VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC ANTROPIC [303770]

[anonimizat]-o [anonimizat], în urma căruia Oradea a primit și denumirea de capitala Art Nouveau a României, am ales să valorific acest potențial turistic prin niște trasee turistice tematice pentru posibilii turiști.

Traseul clădirilor Secession

Stilul secession a [anonimizat]-lea. Acest stil este cunoscut în Europa sub mai multe denumiri. În România se utilizează cel mai mult Arta 1900 sau secession. „Arta 1900 este o revoluție artistică a secolului XX. Ea a avut mai ales meritul de a [anonimizat] a eclectismului, o nouă sinteză modernă a artelor” (Constantin, Paul, Arta 1900 [anonimizat], 1972, pag. 9). [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]: Clădirea Baroului de Avocați

Palatul Moskovits Miksa

Palatul Apollo

Palatul Stern

Palatul Sonnenfeld

Casa Adorjan I

[anonimizat] K. I.

Palatul Ullmann

Clădirea Baroului de Avocați

Clădirea a fost construită în anul 1909, după planurile arhitectului Rimanoczy Kalman Jr., într-[anonimizat] o volumetrie curbilinie accentuată. [anonimizat], [anonimizat]-uri. Colțul clădirii este rotunjit și acoperit cu o semicupolă, în spatele căreia se află un coif uriaș.

[anonimizat]: [anonimizat]-simbolistice, [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] a balustradelor de la balcoane.

Palatul Apollo

Lucrările de construcție au început în 1912, sub conducerea arh. Rimanoczy Kalman Jr., [anonimizat] a fost terminat în 1914. [anonimizat], cât și prin elementele decorative pompoase. Cel mai reprezentativ element al edificiului este exprimarea precisă a [anonimizat]. De remarcat este și colțul clădirii sub formă de cilindru. Acesta se încheie cu o [anonimizat].

Palatul Stern

Palatul a fost construit între anii 1904 și 1905, sub conducerea arhitecților Komor Marcell și Jakab Dezso. [anonimizat] o mansardă parțială. Elementele definitorii ale acestei clădiri sunt: [anonimizat], iar sub streașină se întinde o [anonimizat].

Palatul Sonnenfeld

Construcția clădirii a început in anul 1899 și s-a încheiat în 1912, fiind cea mai veche clădire în stil secession din Oradea. Clădirea, proiectată de arhitectul Spingel Frigyes, este una impozantă, cu trei etaje și un balcon încăpător, cu o fațadă divers ornamentată cu elemente sinusoidale și ondulatorii, lipsind însă elementele florale, specifice stilului secession.

Casa Adorjan I

Clădirea proiectată de arhitecții Komor Marcell și Jakab Dezso și construiță de Sztarill Ferenc în 1903, este compusă dintr-un parter înalt și două etaje, cu aspect greoi, încărcat de elemente cu influență din arta populară, cu trimiteri simbolice, în special elementul situat în partea superioară a inflexiunii de pe colțul clădirii care simbolizează „Pomul Vieții”.

Casa Adorjan II

Această clădire a fost construită după precedenta, între anii 1904-1905, tot după planurile acelorași arhitecți și, de asemenea, tot de același constructor. Față de clădirea soră de care am discutat anterior, aceasta este mult mai bogată în decorațiuni. De exemplu chenarele ferestrelor sunt late, alcătuite din motive ornamentale vegetale, de inspirație folclorică și realizate într-un relief foarte dens, sau feroneria balcoanelor, care de asemenea este ornamentată cu elemente florale.

Casa Poynar

Casa Poynar a fost proiectată de Sztarill Ferenc în 1907 în stilul secession. Clădirea are un parter înalt, două etaje și un mezanin aflat între parter și primul etaj. La nivelul mezaninului se află consolele care sprijină cele două etaje ieșite în afară. Chenarele ferestrelor și cornișa sunt ornamentate cu elemente policrome din ceramică, iar tencuiala este ornată cu elemente florale. De remarcat este și turla cilidrică cu arcaturi și coif bulbar neobaroc, dar și corbul de pe fațada dinspre Piața Ferdinand, sub care este inscripționat anul 1894, fără nicio legătură cu anul construcției acestei clădiri.

Casa Darvas- La Roche

Acestă vilă a fost proiectată de frații Vago Laszlo și Jozsef și construită de Sztarill Ferenc între anii 1910-1911. Clădirea este una reprezentativă pentru cariera celor doi frați arhitecți, realizând-o cu un simț deosebit al măsurilor și proporțiilor. De remarcat este imbinarea armonioasă a formelor geometrice rectangulare cu arcada parabolică de la intrare. De asemenea un element deosebit îl reprezintă finisajele cu bosaj din plăci de piatră albe, îmbinate cu butoni de ceramică.

Palatul Fuchsl

Palatul a fost construit între anii 1902-1903, după planurile arhitecților din Budapesta Balint Zoltan și Jambor Lajos. Clădirea are două etaje și un parter înalt, cu fațada plană, doar colțul fiind rotunjit și terminat cu un turn. De remarcat la această clădire sunt ornamentele florale, în special vița-de-vie, coșurile cu struguri și ciorchinii de struguri. Aceste elemente fac referire la meseria proprietarilor din acea vreme, frații Fuchsl, care erau negustori de vinuri.

Complexul Vulturul Negru

În anii 1700, pe amplasamentul acestei clădiri se afla vechea primărie a orașului. De-a lungul timpului clădirea s-a extins, găzduind reprezentații teatrale, dar și un han, numit „Vulturul Negru”. Din cauza incendiului din 1836 clădirea a fost incendiată în întregime, însă a fost reconstruită în scurt timp. Până în anul 1905 acolo a funcționat Hanul „Vulturul Negru”, însă în acel an s-a dorit demolarea clădirii și construirea alteia în schimb. Demolarea a început în 1906, iar în aprilie 1907 a început construirea Palatului Vultul Negru până în decembrie 1908 când s-a încheiat construirea. Lucrările au fost conduse de constructorul Sztarill Ferenc, după planurile arhitecților Komor Marcell și Jakab Dezso. Complexul este alcătuit din trei corpuri, inegale și asimetrice și un pasaj acoperit cu sticlă, sub forma literei „Y” cu trei intrări, câte una de pe fiecare stradă (Str. Independenței, Str. Vasile Alecsandri și Piața Unirii). Fațada dinspre Str. Independenței are un aspect monumental mai sobru decât fațada dinspre Piața Unirii, fapt dat de caracterul reprezentativ al programelor care se desfășurau acolo: săli de bal, teatru, care au condus la construirea unor niveluri mai înalte. În schimb fațada dinspre Piața Unirii relevă cel mai bine stilistica secessionului. Cele mai stranii invenții formale ale complexului se află la nivelul terasei de la etajul al doilea, tavanul fiind ca o scoică uriașă. De asemenea de remarcat este și vitraliul, așezat la timpanul domului, realizat de artistul Neumann Karoly, reprezentând un vultur- emblema acestui complex.

Palatul Moskovits Adolf și fii

Palatul a fost construit între anii 1910-1911, de către Incze Lajos, după planurile fraților arhitecți Vago. Fațada principală dinspre Piața Unirii are un aspect sobru, cu ferestre dreptunghiulare, aspect rupt însă de cele două bow-window-uri convexe, dar și de colțul rotunjit al clădirii. Atât fațada principală, cât și cea secundară sunt decorate cu elemente textilo-folclorice din ceramică de culoare galbenă și verde, iar sub streașină sunt reprezentate scene alegorice de muncă, realizate în tehnica sgraffito.

Casa Roth

Casa Roth este încă o dovadă a influențelor secessionului vienez în Oradea. Ea a fost construită în anul 1912 de inginerul Incze Lipot și proiectată de arhitectul Mende Valer. Clădirea are trei etaje, iar fațada este divizată pe verticală în trei axe. La nivelul etajului întâi cele trei axe sunt legate printr-un balcon lung, iar la ultimele două niveluri balcoanele sunt sunt separate, zidite din cărămidă. De remarcat sunt basoreliefurile aflate în câmpurile de sub balcoane, dar și medalioanele de pe aticele poligonale ale celor trei axe.

Magazinul de sticlărie „Deutsch K. I.”

Pe amplasamentul actualei clădiri se afla pe la mijlocul secolului al XIX-lea o prăvălie deținută de Sonnenfeld Jozsef, care însă a vândut-o comerciantului Deutsch. După ce firma acestuia a cumpărat Fabrica de sticlă de la Pădurea Neagră și a început să îi meargă afacerile, Deutsch a hotărât să demoleze clădirea și să construiască alta în schimb. Nu se cunosc arhitecții, nici constructorii și nici anul exact în care s-a construit clădirea, se presupune doar că a fost în perioada 1906-1910. Fațada clădirii este puternic vitrată, golurile de la parter sunt mari și dreptunghiulare, iar la etaj sunt semicirculare. De asemenea fațada este complet acoperită cu elemente florale reprezentate în relief și inspirate din broderia tradițională.

Palatul Ullmann

Palatul Ullmann a fost ridicat în anul 1913 de către evreul Ullmann Sandor, care pe vremea aceea era și președintele evreilor tradiționaliști din Oradea. Palatul cuprinde un parter înalt, un mezanin și trei niveluri, ultimul fiind mansardat. Caracteristice pentru viziunea secessionului vienez sunt cele căteva arce ovoidale din registrele superioare ale traveelor laterale, dar și cele două bow-window-uri în arc de cerc. Decorația fațadei este redusă la căteva elemente cum ar fi medalioanele în relief de sub geamurile celui de-al doilea etaj, feroneria balcoanelor, însă de remercat sunt cele două basoreliefuri de ceramică din registrul mijlociu al bow-window-urilor, care reprezintă doi lei păzind Menora (candelabrul sfânt cu șapte brațe), cu semnificație simbolică a iconografiei sinagogale evreiești.

Traseul Bisericilor

Traseu:

Catedrala Romano-Catolică „Înălțarea Fecioarei Maria”

Biserica Romano-Catolică „Sf. Duh”

Capela Romano-Catolică „Îngerii Păzitori”

Capela Romano-Catolică „Sf. Ladislau”

Biserica Romano-Catolică „Maica Îndurerată”

Mănăstirea și Biserica Ursulinelor

Biserica Reformată Calvină

Biserica Ortodoxă „Sf. Gheorghe”

Biserica Baptistă Maghiară

Biserica Roamno-Catolică din Cetate

Sinagoga Ortodoxă

Mănăstirea și Biserica Capucinilor

Biserica „cu Lună”

Biserica „Sf. Nicolae”

Biserica Reformată „Orașul Nou”

Biserica Romano-Catolică „Sf. Ladislau”

Sinagoga Neologă „Sion”.

Catedrala Romano-Catolică „Înălțarea Fecioarei Maria”

În anul 1748, când Paulus Forgach a fost numit episcop romano-catolic la Oradea, a observat că Biserica „Sf. Ladislau” nu făcea față cerințelor poporului, astfel s-a hotărât să construiască o catedrală monumentală, la vremea aceea destul de departe de centrul orașului. Astfel în 1751 au început lucrările la Catedrala romano-catolică „Înălțarea Fecioarei Maria”, sub conducerea arhitectului vienez Franz Anton Hillebrandt. De-a lungul anilor numele lui Hillebrandt nu mai apare în nicio scriere, în schimb apare Giovanni Battista Ricca împreună cu Dominicus Luchini, acesta din urmă continuând opera arhitectului Ricca după ce acesta probabil moare în 1756. În 1759, la fruntea Eparhiei romano-catolice din Oradea vine Adam Patachich, care dă un impuls construirii catedralei. Astfel în paralel începe și construirea unui palat episcopal, în vecinătatea catedralei. Cu toate eforturile depuse și cu toate schimbările survenite la conducerea construirii catedralei, aceasta a fost finalizată abia în vara anului 1779. Aceste schimbări au avut efecte negative și asupra unității stilului catedralei. În timp ce Ricca a vrut să construiască o bazilică în stilul barocului nord-italian, Hillebrandt avea o altă viziune asupra stilului baroc, considerând că stilul adoptat de Ricca este depășit și provincial, astfel Hillebrandt a optat pentru barocul austriac târziu. În final multe elemente ale catedralei au fost modificate, cum ar fi cupola pe tambur care a fost înlocuită de o calotă înglobată în interiorul acoperișului sau fațada care a fost simplificată, cu elemente ponderate și chiar clasicizante. Fațada principală, este încadrată de două turnuri subțiri, care reduc mult aspectul echilibrat al edificiului, pentru că sunt prea joase și într-un fel prea firave față de masivitatea construcției. Timp de peste două secole catedrala a fost restaurată atât pe interior, cât și pe exterior, însă nu a suferit modificări esențiale. În anul 1992, catedrala a fost ridicată la rang de Basilica Minor de către Papa Ioan Paul al II-lea. Catedrala are o orgă care funcționează încă din anul 1780, fiind donată de împărăteasa habsburgică Maria Tereza. De asemenea catedrala adăpostește și pietrele tombale în stil gotic și renascentist, care au aparținut vechii catedrale din Cetatea Oradea, precum și moaștele Sfântului Ladislau 1- Tăumaturgul.

Biserica Romano-Catolică „Sf. Duh”

Biserica romano-catolică „Sf. Duh” este o clădire ecleziastică în stil eclectic. Are o istorie destul de zbuciumată care începe în 1732, când pe locul actualei biserici se afla biserica călugărilor franciscani. După desfințarea ordinului călugărilor franciscani în 1786, clădirea a fost transferată în proprietatea parohiei romano-catolice. În anul 1876, bisericii i se adaugă un turn pe fațada principală, însă începând cu 1891 încep să apară fisuri la nava bisericii pe care experții în construcții reușesc mai mult sau mai puțin să le repare. Într-un final, în 1901 specialiștii decid să dărâme nava bisericii, turnul clopotniței rămânând în picioare. În 1903 încep construcțiile noii biserici și modificarea turnului, din vechea biserică rămânând altarele laterale din capele și cripta. Stilul noului edificiu abordat de arhitectul Rimanoczy Kalman Jr. este pseudobaroc, însă are și elemente caracteristice arhitecturii renascentiste.

Capela Romano-Catolică „Îngerii Păzitori”

Capela Romano-Catolică Îngerii Păzitori mai poartă numele de Capela mizericordienilor datorită călugărilor mizericordieni care administrau complexul. Capela a fost construită între 1754-1760, iar sfințirea a avut loc în 1765. Nu este cunoscut nici arhitectul, nici constructorul, se știe doar că a fost construită în stil baroc, datorită sobrietății și simplității elementelor decorative. Soluția planimetrică a capelei reprezintă un mod de arajare spațială a maselor inedit, atât pentru arhitectura barocă orădeană, cât și pentru cea europeană. Deasupra fațadei principale se poate observa o cupolă dominantă care conferă întregului ansamblu un aspect de monumentalitate, aceasta, în stilul barocului târziu, se înscrie între cele mai rare soluții de acoperire a unui spațiu.

Capela Romano-Catolică „Sf. Ladislau”

Capela a fost construită în anul 1900, la comanda canonicului Ladislau Palotay. Arhitectul și constructorul a fost Sztarill Ferenc, care a realizat o construcție în stil neogotic francez. Aici se găsesc numeroase elemente specifice stilului gotic cum ar fi: rozete, cvadrifolii, contraforți, uși și ferestre în ogivă, turn zvelt cu fleșă.

Biserica Romano-Catolică „Maica Îndurerată”

Biserica este în componența complexului premostratens și a fost construită între anii 1741-1766. Arhitectul și constructorii nu se cunosc, se presupune că arhitectul să fi fost un călugăr paulin. Edificiul este realizat în stil baroc, cu elemente clasicizante. Deasupra portalului, care se termină printr-un fronton triunghiular, se află o fereastră realizată în stilul ecleziastic baroc. În ansamblu biserica are un aspect masiv, dat în special de cele două turnuri laterale impunătoare.

Mănăstirea și Biserica Ursulinelor

La Oradea, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pe lângă construcțiile noi, stilul romantismului se caracterizează și prin refacerile neogotice. Un astfel de exemplu este Complexul Ursulinelor, care inițial a fost construit în stil baroc, dar care pe parcursul anilor a suferit diferite modificări și adăugiri de tip neogotic. Numele complexului vine de la călugărițele care aparțineau ordinului ursulinelor și care aveau ca scop acțiuni de binefacere și educare a copiilor săraci. Înfățișarea actuală a complexului datează din 1858, când a primit trăsăturile specifice neogoticului, cum ar fi perechile de cvadrifolii sau rozetele care se află sub ferestrele mici și rectangulare. Până în anul 1905, parterul avea același tip de ferestre ca și etajul, însă de atunci la parterul mănăstirii au apărut magazine, care au schimbat modelul ferestrelor. Tot atunci s-a desființat și intrarea în mănăstire, care se făcea printr-o poartă boltită, aflată imediat în dreapta portalului de intrare în biserică. Această fostă intrare s-a păstrat și se poate observa și astăzi.

Biserica Reformată Calvină

Construirea edificiului religios a început în anul 1784, după planurile lui Iacob Eder și s-au încheiat în anul 1787. Biserica a fost construită în conformitate cu restricțiile Edictului de toleranță, astfel încât a fost zidită fără turn și retrasă în curte, fără ieșire directă la stradă. În 1884, după planurile arhitectului Rimanoczy Kalman Sr. a fost ridicat și turnul, în stil eclectic, caracteristic ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, deci diferit față de restul construcției care era în stil baroc. Atât interiorul, cât și exteriorul bisericii sunt foarte simple, în stil baroc și slab ornamentate, fapt caracteristic protestanților.

Biserica Ortodoxă „Sf. Gheorghe” (Biserica Seminarului Greco-Catolic)

În Oradea, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, locul clasicismului a fost luat de către romantism, care va domina arhitectura orașului timp de aproape trei decenii. Curentul romantic se orientează către trecutul medieval, preluând elemente din arhitectura feudală, în special din cea romanică și gotică.

Biserica Seminarului Greco-Catolic este un exemplu în acest sens. Inițial, pe locul acestei biserici se afla biserica iezuiților care data din 1772, dar care a fost dărâmată din cauza desfințării ordinul. Actualul lăcaș de cult are la nivelul streașinei un lanț continuu de arcușoare- element specific stilului romantic- care, împreună cu ferestrele cu cadre duble ale turnului, imprimă bisericii în cadrul stilului romantic un caracter neoromantic.

Biserica Baptistă Maghiară

Biserica Baptistă Maghiară este o clădire în stil eclectic, construită între 1912-1913, de către maistrul de clădiri Tarr Gyorgy, după schița proiectantului Oromy Gyula. Aceasta combină stilul neoromanic, care se regăsește mai ales la portal, dar și la turnul care duce cu gândul la dojon, și stilul secession care se regăsește în ornamentele de pe cornișă, dar și de pe turn. De amintit este și faptul că această biserică neoprotestantă este una dintre cele mai vechi biserici baptiste maghiare din România.

Biserica Romano-Catolică din Cetate

Arhitectura ecleziastică barocă provincială din Oradea este reprezentată de Biserica catolică din Cetate. Această biserică a fost construită în anul 1775, în partea de nord-est a cetății interioare, facând legătura între curtea Palatului Princiar și curtea exterioară. Din cauza incendiului din 1836 din Oradea, Biserica din Cetate a avut de suferit. După reconstruirea aproape în întregime a bisericii, turnul care inițial a fost acoperit cu un coif baroc în formă de bulb, a fost schimbat într-un acoperiș în forma unui cort.

Sinagoga Ortodoxă

Un lăcaș de cult realizat în stil eclectic este Sinagoga ortodoxă, care a fost construită în anul 1890 de inginerul Knapp Ferenc. La fel ca și Sinagoga Zion, și aici elementele din arta maură predomină atât interiorul, cât mai ales exteriorul, fiind foarte decorată aici. În momentul actual, această sinagogă rămâne singura care este funcțională, numărul evreilor din Oradea scăzând drastic în special în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, dar și a comunismului.

Mănăstirea și Biserica Capucinilor

Biserica Capucinilor este o construcție ecleziastică în stil clasicist din Oradea, care împreună cu mănăstirea alăturată formează Complexul Capucinilor. Inițial în 1734 a început construirea unei biserici în stil baroc, care a fost sfințită în 1742, dar care a ars în întregime în timpul incendiului din 1836. Astfel în anii următori a avut loc reconstruirea bisericii și a mănăstirii, de data aceasta în stil clasicist, proiect condus de maistrul Barthel Gyorgy. Exteriorul clădirii este simplu, cu un acoperiș în două ape, iar deasupra acoperișului se află un turn mic de lemn ce datează din 1893. Fațada principală este de asemenea simplă, axul ei fiind marcat de o poartă rectangulară cu ancadrament, purtând deasupra un timpan, specific stilului clasicist. Interiorul bisericii este pictat parțial, doar în zona tavanului apar câteva picturi cu influențe occidentale și cu accente pronunțate laicizante.

Biserica „cu Lună”

!!!!!!!!

Biserica „Sf. Nicolae”

În 1739 episcopul catolic Nicolaus Csaky a cumpărat un teren în partea sud-vestică a Pieței Unirii pe care a construit un mic lăcaș de cult, însă mai târziu, episcopul unit cu Roma, Ignatie Darabant, a dărâmat această construcție și în 1800 a pus bazele noii biserici. Nu se cunosc nici arhitectul și nici constructorul Bisericii ortodoxe „Sf. Nicolae”. Până în 1803 s-a construit turnul bisericii, iar episcopul Samuil Vulcan a reușit să termine construcția până în 1810. Din cauza mai multor catastrofe cum ar fi incendiul din 1836 sau cel din 1907, care distrug o parte din biserică, în special trunul, vor fi nevoiți să-l refacă. Astfel din 1910 până în 1912 se restaurează turla căreia i se adaugă un coif impunător în stil baroc, care se poate observa și astăzi. Decorația interioară este bogată în elemente, care păstrează tipicul canonic impus de arta bisericească de rit bizantin, în special în zona iconostasului care are 41 de icoane, cu ornamentație aurită cu influențe baroce. De remarcat sunt și cele câteva obiecte de patrimoniu primite de la regina Maria Tereza, cum ar fi: două sfeșnice care îi reprezintă pe Isus alături de regele Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, iar celălalt sfeșnic o reprezintă pe Maria, mama lui Isus alături de regina Maria Tereza.

Biserica Reformată „Orașul Nou”

Biserica Reformată din Orașul Nou este cea mai reprezentativă clădire ecleziastică clasicistă. În 1835 a fost pusă piatra de temelie a bisericii, însă din cauza lipsei de bani, dar și a incendiului din 1836, lucrările au fost amânate până în 1840. Biserica a fost terminată în 1853 , iar cele două turnuri au fost construite în 1870-1871. Toată lucrarea a fost făcută după planurile inginerului Szasz Jozsef. Biserica are un plan dreptunghiular, în interior, la cele două capete are câte un balcon, unul pentru orgă, iar celălalt pentru cor. Fațada exterioară este una simetrică, cu un rezalit central accentuat de o colonadă formată din patru semicoloane cu capiteluri dorice. La extremitățile fațadei, de-o parte și de alta, se află două turnuri, cu ferestre rotunde, simple sau dublate. În interiorul lor se găsesc două clopote imense, cel din turnul vestic poartă numele de Kola, după numele măcelarului care a donat clopotul- Kola Gabor. Acest clopot este cel mai mare din Oradea, cântărind 3,6 tone.

Biserica Romano-Catolică Sf. Ladislau

Datorită episcopilor și a canonicilor catolici, în Oradea apar cele mai importante edificii baroce de cult. Unul dintre ele este prima clădire de acest gen- Biserica romano-catolică „Sf. Ladislau”, construită după anul 1720 de către un arhitect încă anonim. Clădirea a trecut de-a lungul anilor prin mai multe transformări și adăugiri până să ajungă la forma de acum. Nava este săracă în ornamente exterioare, însă turnul este mult mai bogat în elemente decorative. Biserica este alcătuită din pronaos, care este boltit în cruce, deasupra se află tribuna pentru orgă și o navă dreptunghiulară, continuată cu un sanctuar alungit, terminat cu o absidă trapezoidală care este acoperită cu o semicalotă sferică. În incinta acestei biserici se află cel mai vechi altar din Oradea, datat din 1730. Tot aici se găsește și o orgă dăruită de împărăteasa Maria Tereza în 1780. Frescele din interiorul bisericii care îl reprezintă pe regele Ladislau în diferite perioade ale vieții sale sunt pictate de către Gyula Turz în 1908.

Sinagoga Neologă Zion

Clădirile în stil eclectic sunt reprezentate în Oradea de monumente ecleziastice, clădiri administrative, lăcașuri cu caracter cultural, bănci, școli, hoteluri, locuințe și alte clădiri publice. În cadrul monumentelor ecleziastice în stil eclectic se poate aminti Sinagoga Neologă Sion. În 1870 comunitatea evreiască s-a împărțit în două: comunitatea ortodoxă și cea congresistă sau neologă, aceasta din urmă construind într-un singur an, din 1877 până în 1878, un impozant lăcaș de cult. Acestă sinagogă are planul pătrat, deasupra fiind așezată o cupolă uriașă pe tambur, marcată de ferestre înalte. Atât elementele exterioare, cât și cele interioare sunt inspirate din arta maură. Fațada principală este cea mai reprezentativă parte a sinagogii, rezalitul central fiind marcat de ferestre impozante, iar în partea superioară rezalitul este încoronat de un antablament, restul clădirii terminându-se cu un coronament obișnuit. Intrarea în sinagogă se face pe ușile aplasate în partea vestică a clădirii, intrarea bărbaților fiind separată de cea a femeilor.

Traseul Palatelor

Traseu:

Palatul Baroc

Palatul Copiilor

Palatul Darvassy

Palatul Finanțelor

Palatul Apollo

Palatul Moskvits Miksa

Palatul Stern

Palatul de Justiție

Palatul Rimanoczy Kalman Sr.

Palatul Rimanoczy Kalman Jr.

Palatul Poștelor

Palatul Sonnenfeld

Palatul Sztarill

Palatul Casei Centrale de Economii

Palatul Levay

Palatul Vulturul Negru

Palatul Primăriei

Palatul Episcopiei Greco-Catolice

Palatul Moskovits Adolf și fii

Palatul Ullman

Platul Baroc

În timp ce se desfășurau lucrările de construire a Catedralei romano-catolice „Înălțarea Fecioarei Maria”, a început în 1762 și construirea Palatului Episcopal Romano-Catolic (Palatul Baroc), după planurile arhitectului Franz Anton Hillebrandt și sub conducerea austriacului Johann Michael Neumann. Construcția palatului a fost terminată în anul 1777. Clădirea are forma literei „U”, este înălțată pe trei niveluri, fațada principală are 102,3 metri și este dominată de un rezalit central impozant, prevăzut cu trei porți. Stuctura și elementele palatului seamană cu cele sud-germane, deoarece arhitectul s-a îndepărtat de la stilul baroc propriu-zis cu elemente spectaculoase, și a mizat mai mult pe sobrietate, simplitate, simetrie, care duc mai mult spre stilul clasicist. În 1963 episcopul romano-catolic a fost nevoit să cedeze clădirea administrației municipiului Oradea, astfel din 1971 până în 2006 clădirea a adăpostit Muzeul Țării Crișurilor, după care palatul a revenit în subordinea episcopiei romano-catolice.

Palatul Copiilor

O clădire publică în stil eclectic și cu caracter cultural este Palatul Copiilor (fostul Muzeu). A fost construit datorită dorinței Societății de Arheologie și Istorie a Comitatului Bihor de a expune și de a pune în valoare colecțiile societății, care erau mărturii ale trecutului acestor locuri. Și de această dată s-a dat un concurs de către consiliul local pentru a alege viitorul proiectant și executant, iar câștigătorul a fost Rimanoczy Kalman Sr. care a ales pentru această clădire stilul eclectic combinat cu neoclasicism și renascentism. La 27 iunie 1896 s-au deschis porțile noului muzeu, după un an de la începerea construcțiilor. La acea vreme, muzeul orădean era cea mai nouă și modernă clădire care avea această destinație de muzeu din Europa, iar o noutate pe care a adus-o a fost încercarea reușită a iluminatului natural în sala cu tablouri, lucru preluat de constructorii de muzee de la acea vreme. În scurtă vreme, muzeul s-a integrat circuitului de valori europene, participând cu exponate la marile expoziții de la Paris, Londra, Viena, Budapesta. Clădirea și-a păstrat destinația ei până în 1971, când muzeul s-a mutat în sediul de la Palatul Baroc, iar în vechea clădire a devenit Casa Pionierilor. Stilul neoclasicist este marcat de coloanele cu capiteluri ionice, friza, cornișa și timpanul triunghiular amplasat de-asupra rezalitului central, în timp ce stilul renascentist domină prin ferestrele în plin cintru ale fațadei principale și ferestrele rectangulare cu edicule ale fațadelor laterale, aceste stiluri combinate ducând la un stil eclectic dezvoltat.

Palatul Darvassy

Palatul a fost construit în anul 1911, în stilul secession vienez, de către un proiectant al cărui nume nu se cunoaște. Clădirea are un subsol, un parter înalt și două etaje ieșite în consolă. De asemenea clădirea reia câteva elemente ale Palatului Vulturul Negru, însă acestea sunt mult simplificate, de exemplu profilul ca de scoică al terasei superioare de la fațada principală.

Palatul Finanțelor

Palatul Finanțelor Publice a fost ridicat începând cu 1899, iar inaugurarea s-a făcut în 1900, stilul ales de arhitectul Rimanoczy Kalman Jr. fiind cel eclectic. Fațada principală a palatului este accentuată de rezalitul central, unde registrul superior este delimitat de coloane și pilaștri cu capiteluri compozite. Atât rezalitul central, cât și celelalte laterale sunt acoperite cu coifuri din tablă

Palatul de Justiție

Palatul de Justiției, o altă clădire în stil eclectic a fost construită în 1898, proiectantul fiind Kiss Istvan. Clădirea are doua etaje și un parter, fațada principală impunându-se printr-un rezalit central, decorat în partea superioară cu patru statui alegorice și delimitat pe verticală de coloane cu capiteluri ionice. Atât rezalitul central, cât și cele laterale au acoperișurile sub formă de mansardă.

Palatul Rimanoczy Kalman Sr.

Palatul a fost construit în anul 1905, după planurile arhitectului Rimanoczy Kalman Jr. Acesta a dorit să reproducă într-un mod original și simplificat palatul Ca d’Oro din Veneția. Stilul adoptat de către arhitect este cel eclectic, cu influențe neogotice. De remarcat este loggia compartimentată și susținută de stâlpi dublii de la etajul al doilea, dar și ferestrele în formă de acoladă de la parter sau cele în ogivă cu ancadrament și sprânceană decorată de la etajul întâi.

Palatul Rimanoczy Kalman Jr.

Nu se cunoaște data exactă a construcției acestei clădire, se presupune a fi în anul 1903. Ea a fost reședința lui Rimanoczy Kalman Jr., care a fost atât arhitectul, cât și constructorul acestui palat. După moartea proprietarului, în 1912, clădirea a fost vândută unui particular, iar mai apoi, în 1921 a fost cumpărată de către Episcopia Ortodoxă, aici rămânând sediul Episcopiei până astăzi.

Palatul Poștelor

În Oradea s-au construit câteva clădiri administrative valoroase din punct de vedere arhitectonic în stilul eclectic. Spre exemplu Palatul Poștelor, care a fost construit în 1895 de maistrul de clădiri Guttman Jozsef după un proiect al Ministerului Poștelor. La un deceniu distanță s-a construit o nouă clădire în continuarea celei vechi care urma să găzduiască centrala telefonică a orașului. Și acestă clădire a fost construită în stil eclectic, însă de data aceasta dupa planurile profesorului universitar ing. Nagy Virgil.

Palatul Sztarill

Clădirea a fost construită între anii 1902 și 1906 de către proprietarul acesteia, Sztarill Ferenc, în stilul secession. Elementele care impresionează la această clădire sunt feroneria de la balcoane, cu motive florale foarte fin lucrate și în special turnul de la colțul celor două fațade, alcătuit din stâlpi cu capiteluri compozite, care susțin un coif cu o formă unică în Oradea. Pe la cafeneaua acestui palat au trecut de-a lungul anilor diferiți oameni publici cum ar fi Ady Endre, Octavian Goga sau Radu Enescu.

Palatul Casei Centrale de Economii din Oradea Mare

Pentru construirea acestei clădiri administrative s-a lansat un concurs pentru alegerea proiectantului. Câștigătorul a fost ales Rimanoczy Kalman Jr. în 1906, iar până în 1907 clădirea a fost ridicată. În incinta acestei clădiri, la parter, a fost aranjată o sală de teatru, dar și o sală care găzduia primul cinematograf din Oradea. Inițial clădirea construită în stil eclectic, a fost bogat decorată cu portaluri specifice stilului, cu elemente ornamentale cum ar fi stupul, ca simbol al instituțiilor bancare sau vulturul de pe fronton. De asemenea, de-a lungul anilor a dispărut și feroneria secession de la ușa de intrare și de la portalurile inițiale. Astfel fațada actuală nu mai oglindește aproape deloc gândirea și concepția arhitectului Rimanoczy.

Palatul Levay

Clădirea în stil eclectic a fost construită în anul 1894 după planurile arhitectului Hanzlian Janos. Palatul cu șirul de ferestre cu edicule, amplasate simetric reprezintă perioada de trecere de la clasicism spre eclectismul timpuriu. De remarcat sunt extremitățile fațadei dinspre Crisul Repede care au fost amenajate sub formă de bow-window-uri și acoperite cu câte un coif piramidal.

Palatul Primăriei

Primăria municipiului Oradea a fost construită între anii 1902 și 1903 în stilul eclectic, după planurile arhitectului Rimanoczy Kalman Jr. care a câștigat concursul de proiecte organizat de consiliul local cu scopul de a alege cea mai avantajoasă ofertă. Pe locul în care se află actuala primărie s-a aflat o clădire care de-a lungul timpului a găzduit reședința episcopului romano-catolic, sediul Gimnaziului Premostratens și al Academiei de Drept, Arhigimnaziul Real, o școală elementară, dar și o fabrică de pantofi. După ce s-a decis locul unde va fi amplasată primăria, această clădire a fost demolată și au început lucrările noii clădiri. Clădirea are un plan asimetric, cu un parter și două etaje, iar pe fațada dinspre Crișul Repede a fost construit un turn cu ceas, care pe vremuri adăpostea pompierul de serviciu al orașului. Accentul principal cade pe rezalitul central al fațadei principale care este susținut de pilaștri robuști legați prin arcade, sub care la nivelul parterului s-a construit un portic carosabil. În anul 1944, Primăria a fost incendiantă, iar acoperișul și ultimul nivel au ars complet, fiind refăcute mai târziu.

Palatul Episcopiei Greco-Catolice

Din categoria stilului eclectic face parte și Palatul Episcopiei Greco-Catolice, pe locul căruia la începutul secolului XX exista o clădire mai mică, în stil baroc, care era sediul Episcopiei Române Unită cu Roma. În 1903 au început construcțiile la noua clădire, însă s-au păstrat și anumite părți din vechea clădire. La 11 iulie 1905 s-a inaugurat noua clădire a cărei fațade principale este mult mai bogată în ornamentație și unde formele ascuțite, ondulte și rotude se îmbină între ele. Întreaga clădire poartă amprenta unui eclectism rafinat, care combină elemente decorative romanice și bizantine, cum ar fi poarta principală, care amintește de portalurile romanice, sau capela din interior care a fost pictată de Augustin Pall în stil bizantin. De-a lungul anilor clădirea a găzduit Biblioteca Județeană, însă în 1992 palatul a fost retrocedat episcopiei greco-catolice.

Traseul statuilor, caselor și muzeelor memoriale

Traseu

Statuia Szent Laszlo

Statuia Szaniszlo Ferenc

Muzeul Memorial Ady Endre

Statuia Aurel Lazăr

Statuia Holnaponsk

Casa Memorială Aurel Lazăr

Statuia Iosif Vulcan

Muzeul Memorial Iosif Vulcan

Statuia Regina Maria

Statuia Mihai Eminescu

Statuia Mihai Viteazul

Statuia Szent Laszlo

Statuia situată în curtea complexului baroc îl reprezintă pe Sfântul Ladislau I, regele Ungariei din perioada 1077-1095. Acesta a locuit încă din copilărie în ținutul Bihariei, împreună cu părinții săi Regele Bela I al Ungariei și prințesa Richeza a Poloniei. Ajuns la maturitate, Ladislau a avut un vis care l-a îndrumat spre construirea unei mănăstiri în cinstrea Fecioarei Maria. Astfel a luat formă așezarea medievală fortificată de la Oradea. De asemenea, pe lângă faptul că a fost întemeietorul cetății Oradea, acesta a fost și ctitorul primei catedrale din Oradea. Neînvinsul rege a ținut mult la răspândirea creștinismului și a urât foarte mult păgânismul, astfel a dat legi aspre pentru cei care alegeau religiile păgâne. Statuia lui Ladislau I datează din 1892 și are cod LMI BH-III-m-B-01238.

Statuia Szaniszlo Ferenc

Szaniszlo Ferenc a fost născut în 1792 în Szombathely și a decedat în 1869 în Viena. Acesta a fost episcop romano-catolic de Oradea, scriitor și profesor universitar. Statuia episcopului Szaniszlo Ferenc datează din 1896 și are cod LMI BH-III-M-B-01239.

Muzeul Memorial „Ady Endre”

În actuala clădire a muzeului se afla Cafeneaua Muller, construită în anul 1868 de către Muller Samuel. Aici își petrecea timpul scriitorul și gazetarul Ady Endre, schițându-și reportajele și scriind poezii în timp ce observa forfota străzilor orașului. Începând cu data de 26 noiembrie 1955 s-a inaugurat actualul Muzeu Memorial, primul ei muzeograf fiind Tabery Geza. Astăzi muzeul adăpostește fotografii, manuscrise și obiecte de mobilier care au aparținut scriitorului Ady Endre.

Statuia Aurel Lazăr

Statuia lui Aurel Lazăr a fost expusă publicului în anul 2007 și a fost realizată de către sculptorul Ioan Mihele. Aurel Lazăr a fost un important participant în viața politică a municipiului Oradea, având un rol important în eliberarea românilor din Transilvania și chiar redactând „Declarația de independență a românilor din Transilvania”. De asemenea Aurel Lazăr a fost și avocat, dar și primar al Oradiei.

Statuia Holnaposok

Grupul statuar Holnaposok a fost expus publicului orădean în anul 2012 și este opera sculptorului orădean Deak Arpad. Pentru realizarea ansamblului statuar, sculptorul s-a inspirat dintr-o poză a epocii trecute în care apar patru membrii ai Societății de Lectură „A holnap” așezați la renumita terasă Emke și anume Ady Endre, Dutka Akos, Juhasz Gyula și Emod Tamas.

Casa Memorială Aurel Lazăr

Muzeul Memorial Aurel Lazăr este găzduit de clădirea deținută în trecut de familia avocatului Aurel Lazăr. Această clădire a servit drept reședință pentru aceștia, iar colecția muzeului este compusă din obiecte personale ale familiei, cum ar fi mobilierul unui salon, numeroase portrete și fotografii ale familiei, piese de artă de factură secession sau de influență asiatică, dar și o colecție de costume populare din Crișana.

Statuia Iosif Vulcan

Iosif Vulcan s-a născut într-o familie greco-catolică în anul 1841. Acesta a terminat facultatea de drept de la Budapesta, însă înclinația lui era literatura. Astfel publică primele sale scrieri în revista „Federațiunea”. În anul 1865 Iosif Vulcan întemeiază revista „Familia”, în care pentru prima dată apare o poezie de-a lui Mihai Eminovici, nume romanizat de către Iosif Vulcan în Mihai Eminescu. Fondatorul revistei Familia a scris atât poezii, cât și piese de teatru, nuvele sau romane.

Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”

Muzeul Iosif Vulcan funcționează în clădirea care a găzduit reședința scriitorului Iosif Vulcan și a revistei „Familia”. Colecția muzeului conține diferite documente originale ale scriitorului, colecția revistei Familia, un imn dedicat scriitorului de către George Enescu, manuscrise semnate de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri și George Coșbuc, dar și diferite piese de mobilier originale, obiecte de artă și picturi.

Statuia Regina Maria

Statuia inaugurată la Oradea în anul 2012 este din bronz, are 2,6 m înălțime și o reprezintă pe Regina Maria a României, soția Regelui Ferdinant I al României. A fost realizată în amintirea vizitei din 1919 a familiei regale în Oradea.

Statuia Mihai Eminescu

Statuia scriitorului Mihai Eminescu a fost dezvelită pe 12 octombrie 1990 și a fost realizată de către sculptorul Ovidiu Maitec. Cu ajutorul scriitorului Iosif Vulcan și datorită revistei „Familia” redactată de acesta, tânărul Mihai Eminovici publică pentru prima dată una dintre poeziile sale, intinulată „De-aș avea”, însă sub numele de Mihai Eminescu, romanizat de Iosif Vulcan. Astfel Oradea se poate mândri că aici s-a publicat prima poezie a celui care urma să devină cel mai cunoscut scriitor român al tuturor timpurilor- Mihai Eminescu.

Statuia Mihai Viteazul

Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul a fost amplasată în Oradea în anul 1994 și a fost realizată în bronz de sculptorii Alexandru Gheorghiță și Georgeta Caragiu. Statuia îl reprezintă pe Mihai Viteazul, domnul Țării Românești între 1593 și 1600.

Traseul Galeriilor de Artă

Traseu:

Galeria Tibor Erno

Galeria Vizual Kontakt

Galeria de Arte Vizuale

Clubul Foto Nufărul

Galeria Empire

Galeria Euro Foto Art

Galeria Konstant

Galeria Vizual Kontakt

Acestă galerie este destinată proiectelor curatoriale, promovează proiecte de artă socială și proiecte care analizează fenomene politice sau culturale din mediul cotidian din Europa de Est.

Galeria de Arte Vizuale

Această galerie valorifică, promovează și pune spre vânzare obiecte de artă, ale artiștilor contemporani, membrii ai Uniunii Artiștilor Plastici din România. Lucrările expuse sunt reprezentate de tablouri pictate pe pânză sau carton din acrylice, uleiuri sau acuarele. De asemenea aici se mai găsesc și sculpturi în lemn, teracotă sau chiar bronz.