MUZICA POTRIVITĂ OPTIMIZĂRII ÎNVĂȚĂRII ELEVILOR DE GIMNAZIU [303819]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE LITERE

Departamentul de Științe ale Comunicării

Programul de studii universitare de licență

Științe ale Informării și documentării

LUCRARE DE LICENȚĂ

MUZICA POTRIVITĂ OPTIMIZĂRII ÎNVĂȚĂRII ELEVILOR DE GIMNAZIU

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. univ. dr. Antonescu Simona

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

CUPRINS

Argument……………………………………………………………..1

Capitolul 1. Importanța muzicii…………………………………….5

1.1. Analiză generală ………………………………….5

1.2. Viitorul muzicii …………………………………..10

Capitolul 2. Necesități tehnice……………………………….………20

2.1. Materiale necesare…………………………….…..20

2.2. Personal necesar…………………………………..26

Capitolul 3. Originea muzicii…………………………………..…….30

3.1. Analiză…………………………………………….30

3.2. Experiență spirituală prin muzică…………………37

Capitolul 4. Tipurile de muzică potrivite învățării…………………44

4.1. Esteticul în muzică………………………………..45

4.2. Analiza tipurilor de muzică potrivite învățării……57

Concluzii………………………………………………………………58

Bibliografie……………………………………………………………59

Anexe (dacă este cazul)……………………………………………….60

Argument

Muzica reprezintă una dintre cele mai importante forme de manifestare artistică din toate timpurile. [anonimizat], [anonimizat]-i, încurajându-i. [anonimizat], de invocare a zeilor, etc.

În filmul History of the World: Part I, [anonimizat]. [anonimizat] a condus la articularea primului cântec. În timpul antichității are loc momentul marilor teorii ale muzicii. [anonimizat]. Astfel, amintim poate cea mai importantă descoperire a sa, [anonimizat] o [anonimizat].

Pitagora a [anonimizat]. [anonimizat] a descoperit de asemenea că dublând o frecvență era egal cu ridicarea cu o octavă în scală muzicală. Aceasta înseamnă că dacă luăm în considerare faptul că nota La 1 pe o scală muzicală are 110 Hz, dublând frecvența obținem nota La 2 care apare la frecveța 220 Hz. Dacă frecvența lui La 2 este dublată la 440 Hz, atunci obținem nota La 3.

[anonimizat] o reală însemnătate. [anonimizat], propunea ascultarea de muzică clasică la școală și opțional de muzică jazz înseamnă că problema muzicii în școală a devenit de actualitate.

Aceste două argumente pot sta la baza importanței lucrării de față care prezintă căutarea unei muzici potrivite mediului școlar. [anonimizat]? Este important să avem o un cântec pe fundal în timp ce elevii învață? [anonimizat] o [anonimizat], iar faptul că un ministru de educație propune emiterea de cântece clasice arată că această lucrare are o bază, scop și intuiție extraordinare, care ne permit să avansăm și mai mult în această discuție, această problemă, întrucât, consider eu, faptul că nu acordăm mai multă importanță muzicii ca mod de ajutare a productivității și eficienței în diferite domenii este tragic. De ce vorbim de școală? De ce nu de toate domeniile, conform afirmațiilor de mai sus? Școala constituie leagănul civilizației de cultură și bune comportamente. Școala oferă generațiile noi, generațiile care vor conduce lumea. Ei sunt eroii viitorului, elevii, poate cei mai importanți membri ai unei comunități. Totul începe din școală. Există multe studii care explică efectele muzicii la nivel de creier. În general toate conduc către capacitatea de a vindeca, de a relaxa, de a destresa, de a eficientiza munca, de a imagina, de a spori creativitatea. Alte studii arată că un altfel de muzică distruge, afectează, stresează, inhibă. Cel mai important este să filtrăm informațiile, să aflăm cine scrie articolul, cartea, bineînțeles, dar și mai important este cum este scris/scrisă? În ce context? În funcție de ce criterii? Din ce punct de vedere? Bineînțeles toate aceste întrebări nu au decât rolul de a deschide și mai mult porțile necunoscutului, lăsând loc unor întrebări și mai pertinente care să ne aducă adevărul despre necunoscut.

Scriu această lucrare din perspectiva unui muzician de carieră. Eu, Ciornei Constantin, sunt producător profesionist de muzică electronică, în curând (astăzi este 30 aprilie 2017 la data redactării) certificat de școala de producție muzicală a institului internațional SAE. Așadar propun o analiză tehnică a calităților muzicii și în special a posibilităților. Procedura constă în găsirea variantei optime a procurării de echipamente, și de întindere la nivel de masă a muzicii. Deși ne putem gândi la experimente pozitive pe elevi cu aparaturi de ultimă generație scoase din laboratoarele elvețiene (ei fiind cunoscuți printre specialiști pentru nivelul ridicat de digitalizare a muzicii și a dotărilor în general), totuși acest plan imaginat al muzicii de fundal în clase trebuie să îmbine utilul cu plăcutul, imaginația cu realitatea. Care sunt aparatele pe care le putem folosi? Ce poate face statul în aceste sens? Este statul în măsură să doteze școlile cu aceste aparate? Ce aparate sunt necesare? Cine se ocupă de actualizarea melodiilor, pentru că la un moment dat elevii se vor plictisi de aceleași melodii? Este cunsoscut în cultura Bisericii Unificaționiste în care cred că justificarea este un păcat. Acest argument este un păcat din punctul meu de vedere, însă tratat din punct de vedere academic, acest argument nu poate fi asemuit unei justificări propriu-zise ci unor preconfigurări a unui plan de studiu, unui abstract, sinteză. Faptul că introduc acest amănunt personal despre propria mea viziune asupra divinității nu intervine inutil, ci într-un mod foarte relevant lucrării de față. Ce este muzica?

Originea muzicii este aflată în zona credinței. Solfegiul do, re, mi, fa, sol, la, si, do, provine din această zonă a credinței divine. Știați aceasta? Înainte de a prezenta istoria solfegiului vă rog să îmi permiteți să fac o propunere. Această propunere implică următorul lucru. La fiecare subcapitol să avansez către ascultare cititorului o melodie de fundal pentru a prețui contextul. Pentru argumentul de față propun melodia, dar și videoclipul, trupei Pet Shop Boys care este numită It’s a Sin. Videoclipul exprimă în mod foarte fantezist și relevant originea divină a muzicii. Melodia poate fi ascultată în modul repetitiv până la capătul argumentului funcție de viteza cititorului. Considerațiunea Bisericii Unificaționiste trebuie privită ca detaliu de consemnat pentru punctul de vedere al celui care scrie lucrarea, al meu. Contextualizarea datelor tehnice despre muzică în cadrul viziunii credinței ne permite să avansăm încă o coordonată de investigare a studiului. Este experiența ascultării de muzică o experiență divină, de conectare cu divinitatea?

Ultima întrebare nu are rost fără explicarea originii muzicale, mai precis originea solfegiului. Silabele do, re, mi, fa, sol, la provin de la silabele inițiale ale primelor șase cuvinte din Imnul către Sf. Ion Botezătorul (Hymn: Ut Queant Laxis); a șaptea silabă, si, este derivată din numele Sf. Ion, în latinește.

Deci, este ascultarea muzicii o experiență divină? Rămâne să răspundem întrebării și celor de mai sus în cele ce urmează. Toate răspunsurile ne vor conduce la cel mai important răspuns al celei mai importante întrebări din studiu. Care este muzica de fundal potrivită pentru elevi la școală pentru îmbunătățirea învățării?

În primul capitol dezbatem problema importanței muzicii. Este până la urmă importantă? Au nevoie oamenii de muzică? Este muzica importantă?

Al doilea capitol este concentrat asupra materialelor necesare. În esență, aparatura este foarte importantă. Ce fel de aparatură? În al doilea subcapitol analizăm problema personalului preocupat de aparaturile vizate și de alegerea muzicii și actualizarea ei. Personalul trebuie să fie specializat, avizat.

Al treilea capitol dezbate problema originii divine a muzicii mai pe larg. Al doilea subcapitol propune ideea conform căreia muzica este o experiență spirituală, de modificare a percepției într-un sens de divinizare, funcție de melodie, bineînțeles, dar prin această experiență de transcedere, de exteriorizare, de emoție, includem muzica plăcută estetic, întrucât este dovedit științific că inesteticul provoacă anxietate.

Al patrulea capitol propune analiza tipurilor muzicii potrivite pentru învățare. Înainte de toate analizăm într-un subcapitol ideea de estetic a muzicii, pentru a exclude astfel inesteticul producător de anxietate. În celălalt subcapitol aflăm care sunt tipurile de muzică prielnice învățatului.

Primul capitol nu trebuie confundat cu ultimul capitol. Primul afirmă dacă este sau nu importantă muzică la învățare și de ce, în timp ce ultimul capitol propune temele și genurile muzicale (și alte) potrivite învățării. Așadar între aceste două mari întrebări este întins un pod interesant al unor idei și lucruri despre tehnica muzicală și originiea spirituală a muzicii.

În analiza noastră ne vom concentra atenția asupra elevilor de gimnaziu. Așadar, ce tip de muzică este potrivită pentru optimizarea învățării, pentru elevii de gimanziu?

Capitolul 1. Importanța muzicii

În acest capitol vom realiza o analiză generală a importanței muzicii la nivel general în societate. Ne vom concentra doar asupra importanței, fără a clasifica genurile muzicale și tipurile de muzică; ultimul capitol acoperă problema tipurilor.

1.1. Analiză generală

Pentru contextualism avansăm către ascultare în ambientul lecturii subcapitolului de față următoarea melodie: Alessia Cara – How Far I'll Go. Melodia de față face parte din coloana sonoră a unuia dintre ultimele filme de animație Disney, Moana. Cântecul respectiv ne ajută să intrăm în atmosfera copilărească a elevilor de gimnaziu și să consolidăm și mai bine contextul. Deși discutăm despre importanța muzicii la nivel mare în capitolul actual, cântecul de fundal Disney reprezintă începutul precis al lucrării, iar atmosfera creată este cea care contează cel mai mult în orice activitate. Este cunoscut faptul că un om pare mai călduros spre exemplu dacă ține în mână o ceașcă de cafea. Astfel putem spune că atmosfera păcălește creierul, iar atmosfera creată de melodia Disney are rolul de a ne introduce în mintea unui elev. Din nou, subcapitolul actual are rolul de analiză a întregii societăți nu doar al copiilor, însă acest subcapitol este de asemenea și începutul lucrării ceea ce ne obligă să folosim cele mai importante elemente. În filmul Demolition, personajul interpretat de Jack Gyllenhaal face o remarcă interesantă la adresa restaurantului scump în care este client. El afirmă că probabil restaurantul este atât de scump din cauza sau datorită atmosferei.

Așadar, de ce este importantă muzica? În primul rând, este importantă pentru că ne ajută să ne simțim mai bine. Relaxează. Oferă o senzație plăcută. Muzica este plăcută Eludând excepțiile de la norma muzicalității, tot ce implică armonie sonoră și ritm oferă o stare plăcută, de energizare. Sunetele, mai ales ritmul, fac parte din baza biologică a omului. Ritmul a fost primul concept la care au reacționat oamenii primitivi. Primele semne găsite pe primele topoare și în peșteri erau reprezentări ritmice, secvențe de linii drepte repetate care vizează un anumit ritm, fie linii sinusoidale. Ritmul este primul concept pe care omul l-a înregisrat, alternanța zi-noapte, cald-frig. Sunetele, muzica, sunt diferite de la o populație la alta, dar ritmul este în toate, însoțite de mișcare, de la primitivi până astăzi. Ne interesează lumea aceasta a ritmurilor ca receptori și ca producători. Societatea din ziua de azi a redus producerea la nimic. Este un fenomen care are mai puțin de 100 de ani. Ne interesează cum reacționăm ca receptori în mediul sonor, și cum trezim în copii dorința de a folosi sunetele. De cele mai multe ori în cultura noastră sunetele noastre sunt des însoțite și de cuvinte. Fie abstracte, fie foarte primitive, pentru ascultători este această însoțire. Sunetul fără cuvinte poate fi foarte abstract sau foarte primitiv. Prima utilizare a sunetelor este cea de fundal. Este sunetul care însoțește alte tipuri de activități. Folosim sunetul să creăm o anumită atmosferă. Folosim așa ceva pentru expoziții, pentru manifestări. Dacă sunetul este mai tare decât maniferstare devine enervant uneori. Putem să folosim muzică la toate tipurile de activități. Muzica poate fi folosită și la ore fără să deranjeze. Poate să creeze o atmosferă de calm, terapie. Soldații când mărșăluiesc cântă pentru că reglează mișcările musculare, creează anumite tipuri de aptitudini/atitudini. Trebuie să te încarce cu energie melodia pentru război, nu să te istovească. Trebuie să ne gândim la ce vrem să creem. În esență, rimtul provoacă efectul culorilor. Unele melodii ne fac să țopăim, sărim. Muzica este determinată cultural, corpul trebuie să înțeleagă traducerea. O melodie pentru un om care a locuit într-un mediu poate fi ciudată față de altfel de indivizi. Dacă vrem să creem muzică pentru o categorie trebuie să ținem cont de coordonatele acestora culturale. Este bine să amestecăm elemente, dar să le oferim și elemente recognoscibile. În străinătate se difuzează muzica la megafoane la școli, noi nu prea folosim acest proces. Ar reduce zgomotul și ar crea o anumită atmosferă. Faptul că poți pune muzică pentru adolescenți spre exemplu înseamnă că puteam crea atitudini astfel, fundal activ. Muzica are un caracter puternic activ. Exstă multe cântece antidrog care sunt folosite de către poliție și organizații. Uneori numai informația strictă nu are efect. Pot fi folosite cântece de peste tot, dată fiind cultura limbii engleze avansate, și poate fi folosit și exemplul altor artiști precum Jimi Hendrix, Amy Whinehouse, Elvis Presley, Sid Vicious, etc. Sunt numeroase conferințe asupra muzicii, în care cineva explică despre muzică, divere resurse de specialitate, internet, youtube, profesori de muzică. Putem găsi muzică de calitate în toate generațiile. Sunt diverse activități de prezentare a muzicii, dar și a vestimentației, a culturii.

Viața noastră a devenit este marcată de rimturi: la nuntă, în timp ce spălăm geamurile. Vocea a fost principalul producător de sunete, dar aparatele au evoluat. Au apărut căștile, uneori element obligatoriu al ținutei de oraș. Ritmul este mult mai important decât linia melodia, așadar putem afirmă că muzica este extrem de importantă, muzica este pretutindeni, în orice mișcare, în orice zâmbet, în orice culoare, în orice întâlnire, pentru orice om, chiar și în spațiu. O descoperire NASA arată că planetele emit sunete asemănătoare unei muzici, unei armonii. Aceste sunete sunt până la urmă unde electromagnetice. Ele interacționează creând armonii.

Nu există țară fără imn. Interesant este faptul că imnul României are în compoziția liniei melodice foarte mulți diezi. O melodie cu multe note aflate în stare diez are un caracter de înmormântare. Melodiile de jeluire, de înhumare, cele extrem de triste conțin foarte mulți diezi. Poate că ar fi nevoie de mai mulți specialiști în muzică la cârma țării. Poate că avem nevoie de noi conducători, interesați și de alte lucruri decât cele mediatice și birocratice. Cine să îi sfătuiasă pe domnii conducători că poate este nevoie de un alt imn național pentru a trezi de fapt lumea la viață printr-un cântec mai vioi, mai spontan, într-un final mai fericit? Acest subiect pare superfluu, dar încercați să faceți un exercițiu. Mergeți în cea mai apropiată stație de autobuz și stați acolo câteva zeci de mintue. Observați câți oameni râd sau zâmbesc. În cazul de față, cel ar României, observ nu tristețe, ci violență. O tristețe amplificată la extrem. Poate că această țară are nevoie de un alt imn, mai fericit la nivel de compoziție muzicală, fără a viza aici și versurile.

Având în vedere că sunt producător profesionist de muzică electronică putem să afirmăm că sunt subiectiv în ceea ce privește importanța muzicii. Da, așa este, dar dumneavoastră știți cât de bine și amplificat sunt văzute lucrurile din ochii unui muzican de carieră? În momentul în care îți dorești foarte mult ceva începi să vezi peste tot acel lucru, în orice. Spre exemplu dacă îți este foame și nu îți dorești atceva decât să mânănci, să te hrănești, începi să auzi, să vezi în orice posibilități de procurare a mâncării. În acest fel acționează și creierul unui muzician. Vede muzica în orice. Își vede creația perfectă în toate lucrurile, în toate informațiile, o caută. Astfel, vedem cum muzica stă la baza păcii, la baza iubirii de aproape, la baza unei căsătorii, la baza unei prietenii.

Filmele sunt foarte dependente de muzică. Fără coloană sonoră unele dintre filme nu ar fi practic cunoscute, nu ar exista. Războiul stelelor este un exemplu excelent. Muzica ajută la conducerea acțiunii. Vreau să vă ofer un exemplu excelent în care coloana sonoră conduce acțiunea într-un mod excelent, metonimic. Filmul de scurt-metraj este numit Signs, regizat de Patrick Hughes. Muzica este îmbinată în mod excelent cu partea vizuală creând un efect de redundanță plăcută prin care coloana sonoră pare un personaj al filmului, pare că știe unde acțiunea devine mai activă. Când viteza vizuală crește, coloana crește și ea în tempo. Un alt amănunt interesant este că filmul este unul romantic, iar muzica reușește în mod desăvârșit să păstreze această atmosferă necesară între cele două personaje principale.

Chiar acum în timp ce redactez această lucrare, pe sub geamul meu de la etajul întâi trece un grup de oameni care cântă, probabil sunt susținători ai unei echipe sportive. Putem să exagerăm, deși cred eu că nu este o exagerare, și să precizăm că muzica este precum aerul.

Ori, pentru această afirmație vă rog să îmi permiteți să fac trimitre la un un interviu al unui om de știință pentru canalul de youtube Big Think. Pe numele său, Michio Kaku, spune că Dumnezeu ar putea fi un matematician. Mintea lui Dumnezeu credem că este o cosmică muzică, muzica string-urilor, rezonânde prin hyperspațiu cu unsprezece dimensiuni. Unii oamenii se întreabă: la ce este bună matematica? Există vreo relație între matematică și fizică? Câteodată matematica preia conducerea, câteodată fizica. Câteodată ele relaționează pentru că, bineînțeles, este nevoie de matematică. De exemplu, în anii 1600 Isaac Newton a avut o întrebare simplă: dacă un măr cade atunci cade și luna? Aceasta este probabil una dintre cele mai mari întrebări puse vreodată de un membru al Homo sapiens de acum șase milioane de ani de când ne-am despărțit de maimuțe. Dacă un măr cade, luna cade și ea?

Isaac Newton a spus da, luna cade din cauza Legii Pătratului-Invers. La fel și un măr. Isaac a avut o teorie unificată a cerurilor, raiurilor, dar nu a avut matematica pentru a rezolva problema căderii lunii. Deci ce a făcut? A inventat calculul. Deci calculul este o consecință directă a rezolvării problemei căderii lunii. De fapt, când înveți calculul pentru prima oară, care este primul lucru pe care îl faci? Primul lucru pe care îl faci cu acest calcul este de a calcula mișcarea corpurilor care cad, ceea ce este exact felul în care Newton a calculat luna care cade, deschizând mecanicile celestiale.

Așadar aici este o situație în care matematica și fizica au fost aproape unite precum gemeni siamezi, născuți împreună pentru o întrebare extrem de practică, cum calculezi mișcarea corpurilor celeste? Iar aici intervine Einstein ce întreabă diferit, care este natura și originea gravității? Einstein a spus că gravitatea nu este decât rezultatul secund al spațiului curbat. Astfel de ce stau în acest scaun? O persoană normală ar spune că stau în acest scaun, pentru că gravitatea mă împinge către Pământ, dar Einstein a spun nu, nu, nu, nu există așa ceva ca împingerea gravitațională; Pământul a curbat spațiul deasupra capului meu și în jurul corpului meu, astfel că spațiul mă împinge în scaunul meu. Așadar pentru a sintetiza teoria lui Einstein, gravitatea nu împinge; spațiul împinge. Dar, vedeți voi, această împingere a produslui spațiului și timpului necesită un calcul diferit. Acesta este limbajul suprafețelor curbate, calcule diferențiale.

Așadar din nou, aici avem o situație unde matematica și fizica erau combinate foarte strâns, dar de data aceasta matematica a venit prima. Teoria suprafețelor curbate a venit prima. Einstein a luat acea teorie a suprafețelor curbate și a introdus-o în fizică.

Acum avem teoria string-urilor. Pare că acum o sută de ani matematica și fizica și-au despărțit drumurile. De fapt, când Einstein a propus relativitatea specială în 1905, aceasta era de asemenea în jurul momentului nașterii toplogiei, topologia obiectelor hyper-dimensionale, sfere în zece, unsprezece, douăsprezece, douăzeci și șase, oricare dimensiuni vrei, așa că fizica și matematica și-au despărțit drumurile. Matematica a fost îndreptată către hyperspațiu și matematicienii și-au spus, aha, în sfârșit am descoperit o arie a matematicii care nu are aplicație fizică de nicun fel. Matematicienii s-au mândrit pentru că erau inutili. Iubeau să fie inutili. Este o medalie de curaj aceea de a fi inutil, și au spus că cel mai inutil lucru dintre toate este o teorie a tipologiei diferențiale și dimensiuni superioare. Deci, fizica a conspirat pe lângă pentru multe decenii. Am lucrat la bombe atomice. Am lucrat la stele. Am lucrat la raze laser, dar în mod recent am descoprit teoria string-urilor, iar teoria string-urilor există în hyperspațiul cu zece și unsprezece dimensiuni.

Nu doar aceasta, dar dimensiunile respective sunt super. Sunt supersimetrice. Un nou tip de numere despre care matematicanii nu a vorbit a evoluat în cadrul teoriei string-urilor. De aceea o denumim teoria superstring. Matematicianii au fost uluiți. Au fost șocați pentru că deodată din fizică a apărut o nouă matematică, supernumere, supertopologie, supergeometrie diferențială.

Deodată am avut teorii supersimetrice apărând din fizică ceea ce a revoluționat apoi matematica, și așadar obiectivul fizici noi credem că este să găsească o ecuație probabil nu mai mare de un inch care ne va permite să unificăm toate forțele naturii și ne va permite să citim mintea lui Dumnezeu. Și care este cheia către acea ecuație de un inch? Supersimetria, o simetre care vine din fizică, nu matematică, și care a șocat lumea matematicii. Dar vezi tu, toate aceastea sunt pură matematică și deci rezoluția finală ar putea fi că Dumnezeu este un matematician. Și când citești mintea lui Dumnezeu, avem de fapt un candidat pentru mintea lui Dumnezeu. Mintea lui Dumnezeu credem că este cosmica muzică, acea muzică a string-urilor rezonând prin hyperspațiu de unsprezece dimensiuni. Aceea este mintea lui Dumnezeu.

1.2. Viitorul muzicii

În cadrul școlii de producție de muzică electronică am învățat un lucru excelent. Am învățat că pentru a fi un muzician la modă este bine să îți proiectezi melodia astfel încât să te gândești cam ce ar fi ascultat peste zece ani. Care va fi muzica peste zece ani? Cum va fi?

Melodia pe care o propun pentru acest subcapitol este numită Sad Machine de Porter Robinson. Videoclipul este de asemena excelent, cu mâna robotică din centru care înaintează foarte încet către un punct necunoscut inițial. Către final apare mâna feminină care îmbrățișează practic mâna princpală. Valuri digitale se întind ca niște munți electromagnetici de-o parte și de alta a imaginii simetric, iar mâna înaintează înainte de a întâlni perechea spre lună, înainteză spre lună. Apoi drumul se transformă într-un loc desprins dintr-un joc pe calculator, dintr-o grafică de joc de calculator. Ori foarte interesant este faptul că videoclipul a fost creat în 2014, iar tipul acesta de grafică și-a făcut aparția în 2016-2017 în jocuri cu precădere pentru console Xbox și Playstation. Jocul Grow Home a introdus maniera de univers creat prin astfel de forme colțuroase în 2015, oricum după apariția videoclipului. Ori aici ne referim la popularitate. Este posibil să fi existat jocuri de această natură în perioada propusă, dar ca popularitate este remarcat anul 2016, cu această mențiune în 2015.

Ce este un sunet fără imagine? Întreb aceasta, iar dumneavoatră puteți să îmi spuneți că logic un sunet. Dar, din punct de vedere al muzicii publicate, ce este un sunet fără imagine? Noua generație este foarte vizuală. Noua generație este o generație vizuală. Ei cresc și au crescut cu desene animate în general. Memoria lor este vizuală. Percepția lor despre lumea încojurătoare este foarte vizuală. Astfel că putem presupune că în viitor muzica va avea din ce în ce mai mare impact vizual, metonimic. Muzica va fi corelată din ce în ce mai mult cu filmul cu animația. vor exista spectacole audio-vizuale în egală măsură, poate chiar mult vizuale, și nu doar concerte. Iar la nivel de animație, totul este îndreptat către 3D, către noile tehnologii VR, AR, și smart technology. Ca într-un joc pe calculator spectacolul muzical va căuta să imerseze din ce în ce mai mult spectatorul într-un univers paralel, într-o lume adiacentă, unde eternitatea este desăvârșită, iar pacea sau mai bine zis imponderabilitatea, neputința de a muri cu adevărat este în mod neobișnuit obținută.

Creatorii de muzică vor proiecta produse vizuale și audio menite să crească nivelul de dopamină al creierului, molecula plăcerii, să îi prezinte spectatorului imagini spectaculoase, vii, pline de culori frumoase, deschise, vibrante, hipnotice, hipnotizante. Cred că va exista o delimitare din ce în ce mai mare între muzica de concert, de spectacol, și de ascultat individual. Ștefan Stănciugelu afirmă în Manual Antimanipulare că în cazul concertelor creierul nostru este dizolvat într-o mulțime psihologică, participând la starea de conștiința mulțimilor și este expus la pericolul de a proceda impropriu. Zgomotele uriașe ale manifestațiilor, concertelor, blochează gândirea. De aceea este bine să ne protejăm, să rezistăm împotriva instinctului de a proceda precum colectivul.

Robotizarea, automatizarea, vor culmina. Instrumentele vor fi din ce în ce mai mult integrate în software și plug-in virtual. Sintetizatoarele în special vor fi din ce în ce mai multe, mai des imitate, reproduse în versiune digitală. Ceea ce este interesant este faptul că sintetizatoarele au fost inventate cu scopul de imitare a instrumentelor clasice, iar viitorul procedează în fel similar, proiectând imitări ale sintetizatoarelor în industrii software din muzica electronică.

Cele mai importante aparate din această zonă de mijloc dintre hardware și software sunt cele proiectate de firma Roland. Aici a fost inventant primul aparat de ritm, TR 808. Acest aparat reușea să facă ce un toboșar normal nu ar fi reușit nici printr-un exercițiu extrem. TR 808 este și astăzi folosit de marii producători datorită atmosferei unice pe care o creaază și care nu poate fi reprodusă printr-un altfel de aparat. Pare că Roland a folosit un secret, în orice caz, TR 808 a fost primul aparat care a reușit să reproducă, să imite ideea de percuție a tobelor într-un aparat automatizat cu rol de menținere a ritmului unei melodii.

Inițial a fost folosit în lumea Hip Hop, cel mai bun exemplu fiind aici Afrika Bambaata, iar apoi utilizarea acestuia a luat avânt. Phill Collins a folosit acest aparat, și foarte mulți cântăreți și producători celebrii: Kanye West, Marvin Gaye, Lil Wayne, Felix da Housecat. Kanye West are chiar un album muzical dedicat modelului 808.

Astăzi este folosit cu precădere kick-ul de 808, sau în limbaj nespecializat toba mare, pentru că are o putere și o tonalitate speciale, și chiar în lumea electronică foarte modernă, muzica viitorului, de aici amintim Bleep Bloop, Charlie XCX. Modelul inițial 808 a fost reactualizat într-o versiune nouă de către firma Roland Aira TR-8. Modelul TR-8 este tot o mașină de ritm care îmbină sunetul legendar și atmosfera lui TR-808 cu funcții și calități pentru timpul modern. Sunete care definesc stiluri, efecte clasice, manipulări live de pattern-uri fără precedent, control intuitiv, solid. În esență este o reproducere a clasicului TR-808 bazat pe analiza analogică detaliată a circuitelor multor mașini TR originale. Totuși, noile tehnologii permit analize pas-cu-pas și reproducerea tonalității și comportamentului, a variațiunilor de tot felul care apar cânt lucrezi la controlul fiecărui instrument.

Ceea ce aduce TR-8 în plus sunt șaisprezece presetări formate din unsprezece instrumente, incluse fiind paternuri nostalgice care folosesc sunete din TR 808.

SURSĂ IMAGINE: www.vintagesynth.com (model TR-808)

SURSĂ IMAGINE: www.edmsauce.com (model TR-08)

Oferă controlul funcției accentului, reverb și efecte de delay. Deține un display LED color. Are output USB, ceea ce îl face foarte flexibil. Butoanele sunt luminate și colorate. Poți folosi funcție de backup și să îți manageriezi biblioteca de pattern-uri în mod excelent prin USB. De asemenea, modelul TR-8 prezintă control MIDI, ceea ce îl poate face în instrument pus în legătură cu un calculator asemenea unei tastaturi audio.

Vedem astfel că reactualizarea unui model legendar permite îmbunătățirea mai mult la nivel de design. Prezintă îmbunătățiri și la nivel de funcții, dar în acest caz este mai mult căutată păstrarea magiei, păstrarea farmecului pe care l-a avut la început modelul. Putem să facem aici o analogie de asemenea și cu ceea ce se întâmplă în politică. Donald Trump reușește să câștige alegerile prezidențiale din SUA prin trimitrea oamenilor cu gândul la trecut, la ce a fost odată America ( Let’s make America great again!). Aceasta este o metodă foarte utilă de marketing prin care vânzările cresc datorită sau din cauza impactului nostalgic, impactului nostalgiei asupra clienților sau potențialilor clienți. Pentru a ilustra și mai bine ideea de reactualizare fac trimitere la un articol din revista de publicitate Adweek. Înainte de a vă prezenta exemplul din revista de publicitate Adweek, vă rog să îmi permiteți să fac o mențiune în legătură cu viitorul. Așadar, având în vedere exemplul TR808 și TR-8, putem să afirmăm că viitorul va fi trecutul. Iar exemplul următor îmi fundamentează și mai bine ideea.

Articolul propune din titlu următoarea investigațiune. Cum inventatorii și agențiile de reclame încep să retușeze următoarea etapă a Internetului Lucrurilor? Ce poate un jacuzzi care își face singur lista de cumpărături să ne spună despre viitorul internetului?

Pentru a înțelege mai bine cum device-urile conectate beneficiază din primirea și oferirea de date, James Whittaker, un tehnician evanghelist Microsoft, și-a conectat mini-pisicina încălzită la internet astfel încât să fi putut să preia date de la compania sa locală de spa, să găsească surse de substanțe pe care trebuie să le cumpere, să urmărească pattern-uri de vânzare, să își cunoască proviziile interne și cât de repede le consumă, să monitorizeze vremea, etc. De-a lungul drumului, el a realizat că jacuzzi-ul său ar fi mai bun să cumpere el proviziile pentru el decât ar fi putut James.

Whittaker reprezintă o legiune promițătoare a meșterilor Internetului Lucrurilor care va descinde la Show-ul Consumatorilor de Electronice din Las Vegas cu design-uri grandioase. „Imaginează-ți odată ce întreaga lume de jacuzzi-uri a fost redusă la date,” spune el. „ Cum faci advertising la jacuzzi-ul meu? … Dacă vii la jacuzzi-ul meu și spui, << Ar trebui să încerci această altă substanță pentru că e mai bună din motivele următoare, >> jacuzzi-ul meu va spune, << Nu omule, nu e. Scuze, dar am datele. >> ”

Interconectarea agilă a lumii digitale cu lumea fizică forțează companiile de tehnologie și agențiile de reclame să controleze repede peisajul masiv de date. De fapt, unii analiști și experți presupun că vor fi 50 de miliarde de device-uri conectate în cadrul a trei ani, despre care International Data Corp. estimează că ar putea să producă aproape 9 trilioane de dolari în vânzări până în 2020.

La CES (Consumer Electronics Show), un grup de companii o sa debuteze produe de tip Internetul Lucrurilor care variază de la sclipitor la amuzant. Thinfilm Electronics, o companie norvegiană de near-field-communication, își va expune linia de sticle smart care conectează smartphone-urile la social media și alte website-uri. 3M va debuta o metodă de a urmări pattern-urile respirației și mediul înconjurător al cuiva prin device-uri care pot fi purtate, îmbrăcate, în feluri în care ar putea să ajute oamenii cu astm sau alergii. De asemenea altă companie, Ozobot, își va prezenta mini roboți sociali care sunt operați prin comenzi color pentru a ajuta copii să învețe codul. Și de asemenea, vor vor fi multe exemple noi strălucitoare de mașini conectate, pantofi conectați și călătorii conectate.

„Toți avem acea poză în care am făcut decizii nefericite cu părul nostru sau cu garderoba noastră, și vezi Internetul Lucrurilor trecând prin asta acum,” explică Brian David Johnson, fost futurist al Intel și actual futurist în rezidențiat la Centrul pentru Știință al Universității Statului Arizona.

Johnson explică faptul că Internetul Lucrurilor intră în sfârșit în vârsta adolescenței. În timp ce o mare parte din promovare a fost concentrată asupra deschiderii luminilor și a închiderii lor și a monitorizării fitness-ului, următorii câțiva ani vor vedea un val creativ de maturizare – iar advertiserii par entuziaști în a juca un rol.

În februarie, agenția de publicitate R/GA își va lansa Studioul Venture UK Internetul Lucrurilor, un parteneriat cu guvernul britanic pentru a lucra cu startup-uri printr-un program accelerator în birourile din Londra. Inițiativa selectează companii din diverse verticale ale Internetului Lucrurilor și le oferă accesul către branding, tehnologie, fonduri și clienți. În schimb, R/GA aruncă un ochi la inovații în acel spațiu pentru a integra în mod posibil în eforturile pentru clienți.

Nick Corognes, șef global reprezentant pe tehnologie la R/GA, spune că agenția vede programul ca un portofoliu care permite „să fie puse vreo câteva pariuri” în cadrul sferei Internetului Lucrurilor. În timp ce companiile nu au fost încă anunțate, sunt așteptate să fie concentrate pe servicii financiare, reatiler-i și case, locuințe conectate.

„Este puțin cam ca electricitatea, unde nu este vorba atât de mult despre Internetul Lucrurilor, dar despre diferite aplicații ale lui,” spune Coronges. „ Acum nu vorbim despre electricitate, dar despre produsele care vin de la ea. Nu o să vorbim despre Internetul Lucrurilor; vom vorbi despre lucrurile pe care oamenii le construiesc deasupra lui.”

Alte agenții experimentează și ele. Săptămâna viitoare, Huge o să instaleze un aparat automat care a costat 150 de doalri pe platforma eBay pentru cafeneaua lor din Atlanta. Dar există o parte interesantă: în loc să necesite bani sub forma monedelor vechi, mașina conectată la web va accepta „valută socială,” lăsând pe oricine să plătească printr-un tweet sau printr-o postare Facebook. Derek Fridman, director creativ de grup la Huge Atlanta, spune că această tentativă bazată pe tehnologie ar putea să informeze restaurante care vor să angajeze mașini similare pentru a lăsa oamenii să ridice obiecte după orele de program prin cutii programate.

„Nu este vorba despre crearea de lucruri noi, dar despre a face lucruri vechi la modă din nou sau lucruri vechi din nou relevante,” spune Fridman.

Măsurători – multe și multe măsurători – sunt centrul tuturor acestor dezvoltări de produse. Potrivit lui Cisco, device-urile conectate vor crea 600 zettabytes de date pe an până în 2020, peste cei 145 zettabytes din 2015. (spre exemplu, 1 zettabyte înseamnă 1 trilion de gigabytes.) Astfel de figuri necesită companii precum Dell, Microsoft, Intel și IBM pentru a face sens din ele pentru brand-uri și consumatori. Folosind automatizarea mașinilor și inteligența artificială, aceste companii testează modalitatea de a preface numerele plictisitoare în lucruri interesante.

„Este imposibil pentru noi să ne uităm la date, să consumăm date și să facem sens din ele – să conectăm punctele dintre diversele tipuri de interacțiuni – într-un fel care să calibreze, să măsoare,” explică Kevin Lindsay, director de marketing de produs la Adobe. „ Să ai capacitatea să iei toate datele și să faci aprecieri din ele este imposibil fără automatizări mașinale”.

Pentru Bridget Karlin, director managerial de strategie al Internetului Lucrurilor la Intel și membru executiv conducător al Ascociației Consumatorului de Tehnologie, o temă cheie pentru evenimentul acestui an al CES o va reprezenta modalitatea de integrare și asimilare a datelor nestructurate. Spre exemplu, dacă există un nou tren de modă vestimentară care apare pe Instagram, brand-urile vor avea capacitatea să suplimenteze stocurile automat, grație conectivității. Karlin arată că există semne grăitoare ale creșterii explozive a Internetului Lucrurilor – Gartner a pronosticat că 2,5 milioane de dolari sunt cheltuiți acum pe lucruri, obiecte conectate în fiecare minut.

„În timp ce a existat mereu o dorință mare de avea o conversație între consumatori și retailer-i, acum cu Internetul Lucrurilor, este mai posibil ca niciodată,” spune Karlin.

De aceea jacuzzi-urile, automatele și mini-roboții doar zgârie suprafața impactului potențial al Internetului Lucrurilor asupra vieții omului. Whittaker sugerează că într-o zi este posibil chiar să avem device-uri care ne ajută să știm cele mai bune ore la care să mergem la baie în timpul unui film bazat pe ce am băut și unde sunt toaletele.

„Am spus întotdeauna că AI nu ar trebui să fie pentru inteligență artificială,” remarcă el. „Cred că ar trebui să fie pentru <<algoritmic impresionant.>>”

Articolul expus nu este nicidecum în afara subiectului. Viitorul este descris în articol foarte interesant și foarte meticuols. Ne dorim foarte mult ca toate lucrurile să fie conectate între ele. Dorința de conectare. La început a fost dorința de ne conecta foarte mult cu celălalt om. Acum ne dorim foarte mult să ne conectăm cu celelalte obiecte. Le antropomorfizăm. Vrem să le însuflețim. Să ne fie prieteni. Să ne uităm la mecansimul Siri al Iphone-urilor. Dacă o rugăm pe Siri să ne spună o glumă prin comandă vocală ea ne va răspunde printr-o glumă extrasă dintr-o bază de date presetată, prin server-ul celor de la Apple. Dar e acolo cu noi și ne face să râdem. Ne păcălește ca un câine. Avem impresia că un câine înțelege, că ne iubește. Dar singura lui capacitate este doar prin creierul animalic bazat pe reflexe imediate. Spre deosebire de animale noi putem spune că avem spirit, că râdem, că glumim, că ne iubim. În orice caz cam aceasta este și ce vom dori de la muzică din ce în ce mai mult. Să ne fie prieteni, să fie foarte conectată, cu toate dispozitivele din casă, din clasă, cu toate companiile, și sub forme din ce în ce mai interactive astel încât să treazească în noi această tendință de antropomorfizare. Având în vedere că au apărut deja filme la care putem să alegem noi continuarea din diferite variante printr-o apăsare de buton, și date fiind aplicațiile 360 integrate pe platforma Youtube care permit spectatorului să apese pe butoane și să vadă imaginea la 360 de grade, putem spune că muzica va căuta să devină din ce în mai interactivă, imersivă, conectată, concentrată asupra nevoii de relație, de integrare, de atașare, de intersubiectivitate. Ne dorim să devenim unul cu totul.

SURSA: www.adweek.com

SURSĂ: www.adweek.com

Capitolul 2. Necesități tehnice

În capitolul de față dezbatem problema materialelor și personalului necesare implementării proiectării muzicii de fundal în clasele de gimnaziu. Consider că sunt amănunte deosebit de importante, iar statul ar trebui să acorde mai mult interes acestora. Așa cum digitalizarea manualelor a fost o idee foarte interesantă din partea domnului ministru Remus Pricopie, astfel ar trebui și muzica să acorde mai mult interes la nivel de digitalizare și implementare de idei noi, tehnologii noi.

Facem parte dintr-un moment interesant al istoriei, în care avem norocul să avem acces la tehnologie foarte avansată. Școlile trebuie să fie reactualizate, adaptate la noile tehnologii. Având în vedere importanța muzicii mai sus dezbătută și necesitatea adaptării școlilor la tehnologia de astăzi putem afirma că implementarea unor aparaturi de ultimă generație este irefutabilă.

2.1. Materiale necesare

Deschidem subcapitolul prin a propune următoarea melodie de fundal: Technologic de la Daft Punk. Este destul de evident contextul punerii acestei melodii drept fundal sonor. În școli, caietele vor fi din în ce mai mult înlocuite de calculatoare și de tablete. Mesajul melodiei este clar. Suntem din ce în ce mai interesați de lumea digitală și mai puțin de formele tradiționale de învățare.

Pentru avansare în această dezbatare arătăm în primul rând materialele prezente astăzi în școli la nivel de muzică și sonoritate. Școlile generale dețin aparaturi de difuzare foarte mult la oraș, în timp ce în mediul rural acestea lipsesc cu desăvârșire. Aici avem o mostră clară de clivaj între viața de la țară și viața de la oraș, ceea ce reprezintă o mare neșansă pentru cei aflați în afara orașelor.

La nivel de conectare avem stații la care pot fi conectate smartphone-uri și calculatoare, mixere de controlat difuzoare și microfoane eventual în sălile mari de serbare, de festivitate. Echipările sunt destul de simpliste. Nu vedem ceva foarte interactiv sau deosebit, ieșit din comun.

Din nou, revin la ideea din capitolul anterior. Viitorul muzicii va fi trecutul. Câți dintre voi ați văzut un pick-up într-o sală de clasă? Sunt absolut cert convins că în trecut exista. Acum, când tehnologia pick-up-urilor a realizat materiale foarte utile și portabile, dinamice, ușor de conectat la calculatoare și difuzoare prin port USB, școlile nu mai sunt interesate. Nu există nicio scuză.

SURSĂ: www.emag.ro ( pick-up cu show de lumini, USB)

Avem nevoie de instalații cu un consum redus de energie. Din cauza faptului că ne aflăm într-o școală, o instituție de stat, trebuie oferit un model, un exemplu. Consumul de energie trebuie să fie redus din considerente bazate pe conservarea resurselor, în general salvarea naturii.

Pot fi folosite instalații de iluminare care să fie sincronizate cu muzica pentru a transforma atmosfera într-una de sărbătoare, de celebrare a școlii și a muzicii. După cum spuneam mai devreme, sau mai bine zis, după cum întrebam mai devreme, ce însemnă o melodie fără imagine? Oamenii sunt foarte influențați de muzică la nivel de stare de spirit. Uitați-vă în metrou! Câți oameni ascultă muzică la căști și cum se simt după expresia chipului (comunicare non-verbală)? În general sunt triști, sau foarte agitați, pentru că generația actuală este foarte vizuală și au nevoie de informații vizuale prin care să decripteze mesajele în general. De aceea pot spune că ar fi o necesitate implementarea unor proiectări vizuale pe un perete în apropierea profesorului astfel încât să nu mute atenția într-un punct opus și să nu modifice starea de spirit a elevilor. Proiecțiile pot fi foarte simple, mișcări de culori, flori deschizânde.

Mulți oameni s-ar gândi că stick-ul este util punerii unui playlist pentru o zi de școală. Însă acest echipament limitează foarte mult capacitatea muzicii. Ar trebui folosite sisteme cloud prin care calculatoarele să aleagă singure melodia potrivită funcție de preferințele copiilor prin mijloace de sondare electronică și funcție de ceea ce este potrivit pentru atmosfera de școală.

Faptul că avem capacitatea de a crea aceste lucruri, că am trecut de la casetofoane și aparate rigide la sisteme digitale conectate la nivel global înseamnă că umanitatea este mai măreață decât se crede, este mai inteligentă, mai bună decât se crede. Cei care se ocupă de școli pot face mai mult decât cred că pot face.

Mai ales în cazul celor din clasele 1-4 instalațiile electrice trebuie mascate, iar aparatele protejate, suspendate sau monitorizate cu atenție astfel încât să nu rănească pe nimeni în principal.

Ca fapt divers, distractiv, aparatele pot fi folosite drept sisteme de tip karaoke pentru copii. Ei se pot delecta în pauze sau înainte ori după orele de studiu proiectând versurile pe un perete.

Pentru cei din clasele 1-4, difuzoarele pot fi comandate sub formă de animale dragi copiilor, precum elefanți sau chiar unicorni (animale fantastice), sau personaje din desene animate precum Ben10, Yo-Kai, Pokemon, sau chiar obiecte interesante precum mașini pentru băieți sau flori pentru fete.

Prin sistemul Internetul Lucrurilor putem să creem un fel de animism al obiectelor. Lucrurile să știe ce vrem, unde suntem, cum suntem? În acest caz al necesităților materiale muzicale pentru clasele de gimnaziu poate fi creat un efect interesant. Sistemul muzical conectat la Internetul Lucrurilor să știe efectiv ce muzică vor să asculte copiii de dimineață, seara, sau lunea ori marțea, sau în funcție de vremea de afară să proiecteze un fundal mai calm sau mai vioi. Poate accelera viteza ritmului funcție de discursul profesorului sau de momentul de pauză sau de oră. Acest moment poate fi speculat de sistem prin introducerea unei melodii cu versuri în timpul pauzei, iar în timpul orelor de studiu să introducă melodii fără versuri pentru a nu bruia discursul profesorului sau dialogul acestuia cu elevii. Sistemul poate identifica genul de lecție din clasă, dacă este o activitate de grup, de acțiune, sau dacă este o simplă predare a unor informații, iar astfel își poate plia muzica prin melodii energizante, care să energizeze activitatea de grup, sau melodii de aprofundare, de studiu efectiv.

Capacitatea unui astfel de sistem este infinită. Într-o sală de clasă poate crea o atmosferă specială, prin care copiii pot fi suprinși captivați, imersați, fericiți. În jurul său poate fi creată o comunitate, opționale, ore de muzică, jocuri interesante, activități, etc.

În loc de soneria stridentă din multe școli, sistemul acesta poate anunța sfârșitul orelor printr-un anunț vocal, sau printr-un jingle copilăros. De asemenea, începutul orelor anunțar prin sistem poate crea o interacțiune de început mai relaxată mai prietenoasă între profesor și elevi. În orice caz, intrăm în altă arie decât cea de muzică de fundal, dar prezentăm și utilitățile adiacente acestui sistem al Internetului Lucrurilor.

Putem să spunem totuși că cele prezentate mai sus aparțin mai mult de domeniul irealului, sau mai bine zis al improbabilului pentru următorii câțiva zeci de ani. Varianta de urgență pentru toate școlile ar fi echiparea imediată a fiecărei săli cu un sistem surround care poate fi luat din magazinele existente. O sală de clasă fără metode de difuzare a muzicii de pe un telefon cel puțin este neadaptată, nu este capabilă să ajute copiii să învețe foarte multe lucruri. Copiii sunt limiați în acest caz la o învățare de tip tradiționalist, pentru că lipsa difuzoarelor implică și incapacitatea redării materialelor video, doar a celor fără sunet.

Pentru permiterea unei coloane ambientale este nevoie de cabluri speciale care să nu poate fi deconectate de către elevi, și care să nu împiedice jocurile de grup. Ele pot fi mascate prin colțari speciali și elemente specifice mascării cablurilor. Tot în mod realist și rapid trebuie asigurat un laptop pentru fiecare sală de clasă de unde să fie acționate difuzoarele. Aceste laptop-uri trebuie gestionate de persoane avizate ale școlii și eventual încuiate în dulapuri speciale fiind lăsată muzica deschisă prin el, și folosit la nevoie. O altă metodă ar fi conectare unui mp3 la boxe și la fel mascat asfel încât să nu fie luat de copii. Generația mp3-urilor a cam trecut, dar există unele modele noi interesante, chiar un model foarte interesant de walkman digital care poate prezenta avantaje în anumite condiții. Cele mai bune calitativ modele walkman sunt produse acum de către Sony. Tot din această cateogrie pot fi folosite în loc de mp3, vechile modele sau chiar cele noi de Ipod.

Ultimele exemple sunt cele de urgență, de nevoie imediată, pentru a putea umple golurile din sălile de clasă fără utilități de sunet. Varianta cea mai bună este cea pe termen lung, gândirea unui sistem de la zero, bazat pe metode cloud, smart, Internetul Lucrurilor.

Imaginația poate crea în acest caz foarte multe posibilități. Poate fi făcut un concurs de creativitate pe această temă. Cei mai buni ingineri de sunet, cele mai bune firme de echipamente audio pot concura într-o întrecere pe tema respectivă, cei mai mari câștigători fiind elevi. Să nu uităm că acest proiect, acest scenariu este dedicat copiilor, iar societatea ar trebui să pună preț cel mai mult pe copii, pe viitor. Ori mențiuni precum cele care afirmă că proiectele prea scumpe sau extravagante nu sunt potrivite pentru copii care nu conștientizează foarte mult valoarea lucrurilor sunt demne de lăsat la o parte. Trăim într-un moment în care copii de astăzi sunt mai inteligenți și mai avansați decât oameni serioși din trecut.

Personal cred că cel mai interesant exercițiu ar fi să își aducă fiecare elev melodia preferată și să asculte pe parcursul zilei acest lung exercițiu. Fiecare elev s-ar simți pus în valoare și ar fi creată o senzație de unitate în colectiv. Acest exercițiu totuși necesită un nou sistem de asemenea pentru a fi repetat zilnic sau săptămânal, cred că săptămânal ar fi cel mai potrivit, iar acest sistem ar trebui să înglobeze toate melodiile copiilor într-un playilist care să capteze melodiile în mod rapid prin bluetooth de pe telefoane sau prin tastarea numelui în căsuța de căutare a unei platforme speciale. Cel mai interesant ar fi ca elevii să poată cere o melodie, să poată introduce o melodie în sistem printr-o comandă vocală de tip Siri (vezi Iphone).

În România nu există o legislație potrivită aparaturilor din sălile de clasă potrivite copiilor. Nu există nici un grup special care să gândească astfel de lucruri, să se gândeacă la necesitățile tehnice muzicale ale profesorilor și ale elevilor. Totul pleacă de la nivel politic, dar politicul poate pleca de la inițiative civile, inițiativele oamenilor, care se pot grupa și pot reacționa, se pot trezi și pot cere astfel de lucruri prin presiune pusă asupra conducerii și media. Oamenii trebuie să cunoască toate datele, trebuie să știe ce se petrece în școlile din România, cine este de vină pentru ignoranța aceasta?

Această ignorare nu are loc în mod exclusiv în România, ci în foarte multe țări. Muzica este tratată ca un hobby în continuare de oameni. Este tratată ca o pasiune distractivă, uitând importanța istorică uluitoare a muzicii.

Statul investește foarte mulți bani în mașini de poliție, în reclame pentru poliție, pentru jandarmerie, pentru combaterea contrabandei cu țigări, dar poate că ar trebui să investească bani și în ceva util pe termen lung, în muzică, aparatură de specialitate. Să asgiure copiilor un mediu de educație potrivit mediului în care trăiesc, conform cu ceea ce are loc în societatea globală de astăzi. În cazul României există aparența unei izolări complete de lumea de afară. Trăim într-un comunism deghizat, într-o prelungire a comunismului, un siaj nefericit la care luăm și noi parte cei care ne-am născut nevinovați și cu un fel de-al doilea păcat originar, acela de a lua parte la acest complot național în care ni se propune o democrație de tip mafiot în care avem aparent alternative. În realitate nu există alternative, 90 % din actualul parlament sau cel de dinaintea ultimelor alegeri mai precis este sau era format din membrii fostelor ansambluri comuniste. Curtea Constituțională este în mod tragic formată din reprezentanți comuniști asupra cărora nu avem nicio putere. Starea de fapt a țării este foarte importantă când discutăm despre echipamentele de sonorizare din sălile de clase. Acești oameni încuiați într-un dulap al scenariilor mafiote, al nepotismelor cumplite, al gândurilor negre, al umbrelor stihinice nu pot să gândească un plan de acțiune care să imagineze o lume alternativă pentru copii. Sărmanii copii sunt conduși de niște scheleți ambulanți, vă rog să mă iertați pentru expresia profund neacademică, dar în realitate sunt scheleți, sunt foarte violenți în porniri, în limbaj, se ceartă, țipă, asemenea unor personaje scheletice sau groaznice din filmele horror. Acești oameni nu pot gândi un plan care să fie potrivit mentalității copiilor, pentru că au uitat ce înseamnă să fie copil. Unul dintre sfaturile părintelui Bisericii Unificaționsite, Sun Myung Moon, ne îndeamnă să renunțăm la băut și la fumat pentru că un om care bea și care fumează și care se dedică viciilor și desfrânării își pierde inima de copil. Ori acești politicieni de astăzi sunt toți sclavi ai păcatelor, nu sunt modele demne de urmat de elevi. Nu judec pe cei care fumează și care beau. Dar persoanele publice, în special cele de la vârful țării au efectul de model asupra copiilor, iar faptul că nu se gândesc la copii înseamnă că nu pot gândi un plan care să fie potrivit lumii fantastice și pline de aventură a copiilor.

2.2. Personal necesar

Pentru următorul subcapitol propun melodia: I Need Your Love cântată de Pentatonix, melodia originală fiind compusă de Calvin Harris. Am ales această variantă de tip cover a melodiei pentru că acest cover este compus numai din sunete umane, nimic electric, niciun instrument. Astfel este pus omul în centru și capacitatea lui de a lua decizii și de a face alegeri bazate pe emoție, intuiție și iubire pe care un calculator nu le poate avea. În plus, cred că versurile vorbesc de la sine, cu toții avem nevoe câteodată de o persoană care să ne ajute, care să fie aproape, chiar și atunci când doar este ceva stricat, sau avem nevoie efectiv de o persoanaă care să se ocupe de echipamente, aici avem cazul școlilor gimnaziale.

Lectura asupra domeniului, sferei resurelor umane este vastă la nivel internațional, dar cea mai bună metodă de aflare a unor oameni buni și de eliminare a celor nepregătiți este prin interacțiune directă. în mijlocul oamenilor, printre oameni, muncind cu ei. Tatăl meu, Ciornei Vasile, general al Armatei Române, a servit patria lucrând la direcția Resurse Umane ca șef. În acea perioadă am stat alături de el foarte mult la serviciu deși eram foarte mic. Mă aflam la vârsta contextualistă din punct de vedere al textului la care învățam la șocală gimnazială, undeva prin primele clase. Iar tatăl meu mă lua cu el la bazele militare din Drumul Taberei. Iar acele momente încă îmi mai marchează viața.

Te-ai aștepta ca într-o bază militară toată lumea să fie foarte serioasă, sobră. Te-ai aștepta chiar să îți fie puțin frică. Vreau să vă spun că acolo toți oamenii erau prietenoși, iar cel mai distractiv era când mergeam la popotă. Trebuie să vă spun că stăteam la masă cu toți acei militari impunători, dar prietenoși și vorbeam cu ei în timp ce luam masa. Exista o cameră specială nedespărțită totuși de sala principală unde există o masă la care puteai să stai jos pentru că eram prea scund să stau la mesele înalte din sală unde militarii mâncau din picioare. Și vorbeam pe un ton chir umoristic, cei de lângă mine îmi amintesc că râdeau foarte mult, dar nu neapărat de mine ci cu mine. În timpul programului de lucru puteam să stau la un calculator separat și să mă joc. Câteodată unii dintre colegii de birou ai tatălui meu veneau să se joace cu mine pe calculator. Și exista o atmosferă foarte interesantă de iubire în care ieșeau și în afara programului. Vara mergeam cu ei la ștrandul militar Tei unde mâncam grătar cu ei și jucam fotbal.

Din toate aceste mici povestiri am învățat că resursa umană este imposibil de verificat în câteva zeci de minute sau imposibil de schimbat printr-o decizie birocratică sau printr-o cercetare. Resura umană de valoare se formează prin iubire, din iubire, din colegialitate, prin ajutor și înțelegere. Se formează prin dialog și prin implicarea directă.

Așadar un personal bun care să poată să proiecteze o muzică de fundal potrivită elevilor nu are cum să fie verificat decât în mod direct, prin rezidențiat specializat care să ocupe toate scopurile și obiectivele de atins din această muncă.

Un profesionist trebuie să cunoască utilizarea calculatorului. Trebuie să cunoască limba engleză, să prezinte un comportament adecvat pentru copiii de gimanziu. În cazul în care sistemul nu este automat iar persoana angajată trebuie să se ocupe de stabilirea unui playlist pentru întreaga zi, trebuie să cunoască lucrul cu platforme online de muzică, și nu în ultimul rând cunoștiințe destul de ridicate de muzică.

De fapt, avem nevoie de două entități separate. Odată de un inginer preocupat de instalația electronică, și de buna funcționare a calculatoarelor, și pe de altă parte avem nevoi de un grup de specialitate care să analizeze cu maximă sârguință impactul muzicii asupra copiilor. Ultima idee este foarte importantă fiind nevoite cercetări aprige, cu multe experminete de rigoare și care să acopere cât mai multe categorii de copii, să aducă foarte multe date de cercetare de pe teren și să ajute la implementarea acestora în mod adecvat.

Cred de aemenea că sistemul folosit trebuie totuși gestionat de un tânăr sau de tineri pentru că ei sunt cei interesați de muzica celor de vârsta școlii gimnaziale. Ei sunt cei care ascultă noile tendințe și pot identifica melodiile care sunt pe gustul copiilor.

Cel mai important amănunt rămâne de asemenea încredera. Fără încredere în personalul avizat lucrurile nu pot funcționa în mod regulat. Trebuie să fie oameni prompți, care să respecte programul de lucru, care să respecte eticheta și normele școlii, care să nu intre în conflict cu ceilalți colegi și care să mențină un contract pe lungă durată astfel încât să existe continuitate în elaborarea proiectului. Pot exista foarte multe schimbări, de aceea este foarte important să fie cunoscute detaliile din trecut, cum au reacționat copiii la diferite procedee și care sunt în general etapele de lucru cu echipamentul audio.

Scriu în continuu, scriu fără oprire și deși dumneavoastră ați fi tentați să ziceți că este un fel de glumă, nu este o glumă pentru că sunt foarte energizat de muzica de fundal. Deși îmi propusesem să ascult în mod repetat melodia subcapitolului am făcut un mic ocol și am deschis un playlist pe Spotify. După cum știți Spotify este o platformă de muzică online unde oricine poate să tasteze numele melodei sau al artistului în căsuța de căutare și să asculte alegerea făcută. Baza de date este imensă, aproape toate albumele semnate la o casă de discuri de nivel internațional având loc în această bază. În timp ce ascult lista de melodii din platformă tind să îmi doresc să exprim din ce în ce mai mult ideea că este nevoie de un personal foarte ancorat în realitatea digitală, în această realitate.

Cred că un fel de personal foarte important ar fi un reprezentant Spotify sau Apple în România care să se ocupe exclusiv distribuirea în sălile de clasă a platformelor respective la nivel digital prin care să fie create astfel de playlisturi. Aici nu ar interveni eficacitatea sistemului, ci caracterul de relevanță al platformelor care sunt unele din cele mai importante elemente ale vieților personale ale adolescenților în general, dar și ale copiilor cu siguranță. Apple Music, Spotify, Soundcloud, prin aceste trei nume poți cuceri inima oricărui adolescent și char să îl faci să te asculte cu mai mult interes, să îl cucerești practic.

Cel mai interesant este că aceste platforme pot fi controlate prin smartphone, iar totul ar fi foarte simplifcat, și deci personalul ar fi ușurat de anumite greutăți materiale.

Într-un altfel de scenariu ar fi nevoie de o altă persoană care să pună muzică în timpul pauzelor în toată școala. El trebuie să fie cunoscător de muzică. În timpul liceului la Colegiul Național Mihai Viteazu unde am învățat a existat un astfel de proiect. În timpul pauzelor prin difuzoare în tot liceul vuia muzica pusă chiar de anumiți elevi care se ocupau de acest lucru în mod ciclic, având un fel de ture. A fost un proiect de succes, bine pus la punct, bine gestionat. Nu am luat parte la el deși mă pasiona și atunci muzica, dar țin să apreciez felul în care colegii de liceu au gestionat proiectul având chiar profesionalism în ce au făcut.

Exemplul arată din nou faptul că resursa umană ține mai mult de context, de interacțiune, de iubirea de om, iubirea de comunicare. Poate că un adolescent este mai bun la gestionarea unui proiect muzical decât o persoană avizată prin simplul fapt că tânărul este acolo, face parte din acel colectiv, este relevant, știe atmosfera pe care se poate plia. Poate lua contact mai ușor cu elevii, îi poate întreba mai ușor dacă le place, dacă îi face să se simtă mai bine. Poate adapta mai ușor lista de cereri și lista de bază în funcție de momentul în sine al școlii. Dacă se apropie vacanța el poate aproxima cam care este starea de spirit a elevilor pentru că și el are aceeași stare, și poate fi creat astfel un efect chiar interesant, în care cel care impune muzica în școală este foarte conectat emoțional cu toți colegii și cu starea de fapt a școlii. Dacă tocmai a fost încheiată vacanța probabil că va introduce o muzică mai relaxantă, de introducere, de început, mai calmă.

O analogie interesantă a aplicării metodei personalului luat chiar din rândul elevilor ( în acest caz mă refer în special la clasele 5-8, și în special pentru gestionarea melodiilor în sine și nu a mecanismelor și aparaturii) este cu ideea Internetului Lucrurilor. Elevul ca personal știe totul în școală, este un fel de internet al lucrurilor pentru școală. Știe imediat dacă oamenii sunt mulțumiți de melodii, dacă este o zi specială în școală, dacă este sărbătorit ceva, dacă este o perioadă de teste, dacă începe vacanța, etc. Un personal venit din exterior se poate pierde în aceste detalii, nefăcând parte cu adevărat din atmosferă, din aventura numită școală. Muzica își poate pierde relevanța astfel. Și tocmai de aici derivă ideea interesantă. Că prin propunerea unor elevi să gestioneze ce melodii să folosească drept fundal muzica devine relevantă. Muzica devine relevantă în sensul în care cei aflați în pauză sau chiar la ore vor cunoaște faptul că cineva din rândul acestora se ocupă de muzică. Există relevanță în sensul în care muzica devine impusă de ei, de elevi, și nu de școală.

Cea din urmă afirmație poate fi tratată drept manipulare din partea școlii la adresa elevilor, dar poate fi interpretată și ca persuasiune pentru a colabora în a crea o lume fantastică, fericită, desprinsă dintr-un film frumos cu tineri care participă la un fel de carnaval, într-un univers în cadrul școlii.

Originea muzicii

Capitolul de față studiază problema originii muzicii din punct de vedere al primelor manifestări ale ritmului și în general primele atribuiri artistice ale muzicii. Este important să identificăm aceste lucruri pentru ajungerea la concluzia conform căreia muzica este o experiență spirituală.

3.1. Analiză

Originea muzicii este extrem de îndepărtată. Conform celor menționate la început, ritmul a apărut undeva în timpul oamenilor peșterii când aceștia scrijeleau linii sinusoidale, ritmice. Muzica de fundal este asigurată de melodia A Thousand Years de la Christina Perri. Cei o sută de ani amintiți în titlul piesei reprezintă de fapt un simbol al trecerii timpului.

„Șamanii au folosit din totdeauna sunete ritmate și rugăciuni cântate pentru a-și ajuta poporul să intre în transă. Toate religiile recită mătanii, litanii, mantre. Din toate timpurile cântecele de leagăn ale mamelor, melopeele religioase au ca efect incitarea creierului să intre într-o stare de conștiiință modificată propice viselor și viziunilor. Pe galere creierul ocnașilor se sincroniza cu sunetul tobelor, care era lent în timpul deplasărilor și foarte rapid în timpul atacului. Scopul era de îndepărta oboseala și gândurile Pentru a-și face curaj și pentru și a se deconecta, marinarii, tăietorii de lemne, muncitorii au creat ritmuri regulate însoțite de cântece”.

Până la urmă universul este muzică. Universul este o simfonie a string-urilor. Co-fondatorul Teoriei Câmpului Coardelor explică de ce universul are unsprezece dimensiuni mai degrabă decât oricare alt număr?

De ce sunt doar unsprezece dimensiuni în univers mai degrabă decât ceva mai mare? Michio Kaku spune că lucrează la ceva numit Teoria Coardelor, este ceea ce face pentru a-și asigura viața. De fapt acesta este serviciul său zilnic. Este co-fondatorul Teoriei Câmpului Coardelor, una dintre multele ramuri ale Teoriei Coardelor. Ultima versiune a Teoriei Coardelor este numită Teoria-M, M de la membrană. Așadar noi realizăm că aceste coarde pot coexista cu membrane. Deci particulele subatomice pe care le vedem în natură, quartzii, electronii nu sunt altceva decât note muzicale pe o coardă subțire care vibrează.

Ce este fizica? Fizica nu este altceva decât cumulul de legi ale armoniei pe care le poți scrie pe coardele care vibrează. Ce este chimia? Chimia nu este altceva decât melodiile pe care le poți cânta pe coardele care interacționează și vibrează. Ce este universul? Universul este o simfonie de coarde care vibrează. Și atunci ce este mintea lui Dumnezeu despre care Albert Einstein a scris în mod elocvent ultimii trezeci de ani ai vieții sale? Noi acum, pentru prima dată în istorie avem un candidat pentru mintea lui Dumnezeu. Este cosmica muzică, rezonând prin hyperspațiul cu unsprezece dimensiuni. Deci înainte de toate, nu suntem altceva decât muzică. Nu suntem altceva decât cosmică muzică cântată pe coarde și membrane care vibrează; supunându-ne legilor fizicii, care nu sunt altceva decât legi de armonie ale coardelor care vibrează. Dar de ce unsprezece? Pare că dacă scrii o teorie în cincisprezece, șaptesprezece, optsprezece dimensiuni, teoria este instabilă. Are anomalii. Are singularități. Pare că matematica snigură preferă universul care are unsprezece dimensiuni.

Acum unii oameni s-au jucat cu douăsprezece dimensiuni. La Universitatea Harvard, de exemplu, unii fizicieni care au arătat că o teorie cu douăsprezece dimensiuni de fapt arată foarte similar unei teorii cu unsprezece teorii cu excepția că are două timpuri, timpuri duble decât un parametru de un singur timp. Acum, cum ar fi să exiști într-un univers cu timp dublu? Kaku își amintește un film cu David Niven. David Niven juca în rolul unui pilot, care a fost doborât peste Pacific, dar îngerii făcuseră o greșeală, el nu trebuia să moară în acea zi. Așa că îngerii l-au readus la viață și au spus, „O, scuze pentru aceea. Te-am omorât din greșeală; nu trebuia să mori astăzi.”

Deci într-o mare scenă, David Niven merge printr-un oraș unde timpul a fost oprit. Toată lumea arată ca aceasta. Și acolo este David Niven doar, plimbându-se pe acolo, uitându-se la toți oamenii aceștia. Aceasta este o lume cu timp dublu. David Niven are un ceas, dar toți ceilalți au un ceas separat și aceste două ceasuri și perpendiculare unul pe celălalt. Așa că dacă există timp dublu universal, ai putea să intri într-o cameră, să vezi oamenii înghețați în timp, în timp ce tu pulsezi pe un alt ceas. Acesta este timpul dublu universal.

Aceasta este numită Teoria-F, F de la father, tatăl coardelor. Nu este cunoscut dacă Teoria-F va supraviețui sau nu, în orice caz, Teoria-M în unsprezece dimensiuni este mama tuturor coardelor. Iar acea teorie funcționează perfect în regulă. Deci pentru a răspunde la întrebare, în alte dimensiuni, peste unsprezece dimensiuni, avem probleme cu stabilitatea, aceste teorii sunt instabile, ele sunt descompuse înapoi către unsprezece dimensiuni, ele au ceea ce este numită anomalie, singularitate, care omoară o teorie normală. Așa că matematica în sine te forțează către unsprezece dimensiuni.

De asemenea pentru că aceasta este o Teorie a Totului, există mai mult spațiu în dimensiuni mai înalte pentru a pune toate forțele împreună. Când pui gravitație, electromagnetism și forță nucleară împreună, patru dimensiuni nu sunt de-ajuns pentru acomodarea tuturor forțelor. Când extinzi către unsprezece dimensiuni, bingo, totul este format perfect în regulă.

Așadar putem indentifica originea muzici la începutul lumii, începutul universului, când universul a fost format prin explozia unei molecule acum peste treisprezece miliarde ani. Înainte de această explozie a fost o energie uriașă despre care în care cultura despre Dumnezeu pe care o împărtășesc din punct de vedere unificaționist are loc afirmația conform căreia acea mare energie universală primordială este iubirea lui Dumnezeu. În orice caz, este o energie primordială universală din punct de vedere științific. Deci originea muzicii este și originea lumii, pentru că totul este muzică. Universul în sine este o simfonie.

SURSĂ: www.futurism.com

Istoria muzicii este la fel de bătrână precum umanitatea în sine. Arheologiști au găsit fluiere primitive făcute din oase și fildeș, datând de acum patruzeci și trei mii de ani și este probabil ca multe dintre stilurile muzicale antice au fost prezervate în tradiția orală. Când vine vorba de melodii specifice, în orice caz, cele mai vechi exemple cunoscute sunt relativ mai recente. Primul fragment de notație muzicală este descoperit pe o tabletă de lut sumeriană de patru mii de ani care include instrucțiuni și acordaje pentru un imn care îl onorează pe conducătorul Lipit-Ishtar. Dar pentru titlul celei mai vechi melodii încă existente, cei mai mulți istorici arată către „Imn Hurrian Nr. 6”, odă ctre zeița Nikkal care a fost compus în cuneiformă de anticii hurrieni cândva în jurul secolului 14 î.Hr. . Tablete de lut care conțin melodia au fost excavate în 1950 din ruinele urașului Ugarit în Siria. Pe lângă un set aproape complet de notații muzicale, ele includeau și instrucțiuni specifice pentru modul de a cânta melodia pe un tip de liră cu nouă coarde.

Acest imn este considerat cea mai veche melodie a lumii, dar cea mai veche compoziție muzicală care să fi supraviețuit în întregime este un cântec greces din primul secol numit „Seikilos Epitaph”. Melodia a fost găsită engravată pe o columnă de marmură antică folosită pentru a marca mormântul unei femei în Turcia. „Eu sunt o piatră de mormânt, o imagine”, spunea o inscripțiune. „Seikilos m-a plasat aici drept un semn etern de rememorare nemuritoare.” Columna includea și notație muzicală și de asemenea un set scurt de versuri: „În timp ce tu trăiești, strălucești / Nu ai vreo grijă / Viața există doar pentru un scurt timp / Iar timpul își solicită prețul.”

Inscripțiunile bine conservate pe Epitaful Seikilos au permis muzicienilor moderni și școlarilor să recreeze liniile melodice triste notă-cu-notă. Dr. David Creese de la Universitatea din Newcastle a cântat-o, folosind un instrument cu 8 coarde acționat cu un ciocan muzical, iar cercetătorul de muzică antică Michael Levy a înregistrat o versiune cântată pe liră. Au mai existat câteva încercări de a decodifica și de a cânta imnul, dar din cauza dificultăților de traducere a tablelor antice, nu există o versiune definitivă. Una dintre cele mai populare interpretări a fost în 2009, când compozitorul sirian Malek Jandali a susținut imnul antic cu o întreagă orchestră.

SURSĂ: www.history.com

Imnul Hurrian din 1400 î.Hr. este foarte ușor de găsit ca interpretare pe internet, Youtube.

La nivel de instrumente, în esență despre cele mai vechi instrumente am descoperit următorul lucru. Cercetătorii au identificat ceea ce ei numesc cele mai vechi instrumente știute din lume. Fluierele, făcute din os de pasăre și fildeș de mamut, vin dintr-o peșteră din sudul Germaniei care conține dovezi ale ocupării foarte devreme a Europei de către oameni moderni – Homo sapiens.

Oamenii de știință au folosit carbon pentru datare care arată că fluierele între patruzeci și două de mii și patruzeci și trei de mii de ani ca vârstă. Descoperirile sunt descrise în Jurnalul Evoluției Umane. Profesor Nick Conard, cercetătorul Universității Tuebingen care l-a identificat pe precedentul deținător al recordului pentru cel mai vechi instrument în 2009, a fost excavator la sit. El a spus: „Aceste rezultate sunt consistente cu o ipoteză pe care noi am făcut-o acum câțiva ani în urmă că fluviul Dunărea a fost un coridor cheie pentru mișcarea oamenilor și inovațiilor tehnologice către centrul Europei acum patruzecii – patruzeci și cinci de mii de ani.

„Geissenkloesterle este una dintre numeroasele peșteri din regiune care a produs exemple importante de ornamene personale, artă figurativă, imagerie mitică și instrumente muzicale.” Instrumente muzicale este posibil să fi fost folosite pentru relaxare sau pentru ritual religios, spun experții. Iar câțiva cercetători au argumentat faptul că muzica ar putea exprima unul din suita de comportamente care le-a oferit un contur, ceva în plus față de Neanderthalieni – care au intrat în extincție în majoritatea locurilor Europei acum treizeci de mii de ani.

Este posibil ca muzica să fi jucat un rol în menținerea unor rețele sociale mai mari, care ar ne-ar fi ajutat speciile să își extindă teritoriul spre neșansa Neanderthalienilor cu mult mai conservativi. Cercetătorii spun că dovada datării din Geissenklesterle sugerează că oameni moderni au intrat în regiunea părții de sus a Dunării înainte de faza unui nor climatic extrem de rece de acum trezeci și nouă de mii – patruzeci de mii de ani. Inițial, cercetătorii au argumentat faptul că oameni moderni migraseră deasupra Dunării imediat după eveniment. „Oameni moderni din (această) perioadă au fost în centrul Europei cu cel puțin două mii – trei mii de ani înainte de această deteriorare climatică, atunci când iceberg-uri gigantice s-au desprins din calote în Atlanticul de nord și temperaturile au scăzut” a spus profesorul Higham.

„Întrebarea este ce efect această scădere ar fi avut pe oamenii din Europa la acea vreme?”

Într-un film scurt de pe platoforma Youtube, găsim detalii extraordinare despre acest intrument. Spre exemplu aflăm că fluierul făcut din oase de pasăre, era făcut și mai precis din radiusul unui vultur. De asemenea descoperim că în mod incredibil acel fluier era acordat în tonalitate pentatonică, o tonalitate pe care o folosim și astăzi în foarte multe cântece, pe care am folosit-o și eu la elaborarea a cel puțin unei melodii. În film avem și un exemplu de cântec susținut la fluier.

Cred că acastă origine a muzicii și a instrumentelor, tratată la nivel cosmic și terestru are rolul de a ne atrage atenția asupra efectelor de relaxare, de meditație, de transcendență, de conectare, de exprimare a inefabilului, a unor emoții puternice, de ordin cosmic.

SURSĂ: www.bbc.com ( unul dintre fluiere făcute din fildeș de mamut)

3.2. Experiență spirituală prin muzică

Pentru acest capitol propun melodia Weightless de la Washed Out. Titlul exprimă efectul terapeutic al muzicii de a te face să te simți mai ușor, mai liber, lipsit de grijă. Muzica te scoate din situație și te ajută să vezi lumea de undeva de sus, te ajută să îți regăsești condiția universală, de materie stelară universală, de praf cosmic, de lumină.

Înainte de alte amănunte îmi vine foarte ușor în minte exemplul muzicii budiste pentru subcapitolul despre experiența spirituală a muzicii. Elementele cele mai importante ale muzicii budiste sunt clopoțeii și zogomotele metalice care creează un efect de relaxare, de meditație.

Noile studii arată că muzica are același efect ca relațiile fizice sau diferitele substanțe celebre din cauza filmelor de la Hollywood, dar din păcate și din viața reală. Într-un studiu nou condus de cercetătorii de la McGill University, este demonstrat acum că muzica are același efect pe creierul tău precum opioidele și endorfinele. Pe când a trecut mult de când era asumat că muzica are un efect pozitiv asupra creierului uman, acum este demonstrat științific că „vibrațiile” vin direct din creierul tău care eliberează endorfine. Conform autorului studiului Daniel Levitin, este prima demonstrare că opioidele creierului sunt direct implicate în plăcerea muzicală.

Cercetătorii au testat teoria lor conform căreria plăcerea este obținută din muzică este asemenea relațiilor fizice, administrării de substanțe precum Methylenedioxymetamphetmină sau mâncării de porții delicioase prin testarea a șaptesprezece participanți. Subiecților le era administrat un drog pentru a li se bloca temporar creierul în timp ce li se înregistrau reacțiile.

Toți participanții au remarcat că în timp ce aveau receptorii de opioide blocați, experiența ascultării pur și simplu nu mai era cum era înainte. Unul dintre participanți a spus că îi suna drăguț, dar că nu făcea anume ceva special pentru el. Participanții au avut voie să aleagă orice muziă pentru ascultare împreună cu acea simțire intensă indusă, care să includă dar nu să fie limitată doar la senzația de vibrații.

Într-un alt articol lucrurile sunt clarificate tot despre acest studiu. Aceaa vibrație muzicală – vibrația pe care mulți o resimt chiar din primul acord al unei melodii – este reprezentată de creierul tău care eliberează opioide naturale precum endorfinele care blochează frica și induc sentimente de plăcere. În studiul lui McGIll, subiecților le era administrată naltrexonă, un drog care întoarce efectele opioidelor, blocând efectele opioidelor, astfel încât substanțele care să te poată face să te simți bine să nu aibă efect. Naltrexona induce anhedonia, inabilitatea de a simți plăcere, în acest caz, plăcerea asociată specific cu opiodiele.

Testarea este aplicată mai multor lucruri decât endorfinele și muzica. Autorii studiului arată că studiile preliminare au demonstrat faptul că ascultarea muzicii și a cântării modulează nivelurile de serotonină, epinefrină, dopamină, oxitocină și prolactină. Muzica poate în mod garantat asigura stări de plăcere, și de asemenea, oamenii în mod consistent plasează muzica printre primele zece lucruri din vieților acestora care aduc fericire, deasupra banilor, mâncării și artei.

Studiul nu a fost concentrat pe rock and roll sau pe un stil specific de muzică. Celor șaptesprezece participanți li s-a permis să aducă două cântece care în mod garantat le produceau senzații de plăcere, care să includă, dar să nu se limiteze la senzații de vibrații. I-au lăsat să pe subiecți să își aleagă singur muzica pentru răspunsul emoțional este subiectiv.

Cercetătorii au obținut rapoarte obiective și subiective pentru fiecare subiect care ascultase melodia aleasă înainte și după administrarea de naltrexonă. Studiul a fost un dublu schimb necunoscut folosind pilule placebo cu zahăr, și în cealaltă zi naltrexonă. Nici subiecții și nici cercetătorii nu știau cine a luat inhibatorii de opioide și cine a luat placebo într-una din zile. Rezultatul experminetului a fost că, prin grupul lor mic, au descoprit reduceri raportate obiective și subiective semnificative în plăcere în timp ce ascultau muzica după ce subiecții au luat naltrexonă.

Unul dintre participanții la studiu a spus că el știe că este melodia lui preferată, dar nu îl face să aibă aceleași simțiri. Spune că sună drăguț, dar nu îi face anume ceva.

Conform lui Daniel Levitin, un psiholog cognitiv și autor al studiului, aceasta este prima demonstrare că opioidele creierului sunt implicați direct în plăcerea muzicală. Așadar, aceasta este o explicare a vibrației pe care o ai de la primele note, acesta este creierul tău în timpul muzicii.

Eliberarea opioidelor în creier arată mai mult efectul terapeutic nu și pe cel spiritual. Unde este locul lui Dumnezeu în acest capitol, sau cel al spiritului, al spiritualității?

La începutul lucrării vorbeam despre proveniența solgefiului. Spuneam că silabele do, re, mi, fa, sol, la provin dintr-un text închinat Sf. Ion, în timp ce si provine chiar de la numele Sf. Ion scris în latinește.

Pe de altă parte vorbeam despre muzica, despre simfonia vibrațiilor cosmice, că totul este o muzică vibrațională cosmică. De aici reiese caracterul transcedental muzical.

La biserica Unificaționistă la care ader în fiecare weekend sunt organizate discuțiuni și comunicări despre această mișcare, cultură de unificare a religiilor sub un singur Dumnezeu ca o mare familie. Între fiecare lecție de prezentare, toți cântăm un cânrtec la alegere, bucurându-ne de momentul fericit. În toate culturile este prezentă bucuria cântării. La biserica protestantă este foarte cunsocut sitlul vioi, spontan, exuberant ca un tril continuu de bucurie și veselie care îl scoate pe om din banalul vieții sale și îl aruncă pe scena fericirii alături de prietenii lui de acolo alături de care se simte nemuritor, desprins dintr-o horă cosmică, în care nimic nu este prea rău, nimic nu este catastrofal, putem trece peste orice, prin puterea prieteniei și puterea lui Dumnezeu.

Sunt cunoscute infinitele melodii dedicate lui Dumnezeu încă din vremea antichității, și stelelor, care încă aruncă umbre de mister asupra existenței lor. Cine le-a creat? De unde provin? Cum au fost formate? Știința aduce răspunsuri, dar misterul rămâne sub forma unui mister plăcut, unui mister necesar, spiritual, la vecinătatea iubirii cu ceea ce este dincolo de noi, irealul, fantasticul.

Muzica aduce un strop de lumină în acest întruneric al materialsmului și gândurilor negre, și ne ajută să mergem mai departe indiferent de probleme și ceea ce are loc în lumea aceasta plină de girjă și fapte corupte. Lumea va fi salvată de astfel de lucruri magice precum muzica, precum trilul sufletelor noastre care își ies din corpuri și plutesc pe valurile senzațiilor de fericire și de iubire când armoniile încântă ascultătorul.

Am curajul să atribui caracterul de spiritualitate muzicii fără să fie nevoie de a face o explicație prea savantă. Tu cel care citești acum, cititorul din cealaltă parte simți de fiecare dată când asculți rimturile magice ale muzicii că ieși din tine, că începi să visezi la o lume mai bună, la o lume ireală, la universul fantastic al viselor noastre în care nimeni nu moare și nimeni nu este de vină cu nimic, totul este pace, adevăr și uimire, fericire.

Un experiment cu șoareci arată cât de mult muzica pe care o ascultăm ne poate afecta. Preferințele tale muzicale îți pot afecta de asemenea abilitatea de a îndeplini sarcini sau să înveți. Doi cercetători au studiat relația printr-un studiu al efectelor muzicii și al ritmului asupra sistemului nervos al șoarecilor. Pentru opt săptămâni, un grup de șoareci a ascultat constant valsuri de Strauss (muzică foarte organizată și ordonată), în timp ce un al doilea grup asculta sunete disarmonice sub forma unor bătăi de tobe continuue. Al treilea grup a fost crescut în tăcere.

După opt săptămâni, șoarecii erau plasați într-un labirint pentru a găsi hrana. Șoarecii din al doilea grup mergeu fără sens al direcției, un semn clar de probleme în a învăța, și le-a luat mult mai mult timp pentru a găsi hrana decât la începutul studiului. Șoarecii expuși sunetelor disonante nu doar că au dezvoltat dificultăți în memorare și învățare, dar au suferit și schimbări structurale în celulele cerebrale. Diagnosticul cercetătorilor este foarte interesant. Ei cred că șoarecii încercau să compenseze pentru acest bombardament de zgomot disarmonic. Se chinuiau împotriva haosului.

Care ar putea să fie haosul în unele din melodiile de astăzi, acele elemente care te împiedică să înveți efectiv? Ar putea să aibă legătură cu ritmul și pulsul melodiei (precum cu șoarecii) sau cu mesajul prezentat ori cuvintele folosite. Președintele Boyd K. Packer, Președinte al Cvorumului celor Douăsprezece Apostoli spune că societatea suferă o subtilă, dar puternică transformare. Devine din ce în ce mai permisivă în ceea ce înseamnă entertainment. Drept rezultat, o mare parte din muzica susținută de entertaineri populari pare că a fi intenționată mai mult către agitare decât către pace, mai mult să excite decât să calmeze.

Nu sunt doar ritmul și versurile muzicii disnonante care sunt periculoase. Ascultând o astfel de muzică, ne lipsim de momentele tăcute care ne permit să gândim clar și să ascultăm spiritul. În cartea The Screwtape Letters ( tradusă la noi ca Sfaturile unui diavol bătrân), o nuvelă creștină populară, un personaj numit Screwtape îl reprezintă pe Satan și încearcă să conducă suflete bune către cauza lui. Screwtape spune că este amuzant cum muritorii ne imaginează că le punem mereu lucruri în minte, în realitate cea mai bună treabă a noastră este să ținem lucruri afară.” În esență, Satan știe că nu trebuie mereu să ne umple mintea cu gânduri rele dacă doar ne ține ocupați de la a ne gândi la lucruri despre spirit.

Într-un discurs public susținut în cadul Tedx cu titlul Religion isn’t God and God has no religion (Religia nu este Dumnezeu iar Dumnezeu nu are vreo religie), Sonam vorbește despre cum gospelul vestic este combinat cu sunetele clasice indiene, și texte spirituale indiene sunt îmbogățite de elemente ale poeziei vestice, pentru a crea un sunet care atinge fieacare suflet. Indiferent de limba versurilor, sau de etnicitatea sunetelor, nu există decât un limbaj, limbajul credinței.

Ea vrea să creeze un sunet care îmbină credințe. Sonam Kalra a fost antrenată în tradiții muzicale clasice indiene și vestice și adeptă în mod egal în a cânta în amândouă stilurile. Sonam a învățat muzică clasică indiană de la Shubba Mudgal și Sarathi Chatterjee și a studiat și Gospel și Jazz cu Ashley Clement în Singapore, precum și operă clasică cu tenorul Hur Chul Young. Sonam este cunoscută pentru vocea puternică, dar sensibilă și abilitatea de amestec de stiluri, fiind sinceră muzicii. Cântatul ei reflectă înțelesul special, iar ea aduce acestuia un adevăr care te poate schimba înăuntru în mod profund, cu o prospețime și bucurie care sunt ambele revigorante și molipsitoare.

„Bună dimineața! Sunt des întrebată de oameni dacă muzica pe care o creez este muzică fusion, iar când răspunsul meu este fuziune de împotrivire ei sunt tentați să mă întrebe din nou ce fel de muzică fac? Chiar nu îi judec cu toate acestea! Muzica mea este numită Proiectul Gospel Sufi (Sufi Gospel Project) astfel că înțeleg confuzia și vă rog, nu mă înțelegeți greșit, nu sunt deloc împotriva muzicii fusion. Unele dintre cele mai incredibile sunete au fost fost născute fusion când Ravi Shankar, Zakir Hussain, John McLaughlin ne-au arătat exact acest lucru. Dar este acest termen, muzică fusion, la care sunt alergică puțin pentru că pare să fie discutat ziele acestea și folosit când oamenii nu sunt siguri cum să eticheteze muzica pentru că să fim serioși iubim etichetele și genurile și acele semne care sunt încadrate perfect în compartimente mici unde pot fi cateogrizate, recunoscute și ușor de plasat. Percepția noastră despre religia organizată lucrează cam în același mod cu religia care te pune în aceste mici cutii etichetate: tu ești hindu, eu sunt bolnavă, el e musulman, ea este creștină, ei sunt parsi, și tot așa. Apoi ia aceste cutii, le pune în cutii și mai mari, le grupează, una peste cealaltă până când una cade și cauzează efectul domino și știm cu toții cum este sfârșit. Ia o secundă pentru a te uita la persoana de lângă tine. Fă-o! Șansele sunt să nu poți spune cine merge și în care loc să se roage și nu ar trebui să poți și nu ar trebui să conteze pentru că adevărul este atunci când scoți eticheta. Nu suntem atât de diferiți, tu și eu. Astfel că îți poți imagina când acum trei ani această fată bolnavă a fost invitată să cânte la muzică gospel creștină la altarul Sufi. New Delhi a confundat etichetele rău de tot. Vreau să spun că eu deja le-am confundat mai devreme când am început să cânt muzică gospel în loc să învăț muzica clasică indiană. Aceasta le-a explodat mințile, dar a fost această oportunitate care m-a făcut să mă gândesc de ce să nu creez prin muzică un spațiu în care liniile limitele relgiilor, liniile, să fie încețoșate, unde am putea muta concentrarea de la religie la credință notă-cu-notă. Unde filozofii de Sufi Saint Kabir Das ar putea să curgă în cuvintele lui Abide with me, unde poezia persană a lui Amir Khusro ar putea să găsească rezonanță, ecou în melodiile devoțiunii ale lui Rajasthan Web. Psalmi budiști ar putea fi introduși în texte galice unde chemarea lui Allah, unde cuvintele lui Gia și rugăciunea bolnavă de dimineață ar putea curge în mod neștiut în Amazing Grace. Un loc unde diferite Hallelujah-uri ar putea exista în armonie. Sufism înseamnă o acceptare a întregii umanități și gospel înseamnă adevăr. Cu cât m-am uitat mai mult cu atât am găsit mai multă rezonanță a acestui adevăr de acceptare, peste tot în toate religiile. Și nu era doar în textele antice și poezie unde am găsit. L-am găsit în cântece contemporane, într-o conversație. Este posibil să am un prieten care este prieten cu cineva din melodia lui John Lennon Imagine. Vreau să spun că pentru mintea mea aceea este una dintre cele mai bune melodii Sufi vreodată scrise. Deci în timp ce muzica este posibil să fie fusion, îmi place să cred că este o întrepătrundere de ideologii care intră în contact, în interacțiune și de gânduri din culturi locuri și chiar timpuri aparent disparate. Spun aparent pentru că pe măsură ce m-am uitat mai mult la diferențele noastre mai mult am descoperit prin ele similitudini. Muzica Proiectului Gospel Sufi este despre fuzionare, da, fuzionarea acelor multe voci ale credinței prin rugăciune poetică și muzică pentru că încerc și a crea o voce, vocea credinței. Este despre a-L scoate pe Dumnezeu afară din locurile create de om și de a-L găsi înăuntrul nostru în cel de lângă noi. Este despre a realiza că fiecare dintre noi are propriile adevăruri și indiferent unde le găsim acel fiecare adevăr este la fel de valid. Destul de simplu este despre exemplificarea unui singur lucru, că religia nu este Dumnezeu și că Dumnezeu nu are vreo religie și acum vom cânta.”

Acest lucru ne demonstreză că muzica îmbină elemente spirituale din multe culturi, și că orice prilej de artă muzicală este o învățătură pentru copil. Simpla ascultare a unei melodii reprezintă o întoarcere către divinitate, către acastă relaxare totală a creierul dată fiind mecanismul de unitate, de unificare al tuturor culturiilor sau al mai multor culturi într-un melanj de influențe și emoții specifice fiecărui om, fiecărei rase.

SURSĂ: www.youtube.com ( Sonam Kalra și recitalul de după discursul prezentat)

Capitolul 4. Tipurile de muzică potrivite învățării

Este foarte important să oferim elevilor o coloană sonoră adecvată. Muzica de fundal poate liniștii copilul astfel încât să poată învăța în regulă, deprins de lumea exterioară plină de războaie, violență și corupție. Școala trebuie să fie pentru el un loc în care să își poată clădi propria lume.

O amintire pasageră care îmi trece acum prin minte, cu toate că nu este desprinsă chiar din școala generală, ci de undeva mai aproape de naștere, în grădiniță. Acolo ajunsesem datorită mediului cald și liniștitor de la Grădinița Armatei să visez o lume a mea, o lume abstractă, în care ce se întâmpla afară nu conta, nu avea rost.

Această amintire mă găsește pe mine stând de vorbă cu un alt băiat și plănuind amândoi deasupra unui mănunchi de piese lego să asamblăm un elicopter din piesele acelea multicolore, și să zburăm prin geam departe undeva în cer, sau nu neapărat în cer, dar să plutim în el, să ne distrăm ca într-o lume fantastică. Ideea cea mai importană e că noi chiar credeam așa ceva, sau cel puțin eu, chiar mă pregăteam de acel zbor, îmi amintesc înepusem să schițez niște planuri pentru acel zbor. Și mă gândeam la acest zbor ca la o distracție pe cinste.

O astfel de atmosferă trebuie să creeze școala pentru copii, să îi lase în a visa ore în șir la o lume fantastică, iar informațiile pe care le primesc să fie înglobate în această lume fantastică. Acestea sunt cele mai bune informații pe care le poate primi un copil, cele comunicate pe înțelesul lor, prin lumea lor, printr-un efort de comunicare asemănătoare celei dintre copii.

Școala constituie o traumă pentru copilul ieșit din grădiniță, când începe să fie bombardat cu informații proiectate printr-un realism ineficient. Școala nu acordă importanță destulă atmosferei, ci doar informațiilor și a curriculei. În sine totul este rezumat la o birocratizare a educației din care cei mai năpăstuiți sunt sărmanii copii, care nu își doresc altceva decât să se joace, să se poată juca în continuare, și care vor să și învețe, dar prin joc, pentru că sunt copii. La nivel politic va trece foarte mult timp până să fie acceptat acest lucru și să fie schimbat ceva în sens pozitiv.

4.1. Esteticul în muzică

Este dovedit științific că inesteticul provoacă anxietate. De aceea este important să regăsim esteticul în muzică, să punem muzică estetică, valoroasă estetic pentru fundalul claselor de gimanziu.

Melodia de fundal care asigură atmosfera pentru subcapitolul actual este Beautiful de la Christina Aguilera. Este evidentă legătura versurilor cu textul de față. Orice om are partea lui frumoasă, și de aceea este bine să identificăm frumosul în lucruri și să le oferim copiilor lucruri frumoase, mai ales că aceștia sunt o gerenație foarte vizuală, deja niște fini experți ai frumosului, esteticului.

Ce înseamnă o melodie frumoasă, estetică? Citatul meu preferat despre frumos este desprins din Odă pe o urnă greaceasă, poszie de John Keats. El spune că frumosul este adevărul, și adevărul este frumosul.

Primele teorii despre frumos pot fi găsite în lucrările filozofilor din perioada de dinainte de Socrate, precum Pitagora. Școala pitagoreică vedea o strânsă legătură între matematică și frumos. Ei au observat că obiectele proporționate conform raportului de aur păreau mai atractive. Arhitectura grecească antică este bazată pe viziunea simetriilor și proporțiilor.

Într-un articol interersant descoperim lucruri interesante despre raportul de aur. Celebra secvență Fibonacci a captivat matematicieni, artiști, designeri și savanți timp de secole. Știută și drept raportul de aur, ubicuitatea și funcționalitatea uimitoare ale acesteia în natură sugerează importanța ei ca o caracteristică fundamentală a universului.

Secvența Fibonacci începe astfel: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, și tot așa la nesfârșit. Fiecare număr este suma celore două numere care îl precedă. Este un pattern simplu, dar pare a fi un fel de sistem de numere construit înăuntrul cosmosului. Aici sunt cincisprezece exemple ale lui phi ( notația grecească a raportului de aur, „Divina Proporție” numi astfel de artiștii renaștentismului) în natură. Leonardo Fibonacci a descoperit secvența când calcula perechile de extinedere ideale de iepuri în timpul unui an. Astăzi, pattern-urile și rapoartele ei ( phi = 1, 61803…) pot fi văzute de la microscală la macroscală, și chiar prin sistemele biologice și obiectele neanimate. Chiar dacă numărul de aur nu este responsabil pentru toate structurile sau pattern-urile din univers, este în mod cert un actor foarte important. Aici avem câteva exemple.

1. Petalele de flori. Numărul de petale ale unei flori urmează în mod consistent secvența Fibonacci. Exemple faimoase includ liliacul, care are trei petale, piciorul-cocoșului care are cinci, cele douăzeci și unu ale cicoarei, cele trezeci și patru ale margaretei, etc. Phi apare în petale în descrierea unui aranjament ideal precum de parcă ar fi selectat de procesul Darwianian. Fiecare petală este plasată la 0,618034 pentru fiecare (dintr-un cerc de 360 de grade), permițând cea mai bună expunere posibilă către lumină solară și alți factori.

2. Capetele de semințe. Capul unei flori este de asemenea subiect al procesului Fibonacci. În mod tipic, semințele sunt produse la centru, iar apoi migrează către exterior pentru a umple tot spațiul. Floarea-soarelui oferă un exemplu bun pentru acest pattern spiralat.

În unele cazuri, capetele de semințe sunt atât de strâns grupate încât numărul total poate ajunge destul de mare – o sută patruzeci și patru sau mai mult. Și când numărăm aceste spirale, totalul tinde să fie un număr Fibonacci. Interersant, un număr mare irațional este necesar pentru a optimiza umplerea (unul care care nu va fi bine reprezentat de o fracție). Phi este nimerit mai degrabă în acest caz.

SURSĂ: www.io9.gizmodo.com

3. Conuri de brad. Capsulele unui con de brad sunt aranjate în pattern spiralat. Fiecare are o pereche de spirale, fiecare sipralând în sus în direcții opuse. Numărul de pași va fi aproape mereu o pereche de numere consecutive Fibonacci. De exempu, un con 3-5 este un con care este reunit în spate după trei pași de-a lungul spiralei stângi, și cinci pași de-a lungul celei drepte.

SURSĂ: www.io9.gizmodo.com

4. Fructe și legume. La fel pattern-uri de spiralare similare pot fi găsite în ananași, în conopidă.

5. Ramuri de copac. Secvența Fibonacci poate fi văzută și în felul în care sunt formate și despărțite ramurile de copac. Un trunchi principal va crește până când produce ramuri, care creează două puncte de creștere. Apoi, una dintre noile crengi este împărțită în două, timp în care celelalte sunt stau pasive. Acest pattern de crengi este repetat pentru fiecare din noile trunchiuri. Sistemele de înrădăcinare și chiar algele prezintă acest pattern.

SURSĂ: www.io9.gizmodo.com

6. Scoicile. Proprietățile unice ale pătratului de aur oferă un alt exemplu. Această formă, un pătrat înăuntrul căruia raportul laturilor a/b este egal cu phi numărul de aur, poate rezulta într-un proces de incubare (nesting), proces care poate fi repetat la infinit – și care ia forma unei spirale. Este numit spirală logaritmică, și abundă în natură. Scoicile de melc și de nautilus urmează aceeași spirală logaritmică, precum face cohleea din urechea internă. Poate fi văzută în coarnele unor capre, și în forma unor pânze de paianjen.

SURSĂ:www.io9.gizmodo.com

7. Spirale galactice. Deloc suprinzător, galaxiile spirală urmează același pattern familiar Fibonacci. Calea Lactee are mai multe brațe ale spiralei, fiecare dintre ele o spirală logaritmică de aproape douăsprezece grade. Ca un fapt divers, galaxiile spirală par să contrazică fizica newtoniană. Încă din 1925, astronomii au realizat că din moment ce viteza angulară de rotație discului galactic variază cu distanța de la centru, brațele radiale ar trebui să devină curbate pe măsură ce galaxii se rotesc. În consecință, după câteva rotații, brațele spiralei ar trebui să înceapă să se rotească în jurul unei galaxii. Dar ele nu fac aceasta. Stelele de afară sunt mișcate cu o putere mai mare decât cea așteptată – un tratament al cosmosului care ajută la păstrarea formei.

SURSĂ: www.io9.gizmodo.com

8. Furtuni.

SURSĂ: www.io9.gizmodo.com

9. Chipuri. Chipurile, atât cele umane cât și cele nonumane, abundă de exemple de raportul de aur. Gura și nasul sunt poziționate fiecare la secțiuni de aur ale distanței dintre ochi și josul bărbiei. Proporții similare pot fi văzute din lateral, și chiar ochiul și urechea (care urmează o spirală).

Este de remarcat faptul că fiecare corp de om este diferit, dar mărimile în populații tind către phi. Este spus că dacă proporțiile noastre aderă către phi, cu atât suntem mai atractivi. Spre exemplu cele mai frumoase zâmbete sunt acelea în care incisivii centrali sunt cu 1,618 mai mari decât incisivii laterali, care sunt cu 1,618 mai mari decât caninii, etc. Este posibil ca, privind dintr-o perspectivă evo-psihologică, noi suntem presetați să ne placă formele fizice care aderă la rația de aur – un potențial indicator fitness reproductiv și de sănătate.

10. Degetele. Privind la mărimea degetelor noastre, fiecare secțiune – de la vârful bazelor la încheietură – este mai mare decât cea precedentă cu raportul lui phi.

SURSĂ: www.io9.gizmodo.com

11. Corpurile. Chiar și corpurile exprimă proporții care sunt consistente cu numerele Fibonacci. De exemplu, măsurătoarea de la buric până jos și de la vârful capului până la buric este rația de aur. Corpurile animale exprimă tendințe similare, incluzând delfini (ochiul, aripile și coada toate coboară la secțiuni de aur), stele de mare, furnici și albine.

SURSĂ: www.io9.gizmodo.com

12. Dinamici reproductive. Vorbind de albine, ele urmează Fibonacci în alte căi interesante. Cel mai profund exemplu este divizarea numărului de femele într-o colonie cu numărul masculilor (femelele întotdeauna depășesc pe masculi). Răspunsul este în mod tipic foarte apropiat de 1,618. În plus, arborele genealogic de albine de asemenea urmează pattern-ul. Masculii au doar un părinte (o femelă), pe când femelele au doi (o femelă și un mascul). Așadar, când vine vorba de arborele genealogic, masculii au doi, trei, cinci, și opt bunici, străbunici, stră-străbunici și str-stră-străbunici. Urmând același pattern, femelele au doi, trei, cinci, opt, treisprezece, etc. Și precum este scris, psihologia albinelor de asemenea urmează curba de aur mai degrabă.

13. Pattern-uri de luptă la animale. Când un vultur se apropie de pradă, viziunea lui cea mai ageră este la unghiul direcției lui de zbor – acel unghi care este la fel ca înălțimea spiralei.

14. Uterul. Conform lui Jasper Veguts, un ginecolog de la Unibersitatea Spitalului Leuven în Belgia, doctorii pot spune dacă un uter arată normal și sănătos bazat pe dimensiunile sale relative – dimensiuni care aproximează rația de aur. El a măsurat uterele a cinci mii de femei, folosind ultrasunete și a desenat un tabel al raportului aproximativ al lungimii unui uter cu lățimea pentru diferite liste de vârste.

Datele arată că această rație în jur de 2 la naștere, iar apoi descrește în viața unei femei la 1,46 când este la vârstă înaintată. Dr. Verguts a fost încântat să descopere că atunci când femeile sunt cele mai fertile, între șaisprezece și douăzeci de ani, raportul lungimii pe lățime al unui uter este de 1,6 – o foarte bună aproximare a raportului de aur.

15. Moleculele ADN. Chiar și câmpul microscopic nu rămâne imun la Fibonacci. Molecula ADN măsoară 34 angstromi lungime pe 21 angstromi lățime pentru fiecare ciclu complet al spiralei sale duble. Aceste numere, 34 și 21, sunt numere în seria Fibonacci, iar raportul lor 1, 6190475 aproape aproximează phi, 1,6180339.

Din articol și din datele extrase de aici putem să desprindem faptul că frumusețea nu ține doar de culori vii și emoții, ci de algoritmi, chestiuni matematice. Astfel că este impotant de identificat această estetică și în muzica de fundal pentru copiii din școlile gimnaziale.

De remarcat este în acest caz un articol această temă a muzicii din punct de vedere al raportului de aur. Aici avem și o mai bună explicare a relației dintre secvența Fibonacci și rația de aur.

Relația dintre secvența Fibonacci și raportul de aur apare când iei oricare două numere adiacente și le divizezi numărul mai mic în numărul mai mare, ceea ce rezultă într-un număr apropiat de 1,618. Pe măsură ce mergi de-alungul secvenței, diviziunea rezultată a numărului mic în numărul următor mai mare vine din în ce în ce mai aproape de 1,618. Acel număr este simbolizat de litera grecească phi sau știut ca sensul de aur.

SURSĂ: http://blog.dubspot.com

Probabil te întrebi ce legătură are aceasta cu muzica? Raportul 1,618 a fost folosit de arhitecți, artiști, muzicieni ca o metodă de a structura creațiile artistice. De exemplu, sensul de aur este găsit în lungimea și înățimea Marilor Piramide din Giza. Leonardo Da vinci numea sensul de aur Proporția Divină și a folosit-o în multe picturi. În celebra „Cina cea de Taină” a folosit-o pentru a defini dimensiunile mesei la proporțiile pereților și geamurilor în fundal pentru a obține balans și frumusețe. În muzică, sensul de aur poate fi găsit în multe compoziții în mare pentru că este o cale naturală de a proceda cu divizunile timpului. Compozitorul legendar Bela Bartok a folosit sensul de aur pentru a structura dintre cele mai cunoscute compozițiuni „Muzică pentru Viori, Percuție și Celestă”, astfel încât evenimente muzicale importante interveneau la măsuri reprezentate de secvența Fibonacci.

Acum că avem o înțelegere generală despre secvența Fibonacci, să explorăm cum influențează muzica.

Scale muzicale. Numere în secvența Fibonacci pot fi văzute pe clapele de pian și în scalele muzicale. De exemplu, scale de-a lungul clapelor de pian sunt compuse din treisprezece note într-o octavă plină care are opt clape albe și cinci negre care sunt aranjate în gupuri de două și trei de-a lungul pianului. Numerele Fibonacci sunt prezente și în notele care produc scale muzicale. De exemplu, scala pentatonică are cinci note. Scala diatonică are opt note, și scala cromatică are treisprezece note. În plus, prima, a treia și a cincea notă în orice scală creează fundația acordurilor. Vezi pattern-ul?

Sylvain Lalond demnsotrează relația dintre armonia muzicală și secvența Fibonacci într-un video.

SURSĂ: http://blog.dubspot.com

Frecvențele notelor. Cele mai plăcute combinații de frecvențe sunt acelea care au rapoarte simple de armonii care derivă din intervale muzicale. Putem să asociem numerele Fibonacci și sensul de aur cu frecvențele notelor. Notele în scale cromatice și diatonice sunt bazate pe armoniile naturale care sunt create de rapoarte de fracvență. Privind la tabelul de mai jos, poți vedea că primele șapte numere din secvența Fibonacci (0,1,1,2,3,5,8) sunt în legătură cu raporte de frecvență de note.

Armoniile sunt o serie de frecvențe care sunt multiplii ai unei frecvențe fundamentale. O notă pură care consistă în întregimă dintr-o frecvență va suna plictisitor. Seriile de combinații de frecvență asociate sună cel mai plăcut datorită faptului că acolo sunt multiple tonuri suprarpuse care lucrează împreună pentru a face un sunet mai interesant decât o notă pură care consistă în întregime dintr-o singură frecvență. De exemplu, să folosim La 3 drept frecvență fundamentală. Frecvența notei este 440 Hz. A doua armonică va fi dubul acestei frecvențe. Dacă dublăm 440 Hz pentru a descoperi următoarea frecvență armonică, avem 880 Hz, care este nota pentru frecvența A4. A treia armonică va fi de trei ori fundamentala frecvență. În acest exemplu A treia armonică este 1,320 Hz, care este frevența notei Mi 5. A treia armonică este o cvintă perfectă, deasupra armonicei secunde pentru că Mi este cu șapte semitonuri deasupra notei fundamentale și include primele cinci note din scalele minore și majore.

Numerele Fibonacci au legătură cu rapoartele de frecvențe armonice pentru că o notă fundamentală are un raport de 1/1, octava sa are un raport de 2/1, o cvintă mai sus are un raport de 3/2 și tot așa pentru celelalte note din scală. Aceste rapoarte simple de armonie conțin numere găsite în secvența Fibonacci.

Compoziții muzicale. Relațiile dintre numerele Fibonacci și sensul de aur sunt găsite frecvent când analizăm structura compozițiilor și pattern-urilor muzicale datând înapoi acum câteva secole. Spre exemplu, apogeul multor melodii sau chiar o măsură importantă unde melodia este schimbată semnificativ precum bridge-ul deobicei apare aproape de punctul phi al melodiei. După cum am menționat anterior, phi este baza raportului, secțiunii și sensului de aur. Dovezi considerabile dovodesc că celebrii compozitori precum Mozart, Beethoven, Bella Bartok, și mulți alți au folosit numerele FIbonacci și sensul de aur pentru a compune muzică și structuri de compoziții.

Punctul phi poate fi determinat prin luarea numărului de măsuri ale unei melodii și multiplicându-le cu 0,618. Mai degrabă da decât nu, rezultatul va marca începutul unei măsuri unde o schimbare importantă apare. Am testat această teorie pe hit-ul de la Disclosure, Latch. Folosind Ableton Live, am determinat că melodia are forțat 129 de măsuri. Apoi am multiplicat 129 de 0,618 ori și am obținut aproximativ 80. Destul de sigur, măsura 80 a marcat începutul unui bridge care construiește o tenisune și care apare înainte de drop-ul (refrenul), final. Poți să asculți și tu; măsura 80 începe în jur de minutul 2:37.

Compozitorul și profesorul Gary Ewer a dezvoltat o formulă care funcționează în a determina unde apare deobicei bridge-ul sau cel mai înalt punct într-o piesă muzicală în majoritatea melodiilor moderne și în compozițiile istorice. Această ecuație inteligentă ia întreaga lungime a unei melodii și o convertește în secunde, care este apoi multiplicat de phi ori și convertit înapoi la minute pentru a releva un timp aproximativ unde o schimbare importantă poate să apară în melodie. De exemplu, melodia Latch de la Disclosure este de aproape 4:13 minute. Pentru a afla phi, prima dată ar trebui să transformăm minutele în secunde și apoi să adăugăm secundele rămase pentru a obțiune o sumă totală de secunde ale melodiei. Apoi, multiplică suma totală de secunde de phi ori, care este aproximativ 0,618. În final, divide rezultatul cu 60 pentru a transforma înapoi la minte, iar apoi multiplică zecimalele cu 60 pentru aflarea secundelor. Combină rezultatul pentru a determina timpul în care apogeul sau bridge-ul melodiei apare. De exemplu, formula arată cam așa: 4 x 60 + 13 = 253 (total secunde) apoi 253 X 0,618 = 156,35 apoi 156,35 / 60 = 2 , 60 (2 minute) apoi 0,60 X 60 = 36 (36 de secunde) rezultă timpul 2:36. La 2:36 apare bridge-ul care construiește o tensiune, pe care l-am explorat mai devreme. Foarte interesant! Într-un video este demonstrată această teorie mai pe îndelete.

Subcapitolul 4.2. Analiza tipurilor de muzică potrivite învățării

În acest subcapitol realizăm o scurtă trecere a tipurilor de muzică necesare ambienței de învațare, funcție de caracteristicile acestora. Melodia de fundal care să orchestreze atmosfera în această situație a subcapitolului de față este Finale de la Madeon.

Înainte de toate, țin să menționez că este o muzică potrivită cea care nu are un tempo foarte ridicat pentru învățare pentru că nu accelrează ritmul cardiac, producând angoasă, anxietate, angitație. În schimb muzica de 90 bpm și sub această valoare produce o stare de relaxare, de concentrare, aprofundare. Muzica barocă, cea de 60 bpm este foarte bună pentru corp și gândire.

Este important ca o melodie să ofere energie, să energizeze, nu să epuizeze, precum melodiile de dinaintea marilor lupte care îi îmbărbatu pe soldați.

În general ar fi recomandat ca melodiile să nu aibă versuri pentru a nu dstrage atenția, dar în momentele în care nu este necesară o atenție sporită pot fi folosite melodii cu mesaje plăcute, eventual chiar de educare (vezi antidrog).

Melodiile trebuie să fie în general vesele, cu multe note pure, fără foarte multe de diez și bemol, adică fără scale minore, să fie scale majore, vesele, sau cât este posibil de vesele, oricum să nu abunde alterațiile care întristează prin caracter grav, minor. „În felul acesta, cea mai mare parte a lucrărilor într-o tonalitate minoră se termină în major niciodată invers. Această schimbare a modului nu înseamnă doar o simplă schimbare a stării de spirit, ci unica posibilitate de relaxare totală a tensiunilor și de întoarcele la bucurie. Johan Sebastian Bach termina aproape totdeauna operele sale din minor cu terța majoră (numită terța picardiană). Cheia de boltă a întregii muzici cheia de boltă a întregii muzici tonale occidentale se bazează pe opoziția creadtă de tensiunea celor două moduri.”

Cântecele trebuie sincronizate ca viteză cu activitățile. Când este vorba de activități de mișcare pot fi utilizate melodii ceva mai rapide, iar în timpul lecțiilor mai lente.

Ca opinie personală cred ar fi preferată muzica pusă de pe vinil pentru că păstrează calitatea sunetului din punct de vedere tehnic.

Pot fi folosite melodii cu mulți clopoței și percuțiuni metalice asemăntoare muzicii budiste, care calmează spiritul.

Trebuie folosite melodii ordonate, organizate, și în nicun caz să nu fie melodii în care haosul să predomine pentru că acestea blochează opioidele creierului.

Trebuie folosite melodii din toate genurile, și chiar melodii care amestecă genuri în sine pentru că oferă un model bun pentru elevi, acela de a privi pe Dumnezeu dincolo de orice viziune relgioasă periculoasă pin faptul că îngustează orizontul, perspectiva.

Dacă este posibil să fie utilizate melodii care să păstreze proporțiile frumuseții din punct de vedere matematic, numărul de aur.

Concluzii

În concluzie, suntem responsabili de viitorul copiilor, și de viitoarele generații și ceea ce are loc în lume la nivel de condecere de stat. Lumea trebuie să conștientizeze importanța școlilor, și faptul că generațiile se schimbă ca percepție și ca tipuri de învățare.

Faptul că noile generații sunt foarte vizuale, trebuie să ne miște din ingnorare și să ne determine să schimbăm legislația și metodele de lucru cu elevi în școli.

O mențiune pe care îmi doresc să o fac cu privire la muzică este faptul prin însăși strcutura ei muzica ne învață un lucru formidabil. Ne învață faptul că suntem egali, precum toate notele dintr-o partitură trebuie să fie egale, să nu iasă nicio notă foarte mult în evidență, să nu iasă nimic din ritm, totul să fie pură și totală armonie.

„Relațiile dintre dintre sunete sunt juste atunci când fiecare sunet și fiecare frază muzicală se integrează în celelalte prin inversarea matematică, unde 1 plus 1 nu este egal cu 2, ci cu 1. Cu alte cuvinte, un sunet și încă un sunet nu sunt egale cu două sunete ascultate succesic, ci cu o relație trăită în simultaneitate. Principiul de bază este acela al reducerii multiplicității la unitate.”

Bibliografie

ANDREWS, Evan. What is the oldest known piece of music?: [online], [accesat 4.05.2017]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.history.com/news/ask-history/what-is-the-oldest-known-piece-of-music

BROWN, Bruce. Study shows music has the same effect on your brain as sex and drugs: [online], [Accesat la data de 4.05.2017]. Disponibil pe Internet la adresa: https://www.digitaltrends.com/music/music-drugs-brain

DVORSKY, George. 15 Uncanny Examples of the Golden Raio in Nature: [online], [accesat la data de 6.05.2017]. Disponibil pe internet la adresa: http://io9.gizmodo.com/5985588/15-uncanny-examples-of-the-golden-ratio-in-nature

Earliest music instruments found: [online], [accesat la data de 4.05.2017]. Disponibil pe internet la adresa: https://ichef.bbci.co.uk/news/304/media/images/60476000/jpg/_60476310_60476309.jpg

INTERFACES for document representation in digital music libraries. [De] Andrew Hankinson, Laurent Pugin, Ichiro Fujinaga: [online], [accesat 4.05.2017]. Disponibil la adresa: http://ismir2009.ismir.net/proceedings/OS1-3.pdf

MILLER, Michael. Music Theory (ebook). Indiana: DK Publishing, 2016

NASA Discovered Planets And Stars Make Beautiful Music Together. [online],[accesat 1 mai 2017]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.higherperspectives.com/nasa-discovered-planets-and-stars-make-beautiful-music-together-heres–1406176772.html

PQ, Rory. Music and the Fibonacci Sequence w/ Rory PQ: [on-line] [accesat 6.05.2017]. Disponibil pe Internet la adresa: http://blog.dubspot.com/fibonacci-sequence-in-music

SNOMAN, Rick. Dance Music Manual. Burlington: Focal Press, 2014, 538 p.

SOMBART, Elizabeth. Ca sunetele să devină realitate. București: Editura Spandugino, 2012, 74 p.

SWANT, Marty. How Inventors and Ad Agencies Are Starting to Shape the internet of Things’ Next Phase (online). Adweek, 2.01.2017 (accesat la 2.05.2017). http://www.adweek.com/creativity/how-inventors-and-ad-agencies-are-starting-shape-internet-things-next-phase-175287

STĂNCIUGELU, Ștefan. Manual antimanipulare.București, Ed. C.H.Beck, 2012, 377 p.

WIXOM, Rosemary. The Influence of Music: [online] [accesat 5.05.2017]. Disponibil pe Internet la adresa: https://www.lds.org/youth/article/the-influence-of-music?lang=eng

JEFFREY, Yau. New study reveals music has the same effect on your brain as sex and drugs: [online] [accesat la 4.05.2017]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.youredm.com/2017/02/19/new-study-reveals-music-effect-brain-sex-drugs

Anexe

Playlist fundal pentru subcapitole:

1. Alessia Cara – How Far I’ll go

2. Porter Robinson – Sad Machine

3. Daft Punk – Techonlogic

4. Pentatonix – I need your love

5. Christina Perri – A Thousand Years

6. Washed Out – Weightless

7. Christina Aguilera – Beautiful

8. Madeon – Finale