietati ale speciilor de genul Salix. Rachita necultivata din flora spontana se intalneste in zavoaiele din luncile raurilor si in special din Lunca Dunarii unde vegeteaza in conditii optime.

Unele rachite din culturi sunt provenite si din specii introduse la noi in tara, in principal din SUA, Franta, Rusia, China, etc. In general, speciile de Salix prezinta o mare

18

variabilitate a caracterelor morfologice, incat diferentierile intre ele sau intre hibrizii lor sunt destul de anevoios de facut.

Familia Salicaceae (Lindl) cuprinde arbori si arbusti, uneori subarbusti, cu frunze simple, alterne, intregi, insotite de bractee, dispuse in spirala, cu lujeri netezi si flexibili. Aceasta familie cuprinde doua genuri: Populus si Salix. Genul Salix, care ne intereseaza in mod deosebit, cuprinde aproape 300 de specii, cu numeroase varietati hibride de arbori, arbusti si subarbusti. Arealul salciilor se intinde spre nord si depaseste pe cel al plopilor, iar altitudinal urca pana in zonele alpine.

La noi in tara s-au identificat peste 30 de specii de salcie.

Salciile au inradacinare trasanta si se intalnesc, de regula, in luncile raurilor care ofera umiditate ridicata in sol, caracteristica a acestora, ele suportand o perioada de timp mai lunga cu inundatii cu ape curgatoare decat plopii (150 – 180 de zile). In apa stagnanta insa nu rezista.

In stare naturala, salcia intra in compozitia arboretelor din ;uncile raurilor, in amestec cu plopul alb si negru, avand insa o amplitudine ecologica mult mai mare, intalnindu-se din sudul tarii, din Lunca Dunarii (Salix alba), pana in Muntii Carpati unde creste Salix caprea.

Dintre multiplele specii si varietati de rachita se vor trata in continuare numai acele specii si varietati utilizate de impletitori.

1.5.1.1 Salix alba L. (salcie, salcie alba, rachita alba)

Se prezinta ca arbust in stare cultivata (rachita alba) si arbore cu inaltimi de circa 25 m in stare naturala, avand aria de raspandire in toate zonele de vegetatie ( campie, coline pana la etajul padurilor de rasinoase in amestec cu fag ). Frecventa in luncile raurilor, pe malul apelor cu umiditate, in stare pura sau in amestec cu alte specii ce compun zavoaiele. Se caracterizeaza printr-o mare rezistenta la inundatiile ce se produc periodic.

19

Figura 1 – Salix alba

In stare cultivata ca rachita, nuielele sunt de calitatea a III-a, fiind intrebuintate in special la articole mai grosiere sau ca materiale ajutatoare de fixare in prelucrarea materialelor de calitatea I si a II-a. Pentru cultura rachitei este folosita Salix alba varietatea vitellina (L) Seringe, cunoscuta ca rachita galbena. Este un arbust ce creste pana la 5 m inaltime, cu inradacinare trasanta la suprafata. Lujerii tineri sunt subtiri, foarte flexibili, de culoare brun-verzuie sau rosiatica cu nuanta galbuie-galben roscata (ca galbenusul de ou). Mugurii sunt alungit ovoizi, lipiti de lujer, de culoare galben-roscata sau galben-verzuie. Infrunzeste tarziu primavara, caracteristica principala fata de celelalte specii de rachita si isi pierde frunzele tarziu, in decembrie, fiind considerata una dintre cele mai tardive rachite. Este putin exigenta si se instaleaza usor pe solurile umede, pe nisip, pe malurile raurilor, creste si in mlastini si suporta bine inundatiile prelungite. A fost obtinuta prin selectie si ameliorare pe cale vegetativa din butasi, metoda care s-au obtinut numeroase varietati de rachita. Nuielele ce se obtin din rachitarii se incadreaza in majoritate la calitatea a II-a, mladitele neuniforme si ramificate se folosesc la impletituri grosiere sau ca material de legat in viticultura, horticultura si silvicultura.

Statiunile indicate pentru cultura sunt acelea cu soluri fertile, profunde, reavane, nisipo-lutoase si luto-argiloase, cu pH cuprins intre 5 si 7, compactitate mijlocie si nivelul apei freatice 2,5 – 3 m adancime.

20

Rachita galbena creste si in conditii stationale mai putin favorabile (soluri mlastinoase, gleice) in scopul punerii in valoare a terenurilor pe care o alta cultura nu poate vegeta in conditii cu minimum de eficienta. Avand o mare amplitudine ecologica, rezista si la seceta, dar productia de nuiele este scazuta si calitatea redusa datorita scaderii flexibilitatii.

Cultivata in conditii stationale optime, poate realiza productii superioare, de 10-12 tone/ha, incepand cu al treilea an de vegetatie.

Tabelul 1 – Desimea optima a butasirii de Salix alba si productii ce se pot obtine in functie de natura solului

Din punctul de vedere al bolilor si daunatorilor, Salix alba varietatea vitellina este mult mai rezistenta decat celelalte specii de rachita si nu pune probleme deosebite de protectie.

1.5.1.2 Salix rigida Mühlenb (S. Cordata Mühlenb non. Michx S. Americana Acat ;

rachita americana)

Este una din cele mai valoroase specii de rachita cultivate, fiind pe larg raspandita in rachitarii. Este una dintre cele mai valoroase specii de rachita cultivate, fiind si pe larg raspandita in rachitarii. Este un arbust de pana la 4 m inaltime, originar din America de Nord, introdus mai recent in tara noastra, mai intai in Banat, Oltenia si Dobrogea, iar astazi extins in toata tara.

21

Figura 2 – Salix rigida

Lujerii anuali sunt de culoare bruna, bruna-verzuie, bruna-galbuie sau bruna-roscata, in functie de conditiile stationale, in tinerete scurt si fin parosi, mai tarziu glabri.

Sistemul radicelar bogat in orizonturile superioare ale solului (15 – 20 sm adancime). Pe soluri fertile, bine aerisite, usoare si cu umiditate suficienta, lujerii de un an ating inaltimi de 1,50 – 2,50 m, dezvoltandu-se omogen, subtiri si cilindrici.

Creste foarte bine pe solurile aluviale, fertile si profunde din luncile raurilor interioare, reavane, aerisite, cu textura nisipoasa si luto-nisipoasa.

Este sensibila la seceta si la atacul unor daunatori biotici si in special la atacul daunatorului Cryptorrhynchus lapathi L. Necesitand un control fitosanitar permanent si riguros pentru a se preveni la timp calamitarea culturilor. Aceasta rachita da cele mai bune nuiele de calitatea I, fara ramificatii, cu maduva subtire, de lungume mare si grosime mica, cojindu-se usor; prin fierbere capata o culoare cafenie. Nuielele obtinute se intrebuinteaza la impletituri fine, avand un mare randament datorita flexibilitatii lor superioare.

In stare cultivata, Salix rigida prefera solurile fertile, profunde, din luncile raurilor, cu textura nisipo-lutoasa si luto-nisipoasa, solul de tipul cernoziomurilor brune, evoluate, cu apa freatica la mica adancime (1 – 1,50 m); in cazul posibilitatii irigarii culturilor, stratul de apa freatica poate fi situat si la o adancime mai mare.

Nu se recomanda statiunile cu soluri sarace, soluri nisipoase, care au influenta negativa in cresterea rachitei, diminuandu-i calitatile care o situeaza in randul rachitelor

22

superioare (productivitate, flexibilitate, grosimea nuielelor etc); se vor evita solurile in care apa stagneaza, unde procentul de prindere este scazut si rachita nu vegeteaza bine. Extinderea culturilor de Salix rigida in majoritatea statiunilor optime, care in prezent ocupa un procent majoritar fata de celelalte specii de rachita, justifica importanta care se acorda acestei specii atat in cultura, cat si in prelucrarea nuielelor in variate articole solicitate pe plan intern si la export.

Salix rigida este sensibila la seceta, motiv pentru care in perioade de timp prelungite fara precipitatii este necesar sa se realizeze udarea repetata a culturilor.

Confectionarea si conservarea butasilor au o mare importanta inainte de executarea butasirii; lungimea butasilor trebuie sa fie de 20 – 25 cm, cu cel putin 3 muguri inserati normal pe butas, bine formati, cu taietura neteda la capete. Dupa confectionare, butasii se pastreaza in santuri adanci cu nisip, urmarindu-se ca acestia sa-si formeze calusul (calusul se formeaza pe suprafata sectiunii butasului din care se dezvolta mugurii adventivi si apoi radacinile), care se dezvolta pe seama substantelor nutritive interne de rezerva din butasi. Rezultatele cele mai bune se obtin cu butasi recoltati din lastarii culturilor de planta mama in perioada de repaus vegetativ, primavara, inainte de inceperea circulatiei sevei.

Solul trebuie pregatit printr-o mobilizare foarte buna, pe adancimea minima de 30 cm, urmata de nivelarea cat mai perfecta si plantarea butasilor in asa fel incat sa faca aderenta totala cu solul. Din practica ocoalelor silvice, aceasta specie se poate cultiva cu succes pe terenurile situate sub liniile de inalta tensiune electrica si printre randurile plantatiilor tinere de plopi euroamericani.

Tabelul 2 – Desimea optima a butasirii de Salix rigida si productii ce se pot obtine in functie de natura solului

Nuielele din Salix rigida sunt cilindrice, subtiri, drepte, fine, fara ramificatii, se cojesc usor si sunt mult apreciate la impletituri fine; prin cojire, devin albe. Nuielele uscate, prin fierbere si cojire dau un material de culoare maronie, mult pretuit pentru impletituri destinate

23

exportului. Fiind sensibila la atacul daunatorilor ( in special la cel de Cryptorrhynchus lapathi), se va pune accentul pe un control permanent al culturilor si luarea masurilor de combatere indicate de specialisti.

1.5.1.3 Salix myricoides X Mühlenb

Este un hibrid provenit din incrucisarea intre Salix rigida si Salix sericea, de provenienta nord-americana, cunoscut sub denumirea de rachita americana. Este un arbust de pana la 5 m inaltime, cu lujerii anuali drepti, uniformi, de culoare bruna, bruna-verzuie la inceput apoi bruna-galbuie sau bruna-roscata in toamna, in functie de conditiile stationale; varful lujerilor, in timpul cresterii, are culoare rosie-deschis si este aplecat in forma de carlig.

Figura 3 – Salix myricoides

Terenurile cele mai favorabile pentru cultura sunt cele din luncile raurilor interioare, cu soluri aluviale, fertile si profunde, reavane, cu textura usoara, afanata sau de capacitate mijlocie. Este sensibila la atacul diversilor daunatoru (in special, la cel de Cryptorrhynchus lapathi L.). Nuielele produse sunt de calitatea I, subtiri, lungi de 1,5 – 3 m, cilindrice, fara ramuri laterale, cu maduva subtire.

Este considerata tot asa de valoroasa ca si Salix rigida, realizand o productie de nuiele ceva mai mare decat aceasta in aceleasi conditii de cultura. Se pare ca primele inceputuri in cultura ei au avut loc in Crisana, Banat si Oltenia, de unde in ultimul timp s-a

24

extins si in alte zone. In statiuni cu soluri bogate in substante nutritive, bine mobilizate, bine aerate si cu un circuit normal al apei, sau in conditii de irigatii, poate atinge productii de 15 – 18 tone la hectar, in al treilea an de vegetatie, nuielele fiind de calitatea I in majoritate.

Cele mai indicate terenuri sunt cele din luncile raurilor interioare, cu soluri aluviale, fertile, profunde, reavane, cu textura usoara, afanate, cu valoarea pH-ului e peste 6, nivelul apei freatice cuprins intre 0,80 si 1,80 m, in locuri deschise si bine luminate de soare; trebuie evitate solurile grele, compacte, neaerisite si solurile cu apa stagnanta. In solurile cu apa freatica mai in adancime, cu textura mijlocie, este necesar sa se asigure irigarea culturilor pe perioadele de timp lipsite de precipitatii.

Pentru obtinerea de nuiele lungi si subtiri, fara ramuri laterale, se indica folosirea de scheme cu distante mici de butasire, respectiv un numar mare de butasi la hectar, mai ales in solurile bogate.

Confectionarea, conservarea butasilor si pregatirea acestora inainte de butasire urmeaza aceleasi reguli stabilite pentru Salix rigida.

Tabelul 3 – Desimea optima de butasire pentru Salix X myricoides si productiile ce se pot obtine in functie de natura solului

Aceasta rachita este tot asa de sensibila la atacul daunatorilor, mai ales la cel de Cryptorrhynchus lapathi L.

1.5.1.4 Salix viminalis L

Pana la luarea in cultura a rachitei Salix rigida, Salix viminalis a ocupat primul loc cu cea mai mare suprafata cultivata. Astazi se cultiva pe suprafete mai reduse fiind inlocuita in statiuni favorabile cu Salix rigida sau Salix x muricoides. Continua totusi sa fie o specie importanta datorita productivitatii mari de nuiele pe care o realizeaza la hectar, in

25

comparatie cu alte specii de rachita, desi un procent destul de ridicat il formeaza nuielele grosiere, mergand pana la 30-40% din productia totala, mai ales daca este cultivata pe soluri bogate. In stare naturala, S. viminalis se intalneste in regiunile de campie si de deal, pana la altitudini de 600 – 1000 m, precum si pe malul apelor. Este un arbust cu crestere in inaltime de pana la 4 metri. Lujerii tineri sunt cenusiu-pubescenti, apoi glabrescenti sau glabri-verzui, verzui-cenusii, verzui-galbui sau bruni-galbui, cu scoarta interna verde.

Figura 4 – Salix viminalis

In cultura a fost introdusa de mult timp, avand o mare capacitate de butasire. Vegeteaza bine pe solurile aluviale din luncile raurilor bogate in humus, reavane, cu textura nisipo-lutoasa pana la luto-argiloasa, cu apa freatica situata la adancimea de 0,80 – 1,50 m, dezvoltand un sistem radicelar bogat. In asemenea soluri se asigura productii mari dar si un procent mai mare de nuiele grosiere. Pe solurile mai sarace insa se pot obtine mai multe nuiele subtiri. Nuielele au noduri putine, sunt netede, cilindrice, flexibile, cu maduva ceva mai groasa, avand lungimi de 1,80 – 2,50 m. Sunt in general de calitatea I pe solurile cernoziomice, la scheme mai rare, fiind folosite la impletituri fine. Nuielele grosiere ce rezulta odata cu cele subtiri pot fi folosite la construirea scheletelor pentru impletituri fine sau despicate la masina de despicat in mai multe fragmente.

26

Cultivata, Salix viminalis prefera statiuni cu soluri aluviale din luncile interioare, in Lunca Dunarii, bogate in humus, reavane, cu pH 5 – 7, textura nisipo-lutoasa pana la luto-argiloasa si apa freatica la adancimea de 0,80 – 2,50 m. Rezista si in soluri cu textura mai grea. Butasii se confectioneaza in lungimi de 22-25 cm si grosimi la capatul gros de 10-15 mm, pregatiti inainte de butasire ca si la Salix rigida. Salix viminalis are o mare capacitate de butasire (peste 90%) si dezvolta un sistem radicelar foarte bogat, inregistrand cresteri viguroase, cu productii mari la hectar. Nu suporta soluri cu apa stagnanta. Este mai longeviva decat celelalte specii de rachita. In conditii de bonitate ridicata, produce in al III-lea si al IV-lea an de vegetatie 15-18 tone/ha.

Tabelul 4 – Desimea optima a butasilor de Salix viminalis si productiile ce se pot obtine in functie de natura solului

Pe soluri luto-nisipoase, in scheme dese, produce material subtire pentru impletituri fine, iar pe soluri cernoziomice mladite cu maduva mare, mai ales daca butasirea se face in scheme rare. Nu sufera de geruri tarzii, putandu-se cultiva latitudinal si mai spre zonele nordice. Sufera insa de seceta. Intra in vegetatie destul de tarziu (sfarsitul lunii aprilie si inceputul lunii mai). Lucrarea de butasire se executa primavara devreme, imediat dupa topirea zapezii. In primul an de vegetatie, de regula, butasul da o singura mladita, mai rar doua, dar in al doilea an se formeaza intre 4 si 6 mladite, in al III-lea ajungand la peste 15 mladite, numarul lor crescand in al IV-lea si al V-lea an. In acesti ani se ajunge la un maxim de productii. Pe solurile bogate, schemele de butasire se executa la o densitate mai mare la hectar. Pe solurile sarace (soluri nisipoase), densitatea butasilor trebuie sa fie mai mica, deoarece un numar mai mare de exemplare ar grabi epuizarea solului de substante nutritive.

27

Este destul de sensibila la atacul daunatorilor, mai rezistenta insa la atacul de Criptorrhynchus lapathi L.

1.5.1.5 Salix x rubra Huds

Este o specie de rachita provenita din incrucisarea speciei Salix viminalis cu Salix purpurea prezentand asemanari cu Salix viminalis. Este un arbust ce creste in inaltime pana la 6 m, cu lujerii tineri scurti, cenusiu-parosi in tinerete si glabri la maturitate, de culoare galbena. Vegeteaza bine pe solurile aluviale din luncile raurilor bogate in humus, reavane cu textura nisipo-lutoasa sau luto-argiloasa, cu pH-ul 5-7 si nivelul apei freatice cuprinse intre 0,80 si 2,50 m adancime. Formeaza repede un sistem radicelar bogat, patrunzand suficient de adanc in sol.

Figura 5 – Salix rubra

Ca toate rachitele este sensibila la atacul daunatorului Criptorrhynchus lapathi L.

Preluand caracterele principale de la cele doua specii incrucisate, cultivata, asigura o productivitate ridicata de nuiele, cu o pondere mai mare de nuiele subtiri de calitatea I (80-90%), ceea ce a condus la extinderea ei in rachitarii. Nuielele sunt flexibile, rezistente, cilindrice, cu noduri putine, apte pentru impletituri fine si cu un colorit placut, verde cu nuanta rosiatica. Prin fierbere nuielele se cojesc usor.

In stare cultivata, Salix x rubra are o reusita buna la butasire. In statiuni cu soluri bogate se vor folosi scheme mai dese pentru a se realiza mladite lungi si subtiri si o

28

productivitate ridicata; la scheme mai rare produce mladite grosiere, in majoritate de calitatea a II-a. Sufera de uscaciune. Se vor evita statiunile cu soluri prea grele si cu apa freatica la mare adancime.

Nuielele sunt lungi de 2,50-3,50 m, flexibile, rezistente, cilindrice, cu noduri putine. De regula, odata cu nuielele de calitatea I se obtin in procent redus (10-15%) si nuiele de calitatea a II-a. Nuielele sunt de culoare verde cu o usoara nuanta rosiatica. Nuielele necojite se pot utiliza la impletituri, fiind usor de lucrat si cu aspect placut.

Prin fierbere, nuielele se cojesc usor, iar cele mai groase se pot despica in 2-3 fragmente. Este sensibila la atacul daunatorilor, in mod deosebit la atacul lui Criptorrhynchus lapathi.

Tabelul 5 – Desimea optima de butasire de Salix x rubra si productiile de ce pot obtine in functie de natura solului

1.5.1.6 Salix purpurea L.(rachita rosie, rachita purpurie)

Este un arbust ce creste in inaltime pana la 4 m, lujerii anuali sunt subtiri, flexibili, rosii-purpurii sau galbui, glabri, cu scoarta interna galbena ca lamaia. Este raspandita in Asia si Europa, in regiunea de campie pana in cea subalpina.

29

Figura 6 – Salix purpurea

Pentru cultura sunt indicate solurile aluviale cu textura de la nisipoasa pana la luto-argiloasa; suporta bine si solurile scheletice din albiile raurilor retrase, aluviale superficiale. Nu suporta solurile cu apa stagnanta. Este putin pretentioasa, putand creste atat pe solurile nisipoase fertile si umede cat si pe cele grele, mocirloase sau pe prundisurile din albiile raurilor si paraurilor, avand o mare plasticitate.

Se intalneste spontan pe prundisurile din lungul raurilor si paraurilor din regiunile altitudinale, formand adesea renisuri intinse, uneori asociata cu aninul alb.

Este cultivata in rachitarii, dar ocupa suprafete reduse, productia de nuiele la hectar fiind inferioara celorlalte specii de rachita. Produce nuiele flexibile, lungi, fara noduri si subtiri, care se folosesc la impletituri fine (calitatea I).

In stare cultivata, Salix purpurea, pe masura ce inainteaza in vegetatie, dezvolta un bogat sistem radicelar care ii permite sa extraga hrana si apa din straturile mai adanci ale solului.

30

Are o mare capacitate de prindere, cu o reusita de peste 90%, cu conditia ca terenul sa fie bine pregatit si mobilizat. Vegeteaza mai bine pe solurile aluviale din luncile raurilor, bogate in humus, cu pH-ul 5-7, reavane, aerisite, unde pot produce in al IV-lea si al V-lea an de vegetatie 9-10 tone la hectar.

Pentru a produce nuielele de calitate superioara si pentru realizarea unei productii eficiente la hectar, este necesar ca la butasire sa se aplice scheme dese. La inceputul vegetatiei are o crestere inceata, deoarece cioatele produc abia in anul al III-lea mai multe mladite. Este rezistenta la uscaciune si ger, de asemenea mai rezistenta la daunatori decat alte rachite. Nuielele produse sunt mai putin lungi decat la Salix viminalis (0,80-2,00 m), drepte, foarte flexibile, fara noduri si subtiri, de calitatea I, apte pentru impletituri fine.

Tabelul 6 – Desimea optima de butasire de Salix purpurea si productiile de ce pot obtine in functie de natura solului

Ca o caracteristica fata de celelalte rachite, nuielele nu se despica. Cojirea trebuie facuta imediat dupa recoltare, altfel nuielele se innegresc si se usuca, iar dupa cojire capata o culoare cenusie-murdar-pestrita. Prin fierberea nuielelor, in cazane speciale, se asigura cojitul in conditii de buna calitate, dupa care acestea capata o culoare maro, foarte frumoasa, se coloreaza si se lustruiesc bine.

1.5.1.7 Salix triandra L (Salix amygdalina L, rachita cenusie)

Este intalnita frecvent, incepand din zona de campie pana in cea montana, in luncile raurilor, in zavoaiele din Lunca si Delta Dunarii.

Este un arbust cu cresteri in inaltime pana la 5 m, cu lujerii de culoare verde-galben sau brun-roscati, glabri. Infloreste in aprilie – mai, odata cu infrunzirea, uneori de mai multe ori intr-un sezon de vegetatie. Creste pe solurile aluviale din luncile raurilor, bogate, afinate,

31

de natura nisipo-lutoasa pana la luto-argiloase, reavane, cu valoare pH de 5-7. Prefera apa freatica situata la adancimea de 1,00 – 2,50 m in timpul vegetatiei. Pe soluri mai sarace si in scheme de butasire dese produce, de regula, nuiele drepte, fara ramuri laterale, lungi de 2

– 3 m, flexibile, cilindrice, fara noduri, cu maduva subtire, de calitatea I, utilizate la impletituri fine. Pe solurile bogate, fertile, cu scheme mai rare de butasire, au tendinta de a forma craci laterale si un procent mai ridicat de nuiele grosiere, strambe. Nuielele cojite sunt de culoare alba-stralucitoare, fiind foarte cautate in industria de impletituri fine.

Figura 7 – Salix triandra

Aceasta rachita se gaseste raspandita in Asia si Europa, fiind frecvent intalnita in regiunea de campie si coline.

Este mai rezistenta la atacul de daunatori decat alte specii de rachita.

32

Tabelul 7 – Desimea optima de butasire pentru Salix triandra si productiile ce se pot obtine in functie de natura solului

1.5.1.8 Salix petiolaris Sm. (Salix gracilis Anderss, rachita mica)

Arbust cu crestere in inaltime pana la 4 m, cu lujerii anuali zvelti, subtiri, de culoare purpurie, galbuie. Este originara din America de Nord. Prefera solurile aluviale fertile si profunde din luncile raurilor, reavane, aerisite, de natura nisipo-lutoas, de compactitate mijlocie, cu nivelul apei freatice la adancimea de 1 – 2 m.

Figura 8 – Salix petiolaris

Este cultivata sporadic in rachitarii, desi nuielele produse sunt de calitatea I, subtiri, foarte flexibile, de 1 – 1,5 m lungime, cilindrice si rezistente. Se cojesc usor si sunt folosite in industria de impletituri fine. Pe soluri mai bogate si la scheme mai rare rezulta si nuiele mai groase.

Este sensibila la uscaciune si intr-o oarecare masura si la daunatori, mai ales la atacul lui Cryptorrhynchus lapathi.

33

Tabelul 8 – Desimea optima de butasire pentru Salix triandra si productiile ce se pot obtine in functie de natura solului

1.5.1.9 Salix fragilis L. (plesnitoare)

O rachita frecventa in flora spontana, care a fost mult folosita la impletituri grosiere, dat fiind calitatea nuielelor sale mai groase. De altfel, in rachitariile cultivate cu alte specii de rachita, Salix fragilis se instaleaza spontan, incat cultivatorii de rachita trebuie sa urmareasca in lucrarile de intretinere extragerea acesteia. Aceasta specie de rachita este mentionata pentru marea ei productivitate la hectar si marea ei rezistenta in cultura, nuielele fiind folosite in impletituri grosiere. Este un arbust sau arbore care poate ajunge pana la 20 m inaltime. Lujerii anuali sunt verzi – galbui, bruni-verzui, bruni-purpurii sau galbeni, roscati, glabri, lucitori si se rup cu usurinta de la punctul de insertie pe ramura, producand o plesnitura scurta, motiv pentru care a capatat si denumirea de plesnitoare.

34

Figura 9 – Salix fragilis

Este raspandita in zona de campie si coline din Europa si vestul Asiei. A fost cultivata pe scara larga in rachitarii, mai ales ca reusita butasilor este sigura la prindere, aproape in totalitate. Ii este caracteristica cresterea rapida fata de celelalte specii de rachita. Creste destul de bine pe diferite soluri, de la nisipoase pana la argiloase.

Se intalneste spontan in zavoaie, lunci si pe malul apelor.

In rachitariile cultivate, se distinge de la distanta prin cresterea in inaltime, care este superioara celorlalte specii. Lujerii anuali sunt colorati in brun-purpuriu sau brun-roscat. Este putin pretentioasa fata de sol si rezistenta la atacul de daunatori. In marea majoritate, nuielele sunt grosiere si se folosesc la schelete de impletituri grosiere. Nuielele, in stare verde, sunt putin elastice, lungi, cum ramificatii si se rup usor. Prin fierbere, elasticitatea se imbunatateste si pot fi folosite ca nuiele de rezistenta sau impletituri grosiere. Aceasta rachita poate fi cultivata in rachitarii, in lipsa altor rachite de calitate superioara si cand nevoile de impletituri grosiere reclama aceasta cerinta.

In stare cultivata, pe soluri nisipoase, nisipo-lutoase si luto-argiloase, dezvolta un sistem radicelar puternic si creste viguros. Prefera solurile bogate si profunde, unde realizeaza productii mari, de 16-18 tone la hectar. Trebuie folosite scheme dese avand tendinte de a realiza nuiele grosiere.

35

Este mai rezistenta la uscaciune si diversi daunatori biotici decat alte rachite.

Tabelul 9 – Desimea optima de butasire pentru Salix fragilis I. si productiile ce se pot obtine in functie de natura solului

1.5.1.10 Renisuri naturale de salcie

Marea capacitate de fructificare si de lastarire a diferitelor specii de Salix favorizeaza, in luncile raurilor interioare, dar mai ales in Lunca si Delta Dunarii, insamantari naturale foarte bogate, asa-numitele covoare de renisuri de salcie. Aceste renisuri se instaleaza compact, excluzand alte specii, chiar cele erbacee, dupa care, in cateva decenii se raresc si se lumineaza. Aceste renisuri ce se dezvolta in conditii ecologice variate, cuprind terenuri din toate gradele de inundabilitate. Imediat ce renisul s-a instalat, in interiorul sau are loc o colmatare activa, ca urmare a reproducerii apreciabile a vitezei de scurgere a apei. In aceste renisuri participa dominant Salix alba in locuri mai luminate si Salix triandra si Salix purpurea (rachita rosie) in locurile mai joase. In stadiul de dezvoltare de semintis si nuielis, aceste renisuri ofera un bogat material spontan pentru diverse impletituri, in special pentru cele grosiere.

Pana la ameliorarea si obtinerea de hibrizi de Salix cu calitati superioare si introducerea lor in cultura, renisurile de salcie constituiau sursa principala de nuiele pentru impletituri, desigur destinate in cea mai mare parte impletiturilor pentru nevoi casnice si agricole. Intrucat astazi s-a ajuns sa se obtina prin cultura rachita necesara atelierelor de impletituri, nuielele de renisuri sunt mai putin folosite la impletituri.

36

1.5.1.11 Cheie de determinare a speciilor de salcie cultivate in rachitarii

Pentru cei interesati sa recunoasca speciile de salcie valoroase pentru impletituri dam in continuare o cheie de determinare, intocmita de Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice:

1. a. Frunze pe fata interioara peste tot des-matasos si lucitor-paroase, cu perii alipiti

pe suprafata frunzei; lujerii anuali cel putin spre varf scurt parosi 2

1. b. Frunze mature pe fata interioara, glabre sau numai cu peri razleti, scurti, pe

toata suprafata sau numai in lungul nervurii mijlocii 3

a. Frunze mature alungite, cel putin de 6,5 – 7 ori mai lungi decat late, cu margini nedintate, neregulat ondulate si putin rasfrante, nervura mijlocie de pe fata inferioara a

frunzei proeminenta, galbena; nervurile laterale cu baza aproape perpendiculara pe nervura

mijlocie, apoi arcuite in sus………………………………………………………………………Salix viminalis

2. b. Frunze cu raportul dintre lungime si latime de cel mult 6, cu marginile in intregime marunt, insa evident distantate…………………………………………………………Salix alba

a. Frunze alungite, de obicei de 6,5 – 8 ori mai lungi decat late, cu marginile nedintate sau neregulat si slab dintate, cele mature pe fata inferioara mai mult sau mai putin

razlet si alipit paroase sau glabre; lujerii tineri scurt-cenusiu-parosi, mai tarziu

glabri Salix x rubra

3. b. Frunze cu raportul dintre lungime si latime de cel mult 6 4

a. Frunze cu latimea maxima deasupra mijlocului, cu marginile marunt distantate numai in jumatatea sau treimea superioara, uneori foarte slab dintate sau nedintate si in

acest caz aproape liniare, foarte putin latite deasupra mijlocului Salix purpurea

4. b. Frunze cu latimea maxima aproape la mijloc sau sub mijloc, cu marginile in

intregime dintate 5

a. Frunze mature pe fata inferioara cu peri scurti, razleti, albi, alipiti pe toata suprafata sau numai in lungul nervurii mijlocii; lujeri tineri, cel putin spre varf, fin

parosi Salix alba

5. b. Frunze mature pe fata inferioara glabre 7

37

6. a. Frunze mature cu nervura mijlocie de pe fata superioara scurt-paroasa, cel putin

spre baza, in rest glabre 7

6. b. Frunze mature pe fata superioara complet glabre 8

7. a. Frunze cu baza rontunjita sau trunchiata sau putin cordata (cu o adancitura

ingusta in punctul de fixare a petiolului), pe fata inferioara verzi-

deschis Salix rigida

7. b. Frunze cu baza ingusta pe fata inferioara alburii Salix x myricoides

a. Frunze la baza rotunjite sau brusc ingustate, cu marginile in portiunea mijlocie mai mult sau mai putin paralele, in partea superioara, mai mult sau mai putin brusc

ingustate intr-un varf scurt, ascutit Salix triandra

8. b. Frunze cu baza treptat ingustata, cu marginile neparalele 9

9. a. Lujerii anuali subtiri, purpurii, nefiind fragili la baza; frunze cu varf ascutit; petioli

fara glande Salix petiolaris

b. Lujerii anuali la baza fragili, in sensul ca se rup cu usurinta de la insertia pe ramura, lasand sa se auda o plesnitura; frunze terminate cu un varf mai alungit, ingust si ascutit, petioli, imediat sub baza limbului frunzei, de regula cu 1-2 glande mici

proeminente 10

10. a. Frunzisoarele tinere, inca incomplet deschise, de la varful lujerilor anuali

complet glabre, lucitoare si mai mult sau mai putin lipicioase Salix fragilis

10. b. Frunzisoarele tinere de la varful lujerilor anuali cel putin cu cativa peri razleti,

alb-argintii, alipiti Salix x rubens

Pentru identificarea unei probe de rachita cu ajutorul acestei chei de determinare se procedeaza astfel: se citesc mai intai textele de la pozitiile 1a si 1b, cautand a stabili care din aceste doua pozitii corespunde cu caracterele probei de rachita pe care vrem sa o determinam; in acest mod cheia ne trimite fie la pozitia 2, fie la pozitia 3, respectiv la pozitiile 2a si 2b sau 3a si 3b. Se procedeaza in acest mod si mai departe pana cand se ajunge la pozitia care ne trimite la denumirea rachitei.

38

1.5.2 Infiintarea rachitariilor

1.5.2.1 Alegerea terenului

Cultura rachitei este indicata in acele locuri unde precipitatiile atmosferice sunt de cel putin 400 – 700 mm pe an, cantitati sporite de apa fiind necesare in lunile iunie, iulie si august, cand rachitele ating maximum de crestere.

Solul pentru rachitarii trebuie sa fie destul de bogat in substante hranitoare, cu pH de 5 – 8 , cu textura de la nisipoasa pana la luto – argiloasa (in functie de specia de rachita ce sa va cultiva) si de compacitate mijlocie.

Cele mai bune soluri pentru cultura rachitelor sunt solurile aluvionare din luncile raurilor interioare, bogate in substante minerale si humus, care au un pH de 5 – 8, cu textura luto – nisipoasa de compaccitate mijlocie, cu nivelul apei freatice cuprins intre 0,80 si 1,50 m adancime, cu relieful plan sau cu o usoara inclinare de 2-5o, in care apa din precipitatii sau irigatie nu stagneaza si situate in locuri deschise, bine luminate de soare.

La alegerea terenului pentru cultura rachitei, trebuie evitate ―gaurile de ger‖ deoarece lastarii cruzi de rachita sufera de cele mai multe ori de inghetul provocat de gerurile tarzii si timpurii.

Terenurile alese pentru crearea de rachitarii trebuie sa fie amplasate langa o sursa de apa (pentru a putea fi irigate) si in apropierea satelor, a unor mijloace publice de transport si retea electrica pentru a putea dispune de forta necesara actionarii instalatiei de udat.

Sunt contraindicate pentru cultura rachitelor solurile uscate si sarace, solurile cu nivelul apei freatice la suprafata, cele inindate mai multe luni pe ani, ori cele mlastinoase in care desecarea nu poate fi executata sau este prea costisitoare.

1.5.2.2 Organizarea teritoriului

Organizarea teritoriului de rachitarie consta in delimitarea suprafetei, trasarea parcelarului, fixarea retelei de drumuri, a retelei de udat si a constructiilor necesare.

Configuratia terenului cea mai favorabila pentru cultura rachitelor este cea apropiata de patrat. Terenul trebuie sa se imparta in parcele de forma dreptunghiulara cu raportul

39

dintre laturi egal cu 1/6 – 1/10; suprafata parcelelor poate fi variabila, dar nu trebuie sa fie prea mare pentru a nu produce dificultati in exploatarea si transportul rachitei.

Parcelele cu forma dreptunghiu;ara inlesnesc atat calculul recoltei si evidenta lucrarilor cat mai ales exploatarea si transportul rachitei la drumurile de la marginea parcelelor.

Cele mai corespunzatoare parcele sunt cele cu suprafata de:

0,20 – 0,50 ha in cazul rachitariilor mici, cu suprafata totala pana la 3 ha;

1 – 2 ha, in cazul rachitariilor mijlocii cu suprafata totala de 3 – 10 ha;

2 – 5 ha in cazul rachitarilor mai mari de 10 ha.

Intre parcele se lasa drumuri late de 4 m pentru a se putea circula cu mijloacele de transport.

Pentru combaterea daunatorilor in rachitarii se vor lasa ―poteci de combatere‖ late de 1,20 m, din 20 in 20 m, de-a lungul parcelelor.

1.5.2.3 Alegerea speciilor de rachita

La alegerea celor mai indicate specii de hibrizi de rachita pentru cultura trebuie sa se tina seama de urmatorii doi factori:

scopul de productie al rachitariei;

conditiile stationale.

Dupa scopul de productie, rachitariile pot fi de mai multe feluri:

rachitarii pentru producerea de nuiele subtiri pentru impletituri fine, in care se cultiva speciile Salix rigida myricoides, Salix purpurea si Salix peiiolaris;

rachitarii pentru producerea de nuiele mijlocii destinate impletiturilor mai putin fine. In aceste rachitarii se cultiva speciile Salix viminalis, Salix ruba si Salix triandra.

Pentru producerea de nuiele de calitatea a II-a solicitate in special in viticultura, se cultiva specia Salix alba var. vitellina.

40

In scopul crearii de rachitarii specializate, cu un tel de productie bine determinta, la finantarea acestora trebuie sa se foloseasca numai 1 – 2 specii de rachita.

Prin restrangerea numarului speciilor de rachita se creeaza posibilitatea ca pe de o parte sa se cultive cele mai productive si mai valoroase rachite, iar pe de alta parte sa se instaleze culturi specializate. La aceasta se mai adauga faptul ca rachitele au cerinte ecologice diferite.

Numeroase soiuri de rachita se disting printr-un coeficient sporit de rezistenta la actiunea secetei. Dintre acestea, putem aminti urmatoarele specii: Salix purpurea, Salix triandra si Salix alba var vitellina etc.

Toate rachitele sunt sensibile la daunatori, insa unele intr-o masura mai mare (Salix purpurea, Salix triandra si Salix alba var. vitellina).

Fata de conditiile stationale, unele specii de rachita prefera solurile cu textura usoara (Salix rigida, Salix myricoidea si Salix petiolaris), iar altele pot vegeta normal si in soluri cu textura luto – argiloasa (Salix viminalis, Salix purpurea, Salix-rubra, Salix triandra si Salix alba var vitellina).

Cultura celor mai productive specii de rachita cu cele mai bune nuiele, este obiectivul principal urmarit in activitatea de ridicare a rachitariilor la nivelul cerintelor actuale.

1.5.2.4 Pregatirea terenului pentru butasire

Timpul indelungat al existentei rachitariilor (15 – 20 ani) pe de o parte si lungimea butasilor de rachita pe de alta parte impun ca pregatirea solului sa se faca temeinic, pe o mare adancime inainte de butasire.

Pregatirea terenului pe o mare adancime si eliminarea totala a vegetatiei erbacee de pe terenurile destinate culturii rachitei sunt elementele care, inca de la inceput, conditioneaza productivitatea rachitariilor. Din aceasta cauza trebuie sa se acorde o atentie deosebita inainte de butasire, deoarece aceasta lucrare este hotaratoare in asigurarea unei butasiri reusite si a unei cresteri corespunzatoare si sustinute, inca din primul an de cultura.

Pregatirea solului trebuie facuta pe toata suprafata terenurilor cu arborete sau arbusti. Solul trebuie mai intai defrisat, curatat de cioturi si radacini; urmeaza apoi o

41

sacrificare la adancimea de 50 – 60 cm, din 60 in 60 cm, urmand ca ulterior sa fie destelenit si arat adanc.

Pe solurile intelenite, care nu au fost cultivate, dupa sacrificarea acestora se va executa aratura de destelenire la adancimea de 25 – 30 cm, urmata de discuire. In primavara solurile intelenite se vor grapa si timp de 1 – 2 ani se vor cultiva agricol, cu plante prasitoare in regie.

In toamna se vor ara din nou la adancimea de 30 – 35 cm si discui, iar primavara inainte de butasire se va executa numai graparea in doua sensuri.

In situatiile in care, din lipsa de utilaje mecanizate, nu se poate executa defrisarea vegetatiei forestiere, se admite executarea acestor lucrari pe baza de contracte agrosilvice pe termen de 1 – 2 ani, cu obligatia contractantilor de a defrisa si pregati terenul in conditiile tehnice de mai sus si de a cultiva numai plante prasitoare.

1.5.2.5 Recoltarea butasilor

Butasirea in rachitarii se face cu butasii obtinuti din mladite de un an, recoltate din plante mama sau din rachitarii special alese, neinfectate de daunatori.

Recoltarea mladitelor pentru butasi se poate face in tot timpul repaosului vegetativ, cu exceptia zilelor in care temperatura scade sub 0oC.

La confectionarea butasilor se recomanda sa se elimine partea de jos, de la baza mladitei (10 – 40 cm) care de altfel nu are nici muguri bine dezvoltati, precum si treimea de la varf. Trebuie avut in vedere faptul ca butasii recoltati din treimea inferioara si cea mijlocie a mladitelor au un procent mai mare de prindere si realizeaza tulpini (cioturi) mai productive decat burtasii recoltati din treimea superioara.

Datorita concurentei pentru apa si lumina, butasii confectionati din varfuri de mladite, chiar daca se prind, sunt mai putin rezistenti si cu timpul lastarii proveniti din acestia dispar; in cazul in care totusi s-au prins, dau o productie de 1,5 – 2 ori mai mica decat cioturile provenite din butasii confectionati din treimea inferioara si cea mijlocie a mladitelor.

In mod normal, butasii trebuie sa indeplineasca conditiile din STAS 5431/56, in care se specifica ca la confectionare se va avea in grija ca lungimea acestora sa fie de 20 – 25 cm, cu cel putin 3 muguri normali inserati pe butasi si grosi de 5 – 10 mm. Cei proveniti din

42

speciile: Salix rigida, Salix myricoides, Salix purpurea si Salix petiolaris, 8 – 15; cei proveniti

din speciile: Salix viminalis, Salix rubra triandra si Salix alba var vitellina, 8 – 15 mm.

Confectionarea butasilor se va face mecanizat cu ajutorul dispozitivului de confectionat butasu NB-1, sau cu masina de confectionat MB-2, iar in lipsa acestora – manual.

Receptia butasilor se va face cu respectarea conditiilor dimensionale si calitative in STAS 5431/56.

1.5.2.6 Schema de butasire

In afara de alegerea terenului pentru rachitarii si a speciilor de rachita, un rol deosebit de important il are distanta la care se va face butasirea (schemele de butasire).

Schemele de butasire se aleg in functie de conditiile stationale ale locului in care se face butasirea, particularitatile biologice ale speciilor cultivate, telul de productie urmarit in cultura si mijloacele cu care se vor executa lucrarile de intretinerea rachitariei.

In functie de elementele mentionate, in mod diferentiat, se vor aplica urmatoarele scheme de butasire (tabelul10).

Tabelul 10 – Scheme de imbutasire

43

Alegerea schemelor de butasire (minima, medie sau maxima) se face in functie de conditiile stationale. Cu cat acestea sunt mai favorabile speciilor de rachita alese, cu atat schema de butasire va fi mai mica, valorificand astfel cat mai complet potentialul stational; asemenea scheme se vor folosi in rachitariile irigate.

Sistemele pentru intretineri manuale se vor folosi in mod exceptional in rachitariile mici (pana la 3 ha) numai pe solurile foarte fertile si unde este asigurata permanent forta de munca.

Distantele de plantare in rachitariile care se creeaza pentru planta mama producatoare de butasi vor fi de 80 x 40 cm, pentru grupa I de rachita si de 80 x 50 cm, pentru grupa a II-a de rachitarie.

1.5.2.7 Tehnica butasirii

Nu este permis ca intr-o parcela sa se cultive mai multe specii de rachita. In fiecare parcela se vor cultiva numai specii pure, deoarece puritatea rachitelor hotaraste calitatea produsului obtinut in fiecare rachitarie. Crearea de parcele de specii prezinta urmatoarele avantaje: butasirea si ingrijirea butasilor este mai alesne de executat iar recoltarea si sortarea nuielelor precum si pastrarea evidentelor referitoare la cheltuielile facute si recolta realizata se face mai usor.

Butasirile se vor executa numai primavara, in mustul zapezii, incepand de la sfarsitul lui februarie si pana cel mai tarziu inceputul lunii aprilie.

Butasirile de primavara, in comparatie cu cele de toamna au un procent mai ridicat de prindere, cresteri mai mari si sunt mai productive.

Inainte de butasire se verifica pregatirea terenului si se marcheaza randurile cu sfoara sau cu un marcator tras de cai. Butasirea se face prin infigere cu mana a butasilor, care in prealabil au fost tinuti in apa proaspata 24 de ore pentru a-si completa rezervele pierdute in timpul manipularilor. Terenul trebuie sa fie bine prelucrat, pentru ca butasirea sa se faca usor si fara ruperea mugurilor sau vatamarea scoartei. Butasul trebuie sa aiba in sol pozitia verticala si sa fie cu capatul subtire cu 1 – 2 cm sub nivelul solului. Trebuie avut in vedere ca butasul sa fie in contact cu solul pe toata suprafata sa (sa nu existe goluri de aer) pentru a fi pus in conditii cat mai bune de vegetatie.

Dupa terminarea butasirii se va executa o groapa usoara sau o greblare a terenului.

44

1.5.3 Ingrijirea rachitariilor

1.5.3.1 Intretinerea solului

Executarea acestei operatii in rachitarii are un dublu scop si anume: sa mentina apa in sol prin distrugerea capilaritatii si sa impiedice dezvoltarea buruienilor care consuma apa.

Intretinerea culturii se executa manual, cu unelte cu tractiune animala sau motoprasitor.

In mod obisnuit, prin intretinerea rachitariilor in primul si in al doilea an, trebuie executate 3 – 4 prasile incepand din luna aprilie pana in luna septembrie. Dupa recoltarea nuielelor, imediat ce solul permite, se va face o prasila adanca de 7 – 8 cm. La prima prasila, din primul an de cultura, se face plivirea buruienilor pe rand cu mana dupa ce lastarii s-au fortificat. In anii urmatori, se face o prasila mai adanca, primavara de timpuriu, dupa recoltarea nuielelor si inainte de aparitia lastarilor si apoi inca 1 – 2 prasile in timpul verii (in lunile mai si iunie).

In cazul rachitariilor irigate, dupa ce solul s-a zvantat este necesar sa se execute o prasila superficiala pentru a distruge buruienile si pentru a mari capacitatea de retinere a apei in sol.

1.5.3.2 Completarea golurilor

Dupa primul an de cultura se va proceda la verificarea densitatii rachitariei, cu care ocazie se stabilescgolurile ce trebuie completate.

Completarea golurilor se face numai primavara, fie prin marcotaj aplicat dupa metodele clasice inainte de recoltare, cand exista posibilitatea de alegere a celor mai viguroase mladite (in cazul lipsurilor sporadice), fie prin puieti de un an, produsi in mod special, in cazul golurilor insulare. Completarile facute cu butasi normali nu dau rezultate bune deoarece lastarii formati pe acestia nu se pot dezvolta in vecinatatea cioturilor vechi care dau lastari vigurosi.

Completarea golurilor in rachitarii trebuie facuta in fiecare primavara, pana se obtine densitatea normala; se va avea in vedere ca reducerea densitatii atrage dupa sine micsorarea productivitatii rachitariei.

45

1.5.3.3 Toaletarea cioturilor

In toate rachitariile intrate in productie, primavara inainte de pornirea sevei se va executa toaletarea cioturilor.

Aceasta lucrare de ingrijire consta din: taierea neteda, perpendicular pe ax, la 2 – 3 cm de la insertia mladitelor pe ciotul tuturor resturilor de nuiele verzi sau uscate. Toaletarea cioturilor se executa cu unelte bine ascutite (foarfece de vie, cutite sau cosoare).

1.5.3.4 Taieri de intinerire

Prin recoltarea anuala a nuielelor, cioturile dupa 5 – 10 ani iau forma de capatani, pierd din vitalitate si incep sa produca nuiele putine, subtiri si de calitate inferioara, iar productivitatea incepe sa scada.

Pentru a da mai multa vigoare cioturilor de rachita sunt necesare in asemenea cazuri, taieri de intinerire care se executa primavara de timpuriu inainte de pornirea sevei.

Taierea de intinerire trebuie facuta imediat sub capatana din fata pamantului, cu unelte bine ascutite: cosoare confectionate din panze de gater, cutite sau fierastraie cu dintii mici. Dupa taierea neteda a capatanii, ciotul ramas se acopera cu un strat gros de pamant de 3 – 4 cm.

Topoarele sau foarfecele de vie nu sunt indicate in taierile de intinerire deoarece prin taiere cioturile plesnesc si vitalitatea lor, in loc sa creasca, scade.

1.5.3.5 Ingrijirea rachitariilor naturale

Rachitariile naturale din luncile raurilor interioare reprezinta o sursa importanta de nuiele de impletit, mai ales ca multe din acestea au in compozitia lor specii si hibrizi de rachita care produc nuiele de calitate buna (Salix purpurea, Salix viminalis, Salix triandra).

Pentru ridicarea productivitatii rachitariilor naturale trebuie luate urmatoarele masuri:

extragerea arborilor care umbresc sau impiedica vegetatia normala a rachitariilor naturale (salcii batrane, anini izolati, etc)

toaletarea cioturilor sau scaunelor de rachita naturala in fiecare primavara, pentru a cres conditii normale de lastarie

taieri de intinerire a cioturilor in situatiile in care nu exista pericolul unor inundatii.

46

Prin executarea lucrarilor de ingrijire in rachitariile naturale, productivitatea acestora creste si se imbunatateste si calitatea nuielelor.

1.5.4 Productia rachitariilor

Productia medie obtinuta in culturile organizate si intretinute, asa cum s-a aratat in subcapitolele anterioare, este exemplificata in tabelul 11.

Tabelul 11 – Recolte medii ce se pot obtine in culturi

Datele au fost culese de la pepinierele din judetul Prahova

1.6 Recoltarea si valorificarea nuielelor

1.6.1 Evaluarea productiei de rachita

Productia de nuiele de rachita pe clase de calitate trebuie cunoscuta cu mult timp inainte de recoltare, in scopul organizarii proceselor de productie din unitatile de impletituri. Odata cu intrarea in repaus vegetativ a culturilor de rachita care, de obicei, se produce catre sfarsitul lunii octombrie si inceputul lunii noiembrie, in toate rachitariile are loc evaluarea productiei de nuiele, sub cele doua aspecte principale: cantitativ si calitativ (sortarea pe clase de calitate a nuielelor).

47

Pentru evaluarea productiei de nuiele de rachita, se are in vedere in primul rand data cand s-a efectuat inventarierea si operatiile tehnice necesare pentru determinarea greutatii pe specii de clase de calitate (in intervalul 15 octombrie – 15 martie), perioada de timp cand se considera starea de rapaus a vegetatiei, apoi data recoltarii si modalitatea de recoltare a mladitelor (manual sau mecanic), considerandu-se ca recoltarea manuala are tendinta de a inregistra o pierdere mai mare din masa nuielelor, prin taierea lor mai de sus. Urmeaza sortarea de specii si pe clase de calitate. Pentru evaluarea productiei de nuiele de rachita se folosesc in practica diferite metode de evaluare.

Cea mai indicata metoda este aceea de stabilire a suprafetelor de proba pentru fiecare lot de cultura (prin lot de cultura se intelege aceeasi specie de rachita, cu aceeasi varsta, aceeasi provenienta, aceeasi schema de cultura folosita si acelasi grad de uniformitate a culturii). La aplicarea acestei metode se procedeaza astfel: mai intai, pentru fiecare rachitarie cultivata si lot de cultura se stabileste o suprafata de proba, care sa reprezinte 10% din suprafata totala a lotului, aleasa in asa fel incat sa reprezinte media lotului respectiv, atat din punctul de vedere al densitatii cioatelor, cat si al calitatii si uniformitatii cresterii nuielelor. Se procedeaza apoi la numararea cioatelor in suprafata de proba, stabilindu-se numarul mediu de cioate la hectar. Daca lotul respectiv este format din mai multe portiuni, raspandite din diferite parti ale rachitariei, suprafetele de proba se distribuie in functie de suprafata acestora.

In mod practic, in suprafetele de proba se aleg 10% din cioatele care reprezinta productia medie de nuiele de rachita, procedandu-se apoi la sortarea pe clase de calitate. Dupa aceasta operatie se trece la recoltarea mladitelor de pe cioatele respective, facandu-se cantarirea nuielelor in starea de dupa recoltare. Rezultatele obtinute se multiplica cu numarul total de cioate din suprafetele de proba, pe clase de calitate. Rezultatul de imparte la numarul suprafetelor de proba din lotul respectiv, care prin multiplicare cu suprafata lotului conduce la evaluarea productiei de nuiele de rachita pe clase de calitate. Dupa acelasi procedeu se ajunge la evaluarea productiei totale in cazul mai multor loturi si a intregii rachitarii.

La evaluarea productiei unei rachitarii, de mare importanta este operatia de sortare a nuielelor pe clase de calitate, in doua categorii: categoria A (nuiele cojite) si categoria B (nuiele necojite).

48

Tabelul 12 – Conditii dimensionale ale nuielelor de rachita

Nuielele de rachita din flora spontana se incadreaza in clasele a III-a si a IV-a de calitate.

Se mentioneaza ca nuielele necojite de rachita care nu corespund acestor conditii tehnice pot fi folosite ca material de legat. Pe langa aceste conditii, sunt si alte prevederi, ca de exemplu flexibilitatea nuielelor, astfel incat ele sa reziste unei incovoieri sub forma de cerc cu diametrul de 25 ori mai mare decat grosimea nuielei masurata la baza, admitandu-se ruperi la 5% din numarul nuielelor supuse verificarii.

Datele rezultate pentru evaluarea productiei se inscriu in fisele de evaluare, dupa modelul din Tabelul 14. La coloana observatii se trece specia de rachita la care s-a facut evaluarea productiei. Cu ocazia stabilirii numarului de cioate inventariate (coloana 3) se va stabili si numarul mediu de nuiele pe cioata (coloana 9) si greutatea medie a nuielelor pe cioata (coloana 10), corespunzator numarului mediu de nuiele pe cioata. La stabilirea suprafetelor de proba, pe baza procentului de 10% din suprafata lotului respectiv, este necesar ca acestea sa fie amplasate de un organ de specialitate, pentru a asigura stabilirea lor astfel incat sa reprezinte cat mai fidel lotul. Aceeasi atentie trebuie acordata alegerii cioatelor cu productivitate medie in cadrul procentului de 10%din numarul cioatelor din suprafata de proba, pentru ca acestea sa reprezinte media cantitativa si calitativa a nuielelor.

49

Tabelul 13 – Conditii tehnice ale nuielelor de rachita

Tabelul 14 – Fise de evaluare a productiei nuielelor de rachita

Rachitaria …………………………………………………………… suprafata ………………………….

lotul ………………………….. varsta ………………. data evaluarii …………………………………..

50

Pentru aflarea productiei totale se poate folosi formula:

N.t.c. = (St * Cp) / Sp,

In care:

N.t.c. = numarul total de cioate viabile din rachitarie;

St = suprafata totala a rachitariei, in hectare;

Cp = numarul total de cioate inventariate in pietele de proba (coloana 3 din fisa de evaluare);

Sp = suprafata totala a pietelor de proba, in hectare (coloana 3 din fisa de evaluare).

Productia medie pe cioata, pentru fiecare clasa de calitate, este egala cu raportul dintre totalul coloanelor 5 – 10 si totalul coloanei 4 din fisa de evaluare (Tabelul 12).

Productia totala de nuiele pe clase de calitate din rachitaria respectiva va fi egala cu produsul dintre numarul total de cioate din cultura (valoarea N.t.c., stabilita dupa formula de mai sus) si productia medie de nuiele pe cioata a fiecarei clase de calitate, respectiv greutatea medie a nuielelor pe cioata. Productia totala de rachita va fi egala cu suma productiilor totale pe clase de calitate.

Determinarea cantitatii de nuiele de rachita se stabileste in kg prin cantarire, corectata cu scaderea de greutate pierduta prin uscare. Nuielele de rachita, ca orice material lemnos, pierd din greutatea lor initiala, prin uscare, o greutate egala cu cantitatea de apa cedata pe perioada depozitarii. Aceasta scadere este cu atat mai mare cu cat procentul de umiditate initiala a materialului este mai ridicat.

In cazul in care nuielele de rachita supuse masuratorii sunt in stare verde (imediat de la recoltare), scaderea ce se inregistreaza in prima parte a perioadei depozitarii este maxima, ca urmare a cedarii apei libere existente intre celulele lemnoase. Cedarea apei din interiorul lemnului este cu atat mai rapida, cu cat suprafata de evaporare este mai mare.

Nuielele de rachita prin dimensiunile lor mici au o suprafata mare la unitatea de volum, fapt ce favorizeaza evaporarea mai rapida a apei din ele, inregistrand mari scaderi in greutate intr-un timp relativ scurt.

Marimea si dinamica acestor scaderi sunt conditionate in primul rand de umiditatea initiala a materialului si de cojirea nuielelor. Cumularea acestor doua pierderi poate conduce

51

la scaderi de circa 65 – 70% din greutatea initiala a materialului recoltat. Umiditatea atmosferica influenteaza de asemenea asupra scaderii in greutate si a dinamicii. Cu cat umiditatea atmosferica este mai mare, ritmul de scadere este mai lent, si invers. Epoca de recoltare a nuielelor de rachita influenteaza asupra modului de variatie a scaderii rezultate prin uscare: recoltarea nuielelor in perioada de iarna (noiembrie – decembrie) conduce la realizarea unei scaderi mai reduse in prima parte a depozitarii (50 – 60 de zile). Specia si modul de depozitare sunt factori a caror influenta asupra scaderii in greutate este redusa si nesemnificativa.

In practica e folosesc indici de scadere in greutate cuprinsi in Tabelul 13. Umiditatea absoluta se calculeaza dupa formula:

U % = (ma – mo) / mo = 100,

in care:

U = umiditatea absoluta a materialului in %;

ma = greutatea epruvetelor luate in calcul, in stare umeda (masa initiala, in g);

mo = greutatea acelorasi epruvete in stare complet uscata.

Avand valoarea umiditatii astfel stabilita, cu ajutorul Tabelului 15 se determina indicele de scadere in greutate, cu care urmeaza sa se inmulteasca greutatea lotului respectiv; cantitatea ce rezulta reprezinta scaderea in greutate pe perioada scursa de la recoltare.

Tabelul 15 – Indici de scadere in greutate a cantitatii de rachita

1.6.1.1 Conditii pentru nuiele folosite la impletituri

Nuielele de rachita folosite la impletituri sunt de doua categorii:

categoria A, nuiele cojite;

categoria B, nuiele necojite.

Fiecare categorie cuprinde 4 clase de calitate:

Clasa I-a, a – nuiele subtiri superioare, cu diametre cuprinse intre 2 – 6 mm, din speciile Salix rigida si Salix myricoides.

Clasa I-a, b – nuiele subtiri cu diametrul cuprins intre 2 – 6 mm, din toate speciile de rachita cultivata.

Clasa a II-a – nuiele mijlocii cu diametrul cuprins intre 7 – 10 mm, din toate speciile de rachita cultivate.

Clasa a III-a – nuiele groase cu diametrul cuprins intre 11 – 16 mm, din toate speciile de rachita cultivata.

53

Clasa a IV-a – nuiele foarte groase, cu diametrul peste 16 mm, din toate speciile de rachita cultivata si speciile de rachita din flora spontana cu diametrul cuprins intre 2 si 21 mm.

Nuielele de rachita, cojite si necojite, trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute in STAS 5273-61, tabelele 1 si 2.

Nuielele de rachita se recolteaza in perioada 15 octombrie – 15 martie, evittandu-se zilele cu temperaturi mai scazute de – 10oC. Nuielele trebuie taiateneted si pe cat posibil perpendicular pe ax si cat mai aproape de ciot.

In cazul unei sectiuni oblice, axul mare al acesteia nu trebuie sa depaseasca de trei ori diametrul nuielelor considerat la locul sectiunii. Imediat dupa recoltare nuielele se curata de impuritati (resturi de buruieni, frunze etc) si se zvanta.

Nuielele indiferent de categorie se asorteaza si se leaga in snopi de 10 – 20 kg fiecare, pe specii si clase de calitate.

Umiditatea reala (Ur) a nuielelor se exprima prin raportul dintre masa apei pe care o contin nuielele din rachita si masa acestora in stare uscata. Umiditatea reala se calculeaza cu formula:

% Umiditate (Ur) = [(Mu – Mo) / Mo] x 100,

in care:

Mu = masa nuielelor de rachita in stare umeda (in momentul determinarii), in g;

Mo = masa nuielelor de rachita in stare uscata, in g.

Umiditatea se poate determina dupa caz, prin:

―metoda nuielelor etalon‖, folosindu-se tabelul 3 din STAS 5273-71;

―meoda epruvetelor‖ (uscare in etuva la 105oC), conform STAS 83-68.

Metoda nuielelor etalon consta in constituirea unei probe de 100 nuiele etalon si determinarea precisa a caracteristicilor acestora, procedandu-se astfel:

se iau din zona mijlocie a fiecarei stive cate 8 – 10 snopi;

nuielele din acesti snopi se sorteaza pe clase de lungime conform coloanei 1 din tabelul 3, STAS 5273-71;

54

in cadrul fiecarei clase de lungime se constituie grupa de diametre conform coloanei 2 din tabelul 3, STAS 5273-71;

grupa de 100 nuiele din aceeasi clasa de lungime si aceeasi grupa de grosime, constituie proba etalon.

Aceasta proba se cantareste cu precizia de 1 g.

Pentru masa rezultata la cantarire, se stabileste cu ajutorul tabelului 3 din STAS 5273-71, umiditatea corespunzatoare clasei de lungime si categoriei de grosime respective. Coloana in care se incadreaza cel mai aproape masa probei indica umiditatea medie a probei.

Se considera ca rachita se poate usca in mod natural, in aer liber, pana la umiditatea de 15%.

Masa comerciala a rachitei la un moment dat poate fi transformata in masa corespunzatoare umiditatii de 15% cu ajutorul formulei:

M15% = [Ml (100 + 15)] / (100 + Ul)

in care:

Ml este masa lotului de nuiele de rachita in momentul determinarii;

Ul – umiditatea nuielelor de rachita determinata prin metoda epruvetelor.

Masa comerciala a rachitei la un moment dat poate fi transformata in masa corespunzatoate umiditatii in primele 6 zile de la recoltare (100%) cu ajutorul formulei:

Mu = 2 x [(100 x Mr) / (100 + Ur)] x K x Mr,

in care:

Mu este masa rachitei in stare umeda (100%);

Mr – masa reala in momentul cantaririi;

Ur – umiditatea medie reala determinata cu ajutorul metodei nuielelor etalon;

K este o constanta care se determina cu relatia: K = 2 x 100 / (100 + Ur)

Valoarea coeficientului K este data in tabelul 4 din STAS 5273-71.

55

Verificarea calitatii se face pe loturi. Lotul trebuie sa contina snopi de nuiele de rachita din aceeasi specie, categorie si calitate.

Pentru verificarea calitatii se alege la intamplare, din diferite parti ale lotului, o proba constituita din 2 – 5 % snopi din iontreaga cantitate de nuiele de rachita. Snopii din proba se desfac, verificandu-se daca fiecare nuia corespunde. Snopii de nuiele de rachita se depoziteaza in adaposturi acoperite, bine aerisite si ferite de umezeala. Se stivuiesc pe specii, categorii si calitate in straturi incrucisate, asezate pe o platforma situata la o distanta de ciorca 20 cm de sol.

Intre randurile de stive se lasa o distanta de cel putin 60 cm, atat pentru buna stivuire, manipulare si controlul starii snopilor, cat si pentru asigurarea masurilor P.C.I. (manipularea utilajelor de stins incendii).

Daca in timpul depozitarii se constata o umezire excesiva si simptome de atac al ciupercilor (mucegai, putregai, etc) snopii de nuiele trebuie restivuiti dupa ce in prealabil au fost bine aerisiti.

In cazul unei depozitari mai indelungate, trebuie repetata restivuirea snopilor in vederea unei mai bune aerisiri.

Livrarea nuielelor de rachita din ambele categorii (A si B)se face pe baza de masa (greutate) stabilita conform prevederilor cap. 4 din STAS 5273-71.

In timpul transportului, nuielele de rachita vor fi protejate impotriva umezelii.

1.6.2 Principalii daunatori din rachitarii

Culturile de rachita sunt sensibile la seceta si foarte sensibile la atacul unor daunatori biotici si abiotici, necesitand un control fitosanitar permanent si riguros, pentru a se preveni la timp calamitarea culturilor.

Culturile de rachita sunt afectate de un numar mare de daunatori, urmand in liniimari evolutii ce caracterizeaza si alte culturi tinere (agricole si forestiere) cu privire la frecventa, densitatea, varietatea mare si adaptarea lor dupa mai multe generatii lamijloacele de combatere, aparitia si disparitia acestora. Factorii daunatori pot fi: biotici si abiotici.

56

1.6.2.1 Factorii abiotici si vatamarile produse de acestia; masuri de prevenire

Seceta – influenteaza culturile de rachita dupa perioada de timp, cand se produce.Deficitul de apa produs in urma unei secete prelungite, debiliteaza culturile de rachita, producand ofilirea frunzelor, care conduce la o stanjenire a circulatiei apei si, in final, laslabirea vitalitatii lujerilor si la micsorarea productiei. Desigur ca impotriva secetei si diminuarea efectului acesteia, trebuiesc evitate zonele unde se produc secete prelungite, daca nu sunt asigurate conditii de udare; ingrijirea permanenta prin intretineri simobilizari de sol a culturilor; alegerea speciilor de rachita mai rezistente fata de seceta; posibilitatea de irigare a culturilor.

Gerurile (tarzii sau timpurii) – provoaca degerarea varfurilor lujerilor la speciile de rachita sau a mladitelor, in cazurile in care acestea nu s-au lignificat complet. O plantasufera mai mult de geruri, cu cat are un continut mai bogat in apa. Tulpinile sunt supusein interior unor tensiuni inegale, care le provoaca crapaturi si lagune. Aceste tensiuni se datoreaza contragerii inegale a lemnului si a scoartei. Principala cauza de contragere alemnului la temperaturi sub 0°C o constituie formarea ghetii in tinuturile sale, unde se produce o deshidratare a membranei lignificate, iar apa imbibata in peretii celulari aicelulelor lemnoase ingheata in lumenul vaselor si fibrelor si nu in spatiile intercelulare.Contragerea se face mai puternic in directie tangentiala decat in cea radiala, din cauza carazele medulare avand in celulele lor multa apa, prin inghetare inregistreaza pierderi maimari de apa decat in restul tesuturilor din lemn, micsorandu-si volumul, mai puternic insens tangential. Ca masuri de prevenire a vatamarilor provocate de geruri se recomanda: la alegerea terenurilor pentru infiintarea culturilor de rachita sa se evite gaurile de ger; instalarea de perdele de protectie la marginea rachitariilor, in directia vanturilor reci;folosirea moderata a ingrasamintelor azotoase si a udatului la sfarsitul perioadei devegetatie, pentru a crea posibilitatea lignificarii complete a nuielelor.

Ploile – atunci cand cad sub forma lenta si cu picaturi fine sunt folositoare oricareivegetatii. Cand sunt insotite insa de vanturi puternice, produc ruperi de ramurele, caderiin masa ale frunzelor, florilor si fructelor. In sezonul de vegetatie cu ploi multe, lujeriianuali nu se maturizeaza complet si sunt predispusi la infectarea cu paraziti sau la degerare.

57

Zapada – sub greutatea zapezii acumulate in coroanele cu tulpini subtiri ale rachitelor, acestea se incovoaie peste limita elasticitatii lor si se rup neregulat, iar ramurile sedespica.

Chiciura – formarea unui strat de gheata in jurul ramurilor, care le ingreuneaza, face caacestea sa se rupa. Acest fenomen produce ruperea lujerilor de rachita, mai ales dacaeste insotit si de vanturi puternice.

Grindina – este periculoasa prin faptul ca raneste frunzele si mladitele, pe unde apoi pot patrunde ciuperci parazite. Nuielele lovite de grindina pierd din elasticitate, rupandu-se la impletit in locurile unde au fost vatamate. Dupa lovirea si ranirea mladitelor, apar pete care fac sa se piarda astfel din calitatea lor (estetica, culoare si rezistenta).

Vanturile – efectul celor puternice se manifesta prin ruperea lujerilor. Cele mai comune vatamari sunt ruperea si caderea in masa a frunzelor. Deosebit de vatamatoaresunt vanturile uscate si fierbinti de vara, care, in unele cazuri produc ofilirea si apoiuscarea frunzelor. Frunzele vatamate de vanturile uscate se recunosc dupa o margine buna de jur – imprejurul limbului. Instalarea de perdele de protectie poate diminuaefectele actiunii vanturilor.

1.6.2.2 Bolile rachitelor; prevenirea si combaterea acestora

Intensificarea culturii plantelor si extinderea lor pe mari suprafete a contribuit la o mare raspandire a bolilor plantelor de cultura (in special monoculturile), care cauzeaza anual pagube apreciabile.

O mare parte dintre ciupercile si bacteriile care provoaca boli rachitelor suntcomune si pentru alte specii forestiere, iar unele din ele folosesc drept gazde secundare plante nelemnoase.

1. Erwinia salicis (tracheobacterioza salciilor).

Primele semne ale bolii se caracterizeaza prin aparitia in lunile mai si iunie aofilirii frunzelor, urmata de uscarea lor si a varfurilor lujerilor; uscarea progreseazacuprinzand lujerii, dupa care in timp de 2 – 3 ani se usuca. Boala este provocata de bacterii care se instaleaza in vasele largi de lemn. Uscarea se datoreste atat astupariivaselor de catre bacterii, cat si toxinelor secretate de acestea, care distrug celulele vii din frunze si din lemnul lujerilor. Combaterea se face prin scoaterea exemplarelor bolnave si arderea lor.

58

2. Uncinula salicis (fainarea salciilor)

Boala apare sporadic in rachitariile tinere, pe lujerii tineri si frunze. Ciuperca infecteaza in principal frunzele tinere, pe care se ivesc la inceputul verii pete izolate,neregulat rotunde cu aspect fainos, de un cenusiu murdar; treptat ele se maresc si se propaga pe toata intinderea limbului si pe extremitatile mici, verzi ale lujerului.

Organele cu fainare dau impresia ca sunt acoperite de praf, dar la frecare miceliulciupercii nu se sterge. Frunzele atacate se ofilesc sau se deformeaza. Lujerii atacati raman subtiri, seincovoaie si se usuca si nefiind complet lignificati degera in cursul iernilor geroase. Ca masuri de prevenire, se recomanda evitarea cultivarii rachitei in apropierea de arboreteinfectate, apararea prin perdele de protectie din specii rezistente etc.

Combaterea se poate realiza pe cale chimica prin stropiri (zeama sulfocalcica 20%) si prafuiri, prin folosirea prafului de sulf sau a preparatelor care contin sulf. Se potfolosi si fungicidele.

3. Capnodium salicinum (fumaginea salciilor)

Ciuperca vegeteaza acoperind suprafata frunzelor si lujerilor tineri, cu o pojghitanegricioasa, avand aspectul unui strat de funingine, de unde denumirea sa de fumagine.Fumaginea se instaleaza pe rachita invadata anterior de purici de frunze.

Combaterea se face prin stropiri pentru inlaturarea puricilor de frunze, dupa carese stropesc culturile contra fumaginii, cu o solutie de sulfat de fier. Stropirea se executa primavara pe timp uscat. Frunzele infectate de ciuperca se strang de pe sol si se ard.

4. Venturia chlorospora (patarea neagra a frunzelor)

Ciuperca produce pete asemanatoare celor de fumagini pe fata interioara afrunzelor cat si pe varfurile tinere a lujerilor in crestere. Petele negre apar in luna iunie,mai ales in anii ploiosi, iar cand atacul este puternic urmat de timp secetos, frunzele infectate cad in iulie-august. Combaterea se realizeaza prin stropiri cu solutie sulfocalcica, in luna martie.

Melampsora salicina (rugina salciilor)

Se identifica pe frunze si pe scoarta lujerilor tineri la sfarsitul lunii iunie, cand apar ca niste brobonele brune – portocalii, izolate sau in grupe, care se formeaza incuprinsul unor

59

pete galbene. In cazul atacurilor grave, frunzele sunt repetat infectate sise usuca, lujerii nu se maturizeaza complet si in decursul iernii degera la varf.

Pentru prevenirea bolii se recomanda ca in perdelele de protectie sa nu se cultivespecii de pin silvestru si larice, intrucat aceste specii sunt gazde intermediare, sa nu se pastreze plopi in vecinatate, care constituie focare de formare de uredospori toamna, frunzele uscate de pe sol sa se adune si sa se arda. Pentru combaterea ruginii pe calechimica se recomanda fungicidele de contact. Stropirile se repeta (1 – 2) la 2 – 4 saptamani. In tara noastra nu s-au semnalat pagube importante in rachitarii.

1.6.2.3 Insecte vatamatoare rachitariilor; prevenirea si combaterea atacurilor

A. Omizile lujerilor terminali

1.Earias chlorana – Produce vatamari la varful mladitelor ca urmare a hranirii omizilor in zonaterminala. Mladitele atacate isi inceteaza cresterea in lungime, se infurcesc si se ramifica puternic. De la ecloziune pana la impupare omida poate vatama 4 – 5 nuiele. Omida la maturitate are 10 – 15 mm lungime si o coloratie verzuie – albicioasa cu dungi slabe, brune sau violacee pe partile dorso – laterale ale corpului.

Pentru distrugerea pupelor hibernante (care se gasesc in litiera, pe resturile vegetatiei si in sol) este recomandata strangerea si arderea acestor resturi vegetale din cultura si mobilizarea solului. Tratamente chimice se recomanda numai in culturile de Salix viminalis cu grad de infestare de la slab la puternic, prin aplicarea a 2 – 3 tratamente, primavara devreme, incepand cu aparitia primelor cuiburi de omizi.

Ortosia stabilis – Omizile la maturitate au o lungime de 3,5 – 4,5 cm; corpul de culoare verzuie cu nuante violacee pe partea dorsala, cu doua dungi laterale longitudinale de culoare neagra – brunie si o dunga dorsala mai deschisa.

Omizile rod zona terminala a lujerului (inclusiv conul vegetativ) rezultandramificarea puternica si infurcirea mladitei.

Masurile de protetie sunt aceleasi ca si pentru Earias Chlorana, mai putin numarul de tratamente, iar pentru omizi sunt necesare maxim doua tratamente aplicate la inceputul lunii mai.

60

B. Gandaci defoliatori

Melasoma populi (gandacul rosu al plopului)

Melasoma tremulae

Prevenirea inmultirii speciilor de Melasoma cat si a celorlalti defoliatori se poate face printr-o buna intretinere a solului, in portiunile inierbate se va proceda la parjolirealitierei in repaus vegetativ dupa recoltarea nuielelor.

Combaterea. Prin mijloace chimice se face in culturile cu infestare mijlocie (26 – 50%), pana la foarte puternice (peste 75%) in care se aplica 1 – 2 tratamente chimice in stadiul de adult, primavara devreme, in timpul iesirii gandacilor de la iernat in vederea evitariidefolierilor in perioada lastaririi cioatelor. Pe parcursul sezonului de vegetatie, impotriva larvelor si adultilor se fac tratamente ori de cate ori este nevoie.

Alti gandaci intalniti in rachitarii sunt: Melasoma saliceti, gandacii albastrii din specia Phyllodecta, gandacii verzi din specia Plagiodera, purici de pamant din specia Chalcoides si cel mai des gandaci galbeni, Galerucella lineata.

Acestia hiberneaza in sol ca adult, care in a doua jumatate a lunii aprilie si prima parte a lunii mai, odata cu incalzirea timpului si pornirea in vegetatie, intra in activitate.

Gandacii rod frunzele si lujerii tineri de rachita chiar si mugurii abia porniti, producand defolieri. Larvele eclozeaza la sfarsitul lunii mai, inceputul lunii iunie (ouale fiind depuse pe dosul frunzelor in luna mai, in grupe de 20 – 30 oua) si produc scheletizarea partii inferioare

frunzelor.

C. Trombarii de frunze

Phyllobius argentatus (trombarul argintiu) – Adultul este un trombar mic de 5 – 6 mm lungime, are o singura generatie pe an si ierneaza in stadiul de larva in sol. Zborul gandacilor are loc pe la sfarsitul lunii mai sidureaza pana la jumatatea lunii iunie. Gandacii se hranesc cu frunze pe care le perforeaza timp de 2 – 3 saptamani, dupa care se imperecheaza si incep depunerea oualelor in stratul superficial de sol.

Masurile de prevenire si combatere sunt la fel ca la Melasoma populi.

D. Insecte xilofage

61

Cryptorrhynchus lapathi (trombarul plopilor) – Adultul este un gandac (trombar) de talie mijlocie (8-10 mm lungime) de culoare brun – negricioasa, cu exceptia treimii posterioare a elitrelor si femurelor picioarelor care sunt de culoare alba sau rozalie. Face parte din familia Curculionidae (gargarite).

Atacul produs de larve se observa prin aparitia pe cioate a unor spoturi derumegus, la inceput ruginiu – fin (de scoarta), apoi alb – atos (de lemn). In stadiul adult simptomele atacurilor apar in urma hranirii de maturizare a gandacilor. Hranirea gandacului se face printr-o incizie de forma circulara in scoarta, unde isi introduce apoi trompa si roade tesuturile fragede din zone cambiala, planta reactionand pentru calusarea ranii, determinand in zona respectiva formarea unor nodozitati.

Prevenirea se face prin:

folosirea pentru cultura a unor terenuri de bonitate superioara, cu nivel freaticaccesibil plantelor, neinundabile, cu textura mijlocie sau usoara;

folosirea speciilor si clonelor selectionate, care prezinta vigoare de crestere sirezistenta sporita fata de atacurile daunatorilor;

asigurarea unei bune ingrijiri a culturilor (in special lucrarile de intretinere a solului);

recoltarea mladitelor sa se faca pe cat posibil de la nivelul solului, pentru evitareaformarii de cioate inalte;

exploatarea sa fie facuta in perioada repausului vegetativ (noiembrie – decembrie; februarie – martie);

eliminarea cioatelor devitalizate sau cu semne de lancezire accentuata, atacate puternic de diversi daunatori sau boli;

toaletarea cioatelor si curatirea terenului dupa recoltarea mladitelor;

lichidarea surselor de infestare existente in vecinatatea culturilor;

in culturile nou infiintate sa se aplice inca din primul an de exploatare retezarea mladitelor de la nivelul terenului.

Combaterea se face prin imbaierea cioatelor primavara cand se observa rumegus pe acestea. Impotriva adultilor in perioada zborului (de regula la inceputul lunii mai) se aplica trei tratamente.

62

E. Insecte sugatoare

Aphrophora alni (scuipatul cucului) – Adultul este o cicada de talie mica (cca.1 – 3 mm lungime), cu corpul mai mult lat decat lung, cu o trompa formata din trei segmente pe partea inferioara a corpului. Aripile anterioare de consistenta cornoasa, sunt dispuse in forma de acoperis, picioare adaptate pentru sarit. Culoarea este in general cenusiu bruna.

Larvele sunt protejate cu o secretie spumoasa (scuipatul cucului) si se hranesc cuseva. Ele se fixeaza cu rostrul pe lujerii tineri sau pe petiolul frunzelor dar si pe diferitespecii de buruieni din jurul culturii. Vatamarile produse mladitelor sunt niste intepaturisub forma unor siruri lineare de 2 – 6 mm lungime, dispuse perpendicular pe axul mladitei. Atacul incepe din aprilie – mai pana in iunie, in ultima parte acesta fiind continuat de adulti.

Combaterea daunatorului are in vedere efectuarea de tratamente chimice generale, cate 2 – 3 pe an in culturile infestate slab pana la puternic, primavara, incepand cu data aparitiei primelor larve, respectiv a secretiilor spumoase (scuipatul cucului).

F. Insecte care ataca radacina rachitelor

In rachitarii se pot gasi in sol daunatori care ataca butasii, sau radacinile rachitelor, cum sunt: Grylotalpa grylotalpa (coropisnitele), Melolontha melolontha (carabus de mai), Agriotes lineatus (viermele sarma) si altele.

Larvele acestor insecte produc vatamari rachitelor, prin roaderea radacinilor. Inasemenea cazuri este necesar sa se faca un control fitosanitar amanuntit pentru depistarea lor si aplicarea masurilor de combatere.

Protectia culturilor de rachita impotriva bolilor si daunatorilor se realizeaza in cadrul conceptului de lupta integrata, actionandu-se in trei directii de baza:

intarirea capacitatii de autoaparare a plantelor prin respectarea tehnologiilor decultura (instalare, ingrijire si exploatare).

permanenta supraveghere a rachitariilor din punct de vedere fitosanitar pentru a se putea interveni cu masuri de protectie inainte de inmultirea in masa a daunatorilor potentiali;

63

combaterea daunatorilor pe baza unui grafic de lucrari, prin mijloace nepoluante fizico – mecanice, biologice si chimice biodegradabile si cu toxicitate cat mai redusa.

1.7 Tehnica recoltarii si pregatirii nuielelor

Recoltarea mladitelor de rachita din care se sorteaza nuielele pentru impletituri se face in perioada de repaus vegetativ, cuprinsa de regula intre sfarsitul lunii octombrie si inceputul lunii noiembrie, pana in primavara viitoare cand rachita intra in vegetatie, intrucat in aceasta perioada calitatea nuielelor este mai buna, se mentine vitalitatea cioatelor, asigurandu-le potentialul de lastarire si se evita atacul daunatorilor.

Taierea mladitelor de rachita se face anual, pentru impletituri folosindu-se numai nuielele in varsta de un an.

Recoltarea nuielelor de rachita se recomanda a se efectua in perioada 15 obtombrie

– 15 martie.

Recoltarea de primavara consta in taierea mladitelor in seva. Ea se practica la sfarsitul lunii martie, din momentul in care poirneste seva pana in luna mai. In cazul in care avem de executat produse deschise la culoare recoltarea de primavara nu se recomanda intrucat tulpinele, in care procesul de vegetatie a inceput, sufera anumite transformari, iar pornirea vegetatiei intarzie si este expusa la atacarea daunatorilor. Recoltarea de iarna incepe in momentul incetarii vegetatiei – de la caderea frunzelor si se continua pana la 15 martie, cu exceptia zilelor cu temperaturi mai scazute de -10oC, cand mladitele inghetate se sparg la taiere.

Mladitele recoltate in seva sunt repede atacate de diverse ciuperci si durata lor nu depaseste un an.

Pentru ca taietorul sa nu fie stanjenit in munca sa, pentru ca sortarea si impachetarea sa se faca cu usurinta inainte de a se trece la taierea lor, se curata de frunzele ce au mai ramas pe ramuri.

Mladitele se taie, perpendicular pe ax, nu piezis. Taierea se va face numai cu uneltele ascutite.

Taierea mladitelor din tulpina se va face asa cum se arata in figura 10. Trebuie excluse uneltele grele care se folosesc la taiere, care rup nuielele si strica tulpina. Taietura

64

trebuie aplicata cat mai aproape de tulpina mama si sa fie neteda. Inaltimea ciotului nu trebuie sa depaseasca 2 cm. In cazul cand taietura nu s-a facut corect si raman cioturi lungi, din mugurii de manji ai butasului vor da lastari firavi, de calitate slaba.

Taierea mladitelor la primul an de productie implica o deosebita grija, deoarece radacinile acestor tulpini sunt inca slabe. De aceea taierea trebuie facuta cu atentie, cu foarfece de vie bine ascutite.

Trebuie avut in vedere ca mladitele de la culturile din primul an, care din anumite cauze nu s-au dezvoltat corespunzator si nu s-ar putea folosi in totalitate la impletituri, sa fie taiate pentru ca in anul urmator sa se obtina o calitate superioara si o recolta sporita.

Mladitele recoltate se aseaza in snopi si se leaga cu doua legaturi, prima la 10 cm de la baza, iar a doua la 80 – 120 cm, in functie de lungimea mladitelor, in asa fel ca legaturile sa asigure manipularea.

Figura 10 – Taierea mladitelor: 1 – taierea corecta; 2 – taierea gresita

Snopul poate sa atinga o greutate de 10 – 20 kg pe clase de calitate. Pentru recoltarea rachitei se folosesc foarfeci de vie si cosoare de diverse tipuri si dimensiuni.

Foarfecele se recomanda in special pentru taierea mladitelor in primul an de existenta, cand necesita o atentie deosebita pentru a nu se deranja radacinile.

Foarfecele de pomi avand o singura lama taietoare striveste in general tesuturile vatama atat mladitele cat si tulpina mama.

Cosoarele cu lama usor curbata,, bine ascutite sunt cele mai indicate.

65

Toaletarea mladitelor consta in curatirea de ramuri laterale cu ajutorul cosorului bine ascutit. Taierea ramurilor laterale se face imediat din fata lujerului, fara sa se lase ciot.

Imediat dupa recoltarea mladitelor se curatade impuritati, resturi de buruieni, frunze dupa care se triaza. Prin aceasta operatie se separa mladitelepe lungimi si grosimi, sortandu-se in trei clase si calitati. Pentru aceasta se foloseste un vas de lemn (butoi) fara fund, pe peretele caruia se aseaza o rigla gradata din 20 in 20 cm, pana la 2 m.

Lucratorul introduce in butoi un snop, dezlegatde mladite si succesiv, fixandu-si mana in dreptul unei lungimi, face ooperatia de scoatere incepand cu cele mai lungi, scoate afara mladitele care au lungimea aproximativ egala, asezand mladitele in snop, pe lungimi si grosimi , astfel se sorteaza pe clase. Odata cu acesta se face si legatul in snopi depozitandu-se asa cum se vede in figura 11.

Figura 11 – Rachita recoltata, legata in snopi si glugi

La recoltatul rachitei se folosesc unelte manuale obisnuite, asa cum se poate vedea in figura 12.

66

Figura 12 – Uneltele folosite la recoltarea rachitei

1 – cosor pentru taiat cu varful intors

2 – cosor lut pentru taiat

3 – foarfeca cu arc

1.7.1 Depozitarea si conservarea nuielelor

Materia prima – rachita – pentru fabricarea cosurilor, nu intra imediat in procesul de fabricatie, ci este mai intai depozitata. Depozitarea rachitei se face in aer liber inainte de cojire (neagra) si in magazii bine aerisite pentru perioada de conservare.

Oricare ar fi forma de conservare, depozitarea acestei rachite trebuie facuta in conditii cate se poate de corespunzatoare, la adapost de umezeala,cu o buna aerisire pentru a se impiedica mucegairea si putrezirea.

Depozitarea in aer liber se face prin asezarea snopilor in glugi. Snopii sunt astfel legati incat majoritatea lor sa fie feriti de umezeala.

Asezarea snopilor, respectiv a glugii nu se face direct pe sol, ci pe platforme din lemn sau beton. Pentru a nu primi umezeala si pentru a le feri de mucegaire, mladitele se asaza tot pe platforme de lemn sau beton, formand spatii de aerisire.

Depozitarea in aer liber are urmatoarele dezavantaje:

Rachita se poate incinge, mucegai, iar la introducerea ei la impletitura plesneste sau se rupe, produsul finit fiind de slaba calitate.

67

Printr-o depozitare necorespunzatoare rachita poate fi usor atacata de ciuperci, se diminueaza din flexibilitate, acest aspect influentand negativ calitatea produsului.

Prin depozitarea necorespunzatoare avem mari pierderi ce ridica pretul de cost.

Trebuie avut in vedere ca de calitatea depozitarii si conservarii rachitei depinde calitatea materialului de impletit, implicit a produsului.

1.7.2 Cojirea nuielelor

Mladitele de rachita din culturi care se intrebuinteaza la impletitul cosurilor se prezinta sub diferite forme. Daca ne referim la coaja avem:

rachite cojite;

rachite necojite.

Daca ne referim la sectiune pot fi:

mladite de rachita cu sectiune rotunda;

mladite de rachita cu sectiune despicata sub forma de sina.

Prin cojire, mladita pentru impletit devine mai durabila si cu un aspect mai frumos.

Mladitele pot fi cojite imediat dupa recoltare, atunci cand sunt taiate in seva , sau mai tarziu atunci cand cererea este mai mare si avem mana de lucru asigurata. In acest din urma caz, pentru a fi cojite, mladitele uscate trebuie pregatite in prealabil pentru a se face posibila cojirea.

Pregatirea mladitelor de rachita uscata in vederea cojirii se face prin mijloace naturale sau pe cale artificiala astfel:

pregatirea pentru cojire pe cale naturala consta din introducerea snopilor la caldura in bazine cu apa pentru infrunzire;

pregatirea pentru cojire pe cale artificiala consta din introducerea snopilor de rachita in bazine cu apa fiarta sau in aburi fierbinti, in cazane special amenajate.

68

1.7.2.1 Pregatirea pentru cojire in bazine cu apa

Pentru a se coji usor, mladitele de rachita trebuie sa se afle in seva. Ori, intrucat recoltarea se face in timpul repaosului vegetativ, se recurge la o metoda care sa forteze seva sa circule in mladitele recoltate: acest lucru se obtine in bazine cu apa.

Bazinele pentru pornirea sevei sunt locuri amenajate, in care cu ajutorul apei se poate obtine formarea de radacini la mladitele recoltate si deci circulatia sevei.

Pentru primirea sevei se pot amenaja bazine cu apa stagnata sau cu apa curgatoare. Nivelul apei in bazine trebuie pastrat in tot timpul la 20 cm inaltime, pentru ca radacinile formate sa nu se usuce. Acest lucru este mai greu de realizat in bazinele cu apa stagnanta si de aceea se prefera cele cu apa curgatoare. Santul pe care curge apa poate avea fundul cimentat sau din sol bine tasat.

Dupa ce mladitele au fost toaletate, triate si legate, se aseaza in bazinul pentru pornit seva, unde nu se introduce apa pana ce nu avem o prognoza care sa indice temperatura in crestere peste +5oC.

Snopii de rachita se aseaza in picioare, vertical, stransi unul langa altul, astfel ca intreg spatiul sa fie folosit, iar vantul sa nu patrunda intre mladite. Snopii cu mladite mai lungi se aseaza in partea din care, in general, bate vantul.

Legaturile de sus ale snopului de rachita trebuie ridicate mai sus (la asezarea in bazine), pentru a lasa libera circulatia aerului inn partea superioara, unde se dezvolta mugurii.

Precocitatea sau intarzierea caracteristica diferitelor varietati de rachita se confirma si se poate urmari.

Pentru ca o instalatie de fortarea sevei sa dea rezultatul dorit si anume de a face ca toate mladitele puse la topit sa se poata coji, este necesar ca in bazine sa nu se amestece nuiele de diferite varietati de rachita, iar in cazul in care totusi se introduc, se vor aseza mladite de rachita cu insusiri apropiate.

69

1.7.2.2 Pregatirea pentru cojire prin inverzire

Pregatirea pentru cojire prin inverzire se obtine prin folosirea serelor. In acest scop, snopii de rachita destinati a fi cojiti se aseaza in sere, la sfarsitul lunii ianuarie. Dupa 30 – 40 zile, cand seva a pornit si mladitele au inverzit, se pot coji. Aceasta metoda este practica, fiindca operatia poate fi repetata, in special in timpul perioadelor de varf a productiei si cand dorim a executa impletituri albe si nu bronzate.

1.7.2.3 Pregatirea pentru cojire prin aburire sau fierbere

Prin aburirea si fierberea snopilor de rachita, se inmoaie coaja, care se desprinde apoi cu usurinta de pe mladita. Timpul de fierbere variaza in functie de anotimp, astfel ca, pe timp calduros de primavara este suficient un timp de 30 – 40 minute de fierbere. Practica a dovedit ca fierberea mai indelungata nu este economica, dar este necesara ajutand cojirea.

Pregatirea pentru cojit prin aburire prezinta avantajul ca nuielele de rachita pot fi pregatite pe aceasta cale in orice moment al anului.

Procedeul acesta este practic si expeditiv si consta in introducerea pe o anumita durata de timp, a unui curent de vapori, intr-o anumita incapere in care s-au asezat mai inainte snopii de rachita ce urmeaza a fi cojiti.

Dupa racire coaja se desprinde cu usurinta.

Pregatirea pentru cojit prin fierbere se realizeaza prin introducerea snopilor de rachita in cazane cu apa si se fierb pana cand , la incercare, se cojesc.

Mladitele de rachita se mentin in apa fierbinte pana se incepe cojirea.

De retinut este faptul ca prin aburire sau fierbere, substantele tanante ce se gasesc in coaja, se infiltreaza in lemnul mladitelor, colorandu-l in brun roscat, ceea ce face sa fie placuta impletitura. Totodata ii da si o rezistenta mai mare, o flexibilitate mladitei ce se foloseste la impletituri.

Pentru a fierbe rachita ca sa poata fi cojita se folosesc cazane special amenajate, asa cum se arata in figura 13.

Partile principale ale acestor cazane sunt:

70

un focar in care se arde combustibilul;

un cazan de forma dreptunghiulara sau circulara, ce contine apa pana la un nivel oarecare;

un cos prin acre se realizeaza triajul;

un dispozitiv pentru reglarea triajului;

organe de incarcare, descarcare, alimentare.

Se stie ca atunci cand presiunea ramane constanta, oricare lichid incepe sa fiarba la o temperatura determinata. Astfel, la temperatura de 100oC si la presiunea de 760 mm coloana de mercur, apa fierbe in aer liber. Temperatura de fierbere a apei asigura conditia de cojire a rachitei.

Figura 13 – Posibilitatile de montare a cazanului pentru fiert rachita

Focarul este organul care produce cantitatea de caldura necesara fierberii apei din cazan, iar caldura o furnizeaza combustibilul prin ardere.

Cand vrem sa obtinem o exploatare rationala, trebuie sa prevedemcel putin la incalzire cu combustibili solizi sau gazosi, instalarea unui aparataj care sa fie in masura sa asigure in mod convenabil si cu personal de supraveghere restrans, alimentarea cu combustibil si evaluarea cenusei.

71

1.7.3 Operatia de cojire

Cojirea nuielelor de rachita se efectueaza manual sau mecanizat. Cojirea manuala se efectueaza cu ajutorul unor unelte simple din lemn sau fier, numite cojitori; cleste sau curatator, al cariu principiu simplu se bazeaza pe zdrobirea cojii rachitei, dupa care cojirea se face usor.

Operatia de cojire cu ajutorul curatatorului din lemn sau fier, se face cu precizie pentru a nu strange bratele clestelui prea tare, ceea ce ar duce la spargerea mladitei.

Aceasta metoda se aplica bine la cojirea mladiteloe subtiri si a celor mijlocii. Astfel de cojiri se folosesc in rachitariile mici pentru care nu renteaza sau nu sunt posibilitati de a introduce masini pentru cojit.

Cand se foloseste curatatorul metalic, rigiditatea bratelor sale exercita o presiune suficienta pentru zdrobirea cojii fara sa mai depuna eforturi deosebite ca in cazul clestilor de mana. De aceea, curatitorul metalic este preferat la cojirea rachitei. Trebuie mentionat insa ca, cojirea rachitelor mici, cu lungimi cuprinse intre 50 – 80 cm se face manual, cu atentie sa nu se sparga sau sa fie sfaramate in clestele cu care se efectueaza cojirea, asa cum se vede in figura 6.

Figura 14 – Cojirea manuala

a – cleste pentru cojit montat pe suport; b – modul de utilizare a clestelui

72

Folosirea cojitorului mecanic cu ajutorul masinii de cojit se face la marile unitati de impletituri.

Principiul pe care se bazeaza cojirea mecanica consta in antrenarea succesiva a mladitelor pregatite in vederea cojitului, intre cilindrii ce merg in sens invers, zdrelind coaja de pe mladite.

Masinile de cojit rachita sunt actionate electric printr-un motor electric trifazic, cu o putere instalata de 2,5 – 4 kW.

Figura 15 – Masina de cojit mecanic

Productivitatea muncii este mai mare ca la curatirea (cojirea) manuala. La cojirea manuala, in general, se pot realiza 40 – 60 kg / 8 ore, pe cand la cojirea cu ajutorul masinilor se pot realiza 800 – 1200 kg / 8 ore.

Figura 16 – Schema de organizare a locului de munca la masina de cojit

1 – stiva rachita fiarta pentru cojit; 2 – muncitorul; 3 – masina de cojit; 4 – stiva de rachita cojita.

73

1.7.4 Uscarea rachitei cojite

Dupa cojire, rachita trebuie uscata complet, in timpul cel mai scurt. Altminteri se pateaza si pierde mult din calitati si valoare.

Cel mai bun mijloc de a usca rachita este pe cale naturala prin intinderea la soare imediat dupa cojire, asa cum se vede in figura 9, pana la uscarea dorita.

Rachita cojita si expusa la soare, dupa cojire, pastreaza o culoare alba – bruna, ceea ce ii mareste mult valoarea.

Figura 17 – Rachita cojita legata in snop si expusa la soare

Operatia de uscare se poate face si in uscatorii special amenajate, cu caldura si curenti de inalta frecventa sau cu raze infrarosii care asigura o uscare rapida si de calitate superioara. In aceste uscatorii se realizeaza o productivitate ridicata a muncii.

1.7.5 Impachetarea si pastrarea rachitei

Dupa uscare, rachita alba selectionata dupa lungimi, se aseaza in snopi de 500 – 1000 fire mladite.

74

Pana la prelucrare snopii de rachita se pastreaza la adapost, feriti de umezeala, in magazii bine acoperite si bine aerisite.

Snopii de rachita nu se aseaza niciodata direct pe sol, pentru a trage umezeala si a crea o circulatie a aerului. De asemenea, se adapostesc sub sopronul ine aerisit, asigurandu-se o buna depozitare. Trebuie avut in vedere ca, de calitatea pastrarii si depozitarii rachitei depinde calitatea materialului de impletit intrucat mladitele atacate de insecte, mucegaite, sufocate sau cu plesnituri, dau o impletitura slaba, diminuand valoarea produsului.

Figura 18 – Succesiunea operatiilor tehnologice in procesul de prelucrare a nuielelor de rachita in impletituri

75

1.8 Impletirea nuielelor

1.8.1 Pregatirea materialului

Pregatirea materialului cuprinde urmatoarele operatii:

selectionarea materialului;

umezirea mladitelor;

despicarea mladitelor si rindeluirea lor.

Selectionarea materialului consta in alegerea mladitelor de diverse lungimi si grosimi si separarea lor pe categorii de impletituri.

Umezirea se aplica mladitelor depozitate pe timp indelungat si care au un coeficient mare de uscare. Aceasta umezire se face prin introducerea mladitelor legate intr-un bazin cu apa, timp de 2 – 4 ore, dupa care se trece la urmatoarea operatie.

Despicarea mladitelor sau rindeluirea sunt operatii ce se fac manual sau mecanic, in vederea obtinerii unui material pentru impletit cat mai flexibil pe de o parte si reducerea consumului de material, pe de alta parte.

Despicarea manuala cuprinde crestarea capatului mladitei cu cutitul in 3 sau 4 planuri, dupa care, cu ajutorul unui despicator din lemn sau os, se despica mladitele longitudinal, asa cum se arata in figura 19.

Figura 19 – Modul de spintecare manuala a mladitei de rachita cojita

Dupa spintecare se obtin sectiuni triunghiulare ce necesita o prelucrare de rindeluire in vederea obtinerii sinei de impletit. Rindeluirea manuala se face ca in figura 20. Rindeluirea cuprinde doua faze: o rindeluire bruta si una fina.

76

Figura 20 – Rindeluirea manuala a sinei obtinuta prin despicarea mladitei a – rindeluirea bruta ; b – rindeluirea fina.

Despicarea mladitelor se face cu masina de despicat si rindeluit, actionata electric, care are un cutit in 3 sau 4 planuri, prin care rolele circulare imping mladita, despicand-o longitudinal. Dupa despicare mladitele in sectiune triunghiulara se introduc pentru rindeluit; rindeluirea se executa pe aceeasi masina (fig. 22) cu care s-a facut si despicatul, avand lateral prevazut un angrenaj de rindeluit si care consta in eliminarea partii interioare a sectiunii (maduva), rezultand asa-numita sina pentru impletit.

Fig. 21 – Prezentarea schematica a operatiilor deprelucrare mecanica a mladitelor

a – modul de spintecare a mladitelor ; b – sectiunea obtinuta la spintecare ; c – rindeluirea sinei

77

Figura 23 – Masina de spintecat si de rindeluit rachita

Organizarea locului de munca la masina de spintecat si de rindeluit este redata in figura 24.

Figura 24 – schema de organizare a locului de munca la masina de spintecat si rindeluit rachita

1 – stiva de rachita pentru spintecat ; 2 – muncitorul principal ; 3 – masina de spintecat si rindeluit ; 4

– stiva de rachita spintecata ; 5 – muncitorul ajutator ; 6 – stiva de sina prelucrata

78

1.8.2 Impletirea cosurilor

Impletirea se efectueazain atelier, pe baza diviziunii muncii cu muncitorii ce cunosc arta impletitului, invatata din familie sau la cursuri de calificare, organizate in unitati socialiste.

Impletitul poate fi executat de femei, barbati si copii, in ateliere bine luminate si aerisite, amenajate special in acest scop.

Pentru impletirea unui cos trebuie sa stabilim dimensiunile cu care va fi confectionat si ce motiv de impletitura se alege. Odata stabilit acest lucru se incepe confectionarea fundului sau capacului.

Se taie din capetele mai groase ale mladitelor 10 fuscei grosi de circa 5 mm diametru si cu lungimea ceva mai mare ca diametrul stabilit pentru fund sau capac.

Cu un cutit se spinteca prin mijloc cinci dintre fusceii alesi si dimensionati, asa cum se vede in fig. 25.

Figura 25 – inceperea lucrarii

Prin despicaturile facute asezate paralel se introduc alti fuscei nedespicati, formand o cruce, asa cum se arata in figura 25. Se va avea grija ca in cele doua grupe de fuscei asezati in paralel sa se afle alterbnativ cu un cap gros langa unul subtire al fuscelului vecin. In continuare se ascut in pana capetele a doua nuielecu care se incepe impletitura. Se introduc aceste doua nuiele intr-o singura parte, sa zicem din stanga, ca in figura 26, pozitia a, printre fusceii nedespicati, in despicatura celorlalti, astfel incat sa fie bine consolidati.

79

Fig. 26 – continuarea lucrarii incepute

Mladita de dedesubt (1) se ridica prin spatele crucii si, coborand-o in jurul celui mai de sus fuscel nedespicat, o scoatem in fata. Cealalta mladita (2) o ridicam prin fata in sus, se petrece cu ea mladita 1 strangand-o de fuscei, apoi trecand-o prin spatele fusceilor despicati spre dreapta, o scoatem iarasi in fata, pregatita sa-si continue drumul in sus.

Se ia acum mladita 1 ramasa in urma, se trece spre dreapta pe deasupra fusceilor despicati si trecand peste mladita 2, se coboara prin spate si se scoate in fata, jos, spre stanga, dupa linia punctata. E randul mladitei 2, care coboara pe deasupra fusceilor nedespicati, in partea dreapta sa petreaca strans peste mladita 1 si imbratisand prin spate fusceii despicati sa iasa la stanga, in fata, gata sa inceapa in sus al doilea inel. (fig. 26, poz. b)

Fiecare pas al impletiturii acopera deci doua laturi, ocolind doua brate ale crucii fusceilor, una pe fata, alta pe dos, asa cum se vede in fig. 26, poz. b.

Lucrand alternativ, cand cu o mladita cand cu alta, se continua consolidarea fusceilor, legandu-se laolalta. Imbratisand prin impletitura grupele de fuscei, mladitele se impletesc in acelasi timp si intre ele, strangandu-se reciproc catre fuscei.

80

Fig 27 – modul de lucru

De retinut ca niciodata nu se fac doi pasi cu aceeasi mladita, ci se va lucra in ordine, alternativ.

Dupa ce s-a consolidat incrucisarea cu doua randuri se incepe despartirea grupelor de fuscei in cate 2 parti fiecare, 2 + 3 sau 3 + 2, asa cum se vede in fig. 27, poz. a.

Se incepe apoi despartirea sau separarea fusceilor (fig. 27, pozitiile b si c) in grupe si mai mici 2 + 1 + 2, dupa care se separa fiecare (fig. 27, poz. c), strangand cat mai tare mladita intre fusceii despartiti ca sa nu ramana goluri intre ei chiar daca la inceput marginea n-ar avea forma complet rotunda.

Cand s-a ajuns cu impletitura la marginea dorita, se taie capetele mladitelor impletitoare astfel incat sa depaseasca ultimul fuscei cu 3 – 4 cm. Aceste capete se curbeaza si se introduc langa fuscei ca sa nu se destrame impletitura, asa cum se vede in fig. 27, poz. d.

1.8.2.1 Inlocuirea mladitelor rupte sau terminate

Se lucreaza in general cu 2 mladite dar cum nu exista mladite atat de lungi cu aceeasi grosime pana la capat se inlocuiesc mereu cand in cursul impletiturii mladitele incep sa se subtieze ori sunt pe terminate sau se rup, se aseaza langa capatul scurt destinat inlocuirii, capatul unei noi mladite.

81

Capatul mladitei inlocuite iese in fata, iar al celei noi ramane in spate; se continua acum lucrul numai cu mladita noua.

Trebuie sa se tina seama de urmatoarele:

nu se vor inlocui deodata si in acelasi loc ambele mladite impletitoare;

nu se va impleti cu mladita pana la partea sa terminata;

mladita noua se aseaza langa cea inlocuita, totdeauna cu capatul asemanator (capat gros la capat gros si capat subtire la capat subtire);

mladitele alaturate care se impletesc trebuie sa aiba aceeasi grosime;

dupa ce s-au separat fusceii, in cursul impletiturii, se bombeaza fundul cosului in vederea asigurarii stabilitatii sale.

In figura 29 se prezinta inceperea lucrarii pentru doua produse clasice.

Fig. 28 – Alte sisteme de incepere a impletitului

82

Fig. 29

1.8.2.2 Tivul sau bordura

Pentru executia unui tiv sau a unei borduri, se vor executa operatiile urmatoare:

Se introduc langa capatul fiecarui fuscel, de o parte si de alta, cate doua mladite subtiri, lungi de 20 – 30 cm, dupa ce ele au fost ascutite ca sa intre cat mai adanc pe langa fuscei (fig. 20, a). Cu aceste 40 capete de nuiele, se incepe impletitura.

Impletirea tivului. Se aseaza obiectul pe cant si se incepe impletirea tivului (fig. 30,

b).

83

Figura 30 – inceperea lucrarii de impletit la tiv

a – modul de introducere a mladitelor ajutatoare ; b –inceperea impletirii bordurii

Se va lua una din mladitele introduse pe langa fuscei (1) si se va aseza provizoriu in dreapta: un alt capat de mladita se curbeaza spre dreapta, trecandu-se prin spatele vecinei ei (2) si se scoate in fata. La fel se procedeaza cu a doua mladita, trecand-o pe sub a treia si tot asa in continuare, pana la terminarea piesei impletite. In figura 30, mladitele in lucru sunt desenate cu linii mai groase.

In figura 31, poz. a, este reprezentat tivul vazut din muchie. Vedem aici, cu exceptia ultimului fir (40) toate mladitele culcate. Liniile punctate arata calea pe care o va urma ultimul fir, pe care il vom introduce pe sub cel dintai (1), inlocuind capatul provizoriu pus acolo la inceputul confectionarii acestui tiv (asa cum se vede in fig. 26, poz. b).

Operatia descrisa mai sus a fost terminata (fig. 31, poz. b) si in plus s-a inceput orientarea capetelor de jos in sus, adica invers decat in ultima faza (fig. 31, poz. a). In fig. 31, poz. c, se arata tivul inceput dupa ce ultima mladita (49) se va introduce pe sub prima. In continuare se procedeaza la fel, orientand capetele mladitelor de sus in jos. Se reteaza prisosurileexact la locul unde depasesc fata tivului.

84

Fig. 31 – executarea impletirii la bordura

La capacul terminat se adauga un inel din doua mladite impletite intre ele, servind ca maner al capacului.

1.8.2.3 Dublarea fusceilor

Cand vrem sa impletim un capac sau un fund mai mare decat cel descris, se porneste de obicei de la executia unui fund sau capac de dimensiuni cunoscute si se continua lucrul, dubland ca in fig. 32, poz. a.

Daca am fi proiectat de la inceput un numar dublu de fuscei suficient de lungi, scotand intre capetele lor aceeasi distanta utila de 2,5 cm, ar fi putut iesi intr-adevar un capac mare. Dar, cum la inceput cand impletim centrul e greu de lucrat cu mai mult de 10 fuscei, 20 raze, procedam la infigerea in spatiile dintre fuscei (mai tarziu, de indata ce distanta permite), cate doua capete de mladita, ascutite, ca sa intre adanc in impletitura. Aceste perechi de mladite se despart apoi prin impletire si se continua lucrul pana la capat pe 30 de fuscei = 60 raze.

Din cele aratate, putem constata ca intotdeauna este nevoie sa cunoastem circumferinta capacului sau a bazei cosului, ca sa putem stabili numarul fusceilor necesari. Astfel:

la diametrul de 8 – 9 cm, circumferinta fiind de 20 – 30 cm, se incepe impletirea pe cate trei perechi de fuscei;

85

Fig. 2=32 – Capacul oval de cos

A – continuarea impletirii la capac oval de cos ; b – capacul impletit gata

la un diametru de 12 – 13 cm, circumfernta devine de 30 – 40 cm si se va incepe impletirea pe cate patru perechi de fuscei;

la un diametru de 15 – 16 cm, ca in cazul prezent, impletirea se incepe pe 5 perechi de fuscei. In continuare, la dimensiuni mai mari se poate incepe impletirea cu cel mult 6 perechi sau numai 4 – 5 perechi de fuscei, dublandu-i pe parcurs, asa cum s-a aratat mai sus.

1.8.2.4 Impletirea capacului sau fundului oval

Se incepe lucrul tot ca la cosurile rotunde, luandu-se 8 – 10 fuscei de 16 cm lungime sau mai mari, care se spinteca la mijloc unde se introduc alti 3 sau 4 fuscei mai lungi (asa cum se arata in fig. 25).

Pe cei scurti, spintecati, asezati paralel, ii distantam la cate 2,5 cm unul de altul, iar pe cei mai din margine ii dublam pentru a le mari rezistenta.

Indoim o mladita lunga in jurul capatului din stanga al fusceilor lungi, din margine (vertical in figura) si dupa ce se infasoara in bucla, se continua impletitura in jurul fusceilor, paraleli, consolidandu-i.

S-a avut grija ca un capat al mladitei, deobicei cel gros, sa ramana mai scurt decat celalalt. Cand acest capat mai gros este pe terminate, se inlocuieste.

Dupa ce s-a consolidat baza pe doua randuri de impletitura, se incepe a se desparti si capetele fusceilor de pe axul lung, asa cum se arata in fig. 33, poz. b.

86

Figura 33 – impletirea unui cos oval

a – inceperea lucrarii ; b – continuarea lucrarii

In figura 34 se prezinta capacul ovalterminat si tivit. Daca este nevoie a se executa un oval de doua ori mai mare, in acest caz vor fi dublati numai fusceiilungi, iar intre fusceii scurti, asezati paralel, distantele raman constante.

Figura 34 – terminarea lucrarii la un capac oval

1.8.2.5 Impletirea peretelui la cos

Inainte de a incepe impletirea peretelui, trebuie stabilita inclinatia si forma dupa care se incepe executarea.

Pentru impletirea peretelui oblic, circular al cosului, este nevoie de 20 de fuscei (in cazul in care s-a facut baza asa cum a fost descrisa mai inainte), lungi de cel putin 20 – 30 cm care sa fie mai subtiri decat fusceii folositi la impletitul bazeisi alte 20 de mladite cam de aceeasi grosime sau sine pentru impletitul peretelui.

Mladitele impletitoare pot fi inlocuite si cu sina (rachita despicata si rindeluita).

Se mai pregatesc trei mladite sau sine pentru impletitul centurii de sub bordura cosuletului.

Prin taieturi oblice se ascut mladitele in pana pentru impletit.

87

Se ia baza cosului si se fixeaza cu un cui la centrul mesei de lucru. Se incep a se introduce fusceii (sau parusii peretelui pe care ii ridicam, tinand apasat cu degetul mare pentru ca mladita ridicata la 90o (ce va deveni fuscel) sa se indoaie la marginea bazei si in acelasi timp sa nu se rupa.

Fig. 35 – impletirea peretelui la un cos de piata

Dupa ce s-au introdus toti fusceii in partea dreapta a fiecarui fuscel al bazei si au fost ridicati, il legam manunchi la varf ca sa nu se rasfire, putandu-se incepe impletitul, asa cum se vede in figura 35.

Daca in dreapta fusceilor, la baza, s-au introdus parusi ai peretelui, in stanga lor vom introduce mladita sau sina pentru impletit, asa cum se arata in fig. 36, poz. b.

88

Figura 36 – executarea lucrarii de impletire

Nu este nevoie a se introduce toate mladitele sau sinele odata ci doar 5 – 6 la inceput, apoi mereu altele, pe masura ce se impletesc.

Prima mladita sau sina din stanga (1) se indoaie spre dreapta, se trece pe sub mladita de impletit (2), apoi prin fata fusceiului din dreapta si trecand-o cu grija in interior prin spatele urmatorului fuscel, se scoate afara, in fata, spre lucrator.

Aceeasi operatie se face si cu mladita din dreapta (2), apoi cu a treia, dupa linia punctata si cu urmatoarele pe rand.

Indata ce este nevoie se introduce in continuare cate o mladita pe langa parusii

bazei.

In figura 36 se arata lucrarea desfasurata in linie dreapta, asa ca se poate vedea mai clar executia.

Se vede din figura ca toate mladitele sunt petrecute si numai ultima (20) urmeaza a fi plasata dupa linia punctata.

Se va curba si aceasta mladita cu grija si se va introduce capatul ei in bucla celui dintai (1). In felul aceta, dupa ce se trage de capetele mladitelorsi se strange impletitura, se formeaza la marginea bazei asa-zisa centura inchisa. Aceasta centura nu numai ca intareste marginea, tinand in pozitie verticala parusii peretelui, dar in acelasi timp acopera si capetele fusceilor de la baza (a fundului) care altfel ar da o infatisare neplacuta lucrarii.

89

Figura 37 – cosuri cu bordura de consolidare

In continuare, impletirea se face trecand fiecare mladita sau sina oblic in sus, serpuind printre parusi, astfel incat sa lase unul in afara unul inauntru, repetand continuu impletitura.

Dupa ce s-au facut cativa pasi cu o mladita sau sina impletitoare, se trece la urmatoarea din stanga, impletind-o la fel printre parusi si lipind-o de cea dintai. Repetand mereu aceasta operatie, pana ce se inconjoara lucrarea, se ajunge la locul de unde s-a inceput.

Terminand impletitul peretelui la nivelul stabilit, ne oprim. Capetele mladitelor impletitoare sau ale sinelor vor iesi ca niste mustati din toate spatiile dintre parusi. Verificandu-se toata operatia executata se strange impletitura, batand-o cu mana sau cu un lemn (dar nu se bate direct pe impletitura, ci peste un suport elastic).

90

La nevoie, daca prin strangere peretele cosuletului s-a scurtat, se poate continua impletitura. Cand s-a obtinut inaltimea dorita, se tund mustatile impletiturii, fara a se taia si parusii, deoarece in ei se va impleti bordura de consolidare si terminare.

Centura de consolidare se face la cosulete pentru consolidarea impletiturii la distanta de 1/3 din inaltimea peretelui (fig. 37).

Figura 38 – executarea desfasurata a bordurii de consolidare

La cosurile inalte se impletesc doua sau mai multe centuri intermediare de consolidare. Centura se impleteste independent, din trei mladite mai groase sau in cazul executiei peretelui cu sina, se face bordura din mladite rotund asezate succesiv cu capetele intre fuscei, asa cum se poate vedea in fig. 38.

Capatul primei mladite pornind din interiorul cosului, pe langa fusceiul 1, iese in exterior, ocoleste fusceiul 2 si 3 si, trecand iarasi inauntru, pe dupa urmatorul fuscel 4, iese afara.

A doua mladita, pornind de pe langa fuscelul 2, ocoleste pe afara fusceii 3 si 4, intra pe dupa fuscelul 5 si iese in exterior. La fel se procedeaza si cu ultima mladita, in cazul nostru a treia, care pleaca de langa fuscelul 3. Se repeta apoi mereu operatia de impletire a mladitelor 1, 2 si 3, pana se inconjoara impletitura cosului.

Uneori se dubleaza centura de consolidare sau se tripleaza ca sa fie mai puternica. Centura se poate face si cu patru mladite, avand in acest caz pasul 1—3—1 in loc de 1— 2—1. In fig. 28 se infatiseaza si centura de consolidare neterminata si desfasurata, peretele de sub ea fiind bine strans, iar capetele mladitelor peretelui trecute in interiorul cosului si apoi taiate.

91

Bordura este partea terminata a impletiturii care se face la inaltimea dorita, dupa ce bordura de consolidare a fost executata. Bordura terminala se executa din capetele fusceilor, asa cum se arata in fig. 39.

In figura 39 se prezinta o parte din peretele de sus al cosului, precum si prima faza din executia bordurii.

Executia se incepe astfel: se ia unul dintre parusi (1) la dreapta caruia se aseaza provizoriu, culcat, un capat de mladita. Se curbeaza fuscelul spre dreapta, peste acest capat provizoriu, se trece peste fuscelul din dreapta (2) si se scoate in fata. La fel se procedeaza cu urmatorii fuscei pana la terminarea lucrului.

Prezentarea succesiva a fazelor in executarea bordurii, care se face intocmai ca la tiv, este simplificata in fig. 39. Aceeasi faza de lucru se prezinta si in figura 39, poz. a marginea cosului fiind insa (in desen) in linie dreapta.

In plus, in acest caz s-a curbat fuscelul spre dreapta, iar al patrulea fuscelse alatura primului, care a urmat acelasi drum.

Astfel, ne ies in fata printre doi parusi, cate doua capete 1 si 4. Ceilalti parusi, incepand cu parusul 5 sunt inca neculcalti. Figura 39 ne arata cum se culca spre dreapta al cincilea parus, alaturandu-i-se parusul 2.

In continuare s-a culcat si fusceluldin dreapta (6), alaturandu-i-se fuscelul 3, asa cum se vede in figura 39.

92

Figura 39 – prima faza de executie a bordurii

La fel se procedeaza si mai departe, fuscelul 7 urmand ca fuscelul 1 sa ramana singur in fata pana la sfarsitul lucrarii, cand va fi retezat. La fel apar si ceilalti fuscei. De acum inainte un fuscel din perechile de fuscei alaturati (primul) va ramane in fata ca si fuscelul 1 pentru a fi retezat, al doilea facand pereche, ca si pana acum (5) cu 8, 6 si 9, asa cum se arata continuarea lucrarii si terminarea ei (fig. 40).

Figura 40, poz. a infatiseaza lucrarea in momentul cand a mai ramas de impletit cel din urma parus 19, toti ceilalti fiind plasati in bordura. Cel din urma fascel va urma aceeasi cale dupa liniile punctate, introducandu-se pe sub cel dintai (1), in locul capatului pus provizoriu (la inceput), insotit fiind de ultimul fascel.

Acum se completeaza impletitura alipind de parusii 1, 2 si 3 – parusii 18, 19 si 20asa cum se vede in figura 40, poz. b.

Figura 40, poz. c prezinta bordura cand mai este de plasat capatul fuscelului 20.

93

Figura 40, poz. d arata cum se executa bordura terminata, capetele de prisos fiind taiate. Ca sa rezulte o bordura si mai bogata, se incepe impletituraca in cazul descris anterior.

Cand se ajunge insa la fuscelul 7, acestuia i se alatura nu numai fuscelul 4 ci si fuscelul 1. Vor merge astfel cate 3 fuscei alaturati (1, 4 si 7), apoi 2 si 8. Cand la un moment dat vor iesi in fata trei capete, se lasa liber cel din stanga si se opereaza numai cu cei doi ramasi, alaturandu-i fuscelul care urmeaza a fi culcat.

Fig. 40 – fazele la terminarea bordurii

Felul cum arata bordura astfel executata, privita de sus este prezentat in fig.

Bineinteles, ea nu va fi dreapta ca in desen si va avea forma cosuletului, rotunda sau ovala, paralela cu baza sau avand curburi, urmand gura cosului, asa cum se vede in figura

94

Fig. 41 – executarea unei borduri cu o impletitura dubla

1.8.3 Executarea cosurilor pentru flori

Aceste cosulete se impletesc din rachita cojita si despicata, vopsita sau nu, combinata cu PVC sau simpla, intr-un larg sortiment de cosuri lacuite sau nelacuite, pentru diverse utilizari. Ceea ce deosebeste acest cosulet de cosurile de piata este toarta foarte inalta si talpa subtire, asa cum se poate vedea in figura 32.

95

Figura 42 – cosulet pentru flori executat din rachita

Pentru exemplificare am luat un cosulet pentru flori cu urmatoarele dimensiuni:

diametrul la gura 47 cm;

diametrul fundului 29 cm;

diametrul la baza talpii 18 cm;

inaltimea cosuletului de la fund la toarta 59 cm.

Pe baza acestor dimensiuni pitem schita profilul cosului la o scara convenabila.

Baza cosului se poate impleti asemeni cosului descris anteriorsau poate fi din scandura sau placaj.

In cazul executarii fundului din impletitura, se recomanda a se executa dupa metoda aratata din cinci perechi de fuscei, fara a mai fi dublat,avand in schimb grija sa se curbeze simtitor baza la centru.

96

In continuare se procedeaza ca la cosuletul descris mai inainte: se impletesc peretele, centura de consolidare si, daca e cazul, bordura.

Dupa impletirea bordurii nu se vor taia mustatile (ultimele mladite) care s-au rasfirat in parti, deoarece din ele se va impleti inca un tiv care imbogateste bordura cosului. In acest scop, se procedeaza asa cum se arata in figura 43.

Se dubleaza capetele mladitelorcu care s-a terminat de impletit bordura, introducand langa fiecare din ele, sub bordura alte capete de mladite la fel de lungi si de groase, fara a le mai ascuti.

Fig. 43 – mod de executie a tivului

De sub bordura, la nivelul spatiilor dintre fuscei, ies perechi de capete asa cum se vede in figura 43, poz. a care se va aplica pe rand spre dreapta, trecandu-le pe dupa perechea urmatoare, impletind astfel tivul cum s-a mai aratat (fig. 43, poz. b), numai ca aici, iesind de sub centura la primul pas, perechile de capete vor fi orientate mai intai in sus. Faza se incheie trecand ultima pereche de sub cea dinati.

97

Se repeta operatia orientand acum capetele in sus, spre dreapta, asa cum se vede in figura 43, poz. c. In final, trebuie sa se taie prisosurile, ramanand tivul facut gata, care se aplica si se leaga de bordura, asa cum este prevazut in fig. 43, poz. d.

S-a obtinut astfel cosuletul propriu-zis, aidoma celor descrise mai inainte.

Se intoarce cosuletul cu gura in jos si i se executa talpa de sustinere, asa cum se arata in figura 44.

Executarea talpii de sustinere. Se introduce pe langa fiecare parus al peretelui cate o mladita ascutita, ca sa intre cat mai adanc in impletitura.

Se aplica mai intai o centura de consolidare din trei fire de aceeasigrosime cu parusii. In continuare, din cate doua fire se impletesc cateva randuri, avand grija a se trage parusii in afara ca sa iasa planul talpii inclinat. Dupa terminarea impletirii peretelui, se aplica si aici o centura de consolidare asa cum se vede in fig. 44.

Fig. 44 – executarea talpii de sustinere

Se impleteste un tiv culcand pe rand parusii spre dreapta si orientandu-i spre interiorul lucrarii. Apoi se procedeaza invers, asa cum se arata in figura 44, iar l;a sfarsit se vor taia capetele care depasesc suprafata.

98

Figura 45 – cosulet gata impletit

Cosuletului gata impletit (fig. 45) urmeaza a i se aplica toarta (fig. 46). In acest scop se ia o mladita mai groasa, care se ascute la capete si se introduce cu ambele capete cat mai adanc in impletitura. Peste aceasta mladita suport, se executa o impletitura cu sina in forma de solzi, acoperind mladita suport.

Fig. 46 – executia toartei unui cosulet

99

In unele cazuri, la impletirea toartei sau a peretilor laterali ai cosului, se introduc in impletitura si fire de PVC cu diametrul de 3,3 – 5 mm, in diferite culori.

1.8.4 Impletirea cosului cu baza din lemn

Daca executam un cos oarecaresi stabilim ca baza sa fie din material lemnos (scandura, placaj, panel, placi din aschii de lemn), pregatim materialulde rachita numai pentru impletirea pereteluisi talpii cosului (bineinteles si toarta).

In acest caz, fusceii se prind in cuie pe marginea bazei (fig. 47) din 25 in 25 mm, avand grija ca numarul lor sa fie un numar par. Se bat fusceii perpendicular pe conturul bazei, asa cum se arata in fig. 47, poz. a.

Din trei mladite aplicam o centura pentru consolidarea acestor fuscei catre baza. Aceasta centura mai are rolul sa acopere marginea bazei. Pentru aceasta asezam capatul primei mladite in intriorul lucrarii, introducand-o intre marginea bazei si fuscelul pe care l-am tras putin in afara, astfel incat capatul mladitei sa se sprijine chiar pe cui. La fel procedam si cand asezam mladitele urmatoare pentru impletit.

Fig. 47 – modul de incepere a lucrarii in cazul folosirii ca baza material lemnos

In figura 47 b se prezinta momentul inceperii impletirii centrului, iar fig. 47 c prezinta centura desfasurata in linie dreapta si privita dintr-o latura.

Fusceii sunt acum strans lipiti de marginea bazei. Se confectioneaza un cerc mai mare decat gura cosului proiectat, care se introduce in interiorul fusceilor, ca sa-i tina

100

inclinati, asa cum se vede in fig. 47 d. In continuare se trece la plasarea mladitelor de impletire a peretelui. Impletirea se face in pasi, pe rand cu cele 20 de mladite succesive.

Bordura se executa ca si in cazul anterior, introducand lucrarea si executand centura pentru acoperirea completa a bazei. Se impleteste si peretele talpii ce are forma unei farfurii mai putin adanci. Dupa terminarea impletiturii se executa toarta, asa cum s-a mai aratat.

1.8.5 Impletituri pentru protejarea buteliilor din sticla

Pentru a proteja baloanele din sticla mai mari impotriva loviturilor, le imbracam intr-o impletitura din rachita, PVC sau combinat cu diferite motive de executie (fig. 48).

In acest caz dimensiunile si forma impletiturii depind de forma si marimea sticlei. La inceput se masoara corcumferinta bazei, pentru a stabili cati fuscei trebuie pentru inceperea impletirii bazei.

Figura 48 – damigene imbracate cu impletitura din rachita sau combinat cu P.V.C.

Se vor avea in vedere indicatiile date la impletirea bazei la cosulete, operatie cu care incepe lucrarea propriu-zisa. Se introduc apoi fusceii peretelui, cu capatul gros la baza si se indoaie in sus pe langa balon, asa cum s-a procedat si la confectionarea cosului. Se leaga sus fusceii sau se introduc in gura sticlei, fixandu-i cu o legatura, asa cum se vede in fig. 49.

101

Figura 49 – inceperea impletiturii la baloane

Inca de la inceputul impletirii peretelui, pe langa unul din fuscei se mai alatura o mladita mai groasa, care se lasa libera de la umarul sticlei; cu ajutorul acestei mladite se va executa toarta impletiturii.

Ajungand cu impletitura la umarul sticlei, inainte de a impleti centura de consolidare, se alatura provizoriu, langa mladita amintita mai sus (pentru toarta), de o parte si de alta, o mica mladita, se scot apoi capetele, iar in centura vor ramane doua goluri prin care se trece mladita sau sina cu care se va impleti toarta.

Deasupra centurii, impletirea se poate face cu cate doua fire odata sau aplicand alt model de impletitura, diferit de cel aplicat pana la centura. Impletirea se micsoreaza mereu spre gatul sticlei, fusceii se apropie astfel incat se unesc cate doi, in locul unuia. Din acestia, unul se va suprima, ramanand pe gatul sticlei un numar mult mai redus de fuscei fata de baza. Cand mai avem loc, sub baza sticlei numai pentru doua randuri ne oprim si incepem impletirea toartei.

Dupa ce am dat toartei forma dorita, curbam o mladita rezervata anume in acest scop, o trecem pe sub baza sticlei, urmam calea intoarsa cu capatul ei subtire si rasucind-o cat maistrans spre dreapta, impletim toarta pana ajungem la centura. Indepartam capetele introduse provizoriu si introducem mladita prin golurile create in centura. Operatia se repeta pana ajungem la o toarta corespunzatoare (rezistenta) si aspectuoasa.

Baloanele se mai pot face si in combinatie de impletire a rachitei cu PVC in culori vii, pe fuscei din mladite subtiri din rachita.

102

1.8.6 Impletituri din rachita necojita

Un produs foarte cautat este cosul mare, numit si tarna, impletit din rachita, cojita sau necojita, de diferite marimi, folosite pentru manipularea produselor in agricultura si transporturi.Executia impletiturii la acest cos se face ca si la cosuletele mici, insa in dimensiuni mari.

Cunoscand dimensiunile cosului ce trebuie sa-l executam, calculam cu cati fuscei vom incepe baza si de cat material vom aveam nevoie. Din aceasta cauza fuscelii bazei vor fi mai lungi si vor trebui inmultiti.

Pentru a executa un cos mare vom avea nevoie de urmatorul material (luand spre exemplificare un cos de dimensiuni arbitrare):

se iau 16 fuscei pentru baza, lungi de peste 25 cm si grosi de 6 – 10 mm;

tot pentru impletirea bazei, se aleg circa 24 – 30 mladite care, daca sunt groase, se spinteca;

pentru impletirea peretelui se vor folosi circa 32 – 40 parusi care se vor introduce in baza, asa cum s-a mai aratat;

se incepe impletirea peretelui la care se vor utiliza circa 100 mladite intregi sau spintecate, executand partile laterale, centura de consolidare si toartele.

Executia incepe bineinteles cu baza, pornind cu 4 perechi de fuscei, executie ce va fi mai usoara ca la cosuletul de dimensiuni reduse. Aceasta executie se face prin desfacerea fusceilor in doua, apoi in patru, de la distanta convenabila, asa cum s-a descris mai inainte.

In cursul impletirii se va tine seama si de necesitatea ca baza sa fie simtitor bombata la mijloc.

Dupa executarea bazei la dimensiunea stabilita, se introducfusceii pentru a impleti peretele cosului. Acesti fuscei sunt ascutiti la unul din capete si se introduc in impletitura de baza langa fusceii initiali ai bazei. In continuare, acesti fuscei se ridica pe verticala si printre ei se introduc mladitele cu care se incepe impletirea.

Fusceii se leaga sus pentru a putea executa impletirea mai usor. Dupa executarea peretelui se formeaza tivul. Executarea impletituruii peretelui se face pana la ½ din inaltimea peretelui, unde se executa centura de consolidare, dupa care se continua

103

impletirea peretelui. Dupa aceea se desfac fusceii, se strange impletitura prin batere si se executa o centura de terminare din trei fire sau o impletitura dubla. Apoi din fusceii neterminati se impleteste o bordura cat mai lata.

Fig. 50 – diferite cosuri din rachita bruta, ce pot avea dimensiunile:

30 x 26 x 29 cm ; 52 x 37 x 38 cm ; 46 x 32 x 33 cm

Toartele pot fi facute prin rasucirea unei mladite sau prin imbracarea (prin infasurare) a unei mladite introdusa in impletitura sub forma de arc, si cu capetele introduse pe langa doi parusi aflati cam la 10 – 15 cm unul de altul.

In primul cerc se rasuceste longitudinal mladita pentru a o face mai elastica. Se trece un capat al acestei mladite pe sub bordura marginala a cosului la locul ales si se curbeaza la mijloc pentru a o putea impleti in doua prin rasucirea celor doua fire.

Impletitura executata se indoaie apoi in arc, formand manerul, se fixeaza de impletitura peretelui – bordura, formand al doilea loc de ancorare. Se trec mladitele toartei

104

pe sub bordura, una prin exterior, alta prin interior, se face eventual un nod, iar prisosurile se ascund pe langa fusceii peretelui.

In al doilea caz, se imbraca mladita introdusa in impletitura cu o mladita elastica sau mai multe, asa cum s-a mai aratat.

Pentru a oferi toartei si impletiturii peretelui o rezistenta si mai mare, dupa terminare ele se cos cu o sarma neagra de 1,5 – 2 mm grosime, pornind de la baza prin perete si infasurand si toartele. La impletitura centurilor se va tine seama de lungimea mladitelor pentru a nu se innadi in centura.

Figura 51 – cosuri diverse pentru transport

Varfurile mladitelor ramase din executarea impletiturii se taie inainte de impletirea centurii finale si bordurii, dupa care cosul se pune la uscat. Prin uscare, mladitele ondulate vor pastra forma primita la impletire.

Din aceste impletituri se confectioneaza cosuri care sunt deosebit de solicitate in transportul diverselor produse (fig. 51).

Cosuri de diferite forme si marimi (fig. 52) se confectioneaza si cu capac, din rachita.

Asemenea cosuri sunt solicitate indeosebi de catre organizatiile industriale si comerciale.

Capacul se executa cu respectarea operatiilor de impletire a cosului, plecand de data aceasta de la partea superioara.

105

Figura 52 – cosuri cu capac

In unele cazuri, capacului i se poate face o impletitura cu un motiv diferit de cel utilizat la executarea peretelui cosului. Capacul poate fi prins cu o mladita ce are rolul de balama, iar in partea opusa se face un inel ce serveste la inchiderea lui cu un lacat.

1.9 Finisajul impletiturilor din nuiele

In industria impletiturilor se executa o varietate de produse in baza conditiilor tehnice de fabricatie si a cerintelor de calitate corespunzatoare cerintelor pietii.

Ridicarea calitatii produselor duce in ultima analiza atat la mai buna valorificare a produselor obtinute, cat si la economisirea de resurse materiale de munca.

Finisarea impletiturilor cuprinde o serie de operatii, care au cascop final aplicarea pe suprafata impletiturilor a unei pelicule de protectie la uzura, precum si la agentii chimici si atmosferici, avand de asemenea rolul de a oferi un aspect estetic superior. Efectele obtinute in aceste acoperiri depind atat de proprietatile fizico – chimice ale peliculei, cat si de aderenta sa cu materialul de baza, care, in functie de rachita utilizata si calitatea ceruta in finisaj, necesita o varietate mare de operatii preliminare.

106

1.9.1 Spalarea impletiturilor

Se executa in bai special amenajate, cu apa la temperatura de 18 – 20oC. Prin frecarea impletiturilor cu o perie din sorg, par sau material sintetic, spalarea impletiturilor are drept scop inlaturarea colorantilor, grasimilor sau a altor substante care in timpul procesului de productie adera pe suprafata impletiturii sau pe mladitele folosite la impletire.

Spalarea uniformizeaza culoarea impletiturii. In cazul murdaririi impletiturilor, dupa ce au fost lacuite, spalarea se face cu diluant (solvent ce dizolva lacul).

La spalarea cosurilor in apa nu se introduc detergenti care ataca rachita sau o coloreaza (fig. 53).

Fig. 53 – operatia de spalare a cosurilor din rachita cojita

1.9.2 Decolorarea impletiturilor

Decolorarea sau sulfatarea ce se face la impletituri are drept scop deschiderea si uniformizarea culorii acestora si se face cu agenti chimici, care au proprietatea de a degaja gaze in momentul prepararii sau aplicarii.

Decolorarea se face prin stivuirea cosurilor intr-o incapere in care se introduce bioxid de sulf (SO2) ce se obtine prin aprinderea sulfului in aer liber, care arde cu o flacara albastra:

+O2=SO2

107

Bioxidul de sulf este un gaz incolor, cu miros inecacios, caracteristic si este toxic. Bioxidul de sulf este mai greu decat aerul, nu arde si nu intretine arderea si deci el nu intretine nici viata.

Prin gazarea cu bioxid de sulf se distruge si mucegaiul astfel ca decoloreaza impletitura si la partile atacate sau patate.

Deoarece bioxidul de sulf este un gaz otravitor, este necesar ca folosirea lui sa se faca cu multa grija. In camera cu bioxid de sulf, muncitorii vor intra numai dupa ce aceasta a fost bine aerisita.

In general, dupa efectuarea operatieide decolorare, suprafata impletiturii trebuie uscata si uneori curatata prin frecarea cu peria de sorg sau alt materialabraziv fin.

1.9.3 Colorarea (bronzarea) impletiturilor

Colorarea se face cu scopul de a sublinia aspectul estetic al fondului prin evidentierea texturii, precum si prin imitarea culorii de brun – argintiu, cerut impletiturilor din rachita. Pentru culoare se folosesc mai multe metode de aplicare.

Metoda clasica, folosita de majoritatea unitatilor producatoare de impletituri, consta in expunerea impletiturilor la soare, timp de 5 – 20 de ore, prin stivuire, intindere pe sarme special amenajate, in aer libersau in spatii inchise cu posibilitati cat mai bune de patrundere a soarelui (sere), pana ce primesc o culoare uniformabrun – argintie, corespunzatoareprodusului.

O alta metoda consta in aplicarea unei culori, folosind coloranti minerali si organici, solubili in apa si mai rar coloranti solubili in alcool sau alti solventi organici.

Coloranti utilizati trebuie sa fie rezistenti la lumina, sa aiba putere de patrundere mare, sa aiba solubilitate corespunzatoare si sa nu depuna reziduuri solide in timpul depozitarii solutiei. Prin aplicarea acestor coloranti pe impletitura trebuie sa rezulte o culoare uniforma si transparenta, care sa evidentieze textura impletiturii.

A treia metoda de colorare a impletiturilor consta din aplicarea directa a unui lac colorat. Este o metoda mai rar aplicata care prezinta multe inconveniente la aplicare, iar colorarea este neuniforma si de calitate slaba.

108

Metoda de aplicare a baiturilor de apa se face prin stergere cu peria, buretele sau tamponul, prin imersie si prin pulverizare.

Pentru obtinerea unei culori uniforme (in cazul aplicarii baiturilor) se foloseste o perie lata care umezeste o suprafata mare de impletitura. Trebuie evitata uscarea partiala a impletiturii, deoarece aceasta duce la aparitia petelor. Impletitura se aseaza in pozitia optima pentru colorare. Pentru impletiturile cu dimensiuni reduse si forme simple, imersia constituie procedeul recomandabil.

In cazul pulverizariicolorantului se utilizeaza un pistol de aplicare cu o duza de 1,2 – 1,5 mm in diametru si o presiune de aer relativ redusa (2 – 2,5 at.).

1.9.4 Lacuirea impletiturilor

Lacuirea are ca scop sa formeze pe suprafata impletiturii o pelicula lucioasa si transparenta prin evaporarea sau reactia unui strat de lac aplicat pe aceasta.

Lacurile sunt solutii de rasini, care dupa uscare formeaza pelicule transparente. La finisarea impletiturilor se utilizeaza lacuri pe baza de ulei si lacuri pe baza de nitroceluloza.

a) Lacuirea cu lacuri pe baza de ulei

Lacurile pe baza de ulei contin: rasina, ulei sicativ, diluant si plastifiant. Rasinile

folositesunt: gliptalice, nitroceuloze sau derivatii coloranti de polivinilin.

Ca uleiuri se folosesc uleiurile sicative de in si de tung, precum si uleiuri semisicative, iar ca diluanti: esenta de terebentina sau white – spirtul, in proportie de 100 – 200% fata de greutatea rasinii.

Dupa raportul de rasina in lac se cunosc: lacuri grase, medii si slabe (tabelul 16).

Lacurile grase se usuca mai incet, dau pelicule elastice, lucioase, cu un luciu mai pronuntat, mai dur, mai putin rezistent.

109

Tabelul 16 – Compozitia lacurilor pe baza de ulei

Aplicarea lacurilor se poate face manual cu tamponul sau cu pensula si prin pulverizare obtinand, in toate cazurile, o pelicula uniforma.

Intarirea peliculei are loc in doua etape si anume: la inceput se evapora diluantul care a fost adaugat initial la pregatirea lacului si pelicula devine lipicioasa, apoi, sub actiunea oxigenului din aer, a caldurii si a luminii, are loc uscarea propriu-zisa a lacului si se obtine o pelicula dura si elastica.

Lacurile pe baza de ulei, folosite in general la lacuirea impletiturilor, sunt lacuri consistente care au in compozitia lor un corpsolid de 50 – 60% si care se aplica intr-un numar redus de straturi, de obicei unul sau doua.

Durata de uscare intre straturi ca si cea finala este de 24 – 27 de ore, la temperatura de 18 – 20oC si de 6 – 12 ore, la temperatura de 40 – 50oC, in functie de calitatea lacului folosit.

b) Lacurile pe baza de nitroceluloza

Acoperirea suprafetelor la impletituri cu lacuri nitrocelulozice constituie in prezent cea mai raspandita metoda de finisare a impletiturilor. Aceasta metoda permite o aplicare mecanizata a peliculei si realizarea unei productivitati sporite in raport cu aplicarea manuala (cu pensula), datorita ciclului de aplicare mai redus, mai ales in cazul pulverizarii cu lac la cald.

Lacurile pe baza de nitroceluloza sunt solutii de nitroceluloza, rasini si plastifianti intr-un amestec de solventi organici si diluanti. In R.S.R. se fabrica in prezent lacul L002-21 pentru aplicarea la cald.

110

Domenii de utilizare. Lacurile care se folosesc pentru finisarea unor suprafete de lemnsau impletituri, se aplica prin turnare sau prin stropire. Caracteristicile materialelor folosite se gasesc in tabelul 17.

Tabelul 17 – Caracteristicile tehnice ale lucrarilor

Tehnologia de lacuire. La aplicarea nitrolacului pentru impletituri trebuie sa se tina seama de mai multe considerente:

In primul rand, la recircularea permanenta a cantitatii de lac, exista posibilitatea schimbarii vascozitatii lacului prin evaporarea partiala a solventului. Este necesar deci sa se asigure un control periodic al acestei valori pentru a se mentine vascozitatea initiala, si aceasta se poate realiza prin folosirea diluantului respectiv.

In al doilea rand, trebuie sa se urmareasca foarte atent problemele legate de tehnica securitatii. In cazul stropirii nitrolacului la cald, trebuie sa se tina seama de faptul ca mentinerea acestuia un timp indelungat la temperatura de 60oC conduce la degradarea nitrocelului prin depolimerizare.

Pregatirea suprafetelor inainte de lacuire. Suprafetele suport trebuie pregatite cu atentie deoarece toate defectele neregularitatii (asperitati) necorectate apar foarte vizibil dupa aplicarea stratului de lac. De asemenea, pregatirea necorespunzatoare a suprafetelor suport poate conduce si la o proasta adeziune a lacului.

Crapaturile, nodurile, pungile de rasina etc trebuie indepartate de pe suprafete. Crapaturile se deschid si se curata in interior, nodurile se taie, iar cuiele trebuie sa fie bine

111

ingropate. De asemenea, suprafetele de lemn se curata de petele de grasimi, var etc.

Umiditatea maxima trebuie sa fie de 12%.

Nitroemailurile se aplica prin stropire.

Aplicarea straturilor pe suprafata impletiturii. La finisarea impletiturilor cu nitrolac se respecta urmatoarea succesiune a straturilor:

Primul strat va fi realizat prin aplicarea unui grund de imbibare pe baza de rasini alchidice, sau pe baza de ulei. Urmeaza apoi aplicarea succesiva a 4 – 5 straturi de lac pe baza de nitroceluloza, cu usoara slefuire.

Nitrolacul folosit la pulverizarea la cald se dilueaza cu solvent D002-23, iar nitrolacul obisnuit cu diluantul Nitrox D002-2 sau D002-1. Nitrolacul cu stropire la cald prezinta deosebite avantaje economice, la aplicare. Se remarca indeosebi, printr-un consum specific redus ce poate fi cuprins intre 150 – 200 g/m2 suprafata de lustruit.

Nitrolacurile se livreaza in bidoane cu capacitate de 20 de kg si se depoziteaza in magazii ferite de umiditatesi de foc.

Lacuirea se executa in incaperi fara foc si in absenta oricaror alte surse de aproindere (fumatul este de asemenea interzis).

Diluantii pentru lacuri si emailuri pe baza de nitroceluloza sunt lichide volatile care se utilizeaza pentru diluarea produselor pe baza de nitroceluloza.

Sunt constituiti din amestecuri de hidrocarburialifatice, aromatice, alcooli externi, cetoane etc. Acesti solventi se utilizeaza pentru diluarea lacurilor si emailurilor pe baza de nitroceluloza. Caracteristicile diluantului folosit sunt prezentate in tabelul 18.

Tabelul 18 – Caracteristicile tehnice ale diluantului

Modul de intrebuintare a diluantului. Pentru a fi folosite corespunzator, lacurile si emailurile necesita a fi diluate in proportie de 25 – 100%. Diluantii folositi in acest scop vor fi livrati in bidoane de tabla galvanizata, cu o capacitate de 17 kg.

Depozitarea diluantului se face in incaperi neincalzite, in conditii normale de temperatura, in bidoane ermetic inchise si ferite de actiunea directa a razelor solare. Folosirea diluantului se face in absentaoricaror surse de aprindere (fumatul este de asemenea interzis).

Diluantul D002-2 se utilizeaza in conditii grele de lucru, in special iarna sau pe vreme umeda. In conditii normale de lucru acest diluant permite obtinerea unui luciu superior aceluia dat de D002-16.

Diluantul D002-23 se utilizeaza numai impreuna cu nitrolacurile sau emailurile cu stropire la cald.

Diluantul D002-41 se utilizeaza numai in conditii bune de lucru si calitativ este inferior diluantilor D002-2 si D002-16, dar este insa mai ieftin.

Toti acesti diluanti sunt toxici si inflamabili; de aceea se recomanda sa fie manipulati cu cea mai mare atentie si conform normelor legale de tehnica securitatii munciisi paza contra incendiilor.

Diluantul trebuie sa fie miscibil cu lacul si sa corespunda conditiilor de volatilizare impuse pentru solvent. Solutia de lac se prepara pentru cateva ore de lucru sau pentru un schimb si se pastreaza in vase ,etalice cu capac, pentru a evita evaporarea pe parcurs a diluantului, ceea ce ar duce la schimbarea vascozitatii amestecului de lac.

In general, pentru pulverizare sau aplicare cu pensula la rece, solutia de lac trebuie sa prezinte o vascozitate de 26 – 30 /s (cupa Ford 4, t=20oC), iar pentru pulverizare sau aplicare ce pensula la cald, o vascozitate de 22 – 24 /s (cupa Ford 4) la temperatura corespunzatoare de aplicare a lacului.

Lacuirea consta in aplicarea unui numar variabil de straturi de lac (in general, doua) determinat de procedeul de aplicare, de textura impletiturii, de insusirile lacului folosit, precum si de calitatea finisarii. Durata de uscare intre straturi trebuie sa fie de minimum doua ore la temperatura de 20oC. Respectarea acestei conditii este de cea mai mare

113

importanta, deoarece solventii stratului urmator pot duce la dizolvarea si desprinderea primului strat insuficient uscat.

Lacuirea se poate realiza prin aplicarea cu pensula pe impletitura, prin insertie si prin pulverizare.

Prima metoda de lacuire la impletituri, este metoda clasica folosita in vopsitorie, ce cuprinde intinderea lacului pe suprafata impletiturii cu pensula. O atentie deosebita trebuie acordata la aplicarea lacului, pentru a se obtine un strat uniform pe toata suprafata impletiturii fara exces de lac intre spatiile impletiturii sau scursori care diminueaza calitatea finisajului si, respectiv, a impletiturii.

O a doua metoda de lacuire a impletiturilor este prin imersie. Aceasta metoda se poate aplica numai la produse de dimensiuni mici, al caror profil permite si scurgerea excesului de lac. Lacuirea prin aceasta metoda consta in pregatirea lacului, in care se introduce cate un cos si se aseaza intr-o pozitie optima, pe un gratar pentru a se scurge excesul de lac pana la uscare.

Cea mai avantajoasa metoda de lacuire a impletiturilor este cea prin pulverizare. Stropirea sau pulverizarea, realizeaza pelicula de lac prin metoda pulverizarii lacului cu un jet de aer, cu ajutorul unui pistol. Dupa modul de alimentare cu lac al pistolului, stropirile pot fi:

discontinue, cand alimentarea se realizeaza prin cadere libera a lacului, dintr-un recipient de 0,5 – 1 kg capacitate, amplasat deasupra pistolului si care se misca odata cu el;

continue, cand alimentarea se face fie prin cadere libera a lacului, fie prin intermediul unui rezervor de refulare sub presiune.

O instalatie de pulverizare cu aer comprimat se compune dintr-o cabina de pulverizare (sau loc special amenajat), sursa de aer comprimat, rezervor de alimentare al pulverizatorului prevazut eventual cu posibilitate de incalzire, separatoare de ulei, pulverizatoare propriu-zise (pistoale), conducte de legatura, precum si alte dispozitive auxiliare.

114

Fig. 54 – modul de aplicare a lacului mecanic:

a – corect ; b – gresit

Pentru obtinerea unei pelicule de buna calitate, pulverizatorul trebuie miscat paralel cu suprafata impletiturii, la o distanta de 20 – 25 cm asa cum se arata in figura 54, poz. a.

La pulverizare se revine de mai multe ori, jetul de lac fiind perpendicular pe suprafata de lacuit. Lacul se aplica in benzi care se suprapun pana la 1/3 din latimea lor, pentru a se evita formarea zonelor mai putin incarcate.

Trebuie urmarita in permanenta presiunea aerului comprimat in timpul lucrului, care in mod obisnuit trebuie sa se mentina constanta intre 2,5 si 3,5 at.

Fig. 55 – aplicarea lacului cu pensula

115

Aplicarea lacului se poate face si manual, cu ajutorul pensulei. Aceasta metoda are o serie de dezavantaje, cum ar fi:

productivitatea scazuta;

pelicula de lac obtinuta este neuniforma;

consumul de lac este foarte ridicat.

Dupa lacuire, impletiturile se vor depozita la o distanta de minimum 10 cm una de alta si in pozitia optima de uscare, in asa fel ca sa nu apara scurgeri de lac.

In spatiul de depozitare trebuie asigurata o circulatie corespunzatoare a aerului, care sa ajute la uscarea lacului. In camera in care are loc uscarea lacului, temperatura trebuie sa fie cuprinsa intre 20 – 24oC, iar umiditatea relativa a aerului sa fie de maxim 60%. Respectand aceste conditii, uscarea dupa ultimul strat de lac va dura intre 24 – 48 ore. Timpul de uscare poate fi redus prin folosirea tunelurilor si a camerelor de uscare artificiala.

1.10 Principalele obiecte executate din impletirea nuielelor

Cunoscandu-se modul de lucru si principiile tehnologice de impletituri pentru marea majoritate a simbolurilor produse din nuiele de rachita (nuiele necojite, cojite si geluite) se redau in continuare caracteristicile principalelor obiecte prelucrate in atelierele de impletituri.

Cosuri de legume cu si fara capac (pentru piata)

Aceste cosuri pot avea diferite dimensiuni, care se prevad de cumparatori in comanda. Pot fi cu sau fara capac, prevazute cu carlige metalice si infasurate in material plastic pentru a putea fi purtate pe bicicleta. Carligul este introdus de dupa parusi pana la fundul cosului. Sunt confectionate din nuiele de rachita, rotunde sau nuiele geluite (sine) cu toarte ― creasta de cocos‖; ―sah‖ sau elicoidala, rabatabile.

116

Figura 54 – Cos pentru piata

Fundurile pot fi circulare, ovale, dreptunghiulare sau patrate. Pot avea rulou, piciorus, cu stuf sau fara. Gura cosului este cu ieder, are pleter inferior si superior. Manseta este din nuiele rotunde, dar se poate executa si din nuiele geluite. Cosul cu capac urmeaza aceleasi caracteristici, avand in plus capac.

Cosuri industrial din nuiele necojite

Prezinta urmatoarele componente: fund circular, cu piciorus, cu pleter inferior, mijlociu si superior. Are gura simpla. Aceste cosuri se pot livra in seturi de cate trei marimi, la dimensiunile precizate prin comanda.

Cosuri pentru caini

Sunt confectionate din nuiele necojite in seturi de 3 sau mai multe bucati, de marimi diferite incat sa poata incapea unul in altul pentru a ocupa loc cat mai putin in spatiul de expediere ( vagon C.F.R. sau container) si sa poata fi vandute cu amanantul la dimensiunea ceruta. Nuielele folosite sunt rotunde. Fundul este rotund. Are piciorus si pleter din al doilea parus de la piciorus. Gura este simpla, iar mantaua cu deschidere pentru intrarea cainelui.

117

Figura 55 – Cos pentru caini

Cosuri pentru mure

Sunt confectionate din nuiele rotunde. Cosul poate avea si alte dimensiuni cerute prin comanda, dar micsorate sau marite proportional incat forma ramane aceeasi. Fundul este circular, cu inelar inferior, care tine loc de piciorus si inelar, la mijloc format din trei nuiele. Mantaua ocupa pana la ½ din inaltime iar jumatatea a II- a din inaltime este impletita trecand peste doi parusi, desenul fiind deosebit fata de impletitura din partea inferioara a cosului. Gura cu cosita si toarta pe mijloc, elicoidala.

Cosuri pentru fructe (decor)

Este o lucrare pretentioasa. Se deosebesc mai multe ―etaje‖ de marimi diferite ce pornesc dintr-un cilindru interior realizat din kraituri.

Figura 56 – Cos pentru fructe

Cilindrul interior are fund rotund, impletit la nivelul primului ―etaj‖. Se face impletitura banda (stuf) lasandu-se capetele groase ale nuielelor mai lungi, pentru a se putea realiza

118

impletitura. Sub primul etaj se executa o mica manta evazata de la fund spre talpa (baza), care se termina cu piciorus. Cu partea superioara a parusilor de la ―stuf‖ pe care ii dublam, se obtine scheletul cilindrului format in kraituri. Fiecare ―etaj‖ se executa adaugand la fiecare parus al cilindrului cate o nuia. Se impletesc in jurul cilindrului 2 – 3 randuri, apoi nuielele adaugate parusilor se scot afara (spre exteriorul cilindrului), se impleteste un inelarcu doua – trei nuiele, se dubleaza nuielele (care devin parusi la etaj) la tot ―etajul si se executa kraitul; dupa krait se executa un inel de trei nuiele si se face inchiderea cu ―gura cu cosita‖. In felul acesta se procedeaza si la realizarea etajelor 2 si 3 (ultimul). La ultimul etaj se executa o impletitura de fund (capac) la capatul superior al cilindrului astfel incat fructele introducandu-se si in cilindru, fiind expuse vederii intre etaje, printer nuielele kraitului.

Cosuri pentru flori

Sunt confectionate din nuiele geluite. Fundul este circular sau oval cu inelar care tine loc si de piciorus. Mantaua este impletita din nuiele despicate (sine) de forma curbata sau dreapta. Gura este simpla cu toarta pe mijloc, dar foarte inalta, ceruta in cele mai multe cazuri peste dimensiunile aratate; este formata din trei nuiele din care una groasa iar alte doua impletite (infasurate) de doua – trei ori in jurul celor groase. Toarta nu se matiseaza, se lasa asa scheletul din trei nuiele, din care doua sunt trecute in spirala de doua- trei ori in jurul primei nuiele.

Figura 57 – Cosuri pentru flori

Alte modele se executa cu impletitura din nuiele rotunde si din nuiele geluite (sine), cu format deosebit. Fundul este oval, cu rulou si impletitura banda (stuf). Mantaua are o impletitura dreapta, perpendiculara pe planul fundului, de 4 – 6 cm inaltime cu inelar mijlociu de unde incepe evazarea mantalei; mantaua II se formeaza din nuiele geluite cu forme

119

diferite (curburi si colturi) date din mana in timpul impletiturii. Gura este simpla si toarta lata de mijloc cu matisare in ― sah‖.

Cosuri pentru porumbei

Impletitura se executa cu nuiele rotunde. Are fundul dreptunghiular, parusii mantalei sunt introdusi in orificiile practicate in parusii exteriori ai fundului, care au fost alesi cu diametrul mare 2 – 3 cm sau au fost confectionati din sipci. De altfel, toate cele 12 muchii ale cosului plus patru laturi ale capacului au scheletul format din parusi cu diametrul de 2 – 3 cm sau din sipci. Peretii cosului se impletesc din nuiele rotunde. Muchiile sunt impletite odata cu executarea mantalei. Unul din pereti are spatii pentru aerisire. Gura este simpla. Capacul este dreptunghiular, cu toarta la mijloc lucrata din nuiele rasucite, trecute prin impletitura capacului, la distanta de 2 – 3 parusi, ca sa poata fi purtat cosul in mana.

Figura 58 – Cos pentru porumbei

Capacul are si un prelungitor din doua nuiele rasucite in forma de 8, pentru asigurare si in care se poate introduce un lacat. Optul format din nuielele rasucite se poate petrece peste un ―ochi‖ facut tot dintr-o nuia rasucta, fixate de corpul mantalei.

Cosuri pentru rufe

Sunt confectionate din nuiele rotunde si cojite. Au fundul dreptunghiular cu parusi exterior de 3 – 4 cm diametru sau cu sipci. Pleterul (inelarul) inferior este format din 4 – 5 randuri; manta I,II si III si doua pletere (inelare) mijlocii de 3 – 4 nuiele, pleter superior. Pot

120

avea toarte laterale prinse de peretii laterali de dimensiune mai mica, trecute prin acesti pereti in dreptul primului inelar mijlociu, confectionate din mai multe inele rasucite. Capacul este format din impletitura cu nuiele rotunde, cu patru parusi exterior din sipci, pe care sunt practicate orificii, in care se introduce parusi pentru a se executa 5 – 6 randuri de impletituri. Gura capacului, cu inchidere simpla.

Figura 59 – Cos pentru rufe

Cosul pentru rufe in kraituri permite o foarte buna aerisire a rufelor pastrate in el, este usor si se poate purta pe mana de la un loc la altul. Fundul cosului este din placaj (P.F.L.) de 8 mm grosime, la care pe margine se practica orificii de grosimea parusilor din care se executa peretii. Are piciorus, inelar format din trei inele, kraitari cu parusii de la manta dublati in inelarul inferior, inelarul mijlociu din doua inele dupa care urmeaza iar kraituri, inelar (pleter) superior din nuiele de la krait. Toarta pe mijloc cu impletire elicoidala.

Cosuri pentru sticle (mini bar de gradina)

Se confectioneaza din nuiele rotunde. Fundul inferior circular si impletitura banda (stuf) cu capetele groase mai lungi pentru a permite sa se execute un inelar din trei nuiele cu doua randuri si rulou.Inelar deasupra ―stufului‖ de trei randuri cu trei nuiele, manta din 5 – 6 randuri si inelar din trei nuiele; kraituri cu parusi introdusi pe langa parusii de la ―stuf‖ lasand o parte a cosului deschisa. Doua randuri de inelar cu doua nuiele la ½ din inaltime, dupa care urmeaza iar kraituri. Fundul superior la 2/3 din inaltimea cosului scos in exeriorul impletiturii initiale cu 7 – 8 cm si care prinde in impletitura, fixandu-i in pozitia de la inceput, toti parusii de la manta. De aici se executa doua impletituri concentrice, intai cea cu diametrul mic, cu manta si inelar superior. Gura simpla la care se fixeaza toarta pe mijloc matisata in ―sah‖. Se executa apoi si impletirea pe marginea superioara a fundului scos in

121

afara la care observam: piciorus, inelar de doua randuri, manta cu parusi introdusi la fund pe langa fiecare parus al fundului. Gura este simpla. Cu mai multe nuiele petrecute din mantalele celor doua impletituri concentrice se obtin spatiile dorite ca numar si dimensiuni, dupa cum sunt folosite la lacasuri pentru pahare sau pentru sticle de racoritoare sau alte bauturi cu capacitate de la 1/5- 1 litru fiecare. In partea de jos se poate pastra vasul cu gheata, iar in impletitura de sus, cu diametrul mic, alte sticle. Altele sunt confectionate din nuiele geluite, cu fundul rotund (circular) legat de manta cu ajutorul unei nuiele geluite, de dimensiuni uniforme, care se aplica pe circumferinta fundului si se leaga din loc in loc cu nuiele geluite, fixand intre acestea si impletitura fundului nuielele de la manta. Mantaua se executa din nuielele geluite, care fiecare la fund se petrece pe sub o nuia cu diametrul corespunzator si cu capetele nuielelor geluite, se formeaza astfel un fel de kraituri, cu deschideri mici (ochiuri), iar printer ele (circular) se mai introduce cate o sina formand o tesatura cu ochiuri de plasa.

Figura 60 – cosuri pentru sticle – diverse modele

Gura se formeaza dintr-o nuia rotunda, mai groasa, matisata cu toate nuielele geluite folosite la ―tesatura‖ mantalei. Toartele se lucreaza pe un schelet din trei nuiele matisata ―sah‖; doua nuiele rotunde asezate in cruce, fixate de gura cosului in patru locasuri pentru sticle.

Cosuri pentru birou

Cosurile sunt confectionate din nuiele pline, cu piciorus, inelar mijlociu si superior, gura cu cosita. Altele au o impletitura banda (stuf), rulou cu doua randuri de inelar din trei inele, mantaua din nuiele geluite, inelar si pe partile laterale si la spate, se adauga executii de manta si de inelare, crescand la fiecare rand de impletitura spre partea din spate, pana ce se obtine inaltimea dorita. Aceasta impletitura se deschide cu o cosita.

122

Figura 61- Cos de birou – prezentare

Masa din lemn imbracata cu impletitura simpla de rachita

Fata mesei este confectionata din scandura (placaj). Se poate acoperi cu o impletitura din nuiele geluite, cu diferite desene. Pe marginea (perimetrului) ei se practica orificii in care se introduce parusi executandu-se impletituri pe toata circumferinta mesei. Dupa plantarea parusilor se executa un inelar, o manta curbata, apoi dedesubt se face o inchidere simpla. Sustinerea mesei este facuta cu o impletitura cu piciorus la baza, trei randuri de inelar cu trei nuiele; dubland parusii se executa kraituri, care dau o forma tronconica impletiturii circulare, apoi in treimea superioara se indreapta parusii dand impletiturii circulare o forma apropiata de cilindru. Prinderea pe partea inferioara a mesei se face indoind fiecare parus care se prinde cu o sipca in cuisoare.

Figura 62 – Masa din lemn imbracata cu impletitura simpla de rachita

123

Masa cu schelet din lemn sustinut prin impletituta de nuiele

Scheletul se executa de dulgher, din lemn rotund subtire, cu diametrul de 4 – 6 cm si cherestea inferioara. Impletitura se executa cu nuiele rotunde si geluite pe toate fetele exterioare ale mesei. Picioarele, la capetele de jos, sunt matisate cu nuiele geluite, pe o lungime de 6 – 7 cm, dupa care urmeaza o impletitura in spirala, din 9 nuiele (paciuce). Crucea este formata din patru sipci matisate, consolidate cu nuiele groase curbate spre interior si capetele fixate in picioare de bratele crucii.

Inelarul este de doua randuri, formand un cadru in jurul mesei in care se prind si picioarele. Inchiderea simpla a acestor inelare se da in partea inferioara. Dupa inelare se executa un krait. La partea superioara a picioarelor se executa o impletitura simpla, pe patru laturi, ce cuprinde picioarele, formand un brau, care se incheie la nivelul capetelor picioarelor.

Pe fata mesei de forma rotunda se executa o impletitura din nuiele geluite (sina) cu desene in romburi realizate din impletitura. Pe circumferinta mesei se executa cosita, iar rostul dintre cosita si impletitura din sine de pe fata mesei se acopera cu o nuia sau cu o sina de dimensiuni regulate, care se prinde in cuisoare.

Figura 63 – Mese cu schelet din lemn sustinut prin impletituta de nuiele

124

2 MESTESUGUL IMPLETITURILOR DIN PAPURA

2.1 INTRODUCERE

In industria impletiturilor, nuielele de rachita au o larga aplicabilitate si fiind folosite la o gama diversa de articole, formand, de fapt, baza impletiturilor in aceasta ramura de activitate. Totusi, productia de nuiele de rachita necesita utilizarea de terenuri scoase din circuitul agricol sau silvic, eforturi financiare si preocupari deosebite in cultura, ceea ce limiteaza posibilitatea de asigurare cu aceasta materie prima. De aceea, frecvent se apeleaza si la alte materiale care au insusiri calitative ce le fac apte pentru impletituri. Unul din aceste materiale il reprezinta papura, folosita in special la impletituri de galanterie. Fara a constitui o materie prima la fel de accesibila, papura creste in mod spontan pe suprafete intinse in zonele optime de crestere (Delta si Lunca Dunarii), in zonele cu lacuri si mlastini etc.

2.2 Procesul tehnologic la impletituri din papura

Procesul de productie la impletituri din papur, cuprinde totalitatea operatiilor de lucru care duc la schimbarea formei, dimensiunilor, starii si structurii materiei prime(papura) si a materialelor auxiliare ce se folosesc in realizarea produselor.

Procesul tehnologic la impletituri se compune dintr-o serie de operatii a aror succesiune (pentru realizarea unui produs), este in general, asemanatoare cu cele descries in capitolul precedent, la impletituri din rachita.

Procesul tehnologic cuprinde urmatoarele faze de operatii:

aprovizionarea cu materii prime, cuprinde in principal recoltarea papurii din balti (taiatul, uscatul, legatul in snopi, transportul; la sectie si depozitatul);

pregatirea papurii pentru impletit cuprinde dezlegarea snopilor, selectionarea si umezirea papurii;

operatia de impletit, care este alcatuita din totalitatea fazelor de la pregatire pana la finisarea produselor;s

finisarea produselor impletite, care cuprinde curatirea impletiturii, decolorarea sau vopsirea , lacuirea;

125

ambalarea si expedierea produselor, care acorda o deosebita atentie transportului, fapt ce asigura in final o buna prezentare a produselor.

2.3 Capacitatea de productie

Prin capacitatea de productie a unei intreprinderi sau sectii se intelege posibilitatea maxima de care dispune intreprinderea sau sectia respectiva in ce priveste volumul productiei intr-o anumita perioada de timp.

Capacitatea de productie se calculeaza luindu-se in considerare o serie de parametric dintre care putem aminti:

folosirea complete a suprafetelor de productie si a tuturor utilajelor existente; aplicarea normelor tehnice bine fundamentate; aplicarea tehnologiei si a tehnicii celei mai avansate;

organizarea brigazilor de munca, a regimului pe schimburi si repartizarea cadrelor tehnice de indrumare;

capacitatile de productie nu sunt marimi constant, ele nu raman aceleasi tot timpul, ci sunt intr-o continua crestere datorita progresului tehnic, extinderii realizarilor obtinute de colectivele fruntase, ridicarii nivelului professional si ideologic al oamenilor muncii.

Marimea capacitatilor de productie este legata in mod direct de progresul tehnic de care dispune sectia, in principal de introducerea de masini si utilaje cu un randament sporit, de folosirea mecanizarii procesului de productie.

Capacitatea de productie la impletituri, se masoara in unitati de masura natural(fizice), corespunzatoare celor din planurile de productie, ca de exemplu: bucati, metri patrati, seturi etc.

Capacitatea in cazul nostru, se calculeaza pentru mii bucati cosuri sau m² tesatura.

2.3.1 Stabilirea capacitatii de productie

Ca sa stabilim capacitatea de productie a unei sectii de impletituri este necesar sa cunoastem urmatoarele elemente:

normele tehnice;

tehnologia impletiturilor;

numarul masinilor si instalatiilor;

regimul de lucru si fondul de timp disponibil.

126

Primul element il constituie normele tehnice stabilite care iau in consideratie dotarea cu utilaje a intreprinderii, pregatirea muncitorilor, forma impletiturilor, suprafetele de productie si productivitatea muncii.

Paralel cu normele tehnice, tehnologia de fabricatie determina in mare masura realizarea productiei in sectia de impletituri, in special cand se aplica metoda lucrului pe faza de operatii.

In determinarea capacitatii de productie, un alt factor important il constituie numarul masinilor si mecanizarea a cat mai multe faze de lucru. De aceea, calculul capacitatii de productie se bazeaza pe folosirea complete a utilajelor cu care este dotata sectia.

Marimea capacitatii de productie depinde si de regimul de lucru al sectiei. Dupa particularitatile tehnologice la impletituri, regimul de lucru pentru calculul capacitatii se stabileste pe baza timpului calendaristic de 300 zile/om impartit la 365 zile/om, adica este egal cu 0.27 indicele de schimburi sau 0,54 in cazul organizarii lucrului in doua schimburi.

2.4 Organizarea procesului de productie la impletituri

2.4.1 Materia prima

Materia prima folosita la obtinerea unei game variate de produse prin impletire este papura. Aceasta creste spontan, fara ingrijiri special din partea noastra.

Zonele de vegetatie a papurii sunt in special in Delta Dunarii sip e langa unele lacuri unde se creeaza posibilitatea inundarii terenului cu ape raspandesc fitocenozele care favorizeaza vegetatia de papura.

Dupa inundatii zonele de pharagmitetum se maresc. In acest caz, in urma acidificarii solului apar plante acidofile ca: rogozul, pipirigul, papura.

Dintre aceste plante, cea mai adecvata productiei de impletituri este papura – Typhala tifolia – care are Frunze late si creste pana la 3m inaltime, apartinand familiei Typhaceae.

2.4.1.1 Identificarea speciilor de papura folosite la impletituri

Papura face parte din familia Typhacee, ordinul Poales si constituie dupa stuf cea mai raspandita planta palustra in biotipurile principale in zonele amintite. Biotopul papurii cuprinde un sector teritorial, uniform prin particularitatile ei ecologice, avand toate conditiile

127

de baza pentru desfasurarea cresterii ei. Plantele din aceasta familie au partea aeriana bine dezvoltata, compusa din tulpina, teci, frunze si inflorescente; este rezistenta la vant si inundatii.

Genul Typha cuprinde aproximativ 11 specii de plante cu flori monocotiledonate, apartinand familiei Typhaceae. Genul are o raspandire larga in emisfera nordica, insa este, in general, cosmopolit, putand fi intalnit intr-o mare varietate de habitate. Planta apartinand speciei.

Typha angustifolia este cunoscuta in engleza britanica sub denumirile de trestie (bulrush), pipirig (bullrush) sau papura (reedmace), iar in engleza americana drept cattail, punks sau corndog grass. Typha nu trebuie confundata cu alte plante cunoscute sub numele de papura, cum ar fi cele din genul Scirpus (familia Cyperaceae), precum rogozul sau cele din genurile conexe.

Typha angustifolia creste in locuri mlastinoase, fiind o planta erbacee acvatica, cu tulpina inalta, neramificata, cu frunzele lungi, inguste (cu latimea de pana la 1 cm.) si cu flori unisexuate. Spicul mascul terminal este separat de cel femel, situat mai jos, avand culoarea brun – rosiatica. Se inmulteste prin rizomi, care se imprastie orizontal deasupra suprafetei mlastinoase a solului, pentru a incepe o noua crestere in sus; raspandirea plantei reprezinta o parte importanta in procesul de transformare a apelor in mlastini cu masa vegetativa si chiar in pamant uscat.

Typha angustifolia L., este larg raspandita in toate biotipurile din Delta Dunarii suportand cel mai mare nivel de apa dintre toate speciile.

Typha latifolia L., destul de frecventa mai ales in asociatiile de Typha angustifolia. Evita nivelele mari de apa si bazinele adanci. Ambele specii sunt plante hidrofile, vivacee, cu rizom gros, care creste orizontal. Rizomul are o lungime de 0,50 – 1 m si grosimea de 3 cm iar la extremitate se indoaie, terminandu-se intr-un unghi drept si varful ascutit. Tulpina este inalta de 1,2 – 3 m, robusta si dreapta, avand frunze foarte lungi care intrec tulpina.

Frunzele sunt liniare, inguste, late de 15 – 25 mm. Florile sunt unisexuate si formeaza spice. Spicul femel este lung de 10 – 30 cm: spre maturitate se coloreaza in brun – negricios, iar cel mascul are o lungime de 8 – 12 cm. Fructele au la baza peri albi capilari si sunt luate de vant cu multa usurinta. Insamantarea naturala are loc in august – septembrie cand, odata cu perii luati de vant, cad si fructele care inoata cu varful in apa, pana se imbiba bine,

128

marindu-si greutatea de circa 3 ori in interval de 6 zile, dupa care cad la fund si in anul urmator incoltesc (primavara). Inmultirea are loc si pe cale vegetativa prin rizomi (lastari).

Figura 64, a – Typha latifolia; b – Typha angustifolia, partea aeriana si cea sumersibila

Se mai cunosc: Typha angustata (Bory et Chaub) raspandita mai des pe plaurii plutitori si la marginea ghiolurilor, formand fitocenoze omogene intinse; Typha taxmmami Lepechin, identificata in statiunea Caraorman si Sf. Gheorghe din Delta Dunarii pe plauri plutitoare si grinduri (Maliuc, Sontea); Typha schuttleworthi Koch et Sonaer, destul de rara situate pe grinduri mai ridicate. Typha stenophylla Firsch et Mayer, intalnita numai in Delta, are frunze foarte inguste (2 – 7 mm), convexe pe partea superioara, plane pe cea inferioara. Ambele spice distantate intre ele cu 1 – 6 cm. Spicul mascul de 3 – 4 ori mai lung decat cel femel.

Pentru industria prelucratoare de impletituri intereseaza in mod deosebit speciile

Typha latifolia L. si Typha angustifolia L., frecvent raspandite pe arii intinse din Delta si

Lunca Dunarii si in alte zone mlastinoase (fig.64).

Papura se gaseste bine reprezentata in Delta Dunarii in bazine, canale si mlastini.

Astfel ea ocupa statiuni pe ghioluri, brate moarte si canale constituite din namoluri si maluri.

In zona maritima a Deltei ocupa de asemenea suprafete cu formatiuni caracteristice acestei

129

zone. O gasim frecvent in zona de mlastini si bahne situate pana la 3 hidrograde pe sub straturi turbohumifere si in terenuri cu aluviuni situate intre 3 si 5 hidrograde, soluri compacte, umede si supuse inundatiilor. De regula papura este prezenta si in Lunca Dunarii, cu namoluri si mlastini, pe margini de lacuri cu apa stagnata situate in diferite depresiuni in care de regula se instaleaza o vegetatie hidrofila.

Este capabila sa realizeze fotosinteze chiar in conditii submerse pana la circa 2 m. De regula, se afla in asociatii cu stuful. Primavara, in cazul inundatiilor tardive, sau in cazul desecarii terenurilor, stuful creste si se dezvolta in detrimental papurii intrucat el are sistemul de rizomi mai adanc, situandu-se intre 0,6 – 1,8 m.

Figura 65 – Dispunerea papurii si a stufului in relief

Lipsa apei la nivelul minim al rizomului duce la degenerarea si moartea plantei. De la 1,60 m adancime, papura evolueaza numai vegetativ, concomitant cu o reducere a densitatii plantelor, iar de la 2,50 – 3 m adancime, densitatea plantelor scade pana la 95% in cazul terenurilor inundabile si peste aceasta adancime plantele mor iar rizomii putrezesc.

In urma inundatiilor, papura apare inaintea stufului. De regula papura ocupa malurile si marginile apei in timp ce stuful se situeaza la adancimi mai mari (fig. 65).

Papura, in conditii hidrologice normale, isi incepe cresterea primavera timpuriu, inaintea stufului (februarie – martie) sii inceteaza vegetatia mai devreme decat acesta.

Cand nu este prea deasa, papura lasa sa patrunda razele solare pana in adancime creand conditii bune de lumina si caldura pentru peste.

Cresterea si raspandirea papurii sunt conditionate de unii factori ecologici ca:

temperatura, lumina, aerul, factorul hidrologic etc.

Temperatura este un factor determinant al raspandirii geografice a papurii. Lastarii incep sa vegeteze cand temperatura a atins maximum 2,5 – 3 grade C, iar germinarea semintelor are loc la 16 – 18 grade C.

Lumina constituie un factor important in realizarea fotosintezei influentand producerea de biomasa aeriana si in acelasi timp repartitia plantei in areal.

130

Papura nu poate creste decat in prezenta apei. Zonele cele mai bogate cu papura din Delta Dunarii sunt: Canalul Sulina (Partizan – Crisan), Canalul Sf. Gheorghe (Mahmudia – Dunavat).

De regula, dupa inundatii, in zonele favorabile stufului si papurii, cand se produce acidificarea solului apar plante acidofile reprezentate prin goz, pipirig si papura.

Productia papurii uscate si recoltate din Delta este in medie de 8t/ha-la 15% umiditate.

Raspandirea papurii depinde de intensitatea inundatiilor si poate ajunge sa cuprinda (in stare naturala) pana la 20-30% din suprafata stufariilor. In anii cu inundatii mari, papura poate sa apara in regiuni unde nu a existat inainte, fiind planta premergatoare stufului.

Zonele de vegetatie mai bogate in papura, de unde se si recolteaza in general, sunt cele din delta Dunarii. Principalele puncte de recoltare sunt Canalul Sulina (Partizan-crisana) si Canalul Sf. Gheorghe (Mahmudia-Dunavat).

Papura se mai gaseste pe langa lacurile din judetele Iaomita, Braila, dar in cantitati mai mici, care din punct devedere calitativ nu satisfac productia de impletituri.

Recoltarea papurii se executa in general in perioada iunie-septembrie, in functie de scaderea nivelului apei care sa permita recoltarea si uscarea ei. Recoltarea se poate face mecanic sau manual.

Recoltarea mecanica a papurii se face cu utilaje special dintre care se mentioneaza combina de recoltare a stufului, care prezinta insa dezavantajul ca recolteaza papura la rand, fara a face o selectionare a ei.

Un alt dezavantaj al recoltarii mecanice il constituie taierea papurii la o distanta destul de mare de radacina, reducand astfel din inaltimea ei si in special tulpina(buturele).

Fig. 66 – Unelte taietoare folosite la recoltatul papurii

131

Aceste neajunsuri semnalate la recoltarea mecanica a papurii pentru productia de impletituri, fac sa fie folosita pe scara mai larga recoltarea manuala,care este mai avantajoasa prin:

papura se poate selection la taiere;

taierea se face aproape de sol, rezultand un fir lung ce duce la imbunatatirea calitativa a produselor;

se foloseste mana de lucru necalificata;

unelte folosite la recoltat sunt niste simple cosoare pentru taiat(v.fig.66).

2.1 Uscarea papurii

Dupa ce a fost taiata si scoasa pe un teren uscat (grind), papura este expusa la soare si vant pentru uscare. Expunerea la soare si vant poate fi facuta prin intindere pe sol sau prin legarea in snopi, expunand-o in acest caz, in picioare.

Prin aceasta expunere la soare si vant, paura trece de la culoarea verde de vegetatie la culoarea brun-roscata, acceptata pentru impletiturile industrial si de artizanat.

Dupa uscare, paura este adunata in snopi (in cazul expunerii ei la sol), care au la baza o circumferinta de un metro (la 20cm de la baza).

Snopul constituie unitatea de masura la recoltat si trebuie sa aiba o greutate medie de 10 kg (greutate medie luata drept etalon la receptia de recoltare).

Transportul papurii de la locul de recoltare se face cu tractorul pana la malul denarii, de unde se imbarca pe ceamuri remorcate de salupe. Papura se transporta astfel pana unde se poate incarca in vagoane in vederea transportarii la sectia de productie si depozitul de conservare pentru intrarea ei in productie.

Depozitarea si conservarea papurii prezinta o importanta deosebita, deoarece de calitatea pastrarii in aceasta faza, depinde calitatea produselor.

132

Fig. 67 – Sistem de stivuire a papurii, in aer liber:

1 – material paios de protective ; 2 – papura legata in snop si stivuita ; 3 – postamentul de sustinere

Papura atacata de ciuperci(mucegai) isi pierde flexibilitatea , se pateaza si se rupe la operatia de impletire sau in faza de exploatare.

Depozitarea papurii se poate face in aer liber sau in magazii.

Depozitarea in aer liber (fig.67) se realizează prin stivuirea in spatii amenajate, in glugi si acoperite cu material paioase care sa o fereasca pe cat opsibil de intemperii si de atacul ciupercilor (mucegai) sau sa se decolorize. Depozitarea in aer liber se poate realiza si prin asezarea papurii in stive sau glugi.

Un alt mod de depozitare a papurii il constituie depozitarea in magazii si soproane prin care se realizeaza o mai buna protejare impotriva intemperiilor.

Magazia sau sopronul trebuie sa fie bine aerisite si ferrite de umezeala. Temperature din interiorul; depozitului trebuie sa fie intre 10 si 15°C, iar umiditarea relative a aerului, intre 60 si 80%.

Stivuirea se face astfel incat sa ramana coridoare pentru circulatie, necesare pentru manipulare si evacuare, iar manipularea trebuie sa se faca cu grija sip e cat posibil cu mijloace adecvate.

Pregatirea materialului pentru impletit, consta in urmatoarele operatii:

aprovizionarea locului de munca cu papura (scoaterea acesteia din deposit si transportarea snopilor la sectia de impletit);

dezlegarea snopilor si selectionarea papurii pe lungimi;

despicarea papurii (defolierea si alegerea filor in functie de utilizarea lor pentru urzeala sau pentru batut);

umezirea papurii in vederea cresterii elesticitatii in timpul lucrului.

Aprovizionarea locului de munca este bine sa se faca zilnic, asigurandu-se dimineata sau dupa masa, necesarul pentru ziua urmatoare.

133

Dezlegarea snopilor se face prin inlaturarea legaturilor si scurtarea la lungime a papurii – selectionarea si inlaturarea unor fire de papura necorespunzatoare scopului.

Despicarea sau defolierea papurii se face fir cu fir, asezand separate foile in ordinea defolierii, pana la miez (care seaman cu o nuia de rachita). Se obtin astfel trei categorii de foi, prima categorie fiind formata din foi mai aspre si groase; a doaua categorie din foi lungi si fine, cu un colorit brun-roscat; iar cea de-a treia – o constituie miezul. Din miezul obtinut si din foile fine se rasuceste in general, urzeala la impletitura, iar restul se foloseste ca batatura la impletit.

Umezirea papurii se face dupa despicare si selectionare. Aceasta operatie se realizeaza prin introducerea foilor sortate intr-un vas (casa) cu apa rece (pe timpul iernii-apa calda), unde se tin 1-2 ore. Primind in acest fel umiditate, foile devin flexibile, fapt ce permite rasucirea si indoirea lor, fara a se rupe.

Verificarea calitatii papurii consta in verificarea conditiilor tehnice.

Pentru determinarea umiditatii se iau patru fire de papura din centrul si exteriorul fiecarui maldar de proba.

Procentul de umiditate se calculeaza dupa formula:

[(m1 – m2) / m2] *100 = U % umiditate,

In care:

m1 = masa in grame a probei inainte de uscare;

m2 = masa in grame a probei dupa ce a stat in dulapul uscator, la temperatura de 103° C + 20° C timp de 20 – 24 ore, cantarita imediat dupa uscare, fara racire.

Pentru determinarea plantelor straine se iau probe de la mijlocul si exteriorul maldarilor, scoase din lotul de proba, se cantaresc apoi se selectioneaza si se cantaresc separate partile ce rezulta, calculandu-se procentul. Rezultatul probei se raporteaza la intregul lot, scazandu-se din cantitatea totala de papura.

Verificarea dimensiunilor se executa cu instrumente obisnuite de masurat circumferinta in dreptul celor trei legaturi, facandu-se apoi media aritmetica.

Greutatea volumetrica se verifica aplicandu-se formula:

Gv = G / V,

In care:

Gv = greutate volumetrica;

G = greutatea balotului in kg la 15- 20% umiditate; V = volumul balotului in m3.

134

Greutatea volumetrica se determina la maldarile luate ca proba.

Receptia papurii se face loco depozit furnizor. Marimea lotului va fi cel putin 10 tone, iar daca se livreaza prin autoreceptie, marimea lotului va fi cea incarcata in mijlocul de transport. Receptia se face pe fiecare lot, iar probele pentru verificare vor fi de 5 maldari pentru loturile peste 10 tone, luate de la mijlocul si periferia glugilor. Daca maldarile necorespunzatoare conditiilor stabilite de norma interna departamentala 7147/1979 nu depasesc cantitatea de 5% din probe, lotul se accepta. In caz contrar se repeta analizele si daca tot nu corespunde conditiilor de calitate, lotul se refuza, fiind supus apoi resortarii.

2.2. Procesul tehnologic de impletire a papurii

Spre deosebire de impletiturile de rachita, cele din papura folosesc trei metode de executie, care se deosebesc intre ele prin forma de lucru si utilajele ce se folosesc.

Impletirea diferitelor obiecte cu ajutorul unui ac special;

executarea impletiturii din papura pe model sau sablon;

executarea impletiturii cu ajutorul razboiului de tesut papura.

In cele ce urmeaza va prezentam cateva exemple de impletituri folosind cele trei metode de executie.

2.4.2 Impletirea diferitelor obiecte cu ajutorul unui ac

Impletirea cosurilor cu ajutorul acului special pentru papura. Aceasta metoda se foloseste la confectionarea unor cosuri (fig.68) destinate transportului sau pastrarii unor produse alimentare.

Figura 68 – Cosuri din papura impletita

135

Pentru confectionarea capacului sau a bazei cosului se foloseste la cusut un material mai bun (foile de la miez despicate), iar pentru bautura (umplutura) un material de calitate mai inferioara. Pentru ca prelucrarea papurii sa se faca mai usor, materialul va fi bine umezit.

Pentru a incepe o impletitura, folosind metoda de impletit cu acul, vom proceda asa cum se arata in figura 69.

Se aleg cateva fire de papura de calitate inferioara si se rasucesc sau se impletesc. Dupa rasucire sau impletire, aceste fire sunt legate la un capat cu un fir de papura pentru cusut de calitate superioara. Celalalt capat al acestor este trecut prin urechile unui ac care poate fi de lemn, os, metal sau asa cum se vede in fig.69, poz. A.

Se rostogoleste spre dreapta capatul suvitei de impletitura, formand un melc din papura, apoi se infige acul in mijlocul melcului (fig.69, poz.B). Pentru o strapungere mai usoara cu acul, se foloseste si o sula metalica cu maner.

Firul cusut se lateste si se aseaza cu fata in afara , iar daca firul este lat se despica in asa fel ca parte ace ramane la suprafata sa dea un aspect plkacut impletiturii (fig.69, poz.C).

Se continua aceeasi operatie, se rasuceste papura pentru firul de umplere, se infige acul in acelasi loc si se face o a doua, apoi o a treia legatura si asa mai departe, lasand, intre cusaturi cate un loc neacoperit, egal cu latimea firului cu care se lucreaza (fig.69, poz.D).

Desenul prezinta continuarea lucrarii precum si pregatirea in vederea schimbarii firului cu care se coase. Firele folosite se strives pe parcurs si nu mai corespund scopului. Pentru a se continua impletirea in conditii optime se rasuceste si un fir de rezerva care la nevoie se va

folosi pentru inlocuirea firului strivit.

Suvita de umplutura trebuie sa-si pasteze rotunjimea si continutul. In acest scop se va rasuci mereu, iar cand observa subtierea ei, se mai adauga cate o papura ca sa fie uniform de groasa;suvita se poate impleti in prealabil.

Impletitura in 3 fire se lasa larga pentru a putea fi uniformizata prin rasucire la nevoie. Prin aceasta se urmareste realizarea unei forme egale si obtinerea unui aspect placut al impletiturii, asa cum se arata in fig. 69, poz. C.

Pe masura ce se executa impletirea, legarea suvitelor nu se mai face de centru, ci de randul anterior. Pentru aceasta se intra printer randuri cu acul putin inclinat, astfel incat cusatura sa fie prinsa in legatura anterioara.

136

Cand se constata ca golul neacoperit intre randurile cusute se mareste si nu mai poate fi acoperit cu firul urmator, se face o cusatura mai deasa intrand si intre doua cusaturi de pe randul interior.

Figura 69 – Posibilitatile de incepere a impletiturii cu acul

Pentru a se confectiona un capac (fig. 70) se procedeaza conform indicatiilor de mai sus, indiferent de dimensiunile capacului.

Fig.70 – Capac impletit din papura

Cand impletitura a ajuns in faza finala se ingroasa capatul suvitei cu care s-a lucrat si se tiveste marginea. Pentru a realiza acest lucru se potriveste in asa fel grosimea suvitei, incat sa se termine la un sfert de rotire a cercului. Pentru a se tivi marginea capacului, se coase cu fir de jur-imprejur, pana se vor umple toate golurile de pe ultimul rand.

In cazul in care se executa un cos de forma ovala, se mentin in general aceleasi operatii cu deosebirea ca, in suvita de papura inferioara se ingroapa o mladita de rachita sau o vergea de sarma , la dimensiunea dorita. Capul suvitei se indoaie apoi la 180°, asa cum se arat in figura 62, poz.A.

Figura mai exemplifica si modul de incepere a infasurarii pe dupa cele doua suvite rulate la

un loc.

137

In fig.71, poz. B se prezinta inceperea lucrarii prin coasere cu suvita dubla, infasurata de la

mijloc.

Figura 71 – Posibilitati de incepere a unei impletituri ovale de papura

Aceste cusaturi se pot face si cu materialul plastic colorat PVC, dar prezinta dezavantajul ca nu acopera firul de baza in intregime si, la umplutura, se foloseste papura de calitate superioara.

Dupa terminarea partii inferioare se continua in acelasi fel si executarea peretilor laterali. Se are in vedere ca la executarea ultimului rand al bazei sa se mareasca unghiul de inclinatie. Suvitele se vor insirui in continoare, pe acelasi plan inclinat , urmarind linia modelului ce trebuie executat.

La unele cosuri se aplica la partea inferioara un support (un colac) care le confera stabilitate si evita o uzura timpurie a partii inferioare.

Dupa forma peretelui si a partii inferioare deosebim o gama extreme de variata de modele de cosuri (fig.72) ce sunt utilizate in gospodarie pentru pastrare, transport, expunere si la piata.

Figura72 – Cosuri impletite din papura:

a – cos pentru pastrare ; b – cos pentru piata ; c – cos pentru expunere.

138

2.4.3 Impletirea dupa model

Acest procedeu de executie se aplica la executarea cosurilor din papura pentru piata, in dimensiuni si forme variate, fiind folosite de gospodine pentru transportul alimentelor de la piata, iar altele cu o contextura deosebit de aspectuoasa, inlocuiesc posetele (fig.73).

Figura 73 – Cos din papura impletita

Aceste cosuri au o tehnologie de executie diferita fata de cele scrise anterior si se executa pe un model de lemn. Pentru a confectiona cosuri dupa aceasta metoda, se construieste un model de lemn cu forma si dimensiunile indicate de beneficiar. Pe acest model de lemn se incepe operatia de impletire cu papura de calitate superioara, selectionata la despicare.

Se ia o planseta pe care se traseaza dimensiunile modelului la baza (fundul). Peste acest desen se aseaza perpendicular atatea fire rasucite cate incap, lasand intre ele o distanta egala cu grosimea unui fir. Aceste fire(urzeala) care se mai numesc fuscei, se leaga provizoriu in spatelei plansei ca sa nu se incurce in timpul lucrului. La mijlocul lor se prinde de aceasta urzeala o impletitura din trei fire. Capetele acestor fire nu se vor taia deoarece din ele se aleg fusceii pentru partile inguste (capetele cosului) ale peretelui. Alaturi se face o impletitura asemanatoare, lucrand insa in sens contrar. Dubla impletitura in trei fire astfel executata (fig. 74, poz.A) se prezinta cu o forma de spic.

2.In continuare se executa impletitura cu doua fire, care se impletesc in acelasi timp si intre ele, acoperind toata suprafata (fig.745, poz.B).

139

Figura 74 – Inceperea impletiturii din papura dupa model

3.Cand s-a terminat de impletit si ultimul rand al impletiturii propriu-zise, se executa in jurul bazei o alta impletitura din doua fire (fig.75, poz.A). Cand se trece cu impletitul pe laturile inguste (fig. 75, pozB), firele pentru fuscei se vor separa, iar capetele de prisos se inlatura.

Figura75 – Modul de executie a impletiturii

4.In final se ridica lucrarea de pe planseta, se dezleaga firele din spate, se intinde pe masa de lucru, iar din capetele rasfirate in cele patru directii se impleteste un tiv. In continoare, unul din fusei (1) va

140

fi trecut pe dupa fuscelul vecin din dreapta si scos apoi in fata, peste bara. Se continua la fel spre dreapta, cu urmatorii fuscei, pana va fi trecut si ultimul fuscel pe sub primul.

Asezam acum modelul din lemn pe baza, intre fuscei si ridicam urzeala in sus pe model realizand astfel peretii laterali ai cosului, legand fusceii perechi deasupra modelului. In continoare, incepem executia peretilor laterali, prin impletirea cu doua fire la fel de groase. Daca firele sunt prea groase, se vor despica, dar se va urmari ca firele sa fie impletite cu fata la exterior sis a acopere bine urzeala. Impletitura nu trebuie sa fie prea larga, dar nici exagerat de stransa. Cand se termina prima zona, se face o centura de consolidare din trei fire pe doua randuri, lucrate invers(fig.76), in functie de modelul ce trebuie executat.

Fig.76 – Diferite cosuri pentru piata executate din papura

Deasupra acestei zone de dantela se aplica o centura de consolidare in trei fire, iar daca e nevoie, se mai impletesc cateva randuri; se consolideaza din nou cu o impletitura in trei fire, dupa care se impleteste bordure sau cununa.

141

Pentru executarea bordurii se va proceda conform indicatiilor din fig.75, impletind un tiv din capetele fusceilor.

Figura77 – Modul de executie a bordurii la impletiturile din papura

In continoare se ridica un fuscel, care se trece pe sub fuscelul vecin din dreapta(asa cum s-a executat tivul la partea inferioara) si se incheie cu ultimul fir trecut pe sub primul, asa cum se vede in figura 77. Poz.A.

Se repeat operatia in acelasi sens, adica se alege un capat care se trece peste vecinul din dreapta, orientandu-l tot in jos, asa cum se vede in figura 77, poz.B. in felul acesta, vor fi la gura cosului doua randuri de impletituri paralele. Capetele se vor taia aproape de suprafata sau vor fi trecute prin impletitura, inspre interior, dupa care se vor taia(fig.78). Figura78 – Inceperea lucrarii de impletire a unui cosulet din papura

142

Manerele se impletesc din doua sau trei fire mai groase, a caror capete se leaga de bordure cosului fixandu-se bine (fig.79).

Figura 79 – Cosuri din papura

Cosurile se pot executa din papura simpla sau combinata cu material plastic intr-o gama variata de modele si dimensiuni.

2.4.4 Impletituri din papura executate cu ajutorul razboiului

Aceasta metoda de executie are avantajul ca se poate organiza in sectii cu productie de serie mijlocie si mare. In astfel de unitati se produc cosuri pentru transportul alimentelor, precum si tesaturi in diferite dimensiuni, numite rogojini.

Cosurile executate cu ajutorul razboiului pot fi cu capac sau fara, pot fi tesute pe urzeala din papura (tei) sau din alte material (sfoara, PVC, liber de tei etc.) in toate cazurile insa batatura este numai din papura de calitate superioara.

Urzeala pentru impletituri se intinde pe un razboi din lemn, de o constructive destul de simpla. Se pot executa tesaturi din papura de la 50 pana la 300 cm lungime, pe o latime de la 100 la 200 cm (fig.80).

143

Figura 80 – Modul de lucru la un razboi de tesut

Partile component ale razboiului

Razboiul pentru tesut rogojini se compune din urmatoarele parti:

montanti laterali(1);

talpite de sustinere(2);

contrafisele(3);

montanti transversali(4);

montant transversal mobil(5);

suport spata(60;

spata(7);

pana de intindere(8);

urzeala(9).

Cei trei montanti fixate in talpi sunt bine consolidate, legati intre ei cu doua longeroane, din care unul sau ambele, pot fi mobile. Longeroanele transversal au parti exterioare rotunjite si sunt prevazute cu un sep, astfel ca se pot deplasa pe vertical, formand rama razboiului.

Intre montanti se gaseste o stinghie mobile prevazuta cu gauri distantate care servesc drept spata pentru strangerea bataturii, regland in acelasi timp si latimea tesaturii.

144

La razboi, executam urzeala pe margini cu fire duble, precum si o parte din impletitura confectionata pentru cosul ce ne-am propus a-l executa.

Figura81 – Prezentarea tesaturii incepute

In fig.81 se vede ca impletitura s-a inceput de la mijloc (axul vertical al cosului), reprezentand grupuri de cate patru fire(se poate executa si fir cu fir) identice, urmatede alte grupuri cu pasul impletiturii schimbat la firul urmator de urzeala. Tesatura firelor, indifferent ca sunt unul sau ami multe, se incepe de la o margine, cu capatul indoit si prins intre cele doua fire ale urzelii, apoi trecandu-se prin urzeala (peste si sub) cate doua fire, pana se ajunge la masura indicate, data prin schema de tesut, cum se prezinta in figura 82.

In tesatura astfel formata se executa o impletitura in doua fire mai groase, care, in continoare, vor forma toarta. Se continua impletirea prin aceeasi metoda de lucru, pana se ajunge la capatul celalalt. Se slabesc penele si se lasa in jos tesatura, astfel incat latura ei de joss a ajunga in partea opusa la inaltimea la care ne va fi mai usor sa se lucreze.

In continoare se scoate spata si se aseaza pe cealalta parte a razboiului, potrivind in ea ureala, urmand sa se intareasca penele, pentru a intinde din nou panza. Se continua impletirea pana cand se ajunge la masura indicate pentru al doilea brat al toartei, folosind materialul primului brat, deja ingropat in panza si care a fost impletit de o parte si de alta, in exterior.

Curband ambele capete ale acestei impletituri exterioare, astfel incat sa formeze toartele, se continua impletitura. La mijlocul panzei, cele doua capete se unesc invizibil, formand un circuit inchis si se continua cu lucrul pana la terminare.

145

Figura 82 – Schema de tesut la un cos cu capac din papura

Se desfac penele, se taie urzeala si se scoate panza impletita din razboi, impaturind-o astfel cum se arata in fig.82 si se cos fetele laterale astfel ca, in final, cosul va avea forma din fig.83.

Cosurile obtinute prin aceasta metoda se prezinta intr-o gama variata de modele, culori, dimensiuni si utilitati, razpunzand astfel gustului mereu mai exigent al cumparatorilor.

Rogojinile executate pe astfel de razboie se prezinta cu astfel de dimensiuni cuprinse intre 1 si 2 m latime, 1-4m lungime, iar texturile sunt din cele mai variate.

Figura 83 – Cosul de piata cu capac

146

Textura se noteaza: (fire urzeala/m si fire batatura/cm), conform indicatiilor din tabelul 19 .

Rogojinile pot fi executate cu urzeala din papura rasucita (tei) si cu urzeala din sfoara de canepa sau sisal. Pentru executarea unei rogojini, dupa ce s-a stabilit marimea si textura, se aduce un snop de papura din deposit, se scurteaza papura la dimensiunea stabilita pentru latimea rogojinii plus o supralungime de 30-40 cm (daca se executa o rogojina de 2 m latime, se va taia papura la 2,30m).

Dupa despicarea papurii, se leaga la un loc foile fine, de calitate superioara si cele de calitatea a doua separat, dupa care se introduce in apa pentru a se umezi. Umezirea se face intr-un vas lung, astfel incat sa nu se franga, unde se tin 1-2 ore, dupa care se poate trece la rasucirea papurii pentru sfoara.

Rasucirea papurii se executa cu ajutorul dispozitivului de rasucire, actionat manual (fig. 84). Figura 84 – Dispozitiv de rasucit papura si formarea firului de urzeala

147

Rasucirea se face din foile de calitatea intai si din inima papurii. Se aseaza firele de papura in asa fel, ca partile groase sa se suprapuna peste partile subtiri si, prin rasucire, sa se obtina o sfoara de 5-6 mm grosime, care sfoara, pe masura producerii ei se va infasura pe bobina. In continoare, sfoara de papura se taie la lungimea corespunzatoare unei anumite dimensiuni a rogojinii.

Pentru a incepe operatia de tesut, sfoara se introduce prin spata si se trece dupa cele doua suluri ale razboiului, dupa care se innoada capetele. Se continua aceasta operatie pana se completeaza cu urzeala toata latimea stabilita pentru producerea rogojinii.(fig.85).

Fig.85 – Asezarea urzelii in razboiul de tesut rogojini

In continuare se intinde urzeala cu ajutorul unor pene, tinand insa seama ca toate nodurile sa fie sub spata razboiului, aproximativ pe aceeasi linie, iar capete, dupa terminare, se vor inoda doua cate doua fire. Acum se poate trece la impletirea rogojinii facand initial o impletitura din doua fire de urzeala dubla; in continoare se impleteste numai cu un fir, acoperind toata suprafata. Firele se introduce la o margine, cu capatul indoit si prins inrte primele doua fire de urzeala, apoi se trec prin urzeala peste sip e sub firul ce ce impleteste, pana la partea opusa a urzelii, unde se intoarce capatul de la inceput. Se va urmari ca pe timpul operatiei de impletit foile de papura sa se introduca alternative, una cu capatul gross i alta cu capatul subtire, astfel incat sa se realizeze acelasi nivel.

Dupa fiecare fir, cu ajutorul spetei, se indeasa batatura, prin lasarea in jos si apoi se readuce in pozitia de sus (repaus) pentru introducerea urmatorului fir. Operatia se repeta pana ce panza ajunge jos si nu mai avem cursa la spata. Se slabesc penele si se roteste tesatura, creind astfel cursa spetei; se repeat mereu pana la terminarea rogojinii.

La terminarea impletiturii, se aplica din nou o impletitura dubla de doua fire care formeaza o bordure terminal a rogojinii. Se slabesc penele care intind urzeala, dupa care se taie firele de urzeala

148

in timp ce se innoada doua cate doua si la un cap si la altul. In aceasta faza s-a terminat definitive operatia de impletire, urmand sa se aplice finisajul.

Finisajul consta din trecerea tuturor capetelor pe dosul impletiturioi si taierea lor aproape de panza. La partile laterale ale rogojinii se tund capetele in linie dreapta, lasand 3-5 cm mustati la capete, care vor fi tunse uniform. Cunoscand faptul ca impletitul s-a executat tot timpul cu papura umeda, urmeaza ca rogojina sa fie uscata.

Uscarea se poate face artificial prin introducerea in camera de uscare special construite, unde se tin dupa un regim de uscare, intre 5 si 48 ore.

Uscarea constituie o operatie de o importanta deosebita, intrucat depozitarea rogojinilor cu umiditate mare favorizeaza mucegairea lor. Acest neajuns face ca produsul sa-si iparda din calitati, aspect si durata de folosinta. Pentru acest motiv se va acorda o deosebita atentie fazelor de uscare si stivuire a productiei de rogojini (fig.86).

Figura 86 – Modul de stivuire si pastrare a rogojinilor

Ambalarea rogojinilor pentru expediere se poate face in rola sau ballot, asa cum se vede in figura 87. Ambalarea in rola consta in suprapunerea a trei-patru rogojini si strangerea lor circular incepand de la prima spre ultima bucata.

Ambalarea in ballot consta din impaturirea rogojinilor in trei(pe lungime) rezultand un dreptunghi, format din 5-10 rogojini, care se vor lega la capete cu sfoara.

149

Figura 87 – Modul de ambalare a rogojinilor

2.4.5 Produse obtinute prin impletirea papurii

Tot prin procedeul de impletire a papurii se pot executa game variate de produse, cum ar fi:

2.4.5.1 Papuci de baie din papura

La confectionarea papucilor de baie dn papura (mai ales la talpi) impletitura nu se deosebeste cu nimic de aceea executata pentru baza unui cos descris mai inainte. Pe o planseta sau pe un carton se traseaza conturul talpii, peste care se va insira (urzi) firul de urzeala, perpendicular pe lungimea conturului, intocmai ca la lucrarea descrisa anterior pentru executarea cosului. Capetele se leaga in spatele plansetei, asa cum este redat in figura 88, poz. a.

La mijlocul lucrarii se impletesc doua randuri din cate 2 – 3 fire, dupa care se completeaza cu impletitura aproape toata suprafata talpii, lasand pe margine loc pentru trei randuri, asa cum se poate vedea in figura 88, poz. b. In spatiul ramas liber se continua cu atentie impletitul urmand a se realiza o impletitura dupa conturul desenat al talpii. Cand se termina impletirea dupa contur, legaturile de pe planseta se desfac si se ridica lucrarea.

150

Fig. 88 – Inceperea impletirii la papuci din papura

Prin impletirea urzelii intre firele de la tiv (sau bordura) se orienteaza toate firele (de urzeala) de la suprafata, asa cum se poate vedea din figura 89, poz. a. In continuare se vor taia firele care nu mai sunt necesare. Taierea acestor fire se va face cat mai aproape de suprafata talpii.

Firele lasate in partea anterioara vor fi mai lungi si se folosesc ca urzeala a impletiturii superioare a papucului.

Firele de la varful papucului se impletescexecutand 2 sau 3 randuri din cate doua fire. Odata terminata aceasta operatie se asaza in interiorul papucului un calapod si se incepe impletirea fetei papucului, asa cum se vede in fig. 89, poz. b. Pentru impletire se poate folosi si urzeala ramasa de la talpa.

Figura 89 – Terminarea impletiturii

151

Cand s-a ajuns cu impletirea fetei papucului la masura indicata pe calapod, se aplica un tiv ca la talpa, iar capetele urzelii (ce a mai ramas) se trec in interior si se taie. Al doilea papuc se impleteste in mod identic, pornind de la acelasicontur intors pe fata opusa. Tot in acest mod se pot impleti si pantofiori cu marginea din spate ridicata printr-o impletitura de cateva randuri.

2.4.5.2 Impletituri pentru imbracarea sticlelor

Executarea de impletituri pentru sticle se face cu scopul de a oferi un aspect placut si de a proteja sticlele in timpul transportului.

Forma impletiturii depinde de forma sticlei care trebuie sa se imbrace. Impletiturile pentru imbracarea sticlelor se fac cu papura rasucita, tinand cont si de destinatia pe care o au (ornament, protejare sau suport pentru manipulare). Impletitura se executa prin aceeasi metoda de lucru ca la impletiturile din rachita, descrise in capitolul precedent.

La impletiturile din papura pentru imbracarea sticlelor se deosebesc urmatoarele faze de

lucru:

Initial se traseaza conturul de baza al sticlei propuse a fi imbracata.

Peste acest contur se intind fire de papura rasucite, cu un diametru corespunzator marimii sticlei.

Se acopera conturul trasat al sticlei (cercul de baza) lasand intre fire o distanta egala cu grosimea firului.

Perpendicular se aseaza alte fire identice (pe primele fire), cu care, prin impletire, se va

acoperi intreaga suprafata desenata. Aceasta asezare constituie urzeala impletirii asa cum se vede din figura 90, poz. a.

Figura 90 – Impletituri pentru sticle

152

Se impleteste o centura de consolidare, cu un fir la fel de gros, care este indoit la un capat, pe distanta de cativa centimetri.

In interiorul conturului care marcheaza fundul sticlei, se executa o impletitura in doua fire, impletind in acelasi timp si urzeala. In continuare se procedeaza exact ca la baza cosului de piata (descris anterior), numai ca in acest caz se lucreaza dupa un contur trasat. Impletind dupa conturul sticlei se va dinstanta in acelasi timp si urzeala.

Se face un nou tiv, culcand urzeala pe suprafata lucrarii.

Se aseaza sticla pe baza confectionata din urzeala si se consolideaza circular, ridicand toate capetele pe langa sticla si legandu-le deasupra. Se indoaie un fir in doua, la 10 – 15 cm distanta de la capat, cu care se cuprinde bucla astfel formata la un fir de urzeala oarecare, pornind cu cele doua fire peste urzeala, spre dreapta (fig. 90, poz. b).

Alaturand un alt fir celor doua, se executa o centura in trei, dupa metoda cunoscuta, asa

cum a fost descrisa anterior.

Pregatirea materialului de impletit ce se foloseste la imbracarea sticlelor, se face in felul urmator:

pentru impletirea spre dreapta, firele de papura se vor rasuci spre stanga, fie ca sfoara se impleteste separat, fie ca se impleteste printre urzeala. In figura 91 se prezintarasucirea corecta si gresita a papurii;

Fig. 91 – Modul de rasucire a materialului de impletit

pentru impletirea spre stanga, firele de papura se vor rasuci spre dreapta, iar impletirea se va executa spre stanga;

pentru centura de la muchia bazei, vom incepe impletirea peretelui: imbracand sticla, se pot executa in cadrul impletirii si unele motive nationale caracteristice impletiturilor.

153

Impletirea se poate incepe cu un numar de fire egal cu numarul firelor de urzeala (ca la cosulete). De asemenea, se poate acoperi complet urzeala impletind cu doua fire, asa cum se procedeaza la impletirea papucilor.

Cand se ajunge cu impletitura la umerii sticlei se poate face o dantelare, un brau etc, lasand urzeala libera ca la impletiturile executate la cosulete.

Se continua apoi cu impletirea pe gatul sticlei, spre gura, suprimand din loc in loc din urzeala (cand este prea mult). Sub baza sticlei, inainte de a termina, se executa o bordura pentru protejarea bazei, procedandu-se ca la baza cosuletului de piata.

2.4.5.3 Executarea stergatorului din papura

Stergatoarele din papura sunt obiecte marunte si de valoare mica, dar de mare utilitate in gospodarie, fiind usoare, ieftine si foarte practice.

Pentru o valorificare eficienta a tuturor deseurilor de papura de la impletirea produselor interne si de export, se recomanda folosirea acestora pentru producerea stergatoarelor de papura si a altor produse similare. In acest scop se executa o impletitura usoara in trei sau patru fire, sub forma de banda care constituie elementul de baza la executarea stergatorului. Confectionarea stergatorului de papura cuprinde, in principal, doua faze de lucru:

pregatirea materialului in banda;

montarea benzii.

Pregatirea benzii consta din impletirea papurii si rasucirea acesteia in trei fire, rezultand o banda lata de 15, 20 sau 30 mm. Pentru a se realiza practic acest lucru se procedeaza astfel:

Se aleg cateva foi de papura mai lungi, de calitatea a doua, care se rasucesc intr-un anumit sens, apoi se indoaie si se rasuceste in sens contrar. In continuare, se prinde capatul altei suvite rasucite, care se suprapune peste suvita indoita si se aduce in bratele acesteia.

In cazul impletirii cu trei fire se va proceda astfel:

Se aleg pe rand, cand dintr-o parte, cand din partea opusa, unul din firele laterale care se aduce peste cel din mijloc, astfel ca fiecare fir sa aiba succesiv de doua ori, pozitia laterala, o data la mijloc s.a.m.d. Dintr-o astfel de impletitura in trei, lata de circa 15 – 20 – 30 mm, se poate confectiona un stergator de forma dorita: rotund, oval, dreptunghiular etc.

154

Fig. 92 – Stergator din papura:

a – inceperea impletiturii la stergator ; b – stergatorul din papura

Pentru a se realiza un stergator de forma rotunda se procedeaza astfel:

Din impletitura realizata se formeaza un melc care se prinde cu sarma, apoi se roteste impletitura aplicand din 5 in 5 cm cuie de lemn sau metal, asa cum se vede in fig. 83, poz. a. Cuiele se bat pe cantul lucrarii, tinand lucrarea in plan pe suprafata mesei. Se repeta in continuare, pana se ajunge la dimensiunea dorita. Cand montarea se apropie de sfarsit, se va avea in vedere ca banda sa se subtieze astfel ca sa se termine dupa formare semicercului, asa cum se vede in fig. 83, poz b. Ultimul randtrebuie bine consolidat, de corpul lucrarii, prin cuie de lemn mai lungi, pentru a nu da voie sa se destrame.

Pentru consolidarea marginii se foloseste un firde sarma neagra de 0,3 – 0,5 mm. Este bine ca acest fir de sarma sa fie montat chiar de la inceput, de melcul format la mijloc. In felul acesta se poate ancora capatul benzii de ultimul rand de aproape, fara sa se observe.

2.4.6 Finisarea impletiturilor din papura

Finisarea impletiturilor din papura cuprinde o serie de operatii care au ca scop final crearea unui aspect estetic superior. Efectele obtinute in urma acestor operatii depinde in mare masura de:

constiinciozitatea cu care se executa lucrarea respectiva;

155

materialul de baza folosit la impletitura;

calitatea executiei impletiturii cat si a finisajului.

La toate produsele care se executa prin impletirea papurii, indiferent de destinatie sau scop, in finisaj trebuie sa se execute urmatoarele operatii:

curatirea impletiturii de capetele ramase in timpul lucrului;

uscarea impletiturilor pana la umiditate medie de 15 – 18%;

ornamentarea impletiturii sau adaugarea unor materiale plastice, textile etc;

la impletirea cosurilor, datorita materialului ce se lucreaza in prelungire sau la intoarcerea de la capatul impletiturii, rezulta unele capete ce trebuie ascunse si apoi taiate in asa fel ca sa nu se desfaca;

dupa operatia de curatire cosurile se stivuiesc intr-o camera incalzita la peste 20oC si se lasa 1 – 3 zile pentru uscare; uscarea se poate face si natural prin expunerea cosurilor (impletiturilor)la soare si vant. Trebuie avut in vedere ca ambalarea si expedierea produselor cu umiditate crescuta duc la mucegaire si pierd din aspectul comercial si rezistenta – mai ales cand sunt ambalate fara sa primeasca aer (in lazi – vagoane) mai mult de 3 zile.

Pentru unele cosuri de piata sau care sunt folosite ca poseta, mai intervin unele lucrari de completare a finisajului, si anume:

pictarea suprafetelor impletite cu diferite culori pentru ornamentare;

imbracarea la interior cu materiale plastice sau textile;

lucrari care se efectueaza dupa uscarea cosului.

Operatia de ornamentare se poate face fie prin pictarea direct pe impletitura executata din papura, fie prin vopsirea foilor de papura si apoi transpunerea prin coasere a modelului dorit. Se mai pot face ornamentari si prin introducerea in impletitura de materiale plastice sau PVC, in culori vii.

Captusirea cosurilor se face de obicei la cele care sunt destinate sa inlocuiasca posetele.

Captusirea se face cu material plastic sau textil, prin coasere directa de peretele interior al cosului.

Ambalarea acestor produse se face prin legarea lor intr-un numar par sau impar, infasurate in hartie si introduse in containere. Acestea se captusesc cu carton ondulat. In cazul expedierilor pentru comenzi solicitate la export, se ambaleaza in lazi, care sunt captusite cu hartie ceruita, carton ondulat si hartie matase. Aceasta se face pentru a le feri de umezeala in timpul transportului la beneficiar.

Trebuie avut in vedere ca depozitarea impletiturilor din papura este foarte pretentioasa, cunoscand faptul ca materia prima este higroscopica, ceea ce face sa-i creasca umiditatea in produs, favorizand mucegairea lui. Acest neajuns face ca produsul sa-si piarda din calitate, aspect, durata de

156

folosire etc. Din aceste motive se va acorda o mai mare atentie la uscarea produselor, care nu se vor introduce in magazie cu umiditatea mai mare de 15%. Magaziile pentru depozitare vor fi de asemenea aerisite si ferite de umezeala.

2.4.7 Prezentarea produselor impletite din papura

Produsele din papura combinate sau nu cu alte materiale estetice (PVC, textile, vopsele) se produc intr-o gama mare pentru diverse utilizari.

In cele ce urmeaza ne propunem sa va prezentam cateva exemplare caracteristice impletiturilor din papura. Dezvoltarea activitatii de impletituri din papura este un mijloc sigur de cresrtere a numarului de sortimente, bunuri de larg consum, valorificarea resurselor locale si de folosire eficienta a bratelor de munca in sezonul cu munci agricole reduse. Desfacerea produselor de impletituri se asigura prin intreprinderile de stat pentru export si prin comertul socialist si cooperatist pentru piata interna.

In figura 93 se prezinta cateva modele de cosuri executate din papura rasucita sau nu, care poate fi combinata cu alte materiale.

Fig. 93 – Cosuri din papura rasucita

Confectionarea acestor cosuri se face dupa sablon, avand o impletitura variata. Dimensiunile si forma acestor cosuri poate fi diferita.

Aceste cosuri se poarta de femei in sezonul de vara, asortandu-se cu imbracamintea sau incaltamintea purtata.

157

Fig. 94 – Cos pentru piata

In fig. 94 se prezinta cosul pentru piata, ce se foloseste la transportul alimentelor. Aceste cosuri sunt executate in razboi sau gherghef, din papura, care poate fi rasucita sau nu. Sunt practice pentru cumparaturi, usoare si incapatoare. In unele cazuri, aceste cosuri se captusesc cu materiale plastice sau textile, pentru a retine cel mai bine produsele ce se transporta.

In fig. 95 sunt prezentate cosurile pentru pastrare, care sunt executate din papura, prin metoda de impletire cu acul. Aceste cosuri sunt mult intrebuintate la pastrarea unor obiecte sau produse alimentare. Ele se executa intr-o gama variata de modele si dimensiuni, cu sau fara capac (fig. 95). Fig. 95 – Cosuri pentru pastrare

Figura 96 prezinta cateva cosuri pentru expunerea de marfuri, care sunt executate din papura, prin metoda de impletire cu acul – in diverse marimi si formate.

158

Fig. 96 – Cosuri pentru expunere

Rogojinile sunt produse obtinute din impletirea papurii, iar depozitarea lor trebuie facuta in conditiile aratate mai inainte. Desfacerea si calitatea lor depinde in foarte mare masura de modul cum se vor depozita (fig. 97, a).

In figura 97 se poate vedea modul de asamblare al rogojinilor. Ambalarea se face dupa uscarea produselor.

Fig. 97

159

Transportul rogojinilor ambalate, din depozitul sectiei la beneficiar sau la rampa de incarcare in vagon sau in vapor, se face cu autocamioane, asa cum se vede in figura 97, b.

UTILAJE, SCULE, DISPOZITIVE FOLOSITE IN MESTESUGUL DE IMPLETITURI

3.1 Generalitati

In general, masinile folosite in sectorul de impletituri sunt alcatuite din urmatoarele parti componente:

batiu;

masa;

arbori;

mecanism de avans;

aparatura de ungere.

Constructia, forma si modul de lucru al acestora variaza de la masina la masina, in functie de specificul fiecareia.

Batiul este partea principala a unei masini – unelte, el constituind scheletul pe care se monteaza toate organele si dispozitivele masinii (masa de lucru, arborii, transmisia, motoarele, etc). Totodata prin intermediul batiului, masina poate fi fixata cu ajutorul butoanelor, de fundatie. Batiurile, in general, se construiesc din fonta, otel sudat sau lemn.

Batiurile executate din lemn au, in general, forma de schelet si se intrebuinteaza la masini simple si usoare, fara solicitari mari. Forma si constructia batiurilor trebuie aleasa astfel incat sa satisfaca anumite conditii de folosire a acestora. Astfel, batiurile trebuie sa fie suficient de grele, mai ales in cazul masinilor cu arbori portcutit.

Masinile folosite la productia de impletituri fac parte din categoria usoara, fiind executate cu batiuri din profile de otel, avand un cadru mare care sa asigure o stabilitate buna si totodata, pentru a nu fi influentate de vibratiile arborilor.

160

Partea superioara a masinii trebuie astfel construita, incat sa permita prelucrarea materialului la diverse dimensiuni. Partile cu care muncitorul vine in contact, trebuie sa fie rotunjite pentru a nu jena in timpul exploatarii pe muncitor sau materialul la trecerea peste masina.

Mesele de lucru ale masinilor servesc la sustinerea pieselor de prelucrat. Ele se executa din fonta sau din otel cu nervuri sau adaos de otel, la partile care ar putea fi solicitate mai intens. Se deosebesc mai multe tipuri de mese de lucru, acestea fiind adaptate la tipul masinii si la forma de sustinere a materialului pentru prelucrare.

Arborii sunt elemente de rotatie cu sectiunea circulara, pe care sunt montate roti pentru curele de transmisie, roti dintate, scule taietoare etc., avand rolul de a primi si de a transmite miscarile de rotatie ale sculelor sculelor taietoare, dispozitivul de avans etc.

Dupa modul de fixare pe batiul masinii, se deosebesc trei tipuri de arbori, si anume:

arbori fixati pe doua lagare cu rulmenti, avand scula taietoare montata in consola;

arbori pe doua puncte de sprijin pe lagare cu rulmenti, avand scula taietoare asezata intre lagare;

arbori cu doua lagare fixe si cu unul demontabil; scula taietoare este montata intre lagarul mobil si unul dintre lagarele fixe.

Constructia arborilor portcutit depinde de:

felul masinii – unelte;

felul sculei si de modul de fixare al acesteia;

viteza de lucru;

marimea efortului care ia nastere in timpul lucrului si de tipul lagarelor.

Pentru arborii usor solicitati se folosesc drept lagare rulmenti cu bile, iar pentru cei care sufera solicitari mari in timpul lucrului se folosesc rulmenti cu role de diferite tipuri.

Arborii care lucreaza cu turatii inalte trebuie dimensionati astfel incat sa se evite ruperea lor din cauza vibratiilor care se produc.

Mecanismele de avans sunt acele parti ale masinilor – unelte care antreneaza piesa ce urmeaza sa fie prelucrata de scula taietoare a masinii.

161

Masinile dotate cu astfel de mecanisme prezinta avantajele:

productivitate mare;

prelucrare de calitate superioara, prin asigurarea unui avans continuu si uniform;

micsorarea efortului pe care-l depune muncitorul in timpul lucrului;

micsorarea pericolului de accidente, prin faptul ca se micsoreaza sau se reduce total posibilitatea venirii in contact cu scula taietoare a muncitorului.\

Din punct de vedere constructiv, mecanismele de avans se impart in:

mecanisme de valturi;

mecanisme cu senile;

mecanisme cu tambur.

Mecanismele cu valturi (cilindrii) sunt dintre tipurile cele mai intrebuintate. Acest sistem de antrenare se intalneste la masinile de rindeluit si spintecat rachita.

Transmisii se numesc organele care au rolul de a transmite miscarea de la sursa de energie mecanica la organele in miscare ale masinii – unelte. La masinile folosite la impletituri se intalnesc transmisii principale ale masinii si ale mecanismului de avans si transmisii auxiliae.

Transmisiile se pot realiza prin curele, pinioane, prin cuplare directa cu motorul electric si prin dispozitive hidraulice si pneumatice. Actionarea masinilor se face de catre motoare electrice proprii.

Transmisia de la arborele principal la masina se face cu curele de sectiune dreptunghiulara sau trapezoidala.

Dispozitivele de ghidaj si de presare au rolul de a conduce mladitele spre scula taietoare si de a le fixa in vederea prelucrarii. Aceste dispozitive au forme si constructii diferite, in functie de felul masinii si de m odul de actionare a acestora.

Aparatura de ungere are rolul de a reduce frecarile care se produc intre doua suprafete in contact, care se deplaseaza intre ele, cum este cazul lagarelor, al rulmentilor

162

etc. Se obtine prin aplicarea pe aceste suprafete a unui strat lubrifiant (vaselina, uleiuri, etc).

Aplicarea acestor lubrifianti se face cu ungatori cu palnie si bila.

Ungerea lagarelor cu rulmenti si a transmisiilor se face prin introducerea vaselineiin carcase, la anumite intervale de timp. La masinile cu multe locuri de ungere, acestea se realizeaza prin conducte si cu pompe de ulei. Ungerea se face manual in cazul utilajelor folosite la sectiunile de impletituri, prin ungere sau cu picuratorul.

3.2 Fierberea, cojirea, spintecarea si rindeluirea mecanica a rachitei

Pentru fabricarea diverselor produse din rachita se folosesc doua sortimente de mladite, si anume: rachita de cultura nobila si rachita din flora spontana.

Inainte de a fi introdusa la impletit, rachita necesita o serie de operatii si de manipulari suplimentare fata de alte materiale si anume: fierberea, cojirea, spintecarea si rindeluirea.

Prin fierbere se intelege procesul de tratare termica a rachitei care inlesneste cojirea rachitei.

Cojirea rachitei are o importanta deosebita in procesul de impletituri din rachita deoarece conditioneaza in mare masura calitatea produselor obtinute. In productia impletiturilor se aplica tratamentul hidrotermic (cand materialul este supus unui tratament de umezire si fierbere in apa).

Cazanul pemntru fiert rachita (fig. 98) poate fi actionat direct cu un foc pentru incalzire sau cu o serpentina de teava prin care trece abur supraincalzit.

163

Fig. 98 – Cazan pentru fiert rachita

1 – cazanul ; 2 – zidaria de sustinere ; 3 – arzatorul ; 4 – cenusarul

Pentru incarcarea si descarcarea cazanului de rachita este prevazut cu o naveta de fier beton de 6 – 8 m grosime care se scoate cu ajutorul palanului montat pe o traversa de fier si pe care culiseaza asezand naveta alaturat pe o platforma, de unde se descarca rachita fiarta si apoi se incarca cu o alta sarja.

Operatia se executa de muncitori cu ajutorul unui cleste sau a unei furci special construite pentru manipularea rachitei fierte – iar in maini purtand manusi de cauciuc.

Cojirea rachitei este operatia prin care mladitele de rachita sunt lovite pentru a rupe coaja in scopul decojirii. Aceasta operatie se executa la masina de cojit cu tambur cu arcuri sau manual, cu ajutorul clestelui special executat. Masina este formata din urmatoarele parti principale:

Un schelet (batiu), un tambur portarcuri si montorul cu organele de transmisie.

Scheletul este construit din profile de otel imbracate cu tabla si are la partea inferioara niste picioare pe care se sprijina masina.

Tamburul are un diametru de 30 – 40 cm, este confectionat din profile avand mantaua de tabla, peste care sunt montate 6 – 8 arcuri spirale din otel, pe toata lungimea

164

tamburului. Tamburul astfel construit se roteste in lagarele montate pe schel;et. Tamburul este actionat fie direct, de un motor electric, fie prin intermediul unei curse de transmisie, care este actionata de un motor, fixat pe podea sau pe schelet.

Masina de cojit mai e prevazuta cu o serie de dispozitive si organe de comanda. Caracteristicile tehnice ale acestor masini sunt prezentate in tabelul 20.

Antrenarea mladitelor de rachita, la aceasta masina, se face manual, prin trecerea lor intre tambur si batiu.

Deservirea masinilor de cojit se face de catre un muncitor necesitand uneori si un ajutor pentru manipulare astfel ca, productivitatea masinii sa fie realizata la maximum.

Tabelul 20

3.3 Spintecarea și rindeluirea răchitei

Mlădițele de răchită, cojite și uscate, urmează să fie spintecate în trei sau patru, urmînd să li se dea în continuare forma și dimensiunile șinei, printr-o serie de alte operații.

Primele operații sînt acelea de spintecare a mlădițelor în trei sau patru plane, prin care se creează o secțiune dreptunghiulară a șinei. Această operație se execută la mașina de spintecat și rindeluit, prin introducerea mlădiței cu capătul gros între valțurile mașinii care împing mlădița în fața cuțitului, în trei sau patru plane, obținînd astfel de la fiecare mlădița trei sau patru șuvițe cu secțiunea triunghiulară, cu inima mlădiței în vîrful secțiunii triunghiulare, pe lungimea mladei introduse.

3.4 Mașina de spintecat și rindeluit

înlăturarea părții dinspre inimă a mlădiței și obținerea unei șuvițe dreptunghiulare numită și șină, se face cu această mașină (în partea dreaptă unde rolele de avans împing șuvița în fața cuțitului de rindeluit care înlătură partea interioară dînd șuviței forma de șină.

165

Mașina de spintecat și rindeluit (v. fig. 23) este alcătuită dintr-un suport metalic — batiu —, o masă formată din două părți cu rola anterioară și motorul electric care antrenează arborele rolelor de avans ale mașinii. Batiul mașinii este executat din profile metalice. Rolele de avans ale mașinii sînt executate din oțel special spre a se evita ruperea lor în timpul lucrului, fiind expuse la eforturi.

Caracteristicile tehnice ale mașinii de spintecat și rindeluit sunt date în tabelul 21. ,

Tabelul 21

Antrenarea mlădițelor și a șinelor de răchită la această mașină se face prin două operații : o trecere pentru spintecare și o trecere pentru rindeluire avînd la ambele operații avansul mecanic.

Deservirea mașinii de spintecat și rindeluit, cu avans mecanic, se face de către doi muncitori. Uneori, pot să lucreze doi muncitori și un ajutor pentru a mări productivitatea mașinii.

3.5 Finisarea cu lacuri

Impletiturile, în general cele de răchită, se lăcuiesc pentru a obține o față lucioasă, dand totodată și o uniformizare a coloritului împletiturii.

Lucrările pe bază de nitroceluloză se aplică pe împletituri, de cele mai multe ori prin stropire, foarte rar cu pensula. Cu aceste lacuri se pot obține semilustruiri și lustruiri cu luciu.

3.5.1 Tehnica aplicării lacurilor pe bază de nitroceluloză

Aplicarea acestor lacuri se face cu ajutorul aerului comprimat, cu o instalație de pulverizare. La aplicarea nitrolacului prin pulverizare trebuie să se respecte următoarele:

nitrolacul să fie strecurat prin site dese înainte de a fi introdus în instalație

166

amestecul de nitrolac și diluant să fie astfel făcut ca pentru prima pulverizare, viscozitatea soluției să varieze între 10—12 s, pentru a doua pulverizare de 10 la 8 s, pentru a treia pulverizare de la 6 la 8 s, iar pentru pulverizările următoare mai puțin de 6 s.

Deoarece nitrolacul se aplică în amestecul diluant, este necesar; sa se cunoască

modul de stabilire a viscozității soluției. La aplicarea nitrolacului se va urmări:

aplicarea soluției de nitrolac să se facă într-un mediu cu temperatură de 18—20 °C,

– presiunea aerului în rețeaua de alimentare a pistolului să fie

de 2,5—3,5 at;

– în momentul pulverizării, pistolul să fie ținut perpendicular pe suprafața care se acoperă cu lac, la o distanță de 200—2 500 mm ;

viteza de deplasare a pistolului să fie cuprinsă între 20—25 m/min ;

în funcție de forma suprafeței, să se respecte forma corespunzătoare a jetului pulverizat, în modul arătat în figura 99

Figura 99 Schema de formare a jetului la pulverizarea cu nitrolac

între straturile aplicate succesiv trebuie să se respecte timpul de uscare de cel puțin

30—40 minute ;

pulverizarea trebuie să se facă într-un mediu fără praf, iar

împletitura trebuie ștearsă de praf înaintea fiecărei pulverizări (se face deprăfuirea mecanic sau manual).

Instalația de pulverizare (fig. 100) este compusă din următoarele :

compresor cu aer;

rezervor de aer ;

167

filtru de aer ;

conducte de aer;

aparate de pulverizare (pistol de pulverizare).

Instalația funcționează în felul următor :

Aerul aspirat de compresor este comprimat de acesta la 3—6 at, este trimis la rezervorul de aer, care are rolul de a menține presiunea la același nivel în instalație. Rezervorul de aer este prevăzut cu un manometru pentru citirea presiunii, care trebuie să fie cuprinsă între 2—4 at.

Figura 100 Schema unei instalații de pulverizat nitrolacul

Din rezervorul de aer, aerul este trimis la filtru] de aer, care are rolul de a-1 curăța de apă și de uleiul cu care se încarcă de obicei în compresor.

168

Figura 101 – Pistolul de pulverizat :a — cu rezervorul montat sus; b — cu rezervorul agezat jos

Figura 102 – Pistol de pulverizat racordat la un bazin cu lac

De la filtru, aerul este trimis la pistolul de pulverizat, în drumul lui întîlnind lacul, pe care, cu ajutorul pistolului, îl împrăștie pe su¬prafață. Pistoalele de pulverizat sînt de diferite construcții, după modul în care se face alimentarea lor cu lac. Astfel, deosebim :

pistoale în care lacul este introdus din pahare sau din vase montate în partea de deasupra a pistolului, (fig. 130, a) lacul intrînd în aparat prin cădere liberă ;

169

pistoale cu vasul de lac montat în partea de jos, (fig. 101, b) la care lacul intră în pistol prin absorbția lui ; — pistoale la care lacul intră prin conducte din rezervoare de lac, separat de pistol. întreținerea pistolului de pulverizat (fig. 101) se face pe baza următoarelor reguli :

a terminarea lucrului se golește lacul din vasul de alimentare

se opreste aerul care intra in filtru si se deschide robinetul filtrului, pentru a lasa sa intre apa si uleiul adunat in acesta in timpul functionarii ;

se spala pistolul si vasul de lac cu diluant.

Deservirea instalatiilor de pulverizat cu nitrolac, in general, este facuta de un muncitor care lucreaza tot timpul in fata hotei de absorbtie.',

3.6 Utilaje folosite la productia de papura

Pentru impletirea unor produse din papura, se foloseste un utilaj construit din lemn, in general numit razboi. Razboiul pentru impletitul din papura se face din lemn de esenta tare: fag, stejar, ulm, paltin etc. de marimi si forme diferite. Razboiul de tesut manual, cel mai raspandit la impletiturile din papura este cel prezentat in fig. 80.

Razboiul de tesut manual rogojini se compune din urmatoarele parti:

doi montanti solizi 1, fixati in talpi 2 si consolidat cu contrafise 3;

doua longeroase orizontale fixat sus si jos 4, care impreuna cu montantii formeaza rama fixa. Longeronul de jos este folosit si ca suport al urzelii avand partea de jos semirotunda;

un longeron mobil 5, care se consolideaza de montantii ramei prin doua pene 8. Prin slabirea acestor pene se pot deplasa (roti) in sus sau in jos, atat cat este necesar ca sa se aseze la indemana lacul necesar;

spata 7, care serveste la stragerea panzei, regland in acelasi timp latimea impletiturii;

un suspensor din sarma 6, in care se atarna spata cand e in repaos.

Dispozitivul de rasucire se confectioneaza din lemn de specie tare si se compune din urmatoarele parti:

170

postamentul 1, care poate fi in forma de cerc, dreptunghi sau patrat; se confectioneaza din lemn in asa fel incat sa aiba stabilitate;

suportul bobinei 2, tot din lemn tare, bine ancorat in suport, iar la partea superioara avand axul pe care este fixata bobina mobila;

bobina 3, cu ajutorul careia se realizeaza si rasucirea papurii in sfoara pentru umezeala.

Acest dispozitiv poate fi fixat si pe un scaun taranesc lung care poate servi si la sederea lucratorului care face rasucirea.

Dispozitivul de cojire manuala a rachitei se confectioneaza din metal fixat pe un suport de lemn. Cojirea rachitei cu acest dispozitiv consta din trecerea ml;aditei de rachita peste vergelele reglate de resort care strivesc coaja, eliberand mladita de ea. Operatia este simpla si executata de un muncitor.

3.7 Unelte de mana

In cele ce urmeaza vor fi descrise principalele unelte de mana care sunt folosite pentru lucrarile curente la impletituri, precum si modul lor de intrebuintare.

Foarfecele folosit la impletituri poate fi de marimi variate, fiind alcatuit din doua brate incrucisate, fixate intre ele cu un nit sau buton – surub.

Cutitele ce se folosesc la diferite operatii in tehnologia impletiturilor din rachita sunt obisnuite. Ele pot fi de dimensiuni si forme variate, insa trebuie sa aiba o lama buna si taioasa.

Fig. 103 – Foarfeci folosite la impletituri

171

Fig. 104 – Cutite folosite la impletituri

Fig. 105 – Surubelnita

Surubelnitele ce se folosesc la introducerea in impletitura a unor mladite sau la reglarea masinilor si intretinerea lor, sunt de obicei din cele folosite si in alte sectoare de activitate.

Clestele de scos cuie este alcatuit din doua brate incrucisate, fixate intre ele cu un nit sau bulon – surub si se foloseste in timpul fazelor de impletire.

Ciocanul de fier este de forme si marimi diferite; se intrebuinteaza la baterea cuielor si a unor piesein timpul lucrului. Batatorul din lemn, de specie tare Carpen-corn, se foloseste la baterea impletiturii in special la impletiturile de rachita groasa, pentru strangerea mladitelor la suprafete mari de impletitura.

Fig. 106 – Cleste

172

Fig. 107 – Ciocan si batator

Fig. 108 – Pensule

Despicatorul cilindru din lemn de esente tari este lung de cca. 5 cm si gros, avand o conicitate, trei sau patru santulete care formeaza la cap planele cu ajutorul carora se poate despica mladita.

Pensula cu par aspru care poate avea diferite marimi se foloseste la aplicarea lacului manual la impletituri.

Lucratorul impletitor mai foloseste o serie de unelte pentru impletirea propriu-zisa, unelte de mana cu ajutorul carora lucreaza, in afara de cele care au fost prezentate.

3.7.1 Ascutirea uneltelor

Uneltele taietoare intrebuintate in procesul de productie a impletiturilor se uzeaza dupa un anumit timp si devin improprii pentru lucru. Pentru aceasta se cere sa se acorde o grija deosebita modului de intrebuintare si de ascutire a uneltelor. Uneltele bine intretinute si ascutite usureaza munca, maresc productivitatea, nu numai la cei cunoscatori, ci chiar la incepatori.

Manuirea uneltelor bine intretinute nu reclama nici pe jumatate efortul ce trebuie depus atunci cand sculele nu sunt bine ascutite.

173

Ascutirea uneltelor se poate face cu ajutorul masinilor de ascutit, polizoare, pere de ulei si apa, manual sau mecanic. Organizat in sculerii, ascutirea se executa de muncitori calificati in ascutirea si intretinerea sculelor taietoare.

4 Proiectarea si organizarea sectiilor de impletituri

Proiectarea sectiilor moderne de impletituri trebuie sa se faca respectandu-se urmatoarele principii mai importante, si anume:

organizarea in flux sau pe banda, prin diviziunea muncii a productiei de impletituri, pe tipuri de impletituri. Aceasta duce la realizarea unei productivitati ridicate a muncii, la incarcarea rationala a masinilor, reducerea suprafetelor de productie si la imbunatatirea operatiilor;

mecanizarea a cat mai multor operatii de productie care duce la eliberarea muncitorilor de munca fizica grea; muncitorul participand numai la executarea partii de impletire, restul operatiilor de pregatire si finisare se face mecanic sau semimecanizat, aceasta ducand la marirea capacitatii de productie, reducerea pretului de cost pe produs;

procesul de productie trebuie elaborat pe baza ultimelor realizari ale stiintei si tehnicii, tinandu-se seama si de posibilitatile de realizare si fundamentare economica a variantei propuse. Introducerea unei mecanizari a procesului de impletituri impune specializarea productiei (fabricarea acelorasi produse intr-o perioada mai mare de timp);

utilizarea rationala si complexa a materiei prime si materialelor auxiliare, in scopul reducerii consumurilor specifice, suprafetelor de depozitare, a deseurilor si a operatiilor de transport, incarcare-descarcare;

folosirea rationala a fortei de munca si a utilitatilor, care duc la obtinerea productivitatii maxime a muncii si la reducerea pretului de cost al productiei realizate;

amplasarea rationala a suprafetelor de productie (cladirile) instalatiilor si a depozitelor in planul general al sectiei de impletituri, in scopul reducerii suprafetei totale ocupate si a volumului de transporturi interne si externe ;

174

respectarea normelor de tehnica securitatii muncii si a normelor de paza contra incendiilor.

4.1 Organizarea spatiilor

Organizarea productiei porneste de la proiectarea obiectivelor industriale, indiferent daca este vorba de o intreprindere mare sau de o sectie de impletituri izolata ca asezare geografica.

Pentru sectiile de impletituri care in general se amplaseaza in apropierea materiei prime (langa culturile organizate), trebuie sa se asigure intre spatiile de productie o legatura logica, rationala si economica.

La stabilirea amplasamentelor se tine seama de o serie de criterii economice si sociale cum ar fi: valorificarea resurselor naturale ale fiecarui judet, pentru obtinerea unei eficiente maxime, ridicarea judetelor si a oraselor mai putin dezvoltate sau industrializate, precum si folosirea fortei de munca in sezonul cu munci agricole reduse.

Pentru sectiile de impletituri se va urmari inca de la amplasare apropierea de sursa de materie prima, alimentarea cu apa industriala sau direct din rau, posibilitatea deversarii apelor uzate, alimentarea cu energie si, daca este posibil, racordarea la o cale ferata normala.

Fig. 109 – Posibilitati de amplasare a sectiei de impletituri

175

In planul general al sectiei trebuie urmarita amplasarea spatiilor de productie, depozitele de materie prima, grupul de tratare termica si chimica a mladitelor de rachita, anexele auxiliare, sociale si administrative.

O sectie de impletituri unde se vor desfasura procesele tehnologice va cuprinde, in general, urmatoarele sectoare:

depozitul de materie prima;

grupul de tratare termica;

hala de fabricatie;

pavilionul administrativ.

4.2 Masuri de protectia muncii

Materia prima pentru impletituri este formata din nuiele rachita, papura, foi de porumb, pai, etc. Manipularea acestor materiale in depozite trebuie sa fie asigurate cu cai de acces optime printre randurile de stive sau glugi care vor fi asezate si cladite astfel incat sa nu se produca rasturnari, iar inaltimea acestora sa nu depaseasca 4 metri. Este bine ca manipularea snopilor de nuiele sau de papura sa se faca prin sistemul carucioarelor cu aparatori de siguranta.

La stivuirea snopilor se vor folosi macarale si electroplane.

In ateliere, pardoselile trebuie sa fie netede si prevazute cu canale de scurgere a apei (tinand seama de umiditatea materialului folosit la impletit) la locurile fiecarui muncitor impletitor.

La masa de lucru a muncitorului se va aseza un cadru de lemn pe care acesta isi va tine picioarele, evitand astfel contactul cu pardoseala umeda. In jurul fiecarui loc de munca se va asigura un spatiu suficient pentru depozitarea materialului de impletit, precum si spatiul necesar lucratorilor si carucioarelor ce aprovizioneaza cu materie prima.

De mare importanta este asigurarea luminii naturale la locurile de munca, respectandu-se normele de iluminat la mesele de impletit de o parte si de alta a peretilor longitudinali ai halei de impletire care trebuie sa fie prevazuti cu ferestrele luminoase.

De asemenea, se va urmari mentinerea unor conditii optime de aerisire a locului de munca.

Deservirea masinilor se va face numai de catre muncitori calificati si instruiti.

176

Se va acorda atentie intretinerii masinilor prin ungere, reparatii si revizuiri. Dispozitivele de pornire, decuplare si fixare cu care se pornesc sau se opresc masinile, trebuie verificate inainte de functionare, urmarind ca acestea sa fie prevazute cu aparatori de protectie.

Muncitorii ce deservesc cazanul de fiert nuiele de rachita vor fi echipati cu echipamnent de protectie, ochelari de protectie impotriva scanteilor si manusi de cauciuc; in jurul cazanului se va asigura un parapet pentru a impiedica caderea muncitorului in cazanul fierbator.

Pozitia muncitorului la scoaterea din cazan a rachitei va fi laterala fata de directia scoaterii snopilor pentru a se evita oparirea.

In incaperile amenajate pentru folosirea nitrolacurilor se va asigura echipamentul individual de protectie si conditii de circulatie a aerului prin ventilatoare. Se interzice fumatul in aceste spatii, avandu-se in vedere pericolul de explozii si incendii pe care il prezinta aceste materiale inflamabile.

Asemenea masuri sunt necesare si in incaperile de sulfatare a produselor

finite.

La stropirea produselor cu nitrolacuri trebuie sa se aiba in vedere ca lacurile si mesele de lucru sa fie prevazute cu hote de exhaustare a vaporilor de nitrolac.

De mare importanta este aplicarea normelor stabilite de pompieri in prevenirea incendiilor, atat in locurile de depozitare a materiei prime si a produselor finite, cat si in atelierele de lucru, avandu-se in vedere materialele usor inflamabile ce se folosesc.

4.3 Recomandari tehnice si organizatorice

Un principiu de baza in activitatea de prelucrare a rachitei, a papurii si a altor materiale destinate impletiturilor este acela ca, pe cat posibil, atelierul de lucru sa fie situat cat mai aproape de resursele de materie prima, avandu-se in vedere avantajele de ordin tehnic si economic de decurg din acest lucru.

Pentru realizarea unor conditii optime in prelucrarea materialelor de impletit s-a proiectat un model de atelier de impletituri care asigura o buna functionare a lucrului, o organizare rationala a muncii si o eficienta sporita a activitatii economice a industriei de impletituri.

177

In atelierele de impletituri se impune prezenta specialistilor calificati in prelucrarea materialelor de impletit pentru realizarea a cat mai diverse obiecte cerute pe piata interna si la export, care sa asigure indrumarea corecta si permanenta a tuturor muncitorilor impletitori.

O metoda buna pentru promovarea progresului in activitatea de impletituri, modernizarea productiei si diversificarea impletiturilor in raport cu cerintele beneficiarilor interni si externi, o constituie intalnirile periodice intre unitatile producatoare si consumatoare, contribuind la schimburi de experienta valoroase in ridicarea nivelului calitativ al productiei.

Cresterea productiei de impletituri presupune si perfectionarea liniilor tehnologice de lucru care sa faca posibila introducerea si extinderea operatiilor de mecanizare si automatizare in urmatoarele componnte:

Folosirea in flux continuu a nuielelor ce urmeaza a fi despicate, asigurandu-se prin benzi de circulatie sincronizarea sortarii cu operatia de despicare la masina de despicat si la masina de rindeluit;

Specializarea muncitorilor impletitori pe piese componente pentru unele articole de impletituri care prin natura lor se preteaza la imbinari (fotolii, mese, scaune, cosuri de rufe, etc);

Extinderea mecanizarii operatiilor de lacuire si bronzare a produselor finite folosindu-se sistemul de pistol sub presiune, actionat automat, uscarea prin compresii si derularea pe benzi pentru asigurarea unei calitati superioare ca uniformitate si colorit.

Stivuirea mecanizata a produselor finite in depozite cu folosirea de containere si electro-palane. De mare insemnatate este si necesitatea de unificare a simbolurilor impletiturilor prezentate in special la export de diferiti producatori, mai ales ca in buna parte acestea prezinta aceleasi caracteristici.

Fara indoiala ca in industria impletiturilor s-au obtinut succese remarcabile atat prin calitatea impletiturilor cat si prin diversificarea productiei acestora intr-o gama variata de modele. Aceste rezultate au condus la realizarea unor importante relatii comerciale pe plan extern cu un volum de desfacere la cote tot mai ridicate an de an si concretizate printr-un aport valutar insemnat. Desi industria impletiturilor de serie este tanara, numarand doar cateva decenii, ea a inregistrat in acest scurt interval de timp ritmuri deosebite, determinate in mare masura de cerintele tot mai mari ale beneficiarilor externi cat si a consumatorilor interni. Aceste cresteri insemnate au fost facilitate si de faptul ca

178

materia prima folosita nu a solicitat eforturi financiare importante , ea gasindu-se intr-o arie larga si in cantitati sporite.

Industria de impletituri necesita in continuare preocupari orientate in special in diversificarea sortimentelor cerute de consumatorii interni si externi. Accentul trebuie pus cu deosebire pe ridicarea calitativa a impletiturilor. Pe piata internationala exista tendinta de a se realiza sortimente cu caracteristici ce le confera un grad inalt de atractie prin insusirile de finete, de utilitate si frumusete, concomitent cu o mare varietate de forme si modele.

In aceasta intrecere trebuie sa se tina seama de tehnologiile cele mai avansate folosite de unii producatori, care intra in competitie cu produsele proprii, din unele tari cu asemenea preocupari, in mod deosebit a producatorilor din China unde exista o veche traditie in articole de impletituri.

In ultimul timp, papura este mai mult apreciata si folosita in articole de galanterie si cosuri de piata. Exista suficiente resurse din flora spontana pentru mentinerea unui ritm ascendent de prelucrare. Papura presupune insa si o exploatare rationala pentru a se asigura regenerarea si refacerea biologica.

179