Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca [303817]

Universitatea de Medicină și Farmacie

”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

Facultatea de Farmacie

Disciplina de Botanică Farmaceutică

LUCRARE DE LICENȚĂ

Specii vegetale medicinale utilizate în tratamentul afecțiunilor prostatei

Coordonator științific:

Șef Lucrări Dr. Irina Ielciu

Absolvent: [anonimizat]

2018

CUPRINS

INTRODUCERE

“[anonimizat].”

Hipocrate

Plantele medicinale s-au utilizat încă de la apariția omului pe Pământ pentru vindecarea sau prevenirea unor boli. Treptat, acesta a reușit să identifice plantele care aveau efecte benefice pentru sănătatea sa sau să diferențieze plantele comestibile de cele toxice (1, 2).

[anonimizat] s-a [anonimizat], fiind mai bine tolerate de organismul uman decât medicamentele de sinteză. Totodată, [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], acestea sunt mult mai reduse (2, 3).

[anonimizat]. [anonimizat], având rezultate mai bune și interacțiuni minime sau chiar absente (4, 5).

Fitoterapia este folosită în afecțiunile prostatei cu scopul de a [anonimizat].

Scopul acestei lucrări este de a [anonimizat], cât și curativ. Astfel, în prima parte a lucrării sunt trecute în revistă structura prostatei și cele mai întâlnite afecțiuni ale acestei glande. [anonimizat], realizând o încadrare sistematică și o descriere botanică a fiecăreia, [anonimizat], [anonimizat]. Speciile studiate sunt: [anonimizat], Serenoa repens și Pygeum africanum.

CAPITOLUL 1 –PROSTATĂ – GENERALITĂȚI

Aparatul genital masculin se împarte în două mari categorii: organe genitale interne și organe genitale externe. [anonimizat], organul genital extern fiind reprezentat de penis. [anonimizat], veziculele seminale și glandele bulbouretrale.

Anatomia prostatei

Prostata (Fig. 1) [anonimizat] o dimensiune de 3-4 cm. [anonimizat] (6-8).

[anonimizat], în timp ce la adult are o greutate de aproximativ 20 de grame. Aceasta rămâne neschimbată până în jurul vârstei de 40 de ani, apoi începe să crească în dimensiune până la sfârșitul vieții (8, 9).

Figura 1 – Anatomia prostatei

a.secțiune frontală, b.secțiune sagitală (10).

Structura prostatei

Din punct de vedere structural, prostata este alcătuită dintr-o stromă conjunctivo-musculară, cu un sistem venos bine reprezentat și un parenchim glandular (7, 11).

Stroma formează la exterior o capsulă care trimite spre interior septuri, împărțind parenchimul glandular în lobuli, fiecare corespunzând unei glande prostatice. Aceste glande prostatice se grupează în patru lobi: doi lobi laterali, lobul mjlociu și lobul posterior (Fig. 2). Cei doi lobi laterali, drept și stâng, sunt uniți printr-o punte glandulară numită istm prostatic, iar lobul mijlociu reprezintă partea postero-superioară a prostatei (8, 12).

Prostata este învelită într-o capsulă proprie, fiind compusă dintr-un țesut conjunctiv dens, cu fibre elastice și musculare netede. În interiorul capsulei se găsesc receptori α1-adrenergici. Acești receptori sunt stimulați de către norepinefrină, ducând la contracția capsulei în jurul uretrei și scăderea golirii vezicii urinare. În mod normal, prostata are în compoziție o cantitate mai mare de țesut stromal decât țesut epitelial, raportul acestora fiind de 2:1 (8, 9, 11).

Parenchimul glandular sau substanța glandulară este format din glande periuretrale, mici, situate în țesutul din jurul uretrei și din glande prostatice propriu-zise, lungi și puternic ramificate. Rolul acestui parenchim este de a produce secreții prostatice. În timpul ejaculării, aceste secreții sunt conduse în uretră și contribuie la volumul ejaculat total (7, 9).

Figura 2 – Lobii prostatei

1.vezica urinară, 2.uretra prostatică, 3.prostata, 4.ampula ductului deferent, 5.vezicula seminală, 6.lobul anterior prostatic, 7.lobul mijlociu prostatic, 8.lobii laterali prostatici (13).

Fiziologia prostatei

Rolul principal al prostatei este de a secreta un lichid subțire, bogat în calciu, citrat, fosfat și enzime de coagulare. Lichidul prostatic are un miros caracteristic, iar împreună cu lichidul spermatic, contribuie la volumul ejaculat și la mobilitatea spermatozoizilor. În timpul emisiei lichidului, capsula prostatei se contractă simultan cu contracția vasului care duce la ejaculare. Compoziția lichidului prostatic este ușor alcalină, fiind o calitate importantă pentru fecundarea oului, un lichid prea acid putând inhiba fertilitatea spermatozoizilor. Concentrația ridicată de zinc din lichidul prostatic îi atribuie acestuia și un efect antibacterian (6, 9, 14).

Dezvoltarea prostatei

În procesul de creștere și dezvoltare al prostatei, un rol important îl au hormonii androgeni, reprezentați de testosteron și androstendionă. O dată cu înaintarea în vârstă, scade sinteza de testosteron, un hormon responsabil de creșterea și dezvoltarea organelor sexuale. Această scădere de hormoni va duce la atrofierea prostatei (9, 12).

Sub acțiunea 5α-reductazei, testosteronul este transformat la dihidrotestosteron (Fig. 3), un metabolit activ al acestuia. În celulele prostatice, dihidrotestosteronul induce creșterea și extinderea glandei, având o afinitate mai mare decât testosteronul și formând un complex mai stabil cu receptorul androgenic (9).

Figura 3 – Conversia testosteronului în dihidrotestosteron (15).

La nivel periferic, pe lângă hormonii androgeni se găsesc și hormoni estrogeni. Aceștia se obțin în urma metabolizării hormonilor androgeni sub acțiunea aromatazei. Această enzimă este capabilă să stimuleze creșterea porțiunii stromale a glandei prostatice. Cu toate acestea, la bărbații în vârstă, nivelul hormonilor estrogeni crește o dată cu scăderea secreției de testosteron (9).

CAPITOLUL 2 – AFECȚIUNI ALE PROSTATEI

Printre cele mai întâlnite patologii ale prostatei se numără litiaza prostatică, prostatitele, hipertrofia benignă de prostată și cancerul de prostată. Aceste boli pot duce deseori la complicații precum este retenția urinară acută, aceasta manifestându-se prin anurie și durere la urinare. Această complicație apare datorită amplasării prostatei lângă vezica urinară (11).

Evaluarea posibilității unor afecțiuni ale prostatei

Datorită amplasării prostatei, sunt necesare numeroase investigații pentru a se putea stabili un diagnostic corect. Pentru aceasta, se realizează atât un examen extern, care constă în tușeul rectal, cât și un examen intern, care constă în analiza unor markeri, a hemoleucogramei și a uroculturii.

În primul rând, se realizează o anamneză menită să investigheze cauzele apariției patologiei și să detecteze eventualele comorbidități, dar și să analizeze simptomatologia de la nivelul aparatului urinar precum aspectul urinei, frecvența și forța jetului urinar (6, 16).

Examenul extern constă în palparea prostatei prin tușeu rectal, în care se determină dimensiunea aproximativă a prostatei și se analizează consistența și suprafața acesteia. În cazul în care prostata prezintă o formă asimetrică sau prezintă neregularități la suprafață, acest lucru poate indica o inflamație sau chiar prezența unei tumori benigne sau maligne. Din punct de vedere al consistenței, o prostată normală este diferită de una patologică. Dacă în mod normal prostata are o consistență elastică, în hipertrofia benignă de prostată aceasta se prezintă ca o structură ferm-elastică, iar în cancerul de prostată ca o structură dură (6, 11, 16).

În ceea ce privește examenul intern, acest este legat de evaluarea unor markeri specifici. Antigenul Specific Prostatic (-PSA) este un marker folosit în afecțiunile prostatei pentru stabilirea unui diagnostic corect în cazul afecțiunilor mai grave precum hipertrofia benignă de prostată și cancerul de prostată. Acest antigen este un component esențial al plasmei seminale, cu rol în liza coagulului seminal și este implicat în fertilitatea masculină. În mod normal, este prezent în ser în concentrații reduse, dar valori crescute se întâlnesc în afecțiunile prostatei. Determinarea PSA-ului liber se recomandă în cazul pacienților cu valoarea PSA-ului total cuprinsă între 4 și 10 ng/mL și care prezintă un tușeu rectal clinic nesemnificativ. Această analiză se face în primul rând pentru a reduce numărul de biopsii realizate în cazul carcinoamelor, dar și pentru a diferenția un cancer de prostată de o afecțiune benignă a acesteia (17, 18).

Alte examinări care se pot realiza pentru stabilirea unui diagnostic corect sunt analizele de laborator, și anume hemoleucograma prin dozarea creatininei serice și urocultura. Pe baza acestora se poate identifica agentul patogen și eventualii agenți terapeutici la care acesta este sensibil (12, 19).

Pe lângă examenul extern și examenul intern, se utilizează Scorul Internațional al Simptomatologiei Prostatei (International Prostate Symptom Score-IPSS) în scop de autoevaluare a prostatei. Acesta un chestionar care cuprinde întrebări cu privire la severitatea simptomatologiei și calitatea vieții precum: frecvența urinară, jetul urinar, senzația de golire incompletă sau urinări nocturne. Acest test este specific în special pentru diagnosticarea hipertrofiei benigne de prostată. Cel mai utilizat sistem pentru stadializarea histologică a cancerului de prostată este sistemul Gleason care descrie tipul de creștere tumorală utilizând 5 grade. Gradul 1 este cel mai puțin agresiv, în timp ce gradul 5 este cel mai agresiv (20).

Pentru obținerea unui examen complet și stabilirea unui diagnostic corect, se realizează și o ecografie transrectală, urmată de o puncție bioptică ecoghidată în care se prelevează din prostată fragmente de țesut care se examinează microscopic (21).

În urma acestor examene de evaluare a posibilității existenței unor afecțiuni la nivelul prostatei, se poate stabili un examen corect și se poate face diferența dintre tipul de afecțiune.

Litiaza prostatică

Definiție și generalități

Litiaza prostatică este o afecțiune caracterizată prin depunerea la nivelul prostatei a unor calculi. În comparație cu alte patologii, aceasta apare rar, frecvența cea mai mare fiind întâlnită la bărbații cu vârsta cuprinsă între 50-60 de ani și mai rar la adolescenți și la bărbații sub 40 de ani (22).

Figura 4 – Calculi prostatici macroscopici (23).

Calculii (Fig. 4), de culoare culoare galben-brună, sunt duri și sunt formați dintr-o combinație de fosfat de calciu și carbonat de calciu. Mărimea calculilor diferă de la un pacient la altul, având un diametru cuprins între 1-5 mm (22, 23).

Fiziopatologie

Calculii prostatici se pot dezvolta ca urmare a unei inflamații sau infecții de la nivelul prostatei. Secrețiile produse de prostată se adună la nivelul acesteia, se calcifiază și nu se mai pot elimina corespunzător, ducând la formarea calculilor (22, 24).

În prostata sănătoasă, calculii se formează prin depuneri de calcar în jurul corpilor amilacei. Aceștia sunt niște corpusculi mici, rotunzi sau ovoizi, compuși din lecitină și substanțe azotate așezate în jurul celulelor epiteliale descuamate (22).

Semne și simptome

În general, deși unii bărbați prezintă la nivelul prostatei unul sau mai mulți calculi, aceștia sunt asimptomatici. În cazul apariției simptomelor, litiaza prostatică poate fi asociată cu prostatita cronică sau hipertrofia benignă de prostată (24).

Printre semnele și simptomele întâlnite în litiaza prostatică se numără:

durere surdă în hipogastru, în perineu sau la nivelul penisului;

tulburări urinare;

jet urinar slab;

dificultate în golirea vezicii urinare;

flux urinar intermitent (22).

Diagnostic

În vederea depistării calculilor, se efectuează o radiografie pelviană și un examen extern al prostatei. În urma tușeului rectal, se resimte o senzație neplăcută datorită lovirii calculilor unii de alții (22, 23).

Tratament

Tratamentul litiazei prostatice se stabilește de către medic și se realizează individual pentru fiecare pacient. Acesta constă fie în rezecția transuretrală prin îndepărtarea parțială a prostatei, fie prin prostatectomie în cazul bărbaților cu pietre mari la nivelul prostatei sau mărirea în volum a acesteia (24).

Pentru a preveni apariția litiazei prostatice, este important să fie evitate infecțiile de la nivelul prostatei. În cazul pacienților cu infecții bacteriene, pentru tratarea acestora se folosesc antibiotice timp de 8 până la 10 săptămâni. Tratamentul cu antibiotice și antiinflamatoare nu duce la o eliminare a pietrelor, ci doar la o reducere a inflamației și la eradicarea infecției (22, 24).

Calculii care nu se manifestă clinic nu au nevoie de un tratament (22).

Prostatita

Definiție și generalități

Prostatita reprezintă o inflamație a prostatei (Fig. 5) provocată fie de o infecție bacteriană sau nebacteriană, fie de o infecție gonococică, tuberculoasă, fungică sau parazitară (19).

Infecția bacteriană a prostatei este produsă în primul rând de bacili Gram negativi cum ar fi: Escherichia coli (în 80% din cazuri) și Pseudomonas aeruginosa și, mai rar, de bacterii Gram pozitive cum ar fi Enterococus faecalis (12, 19).

Figura 5 – Diferența dintre prostata normală (st.) și prostata inflamată (dr.) (25).

De-a lungul vieții, jumătate dintre bărbați se confruntă cu această afecțiune, fiind a treia cea mai comună afecțiune a prostatei după hipertrofia benignă de prostată și cancerul de prostată. În cazul prostatitei, sunt afectați bărbații cuprinși în toate categoriile de vârstă, cu o incidență crescută asupra vârstei de mijloc, spre deosebire de restul patologiilor (26).

În ultimii ani, incidența acestei patologii a crescut de la 3% la 15% în Europa, America de Nord și Asia, ceea ce dovedește faptul că prostatita este o problemă de sănătate ce nu trebuie lăsată netratată. În timp, prostatita poate duce la complicații la nivelul rinichilor și la imposibilitatea de urinare (26).

Clasificare

Cea mai răspândită clasificare a prostatitelor este realizată după sistemul NIH (National Institutes of Health). Astfel, această patologie este împărțită în patru tipuri:

Prostatită acută bacteriană

Prostatită cronică bacteriană

Sindrom dureros pelvin cronic

Prostatită inflamatorie asimptomatică (26, 27)

Clasificarea prostatitelor mai poate fi realizată și după alte criterii, în funcție de cauză și în funcție de modul de manifestare. În ceea ce privește cauza, acestea pot fi bacteriene și nebacteriene, fiecare dintre acestea putând avea două moduri de manifestare diferite, acut sau cronic în funcție de durată (28).

Etiologie, semne și simptome, diagnostic

Prostatita acută bacteriană reprezintă o inflamație a prostatei, însoțită de febră, frisoane, durere perineală sau lombară și simptome severe ale tractului urinar precum usturime micțională și polakiurie. În etiologia acestei patologii sunt incriminate următoarele bacterii: Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Enterococcus, Proteus, Klebsiella și Enterobacter. Secundar, prostatita mai poate apărea ca o complicație a manevrelor chirurgicale precum cistoscopia, cateterismul uretral sau dilatații ale uretrei (13, 19, 26, 29).

În vederea stabilirii diagnosticului, se realizează o anamneză a simptomatologiei, urmată de o examinare fizică. În urma tușeului rectal, prostata se resimte sensibilă la atingere, umflată și caldă (ca urmare a inflamației), pacientul prezentând dureri puternice la atingerea prostatei (12, 26, 28).

Alte examinări care se pot realiza în vederea stabilirii unui diagnostic corect sunt analizele de laborator precum hemoleucograma și urocultura. Hemoleucograma va avea ca rezultat o creștere a numărului de leucocite, a VSH-ului, a proteinei C reactivă și a fibrinogenului. În urma examenului sumar de urină, se pot identifica leucocite, bacterii sau hematurie. Pe baza acestor analize de laborator se identifică agentul patogen și agenții terapeutici corespunzători și eficienți (12).

Prostatita cronică bacteriană este o formă mai gravă a prostatitei acute. Această patologie apare de obicei în urma infecțiilor repetate de la nivelul prostatei sau în urma unor infecții netratate. Prevalența acestei boli este foarte scăzută, fiind de 5% (12, 26, 30).

Prostatita cronică este în general nedureroasă și asimptomatică, fiind cea mai obișnuită infecție urinară recidivantă a tractului urinar la bărbat. Bolnavii sunt simptomatici numai când este prezentă bacteriuria. Printre simptome se pot număra polakiurie sau disurie și simptome specifice inflamației precum durere perineală, suprapubiană sau lombară de intensitate variabilă și micțiuni dificile (19, 29).

Spre deosebire de prostatita acută, în prostatita cronică examenul fizic al prostatei este normal, aceasta având o sensibilitate dureroasă minimă. Diagnosticul se stabilește după rezultatul uroculturii, în urma căruia se evidențiază prezența leucocitelor într-un număr crescut și a bacteriilor patogene (19, 29).

Sindromul dureros pelvin cronic este o formă diferită de prostatită, nefiind cauzată de bacterii. Această afecțiune este cea mai întâlnită afecțiune genito-urinară la bărbații sub 50 de ani, fiind răspândită la peste 90 % dintre aceștia. Prostatita nebacteriană este caracterizată printr-un disconfort la nivel genital sau la nivel pelvin și nu prezintă semne de infecție sau inflamație urinară sau prostatică (19, 26, 28).

În urma examenului urologic și în secrețiile prostatice nu vor fi prezente leucocitele responsabile de infecția bacteriană. Diagnosticul se stabilește atunci când durerile au fost prezente cel puțin trei luni în ultimele șase luni (19).

Prostatită inflamatorie asimptomatică este o inflamație nedureroasă a prostatei. Spre deosebire de celelalte patologii descrise, în acest tip de prostatită nu există simptome de durere pelvină sau semne de infecție. Diagnosticul se poate stabili prin evidențierea leucocitelor în secrețiile prostatice sau prin prezența puroiului în urină. De altfel, evaluarea se poate face și pe baza testului PSA, valoarea acestuia fiind crescută (26, 28).

Tratament

Tratamentul în prostatita de cauză infecțioasă, excluzând sindromul dureros pelvin, constă în administrarea penicilinelor asociate cu inhibitori de beta-lactamaze, a cefalosporinelor de generația a treia sau a fluorochinolonelor. Datorită proprietăților farmacocinetice și spectrului antimicrobian, fluorochinolonele (levofloxacina și ciprofloxacina) sunt antibioticele cele mai recomandate în prostatite (28).

Ca și terapie adjuvantă, se pot folosi antiinflamatoarele steroidiene sau nesteroidiene, pentru a ameliora procesul inflamator de la nivelul prostatei sau antipiretice pentru diminuarea febrei în cazul prostatitelor bacteriene (13, 29).

Hipertrofia benignă de prostată (HBP)

Definiție și generalități

Hipertrofia benignă de prostată (HBP) este una dintre cele mai comune boli urologice în rândul bărbaților peste 40 de ani. Incidența bolii variază de la 50 % la 60 de ani și ajunge la 90 % la 85 de ani (3).

HBP este o patologie benignă a prostatei asociată cu creșterea progresivă a celulelor epiteliale și a mușchiului neted al prostatei (Fig. 6), fiind adesea însoțită de simptome ale tractului urinar inferior. O mărire a prostatei va duce la comprimarea uretrei, implicit la limitarea fluxul urinar de la nivelul vezicii urinare (30).

Figura 6 – Dezvoltarea hiperplaziei benigne de prostată:

prostată normală (st.) și prostată mărită (dr.) (31).

Etiologie

Vârsta înaintată poate fi un factor de risc în debutul și progresia HBP. O dată cu înaintarea în vârstă, volumul prostatei crește cu 2-2,5% pe an, iar creșterea în volum a acesteia va duce la creșterea riscul de apariție a bolii. Din punct de vedere genetic, HBP este rar întâlnită la asiatici comparativ cu bărbații albi sau negri, iar ereditar este mai întâlnită la cei cu antecedente familiale. Bărbații castrați nu vor dezvolta HBP din cauza faptului că le lipsește testosteronul (32, 33).

Un alt factor de risc este reprezentat de statusul hormonal. Creșterea în volum a prostatei este asociată cu creșterea greutății corporale, a indicelui de masă corporală și a circumferinței taliei. Astfel, cei mai predispuși să dezvolte această afecțiune sunt bărbații obezi sau cei care prezintă boli cronice precum diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială (32).

Pe lângă vârsta înaintată, influențele hormonale și genetice, factorii exogeni sunt la rândul lor responsabili de apariția acestei patologii, aceștia făcând referire în special la stilul de viață (32).

Fiziopatologie

În dezvoltarea și progresia HBP stau la bază mai multe teorii. Teoria hormonală are la bază hormonii androgeni, estrogeni și factorii de creștere. În condiții fiziologice, celulele prostatei sunt capabile să convertească aproximativ 90% din testosteron (TE) la dihidrotestosteron (DHT) sub acțiunea 5α-reductazei (Fig. 2). În HBP, legarea dihidrotestosteronului de receptorul său stimulează transcripția și translația segmentelor de ADN, care codifică factorii de creștere, ducând la proliferarea anormală a celulelor prostatei. Hormonii estrogeni acționează sinergic cu hormonii androgeni. Astfel, s-a observat o creștere a hormonilor estrogeni ca urmare a creșterii activității aromatazei. Mecanismul de apariție al acestei patologii constă în scăderea nivelului de testosteron și creșterea nivelului de hormoni estrogeni (3, 12).

A doua teorie se bazează pe auto-reînnoirea unor celule androgen-independente de la nivelul prostatei în condiții scăzute de hormoni androgeni (3).

Cea de-a treia teorie constă în interacțiunea dintre stromă și epiteliu. Ambele sunt capabile să transforme testosteronul în dihidrotestosteron, ducând la producerea a diferiți factori de creștere responsabili în modulare, proliferare și apoptoză. În HBP, raportul dintre țesutul stromal și cel epitelial este de 5:1, acest raport fiind mult crescut față de valoarea normală. Creșterea celulelor de la nivelul prostatei va compresa uretra, ducând la obstrucția ei și ulterior la curgerea anormală a urinei (3, 9).

Semne și simptome

Tabel I.

Simptome prezente în HBP (3, 20).

Diagnostic

Diagnosticul în HBP se stabilește pe baza unei anamneze detaliate și a examenelor externe și interne. În urma tușeului rectal, se constată creșterea în dimensiune a prostatei, aceasta având o consistență ferm-elastică și o suprafață regulată și nedureroasă. De asemenea, sunt recomandate și determinarea valorii serice a PSA-ului și examenul sumar de urină. Examinarea ecografică transrectală evaluează dimensiunile prostatei și volumul rezidual, putând fi utilizată în diagnosticarea complicațiilor precum litiaza vezicală, cistită, pielonefrită, diverticuli vezicali și ureterohidronefroza (20, 33).

Tratament

În HBP, pacienții care au simptome urinare ușoare sunt supuși unei supravegheri atente înainte de a se stabili opțiunile de tratament. Ulterior se stabilește care este tratamenul cel mai potrivit, acesta constând în tratamentul medicamentos sau intervenția chirurgicală (3).

Schema de tratament se realizează în funcție de gradul de avansare al bolii și de avantajele sau dezavantajele tratamentului. De obicei, pacienții care prezintă manifestări clinice ușoare vor utiliza substanțe de origine vegetală în cele mai multe din cazuri. Pacienților cu simptomatologie moderat-severă și retenție urinară acută, ca tratament de primă linie li se recomandă terapia medicamentoasă cu substanțe de sinteză sau intervenția chirurgicală (3, 12).

Terapia medicamentoasă utilizată în HBP constă în folosirea a două clase de agenți farmacologici: alfa-adrenolitice și inhibitori de 5-alfa-reductază. Cele două clase diferă între ele prin faptul că antagoniștii adrenergici îmbunătățesc simptomatologia și debitul urinar, iar inhibitorii de 5-α-reductază reduc volumul prostatei atunci când aceasta este mai mare de 30-40 g, cresc fluxul urinar și produc o ameliorare a simptomelor (3, 20).

Tabel II.

Medicamente utilizate în HBP (20).

Intervenția chirurgicală este indicată în cazul complicațiilor sau atunci când simptomele sunt severe și nu se reușește o ameliorare a acestora prin alte metode.

Cancerul de prostată

Definiție și generalități

Cancerul de prostată este una dintre principalele probleme medicale ale populației de sex masculin, această boală fiind responsabilă de 9% din totalul deceselor la bărbați. Acest tip de cancer ocupă al doilea loc ca mortalitate, după cancerul bronho-pulmonar (21, 33).

Peste 95% dintre cancerele de prostată sunt adenocarcinoame, restul fiind tumori neuroendocrine sau sarcoame (34).

Figura 7 – Stagii de evoluție ale cancerului de prostată (35).

În primul stadiu de evoluție al cancerului de prostată (Fig. 7), tumora este inaparentă clinic, nepalpabilă și nu se poate identifica imagistic, aceasta putând fi identificată doar în urma examinării PSA-ului. O dată cu evoluția cancerului, tumora devine palpabilă, afectează lobii prostatici, ajungând în stadiul al treilea să se extindă asupra întregii capsule prostatice. În ultimul stadiu, tumora de la nivelul prostatei se extinde și invadează structurile adiacente prostatei precum colul vezical, sfincterul extern, rect și perete pelvin (20, 33).

Etiologie

Factorii de risc incriminați în evoluția cancerului de prostată sunt reprezentați de vârstă, ereditate, dietă și rasă. Vârsta este cel mai important factor în apariția cancerului de prostată. Acest tip de cancer apare după vârsta de 50 de ani, riscul crescând o dată cu înaintarea în vârstă. Factorii genetici influențează la rândul lor apariția acestei patologii. Prevalența este mai mare la rasa neagră comparativ cu cea asiatică datorită concentrației crescute de testosteron. Cancerul de prostată este rar întâlnit la bărbații castrați datorită lipsei testosteronului (33, 34).

Pe lângă ceilalți factori de risc, și dieta are o influență semnificativă în apariția cancerului de prostată. Astfel, bărbații care consumă alimente bogate în grăsimi, lactate sau carne roșie prezintă un risc crescut de apariție a bolii (34).

Totodată, deficitul de vitamina E, seleniu sau zinc infuențează această patologie. Seleniul este un antioxidant care protejează celulele împotriva radicalilor liberi, împotriva dezvoltării bolilor de inimă sau împotriva cancerului de vezică urinară indus de radiații. Zincul inhibă creșterea celulelor canceroase prostatice și intensifică apoptoza. De asemenea, zincul este important în prevenirea prostatitelor, având efect antibacterian (30, 33).

Semne și simptome

În dezvoltarea naturală a cancerului de prostată, manifestările clinice locale apar mai târziu decât cele generale, datorită faptului că adenocarcinamele sunt localizate la periferia prostatei. Astfel, cancerul de prostată poate fi asimptomatic dacă este diagnosticat în stadiu incipient. Simptomele ce pot apărea se datorează creșterii în volum a prostatei, bărbații prezentând atât simptome obstructive, cât și simptome iritative. Simptomele acestei patologii se resimt mult mai puternic decât simptomele din HBP (20).

Printre simptomele obstructive se pot număra: scăderea forței jetului urinar, dificultate în începerea micțiunii, jet urinar întrerupt, toate acestea ducând la retenția urinară. Simptomatologia iritativă este reprezentată de apariția polakiuriei nocturne și diurne, a imperiozității micționale și a incontinenței prin imperiozitate. În cazuri rare, poate apărea hematuria, hematospermia sau durerea loco-regională manifestată prin jenă, arsură sau înțepături (20).

Ca în orice boală neoplazică, printre manifestările generale se pot regăsi inapetență, iritabilitate, astenie și adinamie, greață și vărsături. Metastazele cancerului de prostată pot apărea la diferite nivele în funcție de localizare: la nivel osos, limfatic, hepatic sau cerebral (20).

Diagnostic

În vederea diagnosticării cancerului de prostată în absența unor simptome, se utilizează două metode de examinare. Prima dintre acestea este reprezentată de tușeul rectal. În urma palpării prostatei, aceasta va fi mărită și va avea o consistență neregulată. La nivelul acesteia, se pot resimți noduli duri canceroși sau poate exista o masă tumorală densă care poate îngusta rectul (20, 33).

Determinarea PSA reprezintă cea de-a doua metodă folosită în diagnosticarea cancerului de prostată. Dacă în mod normal, PSA este cuprins între 4 și 10 ng/mL, un rezultat ce va depăși valoarea 10 va prezenta o incidență crescută de 50-80 % a cancerului de prostată. Valori crescute ale PSA-ului pot fi întâlnite și în cazul hipertrofiei benigne de prostată, prostatită acută sau cronică, valoarea acestui parametru nefiind astfel un marker specific cancerului de prostată (18, 20).

Diagnosticul poate fi confirmat pe baza unei ecografii transrectale a prostatei, urmat de efectuarea unei biopsii prostatice. Ecografia permite măsurarea exactă a prostatei, în timp ce biopsia folosește un ac fin pentru a obține un fragment mic din prostată, care ulterior va fi analizat microscopic în vederea examinării tipului de celule tumorale (20).

Tratament

În alcătuirea unui plan de tratament se va ține seama de stadiul de evoluție al cancerului de prostată, de vârstă, de starea generală a pacientului sau de alte afecțiuni. Inițial, se recomandă o supraveghere atentă, apoi se continuă cu opțiunile de tratament care includ prostatectomia radicală, radioterapia și tratamentul hormonal (12, 20, 21).

Supravegherea atentă este o strategie terapeutică care presupune o amânare controlată a unei forme de tratament. Aceasta implică verificarea regulată a PSA-ului, examinarea rectală a prostatei și biopsii prostatice repetate (20).

Prostatectomia radicală reprezintă tratamentul chirurgical al cancerului de prostată și presupune îndepărtarea întregii prostate și a veziculelor seminale. Această metodă este indicată în stadiile incipiente ale bolii și la pacienții care prezintă o rată de supraviețuire mai mare de 10 ani (20).

Radioterapia este o metodă de iradiere a tumorii prin plasarea unor surse de iradiere. Această metodă este indicată ca și tratament curativ în cancerul prostatic localizat. Avantajul radioterapiei constă în faptul că prezintă o incidență scăzută de apariție a unor complicații precum rectite, incontinență urinară și impotență (20).

Terapia hormonală este terapia standard de tratament deoarece reduce nivelul de testosteron, acesta fiind necesar în evoluția cancerului de prostată. Hormonoterapia include administrarea de hormoni estrogeni, analogi LH-RH (hormonul hipotalamic de eliberare a hormonului luteinizant) și antiandrogenici, această terapie fiind indicată la pacienții cu cancer local avansat sau cancer metastazat. Tratamentele hormonale au efect de regresie tumorală prin fenomene de apoptoză celulară și de încetinire a progresiei pentru majoritatea cancerelor prostatice (20, 33).

CAPITOLUL 3- SPECII VEGETALE MEDICINALE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL AFECȚIUNILOR PROSTATEI

Tratamentul afecțiunilor de la nivelul prostatei poate presupune, pe lângă moleculele de sinteză și tratamentele chirurgicale specifice, și tratamente cu substanțe de origine vegetală precum părți aeriene de Epilobium parviflorum și Xanthium spinosum, fructe de Serenoa repens și scoarță de Pygeum africanum. Aceste specii se utilizează în tratamente ca adjuvante sau chiar terapie curativă.

În fiecare dintre patologiile prezentate, se recomandă un stil de viață cât mai sănătos care să includă o dietă bogată în acizi grași polinesaturați, consumul crescut de semințe, de fructe și legume proaspete. Pe lângă dietă, sunt necesare și exercițiile fizice regulate și o scădere în greutate la pacienții obezi. Totodată, pacienții ar trebui să limiteze consumul de carne roșie, alimente procesate, alimente bogate în zahăr și produse lactate, deoarece aceștia sunt factori de risc în apariția diferitelor patologii de la nivelul prostatei (36, 37).

În plus, ar fi bine să includă în tratamentul curativ sau adjuvant alimente care conțin fitochimicale cu proprietăți antioxidante și antiinflamatorii precum: struguri roșii, pepene, grapefruit, roșii, ceai verde, rodii și turmeric. Pe lângă acestea, și alimentele bogate în vitaminele C, D, E, K și seleniu au rol adjuvant în tratarea afecțiunilor prostatei. Aceste vitamine se găsesc în citrice, legume verzi, pește și uleiuri de porumb, de soia, de floarea-soarelui. Seleniul se poate găsi în nuci, ciuperci și pește, având un rol antioxidant puternic (34, 36).

Deși se crede că toate vitaminele au rol benefic în afecțiunile prostatei, unele vitamine sunt chiar nerecomandate. De exemplu, excesul de vitamina A crește riscul cancerului de prostată. Același lucru se poate spune și despre complexul de vitamine B, care se găsește în carne, produse lactate și cartofi. Toate acestea, în cantitate crescută, pot avea un impact negativ asupra prostatei (37).

Alte recomandări complementare pe care pacienții ar trebui să le aibă în vedere sunt: renunțarea la fumat, reducerea consumului de cafeină și de alcool, reducerea consumul de lichide înainte de culcare, golirea frecventă a vezicii urinare, evitarea medicamentelor care ar putea exacerba simptomele de golire ale vezicii urinare (9, 36).

În concluzie, este recomandată înlocuirea carbohidraților rafinați cu fibre, a cărnii roșii cu pește și menținerea unei greutăți corporale normale pentru a preveni sau trata patologiile de la nivelul prostatei (36).

Epilobium parviflorum Schreb. (pufuliță cu flori mici)

Figura 8 – Caracterele morfologice ale speciei Epilobium parviflorum (38, 39).

Încadrare sistematică

Regnul Eucaryota

Subregnul Cormobionta

Încrengătura Spermatophyta

Subîncrengătura Magnoliophytina

Clasa Magnoliatae

Subclasa Rosidae

Ordinul Myrtales

Familia Onagraceae

Genul Epilobium

Specia Epilobium parviflorum (40-43).

Descriere botanică

Genul Epilobium cuprinde aproximativ 250 de plante ierbacee, fiind răspândit în regiunile temperate, în special în emisfera nordică, excepție făcând Antarctica. Majoritatea sunt plante higrofile, cu tulpini înalte până la 1 m înălțime, rar atingând 2 m, glabre, păroase sau glandulos păroase. Specia Epilobium parviflorum vegetează pe malul apelor, prin zăvoaie, prin văile din regiunea de câmpie până în cea montană, gropi, păduri de stejari, locuri umede, mlaștini, uneori ca buruiană prin grădini și locuri ruderale. Această specie este cunoscută popular sub denumirea de pufuliță cu flori mici, răscoage sau sburătoare (42, 44-46).

Epilobium parviflorum este o specie ierbacee, perenă, care prezintă următoarele caracteristici botanice:

Rizom: gros;

Tulpină: erectă sau ascendentă, înaltă până la 1 m, cilindrică, cu peri patenți, uneori amestecați cu peri scurți, glanduloși; baza tulpinii prezintă lăstari scurți, pornind din colet sau din rizomi, care formează după înflorire rozete sesile de frunze;

Frunze: cele tulpinale lungi până la 10 cm și late de 1-3 cm, de obicei sesile, îngust-lanceolate sau mai rar ovat-lanceolate, ascuțit-dințate, păroase, deseori opuse și rareori alterne sau verticilate; mugurii foliari rotund ovoidali, obtuzi sau scurți și brusc ascuțiți, cu peri patenți și adesea scurți, glanduloși;

Flori (Fig. 9): hermafrodite, actinomorfe, axilare, de dimensiune mică și de culoare roșie purpurie;

Receptacul: prelungit, infundibuliform sau campanulat, situat deasupra ovarului;

Caliciu: alcătuit din sepale ovat-lanceolate, obtuze, de 4-5 mm lungime;

Corolă: alcătuită din petale cordiforme, mai scurte de 1 cm;

Androceu: alcătuit din 8 stamine, cele episepale mai lungi;

Gineceu: cuprinde ovarul, un stil drept sau ușor încovoiat, terminat cu un stigmat tetralobat cu lobi la început erect patenți, mai târziu încovoiați în afară.

Figura 9 – Florile speciei E. parviflorum (47).

Fruct: capsulă tetramuchiată cu peri simpli, lungi și cu peri glanduloși, disperși, mai târziu adesea glabrescente, pe muchii glabre; semințele sunt ovale, cu vârful rotunjit, la început brune, mai târziu negricioase, acoperite cu verucozități dese (42, 45).

Produs vegetal medicinal

În scop medicinal se folosește partea aeriană (Epilobii herba) recoltată de la specia Epilobium parviflorum, pufulița cu flori mici. Aceasta se recoltează în timpul înfloririi, în lunile iunie-septembrie, prin tăiere cu un cuțit la 10 cm de la baza tulpinii. După recoltare, părțile aeriene de pufuliță se usucă la umbră, într-un strat subțire, în locuri aerisite. Uscarea se poate face și artificial în uscătoare electrice la 40-50oC, fiind de preferat metoda cea mai rapidă din cauza pufului existent pe plantă (45, 48).

Utilizări în medicina tradițională

În medicina tradițională, infuzia din părți aeriene de pufuliță cu flori mici se folosește extern în infecții ale pielii și ale mucoasei și intern în tratamentul hipertrofiei benigne de prostată (44).

Se recomandă utilizarea părții aeriene de Epilobium parviflorum sub formă de infuzie în tratamentul prostatitei cronice, în afecțiuni la nivelul vezicii urinare și al rinichilor, în cancer vezical, hipertrofie benignă de prostată și în cancer de prostată. Se recomandă folosirea externă sub formă de decoct pentru băi locale la nivelul prostatei (44, 48).

Partea aeriană provenită de la pufulița cu flori mici poate fi folosită în eliminarea apei prin stimularea fluxului urinar în inflamații ale prostatei sau în afecțiuni hepato-biliare (45, 48).

Compoziție chimică

În ceea ce privește compoziția chimică, în partea aeriană de Epilobium parviflorum au fost identificați compuși precum:

Flavonoide: kempferol, miricetol, cvercetol;

Flavonoide glicozidate;

Elagitaninuri: oenotheina A și B;

Steroli: β-sitosterol, colesterol, stigmasteroli, campesterol;

Acizi fenolici: acid cafeic, elagic, clorogenic, galic;

Vitamine: acid ascorbic, tocoferoli;

Acizi grași: acid oleic, linoleic, palmitic, stearic;

Săruri minerale: calciu, zinc, potasiu, cupru, sulf, fosfor, mangan;

Uleiuri volatile: linalool, mentol, anetol, β-iononă (3, 44, 48, 49).

Figura 10 – Structura oenotheinei B (50)

Oenotheina B (Fig. 10) este taninul regăsit majoritar în partea aeriană de Epilobium parviflorum B, în timp ce miricetolul este principalul flavonoid (3).

Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei

Produsul vegetal Epilobii herba prezintă o acțiune antiandrogenică, antioxidantă, antibacteriană, antiinflamatoare și antitumorală la nivelul prostatei.

Responsabilă de acțiunea antiandrogenică s-a dovedit a fi oenotheina B, taninul majoritar din partea aeriană de E. palviflorum. În urma studiilor realizate in vitro de către Lesuisse et al. și Ducrey et al., s-a arătat influența acțiunii extractului de Epilobii herba asupra 5-α-reductazei, o enzimă responsabilă în biosinteza testosteronului. În cadrul acestui studiu, s-a folosit un extract apos și unul organic provenit de la partea aeriană a pufuliței cu flori mici. În urma rezultatelor, doar extractul apos s-a dovedit a fi activ asupra activității enzimei, cel organic fiind ineficient (44).

În studiul realizat de Steenkamp et al., s-a observat că taninurile din extractul apos și din cel alcoolic de Epilobium parviflorum prezintă o activitate antioxidantă superioară celorlate specii de Epilobium și chiar superioară acidului ascorbic. Aceiași cercetători au determinat acțiunea antibacteriană a extractului apos sau etanolic de Epilobii herba împotriva Escherichia coli, ajungând la concluzia că extractul inhibă creșterea acestei bacterii. Prin urmare, aceste rezultate susțin utilizarea speciei în tratarea prostatitelor acute sau în HBP, patologii în cadrul cărora aceste efecte pot sa susțină acțiunea antibacteriană (3, 49, 51).

Bajer et al. au dovedit în cadrul unui alt studiu că uleiul esențial obținut prin hidrodistilare din Epilobium parviflorum are o acțiune antimicrobiană, acesta inhibând creșterea bacteriilor Gram pozitive și Gram negative. Trei dintre microorganismele testate sunt bacterii cunoscute ca agenți etiologici în prostatita bacteriană: Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Enterococcus faecalis. Aceiași cercetători au analizat și efectele infuziei preparate din frunze uscate de Epilobium parviflorum asupra prostatitei bacteriene acute, ajungând la concluzia că uleiul esențial este mult mai eficient decât infuzia (52).

Pe lângă acțiunea antioxidantă și antimicrobiană, extractul de E. herba prezintă și o acțiune antiinflamatoare. Aceasta a fost studiată de Hiermann et al, care în urma studiilor in vitro, au demonstrat că extractul etanolic de Epilobium parviflorum inhibă enzimele COX-1 și COX-2, totodată inhibând și sinteza de prostaglandine E2 (3, 49).

Acțiunea antiinflamatoare a fost studiată și de Steenkamp et al., care au demonstrat că extractele etanolice provenite de la trei specii de P. africanum, S. repens și E. parviflorum prezintă o activitate inhibitorie mult mai puternică asupra enzimei COX-1 decât extractele apoase provenite de la aceste specii (Fig. 11). Astfel, extractele etanolice inhibă biosinteza prostaglandinelor într-un procent de 88% și 96%, în timp ce procentele obținute pentru extractele apoase sunt mai mici, acestea fiind între 59% și 72% (51).

Figura 11 – Activitatea inhibitorie a celor trei specii asupra enzimei COX-1 în mediul apos sau alcoolic (51)

Acțiunea antitumorală a extractului se datorează oenotheinei B care intervine în trecerea de la faza G0 la faza G1 a ciclului celular. Oenotheina B este principalul tanin din partea aeriană de E. parviflorum care, împreună cu ceilalți componenți existenți în compoziția părții aeriene a speciei, inhibă sinteza ADN-ului. Astfel, oenotheina B inhibă proliferarea celulelor prostatei (3).

Într-un studiu realizat de Stolarczyk et al. pe celule canceroase de prostată, s-a dovedit faptul că extractul apos din părți aeriene de Epilobium parviflorum la concentrații de 20, 50 și 70 µg/ml are un efect antiproliferativ mult mai puternic față de alte specii de Epilobium la aceleași concentrații. Acțiunea antitumorală s-a datorat, în principal, oenotheinei B, dar și flavonoidelor și acizilor fenolici. Comparativ cu extractul apos, extractul în acetat de etil are o acțiune mai puternică. Dintre toate speciile de Epilobium, extractul în acetat de etil de Epilobium parviflorum prezintă o acțiune antiproliferativă mai puternică la o concentrație de 70 µg/ml. Rezultatele acestui studiu susțin acțiunea extractului de Epilobium parviflorum, acționând în cancerul de prostată deoarece s-a dovedit că acționează pe celulele canceroase prin fenomenul de apoptoză (53).

Pentru a demonstra eficiența speciei de Epilobium parviflorum în ameliorarea simptomelor la pacienții diagnosticați cu hipertrofie benignă de prostată, Coulson et al., au realizat în anul 2013 un studiu randomizat. Pentru efectuarea acestui studiu, aceștia au împărțit pacienții, cu vârste cuprinse între 40 și 80 de ani, în două grupe distincte, cărora le-a administrat tratamente diferite. Astfel, în primul grup, pacienții au utilizat doar infuzie din părți aeriene de Epilobium parviflorum, spre deosebire de cel de-al doilea grup, care au utilizat capsule ce conțineau pe lângă această specie și alte plante precum: Cucurbita pepo, Prunus africana, Serenoa repens. După trei luni de tratament cu o capsulă care conținea extracte din părțile celor trei plante, s-a constatat că simptomele HBP au fost ameliorate în primul rând prin scăderea frecvenței urinare atât din timpul zilei cât și din timpul nopții. Toate speciile utilizate au efecte similare, dar comparând cele două studii, s-a dovedit faptul că cele mai eficiente au fost capsulele, iar acest lucru s-a datorat asocierii mai multor plante. Rezultatele acestui studiu susțin utilizarea părții aeriene din E. parviflorum în reducerea simptomelor din HBP (44).

Având în vedere toate aceste acțiuni farmacologice, se confirmă faptul că este o plantă care are potențial de a fi utilizată în numeroase afecțiuni ale prostatei precum prostatită acută, HBP și cancer de prostată, fie ca tratament adjuvant, fie ca tratament curativ.

Produse farmaceutice/suplimente alimentare

Preparatele din pufuliță cu flori mici se pot folosi intern sub formă de infuzie, tinctură și capsule.

CEAI DE PUFULIȚĂ CU FLORI MICI

Mod de prezentare: plicuri;

Compoziție: părți aeriene de Epilobium parviflorum;

Indicații: hipertrofia benignă de prostată, prostatită și inflamații ale căilor urinare;

Administrare: se beau 2-3 căni cu ceai pe zi, înainte de mesele principale. La dozele recomandate nu se cunosc contraindicații (54).

Figura 12 – Ceai de pufuliță cu flori mici (54).

TINCTURĂ DE PUFULIȚĂ CU FLORI MICI

Mod de prezentare: tinctură;

Compoziție: extract hidroalcoolic din părți aeriene de Epilobium parviflorum;

Indicații: adjuvant în prostatite, hipertrofie benignă de prostată, adenom de prostată, boli renale și ale căilor urinare, tulburări de micțiune;

Posologie: o lingură de tinctură diluată în 100 ml de apă de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea de masă;

Precauții: prudență în cazul persoanelor care suferă de o sensibilitate a stomacului; se recomandă administrarea după masă (55).

Figura 13 – Tinctură de pufuliță cu flori mici (55).

PROSTATE COMPLEX

Mod de prezentare: capsule;

Compoziție: extract din părți aeriene de Epilobium parviflorum 150 mg, extract din fructe de Serenoa repens 200 mg, extract din rădăcină de Urtica dioica;

Indicații: prostatite, hipertrofie benignă de prostată, tulburări urinare;

Posologie: o capsulă pe zi (56).

Figura 14 – Suplimentul Prostate Complex (56).

Xanthium spinosum L. (ghimpe)

Figura 15 – Caracterele morfologice ale speciei Xanthium spinosum (57, 58).

Încadrare sistematică

Regnul Eucaryota

Subregnul Cormobionta

Încrengătura Spermatophyta

Subîncrengătura Magnoliophytina

Clasa Magnoliatae

Subclasa Asteridae

Ordinul Asterales

Familia Asteraceae

Genul Xanthium

Specia Xanthium spinosum (41, 59).

Descriere botanică

Familia Asteraceae este cea mai răspândită, cunoscută și numeroasă familie de plante, fiind formată din aproximativ 1000 de genuri cu 20000 de specii răspândite pe tot globul. Majoritatea plantelor care fac parte din această familie sunt ierboase și rar arbustive sau liane (45, 46).

Genul Xanthium cuprinde aproximativ 25 de specii răspândite în regiunile calde și temperate ale globului. Xanthium spinosum este originară din America de Sud, iar în țara noastră este comună ca buruiană ce invadează suprafețe întinse, vegetând prin pășuni, locuri necultivate, ruderale, pe lângă drumuri, garduri sau în apropierea așezărilor omenești (42, 45).

Această specie mai este cunoscută sub denumirea populară de ghimpe, holeră, asprică, cătină, pălămidă, scaiete muscălesc, spin alb, volbură mică (45).

X. spinosum este o plantă anuală, ierbacee, spinoasă, monoică având următoarele caracteristici:

Rădăcină: fuziformă;

Tulpină: înaltă de 20-80 cm, bogat ramificată de la bază, având o culoare galbenă, pubescentă, la baza fiecărei frunze găsindu-se câte un spin divergent trifurcat galben lung de 20-30 mm;

Frunze: ovat lanceolate sau rombice, adânc trilobate, cu lobul mijlociu mai lung decât cei laterali, având pe suprafața superioară peri rari, pe nervuri peri deși, iar pe fața inferioară peri numeroși și argintii;

Flori: mici, verzui, unisexuate, având atât flori mascule cât și flori femele

Florile mascule sunt grupate în calatidii globuloase situate în vârful ramurilor;

Florile femele sunt grupate în calatidii cu foliole involucrare concrescute, situate la subțioara frunzelor;

Fructe: achene mici închise în involucrul ghimpos, bilocular (42, 45, 48).

Produs vegetal medicinal

În scop medicinal se folosește partea aeriană (Xanthii herba) recoltată de la specia Xanthium spinosum între lunile iunie și august. Recoltarea se realizează cu ajutorul mănușilor de protecție prin tăierea plantei cu cuțitul, secera sau sapa, urmând apoi fragmentarea acesteia. Uscarea plantei se realizează la umbră, în spații aerisite. În stadiile tinere, planta este foarte toxică pentru animalele domestice (45, 48, 59).

Utilizări în medicina tradițională

Specia X. spinosum este larg răspândită, fiind utilizată intern în diferite afecțiuni în funcție de fiecare regiune în parte. Astfel, în Bolivia, decoctul din rădăcină de ghimpe este utilizat în tratamentul aterosclerozei și hipertensiunii, iar decoctul din frunze este utilizat în afecțiuni inflamatorii precum inflamația ovarelor, hepatita, odontalgie, cistită, nefrită, gastrită. În Spania, frunzele sunt utilizate ca anticoncepționale, iar fructele sunt folosite pentru a trata disfuncția renală și hiperglicemia. În Italia, decoctul din semințe este utilizat în tratarea diareei (1, 60).

În general, partea aeriană sub formă de decoct se folosește extern în spălături locale, zilnice, în special în cazul adenomului de prostată (48).

Compoziție chimică

Compușii identificați în partea aeriană a speciei sunt reprezentați de:

Steroli: β-sitosterol

Flavonoide: quercetina

Lactone sesquiterpenice xantanolide: xantatina, xantinina

Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic

Saponine

Taninuri catehice

Ulei volatil (48, 61).

Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei

Din genul Xanthium, cele mai multe studii au fost realizate pe speciile X. spinosum și X. strumarium (62).

Părțile aeriene provenite de la Xanthium spinosum se folosesc pentru proprietățile lor analgezice, antiinflamatorii, antitumorale, citotoxice și antivirale.

Specia este folosită în hipertiroidism, în reținerea selectivă a electroliților de K+ și Mg2+ în serul sanguin și în protecția miocardului (1).

Acțiunea antiinflamatoare a fost studiată într-un experiment pe șobolani realizat de Bader et al., în care aceștia au confirmat acțiunea extractului metanolic obținut prin macerare din rădăcină de ghimpe asupra 5-lipooxigenazei, 1-ciclooxigenazei și 12-lipooxigenaza din celulele proinflamatorii. Deși nu a fost posibilă o acțiune directă la nivelul fosfolipazei A2, extractul de ghimpe a inhibat acidul hidroxiarahidonic (60).

In vitro, acțiunea antitumorală a xantatinei provenită din partea aeriană a speciei Xanthium spinosum reprezintă subiectul a numeroase studii. Această acțiune s-a dovedit a fi activă pe liniile celulare maligne L1210 (leucemie limfocitară la șoarece) și Hep-G2 (carcinom hepatocelular la om) (61).

Güez et al. au evaluat potențialul genotoxic in vivo și in vitro al extractului apos de ghimpe la diferite concentrații prin testul micronucleilor și prin testul cometei: 0.02 g L-1, 0.1 g L-1, 0.2 g L-1. Testul micronucleilor a fost folosit ca parametru mutagenic, în timp ce testul cometei a fost utilizat ca parametru de evaluare a deteriorării ADN-ului. În urma rezultatelor, s-a observat lipsa genotoxicității la concentrațiile și testele efectuate (5).

În urma unui studiu realizat de Varga et al., s-a analizat eficacitatea părții aeriene de Xanthium spinosum sub formă de infuzie și tinctură. Astfel, cercetătorii au indus la șobolani, în condiții experimentale, hipertrofia benignă de prostată prin administrarea de testosteron sub formă de capsule, urmând apoi a fi observate rezultatele. După administrarea testosteronului s-a observat o serie de modificări precum: creștere în greutate, creștere în volum a prostatei și modificări comportamentale precum creșterea apetitului, agresivitate și creșterea libidoului. Animalele au fost tratate apoi fie cu infuzie, fie cu tinctură de Xanthii herba, caz în care s-a observat o scădere în volum a prostatei, acest studiu arătând eficacitatea acestei specii în tratarea HBP (63).

Datorită proprietăților pe care această specie le prezintă, partea aeriană este folosită în afecțiuni ale prostatei precum prostatita, hipertrofie benignă de prostată, cancer de prostată și alte simptome asociate precum poliurie, cistopielită, litiază renală.

Produse farmaceutice/suplimente alimentare

Preparatele pe bază de ghimpe se pot folosi intern sub formă de infuzie, tinctură sau soluție. Din 1985 a fost valorificată în ceaiuri și extracte active în afecțiunile prostatei (59).

CEAI DE GHIMPE

Mod de prezentare: plicuri, vrac;

Compoziție: părți aeriene de Xanthium spinosum;

Indicații: prevenirea și tratarea hipertrofiei benigne de prostată, prostatită, cistită, microlitiază urinară;

Administrare: se beau 2 căni cu ceai pe zi, dimineața și seara, pe stomacul gol (64).

Figura 16 – Ceai de ghimpe (64).

FARES G74-PROSTATĂ (CEAI)

Mod de prezentare: plicuri, vrac;

Compoziție: Xanthii Herba, Epilobii herba, Lamii albi herba, Calendulae flos, Equiseti herba, Pini turiones, Solidaginis virgaurea;

Posologie: se beau 3 căni cu ceai pe zi, între mese; durata unei cure trebuie să fie de minim 6 luni (65).

Figura 17 – Produsul Prostată G74 (65).

TINCTURĂ DE GHIMPE

Mod de prezentare: tinctură 30 ml;

Compoziție: extract hidroalcoolic din părți aeriene de Xanthium spinosum;

Indicații: adjuvant în hipertrofie benignă de prostată, prostatită, adenom de prostată, infecții urinare cu colibacili;

Posologie: o lingură de tinctură diluată în 100 ml de apă (jumătate de pahar) de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea mesei;

Precauții: prudență în cazul persoanelor care suferă de o sensibilitate a stomacului; se recomandă administrarea după masă (66).

Figura 18 – Tinctură de ghimpe (66).

ADENOSTOP

Mod de prezentare: soluție pentru uz intern;

Compoziție: extract fluid din Xanthii herba;

Indicații: stadiul inițial al hipertrofiei benigne de prostată, prostatită cronică, cistopielită și adjuvant în infecțiile urinare cronice datorită acțiunii anticongestive, antiinflamatorii, cicatrizante, antiseptice;

Posologie: Se administrează intern, câte 30 picături de 3 ori pe zi, timp de 6 luni, apoi doza de întreținere este de 2 ori pe zi, dimineața și seara, tratamentul durând până la 18 luni; picăturile se amestecă cu puțină apă, se ingeră, apoi se mai consumă încă un pahar de apă. Se administrează cu 1 oră înainte de masă;

Contraindicații: insuficiența corticosuprarenală (67, 68).

Figura 19 – Medicamentul Adenostop (69).

Seneroa repens (Bartram) Small (palmier de Florida)

Figura 20 – Seneroa repens (70).

Încadrare sistematică

Regnul Eucaryota

Subregnul Cormobionta

Încrengătura Magnoliophyta

Clasa Liliatae

Subclasa Arecidae

Ordinul Arecales

Familia Arecaceae

Gen Serenoa

Specie Serenoa repens (59).

Descriere botanică

Serenoa repens sin. Sabal serrulata mai este cunoscută sub denumirea de palmier pitic sau palmier de Florida. Este a treia plantă medicinală cea mai des folosită în SUA și foarte populară în Europa. Această plantă vegetează în partea de vest a Indiei, în sud-estul Statelor Unite, în special în Florida, Carolina de Sud și California de Sud (3, 59, 71).

S. repens este o specie perenă, un arbust cu frunze de culoare verde-albăstruie, dispuse sub formă de evantai, cu incizii profunde și cu un pețiol însoțit de scvame aciculare. Palmierul pitic crește până la 3 m înălțime și până la 1 m lățime. Inflorescența plantei este un panicul cu flori dense albicioase, grupate în spadice, având fiecare peste 5 mm. Fructul este o drupă mică, de 1,5-2 cm, cu o singură sămânță asemănătoare unei măsline de culoare albastră-neagră la maturitate (59, 71).

Produs vegetal medicinal

Fructele provenite de la specia Serenoa repens se pot folosi atât în scop medicinal, cât și în alimentație. Se folosesc fructele coapte între lunile octombrie și decembrie. În alte scopuri se pot folosi și frunzele, din ele făcându-se coșuri, frânghii, mături, perii, capcane pentru pești (71, 72).

Figura 21 – Fructele speciei Serenoa repens (73).

Utilizări în medicina tradițională

În medicina tradițională, americanii foloseau fructele speciei de Serenoa repens în mărirea sânilor, în afecțiuni ale prostatei, în producția de spermă și în potență sexuală. Totodată, la începutul secolului XX, fructele se utilizau la nivel digestiv în stimularea apetitului și la nivel reproductiv în dismenoree, în disfuncție ovariană, cistită, atrofie testiculară, tulburări hormonale și în afecțiuni ale prostatei. Fructele speciei se mai pot folosi și în alte afecțiuni precum eczeme, tuse, patologii traheo-bronșice și în inflamația glandelor mamare (3, 72, 74).

Compoziție chimică

Produsul vegetal Serenoae fructus conține următorii compuși:

Acizi grași saturați și nesaturați: acid oleic, lauric, miristic, palmitic, linoleic, stearic, linolenic, caprilic, capric;

Fitosteroli: β-sitosterol, campesterol, stigmasterol;

Vitamine : β-carotenul și γ și δ-tocoferolul;

Carbohidrați: galactoza, arabinoza, acid uronic;

Flavonoide: isoquercetina, kempferol;

Acizi organici: acid cafeic, clorogenic, antranilic;

Rezine, taninuri, pigmenți, uleiuri volatile (3, 71).

Figura 22 – β-sitosterolul, principalul fitosterol prezent în fructele de S. repens (75).

Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei

Fructele provenite de la specia Serenoa repens prezintă o acțiune antiinflamatoare, antiandrogenică, antiedematoasă, antiproliferativă, spasmolitică și simpatomimetică asupra prostatei (3, 4, 30).

Efectul antiandrogenic periferic al fructelor constă în inhibarea 5-α-testosteron-reductazei și a 3-α-cetosteroid-reductaza, o enzimă responsabilă de conversia dihidrotestosteronului la un alt metabolit androgenic. Acțiunea inhibitoare asupra metabolismului androgenic fost demonstrată pe studiile efectuate pe culturi de fibroblaste umane (3, 59, 76).

Componenții farmacologici activi sunt reprezentați de fitosteroli și acizi grași liberi. Mecanismul prin care acizii grași liberi acționează este reprezentat de faptul că inhibă 5-α-reductaza, o enzimă responsabilă de transformarea testosteronului în dihidrotestosteron, având ca rezultat reducerea creșterii prostatei, implicit reducerea simptomelor din HBP. Ceilalți componenți reprezentați de fitosteroli, triterpene, alcooli grași și alți componenți hidrofili nu acționează asupra 5-α-reductazei. Extractul de fructe de S. repens a avut o acțiune puternică de inhibare a enzimei în celulele prostatice canceroase atunci când a fost asociat cu astaxantina, un carotenoid natural (3, 74, 77).

Extractul obținut din fructele speciei conține o cantitate mare de acizi grași saturați și o cantitate medie de acid miristic și lauric. În urma unui experiment in vivo realizat de Veeresh et al. pe șobolani cu HBP indus de testosteron, s-a demonstrat faptul că acidul lauric sau miristic reduc dimensiunea prostatei prin inhibarea 5-α-reductazei (30, 71, 78).

Ceilalți componenți, fitosterolii, scad nivelul colesterolului total și LDL din sânge, astfel având un efect benefic asupra prostatei. Acești fitosteroli din extractul de palmier pitic au prezentat și un efect antiinflamator. β-sitosterolul, componentul majoritar din fructele de Serenoa repens, s-a dovedit că ameliorează simptomele din HBP (71).

Responsabili de acțiunea antiinflamatoare și antiedematoasă sunt acizii grași. Aceștia acționează prin inhibarea sintezei celulelor proinflamatorii ai acidului arahidonic, prin blocarea ciclooxigenazei (COX) și 5-lipoxigenazei (5-LOX) și prin modularea expresiei genelor legate de inflamație (3, 77).

Acțiunea antiinflamatoare a fost demonstrată de Morgia et al. într-un studiu in vitro în care fructele provenite de la Serenoa repens s-a folosit în combinație cu seleniu și licopen. Această combinație s-a dovedit a fi mult mai eficientă în scăderea inflamației prostatei decât administrarea doar a fructelor de S. repens. Această acțiune se datorează la rândul său inhibării 2-cicloxigenazei și 5-lipoxigenazei, extractul având efect benefic în tratarea simptomelor tractului urinar inferior (4).

O altă acțiune a acestei specii este cea spasmolitică asupra musculaturii vezicii urinare. S. repens acționează prin blocarea canalelor de calciu, prin activarea schimbătorului de Na+/Ca2+ și prin antagonismul contracției indus de acetilcolină (3).

Acțiunea antagonistă asupra receptorilor α1-adrenergici asupra prostatei are drept consecință reducerea fluxului urinar (74).

Serenoae fructus prezintă acțiune antiproliferativă și apoptotică prevenind apariția patologiilor de la nivelul prostatei. Proliferarea și apoptoza sunt mecanisme fiziologice implicate în menținerea funcției prostatei, iar un dezechilibru poate duce la apariția hipertrofiei benigne de prostată (4).

În urma unui studiu realizat de Saidi et.al pe 70 de bărbați cu vârsta cuprinsă între 40 și 79 de ani care prezintă simptome de HBP, s-a evaluat efectul extractului alcoolic de Serenoa repens conținut în medicamentul Prostamol Uno®. Cei 70 de bărbați au fost împărțiți în două grupuri, în care primul a fost tratat cu extract din palmier pitic, iar cel de-al doilea grup, de control, a fost doar ținut sub observație. Au fost monitorizați următorii parametri în decursul unui an: mărimea prostatei, valoarea PSA, debitul urinar maxim și mediu și volumul rezidual. Simptomele pacienților au fost evaluate utilizând Scorul Internațional al Simptomatologiei Prostatei (IPSS). Rezultatele obținute au arătat o creștere a debitului urinar, o reducere a dimensiunii prostatei mărite și o scădere a scorului IPSS, acest studiu dovedind o bună eficacitate a produsului Prostamol Uno® în HBP (79).

Într-un alt studiu randomizat, dublu-orb, efectuat de Latil et.al pe bărbați care prezintă simptome ale tractului urinar inferior asociate hipertrofiei benigne de prostată, s-a comparat efectul tamsulosinului cu extractul hexanic din fructe de Serenoa repens conținut în preparatul Permixon® 160 mg, medicament produs în Franța administrat de două ori pe zi. Extractul lipidosterolic conține acizi grași saturați și nesaturați, în cantitatea cea mai mare regăsindu-se acidul miristic și palmitic. Studiul a fost realizat pe parcursul a trei luni pe 206 bărbați având simptome ale tractului urinar inferior asociate hiperplaziei benigne de prostată. După cele 90 de zile de tratament, pacienții tratați cu Permixon® au avut un răspuns mai bun la scorul IPSS decât cei tratați cu tamsulosin. Astfel, acest studiu demonstrează că fructe de palmier pitic prezintă o eficiență mai bună decât substanța tamsulosin (77, 80).

Un studiu randomizat efectuat de Ryu et al., și-a propus să comparare eficacitatea tamsulosinului singur sau în asociere cu fructele provenite de la S. repens. Studiul a fost realizat timp de 12 luni pe bărbați diagnosticați cu hipertrofie benignă de prostată. Parametri monitorizați la începutul și finalul studiului au fost volumul prostatei și valoarea PSA, acestea rămânând la fel la ambele grupuri. După 6-12 luni de tratament, simptomele au fost reduse la bărbații care au avut combinația tamsulosinului cu Serenoa repens decât tamsulosinul în monoterapie. Acest studiu demonstrează faptul că tamsulosinul, o substanță medicamentoasă, se poate folosi eficient cu specii vegetale medicinale, acestea fiind utilizate ca adjuvante în HBP (81).

Toate aceste studii asupra fructelor provenite de la specia Serenoa repens a reieșit faptul că pot fi utilizate în numeroase afecțiuni ale prostatei precum prostatite, hipertrofie benignă de prostată, cancer de prostată ca adjuvant sau în simptome ce însoțesc afecțiuni ale prostatei precum: polakiuria, nicturia și micțiunea imperioasă. De astfel, este redus volumului rezidual, iar debitul urinar este normalizat (76).

Produse farmaceutice/suplimente alimentare

Extractele lipofile din fructe de Serenoa repens se recomandă pentru tratamentul simptomatic la pacienți cu HBP ușoară sau moderată, stadiul I și II, în doze de 160mg de 2 ori/zi sau 320mg o dată/zi.

Produsele farmaceutice care se încadrează în clasa medicamentelor se fabrică în țări precum Franța și Germania și sunt următoarele:

PERMIXON® – capsule, extract lipidosterolic de Serenoa repens 160 mg;

PROSTA URGENIN® UNO – capsule moi, extract din fructe de Serenoa repens 320 mg;

PROSTAGUTT® UNO – capsule, extract din fructe de Serenoa repens, 320 mg;

PROSTAGUTT® FORTE – capsule, extract din fructe de Serenoa repens 160 mg, Urtica dioica.

PROSTAMOL® UNO

Mod de prezentare: capsule moi;

Compoziție: extract etanolic din fructe de Serenoa repens 320 mg;

Indicații: tulburări de micțiune din hiperplazia benignă de prostată, stadiile I și II;

Posologie: 1 capsulă pe zi, la aceeași oră în fiecare zi (82).

Figura 23 – Medicamentul Prostamol Uno® (83).

Produsele farmaceutice care se încadrează în clasa suplimentelor alimentare se fabrică în România și sunt următoarele:

PROSTENAL PERFECT® – capsule, extract din fructe de Serenoa repens 320 mg, extract din rădăcină de Urtica dioica și zinc;

PROSSTOP® ACTIV- capsule, extract din fructe de Serenoa repens 320mg, extract din rădăcină de Urtica dioica, licopen;

SABALIT – capsule, extract uleios din fructe de Serenoa repens 320 mg, extract din semințe de Cucurbita pepo, extract din partea aeriană de Echinacea pallida;

PROSTATĂ FARES – capsule, extract din fructe de Serenoa repens 160 mg, extract din scoarță de Pygeum africanum, Urticae radix, Xanthii herba, Lycopersicum esculentum;

DIMINUPRO – capsule, extract din fructe de Serenoa repens 160 mg, extract din rădăcină de Urtica dioica, ulei din semințe de dovleac și de in, vitamina E;

SEREN® COMPLEX – capsule, extract din fructe de Serenoa repens 160 mg, Cucurbita pepo, Taraxacum officinale, Arctostaphylos uva-ursi, Juniperus communis.

PROSTENAL® DUO

Mod de prezentare: comprimate filmate;

Compoziție: extract din fructe de Serenoa repens 320 mg;

Indicații: HBP;

Posologie: 1 comprimat pe zi, după masă, timp de 3-6 săptămâni (84).

Figura 24 – Suplimentul alimentar Prostenal® Duo (84).

Pygeum africanum Hook.f. (prun african)

Figura 25 – Caracterele morfologice ale speciei Pygeum africanum (85, 86).

Încadrare sistematică

Regnul Eucaryota

Subregnul Cormobionta

Încrengătura Magnoliophyta

Clasa Magnoliatae

Subclasa Rosidae

Ordinul Rosales

Familia Rosaceae

Subfamilia Prunoideae

Gen Pygeum

Specie Pygeum africanum (59).

Descriere botanică

Specia Pygeum africanum sin. Prunus africana este cunoscută și sub denumirea de prun african. Este o specie nativă din America Centrală și de Sud, Madagascar și Golful Guineei, fiind singura specie din genul Pygeum răspândită pe teritoriul african (3, 59).

Este o specie forestieră din zona montană, ce crește în condiții de umiditate crescută. Este un arbore cu înălțimea de 10-25 de metri și tulpina groasă de până la un metru, având o scoarță brun-negricioasă. Această specie prezintă frunze simple, alterne, eliptice, acuminate, coriacee, de culoare verde închis pe partea superioară a frunzei și verde mai deschis pe fața inferioară, având nervuri proeminente. Florile sunt mici, pentamere, având o culoare verzuie sau albă și un miros plăcut. Fructele prezintă formă sferică, sunt de culoare rozalie, ele schimbându-se în brun-roșcat atunci când sunt coapte (30, 59, 74, 87).

(a) (b) (c)

Figura 26 – Caracterele morfologice ale speciei Pygeum africanum

(a)-frunze; (b)-flori; (c)-fructe (87).

Produs vegetal medicinal

Produsul vegetal Pruni africanae cortex reprezintă scoarța provenită de la specia Pygeum africanum. Speciile tinere prezintă scoarța netedă și roșcată, spre deosebire de cele bătrâne care prezintă scoarța închisă, rășinoasă și cu un miros intens de acid hidrocianic. Scoarța provenită de la P. africanum se regenerează doar în cazul în care cambiul vascular nu este distrus (3, 59).

Utilizări în medicina tradițională

În medicina tradițională, scoarța provenită de la prunul african se măcina până devenea o pulbere, apoi era folosită sub formă de ceai în inflamații, dureri genito-urinare, afecțiuni ale rinichilor, malarie, alergii, febră sau dureri de stomac. În Kenya, scoarța provenită de la această specie se zdrobește și se amestecă cu apă, fiind folosită în tratamentul cancerului de prostată. În Europa, Pruni africanae cortex era folosită înainte de anul 1969 în tratamentul din HBP (4, 30, 87).

Compoziție chimică

Scoarța provenită de la specia Pygeum africanum conține:

Fitosteroli: β-sitosterol liber sau conjugat;

Acizi triterpenici: acid ursolic, acid oleanolic și derivați;

Alcooli: n-docosanol, tetracosanol și derivați;

Acizi grași: acid lauric, acid palmitic;

Esteri ai acidului ferulic, proantocianidine;

Seleniu, zinc (3, 30, 87).

Activitate farmacologică în afecțiunile prostatei

Scoarța provenită de la P. africanum prezintă o acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, antiandrogenică și antiproliferativă.

Scoarța provenită de la P. africanum conține acizi triterpenici, aceștia fiind responsabili de acțiunea antiedematoasă. Esterii acidului ferulic reduc nivelul de prolactină și blochează acumularea colesterolului la nivelul prostatei (74).

Fitosterolii, în principal β-sitosterolul, prezintă o acțiune antiinflamatoare prin inhibarea sintezei de prostaglandine, scăderea producției de leucotriene și a unor metaboliți ai 5-lipoxigenazei. Totodată, extractul inhibă activitatea aromatazei și a 5-alfa-reductazei, încetinește creșterea prostatei și împiedică acumularea colesterolului în sânge (30, 88).

Într-un studiu in vivo realizat de Quiles et al., s-a demonstrat acțiunea antiproliferativă și apoptotică a extractului din scoarță de P. africanum asupra celulelor stromale de la nivelul prostatei. Mecanismul prin care acționează constă în inhibarea proliferării celulare indusă de factorii de creștere celulară, reprezentați de fibroblaști și factorii de creștere epidermală (74, 89).

Acțiunea antitumorală a fost urmărită într-un studiu efectuat in vitro de Shenouda et al., în care s-a demonstrat efectul extractului etanolic din fructe de P. africanum asupra unei culturi de țesut prostatic. În urma rezultatelor, s-a observat faptul că extractul etanolic crește inhibiția unor linii celulare umane de prostată și de asemenea acționează și asupra celulelor epiteliale din carcinomul de prostată. In vivo, extractul din scoarță de prun african reduce incidența apariției cancerului de prostată la șoareci cu 35%, arătând faptul că suplimentele farmaceutice se pot folosi la persoanele care prezintă un risc crescut de apariție a bolii (3, 90).

Deoarece afecțiunile de la nivelul prostatei au un impact negativ asupra vezicii urinare, s-a studiat efectul extractului din scoarță de P. africanum și s-a demonstrat că prezintă o acțiune antioxidantă prin protejarea vezicii de efectele negative ale radicalilor liberi și de degradare a enzimelor. De asemenea, acest extract modulează contractilitatea prin reducerea sensibilității vezicii la stimulare electrică, fenilefrină, adenozin trifosfat și carbacol (74).

Într-un studiu in vitro realizat de Larré et al., aceștia au investigat efectul asupra creșterii celulelor prostatei din serul uman produs înainte și după administrarea orală a extractului de Pygeum africanum (sub denumirea de Tadenan®). Acesta a fost prelevat de la persoane care prezintă simptome ale tractului urinar inferior sau au fost diagnosticați cu HBP și care primesc 50 de mg de două ori pe zi, timp de 5 zile de Tadenan. Rezultatele au arătat faptul că după administrarea extractului, s-a produs o scădere a proliferării celulelor prostatice, această inhibiție fiind asociată cu modificări la nivelul transcriptomului (88).

Ishani et al. au făcut o analiză a 18 studii randomizate, realizate între anii 1966-2000, care implicau 1562 de pacienți. Acestora li s-a administrat extract de P.africanum în doze de 75-200 mg/zi, timp de 64 de zile. În urma rezultatelor, extractul a produs o ameliorare a simptomatologiei prin scăderea nocturiei cu 19%, a volumului urinei reziduale cu 24%, în timp ce fluxul urinar a crescut cu 23% comparativ cu placebo. Așadar, concluzia acestor atudii susțin faptul că scoarța provenită de la Pygeum africanum se poate folosi în ameliorarea simptomatologiei în afecțiuni de la nivelul prostatei (89).

În ceea ce privește profilul de siguranță, specia prezintă reacții adverse precum dureri de cap și tulburări gatrointestinale, precum diareea, durerea abdominală, constipația și greața (3).

Toate aceste studii asupra scoarței de Pygeum africanum demonstrează activitatea sa în tratarea simptomelor din hipertrofia benignă de prostată, din cancerul de prostată sau din prostatită, fiind eficient în reducerea polakiuriei nocturne (30, 59, 87).

Produse farmaceutice/suplimente alimentare

Extractul din scoarță de Pygeum africanum utilizat zilnic în doze de 100-200 mg, timp de 1-2 luni, îmbunătățește simptomele urinare (nicturia, urinările frecvente), fluxul urinar, spermograma și scorul IPSS (3).

TADENAN®

Mod de prezentare: capsule moi;

Compoziție: extract din scoarță de Pygeum africanum, 50 mg;

Indicații: tulburări de micțiune moderată legată de hipertrofia benignă de prostată;

Posologie: câte o capsulă dimineața și seara, înainte de masă; tratamentul durează între 6 și 8 săptămâni;

Reacții adverse: tulburări digestive (91).

Figura 27 – Medicamentul Tadenan® (92)

FARES G80-PROSTATĂ

Mod de prezentare: capsule;

Compoziție: extract uscat de Pygeum africanum, extract uscat de Serenoa repens, Urticae radix, Xanthii herba, extract uscat de Lycopersicum esculentum;

Indicații: hipertrofie benignă de prostată, prostatite acute și cronice;

Posologie: o capsulă de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale; tratamentul durează între 3 și 6 luni (93).

Figura 28 – Suplimentul alimentar G80-Prostată (93).

PROSTATOFORT®

Mod de prezentare: capsule gelatinoase moi;

Compoziție: extract din scoarță de Pygeum africanum 40 mg, extract din fructe de Serenoa repens 160 mg, ulei semințe de dovleac, acid L-glutamic, glucina, L-alanina, β-sitosterol, vitamina E, zinc;

Indicații: hipertrofia benignă de prostată, reducerea simptomelor, prostatite bacteriene și nebacteriene, cancer de prostată;

Posologie: o capsulă pe zi înainte de masă, timp de 3 luni;

Reacții adverse: creșterea libidoului (94).

Figura 29 – Suplimentul alimentar ProstatoFort® (94).

HERBOPROSTAL

Mod de prezentare: comprimate;

Compoziție: extract din fructe de Pygeum africanum 50 mg, extract din fructe de Serenoa repens 100 mg, extract din rădăcini de Urtica dioica, părți aeriene de Epilobium angustifolium, ;

Indicații: prostatite, adenom de prostată;

Posologie: un comprimat pe zi cu 30 de minute înainte de masă (95).

Figura 30 – Suplimentul alimentar Herboprostal (95).

Alte specii vegetale medicinale utilizate în tratamentul afecțiunilor prostatei

Tabel III.

Specii vegetale medicinale utilizate în afecțiuni ale prostatei (3, 40, 74).

CONCLUZII

Printre afecțiunile care pot fi tratate sau ameliorate cu ajutorul plantelor medicinale se încadrează și afecțiunile prostatei, care cuprind litiaza prostatică, prostatita, hipertrofia benignă de prostată și cancerul de prostată. Lucrarea de față își propune să aducă în atenție cele mai cunoscute și folosite specii vegetale medicinale în tratarea patologiilor descrise, în scăderea inflamației prostatei, în îmbunătățirea fluxul urinar și a altor simptome asociate.

Specia Epilobium parviflorum (pufulița cu flori mici) face parte din flora României și este cunoscută datorită utilizării în terapie a părții aeriene. S-a constatat faptul că specia conține flavonoide, steroli, taninuri și acizi fenolici, prezentând o acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, antibacteriană, antiandrogenică și antitumorală. Epilobii herba este condiționată sub formă de ceai, tinctură sau capsule.

O altă specie care se folosește în afecțiuni ale prostatei este Xanthium spinosum (ghimpe). Aceasta specie face parte din flora României, utilizându-se de la aceasta partea aeriană. Datorită conținutului crescut în steroli, flavonoide, lactone și saponine, această specie prezintă acțiune analgezică, antiinflamatoare și antitumorală. Partea aeriană provenită de la ghimpe se folosește sub formă de ceai, tinctură sau soluție.

În ceea ce privește specia Serenoa repens (palmier de Florida), părțile utilizate în scop medicinal sunt fructele. Această specie face parte din flora unor țări precum Florida, Carolina și California și prezintă o acțiune antiinflamatoare, antiandrogenică, antiproliferativă și spasmolitică. Fructele speciei se găsesc condiționate sub formă de capsule, fie singură, fie în asociere cu alte specii vegetale medicinale.

Pygeum africanum (prun african), de la care se utilizează scoarța, se găsește în flora Americii și a Africii. Această specie prezintă o acțiune antiinflamatoare, antioxidantă, antitumorală și antiandrogenică datorată β-sitosterolului și este condiționată sub formă de capsule sau comprimate.

În concluzie, este importantă cunoașterea activității compușilor bioactivi din plantele prezentate, având în vedere incidența din ce în ce mai crescută a bolilor de prostată în rândul bărbaților. În acest context se observă faptul că plantele descrise sunt importante în tratarea afecțiunilor prostatei sau a simptomelor aferente, iar prin dovezile aduse se demonstrează faptul că reprezintă importante direcții de studiat pe viitor în cercetarea unor medicamente eficiente.

BIBLIOGRAFIE

1. Bojor O, Pop M. Fitoterapia în folosul tuturor. București: Editura Medicală; 2010. p. 11, 101-2, 322-4.

2. Muntean LS. Tratat de plante medicinale cultivate și spontane. Cluj-Napoca: Risoprint; 2007. p. 25-9, 807.

3. Allkanjari O, Vitalone A. What do we know about phytotherapy of benign prostatic hyperplasia? Life Sci. 2015;126:42-56.

4. Kao C, Hsieh C, Chen C, Liu C. The pharmacological effects of natural products and herbs in benign prostatic hyperplasia. Austin Journal of Nutrition and Food Sciences. 2014;2(10):1054.

5. Güez CM, Waczuk EP, Pereira KB, Querol MVM, Rocha JBT, Oliviera LFS. In vivo and in vitro genotoxicity studies of aqueous extract of Xanthium spinosum. Brazilian Journal of Pharmaceutical Sciences. 2012;48(3):461-7.

6. Bumbu G, Bumbu GA. Prostata. Urologie: Ghid ilustrat de tehnici chirurgicale. 2. București: Editura Medicală; 2013. p. 233-4.

7. Niculescu C, Voiculescu B, Niță C, Cârmaciu R, Sălăvăstru C, Ciornei C. Aparatul genital. Anatomia și fiziologia omului. II ed. București: Editura Corint Educațional; 2014. p. 397.

8. Ifrim M, Andrieș V, Batâr D, Hacina T. Aparatul uro-genital. Anatomia omului. Chișinău: Centrul Editorial-Poligrafic Medicina al USMF; 2007. p. 112-3.

9. Lee M, Sharifi R. Benign Prostatic Hyperplasia. 2017 [cited 3 decembrie 2017]. In: Pharmacotherapy: A Pathophysiologic Approach [Internet]. New York: McGraw-Hill Education. 10. [cited 3 decembrie 2017]. Available from: http://accesspharmacy.mhmedical.com/content.aspx?bookid=1861&sectionid=133892664.

10. Timms BG, Hofkamp LE. Prostate development and growth in benign prostatic hyperplasia [imagine]. Differentiation. 2011;82(4-5):173-83.

11. Ciomu N, Bistran C. Anatomia clinică a aparatului genital masculin și feminin. București: Editura Cermaprint; 2008.

12. Dăscălescu A. Tumorile tracutului urogenital. Afecțiunile ureterului, vezicii urinare și prostatei pe înțelesul tuturor. București: Editura M.A.S.T; 2008. p. 111-45.

13. Novac C. Prostatitele, epididimita și orhita. Infecția în urologie. Iași: Editura Junimea; 2006. p. 250-60.

14. Lapadat M. Anatomia omului. București: Editura Universității din București; 2005.

15. Reddy DS, Jian K. The testosterone-derived neurosteroid androstanediol is a positive allosteric modulator of GABAA receptors [imagine]. J Pharmacol Exp Ther. 2010;334(3):1031-41.

16. Lipshultz L, Kleinman I. Physical Examination of the External Male Genitalia. Urology and the Primary Care Practitioner. London: Mosby-Wolfe; 1995. p. 8, 10.

17. ***. PSA liber [Internet] [24 mai 2018]. Available from: https://bioclinica.ro/analize/markeri-tumorali/psa-liber.

18. ***. Informații generale și recomandări pentru determinarea PSA și free-PSA [Internet] [24 mai 2018]. Available from: https://www.synevo.ro/psa-freepsa/.

19. Sinescu I. Infecții urinare nespecifice. Urologie. București: Editura Universitară ”Carol Davilă”; 2005. p. 75-6.

20. Sinescu I. Tumorile prostatice. Urologie. București: Editura Universitară ”Carol Davilă”; 2005. p. 197-211.

21. Bumbu G, Bumbu GA. Cancer de prostată. Urologie: Ghid ilustrat de tehnici chirurgicale. 2. București: Editura Medicală; 2013. p. 268.

22. Caracaș T. Calculii prostatei. Bolile vezicii urinare și prostatei. București: Editura Medicală; 1987. p. 101-3.

23. Köseoğlu H, Aslan G, Sen BH, Tuna B, Yörükoğlu K. Prostatic calculi: silent stones. Actas Urol Esp. 2010;34(6):555-9.

24. Venyo A. Prostatic calculi: a review of the literature. WebmedCentral Urology. 2012;3(6):WMC003463.

25. ***. Prostatitis [imagine][Internet] 2018 [2018 mai 24]. Available from: https://sperlingprostatecenter.com/new-hope-diagnosing-treating-prostatitis/.

26. Khan FU, Ihsan AU, Khan HU, Jana R, Wazir J, Khongorzul P, et al. Comprehensive overview of prostatitis. Biomed Pharmacother. 2017;94:1064-76.

27. Dong-Ru H. Prostate inflammation: A brief review. Urological Science. 2017;28:113-8.

28. Benelli A, Hossain H, Pilatz A, Weidner W. Prostatitis and its management. European Association of Urology. 2017;16:132-7.

29. Ursea N, Dogaru G, Coman M. Forme clinice de infecții urinare. Infecțiile tractului reno-urinar: Fundația Română a Rinichiului; 2000. p. 74-7.

30. Nyamai D, Arika W, Rachuonyo H, Wambani J, Ngugi M. Herbal management of benign prostatic hyperplasia. Journal of Cancer Science & Therapy. 2016;8(5):130-4.

31. Droupy S. L`hyperplasie bénigne de la prostate [imagine]. Sexologies. 2014;23:78-84.

32. Lim KB. Epidemiology of clinical benign prostatic hyperplasia. Asian J Urol. 2017;4(3):148-51.

33. Ghervan L, Lucan V. Patologie prostatică. Bazele urologiei. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară ”Iuliu Hațieganu”; 2007. p. 89-107.

34. Swallow T, Chowdhury S, Kirby R. Cancer of the prostate gland. Medicine. 2011;40(1):10-3.

35. ***. Cancerul de prostată [imagine][Internet] 2015 [24 mai 2018]. Available from: https://santetour.ro/cancerul-de-prostata/.

36. Lin PH, Aronson W, Freedland SJ. An update of research evidence on nutrition and prostate cancer. Urol Oncol. 2017.

37. Masko EM, Allott EH, Freedland SJ. The relationship between nutrition and prostate cancer: is more always better? Eur Urol. 2013;63(5):810-20.

38. ***. Fireweed small plant cut IPHYM herb Epilobium parviflorum [imagine][Internet] [7 iunie 2018]. Available from: https://www.soin-et-nature.com/en/medicinal-plants/5171-fireweed-plant-with-small-flowers-cut-iphym-herb-epilobium-parviflorum.html.

39. ***. Willow with small flowers [imagine][Internet] 2015 [6 iunie 2018]. Available from: http://www.vcmbc.com/153-2/.

40. Crișan G, Ștefănescu C, Ielciu I, Mocan A. Sistematică vegetală. Botanică farmaceutică: Identificarea micro- și macroscopică a speciilor vegetale. 2 ed. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară "Iuliu Hațieganu"; 2013. p. 225.

41. Sârbu I, Stefan N, Oprea A. Plante vasculare din România. București: Editura Victor B Victor; 2013. p. 356-9, 790-1.

42. Săvulescu T. Flora Republicii Populare Române. București: Editura Academiei Republicii Populare Române; 1955. p. 475-82.

43. Ciocârlan V. Pteridophyta et Spermatophyta. Flora ilustrată a României. București: Editura Ceres; 2000. p. 414-6.

44. Granica S, Piwowarski JP, Czerwińska ME, Kiss AK. Phytochemistry, pharmacology and traditional uses of different Epilobium species (Onagraceae): a review. J Ethnopharmacol. 2014;156:316-46.

45. Ardelean A, Mohan G. Flora medicinală a României. București: Editura All; 2008. p. 138-9.

46. Tiță I. Sistematica plantelor. Botanică farmaceutică. București: Editura Didactică și Pedagogică; 2003. p. 702-3, 833-4.

47. ***. Pufuliță cu flori mici [imagine][Internet] 2014 [6 iunie 2018]. Available from: https://lataifas.ro/boli-si-tratamente-naturiste/44823/tinctura-de-pufulita-cu-flori-mici-preparare-administrare-boli/.

48. Bojor O, Pop M. Fitoterapia în folosul tuturor. București: Editura Medicală; 2010. p. 101-2, 322-4.

49. Vitalone A, Allkanjari O. Epilobium spp: Pharmacology and Phytochemistry. Phytother Res. 2018.

50. ***. Oenothein B [structură Internet] 2017 [6 iunie 2018]. Available from: http://www.chemicalbook.com/ChemicalProductProperty_DE_CB61388882.htm.

51. Steenkamp V, Gouws MC, Gulumian M, Elgorashi EE, van Staden J. Studies on antibacterial, anti-inflammatory and antioxidant activity of herbal remedies used in the treatment of benign prostatic hyperplasia and prostatitis. J Ethnopharmacol. 2006;103(1):71-5.

52. Bajer T, Silha D, Ventura K, Bajerova P. Composition and antimicrobial activity of the essential oil, distilled aromatic water and herbal infusion from Epilobium parviflorum Schreb. Industrial Crops and Products. 2017;100:95-105.

53. Stolarczyk M, Piwowarski JP, Granica S, Stefańska J, Naruszewicz M, Kiss AK. Extracts from Epilobium sp. herbs, their components and gut microbiota metabolites of Epilobium ellagitannins, urolithins, inhibit hormone-dependent prostate cancer cells-(LNCaP) proliferation and PSA secretion. Phytother Res. 2013;27(12):1842-8.

54. ***. Ceai de pufuliță cu flori mici [Internet] 2017 [7 iunie 2018]. Available from: https://www.daciaplant.ro/ceai-pufulita-cu-flori-mici.html.

55. ***. Pufuliță cu flori mici tinctură [Internet] 2017 [7 iunie 2018]. Available from: https://www.daciaplant.ro/pufulita-cu-flori-mici-tinctura.html.

56. ***. Complex natural pentru prostată [Internet] 2018 [26 iunie 2018]. Available from: https://www.vitaking.ro/cautare-produse/complexul-de-vitamine-vitaking-prostate-90-capsule.html.

57. ***. Xanthium spinosum L. [imagine Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from: https://gobotany.newenglandwild.org/species/xanthium/spinosum/.

58. ***. Xanthium spinosum [imagine Internet] 2017 [7 iunie 2018]. Available from: https://www.redbubble.com/people/kirke/works/311045-spiny-cocklebur-xanthium-spinosum.

59. Tămaș M. Încrengătura Magnoliophyta. Botanică farmaceutică Sistematica-Cormobionta. 3. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară ”Iuliu Hațieganu”; 1999. p. 78, 97, 248, 68.

60. Bader A, Giner RM, Martini F, Schinella GR, Ríos JL, Braca A, et al. Modulation of COX, LOX and NFκB activities by Xanthium spinosum L. root extract and ziniolide. Fitoterapia. 2013;91:284-9.

61. Romero M, Zanuy M, Rosell E, Cascante M, Piulats J, Font-Bardia M, et al. Optimization of xanthatin extraction from Xanthium spinosum L. and its cytotoxic, anti-angiogenesis and antiviral properties. Eur J Med Chem. 2015;90:491-6.

62. Khan H. Pharmacology of Xanthium species. The Journal of Phytopharmacology. 2016;5(3):126-7.

63. Varga E, Marcu ST, Adoryan B. [Use of Xanthii spinosi herba in treatment of benign prostate hypertrophia]. Acta Pharm Hung. 2014;84(2):63-7.

64. ***. Ghimpe, iarbă, U87 [Internet] 2018 [6 iunie 2018]. Available from: https://fares.ro/produs/ghimpe-iarba-2/.

65. ***. Prostată, G74 [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from: https://fares.ro/produs/prostata-g74/.

66. ***. Ghimpe, tinctură [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from: http://www.baaria.com/tincturi-si-tonice-din-plante/2522-tinctura-ghimpe-fares-30ml.html.

67. Muntean LS. Tratat de plante medicinale cultivate și spontane. Cluj-Napoca: Risoprint; 2007. p. 807.

68. ***. Adenostop [Internet] 2017 [7 iunie 2018]. Available from: https://newsmed.ro/adenostop/.

69. ***. Adenostop [imagine Internet] 2013 [7 iunie 2018]. Available from: http://dlahodowcow.pl/produkt/tauben-medik-adenostop-250-ml.html.

70. ***. Serenoa repens [imagine Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from: https://calphotos.berkeley.edu/cgi/img_query?enlarge=0000+0000+0607+1355.

71. Adams JD, Lien EJ, Wang X. Saw palmetto, Serenoa repens, in the treatment of benign prostatic hyperplasia, mechanisms of action and reasons for its use. Pharmacy & Pharmacology International Journal. 2014;1(1):00007.

72. Geavlete P, Multescu R, Geavlete B. Serenoa repens extract in the treatment of benign prostatic hyperplasia. Ther Adv Urol. 2011;3(4):193-8.

73. ***. Photos of Serenoa repens berries [imagine Internet] 2015 [7 iunie 2018]. Available from: http://www.stevenfoster.com/photography/imageviewss/serenoa/repens/vert_fruits/srfv/.

74. Morgia G, Privitera S. Phytotherapy in benign prostatic hyperplasia. 2018. In: Lower urinary tract symptoms and benign prostatic hyperplasia [Internet]. Italy; [135-55].

75. ***. β-sitosterol [structură Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from: https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/substance/348274860#section=Top.

76. ***. Prosta Urgenin Uno 320 mg [RCP] [Internet] 2016 [13 iunie 2018]. Available from: https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_8248_23.10.15.pdf.

77. Keehn A, Taylor J, Lowe FC. Phytotherapy for Benign Prostatic Hyperplasia. Curr Urol Rep. 2016;17(7):53.

78. Veeresh Babu SV, Veeresh B, Patil AA, Warke YB. Lauric acid and myristic acid prevent testosterone induced prostatic hyperplasia in rats. Eur J Pharmacol. 2010;626(2-3):262-5.

79. Saidi S, Stavridis S, Stankov O, Dohcev S, Panov S. Effects of Serenoa repens Alcohol Extract on Benign Prostate Hyperplasia. Pril (Makedon Akad Nauk Umet Odd Med Nauki). 2017;38(2):123-9.

80. Latil A, Pétrissans MT, Rouquet J, Robert G, de la Taille A. Effects of hexanic extract of Serenoa repens (Permixon® 160 mg) on inflammation biomarkers in the treatment of lower urinary tract symptoms related to benign prostatic hyperplasia. Prostate. 2015;75(16):1857-67.

81. Ryu YW, Lim SW, Kim JH, Ahn SH, Choi JD. Comparison of tamsulosin plus serenoa repens with tamsulosin in the treatment of benign prostatic hyperplasia in Korean men: 1-year randomized open label study. Urol Int. 2015;94(2):187-93.

82. ***. Prostamol Uno 320 mg [RCP Internet] 2011 [7 iunie 2018]. Available from: https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_6699_11.08.06.pdf?anmPage=1276&ID.

83. ***. Prostamol Uno [imagine] [Internet] 2018 [7iunie 2018]. Available from: https://comenzi.farmaciatei.ro/farmacie/urologie/prostata/prostamol_uno_60_capsule_berlin_chemie_ag-p10017453.

84. ***. Prostenal Duo [imagine] [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from: https://www.prostenal.ro/produse/prostenal-duo.

85. ***. Prunus africana [imagine] [Internet] 2014 [7 iunie 2018]. Available from: http://tropical.theferns.info/viewtropical.php?id=Prunus%20africana.

86. ***. Pygeum africanum extract [imagine] [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from: http://www.nutragreenbio.com/product/pygeum-africanum-extract.

87. Komakech R, Kang Y, Lee JH, Omujal F. A Review of the Potential of Phytochemicals from. Evid Based Complement Alternat Med. 2017;2017:3014019.

88. Larré S, Camparo P, Comperat E, Boulbés D, Haddoum M, Baulande S, et al. Biological effect of human serum collected before and after oral intake of Pygeum africanum on various benign prostate cell cultures. Asian J Androl. 2012;14(3):499-504.

89. Keehn A, Lowe FC. Complementary and alternative medications for benign prostatic hyperplasia. Can J Urol. 2015;22 Suppl 1:18-23.

90. Shenouda NS, Sakla MS, Newton LG, Besch-Williford C, Greenberg NM, MacDonald RS, et al. Phytosterol Pygeum africanum regulates prostate cancer in vitro and in vivo. Endocrine. 2007;31(1):72-81.

91. ***. Tadenan 50 mg [RCP] [Internet] [13 iunie 2018]. Available from: http://document-rcp.vidal.fr/df/012577746ac44764a8e97c8235ce74df.pdf.

92. ***. Tadenan 50 mg [imagine] [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from: https://www.unooc.fr/medicament/tadenan–abbott-59743.html.

93. ***. Prostată, G80 [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from: https://fares.ro/produs/prostat-g80-cps/.

94. ***. Prostatofort [Internet] 2018 [7 iunie 2018]. Available from: https://www.cosmopharm.eu/produs/prostatofort/.

95. ***. Herboprostal [Internet] 2017 [12 iunie 2018]. Available from: https://www.daciaplant.ro/herboprostal-comprimate.html.