Fig. A.1. Viața personală : a. Părinții (Ion Iurii și Cristina Elena) [303751]

[anonimizat], la data de 21.11.1995, din tatăl Ion Iurii (în vârstă de 55 ani, [anonimizat] – instructor auto) și mama Cristina Elena (în vârstă de 47 ani, asistent medical în cadrul Spitalului Județean Neamț), [anonimizat], elev la Liceul de Informatică Piatra Neamț (fig. A.1.a). [anonimizat] a [anonimizat] : Horia (în vârstă de 3 ani) și Ariana (născută la data de 27.12.2019, fig. A.1.b).

Fig. A.1. Viața personală : a. Părinții (Ion Iurii și Cristina Elena)

și fratele mai mic (Dragoș Constantin), b. Soția (Georgiana Alina) și cei 2 copii

(Ariana și Horia)

(sursa fotografiilor : https://www.facebook.com/rafa.raresh)

Sunt învățător în cadrul Școlii Gimnaziale ,,I. Gervescu” Săvinești (fig. A.2.a). [anonimizat], deoarece am chemarea profundă de a fi un dascăl al școlii românești. [anonimizat] a comunei natale unde am copilărit, ,,Considerații geografice cu privire la valorificarea turismului în comuna Dragomirești (județul Neamț)”, [anonimizat]-viitor, energie-gravitație, înălțimi-adâncuri, [anonimizat].

[anonimizat] o lucrare monografică asupra comunei în care am petrecut o [anonimizat]-am pus bazele educației. Am folosit o gamă diversificată de informații ce provin din diverse surse : [anonimizat], școala, de la bătrânii comunei sau trăite și simțite

de mine. [anonimizat]-geografic, duc spre vechimea obârșiei. Comuna Dragomirești nu este o [anonimizat] a [anonimizat] e o [anonimizat]. [anonimizat] (Neolitic). [anonimizat] o zonă subcarpatică a Moldovei, [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], dintr-o țară, care ar putea fi fructificate (fig. A.2.b) și ar putea conduce la o mai bună gestionare a cadrului natural.

Fig. A.2. Activitatea didactică : a. Acțiune de ecologizare pe malul stâng

al Bistriței cu elevii clasei mele, b. O fotografiei a familiei mele în portul strămoșesc

al comunei Dragomirești (pe vatra satului Vad)

(sursa fotografiilor : https://www.facebook.com/rafa.raresh)

Această lucrare de disertație este structurată 3 capitole. Capitolul 1 [anonimizat], relieful, clima, hidrografia, vegetația, fauna și solurile. Capitolul 2 [anonimizat] 3 ramuri specifice (agricultura, industria și serviciile), având la început un scurt istoric. Capitolul 3 este un studiu de caz care se denotă asupra valorificării potențialului turistic rural (natural și antropic) specific teritoriului administrativ al comunei fiind urmat de concluzii (care se evidențiază sub forma unei analize SWOT sau a unor propuneri de valorificare a potențialului turistic din comuna Dragomirești).

Capitolul 1. Potențialul fizico-geografic

1.1. Încadrare spatiala

Teritoriul comunei Dragomirești e situat în Subcarpații Moldovei. Din punct de vedere administrativ, comuna este aferentă județului Neamț, ocupând un areal de 3860 ha (36,8 km2) din suprafața totală a județului de 5896 km2. Comuna este localizată în partea central-estică a județului și are următoarele coordonate geografice : 470 01’ 51” lat. N și 260 34’ 16” long. E.

Comuna Dragomirești este străbătută de drumurile județene 208 G (Girov – Ștefan cel Mare – Dragomirești – Războieni – Tupilați – Hanul Ancuței), respectiv 208 P (Dragomirești – Bârgăuani). Comuna se învecinează cu următoarele unități administrativ-teritoriale : comuna Războieni (nord-vest), comuna Tupilați (nord-est), comuna Ștefan cel Mare (sud-vest), cât și comuna Bârgăuani (către sud-est).

Fig. 1.1. Așezarea comunei în cadrul județului Neamț (a) și vecinii săi (b)

(program : ArcMap 10.6, sursa datelor : România Digitală)

Comuna este constituită din 6 localități (sate) : Unghi (situat în partea de nord-vest a comunei, pe drumul județean 208 G), Hlăpești (sat răzășesc, care e situat în partea de nord-est a comunei Dragomirești, străbătut de către Valea Mare și afluenții acesteia), Borniș (în partea central sud-estică a comunei, pe drumul județean 208 P), Mastacăn (un sat care se localizează în partea de sud a comunei Dragomirești și este drenat transversal de către cursul Văii Negre), Vad (situat în partea vestul comunei, pe drumul județean 208 G și drenat longitudinal de către cursul de apă Văduțul Cornea) și Dragomirești (centrul de comuna drenat de Văduțul Cornea în aval de satul Vad, acesta având o poziție centrală în cadrul unității administrativ-teritoriale).

1.2. Relieful comunei Dragomiresti +

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Dragomirești se găsește situat în Subcarpțaii Moldovei, suprapunându-se aproape total peste Curmătura Girov, cu o excepție : extremitatea nord-vestică aparține Dealului Corni.

a) Curmătura Girov apare ca o fragmentare sub formă de coline cu caracter asimetric și orientate nord-vest – sud-est, în tocmai cu înclinarea stratelor geologice. Înălțimea medie a reliefului oscilează între 300 – 350 m. Analizând harta hipsometrică a comunei Dragomirești (fig. 1.4) se poate observa că altitudinea maximă se găsește în partea de SV a curmăturii, între satele Vad și Mastacăn, 446 m în Dealul Chicera, fiind de menționat și Dealul Unghi, de 412 m (situat în nord-vestul satului omonim). Altitudinea minimă are o valoare de 259 m și se află în bazinul Văii Mari (în extremitatea estică a curmăturii), afluent de dreapta al Moldovei. În partea nord-estică întâlnim forme de acumulare sub formă de glacisuri coluviale (fig. 1.3.a), ce sunt utilizate ca și terenuri agricole.

b) Dealul Corni (atinge 603 m pe teritoriul comunei Bodești) e o structură anticlinală care face din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali (Subcarpații Moldovei). Acesta e un rest al Piemontului Moldav, dezvoltat în sarmațian și distrus de către înălțarea Subcarpaților și a Podișului Moldovei, fiind sculptat în acumulări fluvio-deltaice ale paleo-rețelei de râuri. Dealul se diferențiază mai puțin clar, într-o regiune în care limita față de subunitatea respectivă trebuie urmărită la baza flancului vestic, în absența unor structuri cutate anticlinale ale molasei din avanfosă.

Fig. 1.3. Subunitățile de relief aferente :

a. Glacisuri coluviale în Curmătura Girov, b. Dealul Corni (Bodești)

Riscul geomorfologic este reprezentat de un factor ce poate afecta zonele antropizate, precum și elementele ale mediului natural. Riscul geomorfologic față de riscul natural este mai restrâns deoarece se referă la fenomenele ce produc modificări ale reliefului. Aceste fenomene care se produc atât pe teritoriului comunei Dragomirești se întâmplă și pe suprafața comunelor învecinate, ele fiind provocate de factori climatici, hidrologici, geologici sau social-economici.

Panta este caracteristica morfometrică care determină gradul de înclinare a diferitelor suprafețe (figura 1.5.a). Aceasta este o reflectare a condițiilor în care s-a desfășurat modelarea reliefului până în prezent. În cadrul comunei Dragomirești, un risc natural este conferit de către revărsarea cu depășiri de maluri, băltiri de-a lungul pâraielor Văduț și Valea Mare, respectiv a afluenților acestora. Inundațiile afectează zonele adiacente ale albiilor majore ale pâraielor, în special primăvara când perioada de ploi se suprapune cu cea a topirii zăpezilor.

Expoziția suprafeței terestre arată spre orientarea față de direcțiile cardinale. Expoziția versanților are un rol foarte important asupra radiației solare a temperaturii și a precipitațiilor aferente suprafaței comunei Dragomirești. Versanții cu expunere sudică sunt cei mai însoriți (vestul satului Vad, jumătatea nordică a satului Borniș, partea centrală a satului Dragomirești, cât și părțile de nord-est ale satelor Hlăpești și Mastacăn), foarte bine reprezentați pe teritoriul comunei, în timp ce versanții cu o expunere nordică sunt cei mai umbriți (porțiunea sudică a satului Borniș, extremitatea sud-estică a satului Vad, centrul satului Hlăpești, cât și partea sud-vestică a satului Dragomirești), destul de slab reprezentați în cadrul comunei.

Fig. 1.5. Panta și expoziția versanților : a. Versanul bisericii

din Borniș (cu o înclinare de peste 100), b. Teren cu expoziție estică din centrul

satului Vad (umbrit la apus)

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Pe întreg teritoriul întâlnim două elemente structurale, adică soclul cristalin și cuvertura sedimentară. Soclul cristalin e alcătuit din șisturi cristaline (paragnaise, șisturi magmatice sau gnaise), alături de roci magmatice cum sunt cele de tip granit. Cuvertura sedimentară se află amplsată peste fundamentul cristalin. Aceasta a luat naștere datorită unor înaintări marine care s-au executat în distincte epoci geologice.

1.3. Caracteristicile climatice

1.3.1. Factorii geografici

Teritoriul comunei Dragomirești se află în climatul dealurilor și podișurilor joase (sub 500 m). Grație așezării sale în partea estică a României (în teritoriul Subcarpaților Moldovei), zona studiată aparține climatului temperat-continental de tranziție, asupra căruia acționează influențe ale maselor de aer continental de origine siberiană, în care iernile sunt uscate și reci, ci verile calde și uscate. Desfășurarea Carpaților Orientali constituie o barieră în calea maselor de aer oceanice ce coboară de pe pantele estice mai uscate, formând efecte foehnale. Influența ,,barajului” muntos al Carpaților se resimte, în special, în anumite faze tipice de iarnă, când au loc invazii de aer rece, arctic continental. Munții deviază înaintarea spre vest a acestor mase de aer, ducând către geruri intense.

Relieful deluros are un rol deosebit în crearea microclimatelor prin răcirile radioactive nocturne și scurgerile gravitaționale ale aerului rece de pe versanți, fiind distinse 4 tipuri mari de complexe microclimatice :

– micromatul de vale subcarpatică (fig. 1.8.a), realizează acumulări de aer rece. Ele sunt locurile unde sunt înregistrate cele mai scăzute temperaturi ale aerului, cu circa 10 – 1,50 mai mică decât pe interfluvii;

– micromatul părții inferioare a versanților, sunt încălzite din insolație (fig. 1.8.b) și cu o răcire moderată în decursul inversiunilor;

– micrometrul interfluviilor ori a versanților relativ joase sub 350 m, vor înregistra temperaturile cele mai ridicate deoarece este prezentă încălzirea prin insolație din timpul zilei și pentru aportul de aer cald și uscat din altitudini în timpul mișcărilor descendete ce însoțesc inversiuni nocturne ce prezintă caracter local;

– micrometrul părților superioare a versanților și interfluviilor înalte va determina curenții de aer mai intenși, acest fenomen determină temperaturile maxime medii mai scăzute, deși nu e diferență așa mare. Temperaturile sunt ridicate în nopțile senine față de fundul văilor.

Vegetația influențează creșterea temperaturii și scăderea umezelii. Pădurile de fag și de

stejar apar ca și areale izolate, reduse ca suprafață, remarcându-se prin nuanțe microclimatice.

Fig. 1.8. Microclimate specifice : a. Microclimatul de vale subcarpatică,

b. Partea inferioară a versanților pe malul iazului Dragomirești

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

1.3.2. Temperatura aerului

Temperatura aerului reprezintă elementul chimic cel mai important care se impune în realizarea climatică a regiunii. Comuna Dragomirești are o temperaratură medie anuală de 8 – 90C, aceste valori crescând dinspre vest către est conform altitudinilor și înclinării generale a reliefului. Este cunoscut aspectul aspectul că temperatura descrește cu 0,650C la fiecare 100 m (valoare corespunzătoare gradientului adiabatic), ori cu 0,10C pe același interval în cazul celui uscat (peste nivelul de condensare).

Fig. 1.9. Peisaje de iarnă (a) și de vară (b) ale iazului Dragomirești

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Iernile sunt, în special, moderate, temperaturile lunare ale lunii ianuarie oscilând între

(-5)0 – (-3)0C. În perioada de iarnă sunt înregistrate aproximativ 29 – 30 zile de îngheț în luna ianuarie. Dezghețurile depășesc 50% din zile în februarie și martie. Verile sunt calde și, chiar, foarte călduroase. Zilele de vară sunt prezente în lunile iulie și august cu temperaturi ridicate, de peste 250C. Valorile extreme ale temperaturii aerului sunt destul de semnificative, arătând importanța factorilor locali în modificarea vremii : maxima de 36,60C și minima de (-28,5)0C.

1.3.3. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice reprezintă un element primordial în caracterizarea climei în comuna Dragomirești. Grație fenomenelor de descendență, pentru acest ținut climat, localizat în Subcarpații Moldovei sau, mai bine spus, în zona de adăpost aerodinamic a zonei montane a Carpaților față de masele de aer umed, având origine oceanică, cantitățile de precipitații medii anuale sunt relativ mici (550 – 600 mm). Acestea sunt împărțite aproape uniform, valoarea lor scăzând de la est (valoarea minimă de 515 mm) la vest (valoarea maximă de 678 mm), valori intermediare observându-se de-a lungul principalelor văi care traversează teritoriul comunei.

Zona e larg deschisă circulației atmosferice din est, având drept rezultat o intensificare a vânturilor și creând, destul de frecvent, furtuni de intensitate medie cu ploi în averse locale și iarna cu viscole puternice care provoacă înzăpeziri. Cantitățile cele mai mari sunt prezente în lunile mai-iunie (90 – 100 mm), când se înregistrează și cele mai multe zile cu ploi (circa 13 – 15 zile), iar cantitățile cele mai mici (20 – 30 mm) în ianurie-februarie. În lunile septembrie – octombrie apar perioadele secetoase și excesiv de secetoase (50 – 60%). Anual, numărul zilelor cu precipitații e cuprins între 90 și 107.

(sursa datelor : http://www.meteomanz.com/index?l=1)

1.3.4. Fenomene meteorologice deosebite

Un fenomen prezent în cadrul comunei e înghețul de la sfârșitul lunii noiembrie până la mijlocul lunii aprilie. Înghețurile la sol adesea apar cu câteva săptămâni, zile mai devreme ori mai târziu de acest interval. Burnița e un fenomen prezent, dar nu foarte des, caracteristic sezonului rece. Numărul mediu de zile cu burniță scade treptat de la E la V.

Ceața (fig. 1.11.a) este un fenomen format din picături mici de apă sau cristale fine de gheață. Se produce în momentul când apa intră în contact cu suprafața terestră. Bruma este un fenomen hidrometeorologic care apare în momentul în care solul înregistrează temperaturi ce sunt negative, raportate față de atmosferă. Acest fenomen este întâlnit în anotimpul de toamnă, apărând, în special, în lunile octombrie-noiembrie.

Viscolul (fig. 1.11.b) este fenomenul caracteristic anotimpului de iarnă, apărând într-un număr redus de zile, dar prezent. Fenomenele orajoase sunt determinate prin mișcările de aer instabile și-n fața norilor de tip cumulonimbus, reprezentate de fulgere și tunete. Sunt prezente pe întreaga suprafață a comunei, aceastea însoțind adesea aversele de ploaie puternice. Grație unor supratensiuni atmosferice pot determina pagube importante liniilor de înaltă tensiune sau de telecomunicații. Grindina este prezentă, aceasta provocând pagube agriculturii. Apare din norii Cb prin răcirea bruscă datorită destinderii maselor de aer ascendente.

Fig. 1.11. Fenomene meteorologice : a. Ceață de evaporare deasupra iazului Dragomirești,

b. Înzăpeziri provocate de viscolele puternice

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

1.4. Notiunile hidrografice ale comunei Dragomiresti

Precipitațiile căzute pe suprafața comunei pot merge înspre anumite direcții : pot să se evapore, ori se întorc în atmosferă, alte precipitații se infiltrează în sol (aceste precipitații vor

contribui la formarea rezervelor apelor subterane, altele pot realiza bălți și mlaștini, altele se deplasează de pe zonele mai înalte spre zonele mai joase, astfel încât apar apele curgătoare ori se scurg pe rigolele specifice infrastructurii (figura 1.12.a).

1.4.1. Apele subterane

Apele subterane se clasifică în două mari categorii, respectiv ape de adâncime (debite mari și grad de mineralizare ridicat) și ape freatice (cantonate în depozite la o adâncime mică).

a) Apele freatice

Precipitațiile cu influențe premontane au constituit un factor important în procesul de solificare, din mai multe acțiuni. Precipitațiile, în jur de 600 mm au favorizat levigarea intensă pe acest profil de sol. Rocile sunt permeabile, apele subterane fiind bogate și asigură necesarul de apă clasic locuitorilor.

În comuna Dragomirești apa freatică este de bună calitate, aceastea găsindu-se la mică adâncime și în cantități suficiente. Pe suprafața teritoriului găsim numeroase izvoare și fântâni (fig. 1.12.b) care se găsesc la o distanță foarte apropiată de suprafața terenului. Să nu uităm că în satul Borniș din cadrul comunii găsim cele mai multe fântâni, respectiv 22 la număr. Cele mai multe izvoare, în special din dealurile joase, caracteristice comunei Dragomirești, prezintă debite mici și un grad de mineralizare la limita de potabilitate.

b) Apele de adâncime sunt stratificate, fiind acumulate între orizonturi impermeabile, acestea utilizându-se în alimentație ca și apă potabilă. Chiar și după denumire ne dăm seama că aceste ape sunt întâlnite la o adâncime mult mai mare decât apele freatice. Aceste ape prezintă un grad deosebit de mineralizare (ex. sulfuroase, bicarbonate).

Fig. 1.12. Caracteristici hidrografice : a. Rigole pe drumul județean 208 G,

b. O fântână pe drumul comunal dintre satele Dragomirești și Hlăpești

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

1.4.2. Apele curgătoare

a) Rețeaua hidrografică a comunei Dragomirești este tributară bazinelor hidrografice ale Moldovei (Valea Albă și Valea Mare) și Siretului (Valea Neagră). Valea Neagră străbate de la nord la sud satul Mastacăn.

Valea Albă conturează limita nord-vestică a comunei și primește ca afluent de dreapta

Văduțul Cornea. Văduțul Cornea traversează satele Vad și Dragomirești, având un curs de la sud spre NE pe o lungime de 6 km, deversându-se în iazul Dragomirești, de unde-și continuă cursul până la vărsarea în Valea Albă. În fiecare an, grație averselor și ploilor de lungă durată, are loc creșterea apelor peste limitele normale care provoacă inundații și eroziuni de maluri.

Valea Mare conturează spre vest vatra satului Hlăpești. Pe stânga primește ca afluenți Valea Țigăncii și Valea Bursăcaria (concepută prin unirea pâraielor Roșu și Bahnița). Cel mai important afluent pe dreapta este pârâul Milești. Acesta prezintă o lungime totală de 2,8 km, străbătând comuna de la sud la nord, cu un debit mediu anual de 1 m3/s și un debit maxim de 8 m3/s, suprafața bazinului hidrografic fiind de 10 km2.

Pârâul Milești este cel mai important curs de apă al comunei, acesta hrănind pământul cu substanțe minerale și determinând o fertilitate ridicată a solului. Are ca și afluent de stânga pârâul Arini (care, împreună cu afluentul său, Codreț, străbate transversal satul Hlăpești), iar ca afluent de stânga pârâul Bahna Mare. Pârâul Milești este prins în programul de amenajare hidrotehnică ai anilor de dinante de 1989, sistem care nu a mai fost întreținut. Se consideră că posibilitatea de pagube materiale datorate unei posibili viituri, e redusă. Cele mai mari creșteri ale debitului s-au înregistrat la inundațiile din 1958, 1971 și 2006, când pârâul a ieșit din matcă și a provocat inundații mari în toate satele străbătute.

b) Sursele de alimentare

Râurile importante ale comunei sunt alimentate în mare parte de apele rezultate în urma topirii zăpezilor, din ploi și din apele subterane. Adesea primăvara (după topirea zăpezilor) se observă un debit evoluat față de întregul bazin anual.

Rețeaua hidrografică este bogată și se caracterizează printr-o alimentare pluvială care e moderată a râurilor (lunile mai-iunie), prin predominarea apelor mari de primăvară și viiturile dese din timpul verii și toamnei, regimul hidrologic având, în principal, un caracter echilibrat, pâraiele având caracter torențial.

Aportul apelor subterane este destul de important și bine determinat, căci în perioadele

secetoase fac față. Astfel, se conștientizează faptul că se pot realiza unele amenajări de apă în diverse activități economice. Alimentarea subterană are un rol decisiv în perioadele climatului secetos, fără înregistrarea și captarea acestora ar fi prezentă secarea.

1.4.3. Apele stătătoare (lacurile)

În satul Unghi întâlnim iazul Dragomirești. Întreaga populație majoră a participat către construirea barajului și a iazului ce are o suprafață de 59,37 m2 ce aparține proprietății publice a comunei. Actualmente este concesionat timp de 49 de ani (începând cu anul 2006) de o firmă ce se ocupă exemplar de fondul piscicol.

Iazul Dragomirești (numit și acumularea piscicolă Cornea-Unghi) a fost construit din mai multe motive, dintre care amintim : crearea drumului de legătură DC 30 Hlăpești – Unghi, grădina de legume (bulgăria comunei), pe post de rezervă de apă în caz de incendiu ori secetă, alimentația cu pește proaspăt. Barajul și digul s-au renovat în 2013.

Fig. 1.14. Iazul Dragomirești : a. DC 30 Hlăpești – Unghi (renovat în 2013),

b. Lucrul apei și pădurea de stejari din apropiere

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

1.5. Învelisul biogeografic

1.5.1. Noțiuni clasice florei

Vegetația e condiționată de poziția în latitudine a comunei, condițiile climatice, relief (care determină etajarea vegetației), la care se adaugă alte condiționări locale (caracteristicile rețelei hidrografice, tipul de sol, substratul geologic, economie etc.).

Vegetația zonală este aferentă pădurilor de foioase, cu predominața stejarului (figura 1.15.a). Ca arbori întâlnim cerul, gârnița (în zonele mai joase), carpenul, ultmul, teiul, frasinul, arțarul, cireșul sălbatic. Arbuștii sunt reprezentați prin măceș, păducel, soc, lemn câinesc, corn,

porumbar, gherghinar, iar ca și plante erbacee sunt prezente golomățul, păiușul etc.

Vegetația azonală este reprezentată de vegetația hidrofilă (iubitoare de apă), ce apare în culoarele pârâuielor și pe malul iazului Dragomirești : stuf (fig. 1.15.b), papură, rogoz, plop, arin, salcie ori altele.

Fig. 1.15. Vegetația : a. Stejarul secular din Borniș, b. Vegetație hidrofilă

(stuf) pe malul iazului Dragomirești

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

1.5.2. Fauna

În momentul în care vorbim despre fauna oricărei regiuni, trebuie să ținem cont că nu e atât de ușor pe cât pare, fiecare regiune având o faună diversificată și complexă. Protozoarele au corpul format dintr-o singură celulă și se pot vedea doar cu ajutorul microscopului. Un grup de animale inferioare, numeros, sunt date de viermi (fig. 1.16.a).

Fig. 1.16. Viermele comun (a) și o colonie de melci (b)

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Apoi întâlnim gasteropodele sau melcii, acvatici sau tereștri, dăunători înspre culturile agricole (fig. 1.16.b). Tot în comuna apar păianjenul cu cruce și păianjenul de casă. Lăcustele, greierii, cosașul sunt din grupa ortopterelor, unele dintre ele scoțând și un sunet caracteristic (ex. insectele). Trebuie să amintim gândacul de Colorado, un dăunător temut al cartofilor, iar fluturele de mătase (Bombyx mori) atacă des frunza de dud.

Întâlnim muștele și țânțarii, care sunt considerate cele mai evoluate insecte. Numele li se datorează deoarece au numai o pereche de aripi. Himenopterele aculeate cuprind : viespile, albinele, bondarii și furnicile. Peștii sunt vertebrate dintre cele mai inferioare, a căror trai este în mediul acvatic. Spun de această specie, căci specia cea mai prezentă în iazul Dragomirești e crapul dulce (fig. 1.17.a). Broaștele sunt vertebrate a căror dezvoltare este caracteristică în apă.

Reptilele sunt vertebrate mai evoluate. Au doar respirație pulmonară și corpul lor este acoperit cu un strat cornos, ce la cele mai multe se schimbă anual (năpârlire). În comună avem broasca țestoasă de apă. Șopârlele sunt prezente, în special, către marginile pădurilor, pe lângă tufișuri (ex. gușterul/șopârla verde). Cea mai importantă reptilă e șarpele de casă (fig. 1.17.b), cu 2 pete galbene, mărginite cu negru. Acesta nu e veninos.

Fig. 1.17. Crapul (a) și șarpele de casă (b)

(sursele fotografiilor : https://destepti.ro/crapul-cel-mai-cunoscut-peste-de-apa-dulce, http://herpetolife.ro/sarpele-de-casa-natrix-natrix/)

Păsările sunt unul dintre cele mai numeroase și mai știute grupuri de animale. Adesea întâlnim pe luciul apelor corcodelul mare (cu moțul de pene în cap, fig. 1.18.a), gâsca de vară, rața sălbatică, lișița, stârcul cenușiu, stârcul galben, stârcul pitic etc. Răpitoarele de zi sunt date de : uliul porumbar, vânturelul roșu, șorecarul, iar cele de noapte : cucevea, huhurezul mic. În familia ciorilor întâlnim : cioara de semănătură, stăncuța, țarca, gaița (în pădure). Pe lângă casă

și pe la streșini se găsesc vrăbiile, rândunica, lăstunul, vrabia de câmp. În parcul și livezi vom întâlni următoarele : cucul, graurul, mierla, grangurele, privighetoarea.

Mamiferele sunt cele mai evoluate vertebrate. Între rozătoare notăm iepurele-sălbatic, veverița, pârșul de alun, hârciogul. Carnivorele sunt rare (ex. lupul, vulpea, bursucul, dihorul, jderul). Alte mamifere sunt : cerbul lopătar, căprioara și porcul mistreț.

Fig. 1.18. Corcodelul mare (a) și cerbul lopătar (b)

(sursele fotografiilor : http://valeailfovului.ro/pasari/corcodel-mare/, https://ro.wikipedia.org/wiki/Cerb_lop%C4%83tar)

1.6. Solurile

Solul reprezintă materia de la suprafața scoarței terestre, compusă din materie naturală și materie organică, asigurând viața organismelor vegetale. Solurile comunei Dragomirești se îmbină în 4 clase : argiluvisoluri, molisoluri, soluri hidromorfe și soluri neevoluate, trunchiate sau ce sunt desfundate.

Argiluvisolurile (sau luvisolurile) se recunosc prin prezența unui orizont B argilic. Din această clasă este prezent în comună solul brun-luvic. Solul brun-luvic sau solul podzolit, care a suferit un proces clar de podzolire, se caracterizează prin prezența unui sol eluvial.

Molisolurile sunt solurile cele mai productive, cu un dezvoltat orizont A-gros, negru și bogat în humus, cu o abundență de substanțe bogate și nutritive pentru plante. Solul cenușiu este un tip de sol de sub pădurile de foioase, favorabil pomilor fructiferi. (fig. 1.19.a).

Solurile hidromorfe sunt realizate sub forma unui exces de umiditate de lungă durată și se caracterizează cu prezența unui orizont histic (T) și limnic (Al). Lăcoviștile (fig. 1.19.b) sunt suprafețele de teren în care întâlnim cantități mari de apă în sol.

Solurile neevoluate trunchiate sau desfundate sunt solurile care prezintă un orizont

antropogenetic A și E. Erodisolurile sunt solurile decopertate și nu permit încadrarea într-un anumit tip de sol. S-au format în condiții ale unor terenuri afectate de alunecări de teren grație oamenilor care, de-a lungul anilor, au realizat defrișări masive și cultivarea terenurilor în pantă.

Fig. 1.19. Solurile : a. Sol cenușiu sub o plantație de viță-de-vie,

b. Lăcoviști pe malul iazului Dragomirești

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Capitolul 2. Aspecte demografice și economice

2.1. Datele istorice ale comunei

Numele ,,Dragomirești” este legat de acela al legendarului Dragomir Brănișterul, care provenea dintr-o familie de boieri moldoveni semnalată chiar din secolul al XIV-lea și căruia, pe 4 august 1400, Alexandru cel Bun îi întărește o ocină unde se află și podul de lângă Roman, iar din 2 aprilie 1428 satele Strâmbi și Corni.

În 22 august 1447, Ștefan al II-lea, ce era fiul lui Alexandru cel Bun, trece sub protecția Mânăstirii Neamț (fig. 2.1.a) satele Dragomirești și Hlăpești. Ștefan cel Mare întărește pe 9 martie 1490 lui Iosip, fiul lui Toader Urdingaș, o parte din Ghigoiești pe Pârâul Negru. În satul Borniș-Negoiești e încă ,,Fântână Negoiești”, datată din anul 1414 de cercetările arheologice.

Satul Hlăpești a fost aproape permanent sub jurisdicția Mânăstirii Neamț și era format în majoritate din răzeși (figura 2.1.b). Primele documente ce menționează această așezare sunt acelea de prin data de 20 decembrie 1414 (de către Alexandru cel Bun), respectiv din data de 22 august 1447 (acelea de la Petru al II-lea).

Fig. 2.1. Aspecte istorice : a. Mânăstirea Neamț (satul Mânăstirea Neamț,

comuna Vânători-Neamț), b. Răzeșii în perioada interbelică

(sursele fotografiilor : https://www.youtube.com/watch?v=KmMNIxBKwV8, https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/portrete-de-razesi-in-perioada-interbelica-150437.html)

În lucrarea ,,Documentele Moldovenești”, Mihail Costăchescu citează satul Mastacăn ca fiind un sol străvechi, situat între satele Borniș și Vad. El apare la prima dată într-un act din 23 august 1455. În prezența domnitorului Eremia Movilă se vinde în 1602 la Iași ca dreaptă o cină satul Unghi boierului Vasile Stroici de către Andrei Harututul, pentru care s-a plătit 280 de taleri pentru o jumătate, iar pentru cealaltă jumătate s-au plătit 120 de taleri din Ag fraților Ionașcu și Purice din Strănislăvești. Fragmente ceramice aferente culturii în epoca migranților din secolul al XIV-lea au fost descoperite către Fântâna Popii.

Satul Vad e menționat documentar la 26 octombrie 1439 în timpul lui Ștefan al II-lea, ca fiind stăpânirea lui Pan Ion Uscatul și Filip Balița. Pe la 1617, boierul Nestor Ureche, cât și vistiernicul Iordache Cantacuzino aveau moșii la Dragomirești.

2.2. Aspectelele demografice +

Populația este o colectivitate de oameni ce trăiesc și își desfășoară activitatea într-un teritoriul bine delimitat. Populația și teritoriul sunt două noțiuni strâns legate între ele. Acestea sunt un sistem caracterizat prin organizare, integritate, autostabilizare și ierarhizare și pot lua forma unui sistem demografic. Acest sistem ar putea fi închis, populația modificându-se prin natalitate, sau poate fi deschis, avându-se în vedere evoluția populației și ea aflându-se într-un necontenit proces de reîmprospătare.

2.2.1. Dinamica globală a populației

Ținuturile comunei Dragomirești au fost locuite încă din timpuri străvechi. Satele care intră în componența acesteia apar menționate în numeroase documente. Documentele istorice scot la iveală faptul că la sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa de Sus – Mijlocul județului Neamț și era formată din satele Dragomirești, Unghiu, Tâmpești, Mastacăn, Bornișu și Negoiești care aveau în total 1419 locuitori. Pe acele meleaguri funcționau 3 mori de apă, o școală și 4 lăcașuri de cult.

În 1950, comuna a fost arondată raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, comuna a revenit la județul Neamț, reînființat. Tot atunci au fost desființate satele Crăești (ce s-a comasat cu Borniș) și Negoiești (comasat cu Dragomirești) și comuna a mai primit și satul Hlăpești (de la comuna desființată Talpa).

Asupra evoluției numerice a populației în această zonă și-au pus amprenta dezvoltarea industrială a municipiului Piatra Neamț, care a dus la apariția unui proces de emigrare, precum și dezvoltarea/transforamrea agriculturii din perioada 1949 – 1989, iar după căderea regimului comunist, a avut loc un proces masiv de depopulare datorită migrației, mai ales a tinerilor (cu studii medii ori superioare) și a personalului calificat spre orașe sau, inclusiv, spre străinătate, această tendință descrescătoarea manifestându-se și în prezent (de la 2421 de locuitori în 2017

către o valoare de 2170 de locuitori în 2019).

2.2.2. Mișcarea naturală a populației

Cu mișcarea naturală a populației vom înțelege transformările ce vor avea loc în cadrul populației pe baza fenomenelor demografice : natalitatea, mortalitea și sporul natural.

a) Natalitatea reprezintă frecvența sau intensitatea nașterilor într-o populație oarecare (a unei țări, a unei unități administrative etc.), ce e măsurată pe baza raportului dintre numărul născuților vii și populația totală. Acest indicator se denotă prin speța rata brută de natalitate :

Aceasta este elementul primordial în evoluția demografică, ea depinzând de structura populației, precum și de condițiile socio-economice. S-a arătat că există o strânsă legătură-ntre nivelul veniturilor și dimensiunea familiei. Se observă că nivelul mic al veniturilor determină existența unor familii cu un număr mare de membrii (în cazul rromilor), rezultând o natalitate ridicată, iar în cazul unor venituri mari se va denota tendința de scădere a dimensiunii familiei, de unde va rezulta o reducere a natalității ce este orientată spre o reproducere simplă.

Intensitatea natalității poate să difere în funcție de nivelul de instruire, de naționalitate și este puternic influențată de gradul de cultură, de concepții și tradiții regionale. Pe teritoriul comunei s-ar putea vorbi despre un grad optim al natalității în cadrul familiilor de rromi și al

familiilor de religie adventistă de ziua a șaptea.

Tabel 2.1. Numărul născuțiilor-vii în comuna Dragomirești

(sursa : https://neamt.insse.ro/produse-si-servicii/publicatii-statistice/)

b) Mortalitatea e raportul numeric între numărul total al decedaților (de toate vârstele) într-o perioadă exact delimitată (un an) și valoarea medie a populației totale din acea perioadă și se va denota din rata brută de mortalitate :

În cazul comunei, numărul mare de decese este pus pe seama îmbătrânirii demografice.

Tabel 2.2. Numărul deceselor în comuna Dragomirești

(sursa : https://neamt.insse.ro/produse-si-servicii/publicatii-statistice/)

c) Sporul natural reprezintă diferența între rata generală a natalității și rata generală a mortalității în anul de referință. În perioada de analiză se poate observa că rata mortalității are valori superioare ratei natalității, astfel încât pe tot parcursul perioadei analizate, sporul natural înregistrează caracteristic valori negative :

2.2.3. Structurile geodemografice

a) Structura demografică pe sexe

Analiza structurii pe sexe are răspunsul la o serie de fenomene social-economice ori în mobilitatea teritorială și profesională. Studiul structurii populației pe sexe în această zonă s-a realizat pentru anii 2017, 2018 și 2019, pe baza datelor din anuarele statistice din acești ani, această structură incluzând populația celor 2 sexe : populația masculină și populația feminină.

Raportul dintre bărbați și femei, reprezentați prin proporția celor 2 categorii în totalul

populației, este un prim indicator pe baza căruia se pot explica unele fenomene demografice și particularitățile socio-profesionale la nivelul localităților. În decursul anilor studiați se observă o pondere majoritară a sexului masculin (cu un maxim de 50,7% în anul 2017), aspect pus pe seama unui efectiv destul de ridicat a bărbaților necăsătoriți din comuna Dragomirești (grație situației financiare mai precare), în timp ce majoritatea femeilor migrează spre oportunități de formare profesională în municipiul Piatra Neamț sau în afara țării, unde se vor stabili ulterior.

b) Structura demografică bazată pe grupe de vârsta

Analiza structurilor pe grupe de vârstă se impune, căci cunoașterea acestui subsistem demografic permite explicarea unor fenomene social-economice. Structura populației pe grupe mari de vârstă a fost realizată cunoscând datele de la recensământul populației din 2011. În cadrul populației tinere s-a luat ca și limită superioară vârsta de 19 ani, impusă de aspectul că-n cea mai mare parte acest eșantion demografic era ocupat în activitatea școlară și profesională cel puțin până la această dată și în ipoteza că fenomenul se va menține. Populația vârstnică s-a considerat cea peste 65 ani, prin pensionare devenind inactivă.

Se denotă un proces destul de redus al populației tinere (26%), acest fapt încadrându-se în tendințele naționale și europene. Scăderea populației tinere, generată de către reducerea natalității și migrația tinerilor către orașe sau alte state, este acompaniată de ponderea ridicată a populației adulte (47%), ce s-a stabilit în comună după căderea regimului comunist (1989), în urma retrocedării terenurilor agricole pe fondul Legii nr. 18 din 19.02.1991. Un procent ce e destul de ridicat îl are și populația bătrână (27%), fapt pus pe seama îmbătrânirii demografice.

c) Structura demografică națională a comunei

Conform recensământului efectuat în anul 2011, majoritatea locuitorilor sunt români (92,6%), pe lângă care rromii adună 3,8%, iar către 3,6% din populației nu e cunoscută etnia.

Românii au fost mereu populația majoritară într-o proporție aproape covârșitoare, căci locuitorii comunei Dragomirești au luptat cu patimă pentru pământul strămoșesc. Luptele din cele 2 conflagarații mondiale le-au adus împroprietărire, totul culminând cu insula răzășească din satul Hlăpești. Atât de mult au ținut către pământuri și păduri locuitorii comunei, încât nici moșierimea din jur n-a reușit vreodată să le acapareze.

Fig. 2.8. Structura etnică a populației : a. Port tradițional răzășesc,

b. Comunitate de rromi din satul Dragomirești

(sursa fotografiilor : https://www.facebook.com/rafa.raresh, https://infoiasionline.ro/femeie-cu-6-copii-pazita-24-din-24-de-politie-razboi-intre-familii-de-romi-la-neamt-video/50726/)

Populația rromă e dispersată în toate satele comunei. Ocupații principale ale acestora sunt cele de îngrijitori de animale pe perioada de vară ori de culegători de ciuperci. Uni rromi se ocupă cu fabricarea de voioagă sau prestează diverse munci ocazionale în comună. Nivelul de studiu se limitează spre 4 clase (în proporție de 80%) sau spre 8 clase (în proporție de 20%).

d) Structura confesională a populației

Studiul geodemografic al religiilor permite înțelegerea originii și gradul de permanență a tradițiilor culturale în expresie teritorială ca și a comportamentului demografic a diferitelor popoare. Se constată, mai ales, după anul 1930 apariția unui mozaic de religii venite de peste ocean, în care numărul persoanelor cu afinități pentru religia baptistă, penticostală, adventistă de ziua a șaptea se află-ntr-o continuă creștere.

Conform recensământului din 2011, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,81%), dar sunt și minorități de adventiști de ziua a șaptea (1,75%) și creștini de rit vechi (7,85%), în timp ce un procent 4,03% din populația comunei Dragomirești nu este afliliată vreunei religii.

Marea lor majoritate a locuitorilor sunt de religie ortodoxă, stilul nou, se întâlnesc în aceeași casă – biserică rugăciunii, se roagă la același Dumnzeu, fiului Iisus Hristis, se botează în aceeași cristelniță, se cunună sub aceeași cupolă, se petrec pe ultimul drum spre cele veșnice în luarea rămasului bun. Fiind un comună creștin – ortodoxă, din inima Moldovei, acest cult s-a păstrat din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Cu mic mare, în fiecare duminică și în zilele de sărbătoare, sătenii au obișnuința să meargă la sfânta biserică, după care merg la odihnă că a doua zi începe un nou program de lucru agricol (ex. cultivarea plantelor și creșterea plantelor).

Cultul adventist de ziua a șaptea este în cadrul alianței evanghelice a bisericiilor neo-

protestante (alături de cultul baptist și penticostal). Acesta apare ca o denominațiune creștină ce se distinge prin păstrarea sâmbetei (Sabatului), a VII-a zi a săptămânii iudeo-creștine. Are o biserică (în care se adună enoriașii în fiecare sâmbăta) în satul Vad, pe drumul județean 208 G.

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a apărut în anul 1924, când Biserica Ortodoxă Română a introduse calendarul gregorian, fapt care a determinat un grup de preoți și credincioși să serbeze în continuare sărbătorile după vechiul calendar iulian (14 zile în urmă).

Fig. 2.10. Structura confesională a populației : a. Comunitatea ortodoxă

din satul Hlăpești, b. Biserica adventistă de ziua a șaptea din Vad

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

2.3. Agricultura comunei

2.3.1. Arhive istorice aferente

După 1946 se instaurează în România dictatura comunistă. Mulți din concetățeni, ca de exemplu : Gherman – Panaite Zaharia, Ciolpan Gheorghe, Popa Mihai și mulți alții au refuzat cu desăvârșire a renunța la pământurile lor pentru a lucra în cooperativă, adică colectivizarea, iar multă lume a suferit, multe istoriografii sunt cunoscute și inclusiv povestite cu această forță nelegitimă a colectivizării. În anul 1962 se va încheia colectivizarea. În ,,Registrul Agricol”, cât și în ,,Arhivele Naționale”, dar și în titlurile de proprietate vechi se găsesc suprafețele de teren arabil și de păduri avute de la moși și strămoși.

După 1962, în satul Hlăpești s-a creat Cooperative Agricolă de Producție – C.A.P., iar multă lume lucra pământul cu normă. Oboseala era maximă, chiar dacă parte din lucrările mari ale pământului erau făcute de mașinării. De asemenea, mulți concetățeni au renunțat, iar mulți au fost forțați să renunțe către bunurile lor : caii de tracțiune, boii, căruțe, pluguri și alte utilaje și, mai ales, proprietatea pământului strămoșesc. Cele mai grele situații au fost date de

dările țăranilor numite cote, unde fiecare familie trebuia să cotizeze statului.

Tot în perioada asta s-au construit grajduri pentru creșterea animalelor cu efortul net al consătenilor. Greu, neajunsurile încep să se vadă, familiile primind pe bază de tabel exclusiv o anumită parte ca normă lucrată. Ca și astăzi, și atunci s-au creat familii dominante care au fost puse cu oblăduirea P.C.R. și, mai ales, a numitului Popa Vasile, inginer agricol, fiul al satului, aceștia autointitulându-se ,,baronii satului”. De asemenea, s-a înființat o fermă de creștere a puilor cu 3 hale, o fermă de cai pentru munca câmpușui și o bază de cereale ce a fost amplasată în punctul denumit strategic ,,La Ramadan”.

O modalitate demovrată ar fi fost conservarea bunurior în folosul comunității, pentru sătenii care au muncit atâtea generații. Trebuia să beneficieze fiecare familie din Hlăpești care a contribuit pentru construcția acestei ferme.

Amintim că după 25 de ani Ferma Hlăpești a fost distrusă, rasă de pe fața Pământului, când se putea conserva sau îmbunătăți pentru generațiile viitoare, cu o viziune democrată de a redeschide noi asociații agricole după principiile date de Uniunea Europeană, unde am aderat și noi ca țară la data de 1 ianuarie 2007. Vânzarea, respectiv, distrugerea, a avut loc între 1992 și 1993. Totul a rămas o ruină, iar, de drept, ar fi trebuit ca fiecare familie să primească o cotă, întrucât toți sătenii cu forța brațelor au contribuit la înființarea acestei ferme.

Fig. 2.11. Arhive agricole : a. Locul unde au fost amplasate cele 3 grajduri,

b. Singurul grajd rămas intact (alături de turnul de apă)

(sursa fotografiilor : https://ro.scribd.com/document/393104837/Final-bibliografie)

În locul denumit ,,Săcăreni – Maziceni – Nicorești” au fost distruse suprafețe de vii și nuci, act distrugător ce a avut loc în perioada 1979 – 1980. Comunitatea suferea bătaia de joc a comunismului, cât al acestui fost fiu al satului. Astăzi gospodării răzești și-au refăcut livezi ori

suprafețele de vii, tinere. În comunitate au mai fost persoane comuniste, înrăite, ce amenințau populația satului cu închisoare, adesea aceștia sărind porțile și gardurile oamenilor cu scopul de a le lua forța, ,,că așa le spunea partidul P.C.R.”, găinile, ouăle din cuibar, porcii din coteț, mieii de la oi, vițeii din grajduri, toate acestea fiind făcut cu multă râvnă, ei uitând că sunt fii ai satului ,,că așa le cerea partidul”.

Vremurile au adus de pe alte meleaguri, disciplinar, un inginer agricol, Banu Victor, ce pedepsit de comuniști pentru abaterile grave săvârșite în Vrancea, a fost trimis de către regim la ferma agricolă și zootehnică a satului, în perioada 1985 – 1989. Sub dispoziția acestuia, s-a otrăvit pânza freatică a satului Hlăpești, cu substanțe toxice și nitrați (lucru verificat și de către Inspecția de mediu în diferiți ani, în perioada 1995 – 2015). Acest lucru a fost confirmat și de către mecanicul agricol (tractoristul) de la acea vreme, Ionescu Mihai, ce a susținut că în râpa Codreț au fost aruncate zeci de remorci cu substanțe chimice care aveau în compoziție nitriți și nitrați. Analizele pânzei freatice, de astăzi, confirmă că apa sfântă a populației este otrăvită, iar aceste substanțe găsite în apă nu pot fi distruse ușor, numai timpul și numai el le poate rezolva.

Fig. 2.12. Agricultura după 1989 : a. Fosta fermă Hlăpești (alături de fost ferărie)

În 2015, b. Actualele suprafețe ocupate de vii în vestul satului Hlăpești

(sursa fotografiilor : https://ro.scribd.com/document/393104837/Final-bibliografie)

În anul 1991 s-a emis o lege, destul de încurcată, neprecisă, dar care a avut și are încă nevoie de multe modificări, completări și adnotări. Această lege nr. 18/1991 a fondului funciar, de strică necesitate pentru poporul român pentru a-și recupera drepturile legitime ale tuturor proprietăților moșetnit, de pământuri, de păduri și pășuni, necesară tuturor românilor, inclusiv sătenilor răzești din satul Hlăpești. Această lege a provocat destule controverse, s-au deschis multe procese pentru punerea în legalitate a supravețelor de teren arabil sau păduri ce au fost

dobândite prin vărsare de sânge a strămoșilor ce au murit în războaie pentru patrie și pământul sfânt sau dobândite prin reformele de reîmproprietărire realizate de Alexandru Ioan Cuza, de Mihail Kogălniceanu și de I.I.C. Brătianu, cu prețul sacrificiilor de cumpărare de la moșiile ce sunt învecinate deținute de boieri. Ambiguitatea unor legi a condus la îmbogățirea pe nedrept a unor oameni, fapt ce a determinat ca o parte din popor să rămână sărac, sclav în propria sa țară.

2.3.2. Utilizarea terenurilor

Conform recensământului agricol din 2010, suprafața totală a comunei Dragomirești este de 4072 ha, aceasta fiind distribuită astfel : suprafață agricolă (3363 ha) în care terenuri arabile (2835 ha, fig. 2.13.a), pășuni (485 ha, fig. 2.13.b), fânețele (11 ha), vii (4 ha) sau livezi (28 ha), suprafață forestieră (541 ha, fig. 2.13.c), chiar și alte suprafețe (168 ha, fig. 2.13.d) date de corpurile de apă și intravilan.

Fig. 2.13. Utilizarea terenurilor : a. Teren arabil în satul Hlăpești,

b. Pășune aflată între satele Hlăpești și Dragomirești c. Suprafață forestieră pe malul

iazului Dragomirești (d, corpul de apă principal al comunei)

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

2.3.3. Ocupațiile aferente sătenilor

Locuitorii comunei Dragomirești au avut în proprietatea lor, din cele mai vechi timpuri, pământul și pădurea. Acesta era cultivat cu porumb, grâu, cartofi, orez, ovăz pentru a se hrăni cât și spre animalele din gospodăriile lor. De asemenea, au deținut și hectare întregi de păduri, în special de foioase (fagul de deal, carpenul, arinii, stejarii din deal). Adesea, falnicii stejari și fagi erau folosiți la construcția caselor, grajdurilor și bucătăriilor de vară, așezări, care de la un secol spre altul, sufereau diverse modificări.

O îndeletnicire a femeilor gospodine, din vechime, era de a cultiva și a pune cânepă la murat, atât pe Valea Arinilor, cât și pe Valea Mâleștilor (Pârâul Alb). După acest procedeu ea fiind folosită la țesut pentru realizarea sacilor sau a pânzei. Inul se mai folosea, de gospodine, cu scopul prelucrării și producerii cămășilor sau ițarilor pentru membrii familiei. Se obișnuia ca în cele 2 posturi de peste an, postul Sfântului Paște și cel al Sfântului Crăcoun, gospodinele să fie preocupate de țesut, folosindu-se ca și instrumente stativele, spata, ițele, călcătoarele ori suveica, realizând diferite cuverturi destinate acoperirii prin interior a pereților camerelor (fig. 2.15.a). Întâlnirile acestora, în număr de 7 – 8 femei, s-au stabilit cu mult dinaintea sfintelor posturi, la casa unei dintre acestea (șezătoare), în care se stabilea montarea războiului de țesut.

Fig. 2.15. Ocupațiile agricole : a. Covor țesut de gospodinele satului,

b. Șură din lemn pentru adăpostul animalelor și fânului

(sursa fotografiilor : https://ro.scribd.com/document/393104837/Final-bibliografie)

Pe lângă munca zilnică a țăranului răzeș din Hlăpești, în ceea ce era munca pământului prin cultivarea lui cu diferite produse pentru hrana zilnică, dar și prin creșterea animalelor. Nu era casă de om gospodar să nu dețină mai multe capete de vaci, porci, oi, cai și capre, strictul necesar atât pentru hrana zilnică cât și pentru comerțul care se desfășura în cele mai apropiate

târguri. Piața de desfacere a sătenilor era desfășurată după un drum de peste 8 km, prin târgul de la Tupilați. Acest târg era recunoscut prin cererea depusă de logofătul Ștefan Catargiu către visteria domnească din Iași, din data de 08.03.1994. Solicitarea a fost de a se aproba târgul săptămânal, iar din anul 1922 Iarmaroc de Sânziene (24 iunie), ce are loc anual.

Atât în vechime, cât și astăzi unii săteni practicau și practică vânătoarea și pescuitul (fig. 2.16.a), îndeletniciri atât de necesare omului către hrană, îmbrăcăminte și în împodobirea interioară a odăilor. În decursul timpului comuna, prin fondul cinegetic ce-l deține a avut și are în perimetrul său sălbatici porci mistreți (fig. 2.16.b), căprioare (cândva și cerbi), țapi, iepuri, lupi și vulpi ce trăiesc într-un mediu ce e adecvat pentru reproducere și dezvoltare.

Fig. 2.16. Pescuitul și vânătoarea : a. Pescari pe malul iazului Dragomirești,

b. Porc mistreț vânat în pădurea de lângă satul Unghi

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

2.4. Serviciile administrative

Având în vedere Legea nr. 215/2001, privind obligativitatea fiecărei localități să aibe însemne heraldice proprii și recomandarea comisiei județene de heraldică, s-a aprobat în cadrul Consiliului Local Dragomirești insigna :

Stema deține o formă de scut triunghiular cu marginile rotunjite, timbrate cu o coroană murală de argint cu un turn. Scutul triunghiular respectă convenția națională ce denotă stemele comunale. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea prezintă rangul de comună, ci guloarea gri a coroanei murale în varianta finală pictată va fi argintiu, elementele :

– arborele din centrul scutului e stejarul secular din satul Borniș, monument al naturii;

– cele șapte coline reprezintă numărul colinelor pe care este situată comuna;

– talpa vălurită a scutului face referire înspre ,,Izvorul Maicii” din comună.

Fig. 2.17. Stema comunei Dragomirești

(sursa fotografiei : http://www.dragomiresti.ro/)

2.4.1. Educația din comună

În cadrul comunei Dragomirești există următoarele unități de învățământ : Grădinița cu program normal Vad (fig. 2.18.a), Școala cu clasele I – IV din Vad, Școala cu clasele I – IV

din Mastacăn, Școala cu clasele I – IV din Borniș, Școala cu clasele I – IV din Hlăpești (figura 2.18.b), Școala cu clasele I – IV din Unghi (unde se află și Centrul After School), cât și Școala cu clasele I – VIII ,,Preot Gheorghe Săndulescu” din Dragomirești. Numărul elevilor ce învață în școlile din comună este de 291 (69 de preșcolari, 130 de elevi în ciclul primar, respectiv 92 de elevi care țin de ciclul gimnazial).

Fig. 2.18. Unitățile de învățământ (I) : a. Grădinița cu program normal Vad,

b. Școala cu clasele I – IV din Hlăpești

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Fig. 2.19. Unitățile de învățământ (II) : a. Centrul After School din Unghi,

b. Școala gimnazială ,,Preot Gheorghe Săndulescu” Dragomirești

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

2.4.2. Administrația publică din comuna Dragomirești

În cadrul comunei (fig. 2.20.a) se regăsesc 1217 locuințe, 3 biblioteci (dintre care una publică), 1 cabinete, iar primăria e situată pe drumul comunal dintre Dragomirești și Hlăpești (fig. 2.20.b). Cele 2 cămine culturale modernizate (fig. 2.21) se găsesc în cadrul localităților Dragomirești (cu Muzeul de Istorie) și Mastacăn (centrul satului).

Fig. 2.20. Administrația publică (I) : a. Plăcuța ce anunță intrarea în comună

pe DJ 208 G, b. Sediul renovat al Primăriei Dragomirești

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Fig. 2.21. Administrația publică (II) : a. Căminul cultural din satul Mastacăn,

b. Căminul cultural din satul Dragomirești

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

2.4.3. Utilitățile publice

Perioada anilor 1965 – 1967, după darea în folosință prin strădania poporului muncitor a lacului de acumulare Izvorul Muntelui și a hidrocentralei Stejaru (pe râul Bistrița), comuna a beneficiat de rețeaua de electrificarea, prin care pentru prima dată, comuna a fost electrificată, populația beneficiind, astfel, de lumina artificială, curentul electric cu rețea de 220 V, atât de necesară în lumea în care trăim.

Fig. 2.22. Utilități publice : a. Lacul de acumulare Izvorul Muntelui

și Hidrocentrala Stejaru, b. Stația I.R.E. Dragomirești

Capitolul 3. Potențialul turistic

3.1. Obiectivele turistice naturale

3.1.1. Stejarul secular din Borniș

Stejarul secular din Borniș este un monument al naturii, localizat în satul Borniș din comuna Dragomireșt, județul Neamț, într-o zonă protejată. Pentru a ajunge el, doritorii trebuie să știe că se află la 5 kilometri de șoseaua principală, lângă biserica ortodoxă. Specialiștii au estimat că vârsta sa se învârte în jurul a 200 de ani, deși localnicii sunt fermi convinști că este chiar de pe timpul lui Ștefan cel Mare, conform poveștilor spuse de strămoșii lor. Pe oricine ai întreba, în speciale pe cei bătrâni, vei primi același răspnus : în 1870, copacul arăta la fel, așă că nu încape îndoială că s-a ,,născut” în timpul domnitorului Moldovei.

Fig. 3.1. Stejarul secular din Borniș pe timp de vară și iarnă

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Copacul, ce are o înălțime de 25 de metri și un diametru al coroanei de 15 metri, este înconjurat de tot felul de legende. Cea mai cunoscută legendă ce circulă despre acest stejar e aceea conform căreia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial unul dintre săteni s-a apucat să taie una dintre ramurile copacului, încărcând apoi nu mai puțin de nouă care cu lemne, pe

care ar fi vrut să le vândă sau să le folosească pentru uz personal. Dar după ce a tăiat copacul, naturale l-a pedepsit aspru și s-a îmbolnăvit destul de grav. Între timp, ramura a crescut la loc, însă dacă te uiți cu atenție la partea dinspre deal, se observă că este mai rară.

Ministerul Afacerilor Externe din Olanda a fost atât de impresionat de acest stejar, încât a amplasat la umbra stejarului secular de la Borniș o masă de lemn și 3 bănci din același material. S-a pus apoi și o tablă metalică informativă, care îi anunța pe turiști că acest lucru a fost munca al unor asociații din Piatra Neamț, Alba Iulia și comuna Dragomirești.

3.1.2. Situri arheologice ale culturii Cucuteni

a) Dejugătoare Hlăpești face referire la o așezare neolitică aferentă culturii Cucuteni, în punctul Ramadam depistându-se în 1873 fragmente ceramice neolitice și un topor. Aceasta se află pe Dealul Dactei, 1 km către NV de satul Hlăpești.

Fig. 3.2. La Dejugătoare Hlăpești : a. Punctul numit ,,La Ramadan”,

b. Zona unde s-au făcut săpături arheologice

(sursa fotografiilor : http://monumenteneamt.ro/asezare-la-dejugatoare-comuna-dragomiresti)

b) Siliște Dragomirești este o așezare neolitică aferentă culturii Cucuteni din secolele al II-lea – al III-lea e.n. din locul numit ,,Siliște” (la 500 m sud de vatra satului Dragomirești), aici (pe Dealul Tarnița) făcându-se săpături în anul 1969.

c) Siliștea Borniș este o așezarea neolitică care este caracteristică culturii Cucuteni din secolele al XIV-lea – al XVII-lea. Se află în sud-vestul satului Borniș și a fost denumită inițial ,,Așezarea feudală Negoiești” pe o terasă joasă, la o distanță de 1 – 1,2 km de vatra satului, ea fiind mărginită către vest de un fir de apă (Valea Neagră). A fost cercetată începând din 1979.

Fig. 3.3. Siliște Dragomirești : a. Zona unde s-au făcut

săpături arheologice, b. Dealul Tarnița

(sursa fotografiilor : http://monumenteneamt.ro/asezare-la-siliste-comuna-dragomiresti)

Fig. 3.4. Siliștea Borniș : a. Zona unde s-au făcut

săpături arheologice, b. Cursul de apă al Văii Negre

(sursa fotografiilor : http://monumenteneamt.ro/asezare-la-siliste-comuna-dragomiresti)

3.1.3. Parcul de salcâmi din Unghi

În satul Unghi, situat pe drumul județean 208 G, se află amenajat un parc de salcâmi ce oferă o priveliște mirifică și un ambient olfactiv îmbătător când aceștia sunt înfloriți, dar și în restul anotimpului oferă un spațiu de relaxare.

Cel mai îndrăgit eveniment al localnicilor din Dragomirești e Sărbătoarea Salcâmului cu ocazia zilei comunei, care are loc în a treia duminică din iunie (fig. 3.6). Acest eveniment adună sătenii în parcul cu salcâmi în satul Unghi. Autoritățile locale au grijă de fiecare dată ca localnicii să fie animați cu programe cultural-artistice, nu înainte de a realiza tradiționala slujbă

de binecuvântare a mulțimii cu sobor de preoți, majoritatea sătenilor sunt creștini – ortodocși.

Fig. 3.5. Parcul cu salcâmi din satul Unghi :

a. Vedere generală, b. Plăcuța comemorativă

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Fig. 3.6. Sărbătoarea Salcâmului : a. Standuri

cu obiecte de vânzare, b. Carusele

(sursa fotografiilor : https://ziarulceahlaul.ro/dragomiresti-sarbatoarea-salcamului/)

3.2. Obiective turistice antropice

3.2.1. Biserica ortodoxă ,,Sfinții Voievozi” din satul Unghi

Biserica ,,Sființii Voievozi” din satul Unghi a fost construită în anul 1823 de către Pavel Mancaș și Constantin Gorgos, ajutați de căpitanii Iordache și Dumitru Farmache, ce erau greci de origine și puși pe aceste meleaguri din timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu de la 1821, iar după terminarea construcției bisericii, cei doi greci s-au retras către Mânăstirea Secu, unde aceștia au decis inevitabil să se călugărească.

Piatra fundamentală a bisericii s-a pus în anul 1822, pe timpul domniei lui Alexandru Calimachi și cu aprobarea mitropolitului Moldovei, Veniamin Costache. A fost sfințită de către episcopul Romanului, Silvestru, cu hramul ,,Sfinții Voievozi”. Zidăria bisericii este făcută din piatră, iar acoperișul, inițial a fost din draniță. În 1907, biserica a fost trăsnită dar nu a avut de suferit, topindu-se numai lanțul policandrului din naos. În 1938, s-a făcut o reparație capitală, ajungându-se la temelie beton armat. Clopotnița bisericii, care era din lemn, a fost mutată în cimitirul satului, unde se află și azi. Lucrările de renovarea au fost executate de maistrul Carol Zainea din Piatra Neamț. În anul 1943, au fost înlocuite dușumele din lemn cu beton și au fost văruiți pereții atât la interior, cât și la exterior. Biserica nu prezintă picturi interioare, ci numai catapeteasma este pictată, în tehnica fresco, de către un pictor care a rămas anonim.

Planul bisericii vădește acea influență ardelenească denotată prin înalțarea clopotniței deasupra pridvorului pus spre vest (fig. 3.7.a). Încăperea clopotelor se detașează din acoperișul bisericii, cu o învelitoare proprie de tablă. Forma semicirculară a absciselor laterale reproduce la proporții reduse pe cea a altarului, iar sub acoperiș, împrejurul monumentului, se desfășoară o bandă ornamentală alcătuită din șiruri de cărămizi dispuse în ,,dinți de fierăstrău”.

Fig. 3.7. Biserica ,,Sfinții Voievozi” din Unghi (I) : a. Clopotnița dispusă

spre vest, b. Șiruri de cărămizi dispuse în ,,dinți de fierăstrău”

(sursa fotografiilor : http://monumenteneamt.ro/bisericii-sf-voievozi-duminica-tomei)

În interior, pronaosul e boltit semicilindric, ,,en berceau”, în timp ce naosul e acoperit de o calotă sferică susținută pe arce simple. În general, biserica de la Unghi este un monument de mici dimensiuni, dar care impresionează cu proporționalitatea și echilibrul său de ansamblu.

Fig. 3.8. Biserica ,,Sfinții Voievozi” din Unghi (II) : a. Pronaosul boltit

semicilindric, b. O imagine cu naosul bisericii din Unghi

(sursa fotografiilor : http://monumenteneamt.ro/bisericii-sf-voievozi-duminica-tomei)

După anul 1990 s-a construit un praznicar și o capelă (unică la bisericile din comună) de către Mancaș Octavian și Cighir Gheorghe, ale căror morminte se găsesc în curtea bisericii, către partea de sud-est a bisericii (fig. 3.9.a). La biserica din satul Unghi au slujit preoții de la biserica din Dragomirești, iar în anul 2004 biserica din Unghi a devenit parohie, iar în prezent (2020) slujește preotul paroh Ciprian Mardare.

Fig. 3.9. Biserica ,,Sfinții Voievozi” din Unghi (II) : a. Imaginea din sud-estul

bisericii, b. Altarul bisericii de formă semicirculară al bisericii

(sursa fotografiilor : http://monumenteneamt.ro/bisericii-sf-voievozi-duminica-tomei)

3.2.2. Biserica ortodoxă din lemn ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din Mastacăn

Cu toate că are o înfățișare demnă de a fi alăturată monumentelor istorice, totuși, nu s-a găsit și nu se găsește nici un document care să ateste existența acestui lăcaș în trecut (chiar și

preoții care au slujit aici nu au lăsat nici măcar o mărturie scrisă în acest sens). Abia în ziua de 26 octombrie 1934, soția unui boier din împrejurimi, Helena I. Iurașcu, donează în amintirea răposatului soț, spre veșnică pomenire, un clopot de 87 kg, bisericii, care se păstrează și-n ziua de azi. Din spusele oamenilor mai bătrâni, rezultă că biserica ar fi fost construită în jurul anului 1880 de obștea satului și de oameni vrednici de laudă ca : Neculai Chioariu, Toader Macovei, Constantin Cojocaru sau mulți alții.

Așezământul este clădit din bârne de stejarm fețuite în interior și în exterior cu scânduri de brad. Acoperișul era construit inițial din draniță, ulterior fiind înlocuit cu tablă zincată. Are 11 metri lungime și 6 metri lățime, ocupând o suprafață de 66 m2. La intrare se află pridvorul, care se prelungește în partea superioară cu o modestă clopotniță. Urmează apoi naosul bisericii care se desparte printr-un rând de icoane în două părți unde stau credincioșii și credincioasele în cadrul sfintelor slujbe avute aici.

Fig. 3.10. Biserica ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din Mastacăn :

a. Aspectul exterior al bisericii, b. Interiorul bisericii cu iconostasul său

(sursa fotografiilor : https://mastacan.mmb.ro/)

Altarul ocupă partea cea mai mică din corpul bisericii. Pictură, biserica nu are, în afară de catapeteasmă, iconostas și câteva icoane portative (fig. 3.10.b). Obiecte de valoare sunt cele câteva icoane, aduse de la biserica din satul Traian, Sfânta Evanghelie, o cruce de metal, care e frumos ornamentată cu bucăți de lemn sculptat, cât și o sobă foarte veche din fontă (având niște elemente artistice deosebite). În 1970, la inițiativa preotului paroh de atunci, Pavel Filipescu, biserica a fost renovată complet (interior și exterior), înlocuindu-se inclusiv vechiul acoperiș din draniță cu unul nou din tablă zincată.

În ultimii ani, către inițiativa preotului paroh Constantin Bălan, sprijinit de credincioșii

acestui sat, s-a construit o nouă biserică, din cărămidă și de dimensiuni mai mari, din cauză că vechea biserică se găsea într-un grad avansat de degradare și nu mai satisface cerințele actuale ale credincioșilor. Sfințirea a avut loc în anul 2012 (fig. 3.12). În prezent, această parohie este călăuzită spre mântuire, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, de către preotul Ionuț-Marius Ursan.

Fig. 3.11. Biserica ,,Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul” din Mastacăn :

a. Aspectul exterior al noii bisericii, b. Interiorul bisericii cu enoriașii din sat

(sursa fotografiilor : https://mastacan.mmb.ro/)

Fig. 3.12. Sfințirea noii biserici ortodoxe aflată în satul Mastacăn :

a. Însemnarea Sfintei Cruci de către ÎPS Teofan Savu (Mitropolitul Moldovei și Bucovinei), b. Actul de sfințire a bisericii din data de 12 mai 2012

(sursa fotografiilor : https://mastacan.mmb.ro/)

3.2.3. Biserica ortodoxă ,,Izvorul Tămăduirii” din satul Dragomirești

Lucrările de reconstrucție le-a început preotul Gheorghe Săndulescu, în vremea regelui

Carol I, ele fiind oprite în anul 1916 din cauza Primului Război Mondial. În 1921 au reînceput lucrările bisericești și au continuat până în anul 1934. În 14 martie 1934, construcția bisericii a fost preluată de preotul Onoriu Săndulescu (fiul preotului Gheorghe Săndulescu). Lucrările au fost finalizate în 1939, când biserica era sfințită de un sobor de 22 de preoți, avându-l în frunte pe Vicarul Sfintei Mitropolii a Moldovei în aprilie, ziua 14 și cu hramul ,,Izvorul Tămăduirii”.

Fig. 3.13. Icoana Maicii Domnului și troița din curtea bisericii

(sursa fotografiilor : https://dragomiresti.mmb.ro/)

Fig. 3.14. Biserica ortodoxă ,,Izvorul Tămădurii” din Dragomirești :

a. Vedere exterioară a bisericii, b. Paraclisul de iarnă în curtea bisericii

(sursa fotografiilor : https://dragomiresti.mmb.ro/)

În 2011, la inițiativa preotului Meraru Mihail, s-a ridicat în curtea bisericii un paraclis de iarnă, care a fost sfințit în 6 noiembrie cu hramul ,,Sfântul Vasile cel Mare și Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia”. Slujba de sfințire a fost oficiată de către Preasfințitul Episcop – vicar al Arhiepiscopiei Iașilor (Calinic Botoșăneanul), Prea Cucernicul părinte Protopop (pe numele său Tofan Valentin) și de către un sobor de preoți.

3.2.4. Biserica ortodoxă ,,Arhanghelii Mihail și Gavril” (sat Hlăpești)

Prima biserică din Hlăpești a fost construită în 1738, cunoscută a fi schitul călugărului Pahomie, păstrându-se până în anul 1986, cu hramul Sfântului Apostol Toma. Biserica veche, prin construcția acesteia, amplasată în mijlocul satului ca vatra sătească, a întărit autenticitatea bisericii medievale moldovenești de atunci. În vatra satului este înălțată spre cererea părintelui paroh Calapăr (1901 – 1904) și a enoriașilor la data de 14 septembrie 1902 o nouă biserică ce are hramul sfinților ,,Arhangheli Mihail și Gavril”.

Fig. 3.15. Schitul călugărului Pahonie (a)

și Biserica ortodoxă ,,Arhanghelii Mihail și Gavril” din Hlăpești (b)

(sursa fotografiilor : https://hlapesti.mmb.ro/)

În interiorul bisericii din Hlăpești este pictat sub păstorirea părintelui Popa Viorel care a avut sprijinul comunității. Pictura bisericească, conceperea administrativă a praznicului, cât și construirea în curtea bisericii a unei sfinte troițe, a unei sfinte cruci au fost suportate de către familiile credincioase din Hlăpești. Porțile intrării în curtea bisericii (tip arcadă – Maramureș) construite sub ctitoria preotului Cătălin Secară (preot paroh din 1996). La intrarea pe aleea din sfânta biserică se află amplasat bustul domnitorului Alexandru cel Bun, readucându-ne aminte de vechimea satului, credința, unitatea răzășească din cele mai vechi timpuri și până azi. Acest bust a fost ridicat prin contribuția familiilor : Solomon Mihai și Nicorescu Ion.

Fig. 3.16. Biserica ortodoxă ,,Arhanghelii Mihail și Gavril” Hlăpești :

a. Interiorul bisericii, b. Arcada maramureșeană și bustul lui Alexandru cel Bun

(sursa fotografiilor : https://hlapesti.mmb.ro/)

3.2.5. Alte obiective turistice antropice

Acestea sunt reprezentate de către :

– Muzeul sătesc de Istorie în satul Dragomirești, unde sunt expluse o serie de vestigii deosebit de valoroase care stau mărturie trecutului tumultos de pe aceste meleaguri, precum și multe obiecte de artă, cultură și tradiție populară;

– Biserica ortodoxă ,,Sfinții Împărați Constantin Elena” din Borniș, construită în stil neobizantin (pr. Ungureanu Ovidiu Mihai).

Fig. 3.17. Alte obiective turistice antropice : a. Muzeul sătesc de Istorie

din satul Dragomirești, b. Biserica ortodoxă din satul Borniș

3.3. Analiza SWOT Dragomiresti (NT)

3.3.1. Punctele forte caracteristice comunei

Fig. 3.19. Accesibilitatea : a. Drumul Județean 208 G străbate comuna

prin satele Vad și Unghi, b. ,,Hanul Ancuței” (descris de Sadoveanu în opera omonimă) se află la doar 11 km de comună

(sursele fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/, https://www.hanu-ancutei.ro/15258-2/)

Fig. 3.20. Iazul Dragomirești : a. Pontoane pentru pescuit, b. Bărci

ancorate la mal (gata să fie folosite pentru pescuit)

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Fig. 3.21. Spațiile pentru evenimente : a. Căminul cultural din satul Mastacăn,

b. Ziua Comunei ținută în Parcul cu Salcâmi din satul Unghi

(sursele fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/, https://ziarulceahlaul.ro/dragomiresti-sarbatoarea-salcamului/)

3.3.2. Punctele deficitare ale comunei

Fig. 3.22. Municipiul Piatra Neamț : a. Centrul de promovare turistică,

b. O reclamă cu telecabina ce duce sus spre domeniul schiabil de pe Dealul Tuzla

(sursele fotografiilor : https://www.viziteazapiatraneamt.ro/info/centrul-national-de-informare-si-promovare-turistica/, https://www.cniptpiatraneamt.ro/)

Fig. 3.23. UAT-uri nemțene ce investesc în comunitate :

a. Teren de sport multifuncțional în comuna Păstrăveni,

b. Festivalul Internațional ,,Copilăria un poem” din comuna Vânători-Neamț

(sursele fotografiilor : http://www.pastraveni.ro/teren-de-sport-multifunctional-cu-covor-sintetic-scoala-nr-1-radeni/, https://zch.ro/vanatori-neamt-festivalul-international-copilaria-un-poem-editia-a-iv-a/)

Fig. 3.24. Structuri de cazare din comuna Tupilați : a. Pensiunea și

restaurantul Hanul Răzeșilor, aflat pe DJ 208 G,

b. Cabana Drumul Plutașului (excelentă pentru tabere de copii)

(sursele fotografiilor : https://www.infopensiuni.ro/cazare-tupilati/pensiuni-tupilati/pensiunea-hanul-razesilor, https://adelaparvu.com/2016/06/24/daniel-si-irina-vor-sa-promoveze-tinutul-neamtului-asa-ca-au-ridicat-pensiunea-drumul-plutasilor/)

3.3.3. Oportunitățile de promovare turistică din comuna Dragomirești

Fig. 3.25. Aspecte promovate de Consiliul Județean Neamț :

a. Cultura Cucuteni (vestigii în cadrul Muzeului de Artă Eneolitică din Piatra Neamț), b. Obiceiuri tradiționale (mersul cu capra de Crăciun)

Fig. 3.26. Fonduri Europene : a. Vitamin Aqua (o afacere de succes clădită

de 3 tineri din Piatra Neamț), b. Stejarul secular din Borniș

(sursele fotografiilor : https://www.startupcafe.ro/stiri-idei-21157676-apa-vitamine-sau-cum-reusit-trei-tineri-intre-piata-producatorilor-racoritoare.htm, http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

3.3.4. Amenințările aferente comunei

Fig. 3.27. Depopularea treptată a comunei : a. Un teren agricol în bătaia unui apus

de Soare, b. Municipiul Piatra Neamț (un oraș cu funcții complexe)

(sursele fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/, https://elevation.maplogs.com/poi/piatra_neamt_romania.117549.html)

Fig. 3.28. Dotările tehnologice opuse ale comunelor :

a. Ciugud (județul Alba : turbină eoliană amplasată la Șeușa), b. Stație de

alimentare Rompetrol în satul Vad (comuna Dragomirești, județul Neamț)

(sursele fotografiilor : https://recorder.ro/3444-2/, http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Concluzii

1. Pe malul iazului Dragomirești s-ar putea construi un complex de agrement care să fie constituit dintr-un restaurant cu un specific pescăresc (a), o baltă amenajată spre standarde europene pentru pescuit amator și competiții sportive (b), cât și un club de noapte (c). Crapul e specia care populează aproape în totalitate acumularea piscicolă, iar un crap la cuptor, îmbibat în lămâie și ulei (figura C.1.a) ar atrage după sine și gurmanzii din domeniu.

Fig. C.1. Dezvoltarea unei bălți pentru pescuit : a. Iazul Dragomirești și clădirea anexă,

b. Complexul de agrement The King Club din comuna Măgești (județul Bihor)

(sursele fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/, https://www.facebook.com/The-King-Club-1462290787351146/?epa=SEARCH_BOX)

În ceea ce privește distracția, locația este situată la o distanță considerabilă de vetrele satelor din comună, astfel încât petrecerile (care s-ar ține de două ori pe săptămână : vineri și sâmbătă seara) nu ar fi un factor perturbant la adresa locuitorilor comunei. Accesul se va face pe drumul comunal proaspăt renovat în 2013 dintre satele Hlăpești și Unghi.

Fig. C.2. Oferte pentru loisir : a. Crap la cuptor (îmbibat cu lămâie și usturoi),

b. Aspecte interioare din complexul The King Club din comuna Măgești (județul Bihor)

(sursele fotografiilor : http://epochtimes-romania.com/news/crap-la-cuptor-cu-lamaie-si-usturoi–228567, https://www.facebook.com/The-King-Club-1462290787351146/?epa=SEARCH_BOX)

2. Relieful foarte valonat al comunei Dragomirești e leit cu cel al Podișului Ardennes (situat preponderent în SE Belgiei, dar având câteva porțiuni în Luxemburg și Franța). Astfel, cum sunt pasionat de ciclism și urmăresc clasicele de primăvară desfășurate în Ardennes (ex. Turul Flandrei, Paris – Roubaix, Amstel Gold Race, Fleche Wallone sau Liege – Bastoigne – Liege), sunt decis să propun la oficializare traseu de cicloturism, respectiv să creez competiții către pasionații din domeniu, ciclismul fiind într-o continuă dezvoltare pe teritoriul României.

Fig. C.3. Traseul valonat al comunei Dragomirești : a. Coborârea de pe Dealul Unghi

din satul Omonim, b. Urcuș pe Dealul Codreț din satul Hlăpești

(sursa fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/)

Fig. C.4. Marile momente cicliste : a. Philippe Gilbert (desprinzându-se decisiv pe Kauberg în 2012 pentru a deveni campion mondial), b. Julien Alaphilippe (câștigând Săgeata Valonă în 2019, pentru al doilea an consecutiv)

(sursele fotografiilor : https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Philippe_Gilbert,_2012_Road_World_Championships,_Cauberg.jpg, https://www.bikeraceinfo.com/classics/Fleche%20Wallonne/fleche2019.html)

Acea ambiție ce l-a purtat pe belgianul Philippe Gilbert în 2012 pe dealul său favorit (Kauberg) spre a lua aurul în cadrul Campionatelor Mondiale de la Valkenburg (Țările de Jos) sau când Julien Alaphilippe a câștigat ediția din 2019 a Săgeții Valone, sprintând victorios pe Mur de Huy în fața danezului Jakob Fuglsang, mi-a stârnit o emoție ce m-a compleșit decisiv spre a gândi trasee și competiții către a promova peisajele comunei.

3. Agroturismul își are esența în obiceiurile tradiționale ale fiecărei așezări în parte, iar comuna Dragomirești prosperă cu al său specific răzășesc, cu tradițiile sale creștine și liniștea specifică zonelor rurale din România. Spunea rapper-ul Dragoș Gârdescu (cunoscut sub numele de ,,Puya” în cel mai recent hit al său, ,,Dorul” (în colaborare cu Andra și Guz) : ,,Îmbrăcați la costume, își numără RON-ii, dar noi știm : de la țară vin și domnii”.

Fig. C.5. Tradiții populare : a. Sărbătoarea Salcâmului în parcul de salcâmi

din satul Unghi, b. Dansurile câmpenești din timpul verii

(sursa fotografiilor : https://cjneamt.ro/ro/turism/obiceiuri-nemtene/)

Adunatul oilor și organizarea stânei (fig. C.6.a) – primăvara și predatul oilor stăpânilor – toamna, ori ,,răscolul oilor” s-a păstrat până azi, în aceeași formă. În serile de iarnă, țărăncile se adună și acum la șezătoare și se întrec în măiestria cusăturilor cu care își împodobesc casele.

Colindatul în cete de copii sau tineri, cântece cu steaua și teatrul cu teme religioase – Vifleemul și Irozii, de la Sărbătoarea Crăciunului, uratul cu plugușorul, buhaiul, tălăngile, plug tras de boi, jocurile cu măști (fig. C.6.b) – capra, cerbul, ursul alaiul, sorcova, dansul căiuților și teatru haiducesc, de la Anul Nou, impresionează prin mesajul tematic, costumație și muzică.

Fig. C.6. Obiceiuri tradiționale : a. Stână amplasată pe malul iazului Dragomirești,

b. Jocurile cu măști (Dansul Căiuților din patrimoniul UNESCO)

(sursele fotografiilor : http://www.dragomiresti.ro/multimedia/galerie-foto/, https://cjneamt.ro/ro/turism/obiceiuri-nemtene/)

Bibliografie

1. Ielenicz Mihai, ,,Dealurile și podișurile României”, 1999, Editura Fundației România de Mâine, București

2. Strochi Lucian, ,,Județul Neamț. Monografie”, 1995, Editura Pantheon, București

3. Vlăduțiu Ion, ,,Etnografia românească”, 1973, Editura Științifică, București

4. http://www.dragomiresti.ro/comuna/asezare-geografica/

5. http://www.dragomiresti.ro/comuna/clima/

6. http://monumenteneamt.ro/

7. http://www.dragomiresti.ro/

8. http://www.meteomanz.com/index?l=1

9. http://www.obiective-turistice.ro/biserica-sfintii-voievozi-din-satul-unghi

https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/subcarpatii-moldovei-harta-trasee

10. https://neamt.insse.ro/produse-si-servicii/publicatii-statistice/

11. https://ziarulceahlaul.ro/dragomiresti-sarbatoarea-salcamului/

12. https://mastacan.mmb.ro/7898-istoricul-parohiei-mastacan

13. https://dragomiresti.mmb.ro/

14. https://www.hanu-ancutei.ro/15258-2/

15. https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Dragomire%C8%99ti,_Neam%C8%9B

16. https://ro.scribd.com/document/393104837/Final-bibliografie

17. https://destepti.ro/stejarul-secular-de-la-bornis-neam

18. https://sites.google.com/site/podisulmoldovei/relieful/vegetatia-si-fauna

19. https://cjneamt.ro/ro/turism/obiceiuri-nemtene/

20. https://www.facebook.com/The-King-Club-1462290787351146/?epa=SEARCH_BOX