Evoluția spațio-temporală a orașului Călan 1870-2017 Studiu cartografic Coordonator științific Absolvent Conf. univ. dr. Fodorean Ioan Neiconi… [303858]

[anonimizat], CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: [anonimizat] a orașului Călan 1870-2017

Studiu cartografic

Coordonator științific Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. [anonimizat]-Napoca

2018

CUPRINS

Lista figurilor

Figura 1. Harta localizării orașului Călan în cadrul județului Hunedoara. 9

Figura 2. Exemplu de georeferențiere prin mozaicare 14

Figura 3. Exemplu de ajustare geometrică 15

Figura 4. Comanda Clip pentru extragere dintr-o bază de date raster 16

Figura 5. [anonimizat] 16

Figura 6. Atribuirea coordonatelor prin referențiere 17

Figura 7. Crearea unui shapefile 18

Figura 8. Meniul de vectorizare 19

Figura 9. Principiul SRTM 21

Figura 10. [anonimizat] a UAT Călan 23

Figura 11. Situația arealului în anul 1924 24

Figura 12. Situația orașului Călan în anul 1974 25

Figura 13. Planul tehnic al Combinatului Siderurgic “Victoria” Călan, cca. 1980 26

Figura 14. Situația orașului Călan în anul 2009 27

Figura 15. Situația orașului Călan în anul 2017 28

Figura 16. Evoluția dispunerii clădirilor în orașul Călan 30

Figura 17. Vedere generală asupra uzinei Călan (1903) 32

Figura 18. Biserica romano catolică și casa directorului (1906) 34

Figura 19. Machetă a uzinei Călan și a locuințelor de muncitori (1938) 35

Figura 20. Produse din catalogul TNC (1936) 36

Figura 21. Evoluția producției principale în decursul anilor 1938-1968 38

Figura 22. Fluxul tehnologic al uzinei 38

Figura 23. Uzina în plan principal și cartierul Orașul Nou în spate 39

Figura 24. [anonimizat]. 2007 41

Figura 25. [anonimizat] (prezent) 41

Figura 26. Evoluția demografică a orașului Călan 42

[anonimizat] 1870-2017, [anonimizat]. Studiul urmărește evoluția localității în patru intervale de timp: I1 (1870-1924), I2 (1924-1974), I3 (1974-2009), I4 (2009-2017).

Această alegere a intervalelor de timp studiate se datorează resurselor cartografice și bibliografice disponibile. Zona fiind puternic influențată de punerea în funcțiune a uzinei în anul 1870, rezultă debutul primului interval I1. [anonimizat]. Al treilea interval cuprinde începutul epocii de glorie a [anonimizat].

[anonimizat], a [anonimizat], din jurul anului 1980. [anonimizat].

[anonimizat], website-ul “geo-spatial.org” și platforma OpenStreetMap. În urma obținerii acestor materiale, s-au folosit programele Google Earth Pro și suita ArcGIS versiunea 10.5 pentru referiențerea lor și mai apoi crearea unei baze de date prin digitizare.

La finele prelucrării bazei de date, utilizând în principal programele ArcCatalog și ArcMap, obținem reprezentări cartografice cu rol important în definirea momentelor precursoare dezvoltării orașului, cât și în degradarea acestuia. Cu ajutorul acestor reprezentări, diferențele dintre intervalele de timp alese pot fi mai bine observate și evidențiate, ca mai apoi să fie analizate și comparate între ele. Pe lângă perioadele de timp precizate pentru a fi comparate în această lucrare, se vor lua în calcul și amprentele pe care regimul comunist le-a lăsat de-a lungul anilor.

Astfel, există perioada pre-comunistă în care orașul cunoaște o creștere stabilă datorită succesului uzinei, perioada comunistă unde combinatul este puternic industrializat și dezvoltarea accentuată a orașului devine imperativă, iar mai apoi căderea regimului comunist aduce și consecințe nu tocmai favorabile activităților economice, declanșând un proces de degradare asupra întregii zone, combinatul nemaifiind utilizat și funcția industrială a orașului dispare.

1. Istoric

Orașul Călan a fost atestat documentar în 1387, datând de pe vremea dacilor, sub numele de Ydata, ca mai apoi sub stăpânirea romană să fie numit Aquae, după apele termale. Este reprezentat pe faimoasa Tabula Peutingeriana și menționat de Ptolemeu. Originea numelui orașului este atribuită unui episcop numit Calanus care a deținut o moșie în aceste locuri acum 800 de ani.

Pe teritoriul localității au fost descoperite două măsele de mamut, acest fapt atestând o așezare încă din paleolitic. Au mai fost găsite oase de animale, urme de chirpici și fragmente de vase care fac trimitere la neolitic. Descoperirile continuă cu obiecte precum topor, secure și brățară, ce reprezintă semne din epoca bronzului.

Așezarea era în componența unui teritoriu sub conducerea de juzi și cneji români, ce își păstreaza autonomia politică, administrativă și judecatorească în fața principatului Transilvaniei pentru o vreme destul de îndelungată. Treptat, Călanul și așezările din împrejurimi sunt transformate, devenind sate iobăgești până la finalul secolului al XVI-lea. Datorită obligațiilor impuse față de biserică, stăpânul moșiei și stat, răscoala lui Horea și mai apoi cea a lui Tudor Vladimirescu, mobilizează toate satele de pe valea Streiului.

În 1760 localitatea își schimbă denumirea în Puszta Kalan, hotar în care se construiește societatea metalurgică și primele case de colonii muncitorești.

Administrația Societății Brașovene de Mine și Metalurgie în frunte cu Max Egon cumpără în 1867 un teren de 180 de iugăre de la Sandor Bertha, iar în 1868 încep lucrările pentru proiectarea uzinei de către un inginer german. La 25 mai 1869 începe construirea primului furnal de către societatea „Kronständer Verein” care deținea și minele de la Teliuc. Furnalul este pus în funcțiune în iarna lui 1871, iar în 1874 începe construirea celui de al doilea furnal, care intră în funcțiune în 1875.

În anul 1916, uzina producătoare de fontă, în jurul căreia s-a dezvoltat orașul de pe malul Streiului a ajuns la 1117 angajați. Odată cu venirea regimului comunist, s-au construit primele blocuri de locuințe și o școală de ucenici, iar din 1959 începe construcția unui sector nou de locuințe pe terasa din dreapta râului, Orașul Nou. În anul 1961, datorită importanței economice a uzinei, comuna este declarată oraș.

Anul 1957 aduce un important salt tehnologic, cercetătorii români reușind să construiască primul cuptor carvofluid din lume, ce era folosit pentru producerea cocsului și semicocsului prin fluidizare, Uzina Victoria Călan devenind principalul producător de fontă cenușie din țară.

După 1990, Combinatul Siderurgic Victoria a fost transformat în S.C. Sidermet Călan, ca mai apoi în 1997 să fie divizat în 12 societăți comerciale indepedente. Această schimbare afectează enorm economia țării dar mai ales a orașului, numărul de muncitori fiind redus de la aproximativ 8000 la doar 1000. În 2005 complexul avea circa 200 angajați, iar în prezent zona se află într-un proces de ecologizare cu lucrări încetinite din cauza lipsei de fonduri. De asemenea se încearcă utilizarea spațiului industrial pentru potențiale noi investiții, în momentul de față existând deja un parc industrial de mici dimensiuni.

2. Localizare și descrierea arealului analizat

Orașul Călan este situat în partea nordică a depresiunii Țara Hațegului, pe valea râului Strei. Cartierul vechi al orașului denumit și Orașul Vechi se află în partea stângă a râului, pe drumul european E79 ce leagă Hațeg de Simeria, iar cartierul nou cunoscut ca Orașul Nou este așezat pe terasa din partea dreaptă a Streiului. Ca localizare în județul Hunedoara, acesta are o poziție centrală, la o altitudine de 300 metri deasupra nivelului mării.

Vecinii orașului din partea vestică sunt municipiul Hunedoara și comuna Teliuc, la nord comuna Băcia, în zona nord-estică și estică sunt comunele Mărtinești și Orăștioara de Sus, iar la sud și sud-est comuna Bretea Română respectiv comuna Boșorod.

Ca unitate administrativ teritorială, Călan mai conține și satele din împrejurimi, care sunt în numar de 12: Batiz, Călanu Mic, Grid, Nădăștia de Sus, Nădăștia de Jos, Ohaba Streiului, Sântămăria de Piatră, Sâncrai, Strei, Strei-Săcel, Valea Sângeorgiului și Streisângeorgiu, ultimul fiind în proces de asimilare sub componența cartierului Orașul Nou. Datorită unei dinamici evolutive de intensitate mică, aceste sate nu fac obiectul studiului analizei comparative bazate pe hărți, dar figurează în unele date specifice întregului UAT.

Pe lângă cele două cartiere precizate anterior, există un al treilea cartier, Crișeni, situat între drumul european și malul Streiului, care odată cu dezvoltarea masivă a conglomeratului industrial, își pierde statutul de sat și intră în componența orașului.

2.1 Relief, hidrografie, climă

În cadrul depresiunii Țării Hațegului, se găsesc diferite formațiuni geografice, de la regiuni de șes cum este valea inferioară a Streiului, la regiuni deluroase și muntoase, care o mărginesc. Orașul și satele aparținătoare dispun de un relief variat, fiind format din lunca Streiului, partea cea mai fertilă, apoi terasa râului pe care s-a construit orașul, și dealurile care mărginesc lunca, cu o înălțime ce variază între 400 și 590 metri, valoarea din urmă fiind atinsă pe Dealul Măgurii.

Strei este un râu cu debit permanent ce izvorăște din Munții Sebeșului, ce colectează bazinele râurilor Galbena și Râul Mare. Fiind un râu de munte, are debitul mărit primăvara datorită topirii zăpezilor, și uneori vara din cauza precipitațiilor abundente. În trecut râul obișnuia să iasa din albie, provocând inundații și schimbându-și matca, dar au fost luate măsuri împotriva acestor fenomene și au fost construite diguri. Pe vremea când combinatul siderurgic era în funcțiune, Streiul era principala sursă de apă ce-i asigura buna funcționare.

În afară de debitul principal al râului Strei, pe teritoriul orașului mai există și pâraie formate din torenții ce rezultă în urma ploilor, sau care au un debit de apă foarte variabil.

Clima orașului este de tip continental temperată, cu veri calde și ierni friguroase. În lunile decembrie, ianuarie și februarie temperaturile scad puțin sub 0 grade, iar în regimul termic de vară ajung la o medie de 20-23 de grade. Cea mai mare cantitate de precipitații are loc între primăvară-vară, iar cele mai secetoase luni sunt februarie și august. Cantitatea medie anuală de precipitații fiind între 600-700 mm/m2.

2.2 Monumente istorice

Călan este un oraș cu o istorie bogată în spate, marcat de prezența unor puncte de interes istoric în arealul său, dar care din păcate nu au fost valorificate în scop turistic la un nivel foarte eficient, acestea fiind:

Villa Rustica din satul Strei, care datează secolelor II- III d. Hr.;

Situl arheologic și băile termale Ad Aquae la 3 kilometri nord de oraș, de pe vremea romanilor, fapt dovedit de ștampila Legiunii XIII Gemina pe unele ziduri;

Reședința medievală de secol XIII din Strei;

Biserica Adormirea Maicii Domnului, construită din piatră brută pe ruinele unei așezări romane de tip villa rustica, în stil romano-gotic la începutul secolului al XIV-lea, în satul Strei;

Biserica Sfântul Gheorghe, cunoscută ca fiind una din cele mai vechi construcții medievale din țara noastră, datând din secolul XI, se află la marginea orașului, în Streisângeorgiu;

Ruinele Combinatului Siderurgic Victoria Călan.

Figura 1. Harta localizării orașului Călan în cadrul județului Hunedoara.

3. Realizarea bazei de date

Sistemele informaționale geografice lucrează cu două tipuri de date în scopul prelucrării hărților. Primul tip îl constituie datele spațiale, care este și el împărțit la rândul lui în sistemul de date vector și sistemul de date raster.

„În sistemul vector harta este construită, în mare parte, din puncte și linii, fiecare punct și extremitățiile liniilor fiind definite prin perechi de coordonate (x, y)). Acestea pot forma arce, suprafețe sau volume (în cazul adăugării coordonatei z). […] Sistemul vector se bazează pe primitive grafice. Primitiva grafică este cel mai mic element reprezentabil grafic utilizat la crearea și stocarea unei imagini vectoriale. Sistemul vectorial se bazează pe cinci primitive grafice: puncte, arce (linii ce unesc punctele), nodul (punctce ce marchează capetele unui arc sau care se află la contactul dintre arce), poligoanele (arie delimitată de arce), corpul (volume – reprezentări 3D).” (Bilașco, Dohotar, 2009, p. 14-15)

Sistemul raster este constituit din imagini, care la rândul lor sunt bazate pe pixeli, acesta fiind considerat elementul cel mai mic de pe suprafața de afișare, căruia i se pot atribui în mod individual diferite culori.

Datele atribut sunt stocate în baze de date tabelare, cunoscute și ca tabele atribut, și sunt asociate obiectelor și straturilor tematice din componența unei hărți. Sunt organizate pe rânduri și coloane și pot fi găsite sub forma mai multor extensii precum .dbf, ASCII și formate folosite de softuri proprietar.

3.1 Achiziția resurselor cartografice

În procesul de realizare al hărților s-au folosit baze de date de tip raster și vector, în limita disponibilității acestora pentru anumite intervale de timp. Pentru decada aniilor 1870 nu am găsit o reprezentare cartografică la scară mare care să surprindă înființarea uzinei, așa că am decis să prezint datele legate despre această perioadă doar în scris.

Așadar la finele lui I1 (1870-1924) îi este atribuit un plan director de tragere cu scara 1: 20 000 întocmit în anul 1924. Pentru I2 (1924-1974) s-au folosit hărți sovietice la scară 1: 25 000 întocmite în perioada 1970-1974. Intervalul I3 (1974-2009) este reprezentat pe suportul unui plan urbanistic general din 2009 la scara 1: 5000, iar pentru ultimul interval I4 (2009-2017) s-au folosit date raster și vector din cadrul platformei free OpenStreetMap.

3.1.1 Planurile directoare de tragere

Înaintea Unirii de la 1918 provinciile României se aflau sub inf âluența mariilor imperii, fiecare folosind un sistem de proiecție individual și datele nu corespundeau de la un teritoriu la altul. Odată cu venirea primului Război Mondial apare și necesitatea unei proiecții conforme pe întreg teritoriul țării, fiind adoptat în 1916 noul sistem de proiecție Lambert-Cholesky, având altă suprafață de referință și nomenclaturi noi la scara 1: 20 000, în număr de 2118 planșe. Aceste hărți sunt cunoscute sub numele de planuri directoare de tragere și au fost tipărite și editate până în 1959, fiind primul produs cartografic ce face referire la întreg teritoriul româniei pe un singur sistem de proiecție cu legendă unitară.

La această scară, un centimetru reprezintă 200 de metri în teren, iar lungimea de 75 de cm a unei foi de hartă, corespund la 15 km în teren, respectiv lățimea de 50 cm la 10 km în teren. În partea de sus a hărții, cel mai adesea în stânga și mai puțin în dreapta, era trecută nomenclatura planșelor realizată după următorul principiu: primele două caractere semnificau numărul coloanelor împărțit la 15, iar ultimele două caractere numărul liniilor.

Relieful a fost reprezentat prin curbe de nivel pe majoritatea foilor de hartă, fiind folosită și metoda hașurilor pe unele hărți. Echidistanța dintre curbe nu este unitară la nivelul țării, aceasta depinzând de tipul reliefului din anumite zone. Majoritatea toponimelor sunt trecute în limba română, dar în zonele de graniță și în Transilvania apar toponime și în limbi diferite. La tipărirea hărții de bază s-au folosit culori precum maro pentru relief și negru pentru restul elementelor, dar mai există unele planșe unde se folosește o singură culoare, aceea fiind negrul. Apare și culoarea verde în compoziția unor hărți din Dobrogea, Bucovina și Moldova, folosită pentru a reprezenta vegetația.

Pentru a fi transpuse de pe suport clasic în format digital a fost nevoie de foarte multă muncă, în cea mai mare măsură, hărțile provenind din arhivele facultăților de geografie Cluj-Napoca și București. Scanarea a fost efectuată în Cluj, utilizând un scanner cu tambur format A0. Rezultatele obținute au fost salvate în format TIFF cu rezoluția de 300 dpi.

Georeferențierea a fost realizată cu ajutorul comunității geo-spatial.org, la partea de documentare și adăugat puncte de control, prin proiectul intitutal eHarta. Partea de procesare a foilor de hartă s-a efectuat automat prin intermediul bibliotecii GDAL.

3.1.2 Hărțile sovietice

Încă dinainaintea începerii celui de-Al Doilea Război Mondial, URSS pune în aplicare unul dintre cele mai ample proiecte cartografice din istorie, cu scopul reprezentării întregului glob pământesc până la cele mai mici detalii. Cu toate că era strict secret, sunt folosiți zeci de mii de specialiști aparținând mai multor centre topografice din întreaga uniune.

Până la căderea URSS, s-a reușit întocmirea unui număr extraordinar de foi de hartă și la scări foarte mari. Rezultatele sunt cartarea întregii lumi la scările 1: 1 000 000, 1: 500 000, 1: 200 000, apoi Europa, o mare parte din Asia, America de Nord și nordul Africii la scara de 1: 100 000. La 1: 50 000 și 1: 25 000 sunt reprezentate Europa și URSS, iar cele mai detaliate de 1: 10 000 cuprind un sfert din URSS, dar și mii de orașe din întreaga lume.

În urma căderii URSS, este dezvăluit proiectul și hărțile încep să circule pe glob. În prezent pot fi găsite pe mai multe site-uri, diferite copii scanate din această colecție cartografică impresionantă, în schimbul unor sume de bani sau gratis.

Foile de hartă cu scările 1: 50 000 și 1: 25 000, de pe teritoriul României au fost cumpărate și georeferențiate cu ajutorul comunității geo-spatial.org în cadrul proiectului eHarta. Utilizând GDAL, au fost georeferențiate în proiecție nativă, cu ajutorul punctelor de control dobândite de comunitate, iar mai apoi reproiectate în proiecția Stereo70.

3.1.3 Planul tehnic al Combinatului Siderurgic Călan

Acest plan are o scară foarte mare, un centimetru corespunzând la 50 de metri în teren, și datează din jurul anului 1980. A fost obținut cu ajutorul centrului de informare turistică al orașului Călan, și este o reprezentare detaliată ce oferă informații despre infrastructura drumurilor și căilor ferate, dar și date cadastrale și calculele suprafețelor terenurilor și clădirilor în care se află fiecare grupă și secție industrială.

3.1.4 Planul Urbanistic General (PUG)

Planul Urbanistic General este un proiect component al programului de amenajare a teritoriului și de dezvoltare a localităților ce compun unitatea administrativ teritorială. Acestea cuprind analiza, reglementările și un regulament local de urbanism pentru întreg teritoriul administrativ al unității de bază, adică pentru suprafețe din intravilan, cât și din extravilan.

PUG-ul orașului Călan a fost întocmit în anul 2009 de către biroul de arhitectură și proiectare AlpinConstruct cu număr de proiect A320 și titlul Plan Urbanistic General al orașului Călan – Reglementări urbanistice, la scara de 1: 5000.

3.1.5 OpenStreetMap

OpenStreetMap este un proiect colectiv de tip open source cu scopul construirii unei baze de date geografice globale cum ar fi atlasele rutiere, fiind folosite date introduse manual pe fundalul unor imagini satelitare, dar și date colectate cu ajutorul GPS-urilor. În România, platforma acoperă toată rețeaua drumurilor europene și o mare parte din drumurile naționale, în proporție de aproximativ 90%. Hărțile complete ale celor mai importante orașe din România și stațiunilor de pe litoral și Valea Prahovei sunt oferite complet gratuit de OpenStreetMap, astfel, devenind în momentul de față, furnizorul principal de hărți accesibile cu detalii din ce în ce mai bune. Programul ne oferă posibilitatea de a exporta arealul ales în diferite formate, precum .kml, .kmz, .xml, .shp sau TIFF.

Din cauza lipsei datelor de actualitate furnizate de această platformă în legătură cu arealul industrial dezafectat, am ales să vectorizez personal clădiri și drumuri regăsite în această zonă. Pentru efectuarea acestei operații s-a folosit programul oferit gratuit de platformă, Java OpenStreetMap Editor, ce pune la dispoziția utilizatoriului diferite imagini satelitare disponibile din surse multiple, a fotografiilor preluate cu telefonul mobil în sistem OpenStreetCam și a bazei de date vectoriale în componența căruia s-au efectuat modificările.

3.2 Georeferențierea datelor spațiale

Înaintea abordării acestei etape, trebuie precizat că georeferențierea într-un soft GIS presupune ca softul respectiv să recunoască sistemul de coordonate în care se va face referențierea. Pentru teritoriul țării noastre se folsește proiecția Stereo 70, fiind adoptată din anul 1973 în domeniul civil. Polul proiecției este un punct fictiv, nematerializat în teren, situat aproximativ în partea centrală a țării, din punct de vedere geometric. Această proiecție folosește elipsoidul de referință Krassowsky 1942 și datumul Pulkovo.

Pentru a evita coordonate de valori negative, se aplică o deplasare a sitemului de coordonate pe axa Ox și Oy cu 500 km spre sud respectiv vest, această fiind considerată o origine falsă. Sistemul de coordonate rectangulare xOy are ca origine polul, axa Ox corespunzând meridianului de 25 de grade cu sensul pozitiv pe direcția nord, iar axa Oy este orientată cu sensul pozitiv spre est. Este o proiecție stereografică ce păstrează unghiurile nedeformate, iar deformările lungimilor sunt mai reduse ca în cazul altor proiecții datorită utilizării unui plan secant.

Procesul de georeferențiere constă în asocierea unei imagini sau hărți în format digital cu o locație spațială, care este definită de un sistem de coordonate cunoscut. Procesul se realizează prin identificarea cu mare precizie a unor puncte de control dispuse în colțurile foilor de hartă, de obicei patru la număr, dar se pot folosi și mai multe pentru o acuratețe îmbunătățită. Acestea reprezintă anumite detalii ce pot fii identificate atât pe suportul cartografic cât și pe materialul de referință.

Georeferențierea, dacă nu este efectuată urmând corect toți pașii necesari, poate genera potențiale erori. Aceste erori pot apărea și dacă harta nu este poziționată perfect pe scanner sau este distorsionată de la sine. Mai nou, multe programe software permit procesului de georeferențiere să fie efectuat chiar dacă acesta rezultă cu o serie de erori exprimate sub forma unei erori medii pătratice, abreviată ca RMS ( root mean square). Aceasta exprimă de fapt o medie a erorii bazate pe comparația dintre poziția coordonatelor punctelor de control și poziția coordonatelor reale.

Georeferențierea hărților vechi se poate efectua folosind mai multe mijloace, unul dintre acestea fiind realizat utilizând nomenclatura și seturile de coordonate ale hărții, dacă aceasta dispune de un canevas rectangular sau geografic. În cazul acesta, cele patru colțuri ale foii de hartă sunt marcate de coordonatele unui sistem de referință, astfel punctele de control pot fi atribuite acestora, urmând ca mai apoi să se convertească la sistemul de proiecție dorit.

Al doilea mijloc de georeferențiere este acela când foaia de hartă pe care se dorește a fi efectuată operația nu are în componența sa cele patru colțuri definite de coordonate. Astfel, se vor identifica cu mare atenție, puncte de control precum turle de biserici, intersecții de drum sau construcții istorice care există pe suportul cartografic și corespund realității din teren.

Mai există o a treia modalitate, în cazul în care nu pot fi identificate suficiente puncte de contol, georeferențierea se poate realiza prin operația de mozaicare a foilor de hartă pe care este dispusă tema ce ne interesează.

Figura 2. Exemplu de georeferențiere prin mozaicare

Foile sunt aranjate având ortofotoplanul în fundal și se decupează marginile fără conținut cartografic, păstrându-se deci punctele de referință peste cadru, ce oferă posibilitatea potrivirii marginilor astfel încât să se racordeze.

Din cauză că nu toate marginile foilor de hartă vechi sunt drepte, se vor aplica corecturi geometrice folosind medote de georeferențiere acolo unde detaliile identice de pe hartă și ortofotoplan sunt identificabile. În acest fel se vor preveni deformări grave ale elementelor redate, suprapuneri ale marginilor sau suprafețe neacoperite.

Figura 3. Exemplu de ajustare geometrică

În cadrul acestui studiu, procesele de georeferențiere în urma cărora au rezultat hărțile necesare realizării analizei comparative, au fost realizate folosind programele GoogleEarth și ArcMap.

Georeferențierea planurilor directoare de tragere nu a fost necesară, deoarece a fost realizată deja de comunitatea geo-spatial.org în cadrul proiectului eHarta. Planurile georeferențiate în sistemul de proiecție Stereo 70 sunt disponibile în format .TIFF, și se pot descărca gratuit individual la scara de 1: 20 000 de pe platforma acestei comunități.

Nici în cadrul hărților sovietice nu a fost necesară georeferențierea, acestea fiind preluate direct în proiecția Stereo 70, sub forma unui mozaic complet, întins pe întreg teritoriul României, căruia i-a fost atribuit operația de ajustare geometrică prezentată mai sus. Pentru extagerea zonei de interes din această bază de date raster s-a folosit comanda Clip din cadrul programului ArcMap, care poate fi găsită în secțiunea ArcToolbox → Data Management Tools → Raster → Raster processing.

Figura 4. Comanda Clip pentru extragere dintr-o bază de date raster

În ceea ce privește datele vectoriale obținute de pe platforma OpenStreetMap, a fost necesară doar transformarea sistemului de proiecție, acestă aplicație utilizând sistemul de referință WGS84 ( World Geodetic System 1984), care este folosit pentru întreaga suprafață a Pământului. Pentru această operație s-a folosit comanda Project, găsită în fereastra ArcToolbox → Data Management Tools → Projections and Transformations.

Figura 5. Comanda Project, folosită în transformarea sistemul de proiecție

Pentru Planul Urbanistic General s-a folosit prima metodă de georeferențiere prezentată adineauri, acesta având în componența sa un canevas de coordonate rectangulare proiectate pe sistemul de referință Stereo 70. Cu toate acestea, fișierul cu pricina în format .TIFF nu are extensii ce definesc proiecția, fiind necesară operația de atribuire a coordonatelor spațiale. Așadar, în cadrul extensii Georeferencing din programul ArcMap, s-a folosit comanda Add Control Points → Input X and Y pentru a atribui coordonatele rectangulare din fiecare colț al planului sub forma punctelor de control. În urma efectuării acestei etape, se folosește comanda Update Georeferencing din tab-ul extensiei Georeferencing, pentru a atribui fișierului referențiat proiecția, bazată pe coordonatele introduse în punctele de control.

Figura 6. Atribuirea coordonatelor prin referențiere

La planul tehnic al combinatului siderurgic a fost nevoie de utilizarea celei de-a doua metode de georeferențiere prezentată anterior, ce a necesitat efectuarea mai multor etape în realizarea procesului de atribuire a sistemului de proiecție. Pe lângă programul ArcMap, a fost folosit și programul Google Earth pentru a localiza punctele comune cu ajutorul imaginilor satelitare. Astfel, primul pas este identificarea intersecțiilor de drum și cale ferată pe plan care coincid imaginii satelitare și înregistrarea acestora în Google Earth pentru a putea fi exportate. După marcarea acestor puncte, s-au exportat în format .kml, iar apoi adăugate în ArcMap, transformate cu ajutorul comenzii KML To Layer, găsită în tab-ul Conversion Tools în cadrul ArcToolbox. Fiind direct exportate din Google Earth, punctele folosesc sistemul de proiecție WGS84, așadar este nevoie ca acestea să fie convertite în Stereo 70 utilizând comanda Project descrisă anterior.

De aici, procedura de georefernțiere seamănă cu cea descrisă în etapa folosită la referențierea PUG-ului. Astfel, punctele exportate și transformate sunt suprapuse și racordate planului, urmând a se folosi comanda Update Georeferencing, planul căpătând localizare în sistemul de referință Stereo 70.

3.3 Introducerea datelor vectoriale

În urma efectuării procesului de georeferențiere și obținerea suportului cartografic definit spațial printr-un sistem de proiecție, s-a trecut la etapa următoare, și anume digitizarea. Acest proces constă în transpunerea entităților grafice de pe o hartă în format analog sau digital, în sistem vectorial digital.

Înainte de a începe, trebuie precizat faptul că elementele ce urmează a fi digitizate trebuie create sub formă de straturi (teme), proces realizat în cadrul programlui ArcCatalog. Aceste teme sunt fișiere de tip shapefile (.shp), și au diferite forme (punct, polilinie, poligon) în funcție de elementul ce dorește a fi digitizat.

Astfel, pentru un nou shapefile, folosind extensia ArcCatalog, se alege folderul în care urmează să fie creat și se accesează comanda New → Shapefile. Va apărea o fereastră nouă în cadrul căreia se alege numele fișierului, tipul acestuia și sistemul de proiecție în care urmează a fi reprezentate datele.

Figura 7. Crearea unui shapefile

Fișierele shapefile sunt însoțite și de date tabelare, pe care suita ArcGIS le stochează sub forma tabelelor atribut. În acestea sunt stocate datele de intrare ce rezultă în urma procesului de digitizare, sub formă de coloane și rânduri. Se pot introduce coloane noi folosind comanda Add Field, ce conferă datelor deja existente o particularitate în funcție de nevoile temei. Coloanele pot fi sub formă de cifre sau text, așadar elementelor li se pot atribui proprietăți precum denumirea, tipul elementului sau altitudinea.

Digitizarea în sine, sau mai bine spus vectorizarea, deoarece se preiau date direct de pe un raster, se efectuează folosind programul ArcMap, mai exact tab-ul Editor. Așadar, se alege stratul dorit, după care urmează pașii: Editor → Start editing → Create Features. În funcție de tipul shapefile-ului, se pot trasa linii, poligoane sau introduce puncte.

Figura 8. Meniul de vectorizare

Pentru fiecare tip de element care a fost digiziat, s-au folosit straturi tematice în funcție de forma și mărimea acestuia. De cele mai multe ori, este necesar un singur tip de strat tematic pentru reprezentarea unei categorii de elemente, spre exemplu rețeaua de transport sub formă de shapefile polilinie, iar intravilanele localităților și clădirile în forma unui shapefile poligon.

Reprezentarea rețelei hidrografice poate face excepție de la această regulă, în funcție de lățimea cursurilor de apă. În cazul de față, a fost nevoie de utilizarea a două tipuri de shapefile-uri, unul poligon, iar altul polilinie. Această distincție s-a făcut din necesitatea reprezentării la scară al unui curs de apă mai lat, ceea ce a rezultat la vectorizarea acestuia sub formă de poligon. Spre deosebire de exemplul anterior, la cursurile mai mici s-a utilizat stratul polilinie, cum e firesc în cazul reprezentării râurilor pe hărți.

În cazul vectorizării clădirilor, atribuite unui strat de tip poligon, s-au putut folosi unelte specifice formelor geometrice de elipsă și patrulater, ce au îmbunătățit precizia și timpul necesar efectuării procesului. Astfel, au fost folosite comenzile din cadrul meniului Create Features, mai exact Rectangle pentru clădiri și corpuri cu forme dreptunghiulare, respectiv Ellipse unde a fost nevoie de vectorizarea clădirilor de formă circulară sau a coșurilor și rezervoarelor.

Pe unele hărți a fost posibilă și reprezentarea categoriilor de folosință a terenurilor, realizată tot sub formă de poligon, dar la care a fost nevoie de vectorizare punct cu punct pe limita acestora din cauza unei forme neregulate.

La rețeaua de drumuri s-au folosit straturi de tip polilinie, existând o situație similară ca și în cazul rețelei hidrografice, din cauză că și aici sunt unele drumuri cu o lățime mai mare ce necesită a fi reprezentate la scară, implicit folosirea unor metode diferite față de cele obișnuite. Astfel, există posibilitatea folosirii unui strat de tip poligon ce implică vectorizarea pe limitele sensurilor de mers ale drumului respectiv. Această operație se efectuează pe sectoare de drum pentru a scădea potențialele greșeli ce ar putea apărea dacă s-ar folosi un element pe întreaga rețea și pentru a atribui denumiri străzilor dacă este cazul.

Cealaltă metodă se aseamănă cu reprezentarea clasică a unei infrastructuri rutiere, folosind un strat de tip polilinie, se vectorizează îndelungul axului mijlociu al drumului, pe sectoare, pentru a modifica intrările fiecărui element în tabelul atribut în funcție de denumire, tipul și lățimea drumului. În urma finalizării acestui proces, pentru sectoarele cu lățime mare se folosește comanda Buffer din cadrul meniului Editor, ce adaugă linii paralele de diferite lățimi, de-o parte și de alta axului principal al drumului, într-un alt strat de tip poligon.

4. Realizarea hărților

Harta este “un instrument de comunicare care transmite informații despre teme spațiale a căror dispunere se face conform cu o scară și o proiecție prestabilită, corespunzătoare cu structura spațială reală a obiectelor reprezentate” (D. Ucar, 1992, p153).

4.1 Harta de analiză a reliefului

S-a decis reprezentarea reliefului la nivel de unitate administrativ teritorială pentru a evidenția mai bine configurația așezării orașului și a factorilor ce au influențat evoluția spațio- temporală a acestuia.

Realizarea acestei hărți a fost condiționată de utilizarea unui model digital de elevație (DEM), ce a fost obținut în urma misiunii SRTM (Shuttle Radar Topography Mission) din anul 2000. Această misiune a avut scopul de a genera o bază de date topografică digitală care să corespundă unei suprafețe cât mai mari de pe planeta noastră. Misiunea a fost realizată într-o perioadă de 11 zile și a constat în zborul navetei spațiale Endeavour în jurul Pământului, pe care a fost montat un sistem radar special, în componență cu două antene radar de rezoluții diferite, de 90 de metri respectiv 30. Până recent doar imaginile cu rezoluție de 90 de metri erau deschise publicului larg, dar în anul 2015 USGS a făcut o excepție, acum fiind disponibile și datele cu rezoluție mai mare, de 30 de metri, pentru majoritatea suprafețelor de pe glob.

Figura 9. Principiul SRTM

Așadar, pentru această hartă s-a folosit setul de date cu o rezoluție îmbunătățită DEM30, editat în cadrul programului ArcGIS, din care s-a decupat arealul ce corespunde limitei unității administrativ teritoriale Călan folosind comanda Clip Raster. Metodele de reprezentare a reliefului pe această hartă sunt variate, fiecare completându-și neajunsurile între ele.

Inițial, s-a decis folosirea tentelor hipsometrice alături de metoda umbririi, realizate direct pe datele DEM respectiv folosind comanda Hillshade din secțiunea Spatial Analyst Tools. Rezultatul obținut a fost un nou layer de tip raster ce s-a suprapus peste DEM cu un anumit nivel de transparență, oferind astfel o mai bună plasticitate și un efect tri-dimensional prin evidențierea culmilor și văilor.

Ca să transpună și o caracteristică de comensurabilitate hărții, a fost folosită și metoda curbelor de nivel, fiind evidențiate doar cele principale, cu o echidistanță de 100 de metri, pentru a nu încărca excesiv harta și pentru a delimita intervalele treptelor de elevație.

Astfel, prin combinarea metodelor precizate anterior, s-a dorit efectuarea unei hărți care să reușească redarea unei note de conformitate cu realitatea din teren, ale cărei caracteristici să fie cât mai ușor de interpretat.

După cum se poate observa pe această hartă, principala treaptă altitudinală ce ocupă teritoriul aproape în întregime este cea de 200 – 300 de metri, în care au și fost construite așezările. Pe lângă un relief de dealuri joase favorabil comunităților umane, poziția acestora este influențată și de nevoia de acces a locuitorilor la o sursă stabilă de apă, fiind dispuse în jurul albiilor râurilor ce izvorăsc de pe văile deluroase, dar nici prea aproape de râul Strei pentru a evita potențiale inundații și implicit disfuncțiile provocate de revărsarea apelor.

Figura 10. Harta fizico-geografică a UAT Călan

4.2 Hărțile ce surprind evoluția spațio-temporală

La finalul proceselor de achiziție și editare a datelor corespunzătoare fiecărui interval de timp, a urmat realizarea hărților pe baza acestor date, orașul Călan fiind reprezentat prin prisma mai multor etape istorice.

Figura 11. Situația arealului în anul 1924

Figura 12. Situația orașului Călan în anul 1974

Figura 13. Planul tehnic al Combinatului Siderurgic “Victoria” Călan, cca. 1980

Figura 14. Situația orașului Călan în anul 2009

Figura 15. Situația orașului Călan în anul 2017

4.3 Harta de comparație a dinamicii clădirilor între 1924-2017

La realizarea acestei hărți s-au folosit datele clădirilor prezentate anterior de pe fiecare situație în parte, împreună cu infrastructura căilor de comunicație din 2017.

După cum se poate observa, în decursul anilor 1924 – 2017, orașul a avut o dezvoltare condiționată de obiectivul industrial din acest areal, și anume Combinatul Siderurgic “Victoria”. Cel mai evident exemplu îl constituie cartierul de blocuri Orașul Nou, care a fost construit în special cu scopul de a asigura muncitorilor de la combinat un acoperiș deasupra capului.

Acest lucru s-a întâmplat odată cu instaurarea regimului comunist în țara noastră, ce a avut printre principalele obiective industrializarea în masă. De asemenea, și celelalte părți ale orașului au cunoscut o dezvoltare intensă datorită politicii de industrializare comuniste, majoritatea clădirilor și locuințelor fiind construite dupa al doilea Război Mondial.

Odată cu căderea regimului comunist, orașul a intrat într-o stare de regres, combinatul fiind împărțit în mai multe părți și apoi abandonat. Multe dintre clădiri au fost demolate și altele lăsate în voia sorții, majoritatea fiind prada hoților de fier vechi.

După anii 2000 s-a încercat o ecologizare a zonei respective, fiind construite un parc industrial nou de mici dimensiuni și o balastieră, iar în prezent se așteaptă investitori.

Pe celălalt mal al Streiului, capitalismul a adus un număr mic de noi investitori agro-alimentari și de servicii economice, majoritatea folosind blocurile deja existente din perioada comunistă.

În 2009 se plănuia anexarea la intravilanul orașului a satului Stresângeorgiu, localizat în partea de sud-est, care e aproape lipit de cartierul Orașul Nou, fapt ce s-a realizat până în prezent.

Figura 16. Evoluția dispunerii clădirilor în orașul Călan

5. Analiza etapelor de evoluție

5.1 Orașul Călan între anii 1870-1924

Încă din timpuri străvechi, pe teritoriul actual al orașului, au existat activități industriale de extragere și prelucrare, fapt dovedit de o vatră pentru producerea fierului din minereuri descoperită în partea de sud-vest a localității. Astfel, uzina metalurgică ce s-a construit în anul 1870 este considerată a fii o continuare a tradiției de acum câteva secole în prelucrarea fierului în aceste ținuturi.

Pentru construirea uzinei Puzstakalan, Asociația Brașoveană de mine și metalurgie investește suma de 590 000 de forinți în anul 1867 și îl angajează pe inginerul Otto Gmelin pentru elaborarea planurilor uzinei. La construcția celor două furnale este adus inginerul Josef Massenez din complexul Duisburg-Hochfeld.

Punerea în funcțiune a căii ferate Simeria-Petroșani influențează enorm dezvoltarea și productivitatea uzinei, un exemplu fiind creșterea producției de cărbune de la 70 000 de tone în anul 1870 la 430 000 de tone în 1871. Tot în acești ani se construiesc primele zece case ale coloniei, laboratorul, clădirea administrativă și atelierul mecanic. Multe piese de fontă se toarnă direct din furnalul nr. 1 de 82 metri cubi, intrat în exploatare în anul 1871, respectiv furnalul nr. 2 din 1874. Se construiește o cale ferată de 16 kilometri în 1875 și se trece de la folosirea cailor de povară la tracțiune cu locomotivă cu abur. Între anii 1881-1884 a existat o secție de pudlare laminare, fiind produse bare de oțel în cantități de 4000 de tone pe an.

Efectivul de muncitori în anul 1880 era de aproximativ 550 de persoane, muncindu-se 12 ore pe zi cu pauză de odihnă și masă de o oră și jumătate. Un an mai târziu este înființată o divizie de pompieri voluntari, cu dotări asigurate de Asociația Brașoveană.

În 1896 furnalul nr. 2 a fost reconstruit pentru un volum operațional de 380 metri cubi, ce producea o cantitate de până la 140 de tone de fontă pe zi. Un an mai târziu, s-a înființat Societatea anonimă pe acțiuni de mine și metalurgie Călan ce preia de la Asociația Brașoveană uzina Călan, mina de la Teliuc și uzinele Rușchița și Oțelu Roșu. După doi ani se construiește o instalație de alimentare cu apă a uzinei din râul Strei, cu baraj, stăvilare și bazine de decantare și filtrare.

Turnătoria a fost succesiv mărită și modernizată între anii 1900-1914, iar în 1913 furnalul nr. 1 este demolat, ca mai apoi în 1918 secția furnale să își oprească complet activitatea pe o perioadă de 16 ani.

Între anii 1911-1924 uzina Călan trece în proprietatea unei firme maghiare, iar mai apoi la Societatea industriei fierului din Nădrag și grupul Titan din Galați.

Figura 17. Vedere generală asupra uzinei Călan (1903)

Deși productivitatea uzinei era la nivel maxim, situația țăranilor din satele Călanului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și început de secol XX era nu tocmai ușoară. Terenurile erau deținute de persoane înstărite, chiar dacă țăranii erau mult mai numeroși, iar pătrunderea capitalului străin în zonă a favorizat procesul de diferențiere a claselor sociale.

Habsurgii și maghiarii impun țăranilor o serie de taxe adiționale, aceștia fiind nevoiți să plătească aproape toată suma obținută în urma unei producții agricole. Aceste neajunsuri sunt completate de boli și condiții de trai insalubre. Alături de greutățile materiale impuse, populația românească din acest areal este asuprită din punct de vedere național de politicile germane și maghiare. Așadar, funcțiile administrative și judecătorești erau sub control maghiar și limba română era interzisă în instituțiile locale, iar în școlile din Călan și Streisângeorgiu se preda doar în limba maghiară și germană.

Angajații uzinei erau discriminați dacă nu cunoșteau limba maghiară, iar majoritatea românilor trebuiau să se conformeze unor regulamente de ordine interioară foarte dure. Pentru o perioadă de mai bine de 60 de ani de la punerea în funcțiune a primului furnal, muncitorilor nu li se acordau echipamente de protiecție, fiind nevoiți să lucreze în îmbrăcăminte adusă de acasă.

Imperiul austro-ungar duce o politică forțată de denaționalizare și folosește metoda colonizării în satele românești pentru asimilarea populației. Astfel, în jurul anului 1900 vin țărani șvabi evanghelici la Batiz, iar în 1910 au fost aduși ciangăi cu scopul de a coloniza satul Streisângeorgiu. În acest an, Călanul avea o populație de 1024 de locuitori în 78 de case, dintre care doar 228 de români, restul fiind unguri și germani, iar din suma totală 786 erau angajați.

În timpul primului Război Mondial, majoritatea bărbaților din Călan și satele învecinate au fost mobilizați, iar din cauză că Transilvania trebuia să furnizeze o cantitate foarte mare de cereale pentru război și forța de muncă era plecată, femeile și bătrânii erau forțați să muncească terenurile moșierilor maghiari. Odată ajuns frontul în zona Țării Hațegului, animalele și cerealele țăranilor au fost rechiziționate, iar cei din pozițiile administrative au privat populația de ajutoarele pentru război ce li se cuveneau.

Aceste serii de inconveniente au declanșat revolte în rândul țăranilor, care reușesc să dovedească faptul că notarul din zonă acorda ajutoarele celor înstăriți și rudelor. După terminarea războiului, bărbații ce se întorc în sate sunt recrutați în Garda Națională și îl obligă pe cel menționat anterior să returneze banii văduvelor nevoiașe.

Odată cu înfrângerea Austro-Ungariei în război, se declanșează un puternic val de lupte revoluționare din partea țăranilor. Aceștia se ridică împotriva vechilor autorități și își împart alimentele și animalele rechiziționate anterior și cele aparținătoare baronilor locali. Cei din urmă primesc sprijin de la Deva un detașament de jandarmi maghiari care omoară și rănesc manifestanții. Țăranilor li se alătură și membrii gărzii naționale și câțiva muncitori de la uzină, reușind în cele din urmă să alunge asuprirea străină.

Datorită intrării în vigoare a legii definitivării reformei agrare din Transilvania, în anul 1923 terenurile agricole ale uzinei Călan sunt expropriate, iar societatea maghiară dorea să-și vândă intreprinderile din Ardeal.

Figura 18. Biserica romano catolică și casa directorului (1906)

5.2 Orașul Călan înainte de instaurarea regimului comunist

Societatea Uzinele metalurgice Titan se înființează în anul 1924 și negociază cumpărarea conglomeratului industrial de la firma maghiară. În urma efectuarării contractului, societatea își schimbă la scurt timp numele în Uzinele metalurgice unite Titan, Nădrag, Călan, cu un capital social de 300 milioane de lei. Majoritatea consiliului de administrație al acestei societăți era format din cetățeni români.

Producția pieselor turnate începe să crească constant din anul 1924 până în 1935, de la 3000 la 10 000 de piese, ca mai apoi să revină progresiv la numerele inițiale.

Din 1926 încep conflicte de muncă, declanșând greve din partea muncitorilor, unele cu durată de peste trei luni, datorită salariilor mici, creșterii ratei șomajului, lipsei concediilor plătite, condițiilor inumane de lucru, chiriilor crescute și taxelor mari.

Un nou impediment se ivește în 1929 când izbucnește un incendiu de proporții ce distruge atelierul de montaj, curățătoria, centrala electrică și magazia. Se construiește o nouă hală de montaj din beton armat, iar din 1933 se începe producția de cazane și tucerie sanitară. În același an se demarează activitățile de reconstrucție a furnalului nr. 2 și construirea unei hidrocentrale pe râul Strei, cu baraj în amonte și canal de aducțiune. Din 1934, se pornește producția unui atelier de emailaj ce folosea pe post de combustibil lemnul și gazul de furnal.

Noul furnal este pus în exploatare din 1934, și determină o scădere substanțială a personalului uzinei, de la un număr de 1433 la 989 de angajați în anul 1939, iar după al doilea Război Mondial se revine la o perioadă de creștere a efectivului muncitorilor.

Figura 19. Machetă a uzinei Călan și a locuințelor de muncitori (1938)

Tot în 1934 se înființează Asociația Sportivă Metalosport, cu activități principale sub forma unei echipe de fotbal, dar și de gimnastică, tenis de câmp, de masă și popice. Astfel, au fost construite un teren de fotbal, un teren de tenis de câmp, o sală de sport, o popicărie și un bazin de înot olimpic.

Se pun bazele unei agriculturi ce asigura produse alimentare locuitorilor din Călan, fiind fondată în 1937 pe proprietatea uzinei. De la an la an cunoaște tot mai multe pierderi, devenind în cele din urmă nerentabilă, urmând ca mai apoi în anul 1945 să fie dată angajaților și locuitorilor conform reformei agrare.

Din 1936, produsele TNC cuprindeau o gamă largă de produse. De exemplu, la Călan se realizau sortminente de radiatoare pentru calorifere, cazane de încălzit apartamente și centrale, mașini de încălzire cu baterii, și baterii Vesta.

Figura 20. Produse din catalogul TNC (1936)

În anul 1942 se înființează o casă de pensii a societății TNC cu fond propriu, un dispensar medical și posturi de prim ajutor în apropierea turnătoriei.

Datorită începerii celui de-al doilea Război Mondial, din anul 1941 crește volumul de muncă până la 72 de ore pe săptămână. Fiecare angajat era considerat ca fiind mobilizat la locul de muncă și erau interzise demisiile și absențele nemotivate, fiind sancționate în caz contrar conform legilor militare. Această perioadă a fost considerată ca fiind asemenea unei dictaturi militare, plină de amenzi, restricții și amenințări.

În 1943 rromii din arealul Călanului sunt deportați în Transnistria, iar din întreg efectivul deportat se întoarce o singură persoană. După întoarcerea armelor împotriva germanilor, Călanul este bombardat de către aceștia în septembrie 1944 cu avioane Stuka (Junkers 87), dar stricăciunile au fost minore din cauză că au fost folosit bombe mici de 50 kg.

5.3 Orașul Călan în timpul regimului comunist

Odată cu încetarea luptelor din 1945, asupra României se abate o influență sovietică, exercitată prin politica socialistă a Partidului Comunist. În mai toate centrele industriale ale țării se formează sindicate muncitorești, iar angajații sunt influențați împotriva conducătorilor intreprinderilor, care până la urmă au fost înlocuiți. Timp de trei ani, uzina se confruntă cu o criză, iar muncitorii se revoltă din cauza unor beneficii pierdute.

Între anii 1951-1953 se modernizează furnalul nr. 2 la un volum de 250 metri cubi utilizabili, și sunt modificate și construite anexele acestuia, printre care: depozitul de minereu, turnul de răcire a apei, pompele de la Crișeni, silozul, stația de granulare a zgurei, rezervorul de apă, gazometrul, triajul nou, stația Călan Băi și 55 km de căi ferate. Toate aceste construcții au fost realizate cu ajutorul ICSH (Intreprinderii de Construcții Siderurgice Hunedoara).

S-a conceput ideea de a se construi o secție de cocserie, încercându-se valorificarea cărbunelui energetic din Valea Jiului, și pentru a acoperi deficitul de cocs din fabricile de minereuri. Astfel, au fost construite în anul 1953 respectiv 1955, două baterii de semi-cocsificare cu cuptoare. În 1957 a fost posibilă punerea în linia de producție a primului cuptor carbofluid, responsabil pentru a produce semi-cocs prin fluidizare. Acest fapt constituie un salt tehnologic, fiind prima instalație industrială de acest gen din lume, realizată de către cercetători români.

Tot în acest an a fost reconstruită turnătoria, au fost construite două secții de topire, și un depozit pentru material de fuziune respectiv unul pentru material de formare. Un an mai târziu încep lucrările de construcție unei turnătorii noi cu o capacitate de poducție de 40 000 tone/an. Cele două turnătorii executau piese brute din fontă, cilindri pentru laminoare, piese mecanice, radiatoare și utilaje pentru oțelării.

În anul 1959 au fost construite secția experimentală de cocs brichete, atelierul mecanic și centrala termoelectrică, iar furnalul nr.1 a fost recondiționat, având un volum util de 250 metri cubi și randament îmbunătățit. Datorită celor două furnale recondiționate cu o producție crescută, este necesară actualizarea instalațiilor și construirea unor anexe. În 1960 se construiesc mașina de turnat fontă pe bandă, hala de reparare oale, depozitul de cocs, turbosuflanta și dezintegratorul Theisen.

Datorită unei populații de aproximativ 10 000 în anul 1959, conducerea RPR demarase planul de construcție al blocurilor de locuințe pe terasa de pe malul drept al râului Strei, zona fiind apoi sistematizată în scopul devenirii unui nucleu urban satelit al orașului Hunedoara. Acest complex trebuia să ofere locuri de cazare în primul rând muncitorilor de la uzina din Călan, dar și celor navetiști care lucrau la Hunedoara.

Se pun bazele stației de concasare și sortare a minereurilor în 1970, iar furnalele au început să producă fontă cenușie și fontă pentru afinare din minereuri. Pentru a crește producția și rentabilitatea, s-a mărit intensitatea de ardere a cocsului și reducerea cantității consumate prin creșterea temperaturii aerului și introducerea gazului metan.

Figura 21. Evoluția producției principale în decursul anilor 1938-1968

Între 1970-1980 uzina este dezvoltată radical, fiind construită o nouă platformă industriale ce cuprindea două furnale noi de 1000 metri cubi fiecare, două benzi de aglomerare de câte 186 metri pătrați, patru baterii de cocs, secția chimică, patru mașini de turnare continuă a fontei, turnătoriile nr. 3 și nr. 4, o haldă de zgură nouă, depozite de fontă, stația de granulare, gospodăria de materii prime și hala de pregătit oalele de turnare.

Figura 22. Fluxul tehnologic al uzinei

La finalul acestei decade, personalul uzinei depășea cifra de 7000 de angajați, iar uzina capătă titlul de Combinatul Siderurgic Victoria Călan, compus din patru uzine mai mici, fiecare cu personal tehnic și administrativ propriu. Acești ani sunt considerați ca fiind epoca de aur a combinatului, un angajat ajungând să câștige de două ori mai mult decât suma primită de un muncitor de rând din afara combinatului.

Figura 23. Uzina în plan principal și cartierul Orașul Nou în spate

În timpul comunismului, pe lângă industrie, și agricultura din Călan cunoaște o dezvoltare explozivă, fiind colectivizate toate terenurile localnicilor și administrate prin cooperative de producție. Se înființează în 1948 prima unitate socialistă agricolă de stat, care devine o gospodărie cu caracter zootehnic cu scopul aprovizionării bazinului carbonifer Valea Jiului. Din 1967, gospodăria intră ca fermă de stat sub intreprinderea de stat din Sântămărie Orlea. Aceasta cuprindea o suprafață de 6222 hectare din care 2887 erau terenuri arabile. În paralel cu ferma, se construiesc cooperative agricole de producție în toate satele componente orașului.

5.4 Orașul Călan în perioada contemporană

După căderea regimului comunist în anul 1989, întreg combinatul siderurgic este privatizat sub forma societății comerciale SIDERMET. Multe secții au fost scoase din funcțiune, precum cele pentru furnalele nr. 3 și nr. 4, secția carbofluid care polua foarte mult, cea de aglomerat, de cocs și cea de turnare piese. Datorită acestor schimbări, personalul se reduce cu aproximativ 40%.

În anul 1997 s-a inițiat acțiunea de divizare a societății comerciale SIDERMET, finalizată un an mai târziu, înfăptuită prin desprinderea din societatea mamă a altor 11 societăți mai mici independente. Această acțiune s-a datorat unei situații financiare dificile cauzată de influențele externe de privatizare, și nivelul de competivitate și tehnologic scăzut al intreprinderilor siderurgice. Divizarea a redus numărul efectivului de muncitori de la 6000 la 1000 în decursul a trei ani. Societățile comerciale apărute în urma diviziunii au fost: SC CILINDRUL, SC PIESE TURNATE, SC PRELUCRĂRI MECANICE, SC TRANSPORT UZINAL, SC REPARAȚII SIDERURGICE, SC COLOANA AUTO, SC PRAM CONTROL, SC AGRO FLORI, SC BOBINATORUL, SC TURNĂTORIA 1, SC MINAGVAL și SC SIDERMET care și-a menținut o parte.

Din cauza penalităților și datoriilor existente, unele moștenite de la SC SIDERMET, majoritatea societăților erau în situație de lichidare. S-au încercat investiții pe bază de împrumuturi dar acestea au îngropat societățiile în și mai multe datorii. Până în anul 2006, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a forțat societățile debitoare să-și plătească datoriile, multe dintre ele fiind nevoite să-și închidă total activitatea pe parcurs și să vândă acțiunile rămase. În anul 2005 exista un număr de aproximativ 300 salariați, dintre care mulți erau din domeniul de pază și protecție a arealului.

Până în anul 2010 majoritatea societăților au fost desființate complet, fiind disponibilizat întregul efectiv de angajați, inclusiv cei responsabili de pază, clădirile fostului combinat siderurgic devenind astfel preocuparea principală a hoților de fier vechi, în numărul zecilor de mii de tone.

Figura 24. Rămășițele combinatului siderurgic, cca. 2007

În decursul acestui deceniu, s-a încercat o ecologizare a zonei respective, și au fost organizate un parc industrial și o balastieră pe ruinele fostului combinat. Pentru reabilitarea zonei s-au evacuat peste 20 000 metri cubi de beton și au fost efectuate acțiuni de decontaminare a pânzei freatice și a solului. S-a ridicat o clădire administrativă de patru etaje și terenul a fost pregătit pentru construcțiile firmelor investitoare.

Figura 25. Parcul industrial și balastiera, alături de clădiri dezafectate în plan secundar (prezent)

6. Demografie

Populația orașului Călan este formată majoritar din români, în proporție de 90%, maghiari 5%, rromi 2% și alte etnii 3%.

Figura 26. Evoluția demografică a orașului Călan

Se poate observa o creștere stabilă a populației datorită industrializării orașului, cea mai intensă având loc în timpul regimului comunist, iar apoi o scădere din cauza acțiunilor de divizare și desființare a combinatului siderurgic, acesta fiind factorul exclusiv pe care era axat orașul, și odată cu acesta populația.

În momentul de față, orașul este considerat ca fiind un “oraș dormitor” deoarece lipesc activitățile economice necesare susținerii efectivului mare de populație al acestuia. O bună parte a locuitorilor se confruntă cu problema șomajului, mulți dintre ei fiind nevoiți să plece în orașele vecine să muncească sau chiar în alte țări din occident pentru a-și furniza o sursă stabilă de venit.

7. Disfuncțiile existente și perspectivele de dezvoltare

În momentul de față, orașul Călan se confruntă cu o serie de probleme pe diferite domenii, multe dintre ele fiind cauzate de factorul principal, și anume fostul combinat siderurgic, ce a pus bazele dezvoltării aceastei zone, iar apoi, odată cu căderea acestuia, s-a prăbușit și întreg sistemul socio-economic al orașului.

Faptul că populația orașului este în scădere încă de la căderea comunismului, Călan nu este un punct atractiv pentru invesiții interne sau externe, cauzând tot mai mulți locuitori să migreze din cauza lipsei locurilor de muncă, sistemul economic al orașului fiind prins la mijlocul unui cerc vicios. Din această cauză, aici se regăsesc fenomene demografice negative, spre exemplu: îmbătrânirea forței de muncă, spor natural negativ, scăderea numărului de populație și lipsa personalului specializat.

Călanul nu stă bine nici la capitolul infrastructură, aceasta fiind depășită din punct de vedere al cerințelor din aceste timpuri. Cartierul Orașul Vechi este traversat de un drum național important, iar din cauză că acesta are doar o singură bandă pe sens, circulația este îngreunată, la care se adaugă limita de viteză din localitate și riscul crescut de accidente. Și pe partea de căi ferate există disfuncții deoarece rețeaua feroviară prezintă o stare avansată de uzură și traficul se efectuează foarte lent.

Datorită prezenței apelor termale din nordul orașușui, a fost construit un ștrand, dar potențialul turistic al acestuia nu este valorificat la nivel complet. Pe viitor se dorește o corelare mai bună a acestui ștrand cu istoria din timpul stăpânirii romane a arealului, ce speră că va ajuta creșterea numărului de turiști.

Ca planuri de dezvoltare pe viitor, administrația are deja câteva programe în curs de aplicare și multe în stadiu de proiect, cu scopul de a atenua situația nefavorabilă în care se află orașul în momentul de față. Unul dintre aceste proiecte este parcul industrial, ce speră să atragă cât mai mulți investitori și implicit crearea a noi locuri de muncă pentru locuitori.

Mai există un program de creștere a eficienței energetice în curs de proiectare, efectuat în baza unor programe individuale mai mici precum: programul de reabilitare termică a clădirilor, programul de reabilitare al iluminatului public, programul de reducere al emisiilor aferente transportului rutier, programul de educare și încurajare a populației cu privire la reducerea consumului de energie electrică, gaz și combustibili, și achiziționarea articolelor electrocasnice cu eficiență energetică crescută și programul de reabilitare și extindere al spațiilor verzi.

Considerente finale

Acest studiu a fost realizat cu scopul de a prezenta evoluția în timp și spațiu a orașului Călan și zonei din jurul acestuia. Lucrarea a fost înfăptuită cu ajutorul unor surse bibliografice tipărite, dar și electronice, la care s-a adăugat o serie de date cartografice pentru o corelare analitică mai bună.

În scopul obținerii unui rezultat cât mai precis, s-a decis realizarea analizei în baza a patru perioade temporale, suplimentate de hărți ce descriu cât mai bine arealul orașului Călan. La realizarea acestor hărți au fost folosite materiale cartografice cât mai de actualitate raportate la perioadele respective, prelucrate apoi în suita de programe ArcGIS pentru obținerea produselor finale.

Rezultatul obținut în cadrul studiului de față este evidențierea unui proces de dezvoltare al orașului, influențat de punerea în funcțiune a uzinei metalurgice Victoria din anul 1870, devenită ulterior combinat siderurgic, cu toate privilegiile și disfuncțiile cauzate de aceasta până în prezent. S-a încercat prezentarea acestor informații într-o manieră cât mai elocventă și accesibilă în același timp, pentru a putea fi înțelese cât mai bine de către orice cititor.

Motivația alegerii acestei teme a constat în curiozitatea personală asupra unuia dintre principalii piloni economici ai arealului de domiciliu, care după căderea regimului comunist a început să se transforme într-o zonă disfuncțională cu influențe negative asupra populației, efecte cauzate de conjunctura internă și privatizarea combinatului siderurgic.

Aportul personal adus prezentei lucrări este evidențiat prin procesul de întocmire al materialelor cartografice cu precizie ridicată și realizarea unei analize evolutive cât mai concrete, cu obiectivul de a lămuri îndoielile cu privire la dispariția unuia dintre cele mai mari centre industriale din țară.

BIBLIOGRAFIE

1. Bilașco, Ș., Dohotar, V. (2009), ArcView și ArcGIS, Ghid practic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

2. Fodorean, I.,Man, T., Moldovan, C. (2008), Curs practic de cartografie și GIS, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Geografie, ediția a II-a., Cluj-Napoca

3. Imbroane Al., M. (2012), Sisteme informatice geografice – Structuri de date, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

4. Lăcătuș, D. (2011), Călanul în imagini. Volumul I. Clădiri și monumente istorice, Editura Studis, Iași

5. Ocolișan, I. (1968), Istoricul orașului Călan și al satelor aparținătoare – monografie istorică, Călan

6. Pilly, N., R. (2017), Din Istoricul Uzinei Metalurgice Călan, Editura Studis, Iași

7. Ucar, D. (1992), Semantics of the map – Cartographic Journal, Vol. 29

8. ***(1996) Broșura Prima șarjă, SIDERMET Călan

9. ***(1970) Broșura Uzina “Victoria” Călan 1870-1970

10. ***(1989) Catalog Utilajul de turnare folosit la C.S. Hunedoara

11. ***(2004) Interpelarea adresată de deputatul Ioan Miclea, premierului Adrian Năstase, cu privire la divizarea și privatizarea combinatului siderurgic SC SIDERMET SA

12. ***(2010) Ordinul 78/2010 publicat de Asociația Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară privind aprobarea specificațiilor tehnice pentru scanarea și georeferențierea planurilor vechi de carte funciară

13. ***(2010) Planul de amenajare a teritoriului județean Hunedoara

14. ***(2009) Planul urbanistic general al orașului Călan

Surse electronice

https://ro.wikipedia.org/wiki/Călan

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/foto-disparut-victoria-calan-marile-uzine-transilvaniei-1_517c00c3053c7dd83f5204da/index.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sidermet

http://wikimapia.org/4240034/ro/Fostul-Combinat-Siderurgic-Victoria-Călan-Sidermet

http://www.primariacalan.ro/prezentare-oras

http://www.geo-spatial.org/download/planurile-directoare-de-tragere

http://www.geo-spatial.org/download/hartile-sovietice-50k

https://ro.wikipedia.org/wiki/OpenStreetMap

https://www.openstreetmap.org/#map=14/45.7312/23.0195

https://en.wikipedia.org/wiki/Shuttle_Radar_Topography_Mission

http://geografilia.blogspot.ro/2013/07/metode-de-reprezentare-reliefului.html

https://primariacalan.wixsite.com/parcindustrialcalan/despre-noi

https://infocalan.webnode.ro/news/cum-a-decăzut-imperiul-(ii)/

http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

DECLARAȚIE

Subsemnatul/Subsemnata Neiconi Mircea-Ștefan candidat la examenul de licență/disertație la Facultatea de Geografie a Universității Babeș-Bolyai, specializarea Cartografie, declar pe propria răspundere că lucrarea de față respectă standardele de etică profesională și constituie rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor personale de cabinet și de teren. De asemenea, declar că informații necesare elaborării lucrării au fost obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor academice, în text, la note de subsol și în bibliografia finală. Declar că lucrarea nu a fost preluată, parțial sau total, de pe siteuri de comercializare a lucrărilor de absolvire și nu a mai fost susținută de un alt absolvent al Facultății de Geografie sau a oricărei alte instituții de învățământ superior din România sau din străinătate.

Data, 14.06.2018 Semnătura, Neiconi Mircea-Ștefan