Doresc să mulțumesc membrilor comisiei: prof. dr. ing. xxx, prof. dr. ing. xxxx și conf. dr. ing. xxx pentru evaluarea lucrării și pentru recenziile… [303767]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” [anonimizat]-

Doctorand: [anonimizat]. Bogdan Chirilă

Conducător de doctorat:

Prof. Univ. dr. ing. Ion Șerbănoiu

Iași

2019

[anonimizat]. [anonimizat], îndrumarea științifică și înțelegerea acordată pe tot parcursul pregătirii și elaborării tezei de doctorat.

De asemenea doresc să mulțumesc domnului conf. dr. ing. xxxx pentru sprijinul acordat pe toată durata programului de doctorat și domnului prof. dr. ing. xxxx pentru ajutorul oferit la realizarea unor studii experimentale importante din cadrul tezei.

Doresc să mulțumesc membrilor comisiei: prof. dr. ing. xxx, prof. dr. ing. xxxx și conf. dr. ing. xxx pentru evaluarea lucrării și pentru recenziile formulate.

[anonimizat]. xxx, prof. dr. ing. xxx, prof. dr. ing. xxx, prof. dr. ing. xxx, conf. dr. ing. xxx, asist. univ. dr. ing. xxx, șef. lucr. dr. ing. xxx, ing. xxx și ing. xxx, care au contribuit la realizarea studiilor experimentale și pentru sfaturile de specialitate oferite.

[anonimizat] a studiilor.

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” IAȘI

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII

OPTIMIZAREA STRATEGIILOR PRIVIND REABILITAREA CLĂDIRILOR REZIDENȚIALE ÎNTR-O LOCALITATE URBANĂ

Doctorand: [anonimizat]. Bogdan Chirilă

Conducător de doctorat:

Prof. Univ. Dr. Ing. Ion Șerbănoiu

Iași

2019

CUPRINS

LISTA FIGURILOR

Fig. 1.1 – Schema factorilor ce influenteaza exigentele utilizatorilor

Fig. 1.2 – Schema factorilor de care depind performantele elementelor de constructie

Fig. 1.3 – Conditia obligatorie privind nivelele de performanta

Fig. 1.4 – Constructii neolitice a) [anonimizat] a Erdeven (Morbihan); b) Dolmenul Lo Morrel dos Dados de la Pepieux (Aude, Franta) c)Templu megalitic Ggantija (Insula Gozo) d) Locuinte descoperite la Skara Brae (Scotia) (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii)

Fig. 1.5 – Constructii din perioada 10 000 i.Hr. – 500 i.Hr. a) [anonimizat]; b) Catal Huyuk c)Zidurile orasului Babilon (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii)

Fig. 1.6 – Constructii din perioada 500 i.Hr. – 500 d.Hr. a) Colosseumul din Roma; b) Marele zid chinezesc c) d)Panteonul din Roma (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii)

Fig. 1.7 – Constructii din perioada 500 i.Hr. – 500 d.Hr. a) [anonimizat]; b) Toalete publice romane

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Terme;

Viaţa în Roma antică nu a fost nicidecum atât de splendidă. ”Demonii” din celebrele băi romane

Fig. 1.8 – Constructii din perioada 500 i.Hr. – 500 d.Hr. a) [anonimizat]; b) [anonimizat] c) Sistem de transport al apei din perioada romana

(http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.com/2011/07/roma-apeducte.html;

http://www.hattrickmania.ro/apeductele-de-plumb-ale-imperiului-roman/;

https://www.jw.org/ro/publicatii/reviste/g201411/apeducte-romane-inginerie/)

Fig. 1.9 – Constructii din perioada 500 – 1500 a) [anonimizat]; b) [anonimizat]; c) [anonimizat], Paris;

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii#/media/File:Bodiam-castle-10My8-1197.jpg;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii#/media/File:Notre_Dame_dalla_Senna_crop.jpg;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii#/media/File:Catedral_de_Burgos_II.jpg)

Fig. 1.10 – Constructii din perioada 1500 – 1835 a) Basilica di San Pietro, Italia; b) Domul Santa Maria del Fiore, Italia; c) Palatul Versailles, Franta;

(http://www.orangesmile.com/extreme/en/iconic-temples/basilica-di-san-pietro.htm;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii#/media/File:Florence_2009_-_0952.jpg; https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii#/media/File:Versailles-FacadeJardin.jpg)

Fig. 1.11 – Constructii din perioada 1500 – 1835 a) Ironbridge Gorge, Anglia;

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii#/media/File:Ironbridge_6.jpg)

Fig. 1.12 – Constructii din perioada 1835 – 1913 a) The Home Insurance Building, USA; b) Turnul Eiffel, Franta; c) Statuia Libertatii, USA; d) The Crystal Palace, Anglia; e) The Crystal Palace – incendiu, Anglia

(https://en.wikipedia.org/wiki/William_Le_Baron_Jenney#/media/File:Home_Insurance_Building.JPG

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii#/media/File:Eiffel_Tower,_November_15,_2011.jpg

https://www.tvl.ro/new-york/obiective-turistice/statuia-libertatii.html

https://en.wikipedia.org/wiki/The_Crystal_Palace)

Fig. 1.13 – Constructii din perioada 1913 – 1950 a) Empire State Building, USA; b) Radio City Music Hall, USA; c) Interior – Radio City Music Hall, USA; d) Golden Gate Bridge, USA;

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii#/media/File:NYC_Empire_State_Building.jpg;

https://www.msg.com/venue-rentals/radio-city-music-hall; https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii#/media/File:San_Francisco_with_two_bridges_and_the_low_fog.jpg)

Fig. 1.14 – Constructii din perioada 1950 – 1990 a) World Trade Center, USA; b) Cladirea World Trade Center prabusita in urma incendiului;

(https://www.thoughtco.com/photos-of-911-attack-178537; https://en.wikipedia.org/wiki/Collapse_of_the_World_Trade_Center#/media/File:September_17_2001.jpg)

Fig. 1.15 – Constructii din perioada 1990 – prezent a) Shanghai World Financial Center si Jin Mao Tower, China; b) The Petronas Towers, Malaezia; c) Burj Khalifa, Emiratele Arabe Unite; d) Constructii din Emiratele Arabe Unita; e) Burj al-Arab, Emiratele Arabe Unite;

(https://www.thoughtco.com/photos-of-911-attack-178537; https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii#/media/File:0352_20090626_Shanghai.jpg

https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnurile_Petronas#/media/File:Petronas_Panorama_II.jpg

https://pixabay.com/en/dubai-tower-arab-khalifa-burj-1420494/

https://www.google.ro/search?q=dubai&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjLn5je7dTfAhUPaVAKHd9IAUQQ_AUIDigB&biw=2327&bih=1162#imgrc=OfzqESBpYW6T6M

https://www.leezair.com/experience/united-arab-emirates-abu-dhabi-exclusive-private-dubai-tour-with-burj-khalifa-and-burj-al-arab-sky-cocktails-from-abu-dhabi/c0a9286f)

Fig. 1.17 – Evolutia exigentelor utilizatorului in paralele cu evolutia constructiilor din perioada preistorica si pana in prezent;

LISTA TABELELOR

Tab. 1.1 – Transpunerea exigentelor utilizatorului in exigentele esentiale conform Legii 10/1995

CAPITOLUL 1: NECESITATEA, OPORTUNITATEA ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

EXIGENȚE, EXIGENȚELE ALE UTILIZATORILOR, PERFORMANȚA ÎN CONSTRUCȚII

1.1.1 Generalitati

Exigentele in constructii sunt conditii care o cladire trebuie sa le indeplineasca pentru a satisface nevoile utilizatorilor (Ciornei, 2000).

Calitatea unei cladiri rezulta din gradul in care sunt satisfacute exigentele pe intreaga durata de existenta a constructiei (Ciornei, 2000).

Exigentele sunt determinate de:

cerinte fiziologice naturale;

cerinte psihosociale;

cerinte eficienta.

Cerintele fiziologice naturale se refera la posibilitatea de a utiliza spatiile din cladire pentru activitati creatoare, odihna sau divertisment, in conditii de igiena , confort si protectie fata de orice factori nocivi, de a se deplasa cu usurinta (sa nu fie nici frig nici cald, sa nu fie zgomot pentru a se putea odihni sau a lucra)).

Cerintele psihosociale vizeaza senzatia de confort cu mediul inconjurator si posibilitatea de a comunica sau de a fi separat (izolat) (Ciornei, 2000).

Cerintele de eficienta se refera la cheltuielile de investitie/achizitie si explaotare a cladirii, consumuri minime de materiale si energie in conditii de durabilitate (Ciornei, 2000).

Cunoasterea si utilizarea exigentelor in constructii va conduce la o conceptie judicioasa a cladirii ce trebuie proiectata. Multa vreme reusita conceptiei cladirii se baza numai pe repetarea a ceea ce practica verificase indelungat (Ciornei, 2000).

Exigentele in constructii sunt:

exigentele utilizatororilor;

exigentele de performanta.

Legislativ exigentele sunt prevazute in Leagea 10/1995 privind calitatea in constructii si impun ca obligatorie realizarea si mentinerea, pe toata durata de existenta a constructiilor a urmatoarelor exigente esentiale:

Rezistenta mecanica si stabilitate;

Securitate la incendiu;

Igiena, sanatate si mediu inconjurator;

Siguranta si accesibilitate in exploatare;

Protectia impotriva zgomotului;

Economia de energie si izolare termica;

Utilizarea sustenabila a resurselor naturale.

1.1.2 Exigentele utilizatorilor

Exigenta utilizatorului este enuntarea unei necesitatii a omului, a animalului sau obiectului (care poate fi televizorul) fata de cladirea ce trebuie construita (Ciornei, 2000). Factorii care influenteaza exigenele utilizarorilor sunt prezentati in figura 1.1.

Fig. 1.1 – Schema factorilor ce influenteaza exigentele utilizatorilor

Caracteristicile spatiilor din cladiri se caracterizeaza prin dimensiunea, geometria, temperatura aerului, gradul de umiditate, nivelul de zgomot si putitatea aerului (Ciornei, 2000). Acestea depind de elementele de constructie ce delimiteaza cladirea de mediul exterior (pereti, plansee, fatada), de cele ce deservesc cladirea (instalatii sanitare, de incalzire, de iluminare) dar si de functiunile spatiului. Depind de legaturile existente intre elemente de constructie si caracteristicile elementelor indepartate, care nu sunt in legatura directa cu spatiul (Ciornei, 2000).

Caracteristicile elementelor de constructie si instalatiilor din schelet, pereti , fadata, plansee, acoperis, instalatii de incalzire, sanitare, de ventilatie (Ciornei, 2000).

Agenti ce exercita actiuni asupra elementelor de constructie sunt cuantificati prin greutatea elementelor, actiuni mecanice diverse, flux de caldura, radiatii solare, vant, apa, foc, actiuni din exploatarea cladirii (Ciornei, 2000).

Exigentele utilizatorilor sunt prezentate in figura 1.2 si se definesc astfel:

Stabilitate si rezistenta: cerinta utilizatorilor acestei exigente este reprezentata de conditia ca capacitatea de rezistenta ultima a cladirii sa nu fie depasita de intensitatea maxima a actiunilor, in gruparea cea mai defavorabila a acestora.

Siguranta la foc: in cadrul acestei exigente, performantele se refaca la izbucnirea incendiilor, siguranta ocupantilor si a cladirilor in caz de incendiu.

Siguranta de utilizare: exigenta se refara la performantele referitaore la securitatea muncii, securtatea de contact, securitatea la circulatie si denivelari, securitatea la intruziuni.

Etanseitatea: aceasta exigenta se refera la etanseitatea cladirilor si a elementelor de constructie la aer, gaze, apa de ploaie, apa subterana, la zapada, la praf si nisip antrenat de aer.

Higrotermica: aceasta exigenta se refera la performantele higrotermice in perioada sezonului rece, sezonului cald si la umiditatea aerului.

Ambianta atmosferica: exigenta se refera la performantele privitoare la ventilarea si emisia de mirosuri dezagreabile in incapaperi.

Acustice: exigenta vizeaza performantele referitoare la izolarea zgomotelor din exterior, izolarea acustica intre incaperi si zgomotele instalatiilor din cladiri.

Vizuale: exigenta vizeaza performantele privitoare la iluminatul natural, iluminatul artificial, aspectul suprafetelor vizibile si vederea din cladire spre exterior.

Tactile: exigenta se refera la confortul termic, electric si mecanic de contact.

Antropo-dinamica: exigenta se refera la vibratii si miscari impuse omului de catre cladiri sau elemente de constructie, eforturi necesare la deplasarea oamenilor si la manevrarea de catre acestia a usilor, ferestrelor sau a comenzilor de instalatii (intrerupatoare, robinete).

Igiena: exigenta vizeaza poluarea mediului ambiant al cladirii si asigurarea conditiilor de igiena cu ajutorului instalatiilor.

Utilizarea spatiilor: exigenta se refera la functionalitatea spatiilor interioare si adaptarea la utilizarea suprafetelor finisate ale cladirii.

Durabilitatea: exigenta priveste durata de viata a cladirilor sau a elementelor de constructie si rezistenta la agenti, care ar afecta performantele acestora pe durata de exploatare a constructiei.

Economia: exigenta economica vizeaza indicatorii dimensionali, indecatori derivati, costuri, consumuri de resurse si grad de industrializare.

Fig. 1.2 – Exigentele utilizatorilor

Legea 10 /1995 privind calitatea in constructii instituie , in mod diferentiat in functie de categoriile de importanta ale constructiilor, sistemul calitatii in constructii care impune realizarea si mentinerea pe intreaga durata de existenta a constructiilor a urmatoarelor cerinte sau exigente de performanta:

1.1.3 Exigentele de peformanta

Exigenta de performanta este exprimarea calitativa (uneori cantitativa) a caracteristicilor elementelor componente sau ale cladirilor in ansablul ei, pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a satisface necesitatile utilizatorilor. Exigenta de performanta este exprimata prin unul sau mai multe crieterii de performanta conform figurii 1.2 (Ciornei, 2000).

Fig. 1.3 – Schema factorilor de care depind performantele elementelor de constructie

Conceptia proiectului ce este realizat de inginer si/sau arhitect cuprinde elementele de constructie, componentele acestora si relatiile dintre ele. Realizarea proiectului este fragila pe masura ce aspectele, ce trebuie luate in considerare, sunt tot mai complexe datorita gamei largi de materiale si a tehnologiilor noi. Ameliorarea informatiei faciliteaza formaea continua a celor ce concep cladirile (Ciornei, 2000).

Caracteristicile materialelor si componentelor utilizate pentru realizarea elementelor de constructie. Produsele de constructie trebuie sa satisfaca performantele necesarii utilizarii lor. Certificatele si marcile furnizeaza informatii si garantii asupra caracteristicilor materialelor (Ciornei, 2000).

Executia lucrarilor pe santier. Dispozitiile proiectului se pun in opera realizand calitatea executie. Astfel se obtin performantele prevazute in proiect. Calitatea executiei depinde de accesul si intelegerea informatiei (volum mare si complicat) de calitatea manoperei si va influenta deciziile de pe santier (Ciornei, 2000).

Exingentele de perfornata a cladirilor rezidentiale se impart in trei categorii conform figurii 1.4.

Criteriul de performanta este convertirea cantitativa a exigentei de performanta, deci este criteriul de apreciere a gradului de satisfacere a acestei exigente de performanta (Ciornei, 2000).

Criteriul de performanta este redat prin nivele de performanta.

Fig. 1.4 – Schema exigentelor de performanta

Nivelul de performanta reprezinta concretizarea cantitativa (numerica) a criteriilor de performanta astfel ca ele sa poata fi utilizate in proiectare (Ciornei, 2000).

Fig. 1.5 – Conditia obligatorie privind nivelele de performanta

1.1.4 Performanta in constructii

Scopul performantelor reprezinta stabilirea exigentelor de performanta in vederea satisfacerii cerintelor utilizatorilor pe durata de exploatare a cladirilor.

Caracteristicile performantelor sunt:

Identificarea exigentelor utilizatorilor cladirii;

Transformarea exigentelor in cele de performanta;

Stabilirea criteriilor cantitative de performanta;

Elaborarea modalitatilor de evaluare – testare pentru verificarea criteriilor de performanta.

Pentru prezentarea sistemului complex ce defineste conceptul de performanta al exigentelor unei cladiri rezidentiale am elaborat un sistem de matrici pentru stabilirea relatiilor dintre exigentele utilizatorilor unei cladiri rezidentiale si exigentele legislative, indicatorii de performanta si criteriile de performanta, prezentat in in figura 1.6.

I.Matricea pentru stabilirea cerintelor de performanta in functie de exigentele utilizatorului;

II. Matricea pentru stabilirea exigentei esentiale conform Legea 10/1995 in functie de exigentele utilizatorului;

III. Matricea pentru stabilirea exigentei esentiale conform Legea 10/1995 in functie indicatorii de performanta;

IV. Matricea pentru stabilirea indicatorilor de perfornata in functie de criteriile de performanta.

Fig. 1.6 – Sistem de matrice pentru stabilirea relatiilor dintre exigentele utilizatorului unei cladiri rezidentiale si exigentele legislative, indicatorii de performanta si criteriile de performanta

Actul de evaluare în cadrul procesului de măsurare a performanțelor și comparare cu criterii de performanță prestabilite conduce la concluzii despre cât de performantă este o construcție (Wolfgang Preiser et al, 1995). Recomandările, coroborate cu evaluările aferente, sunt folosite ca răspuns și direcții de dezvoltare ulterioară în ceea ce privește performanța clădirilor similare (fig. 1.16) (Hoblea A., 2015).

Fig. 1.16 – Schema primara a conceptului de performanta in constructii

sursa: Hoblea A., (2015), Managementul performantelor totale in constructii de locuinte colective, Teza de doctorat, Universitatea Tehnica „Gh.Asachi”, Iasi.

1.1.4 Evolutia exigentelor utilizatorilor comparativ cu evolutia cladirilor

In perioada 500 000 i.Hr. – 10 000 i.Hr. primele locuinte folosite de oameni erau temporare si mobile, relectand stilul de viata nomad, de tipul vanator – culegator. Materiale usor transportabile, cum ar fi pielea animalelor, oasele, lemnele, lutul si namolul, au constituit principalele materiale de constructie. Aceste structuri au disparut in totalitate.

Arhitectura neolitica din spatiul european s-a dezvoltat cu precadere in zonele de coasta ale Europei, mai ales zona vestica a continentului. Aceste structuri sunt realizate din blocuri mari de piatra.

Fig. 1.4 – Constructii neolitice; a) Dolmenii de la Mane-Bras a Erdeven (Morbihan); b) Dolmenul Lo Morrel dos Dados de la Pepieux (Aude, Franta); c)Templu megalitic Ggantija (Insula Gozo); d) Locuinte descoperite la Skara Brae (Scotia);

Inca din perioada neolitica omul a incercat sa isi satisfaca o parte din exigente, prima exigenta dezvoltata fiind realizarea unor adaposturi rezistente si stabile la incarcari gravitationale. Rezistenta constructiilor era data de masivitatea elementelor, iar etanseitatea partiala se asigura prin realizarea unor constructii partial ingropate, cu accese de dimensiuni reduse. Materialul de constructie utilizate la acea vreme era piatra, ceea ce conferea constructiilor durabilitatea la factori de mediu (ploi, vant si zapada). Aceasta perioada constituie inceputul dezvoltarii exigentei de rezistenta si stabilitate.

In perioada 10 000 i.Hr. – 500 i.Hr. oamenii au inceput sa foloseasca caramizi din mal uscat si lemn pentru construirea caselor. Peretii erau acoperiti cu un strat de tencuiala fina, pe care pictau ornamente utilizand coloranti din plante. Podelele erau goale sau realizate din paie sau piei de animal, iar mobila era realizata din caramizi de mal. Pentru a se feri de intemperii acoperisurile erau realizate din lemn acoperit cu crengi si frunze, cu paie sau cu straturi groase de pamant prins intre radacini de ierburi. In zonele calde se faceau acoperisuri plate pentru a reflecta razele soarelului si in cladire sa fie racoare. In regiunile temperate, acoperisurile erau inclinate, pentru ca apa de ploaie sa se scurga repede. Pe Valea Indului, primele civilizatii dateaza din perioada 3300 – 1700 i.Hr., dezvaluind o executie arhitecturala remarcabila, cladirile fiind dotate cu sistem de canalizare conceput astfel incar sa separa apa folosita de cea curata.

Vechile orase egiptene erau construite din chirpici si caramida. Fiind construite pe valea inundabila a Nilului, acestea s-au degradat si au fost distruse.

Palatele popoarelor mesopotamiene erau vaste si impunatoare. Deoarece piatra si lemnul erau rare in aceasta regiune, ca material de constructie se utlizau caramizile din panat uscat sau arse la soare. In jurul anului 2300 i.Hr., incepe sa fie utilizata si caramida arsa in cuptoare, iar ca liant bitumul. O inovatie din acea perioada este constituita de introducerea arcurilor si a boltilor care inlocuieste clasica structura trilitica (stalp si grinda).

Fig. 1.5 – Constructii din perioada 10 000 i.Hr. – 500 i.Hr

Orasul Antic Mohenjo-Daro; b) Catal Huyuk c) Zidurile orasului Babilon;

Cu trecerea timpului omul a invatat sa ridice constructii tot mai impunatoare care sa ii satisfaca exigentele necesare (figura 1.5). Exigenta privind rezistenta si stabilitatea s-a dezvoltat prin utilizarea caramizilor arse ca si material pentru a realizarea constructiilor facandule mai durabile la actiunea apei, introducerea arcelor, boltilor si a lemnului pentru realizarea acoperisurilor, ceea ce a permis si realizarea unor incaperi cu suprafete mai generoase. Etanseitatea cladirilor si-a inceput dezvoltarea prin realizarea peretilor si planseelor din caramida. Inovatia acestei perioada consta in aparitia primelor sisteme de canalizare, omul avand nevoie sa isi satisfaca exigenta privind igiena.

Perioada 500 i.Hr. – 500 d.Hr. se caracterizeaza printr-o evolutie spectaculoasa din punct de vedere arhitectural si structural, romanii utilizand pentru prima data betonul pentru realizarea constructiilor (fabricat din var, moloz, apa si cenusa vulcanica) ceea ce le-a permis dezvoltarea constructiilor la o scara nemaintalnita pana atunci, aceasta fiind realizata mult mai rapid si cu o stabilitate mult mai mare. Arcele, boltile si coloanele sau utilizat cu precadere in aceasta perioada pentru realizarea cladirilor, studiul matematicii servind la proiectarea unor cladiri bine proportionate. Prin secolul II d.Hr., in orasele romane existau blocuri de aparatamente cu 4-5 etaje, numita insulae, acestea constituind germenii oraselor aglomerate din prezent.

O alta inovatie cara a capatat amploare a fost utilizarea instalatiilor sanitare si de canalizare pentru satisfacerea exigentelor privind igiena. Apa era trimisa, prin canale sau prin apeducte inaltate, sa alimenteze orasele.

Cladirile au fost prevazute cu ferestre pentru asigurarea iluminatului natural si a ventilatii, pardoselile au inceput sa fie plate cu marmura slefuita iar peretii finisati cu tencuieli, sculptati sau placati cu pietre ornamentale.

Aceasta perioada a stat la baza dezvoltarii meseriilor din constructii de astazi.

Fig. 1.6 – Constructii din perioada 500 i.Hr. – 500 d.Hr

Colosseumul din Roma; b) Marele zid chinezesc; c) d)Panteonul din Roma;

Fig. 1.7 – Constructii din perioada 500 i.Hr. – 500 d.Hr

Baile din Bath, Anglia; b) Toalete publice romane;

Fig. 1.8 – Constructii din perioada 500 i.Hr. – 500 d.Hr.

a) Pont du Gard, Franta; b) Apeductul Eifel, Germania; c) Sistem de transport al apei din perioada romana

Aceasta perioada consolideaza cunostintele privind rezistenta si stabilitatea. Prin descoperiri betonului si combinarii acestuia cu sistemele de constructie din arce si bolti s-a reusit ridicarea unor constructii monumentale care rezista pana astazi.

Un pas important a constat in realizarea de constructii pentru satisfacerea exigentelor de igiena fiind realizate sisteme de canalizare si alimentare cu apa, bai comunale si toalete. Totodata cladirile au inceput sa fie prevazute cu goluri in pereti si tavane pentru asigurarea iluminatului natural, asigurandu-se astfel exigentele vizuale.

Perioada dintre anii 500 – 1500 se caracterizeaza prin aparatia constructiilor fortificate pentru aparare si inceputul construirii bisericilor si catedralelor. Inovatia acestei perioada in ceea ce consta rezistenta si stabilibitatea a fost dezvoltata in stilul gotica care avea la baza preocuparea arhitectilor pentru distributia fortelor care actioneaza in interiorul structurii cladirii, pe care le-au directionat de-a lungul coloanelor, grinzilor si contraforturilor exterioare.

Arhitecții romani au decorat ocazional marginile bolților în cruce cu nervuri. Arhitecții gotici au transformat nervurile în elemente structurale principale ale acoperișului, cărora le-a dat o formă de arce ușor semicirculare, umplând apoi spațiile dintre striuri cu bolți gotice frânte. Au rezultat astfel de construcții mai rezistente și mai ușoare. La întâlnirea cu o coloană sau zid, arcele frânte și bolțile au avantajul de-a transfera forța în jos, producând mai puțină presiune laterală decât un arc sau o boltă semicirculară.

Ridicarea unor ziduri masive care să amortizeze presiunea laterală contravenea tendinței gotice de a proiecta clădiri înalte, ușoare și aerisite. Arhitecții gotici au propus o serie de strategii care să faciliteze amortizarea presiunii. Una din aceste inovații consta în suplimentarea stâlpilor structurali cu colonete, coloane mici și subțiri care urcau pană la grinzi, susținând presiunea bolții. Fortificarea exterioară a pereților cu ajutorul stâlpilor, la care se adăugau arcele brutante, curbate peste stâlpi, și distanțele mari dintre stâlpi, constituiau elemente menite să preia presiunea laterală. Toate aceste caracteristici diminuau presiunea masei structurale în interior, permițând pătrunderea luminii prin pereții găuriți.

Instabilitatea politică în Europa Evului Mediu a determinat construirea unui număr mare de castele și fortificații, care serveau drept reședințe pentru nobili, seniori și regi, dar și ca fortărețe in cazul ivaziilor ceea ce a dus la realizarea unor constructii masive care sa le confere rezistenta la atacuri si cu o inaltime considerabila pentru fi greu de invadat.

Tehnica vitraliilor folosite initial in fabricarea bijuteriilor si a mozaicurilor a inceput sa fie folosita in jurul anilor 1000 pentru realizara ferestrelor ceea ce a permis o mai buna etanseitate a cladirilor.

Fig. 1.9 – Constructii din perioada 500 – 1500

a) Castelul Bodiam, Anglia; b) Basilica San Marco, Venetia; c) Catedrala Notre-Dame, Paris;

d) Burgos Cathedral,Spania;

Aceasta perioada a fost cuprinzatoare in dezvoltarea cunostintelor privind rezistenta si stabilitatea constructiilor, arhitectii incepand sa inteleaga modul in care se distribuie fortele in structura de rezistenta a unei constructii, ceea ce a permis trecerea de la constuirea empirica pe baza experientei anterioare la realizarea constructiilor pe baza unor sisteme constructive bine intelese.

In aceasta perioada utilizatorul a avut nevoie de o exigenta care nu se mai regaseste in aceasta perioada, si anume nevoia de aparare, fiind astfel construite numeroase constructii fortificate.

Aparitia vitraliilor si utilizarea tiglei a permis sporirea confortului dat prin cresterea performantei constructiilor in vederea satisfacerii exigentelor de etanseitate, higrotermica, acustica si vizuale.

Perioada dintre anii 1500 – 1835 nu aduce consolideaza exigentele anterioare insa cladirile se dezvolta mai mult din punct de vedere arhitectural, fiind realizata constructii pe mai multe niveluri, cu deschideri foarte mari, finisaje interioare si exterioare spectaculoase si datorita dezvoltarii industriei sticlei a posibila realizarea unor ferestre mult mai mari permitand ilumnarea naturala a cladirilor.

Fig. 1.10 – Constructii din perioada 1500 – 1835

a) Basilica di San Pietro, Italia; b) Domul Santa Maria del Fiore, Italia; c) Palatul Versailles, Franta;

Marea inovatiei a perioadei consta in utilizarea fierului turnat la structurile de rezistenta. În 1779 s-a folosit pentru prima dată fierul turnat, la construirea unui pod peste râul Severn, la Coalbrookdale, din Anglia . Tendința de a folosi materiale noi avea sa cunoască o înflorire în perioada victoriană, din secolul XIX.

Fig. 1.11 – Constructii din perioada 1500 – 1835

Ironbridge Gorge, Anglia;

Perioada a fost prolifica pentru consolidarea exigentelor descoperite anterior, prin realizarea unor structuri corecte din punct de vedere al conformarii, generoase din punct de vedere al spatiilor si acceselor, prezentand siguranta in exploatare si avand elemente de inchidere (usi, ferestre, invelitoare) mult mai etanse ce au imbunatatit confortul acustic si vizual.

Odata cu utilizara metalului pentru realiza structurilor de rezistenta constructiile au devenit tot mai impunatoare, mai inalte si mai suple. Perioada care a urmat a fost cea care a bus bazele progresului tehnologic si al cunostintelor ingineresti de astazi.

Perioada dintre anii 1835 – 1913 a avut ca si caracteristica imitarea constructiilor grandioase din perioadele trecute, insa spre sfarsitul seocului IX s-a dezvoltat un nou tip de arhitectura bazat pe utilizare structurilor cu „schelet” din otel. Astfel odata cu inventarea ascensorului de catre Elisha Otis in 1884, William Le Bron Jenney a construit primul zgarie nori din lume in orasul Chicago cu regim de inaltime P+10E.

Orașele mici și mari deveneau din ce în ce mai dens populate, era vital ca servicii precum aprovizionarea cu apă potabilă și canalizarea să se dezvolte în același ritm. În subteranele orașelor s-au construit noi conducte de apă, conductele din fier turnat și în final, toate acestea au dus la realizarea canalizării. Progresul tehnologic și progresul cunoștințelor inginerești au făcut posibilă construirea podurilor tot mai lungi. Fierul și oțelul erau acum disponibile. Prin utilizarea schelelor de otel s-au putut realiza zgârie-nori, structuri ca Turnul Eiffel (300 m), construit pentru marea expoziție din 1889 și Statuia Libertății din portul New York, un dar și un simbol al libertății și prieteniei din partea poporului francez către poporul american cu ocazia centenarului american.

Fig. 1.12 – Constructii din perioada 1835 – 1913

a) The Home Insurance Building, USA; b) Turnul Eiffel, Franta; c) Statuia Libertatii, USA; d) The Crystal Palace, Anglia; e) The Crystal Palace – incendiu, Anglia

Utilizarea metalului pentru realizarea constructiilor poate fi considerea un prim salt in dezvoltarea tehnologica si inginereasca. Metalul fiind un material omogen a permis inginerul Alexandre Gustave Eiffel sa dimensioneze Turnul Eiffel pe baza Legii lui Hooke.

Structurile metalice au scos in evidenta o exigenta care pana atunci nu a fost prioritizata, si anume cea de siguranta la foc, cladirea Crystal Palace realizata din metal si cu numeroase spatii vitrate fiind distrusa in totalitate in urma unui incendiu, lucru care nu se intampla in cazul structurilor din piatra si caramida.

Prin urmare aceasta perioada scoate in evidenta comportarea structurilor metalice la temperaturi ridicate si impune dezvoltarea tehnologiilor in vederea satisfacerii exigentei utilizatorului la actiunea focului.

Perioada dintre anii 1913 – 1950 a venit cu tendinta arhitectilor de a proiecta cladirilor intr-un stil functional considerand ca forma trebuie sa urmeze functiunea, cladirile fiind realizate din materiale moderne sticla, otel si beton armat.

Apariția istorică a zgârie-norilor la sfârșitul secolului al XIX-lea pe pământ american și apoi canadian a fost unul din factorii declanșatori ai unei noi revoluții în arhitectură. Pe masura ce cladirile erau tot mai inalte arhitectii si proiectanti sau lovit de o provocari tot mai mari, privind tehnologii de executie, rezistenta si stabilitate, siguranta la foc, siguranta in exploatare (fiind necesare lifturi mai rapide), performate higrotermice, ambianta atmosferica, durabilitate si economie. Astfel constructiile rezidentiale in general, au impus nevoie dezvoltarii stiintei in diferite domenii coletarale pentru satisfacerea exigentelor utilizatorilui.

Fig. 1.13– Constructii din perioada 1913 – 1950

a) Empire State Building, USA; b) Radio City Music Hall, USA; c) Interior – Radio City Music Hall, USA; d) Golden Gate Bridge, USA;

Exigenta esentiala privind rezistenta si stabilitatea cladirea incepea sa fie bine stapanita, insa lipseau programele automate de calcul, ceea ce a dus dezvoltarea tehnicii de calcul automat, in anul 1940 aparand in America primul computer proiectat de catre cercetatorul american George Robert Stibitz si finalizat in cadrul Bell Telephone Laboratories urmand ca in anul 1975 sa apara tot inAmerica primul program de calcul al structurilor produs de catre Computers and Structures, Inc. (CSI). Aparitia programelor de calcul poate fi considerat ca un nou salt in dezvoltarea constructiilor.

Prin dezvoltarea cladirilor pe verticala au aparut noi necesitati, pentru utilizarea cladirilor fiind necesara dezvoltarea de noii tehnologii si sisteme pentru imbunatatirea ambiantei atmosferice si a celor tactile (confort termic, electric si mecanic de contact).

Perioada dintre anii 1950 – 1990 a venit cu tendinta arhitectilor de a proiecta cladiri moderne cu fatade din bronz si sticla. Sistemele structurale nu mai aveau secrete, iar aparitia programelor de calcul a usurat procesul de proiectare, arhitectii si proiectantii fiind capabili sa rezolve majoritatea problemelor ingineresti aparute, insa la inceputul acestei periode exigenta privind securitatea la incendiu a fost tratata superficial, structurile metalice nefiind protejate impotriva incendiilor.

Incendiile anterioare care au produs colapsul unor structuri impunatoare la vremea respectiva nu au fost suficiente pentru a se lua masuri, astfel ca astfel de incidente sau produs si in secolul XXI, cladiri care se considerau a fi sigure au cedat la actiunea focului.

Fig. 1.14– Constructii din perioada 1950 – 1990

a) World Trade Center, USA; b) Cladirea World Trade Center prabusita in urma incendiului;

Daca in perioada de pana in anul 1950 nu s-a tinut cont de costuri de executie, urmarindu-se doar construirea unor cladiri cat mai impunatoare, incepand cu perioada de dupa 1950 s-a trecut pe o constructie economica. In aceasta perioada incepe sa se pune accent cercetarea in detaliu a exigentelor privind rezistenta si stabilitatea, higroternica, acustica, economia si durabilitatea, fiind dezvoltate procese tehnologice, industrializate procesele de executie, sunt dezvoltate metode si algoritmi de calcul avansati pentru realizarea unor constructii cu consum mai redus de materiale si consum redus de energie pentru incalzire si racire.

Astfel ca aceasta perioada a pus bazele constructiilor care au urmat, deschizand directii de cercetare in domeniile necesare pentru satisfacerea exigentele utilizatorului.

Perioada dintre anul 1990 si pana in prezent a impus depasirea limitelor in ceea ce se credea posibil la un momendat, constructiile devenind tot mai inalte si independente energetic. La momentul actual arhitectii si inginerii depun eforturi continue pentru a face constructiile tot mai sigure si cu consum de energie aproape de zero (nZEB).

Fondul de clădiri contribuie în mare măsură la emisiile de gaze cu efect de seră din Europa. Prin schimbări aduse în cadrul acestui sector se pot obține reduceri semnificative ale acestor emisii. Având în vedere faptul că mai bine de un sfert din fondul de clădiri la nivelul anului 2050 urmează a fi construit, o mare parte din aceste emisii nu sunt luate în considerare. Pentru a se putea atinge obiectivele de reducere ambițioase ale UE, consumul de energie al acestor clădiri trebuie să se apropie de zero, fapt care necesită stabilirea unei definiții sau a unor instrucțiuni de transpunere în practică a „clădirilor cu consum de energie aproape zero” (nzEB), care să contribuie simultan la reducerea până în anul 2050 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80% față de nivelul anului 1990 și la creșterea securității în alimentarea cu energie prin reducerea consistentă a consumului intern.

Fig. 1.15 – Constructii din perioada 1990 – prezent

Shanghai World Financial Center si Jin Mao Tower, China; b) The Petronas Towers, Malaezia; c) Burj Khalifa, Emiratele Arabe Unite; d) Constructii din Emiratele Arabe Unita; e) Burj al-Arab, Emiratele Arabe Unite;

La inceputul secolului XXI s-a ajuns in lume, si cu precadere in tarile dezvoltate, la un nivel de performanta foarte ridicat, insa efectul dezvoltarii rapide a condus la incalzirea globala fapt ce impune dezvoltarea cladirilor in directia utilizarii sustenabile a resurselor natura si realizarii de cladiri cu consum de energie aproape de zero (nZEB).

Fig. 1.16 – Constructiile viitorului

a) Sky gardens, Singapore; b) Green Building

Prin analiza documentara realizata concluzionam ca exigentele utilizatorului dateaza inca din perioada preistorica, omul fiind obligat sa depuna eforturi in vederea cresterii nivelului de performanta. In figura 1.17 prezentam evolutia exigentelor in comparatie cu evolutia cladirilor reprezentative din diferite perioade, fapt ce arata ca evolutia exigentelor a condus la evolutia cladirilor.

Fig. 1.17 – Evoluția exigențelor utilizatorilor comparativ cu evoluția clădirilor

1.2 EVOLUȚIA ȘI DINAMICA CLĂDIRILOR REZIDENȚIALE ÎN ROMÂNIA CU PARTICULARIZARE PENTRU SUCEAVA

Fig. 1.17 – Evoluția exigențelor utilizatorilor comparativ cu evoluția clădirilor

Incepand cu ani 1950 in Romania a inceput constructia microcartierelor cum ar fi cele din Bucuresti (Floreasca, Pieptanari, Vatra Luminoasa), Ploiesti (Eminescu, Hasdeu, Mandra, 24 Ianuarie), Hunedoara, Calarasi, Pitesti, Iasi, Timisoara, Suceava etc datorita cresterii necesarului de locuinte pentru muncitorii din industrie.

Orasul Hunedoara a avut o dezvoltare rapida, datorita combinatului siderurgic, populatia orasului fiind in anul 1948 de circa 35498 locuitori ceea ce a condus la o nevoie mare de locuinte, acelasi lucru avand loc si in Calarasi datorita deschiderii combinatului siderurgic in anul 1979, urmand o perioada de avand economic ce a dus la dezvoltarea si construirea cartierelor muncitoresti.

Municipiul Pitesti s-a dezvoltat in anii 1970-1980 prin intocmirea unui proiect de sistematizare a zonei centrale, fapt ce a dus la daramarea a circa 90% din cladirile vechi facand loc noilor cladiri de locuinte de astazi.

In Iasi dezvoltarea s-a produs dupa cutremurul din 1977, autoritatile locale schimband fata orasului prin daramarea cladirilor vechi si facand loc marilor bulevarde, Stefan cel Mare, si cladirilor adiacente.

Cartiere anilor 1950 erau compuse din cladiri cu regim de inaltime de P+2E si P+3E, iar spre sfarsitul anilor 1950 regimul de inaltime fiind crescut la P+4E, fiind introduse si blocurile turn cu regim de inaltime P+7E.

In jurul anului 1959 s-a inceput demolarea zonelor centrala ale multor orase pentru a face loc blocurilor.

Anii 1960-1965 au dat startul constructiilor masive de blocuri cu regim de inaltime P+4E si a blocurilor turn ce ajungeau pana la P+9E.

Fig. 1.18 – Cartiere de locuinte colective a) Cartierul Berceni – 1970, Bucuresti b) Cartierul Titan – 1967, Bucuresti

Perioada de pana in anul 1975 a avut ca si caracteristica pozitiva suprafata mare de spatii verzi dintre blocuri datorita modului de amplasare a cladirilor fata de strazi, lucru care s-a modificat dupa anii 1975 datorita modificarii orientarii cladirilor in raport cu strazile principale si suplimentarii numarului de strazi secundare.

La bulevardele principale s-au amplasat blocuri cu 8-10 etaje care sa le faca mai putin vizile pe cele din spate care aveau regim de inaltime redus. Distanța minimă între blocuri a rămas 20 metri în București, dar s-a redus la 12 metri în majoritatea oraselor, totuși în multe cazuri e mai mare. Acest stil arhitectural dă un aspect de îndesire, dar în realitate densitatea de apartamente pe hectar fost chiar mai scăzută decât în cincinalul anterior, dătorită risipei de spațiu în prea multe străzi și între blocurile care nu sunt echidistante (https://www.teoalida.ro/arhitecturacomunista/).

Anul 1975 a sporit confortul utilizatorilor prin introducerea grupului sanitar de serviciu la apartamentele cu 3 camere confort 1, pana la acea perioada doar apartamentele cu 4 camere avand doua grupuri sanitare.

In 1985 s-a întrodus o nouă serie de blocuri având apartamente cu suprafața cu 15% mai mare decât cele confort 1 din cincinalul anterior: garsonieră 35-40 m², 2 camere 55-60 m², 3 camere 75-80 m², 4 camere 90-100 m, dar încă se construiau blocuri din generațiile introduse în 1975 și 1980 cu apartamente mai mici. Tot în 1985 a început construcția de blocuri la sate, Otopeni fiind comuna cu cele mai multe blocuri (2044 apartamente +/- 2%), urmată de 1 Decembrie și Bragadiru (1992 apartamente +/- 2%), Măgurele și Snagov, ele fiind și localitătile cu cea mai mare suprafața medie a apartamentelor, în jur de 70 metri pătrați după estimările mele, neâvand blocuri din generațiile anterioare (https://www.teoalida.ro/arhitecturacomunista/).

Anii 1990 ne-am lasat cu o serie de cladiri neterminate (figura 1.19), care ulterior au fost preluate de beneficiari privati si transformate in cladiri de birouri sau locuinte.

Fig. 1.19 – Cladiri incepute inainte de 1990 si nefinalizat a) Blocul-fantomă, Giurgiu b) Bloc din Cartierul Titan – 1967, Bucuresti

Dupa anii 1990 in Romania s-au finalizat majoritatea cladirilor incepute si apartamentele au fost trecute din proprietatea statului in proprietatea persoanelor private.

Ceea ce s-a construit ulterior pana prin jurul anilor 2000 este redus sesmnificativ ca si numar de locuinte cu ce sa construit inainte de anul 1990 (figura 1.20). Ansamblurile de locuinte realizate ulterior perioadei comuniste s-au realizat in mare parte prin investitori privati romani sau straini si incepand cu anul 1998 prin Agentia Nationala Pentru Locuinte (ANL).

Fig. 1.20 – Fondul de locuițe în funcție de perioada construirii

sursă: Institutul Național de Statistică (RPL 2011)

Noile cartiere din Romania de dupa anii 1990 au plusuri si minusuri, multi investitori urmarind doar un castig rapid, si in final proprietarii au primit cu totul altceva fata de ceea ce li s-a promis sau au sperta ca vor primi. Astfel ca in Romania se gasesc multe cartiere noi cu strazi inguste si neasfaltate, fara alimentare cu apa, canalizare sau cu canalizari care nu functioneaza corespunzator si cu neconformitati majore privind structura de rezistenta, materialele utilizate la executie si finisaje executate fiind slaba calitate. In figura 1.21 este prezentat un exemplu de cartier cu strazi nefinalizate si locuri de parcare insuficiente.

Fig. 1.21 – Exemple de rele practici in construirea de cartiere rezidentiale din Romania de dupa anii 1990

Insa sunt si exemple pozitive, de cartiere cu arhitectura moderna, cu facilitati pentru recreere, spatii verzi generoase, alei, locuri de parcare si strazi cu doua benzi. Exemple de astfel de cartiere dezvoltate in Romania sunt prezentate in figura 1.22.

Fig. 1.22 – Exemple de bune practici in construirea de cartiere rezidentiale din Romania de dupa anii 1990

Suceava este municipiul de reședință al județului cu același nume. Localitatea se află în sudul regiunii istorice Bucovina. Orașul este situat în Podișul Sucevei, pe cursul râului cu același nume, la 21 km distanță de vărsarea în Râul Siret.

Municipiul Suceava este unul dintre cele mai vechi și importante orașe ale României și este tranzitat de drumul european E85 (DN2), care asigură legatura rutieră cu București, față de care se află la 432 km. Magistrala CFR500 străbate orașul, care este nod feroviar, de aici desprinzându-se linia ferată către Transilvania.

Suceava se numără printre cele mai vechi și mai importante așezări ale României. A fost atestată documentar în anul 1388, în vremea în care domn al Moldovei era Petru al II-lea Mușat, cel care a mutat capitala de la Siret la Suceava. A îndeplinit rolul de capitală a Principatului Moldovei timp de aproape două secole, până în 1565. Istoria așezării se leagă de numele câtorva dintre cei mai cunoscuți voievozi ai Moldovei, precum Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Între 1774 și 1918, Suceava a fost un oraș în Imperiul Austriac (ulterior Austro-Ungar), făcând parte din Regatul Galiției și Lodomeriei și Ducatul Bucovinei. În această perioadă, a îndeplinit rolul de localitate de frontieră austro-ungară cu Regatul României.

Fig. 1.23 – Harta orasului SUCEAVA in perioada secoleleor XVI-XVIII

În secolul al XX-lea, orașul se extinde prin înglobarea localităților limitrofe Burdujeni și Ițcani, devenite cartiere. În perioada comunistă, are loc un amplu proces de industrializare, a cărei populație crește de peste zece ori.

Suceava a primit rangul de municipiu în anul 1968. La recensământul din 2011, avea o populație de 92.121 de locuitori, fiind al 23-lea cel mai mare centru urban al României.

Actual municipiul este compus din trei zone morfostructurale, care formează un triunghi:

Suceava propriu-zisă – situată pe platoul și pe versanții de pe partea dreaptă a râului Suceava și include vechiul oraș;

Burdujeni – cartier suburban situat pe malul stâng al râului Suceava, fostă localitate cu administrație proprie până în perioada interbelică;

Ițcani – cartier suburban situat pe malul stâng al râului Suceava, fostă localitate cu adminiastrație proprie până după al Doilea Razboi Modial.

Fig. 1.24 – Harta orasului Suceava in perioada actuala

În perioada 1950-1990, suprafața municipiului Suceava s-a triplat. Dacă în anul 1966, suprafața pe care se întindea municipiul reședință de județ era de 442 de hectare, în 1989, aceasta a ajuns la 1.345 de hectare. Municipiul Suceava, împreună cu extravilanul său, totalizau, în 1989, 5.210 hectare, față de 1957, când acesta reprezenta doar 766 de hectare. Parcelările pentru locuințele unifamiliale au jucat însă un rol mai mic în creșterea teritorială a orașului (Tudose A., 2008).

După 1960, în partea de sud-vest a orașului au început să se contureze opt noi „cartiere”: Areni, cu 2.200 de apartamente, Zamca, cu 1.200 de apartamente, ansamblul Ștefan cel Mare, cu 1.600 de apartamente, ansamblul Mihai Viteazu, cu 2.300 de apartamente, George Enescu, cu 8.000 de apartamente, ansamblul Ana Ipătescu, cu 2.200 de apartamente, ansamblul Mărășești, cu 7.600 de apartamente, și Obcini, cu 5.000 de apartamente, care au înglobat o suprafață de 500 de hectare (Tudose A., 2008).

Conform schiței de sistematizare din 1975 și 1980, prin remodelare și, ulterior, demolarea vechiului centru urban al orașului din secolul al XIX-lea, valoarea indicatorului de urbanizare prin construirea de noi blocuri a crescut pentru Suceava la 76% (Tudose A., 2008).

In perioada 1954-1955, a început construirea condominiilor de pe străzile Armenească și Ion Creangă, în zona centrală a municipiului, fiecare bloc avea câte patru apartamente, parter și etaj, soluția tehnică fiind cărămida portantă și planșeele monolit. Cele patru blocuri, câte două pe fiecare stradă, au fost construite după un proiect de tip sovietic, fiind lucrate foarte prost, cu deținuți din Penitenciarul Suceava (Tudose A., 2008). In figura 1.25 sunt ilustrate cladirile din perioada 1894 si cele care le-au luat locul.

Fig. 1.25 – Cladiri de pe Strada armeneasca a) Locuinte din perioada anului 1894 b) Locuinte construite in perioada anilor 1954-1955

În perioada 1955-1958, pe strada Mihai Viteazul (figura 1.26), au fost construite opt blocuri, cu aproximativ 100 de apartamente, respectând aceleași proiecte sovietice utilizate si pe strada Armeneasca, cu locuințe spațioase, foarte înalte, cu spații total neeconomice.

Fig. 1.26 – a) Cladiri construite in perioada 1955-1958 pe Strada Mihai Viteazul (stanga) b) Cladiri construite dupa ani 1960-1964 pe Strada Aleea Trandafirilor (dreapta)

După 1958, în municipiu s-au ridicat blocuri proiectate la Suceava sau București (Tudose A., 2008).

După 1960, activitatea de construcție a început să fie mult mai bine sistematizată și organizată. Au apărut trusturi de construcții industriale și civile, dar a început și industrializarea Luncii Sucevei. Odata cu industrializarea era nevoie tot mai mare de locuinte pentru de muncitori, marea parte din acestia fiind adusi de la sate.

În numai patru ani, au fost ridicate ansamblurile de pe Aleea Trandafirilor (figura 1.26) și cel de pe bulevardul Ana Ipătescu (figura 1.27), în zona cuprinsă între Teatrul din Suceava și Complexul Bucovina. În perioada 1961-1963 (figura 1.28), a fost construit ansamblul din centrul Sucevei, inclusiv blocul turn de pe esplanadă (Tudose A., 2008).

Fig. 1.27 – Cladiri construite in perioada 1960-1964 pe Strada Ana Ipatescu spre Strada Stefan cel Mare

Fig. 1.28 – Cladiri construite in perioada 1961-1963 in centrul sucevei

Anul 1964 a însemnat un avânt în activitatea de construcție, mai ales din punct de vedere calitativ, pentru că nu se mai lucra cu deținuți. Din păcate, a fost vorba despre o perioadă scurtă în care s-a pus accent pe calitate, inclusiv pe calitatea proiectării, prin venirea la Suceava a arhitecților Nicolae și Maria Porumbescu, care au proiectat și Casa Culturii din Suceava. În aceste condiții au apărut ansamblurile Mărășești-Areni (figura 1.29) și Ion Vodă Viteazul (figura 1.30). În 1967, se proiectează și începe realizarea ansamblului de locuințe Tudor Vladimirescu (Tudose A., 2008) (figura 3.31).

Fig. 1.29 – Cladiri construite in perioada 1964 pe Strada Marasesti, dispre Areni

Fig. 1.30 – Cladiri construite in perioada 1964 pe Strada Ion Voda Viteazul

Fig. 1.31 – Cladiri construite in perioada 1967 pe Strada Tudor Vladimirescu

Anul 1970 a marcat, în schimb, un avânt cantitativ în construirea de locuințe. În prima etapă, 1970-1974, a fost ridicat ansamblul George Enescu, în zona cuprinsă între Mărășești și Centrul de calcul (figura 1.31). În 1975, începe construirea blocurilor din zona cuprinsă între Centrul de calcul și satul Sf. Ilie (figura 1.32), inclusiv parte din cartierul Obcini.

Fig. 1.31 – a) Cladiri in perioada 1970-1974, prima etapa a Cartierului George Enescu; b) Amplasarea, primei etape a Cartierului George Enescu

Fig. 1.32 – Cladiri construite in perioada 1975-1982, a doua etapa a Cartierului George Enescu

După 1978, începe construirea cartierului Zamca (figura 1.33), concomitent cu cartierul George Enescu, finalizate în 1982 și care cuprind 8.000 de apartamente.

Fig. 1.33 – a) Cartierului Zamca (foto mic stanga Manastirea Zamca in anul 1929)

a) Amplasarea Cartierului Zamca

În perioada 1978-1990, s-a conturat cartierul Burdujeni (figura 1.34), tot cu 8.000 de apartamente, recunoscut ca un cartier muncitoresc (Tudose A., 2008).

În 1980, s-a ajuns la maximum de cantitate și la minimum de calitate, deoarece calitatea nici nu era un principiu de interes. Se construiau aproximativ 2.000 de apartamente pe an (Tudose A., 2008).

Fig. 1.34 – a) Cladiri din Cartierul Burdujeni in anul 1941 (foto mic) si amplasamentul cartierului;

b) Amplasarea Cartierului Burdujeni

În perioada 1982-1985, se finalizează zona centrală (figura 1.35), mai exact strada Karl Marx (actuală Curtea Domnească), din păcate, din punct de vedere arhitectural, mult sub standardul dorit, cu blocuri urâte și străzi înghesuite. Acest ansamblu s-a construit în urma unei dispute mai mult politice, decât profesionale. S-a luat decizia discutabilă de a se demola toate clădirile vechi din această zonă, fără să se ceară și opinia arhitecților (Tudose A., 2008).

Tot în anii 1980 se definitivează și remodelarea zonei centrale a orașului vechi, prin completarea ansamblului Ștefan cel Mare și construirea ansamblului Petru Rareș, cu 300 de apartamente.

Fig. 1.35 – a) Curtea domneasca 1926;

b) Curtea Domneasca 2018.

După 1985, a început ridicarea cartierului Obcini, a cărui construcție a durat până în 1993. Cele 6.000 de apartamente sunt ceva mai bine făcute sub aspectul izolației și chiar al confortului oferit de suprafețe. La construcția acestui cartier s-a adoptat soluția șarpantelor din lemn, care au înlocuit terasele ce trebuiau izolate anual (Tudose A., 2008).

Fig. 1.33 – a) Cartierul Obcini in constructie, anul 1988;

b) Ampalasarea cartierului Obcini.

Numărul total al locuințelor din Suceava, apărute în perioada 1955-1990, este de aproximativ 35.000 de apartamente, în timp ce după 1990, numărul de locuințe construite de stat nu a depășit valoarea de 1.000 (Tudose A., 2008).

Dupa anul 2000 in Suceava a inceput sa se simta lipsa locuintelor si dorinta oamenilor de a locui in cladiri noi, mult mai spatioase si mai sigure. Astfel ca a inceput din nou avantul de a constructiei de locuinte prin toate zonele orasului, fiind dezvoltate noi minicartiere sau blombari cu blocuri printre cladirile comuniste existente (figura 1.37).

Fig. 1.37 – Cladiri si ansambluri rezidentiale noi in Orasul Suceava

Dezvoltarea constructiilor din Orasul Suceava dupa anul 1990 a scazut, industria s-a redus semnificativ, locurile de munca se gaseau tot mai greu si astfel o mare parte a populatiei a emigrat spre tarile dezvoltate. Cererea a aparut dupa anii 2000, odata cu ajungerea la maturitate a copiilor clasei muncitoresti din anii comunismului coroborata cu investiile facute de cei care dupa anii 1990 au plecat sa munceasca in tari mai dezvoltate.

Dupa cum se observa in figura 1.38 evolutia cladirilor rezidentiale colective din orasul Suceava nu este deloc spectaculoasa in raport cu tarile dezvoltate (figura 1.15). Daca ne ramportam la nivelul Bucurestiului, care este la momentul actual cel mai dezvoltat oras din Romania, putem afirma ca in anul 1900 constructiile din Suceava erau la nivelul celor din Bucuresti in anii 1860 urmand ca in jurul anilor 1960 proportiile sa se mai echilibreze datorita cererii mari de locuinte pentru clasa muncitoare in industrie, cu diferenta ca blocurile din Bucuresti erau in mare parte de tip turn iar in Suceava cu regim de inaltime de P+4E.

Fig. 1.38 – Evolutia si dinamica constructiilor rezidentiale din Orasul Suceava

Fig. 1.38 – Evolutia si dinamica constructiilor rezidentiale la nivelul Romaniei a) Cladiri din Bucurest; b) Piatra Teatrului, Bucuresti; c) Cartierul Titan, Bucuresti; d) Asmita Garden, Bucuresti

Aceasta dezvoltare rapida din Bucuresti anilor 1960 isi are acum reversul medaliei, deoarece marea parte a cladirilor construite in acea perioada satisfac partial o parte din exigentele esentiale ale utilizatorilor si cu precaderea cea de rezistenta mecanica si stabilitate.

Asa cum am prezentat in capitolul 1.4 in Orasul Suceava cele mai multe constructii rezidentiale a fost realizate incepand cu anul 1978 prin construirea marilor cartiere George Enescu, Obcini, Zamca, Curtea Domneasca si Burdujeni, perioada in care la proiectarea cladirilor se tinea cont de actiunea seismica, aceste cladiri fiind mai putin vulnerabile fata de cele anterioare.

1.3 STADIUL CERCETARII IN EUROPA SI IN ROMANIA

Daca ne uitam in trecut putem observa ca tendinta in domendiul perfectionarii exigentelor cladirilor rezidentiale a fost accea de a demola si construi pe acelasi amplasament. Astfel ca in Romania anilor 1950-1990 majoritatea cladirilor rezidentiale, cu mici exceptii, au fost demolate, exceptii care astazi pun mari probleme in ceea ce priveste rezistenta si stabilitatea, cum ar fi cele din Centrul Vechi al Bucurestiului (figura 1.3).

Daca ne uitam in trecut putem observa ca tendinta in domendiul perfectionarii exigentelor cladirilor rezidentiale a fost accea de a demola si construi pe acelasi amplasament. Astfel ca in Romania anilor 1950-1990 majoritatea cladirilor rezidentiale, cu mici exceptii, au fost demolate, exceptii care astazi pun mari probleme in ceea ce priveste rezistenta si stabilitatea, cum ar fi cele din Centrul Vechi al Bucurestiului (figura 1.3).

Fig. 1.39 – Cladiri rezidentiale incadrate in clasa de risc seismci RsI – Centrul Vechi, Bucuresti

Insa nu doar aceste cladiri interbelice prezinta probleme de rezistenta si stabilitate, multe alte cladiri rezidentiale colective construite pana in anul 1990 sunt incadrate in clasa de risc seismic RsI.

După anul 1990 autoritățile au inventariat și expertizat un număr cca. 3600 de clădiri pe care le-au încadrat conform P100-92 în clase de urgență (tabelul 1.2) și mai apoi conform P100-3/2008 în clase de risc seismic (tabelelor 1.3).

Cazurile grave, cele în care riscul de dărâmare este critic au fost încadrate în Clasa I Risc Seismic. Clasa I cuprinde și clădirile încadrate ca pericol public. Fie că au spații publice în interiorul lor, fie că se găsesc în spații publice, atunci când cad, aceste clădiri pot omorî mult mai multe persoane decât locatarii acestora. În Bucuresti din 347 de clădiri încadrate în Clasa I, 176 sunt considerate pericol public.

Tab. 1.2 – Prioritatea realizării ansamblului lucrărilor de intervenție conform P100 – 92

Expertizările făcute nu sunt exhaustive, nu acoperă toate clădirile orașului care ar putea să nu reziste la un cutremur și sunt extrem de vechi (25 de ani) și depășite ca recomandări. Ceea ce în anii 1990 putea părea acceptabil pe termen scurt, în 2019 nu mai este deloc valabil. Nu avem în acest moment o analiză completă a pericolului. Știm că avem un număr de cazuri critice dar în niciun caz acestea nu sunt toate. Acțiunea de inventariere și expertizare este oprită în acest moment și toată discuția se concentrează numai pe ce știm deja de mai mult timp că e într-o stare foarte rea.

Tab. 1.3 – Valori R3 asociate claselor de risc seismic conform P100-3/2008

În figura 1.40 este prezentat grafic conform datelor de pe siteul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratii Publice (MDRAP) numarul de cladiri expertizate in 12 din judetele tarii in perioada 1992-2002, acestea fiind in numar de 3582.

Fig. 1.40 – Numărul clădiri expertizate în fiecare județ

sursă: http://www.mdrap.ro/constructii/siguranta-post-seism-a-cladirilor/programe-de-prevenire-a-riscului-seismic/-8247/-9738

Dupa cum reiese din figura 1.41 majoritatea expertizelor sau realizat in perioada 1992-1994, dupa care evaluarea cladirilor fiind redusa pana spre zero in anii ce au urmat.

Fig. 1.41 – Numărul de expertize efectuate în funcție de anul realizării

sursă: http://www.mdrap.ro/constructii/siguranta-post-seism-a-cladirilor/programe-de-prevenire-a-riscului-seismic/-8247/-9738

La nivelul Judetului Suceava s-au expertizat un numar de 21 de cladiri (3 in Orasul Suceava si 18 in Orasul Radauti) din care la vremea respectiva doar una a fost incadrata in clasa de risc seismic RsI, si anul Blocul 48A situat pe Strada Marasesti, Orasul Suceava (figura 1.42).

Fig. 1.43 – Cladire rezidentiala de locuinte incadrata in clasa de risc seismic RsI, consolidata partial situata pe Strada Marasesti, Orasul Suceava

Astfel ca ceea ce cunoastem la nivel macro despre fondul construit existent se bazeaza pe o evaluare facut la inceputul anilor 1990, in urma careia s-au evidentiat o serie de probleme privind rezistenta si stabilitatea cosntructiilor interbelice si celor rezidentiale construite pana in anii 1950 – 1970, aspect care in aproape 30 de ani aproape ca nu s-a miscat deloc.

Romania este singura tara din Europa care investe bani in consolidarea cladirilor colective rezidentiale care nu se afla in proprietatea statului astfel ca in cadrul MDRAP se derulează trei programe de consolidare a clădirilor.

Programele anuale se elaborează de MDRAP pe baza priorităților stabilite de consiliile județene/Consiliul General al Municipiului București și avizate de comitetele județele pentru situații de urgentă.

În ceea ce privește programul de consolidare a clădirilor de locuințe multietajate, România este singura țară din lume, în care statul s-a implicat în punerea în siguranță a fondului vechi construit, proprietate privată, prin alocarea de sume de la bugetul de stat pentru proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare a clădirilor de locuit multietajate încadrate în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol public.

Programul de intervenție în prima urgență la construcții vulnerabile și care prezintă pericol public are ca scop înlăturarea pericolului de prăbușire a unor elemente de construcții precum și limitarea efectelor alunecărilor de teren. În program sunt incluse construcții de importanță deosebită, cu valoarea de monument istoric (spre exemplu: clădiri din domeniul sănătății, școlii, sedii ale primăriilor), care sunt supuse și altor riscuri precum, alunecări de teren ce pot afecta unele comunități urbane. Finanțarea acestui program se face din venituri proprii ale MDRAP.

Proiectul de diminuare a riscului în cazul producerii de calamități naturale pentru situații de urgență – Componenta B – Reducerea Riscului Seismic are un caracter multi – sectorial și este proiect ex – ante, fiind o premieră în ceea ce privește adopatarea unei abordări strategice orientate spre acțiuni de prevenire și atenuare a efectelor calamităților naturale și întărirea capacității instituționale și tehnice pentru managementul situațiilor de criză în cazul producerii unor astfel de calamități.

Programele enumerate mai sus conțin o serie de subsecțiuni, și anume:

Programul de acțiuni pe anul 2018;

Programul de acțiuni pe anul 2017;

Programul de acțiuni pe anul 2016;

Programul de acțiuni pe anul 2015 ;

Programul de intervenții în primă urgență la construcții vulnerabile;

Programul de consolidare a clădirilor cu bulină roșie;

Programul de consolidare a clădirilor publice – componenta B.

Cadrul legislativ din România a prevăzut de-a lungul timpului o serie de acte normative care prevăd reducerea riscului seismic la construcțiile existente, și anume:

Ordonanța Guvernului nr.20/1994, privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, republicată;

Hotărârea de Guvern nr.286 din 12 martie 2008, privind aprobarea Programului de acțiune pe anul 2008 pentru proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare a clădirilor de locuit multietajate, încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol public;

Ordonanța Guvernului nr.16/2011, pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente;

Legea nr.217/2012 privind aprobarea Ordonanței nr.16/2011 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente;

Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.20/1994, republicată, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.1364/2001;

Hotărârea de Guvern nr.206/2012 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.20/1994, privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, republicată și aprobată prin Hotărârea de Guvern nr.1364/2001;

Hotărârea de Guvern nr.249/2012 pentru aprobarea Programului de acțiune pe anul 2012 privind proiectarea și execuția lucrărilor de intervenție pentru reducerea riscului seismic la construcțiile cu destinație de locuințe multietajate, încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol public;

Hotărârea de Guvern nr.233/6.IV.2015 pentru aprobarea Programului de acțiune pe anul 2015 privind proiectarea și execuția lucrărilor de intervenție pentru reducerea riscului seismic la construcțiile cu destinație de locuință multietajață, încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol public;

Hotărârea de Guvern nr.252/5.IV.2016 pentru aprobarea Programului de acțiune pe anul 2016 privind proiectarea și execuția lucrărilor de intervenție pentru reducerea riscului seismic la construcțiile cu destinație de locuințe multietajate încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol public.

Programele crează cadrului legal privind consolidarea clădirilor și reducerea riscului seismic, în principal în ceea ce privește construcțiile cu destinație de locuințe multietajate cu peste P+3 etaje și care au fost încadrate prin raport de expertiză în clasa I de risc seismic și prezintă pericol public.

Prioritate în ceea ce privește reducerea riscului seismic sunt:

Construcțiile de locuit înalte din beton armat realizate înainte de anul 1941;

Clădirile cu peste P+3E, construite înainte de anul 1978 și care dețin spații publice la parter sau la alte nivele ale clădirii.

Clădirile prioritare sunt stabilite pe baza următoarelor criterii tehnice:

Cuprind spații publice cu altă destinație decât aceea de locuință, având suprafața utilă totală de peste 50 mp, ocupate temporar/permanent;

Prezintă un regim de înălțime cu peste P+3E și minim 10 apartamente;

Sunt amplasate în localități pentru care valoarea de vârf a accelerației terenului pentru proiectare la cutremul ag, potrivit hărții de zonare a teritoriului României din Codul de proiectare P100-1/2013, este mai mare sau egală cu 0,15g.

Decizia de reabilitarea a clădirilor poate să plece și de la asociațiile de proprietari. Acestea trebuie să urmeze pașii din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.1364/2001 care prevăd:

Întocmirea unei cereri pentru întocmirea expertizei tehnice, cerere care se depune la Consiliul Local, însoțită de fișa de identificare a construcție și lista proprietarilor și a spațiilor;

Expertizarea tehnică a construcțiiei de catre un expert tehnic atestat MLPAT, în conformitate cu reglementările tehnice;

Aprobarea deciziei de intervenție și continuarea acțiunii in funcție de concluziile fundamentate în raportul de expertiză tehnică, respectiv proiectarea și execuția lucrărilor de intervenție.

Teoretic, la o prima vedere, sistemul poate funcționa și e chiar generos cu proprietarii. În practică, sistemul nu funcționează aproape deloc. În perioada 2001 – 2016 doar 26 de clădiri au fost consolidate în București prin Programul Național. Asta înseamnă 1,7/an. În ritmul acesta ne-ar lua 208 ani pentru a consolida doar clădirile cu risc seismic 1 din București. Dintr-un total de 161 milioane lei alocate programului au fost cheltuite doar 80 de milioane lei iar restul de 78 de milioane lei au fost realocate. Deci din putinii (relativ la nevoi) bani alocați de la bugetul de stat pentru consolidarea clădirilor, am cheltuit doar jumătate iar cealaltă jumătate am trimis-o înapoi la buget pentru că nu am fost în stare să o investim. În ultimii doi ani alocarea bugetară a crescut semnificativ ajungând la 25 de milioane pe an dar nu am fost în stare să cheltuim decât jumătate de milion. Adică 2,6%. Ceva este foarte greșit! (Ghinea C,2018).

Tab 1.4 – Statistica programului de consolidare a cladirilor

sursă: http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2018/03/tabel-risc-seismic-1.jpg

In concluzie putem spune ca prima strategie a Romaniei privind constructiile existente s-a aplicat intre anii 1940-1990 si a constat in demolarea constructiilor vechi si construirea marilor orase, strategie care a functionat fiind crescut nivelul de performanta al exigentelor esentiale. A doua strategie pe care o aplicam consta in reabilitarea cladirilor prin interventii la structura de rezistenta, insa ceva nu functioneaza si atunci ne punem urmatoarele intrebari: „merita investitia in cladirile existente?” si „de ce strategia existenta a Romaniei nu functioneaza?”.

Fig. 1.44 – Cladiri propuse spre demolare

La nivel international strategiile s-au desfasurat si se desfasoara intr-o alta maniera fata de cea din Romania.

Strategia aplicata in Statele Unite ale Americii (USA) de catre autoritatile neworkeze pentru cinci cladirile cu propietar persoana fizica situate pe Strazile 485, 487, 489, 491 and 497 Ninth Ave (figura 1.44) a constat in evaluarea rapida de catre DOB (Departament of Buildings) si de catre Serviciul de Pompieri a cladirii si stabilirii masurii de demolare cu toate ca aceastea sunt inca in exploatare. Cu toate ca s-a stabilit doar decizia de „demolare de urgenta” si nu „demolare imediata de urgenta” pasul urmator a constat in somarea proprietarului pentru a solicita autorizatia de demolare, urmand ca in situatia in care aceasta nu va demola cladirea, sarcina sa fie preluata de catre autoritatile locale. Astfel ca putem identifica ca si strategie privind reabilitarea cladirilor rezidentiale: demolarea cladirilor.

Tot pe teritoriul USA in 2012 autoritatile au hotarat demolarea a 5 cladiri de locuinte finalizate in 1935 si 1935. Astfel in urma punerii in balanta a costurilor privind reabilitarea si a celor privind demolarea si reconstructia s-a luat demolarea cladirilor si revitalizarea zonei prin constructia altor ansambluri de rezidentiale (figura 1.45).

Fig. 1.45 – Ansablu de locuinte Brewster-Douglass, USA

sursă a) si B): Architectured’Aujourd’hui – 5 /2004

In Germania autoritatile au hotarat reabililtarea unei cladiri de locuinte rezidentiale ce avea regim de inaltime P+4E, cu structura de rezistenta din elemente prefabricate si o lungime de 200 m. Masurile de reabilitare aplicate au constat in reducerea cu un etaj a numarului de niveluri si tronsonarea cladirii rezultand astfel 8 cladiri individuale (figura 1.46). Astfel ca prin masurile aplicate identificat alte doua strategii ce pot fi aplicate in reabilitarea cladirilor si anume: reducerea numarului de niveluri si tronsonarea cladirii.

Fig. 1.46 – Ansablu de locuinte Vile Leinefelde – Worbis, Germania a) Inainte de reabilatare b) Dupa reabilitare

sursă a) si B): Architectured’Aujourd’hui – 5 /2004

In Kenya autoritatile au solicitat un audit al cladirilor prin care s-a constatat ca 884 de structuri sunt sigure pentru a fi locuite, alte 471 nu sunt indicate pentru a fi locuite si necesita investigatii mai detaliate, 217 nu sunt sigure si necesita demolare imediata si alte 688 de cladiri necesita investigare imediata. In urma auditului autoritatile au inceput demolarea de urgenta a tuturor cladirilor considerate nesigure toti utilizatorii fiind relocati in alte cladiri sigure.

Fig. 1.47 – Demolare cladiri in Kenya si evacuarea utilizatorilor

In Rusia camera inferioara a parlamentului Rusiei a dat votul final privind proiectul de lege care va autoriza municipalitatea Moscovei să demoleze mii de blocuri de locuințe construite în perioada sovietică, considerate nesigure pentru rezidenți. Autoritățile moscovite susțin că blocurile din prefabricate, ridicate în grabă în anii 1950-1960, și-au depășit durata de viață și prezintă riscuri pentru locatari.

Cele 4.500 de cladiri ce urmeaza a fi demolate sunt ridicate in anii '50 si '60. Planul initial era de 8.000 de blocuri, dar in urma protestelor numarul a fost redus.

Se estimează că măsura va afecta în jur de 1,6 milioane de locuitori ai Moscovei, pe care autoritățile vor să-i mute în clădiri noi, însă mulți rezidenți au declarat că nu doresc să-și părăsească apartamentele actuale. Primarul Serghei Sobianin a spus ca planul este de a darama blocurile incepand din luna septembrie, parte a unui proiect de 61 de miliarde de dolari pentru construirea altor locuinte in capitala aglomerata a carei populatie este de 12 milioane de locuitori. Autoritatile sustin ca rezidentii vor fi relocati in apartamente de o marime echivalenta – dar nu de aceeasi valoare – in acelasi cartier.

Fig. 1.48 – Demolare cladiri in Moscova

1.4 OBIECTIVELE CERCETARII PRIVIND REABILITAREA CLĂDIRILOR REZIDENȚIALE

Obiectivile principale privind reabilitarea cladirilor rezidentile din Romania constau in obtinerea unor constructii performante care sa indeplineasca in totalitate exigentele utilizatorilor asa cum au fost ele enumerate in capitolul 1.1.4. si implicit exigentele esentiale prevazute in Legea 10/1995.

Performanță seismică a unei clădiri este data de satisfacerea exigentei esentiale “rezistenta mecanica si stabilitate” se poate descrie calitativ în funcție de siguranța oferită ocupanților clădirii pe durata și după evenimentul seismic așteptat, de costul și dificultatea măsurilor de reabilitare seismică, de durata de timp în care clădirea este scoasă eventual din uz pentru a se efectua lucrările de reabilitare, de impactul economic, arhitectural sau istoric asupra comunității.

Proiectarea bazată pe performanță implică urmărirea mai multor obiective de performanță, respectiv mai multe niveluri ale performanței seismice a construcțiilor, fiecare din acestea asociat unui anumit nivel de hazard seismic, definit de un cutremur cu un anumit interval mediu de recurență.

Bazele proiectarii seismice moderne au fost puse în special de seria de documente FEMA (Federal Emergency Management Agency) care au fost elaborate în anii 1990-2000, declarat ca deceniu de lupta împotriva dezastrelor. Ideile proiectarii bazată pe performanță au fost preluate în marea majoritate a țărilor cu inginerie seismică avansată (Japonia, Noua Zeeleanda), precum și țările UE, prin intermediul Eurocodurilor.

Pre-standardul FEMA prevedea 4 obiective de peformanță de bază, astfel:

Tab. 1.5 – Obiective de performanță conform standard FEMA (Federal Emergency Management Agency)

Deși proiectarea seismică cu 4 obiective de performanță din codul FEMA este atrăgătoare și justificată din punct de vedere principial, aplicarea acesteia întâmpină dificultăți practice importante, în special datorită volumului mare al operațiunilor implicate și dificultății stabilirii unor criterii de proiectare concrete, suficient de simple, asociate celor 4 obiective de performanță.

Standardul SR EN 1998-1 are în vedere numai două cerințe de performanță:

Cerința de siguranță a vieții (SV);

Cerința de limitare a degradărilor (LD).

Una din acestea nu se suprapune peste nici unul dintre obiectivele de perfoamanță din codul FEMA, fiind mai apropiată de SV și fiind mai semnificativă pentru comportarea structurii decât OI.

Aceasta abordare a fost adoptată și în P100-1/2006, cu diferența ca nivelul hazardului era semnificativ mai mic decât în standardul european, în acord cu posibilitatile economice ale tării noastre. Astfel, valorile IMR adoptate în P100-1/2006 pentru SV și respectiv LD au fost numai de 100 ani și 30 ani, față de 475 și 100 de ani în SR EN 1998-1.

Selectarea obiectivului de performanță pentru clădirile existente evaluate seismic se face în general în conformitate cu prevederile P100-1/2013 având caracter de recomandare și sunt minimale. Prin consultări proprietarii clădirii se pot alege obiective de performanță mai înalte decât cele minimale (obiectivul de performanță de bază) pentru clădirile aflate în clasa de importanță III (majoritatea clădirilor rezidențiale) însă costurile de reabilitare structurală pot crește considerabil.

Conform codurilor de proiectare seismică P100-1/2013 se consideră următoarele obiective de performanță:

Obiectivul de performanță de bază (OPB) – siguranță a vieții (SV);

Obiectivul de performanță superioră (OPS) – limitare a degradărilor (LD).

Obiectivul de performanță de bază este constituit pentru clădirile existente conform P100-1/2013 din satisfacearea exigențelor nivelului de performanță de siguranță a vieții.

Obiectivul de performanță de bază este obligatoriu pentru toate construcțiile. Pentru construcțiile din clasele I și II de importanță și expunere la hazard seismic se recomandă să se satisfacă obiective de performanță superioară.

Obiectivul de performanță superioară este constituit pentru clădirile existente conform P100-1/2013 din satisfacearea exigențelor nivelului de performanță de limitare a degradărilor.

Cele doua niveluri de performanță prevazute în P100-3/2013 sunt descrise prin amploarea degradărilor seismice structurale și nestructurale așteptate. Această descriere urmărește să îl ajute pe expertul tehnic/inginerul proiectant și proprietarul clădirii să aleagă obiectivele de performanță pe care clădirile existente trebuie să le satisfacă și, implicit, nivelul măsurilor de intervenție pe care clădirile trebuie eventual să le suporte pentru a asigura satisfacerea exigențelor respective.

Codul de proiectare P100-1/2013 stabiliește trei niveluri de performanță pe care trebuie să le satisfacă clădirile, și anume:

Nivelul de performanță de limitare a degradărilor, asociat starii limită de serviciu (SLS);

Nivelul de performanță de siguranță a vieții, asociat stării limită ultime (ULS);

Nivelul de performanta al cladirilor existente se determina conform metodologiei din „Cod de evaluare seismică a clădirilor existente P100-3/2018” .

Conform P100-3/2018 pentru cladirile rezidentiale aflate in domeniul privat se impun lucrari de interventie daca acestia au fost incadrate prin raport de expertiza in clasa de risc seismic RsI sau RsII, si se impune ca prin lucrarile de interventie clasa minima de risc seismic rezutlata sa fie RsIII (OPB), insa la proiectarea lucrarilor de interventie se pot avea in vedere si cerinte superioare (OPS).

In cazul cladirilor apartinand integral domeniului public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, la care lucrarile de interventie sunt insosite de lucrari de reparatie capitale, tipul si anvergura lucrarilor de interventie se stabilesc astfel icnat, dupa afectuarea acestora, cladirea sa poate fi incadrata in clasa de risc seismic RsIV.

CAPITOLUL 2: CLĂDIRI REZIDENȚIALE – SISTEM COMPLEX TEHNICO-ECONOMIC

2.1 CONCEPTUL DE SISTEM ADAPTAT CLĂDIRILOR ÎN GENERAL, CELOR REZIDENȚIALE ÎN PARTICULAR

Conceptul de sistem a apărut și s-a dezvoltat de-a lungul timpului, ca rezultat al evidențierii unor trăsături și comportamente comune pentru o serie de procese și fenomene din diferite domenii, fapt ce a permis tratarea acestora, din punct de structural-funcțional, într-un mod unitar, sistemic.

Noțiunea de sistem are o sferă de cuprindere foarte largă, fiind frecvent întâlnită în știință și tehnică (în general, în toate domeniile gândirii și acțiunii umane), însă aproape întotdeauna în asociație cu un atribut de specificare, de exemplu: sistem automat, sistem de transmisie, sistem informațional, sistem de semnalizare, sistem de producție, sistem filozofic, sistem social etc.

In literatura de specialitate există diverse definiții ale conceptului de sistem, unele reflectând tendința definirii sistemului într-o cât mai largă generalitate, altele tendința de particularizare la un anumit domeniu al cunoașterii.

Prin sistem se înțelege un ansamblu de elemente ce interacționează între ele și cu exteriorul, cu respectarea unor reguli, legi și principii, în vederea realizării unui sens, obiectiv, scop.

Un sistem este structurat ca o conexiune de elemente, fiecare element constituind la rândul său un sistem (subsistem). Interacțiunea dintre elementele unui sistem poate conferi sistemului proprietăți, caracteristici și comportamente noi, diferite de cele ale fiecărui element component.

Mărimile variabile asociate unui sistem pot fi de trei feluri: mărimi de intrare, mărimi de stare și mărimi de ieșire.

Mărimile de intrare sunt mărimi independente de sistem (deci de tip cauză), care influențează din exterior starea și evoluția sistemului.

Mărimile de stare sunt mărimi dependente de mărimile de intrare (deci de tip efect), având rolul de a caracteriza și descrie starea curentă a sistemului.

Mărimile de ieșire sunt mărimi dependente de mărimile de stare și/sau de mărimile de intrare (deci de tip efect), având rolul de a transmite în exterior (sistemelor învecinate) informație despre starea curentă a sistemului. Unele mărimi de ieșire pot fi în același timp mărimi de stare.

Teoria sistemelor operează cu două concepte de sistem: sistem de tip I-S-E (intrare-stare-ieșire) și sistem de tip I-E (intrare-ieșire). Sistemele de tip I-S-E conțin mărimi de intrare, mărimi de stare și mărimi de ieșire, în timp ce sistemele de tip I-E conțin explicit numai mărimi de intrare și mărimi de ieșire. Teoria clasică a sistemelor operează cu sisteme de tip I-E, în timp ce teoria modernă a sistemelor operează cu sisteme de tip I-S-E. Unui sistem fizic i se poate asocia un sistem abstract (model) de tip I-S-E (fig. 2.1, a) și un sistem abstract (model) de tip I-E (fig. 2.1, b).

Fig. 2.1 –Transferuri cauzale între mărimile unui sistem

de tip I-S-E; (b) de tip I-E

Pentru realizarea procesul de executie a constructiilor propune un sistem automat de tip I-S-E (figura 2.2) ce se compune din doua subsisteme principale: resursele, durata de executie si nivelul de calitate (X) si conditiile ce trebuie respectate in procesul de executie (Y). Marimile (X) si (C) intra in procesul de executie ca si sisteme principale (primul de intrare si al doilea de control) si prin procesare conduc la marimea (Y) care se compune din rezultatul procesului de executie.

Fig. 2.2 – Structura unui sistem automat de tip I-S-E adaptat procesului de executie a lucrarilor de constructie

2.2 SISTEMUL CLĂDIRILOR REZIDENȚIALE ȘI SUBSISTEMELE SALE

In cazul cladirilor rezidentiale sistemul este cel mai complex si se compune din toate componentele de baza ale sistemului, care la randul lor prezinta o seria de alte subcomponente. Astfel ca, componenta sistemul constructiilor este compus din structura si arhitectura, sistemul de instalatii este compus din toate instalatiile care deservesc o cladire, utilajele tehnologice se compun din instalatii de ridicare si monitorizare a parametrilor cladirii iar dotarile sunt compune din mobilier si electrocasnice necesare utilizarii spatiilor.

Fig. 2.2 – Structural sistemului cladirilor rezidentiale

Ciclul de viață al unei clădiri reprezintă orizontul de timp ce acoperă perioada de la înițiere și până la dezmembrare. Analiza acestei perioade, cu toate implicațiile și inter-relaționărilor fiecarui element component, ne duce la următoarele etape distincte: concepere, proiectare, executie, exploatare și postutilizare, fiecare dintre acestea fiind structurate pe sub-etape (figura 2.3).

Fig. 2.3 – Ciclul de viata al unei cladiri

Postutilizarea este ultima fază ontogenetică a produsului construcție care încheie prin destructurare “traiectoria fizică a produsului”. Postutilizarea construcțiilor cuprinde activitățile de dezafectare, demontare și demolare a construcțiilor, de recondiționare și de refolosire a elementelor și a produselor recuperabile, precum și reciclarea deșeurilor și reintegrarea în ambientul natural cu asigurarea protecției mediului potrivit legii.

Reabilitarea este refacerea sau innoirea unei constructii degradate pentru a asigura acelasi nivel al functiunii pe care il avea cladirea inainte de degradare.

Fig. 2.3 – Structura sistemului de reabilitare a cladirilor rezidentiale

Conform P100-3/2018 pentru cladirile rezidentiale aflate in domeniul privat se impun lucrari de interventie daca acestia au fost incadrate prin raport de expertiza in clasa de risc seismic RsI sau RsII, si se impune ca prin lucrarile de interventie.

2.3 COMPORTAREA ÎN EXPLOATARE A CLĂDIRILOR REZIDENȚIALE

CAPITOLUL 3: CLĂDIRI REZIDENȚIALE SUPUSE REABILITĂRII

3.1 CONCEPTUL DE REABILITARE

3.2 CATEGORII DE INTERVENȚII PRIVIND REABILITAREA CLĂDIRILOR REZIDENȚIALE

3.2.1 REABILITAREA STRUCTURALĂ

3.2.2 REABILITAREA TERMICĂ

CAPITOLUL 4: BAZĂ DE DATE PRIVIND CONSTRUCȚIILE REZIDENȚIALE DINTR-O LOCALITATE URBANĂ (ORAȘUL SUCEAVA)

4.1 GRUPAREA CONSTRUCȚIILOR REZIDENȚIALE DUPĂ DIFERITE CRITERII

4.1.1 STUCTURA DE REZISTENȚĂ

4.1.2 REGIM DE ÎNĂLȚIME

4.1.3 DURATĂ DE SERVICIU

4.1.4 MATERIALE FOLOSITE

CAPITOLUL 5: SELECȚIA STRATEGIEI OPTIME PRIVIND REABILITAREA CONSTRUCȚIILOR REZIDENȚIALE ÎNTR-O LOCALITATE URBANĂ

5.1 CONCEPTUL DE STRATEGIE, OBIECTIVE STRATEGICE, CUANTIFICAREA OBIECTIVELOR STRATEGICE

5.2 CONCEPTUL DE OPTIM, OPTIMIZAREA ÎN CAZUL REABILITĂRII CONSTRUCȚIILOR REZIDENȚIALE

5.3 METODE DE OPTIMIZARE

CAPITOLUL 6: ALGORITMI ȘI PROGRAM DE CALCUL PENTRU SELECȚIA STRATEGIEI OPTIME DE REABILITARE ÎN MUNICIPIUL SUCEAVA

CAPITOLUL 7: CONCLUZII GENERALE. CONTRIBUȚII PERSONALE. VALORIFICAREA REZULTATELOR DIN PROGRAMUL DE DOCTORAT.

7.1 CONCLUZII GENERALE

7.2 CONTRIBUȚII PERSONALE

7.3 VALORIFICAREA REZULTATELOR OBȚINUTE PE PARCURSUL PROGRAMULUI DE CERCETARE DOCTORALĂ

Rezultatele obținute pe parcursul programului de cercetare au fost valorificate astfel:

publicarea a unui număr de 16 articole în reviste de specialitate și în volumele unor conferințe naționale și internaționale, dintre care 13 în calitate de prim autor și 3 în calitate de coautor, după cum urmează:

Lucrări științifice publicate în reviste B+ incluse în baze de date internaționale (7)

Lucrări publicate în volume ale conferințelor internaționale din străinătate (4)

Lucrări științifice publicate în volume ale conferințelor internaționale din țară (4)

Lucrări publicate în volume ale conferințelor naționale (1)

colaborarea la un număr de peste 25 de expertize la construcții laice, dintre care reprezentative sunt Universitatea din București, Facultatea de Medicină din București, Ansamblul Curții Vechi din București, Centrul Militar Alba-Iulia, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Liceul Pedagogic din Iași și la un număr de 15 expertize la lăcașe de cult monumente istorice, dintre care reprezentative sunt Biserica Bogdana din Rădăuți, Biserica Bărboi din Iași, Biserica „Sf. Treime” din Siret, Biserica „Sf. Gheorghe” din Hârlău.

colaborarea la realizarea a peste 20 de proiecte de consolidare la construcții monumente istorice, dintre care reprezentative sunt: izolarea seismică a Bisericii Aroneanu din Iași, Biserica Bârnova din Iași, Universitatea din București și Ansamblul Curții vechi din București.

Lucrări publicate

[1] Soveja L., Gosav I., (2013), Behaviour of masonry vaulted structures strengthened using reinforced concrete beams on top. B.I. P. Iasi, Tomul LIX (LXIII), Fasc. 5, pag. 123-132.

Bibliografie

Ciornei A., Jean M. (2000), Cum concepem constructiile civile, Monument 98, Editura Junimea.

Hoblea A., (2015), Managementul performantelor totale in constructii de locuinte colective, Teza de doctorat, Universitatea Tehnica „Gh.Asachi”, Iasi.

Preiser, W.F.E. (1995), Robinowitz, H.z, White, E.T., (2015), Post-Ocupancy Evaluation: how to make building work betterm, Facilities, vol. 13 (11), p-19-28.

https://www.teoalida.ro/arhitecturacomunista/

Tudose A. (2008), Suceava, orasul cu amprenta sovietica, Monitorul de suceava, Anul XIII, nr.63 (3744).

Lupascu R. (2018), Ridicarea cartierului Cuza Voda si a ulmei zone compacte cu blocuri a Sucevei, cartierul Obcini, Monitorul de suceava, Anul XXIII, nr.16 (6726).

Ghinea C. (2018), Cum dezvoltam procesul de consolidare al cladirilor rezidentiale. 3 propuneri inovatoare, www.contributors.ro