CULTURA TOMATELOR IN SISTEM GOSPODARESC POPULATII LOCALE [303730]

Universitatea "Lucian Blaga" [anonimizat]: Montanologie

Lucrarea de Licenta

Coordonator:

Prof.univ.dr.ing. Camelia sava

absolventĂ:

Elena-[anonimizat] "Lucian Blaga" [anonimizat]: Montanologie

CULTURA TOMATELOR IN SISTEM GOSPODARESC POPULATII LOCALE

Coordonator:

Prof.univ.dr.ing. Camelia sava

absolventĂ:

Elena Nela Cernat

Sibiu

2018

CUPRINS

Capitolul I – [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], judetul Alba

3.1. Importanta serelor

3.2. Particularitatile biologice si morfologice ale tomatelor

3.3. Caractere ecofiziologice

3.4. Densitatea plantarii

3.5. Lucrarile de intretinere

3.6. Fertilizarea si irigarea

3.7. [anonimizat]

3.7.1. Soiul Buzau 1600

3.7.2. [anonimizat] – Tratamentele fitosanitare

4.1. [anonimizat]

4.1.1. Putregaiul cenusiu

4.1.2. Mana tomatelor

4.2. Principalul daunator in cultura de tomate

4.2.1. Musculita alba de sera

4.2.2. Combaterea biologica

Capitolul V – Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Necesitățile de consum ale populației care impun folosirea zilnică a [anonimizat], [anonimizat] a numeroase sisteme de cultură. Aceste sisteme urmăresc în primul rând eșalonarea producției cât mai îndelungată în cursul anului.

Una dintre cele mai îndrăgite culturi de legume de vară în sere sunt tomatele. [anonimizat], în condițiile unei tehnologii de cultură adecvate.

Tomatele trebuie să convingă consumatorul prin calitate superioară și gust bun pentru a justifica prețul mai ridicat.

[anonimizat], pe lângă utilizarea unor semințe obținute din soiuri și hibrizi cu însușiri biologice valoroase și o cunoaștere temenică a [anonimizat], în vederea elaborării celor mai adecvate măsuri de luptă menite să prevină sau să mențină sub pragul economic de dăunare atacul acestora.

[anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat]-toamna. Există și o a treia formă de producere a [anonimizat], [anonimizat], morcov, ceapa, etc care întârzie plantarea tomatelor nu permite efectuarea a 2 culturi consecutive de tomate (aceasta formă este particulara zonei legumicole Băleni). Practic ciclul I (ciclu scurt sau mediu), ciclu II (ciclu mediu) [anonimizat]lor profesionale sau a serelor din sticlă rămase în funcțiune în care ciclul de producție este ușor diferit.

CAPITOLUL I

DESCRIEREA ZONEI DE STUDIU, COMUNA ȘUGAG, JUDEȚUL ALBA

Șugag (în maghiară: Sugág, în germană: Schugag) este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din: satele Arți, Bârsana, Dobra, Jidoștina, Mărtinie, Șugag (reședința) și Tău Bistra. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șugag se ridică la 2.726 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.239 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,4%). Pentru 3,26% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,45%). Pentru 3,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Comuna Sugag este asezata in jumatatea de vest a tarii, pe versantul nordic al Carpatilor Meridionali, in Muntii Sureanului si la contactul acestor munti cu Muntii Cindrel, separati de Valea Sebesului, vale ce strajuieste comuna in partea de est. In cadrul judetului Alba ea este situata in partea sudica, la o distanta de 45 km de municipiul Alba-Iulia si 29 km de orasul Sebes.

Foto 1. Comuna Șugag, județul Alba (orig.)

Relieful Sugagului este format dintr-o succesiune de culmi prelungi ce coboara treptat din varfuri situate la peste 2000 m altitudine (Varful lui Patru 2130 m) pana la aproximativ 650 – 700 m. Aceste culmi sunt separate de o retea de numeroase vai ce dau nastere unor versanti slab ori puternic inclinati. Zona este comoara infinita a artei populare, a obiceiurilor si a traditiilor. Putem considera aceasta regiune un imens muzeu in aer liber. Regiunea are un puternic caracter rural.

Satele, traditiile bine pastrate si portile traditionale sunt foarte atractive pentru turisti. Dintre mestesugurile populare traditionale trebuie mentionate sculptura, filiatura de lana, ceramica, filiatura de paie, albinaritul, olaritul, scrisul pe oua dar nu putem uita nici fieraria si dulgheritul.

Fig. 2. Harta județului Alba (www.google.ro)

Regiunea este populata de oameni care pastreaza si cultiva cu adevarat si aztazi traditiile populare. Obiective turistice: Rezervatia naturala Luncile Prigoanei, Manastirea Tet cu hramul Sfantul Mare, Mucenic Gheorghe, Manastirea Oasa cu hramul Adormirea, Maicii Domnului si Sf. M.M.Pantelimon, Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial

Fig. 3. Sat Mărtinie (orig.)

CAPITOLUL II

DESCRIEREA SEREI DE TOMATE DIN COMUNA ȘUGAG, JUDETUL ALBA

Sera de tomate din comuna Șugag, județul Alba, au fost înființate în urmă cu 30 de ani, fiind o tradiție de familie. Cultivatorii promovează soiurile locale de tomate, denumite roșii bătrânești. Soiul cultivat este un soi local vechi de 50-60 de ani transmis in familie din generație în generație.

Soiurile de tomate cultivate în cadrul serei din comuna Șugag, județul Alba, sunt soiuri locale pentru consum în stare proaspătă, cu creștere nedeterminată. Soiurile semitârzii cultivate sunt: Buzău 1600, Inimă de bou. Soiurile pentru consum în stare proaspătă și indusctrializare cu creștere determinată sunt semitimpurii Roxana și semitârzii Buzău 22.

Fig. 4. Sera de tomate din comuna Șugag, județul Alba (orig.)

Suprafața totală a serei este de 50 m2, cantitatea de sămânță folosită este de 10 g. Substratul de cultură este format din gunoi de grajd provenit din gospodăria proprie care se aplică în solar în fiecare an. Pentru fertilizare se utilizează gunoi de grajd obținut de la păsări, diluat, sub formă de soluție. Se udă solul în prealabil, apoi se toarnă cca 0,5 l de soluție.

Pentru cultura de tomate din anul 2018, semănatul s-a efectuat la începutul lunii martie, până în data de 10 martie 2018. Pentru platare la suprafata solarului au fost folosite 100 de fire de răsad. Repicatul a fost făcut la începutul lunii aprilie, iar înflorirea a avut loc în luna mai. Palisarea s-a făcut tradițional pe araci cu câte două fire de răsad pentru fiecare arac. Prima producție urmează să fie culeasă în luna iulie.

Obținerea răsadurilor – este necesar un spațiu special amenajat pentru crearea condițiilor optime de dezvoltare a plăntuțelor (în condițiile în care afară sunt temperaturi negative extreme): temperatură, lumină, aerisire, irigare; Tipul constructiv al solarului (lățime, înălțime, volum mare de aer, prezența foliilor profesionale de acoperire, etc); Pentru obținerea unor recolte înalt productive, de bună calitate și cât mai timpurii este esențială calitatea răsadului la plantare.

Fig.5. Rasad de rosii (orig.)

Un răsad de tomate de bună calitate necesar pentru ciclul I de producție trebuie să îndeplinească următorii parametri de calitate:

1.Să aibă vârsta cuprinsa între 55–70 zile;
2.Să se vadă bine primul buchet floral dar în nici un caz să fie înflorit;
3.Să aibă înălțimea cuprinsă între 20–30 cm;
4.Să fie erecte la plantare (să nu se aplece după plantare datorită fragilității tulpinii);
5.Să fie libere de virusuri, boli și dăunători (este necesară efectuarea de tratamente fitosanitare pe timpul vegetației răsadurilor);
6.Să nu prezinte carențe de macro sau microelemente (este necesară efectuarea de fertilizări radiculare și foliare pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor);
7.Să nu fie etiolate;
8.Să fie viguroase și sa prezinte un sistem radicular bine dezvoltat care sa ocupe întreg volumul de substrat;
9.Să nu prezinte deteriorări mecanice în urma manipulării sau orice astfel de stricăciuni;
10.Să fie turgescente (sa nu fie ofilite);
11.Să fie călite;

Irigarea culturii de tomate în solar se realizează printr-un sistem de picurare la rădăcina fiecărei plante. Apa folosită pentru irigare provine din apa de poaie colectată din gospodărie.

Transplantarea înainte cu câteva zile de operația tehnologică de transplantare sunt necesare următoarele operatii tehnologice:

1. se accentuează călirea răsadurilor prin oprirea căldurii și aerisirea cât mai tare a spațiului răsadniței;

2. se stropesc foliar cu un fungicid și insecticid (de preferat amândouă cu cel puțin o componentă sistemică); prin aplicarea în răsadniță se economisește timp, pesticid și apă, iar plantele vor fi protejate în momentul plantării de eventuale îmbolnăviri foliare.

3. se pregătește solul pentru transplantare – se afânează cu motosapa, se fac găurile pentru plantare,

4. se instalează sistemul de irigare prin picurare;

5. înainte de plantarea oricărei culturi de legume în sere și solarii este bine să se facă o dezinfectare a solului. Cea mai buna metoda este dezinfectarea cu circa o lună înainte de plantare cu Basamid. Dacă nu se poate face dezinfecția cu Basamid, iar în cultura anterioară s-au semnalat nematozi se recomandă cu câteva zile înainte de plantare aplicarea la sol a unor produse nematocide.

6. dacă se utilizează mulcirea, folia transparentă de mulcire se instalează tot înainte de plantare;
7. este recomandat ca înainte de plantare să se aplice un insecticid contra coropișnițelor, care altfel ar cauza pierderi masive imediat după plantare.

Pentru a sporii dezvoltarea tomatelor se folosesc stimulatoarele Atonik și Nutriplant.

Pe an se obțin 200-250 Kg de tomate sin soiurile cultivate. O roșie poate atinge și 980 g greutate.

Ca orice cultură agricolă și în cadrul serei au apărut boli și dăunători pentru care au trebuit luate măsuri de protecție. Dintre săunători a fost combătută musculița de seră (Trialeurodes vaporariorum), care a fost combătută cu insecticidul Maventa 100 SC. Doza de aplicare a fost de 0,75 l/ha.

Pentru obținerea semintelor se recoltează roșii forte bine coapte, calendaristic în perioada 10-15 august, anul precedent. Din roșiile foarte bine coapte se scot semințele care sunt spălate bine de pulpă apoi puse la uscat pe lemn într-o zonă umbrită și bine aerisită pentru a se usca manual. După ce sunt bine uscate sunt pastrate peste iarnă în pungi de hărtie sau în săculeți de pânză.

Foto. 6. Interiorul serei de tomate, comuna Șugag, județul Alba (orig.)

Pe lângă producția de roșii destinată consumului ce se obține în cadrul serei se valorifică și răsaduri de roșii de soiuri locale pentru comercializare. Numărul firelor de răsad obținute în vederea vânzării au fosr în anul 2018 între 800-900 fire. Vânzarea răsadurilor a fost făcută în piețele locale din județul Alba dar și direct din gospodărie la propria clientelă care se aprovizionează de mai multi ani de la sera din comuna Șugag județul Alba. În anul 2018 prețul unui fir de răsad a fost de 2 lei, iar un kg de tomate soiuri locale între 4-5 lei/kg.

CAPITOLUL III

TEHNOLOGIA DE CREȘTERE A TOMATELOR in sere, studiu de caz serele din comuna Șugag, județul Alba

3.1. IMPORTANȚA TOMATELOR

Tomatele își au originea în America Centrală și de Sud, în Europa fiind cultivate pentru prima data în Portugalia și Spania, după care s-au răspândit în Italia și Anglia. România a început să recunoască tomatele ca și fruct comestibil abia în secolul XIX-lea, iar în zilele noastre reprezentând cultura numarul unu în sere și solarii.

Tomatele reprezintă una dintre cele mai importante specii legumicole din țara noastră. Acest lucru se datorează faptului că pot fi consumate în stare proaspată și prelucrate în numerose moduri.Tomatele sunt plante anuale, în același an obtinându-se fructele și respectivesemințele. Sunt considerate plante pretențioase față de factori de mediu (temperatură, apă, aer, sol, hrană).

3.2 PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE ȘI MORFOLOGICE ALE TOMATELOR

Radăcina tomatelor este pivotantă; pivotal principal poate pătrunde în solurile ușoare, până la 2-3 m. Masa rădacinilor este dispusă pe o rază de 50-80 cm, în jurul plantei și la 35 cm adâncime.

Fig.6. Rădacina la tomate (orig.)

Tulpina tomatelor este ierboasă, cu poziția erectă numai în prima parte a vegetației, după care greutatea frunzelor și fructelor cade pe sol, necesitând mijloace de susținere.

Frunzele sunt imparipenate, înterupt segmentate cu foliolele mai mult sau mai putin sectate. Frunzele ca și celelalte părți aeriene ale plantei sunt acoperite cu perișori glanduloși ce secretă un lichid gălbui cu miros caracteristic.

Fig.7. Frunza la tomate (orig.)

Inflorescența de tomate este o cimă simplă sau ramificată. Gradul de ramificare este determinat genetic, dar și condițiile climatice.

Florea de tomate este organizată pe tipul 5, are petale galbene; corola gamopetală este reunită cu androceul, ceea ce ușurează operația de castare a florilor în lucrările de hibridare.

Fig.8. Floarea la tomate. (orig.)

Fructul este o bacă bi- sau pluriloculară, de mărimi forme și culori diferite.

Fig.9. Tomate Inima de bou (orig.)

Fig.10. Tomate Inima de bou (orig.)

3.3. CARACTERE ECOFIZIOLOGICE

Căldura. Tomatele sunt pretențioase la temperatură. Scăderea temperaturii pentru mai mult timp sub 100C duce la blocarea creșterii plantelor, care se manifestă sub formascurtnodării vârfurilor de creștere. Efectul negativ este și mai evident în condiții de lumină insuficientă, la care și fecundarea florilor este puternic diminuată. Temperaturile mai mari de 320C pot să cauzeze și o fecundare slabă a florilor, deoarece creșterea tubului polinic se va întrerupe florile nefecundate vor avorta și vor cădea.

Lumina. Tomatele aparțin grupei legumelor pretențioase la lumină. Acumularea masei plantelor, inclusiv fructificarea, se află sub influența directă a condițiilor de lumină. Intensitaea optimă a luminii pentru tomate este de circa 20 klucși, iar pragul minim se află la circa 5 klucși. Dezvoltarea favorabilă a tomatelor se înregistrează la o durată a zilei lumină de 12-14 ore.

Fig.11. Punctul de altoire al tomatelor (orig.)

.

3.4. DENSITATEA PLANTĂRII

Pentru a obține mărimea maximă a fructelor și timpurietate la coacere tomatele trebuie conduse pe un singur braț. Pentru a obține acest lucru se îndepărtează lăstarii și brațele noi înainte de a atinge înălțimea de 5 cm în acest fel plantele vindecandu-se foarte repede și se împiedecă infectarea plantelor.

Plantele sunt distibuite pe sol, lăsate câteva zile să se aclimatize apoi sunt puse cu cubul de vată minerală în care vin în dreptul fiecărui pătrat de pesol. Sunt introduse in aceeași zi stickurile de la furtunele pe care circulă apa și îngrășămintele

Fig.12. Așezarea tomatelor pe sol (orig.)

3.5. LUCRĂRILE DE ÎNTREȚINERE

Legarea sforilor pentru susținerea plantelor cu un capăt la baza tulpinii și cu celălalt de sârma spalier de la nivelul foliei se leagă astfel încât să permită lărgirea ei pe măsura îngroșării tulpinii. Lucrarea se execută după 15-20 de zile de la plantare, cănd deja plantele au înrădăcinat bine, acestea palisandu-se prin răsucire pe sfoară odată cu efectuarea copilitului.

Fig.13. Palisarea plantei pe sfoară (orig.)

Copilitul plantelor este o lucrare importantă și se execută atunci când lăstarii laterali (copilii) sunt cu o lungime de până la 5-10 cm, fază în care se pot rupe ușor cu mâna. Pentru tăierea copililor mai mari trebuie să se folosească un cuțit, prin intermediul căruia se pot însă transmite virozele de la o plantă la alta. Copilii cu dimensiuni mari (20-40 cm), pe lângă efortul suplimentar de muncă, determină și o diminuare a producției cu 17,6 -20% față de cazul în care copilii sunt cu dimensiuni mai reduse(10-15 cm). Această diminare se datorează concurenței pentru hrană dintre copilii și inflorescențele( fructele) aflate pe tulpină.

Defoliereaplantelor se face prin înlăturarea treptată a frunzelor de la bază care, prin poziția lor, au un randament fotosintetic scăzut sau chiar negativ, se face a depăși nivelu etajelor în curs de fructificare. Operația se repetă de 3, 5 ori înlăturând de fiecare dată câte 2-3 frunze de la o plantă.

Cizelarea inflorescențelor se face prin îndepărtarea timpurie a fructelor mici, târâte, lucrare care influențează favorabil dezvoltarea și calitatea celorlalte fructe.

Fig.14. Copilitul tomatelor (orig.)

Cârnitul plantelor se referă la îndepărtarea vârfului de creștere al tulpinii, de regulă după 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescențe, atunci când pe tulpină s-a format numărul de inflorescențe utile stabilit inițial. Prin întreruperea creșterii terminale, substanțele elaborate de către frunze sunt orientate preponderent spre punctele de fructificare, determinându-se atât grăbirea maturării fructelor cât și creșterea calității acestora. Lucrarea trebuie efectuată la momentul optim când s-a format bine ultima inflorescență, deoarece întârzierea presupune o pierdere nejustificată din masa plantei. De la baza ultimelor frunze vor crește lăstari noi, dar aceștia se îndepărtează prin copilit.

Recoltarea se face cu cărucioare speciale care au ca și cale de rulare țevile pe care circulă agentul termic. Aceste cărucioare sunt manipulate de către muncitori și se ridică până la înălțimea de 3,5 m în funcție de înălțimea plantei. Tomatele recoltate sunt așezate în lădițe de carton, apoi sunt transportate în sala de sortare, ambalare sau prelucrare primară.

Fig.15. Recoltatul (orig.)

Presortarea această operațiune se face in două tranșe. Odată tomatele se presortează încă din faza de cules, adică cele mai mari sau defecte se pun întro-o lădiță separată și se folosesc în procesul de prelucrare primară la obținerea sucului natural de roșii. Faza a doua de presortare se face in sala de prelucrare primară pe masa de lucru, se execută manual, adică se mai verifică odată lădițele cu roșii.

Prerăcirea reprezintă totalitatea operațiilor executate în vederea înlăturării excesului de căldură de la nivelul caldurii din seră pe timp de vară până la depozit. Prerăcirea sau răcirea adecvată se poate realiza in funcție de natura produselor într-o perioadă de timp variabilă de la 30 de minute până la 24 ore.

Maturarease culeg legumele ajunse la maturitate, dar nu la maturitate optimă de consum, atunci când sunt destul de ferme ca textură pentru a fi manipulate ușor. Fructele sunt culese cu codițe sau în ciorchine.

Calibrarea. Gama de soiuri de roșii oferită de către magazinele de comercializare en-detail s-a schimbat semnificativ pe parcursul ultimei decade. Acum gama se compune dintr-un spectru complet în ceea ce privește culoarea, forma dimensiunea, pe lângă sub etichete și alternative de ambalare.

Ambalarea trebuie făcută astfel încât să se evite deprecierea calitativă a produselor respective, fie în timpul ambalării fie în timpul transportului. Modul de ambalare influențează menținerea însușirilor calitative ale produselor pe durata transportului păstrării și comercializării acestora. Ambalajele trebuie să îndeplinescă următoarele condiții:

Să asigure o bună protecție a produsului la șocurile mecanice

Să permită o bună circulare a aerului în interiorul ambalajului

Să fie ușor manevrabile

Să permită stivuirea.

Fig.16. Ambalarea tomatelor în cutii de carton (orig.)

Calitatea este evaluată în baza standardelor de Marketing UE pentr tomate. Astfel se disting mai multe criterii după care se alege calitatea tomatelor: roșiile trebuie să fie întregi, curate, proaspete, nedeteriorate, fără izuri și savori neadecvate și fără umezeală. Trebuie să aibă o consistență fermă, fără zone tari sau necoapte, și să nu aibă cămăruțele de semințe goale.

Depozitarea. Tomatele sunt legume foarte perisabile cu o durată de păstrare foarte redusă. Astfel datorită constituției lor fizice și chimice, tomatele se pot păstra numai temporar durata de păstrare fiin condiționată de faza de maturare în care se găsesc în momentul recoltării precum și condițiile de transport și păstrarea temporară.

3.6. FERTILIZAREA ȘI IRIGAREA

Aceste operațiuni se fac cu ajutorul fertirigatorului computerizat pentru fiecare plantă în parte. Zilnic cu ajutorul sistemului de picurare prin irigare, fiecare planta beneficiază de substanțele necesare dezvoltării armonioase a plantei și pentru întărirea rezistenței la boli și dăunători. Substanțele nutritive sunt puse în două recipiente. Amestecul substanțelor nutritive se face cu ajutorul barbotatorului. Rețeta de fertilizare în primul recipient avem: azotat de calciu, azotat de potasiu, fier, iar în al doilea recipient se pun: azotat de potasiu, sulfat de magneziu, monofosfat de potasiu, sulfat de cupru, sulfat de potasiu, Zinc, Bor, Mangan.

Fig.17. Irigarea culturii de tomate (orig.)

3.7. SOIURI DE TOMATE CULTIVATE ÎN CADRUL SEREI DIN COMUNA ȘUGAG, JUDEȚUL ALBA

3.7.1. SOIUL BUZĂU 1600

Buzău 1600 este un soi de roșii creat de Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura Buzau in 1977. A fost dedicat aniversării a 1600 de ani de la prima atestare istorică a localității Buzău.

Buzău 1600 este un soi de roșii cu creștere nedeterminată și o maturitate medie-tarzie (semitardivă) destinat cu precădere consumului sub forma proaspătă. Este un soi viguros, adaptat la condițiile climatice din zonele din Romania care sunt favorabile culturii tomatelor și care este rezistent la atacul principalilor agenți patogeni. Iubește foarte mult soarele. De regula, înălțimea medie a tufei este de peste 1,5m necesitand sprijin (arac, șpalier, etc.). Planta produce un fruct de culoare roșie uniformă, în formă rotundă și cu o suprafață netedă, fermă, care nu crapă. Greutatea fructului este in jur de 200g, incadrand soiul în categoria tomatelor cu fructe de mărime medie. Gustul este plăcut, fară a fi deosebit, cu semințe puține.

Buzau 1600 este considerat un soi de roșii productive. Potențialul normal de producție este de 60-80 t/ha, dar cu o tehnologie optimizată, producția poate crește până la 150 t/ha. Rosiile de Buzau 1600 sunt bune la toate, de la salată, la gătit sau conserve. Soi care se coace cam tarziu. Daca s-ar putea recolta un pic mai devreme, ar fi rosie cu adevarat extraordinare.

Fig.17. Soiul Buzău 1600 (orig.)

3.7.2. INIMA DE BOU

Este un soi semi-timpuriu, asta inseamana ca daca il veti insamanta  în răsadniță caldă se va coace mai devreme, pentru ca este un soi rezistent îl putem însamânța  în cuiburi direct afară începând cu luna martie când limita de îngheț a trecut.

Cum semanam in rasadnita rece, sau mai bine spus direct afara in cuib:

-primul lucru care este foarte important alegem un loc insorit

-facem gropile pentru viitoarele seminte

-dezinfectam pământul, cu 2 litri de apa fiartă

-apoi in groapa adaugam, mraniță amestecată cu cenușă de lemn, coji de ouă, coji de citrice uscate, după care punem un strat fin de pământ amestecat cu gunoi de grajd vechi si nisip, apoi adăugăm mai multe semințe la cuib, pentru a le alege doar pe cele mai puternice atunci cand vor răsării, oricum multe semințe mai sunt și mâncate în pământ.

-după plantarea semințele presărpm deasupra lor un strat de 3 cm de mraniță, iar peste mraniță mai punem aproximativ 3-4 cm de gunoi uscat de grajd, și udăm cu o infuzie de ceai de musețel, coji de ceapa uscată și coada calului.

Fig.18. Răsaduri Inimă de bou (orig.)

Bune prenergatoare sunt: castraveții, pepenii, spanacul cu mentiunea ca pot transmite la cultura de tomate mozaicul castraveților, lucerna cu mentiunea ca poate transmite putrezirea radacinilor (Rhizochtonia violacea). Nu sunt indicate ca premergatoare culturile: tomate, ardei, vinete, cartofi. 
 Pregatirea terenului. Tomatele reactioneaza foarte bine atat in cazul fertilizarii directe cu gunoi de graj cat si in cazul efectului remanent al fertilizarii cu gunoi de graj, aplicat cu un an inaintea plantarii lor. Pentru evitarea excesului de azot, se fertilizeaza cu gunoi semidescompus in doze de 50 – 70 t/ha sau 8–12 t/ha gunoi de pasari, aplicat o data la 2–3 ani. Dozele de ingrasaminte chimice sunt dependente de gradul de aprovizionare a solului in elemente nutritive si de sistemul de cultura.

Dozele optime de ingrasaminte chimice pentru intreaga peritada de vegetatie sunt:

– 100 – 150 kg/ha s.a azot

– 120 – 150 kg/ha s.a fósforo

– 80 – 120 kg/ha s.a potasiu
 din care:

– 40 k/ha s.a fósfor 35 kg/ha s.a potasiu la fertilizarea de baza

– la pregatirea patului germinativ 35 – 50 kg/ha s.a azot, 25 – 30 kg/ha s.a fósfor si 35 – 50 kg/ha s.a potasiu

– in cursul vegetatiei 50 kg/ha s.a azot, de 2-3 ori si 35 kg potasiu odata sau de doua ori.
  Tomatele nu tolereaza aplicarea in anul de cultura a amendamentelor calcaroase. Lucrarile de baza ale solului constau in nivelarea solului, aratura adanca (30 – 35 cm) executata toamna si desfundare-scarificare la 70 cm adancime daca este nevoie, umand ca in primavara sa se realizeza 1 – 2 lucrari cu grapa cu discuri si nivelarea. Erbicidarea culturii se realizeaza preemergent, la pregatirea patului germinativ sau postemergent (tabelul 1).

Cultura tomatelor timpurii.

Cultura se face exclusiv prin rasaduri provenite din hibrizii foarte timpurii si timpurii.

Inainte cu 15 – 20 zile de plantare in camp se realizeaza modelarea straturilor. Plantarea in camp se realizeaza la sfarsitul lunii aprilie inceputul lunii mai, cand in sol la adancimea de plantare se inregistreaza timp de trei zile consecutiv 11 – 120C, iar vremea tinde sa se incalzeasaca.

Tabelul 1

Erbicide recomandate la cultura de tomate

Scheme de plantare:
  – inaltimea stratului 20 – 25 cm

– latimea stratului 160 cm, caz in care se planteaza in 2 randuri pe substrat la distanta intre randuri de 70 cm/32 cm intre plante pe rand = 4,46 pl/m2 x 10000 m2 (1ha) = 44600 pl/ha

sau

– inaltimea stratului 20 – 25 cm

– distanta intre biloane de 75 – 80  cm / 30 – 35 cm intre plante pe rand = 4,6 – 4,8 pl/m2 x 10000 m2 (1ha) = 46000 – 48000 pl/ha.
 Lucrarile de intretinere constau in:
 1. completarea golurilor la 3 – 5 zile de la platare

2. combaterea buruienilor prin 2 – 3 prasile mecanice si 3 – 4 prasile manuale

3. instalarea sistemului de sustinere cu araci, cu o singura sarma la 40 – 50 cm inaltime

4. irigarea: prima imediat dupa completarea golurilor; a-II-a dupa infloritul primelor doua inflorescente, urmatorele se vor realiza la intervale de 8 – 10 zile. Normele de udare sunt de 200 – 400 m3/ha. Udarile trebuie sa fie mai dese in perioada formarii si cresterii fructelor.

5. copilitul la hibrizii cu crestere nedetrminata sau semidetrminata, se face radical, lasand numai tulpina principala

6. carnitul se realizeaza dupa 4 – 5 inflorescente

7. tratamente pentru prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor

CULTURA TOMATELOR DE VARA – TOAMNA PRIN RASADURI

Se folosesc hibrizii semitimpurii, semitardivi sau cel mult tardivi.

Cultura poate fi infiintata in ogor propiu sau in succesiune, dupa verdeturi timpurii (spanac, salata, ceapa si usturoi verde) sau dupa ridichii de luna, varza timpurie.
Pregatirea terenului, la cultura in succesiune, consta in:
  – fertilizarea cu gunoi semidescompus in doze de 50 – 70 t/ha sau 10 – 12 t/ha gunoi de pasari, din toamna anului trecat.

– realizarea unei lucrari de incorporare a resturilor vegetale si a ingrasamintelor complexe (250 – 300 kg/ha s.b)

– o lucrare cu grapa cu discuri

– erbicidat ppi (inainte de plantare)

– a-II- lucrare cu grapa cu discuri la 8 – 10 cm adancime pentru incorporarea erbicidului

– o lucrare cu combinatorul la adancimea de 6 – 8 cm

– modelarea in straturi cu latimea de 160 cm, cand se planteaza 2 randuri de plante pe strat  sau realizarea biloanelor corespunzator fiecarui rand de plante la corespunzator distantei dintre randuri de 70 – 80 cm.
  Plantarea in camp se realizeaza la inceputul lunii mai, cand in sol la adancimea de plantare se inregistreaza timp de trei zile consecutiv 12 – 140C, iar vremea tinde sa se incalzeasaca, pentru cultura care se infiinteaza in ogor propiu si in prima decada a lunii iunie pentru cultura in succesiune.
  Variantele de plantare sunt diferite in functie de metodele de cultura si intretinere:

– cultura palisata pe spalieri sau araci: 70 – 90 / 25-35 cm

– cultura pe spalier inalt: 180+60 / 20-30 cm

-cultura nepalisata: 90+50 (60)/25 cm sau 100+50/25 cm
 sau:

Fig. 19.  Scheme de plantare a tomatelor de vara-toamna paliaste

Fig.20. Scheme de plantare a tomatelor vara-toamna fara sustinere: a, b, c.

Fig.21. Schema de plantare tomate vara-toamna cu sustinere: e.

Lucrarile de intretinere constau in:
 1)  completarea golurilor la 3 – 5 zile de la platare, cu rasad din acelas hibrid

2)  combaterea buruienilor prin 2 – 3 prasile mecanice si 3 – 4 prasile manuale

3)  instalarea sistemului de sustinere cu araci cu o singura sarma la 50 – 60 cm inaltime

4)  irigarea: prima imediat dupa completarea golurilor; a-II-a dupa infloritul primelor doua inflorescente, urmatorele se vor realiza la intervale de 6 – 8 zile. Normele de udare sunt de 300 – 400 m3/ha. Udarile trebuie sa fie mai dese in perioada formarii si cresterii fructelor.

5) copilitul la hibrizii cu crestere nedetrminata sau semidetrminata, se face radical, lasand numai tulpina principala, in cazul variantelor palisate

6) carnitul se realizeaza dupa 4 – 5 inflorescente cu 50 – 60 zile inainte de incheierea culturii

7) tratamente pentru prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor.

CAPITOLUL IV

TRATAMENTELE FITOSANITARE

Tratamentele fitosanitare se fac pentru combaterea bolilor și dăunătorilor. Principalele boli în cultura de tomate sunt putregaiul cenușiu și mana tomatelor, iar ca principal dăunător avem musculița albă de seră, pentru a combate musculița albă aplicăm combatere biologică, dar trebuie sa avem foarte mare atenție la substanțele folosite deoarece anumite pesticide pot distruge combaterea bio.

4.1. BOLILE TOMATELOR DIN sera Șugag, județul Alba

4.1.1.PUTREGAIUL CENUȘIU

Putregaiulcenușiu se întâlnește frecvent în culturile protejate unde, datorită condițiilor specifice de umiditate atmosferică ridicată, pe perioade lungi, există un microclimat favorabil apariției și evoluției bolii, atât în ciclul I de cultură, cât și în ciclul II.Atacul se manifestă în toate fazele de dezvoltare a plantelor, pe toate organele aeriene.

Primele simptome apar pe frunzele mature de la baza plantelor sub formă de pete verzui sau verzui –gălbui, care se acoperă în scurt timp cu un puf abundent, de culoare cenușie, format din conidioforii și conidiile ciupercii, care reprezintă o sursă de infecție pentru celelalte organe ale plantelor( tulpini, fructe). Inițial sunt infectate foliolele de la vârful frunzelor care ajung în contact cu suprafața solului.Pe tulpină atacul apare, fie imediat deasupra coletului, fie în dreptul primei frunze infectate sau a rănilor produse în urma defolierilor sau a copilitului, sub formă de pete eliptice ușor cufundate, de culoare brună inițial, apoi cenușie, care se extind de jur-împrejurul tulpinii și se acoperă cu pâslă cenușie, pulverulentă, ce provoacă deseori ofilirea și pieirea plantei.

Atacul cel mai caracteristic apare pe fructe , sub forma unor pete cenușii, apoase la locul de inserție al pendunculului, care progresează până ce cuprinde toata pulpa fructului ce este transformată intr-o masă apoasă, ce se acoperă din abundențăcu un puf de culoare cenușie. În final, fructele atacate se desprind cu ușurință și cad pe sol.

Fig.22. Putregaiul cenușiu al tomatelor (orig.)

4.1.2. MANA TOMATELOR (Phytophtora infestans)

Boala este răspândită atât în culturile din câmp, în special în anii cu veri ploioase . Pagubele la tomatele cultivate în adăposturi cu folii de polietilenă, în lunile de toamnă sunt incomparabil mai mari decât în câmp, datorită evoluției rapide a bolii. În România boala a fost semnalată în anul 1940 de Tr. Săvulescu.

Mana se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini și fructe. Primele simptome apar pe frunzele bazale ale plantelor, la vârful sau pe marginea acestora, sub formă unor pete mai mult sau mai puțin circulare sau de formă neregulată. La început , țesuturile petelor sunt de culoare verde gălbui, cu aspect umed, apoi devin cenușii-brunii, fiind inconjurate de o zonă îngustă decolorată. Pe fața inferioară a frunzelor, în dreptul petalelor, apare un puf fin, albicios, conidioforii cu conidiile. În câteva zile, frunzele atacate se usucă și se răsucesc spre partea superioară. Atacul apare și pe părțile verzi ale inflorescențelor(pedunculi, sepale), care se brunifică, se usucă și cad. Foarte frecventă și gravă este și forma de atac pe fructe, care sunt infectate de la formare până la inceputul maturării. În cazul infecțiilor intense, boala apare și pe tulpini sub forma unor pete mici , ovale, cenușii- brunii, care apoi se extind, confluează și înconjoară tulpina de jur împrejur. De regulă, tulpinile putrezesc și se frâng sau se indoaie.

Apariția și evoluția acestei boli este favorizată de precipitații dese, urmată de o perioadă cu cerul acoperit, cu atmosfera saturată în apă și de o temperatură cuprinsă între 10 și 250C.

Fig.23. Mana tomatelor (Phytophtora infestans) (orig.)

4.2. Principalul dăunător în cultura de tomate

4.2.1. musculița albă de seră (Trialeourodes vaporarium)

MORFOLOGIE : 1-2 mm lungime; are o culoare albă, ca a făinii; în zona dorsală a toracelui este inserată o pereche de aripi albe; corpul și aripile sunt acoperite de un praf lipicios și fin, care se acumulează în niște glande speciale; în zona ventrală a toracelui sunt inserate trei perechi de picioare; nimfele pubere se aseamănă la prima vedere cu păduchii lânoși tineri; inițial musculițele au trei perechi de picioare; după prima năpârlire  nimfele nu mai au picioare și devin imobile din această cauză; în acest stadiu nimfa se aseamănă unui păduche țestos mic și oval ; în total musculița albă năpârlește de patru ori, iar abia în ultimul stadiu de nimfă poate fi văzută cu ochiul liber.

BIOLOGIE: femela depunde de la 10 până la 400 de ouă pe partea inferioară a plantei gazdă. Ouăle sunt depuse fie răzleț, fie în grupuri circulare. Ele sunt ovale, puțin ascuțite și sunt atașate la un tub mic, care este adâncit în suprafața frnzei și care îi asigură oului umiditatea necesară, care ajută la evoluția sa. Întreaga durată a evoluției de la ou la insectă adultă depinde mult de temperatură și este la 20 C de aproximativ 42 de zile, iar la 27 C de numai 18 zile. Temperatura minimă necesară oului pentru dezvoltare este de 8 C . Ouăle pot tolera fără probleme și temperaturi sub 0 C , dar numai pentru câteva ore. În condiții optime, cum există de exemplu în sere, specia tinde către înmulțire în masă , iar pe an se pot forma până la 10 generații.

RĂSPÂNDIRE:Specia este originară din America centrașă și a fost adusă în Europa în jurul anului 1848. Musculițele albe pot fi găsite în sere pe castraveți , roșii . ardei grași , fasole și pe diferite specii de plante ornamentale, cum ar fi hibiscus, lantane, fucsia (cerceluși), poinsettia (steaua Crăciunului) și multe altele.

DĂUNĂTOR: Este un parazit, care slăbește sistemul imunitar al plantelor. Atât nimfele, cât și insectele adulte extrag prin sugere seva plantelor, ce nu conține o mare concentrație de azotat, dar care este foarte bogată în carbohidranți. Din cauza acestei acțiuni de sugere pe frunze apar niște pete galbene și lucioase , marcând locul în care s-a hrănit musculița. În urma eliminării de excremente , pe plantă rămân adesea niște depuneri de funingine. În cazul unei invazii masive, plantele afectate își încetinesc procesul de creștere și încep să ofilească.

PREVENIRE: Trebuie atrași prădătorii naturali, dintre care mai ales viespile parazite din familia Ichneumonidelor. Plantele să nu fie sădite la distanțe prea mici una de cealaltă. Sererele trebuie aerisite mereu, la intervale regulate. După cules lujerii de varză și de napi trebuie îndepărtați și tratați cu compost sau arși.

Fig.24. Musculita alba de sera (Macrolophus caliginosus)

4.2.2. COMBATEREA BIOLOGICĂ

Prădător din Orinul Heteroptera, Familia Miridae, Macrolophus caliginosus este deosebit de eficientă ca un devorator al musculițelor. El preferă să consume oua și larve de musculiță albă de seră. El consumă și alți dăunători cum ar fi afide, paianjeni, și ouă de Tuta absoluta. Macrolophus este folosit cu succes în culturile de tomate împotriva musculiței albe de seră și musculiței albe a tutunului. În cazul în care recolta este puțin afectată sau nu este deloc afectată de dăunători, prădători trebuie hrăniți. O dată la două săptămâni se pune hrană specială (ENTOFOOD) ce este ambalată în flacoane speciale. Din conținutul flaconului se presară pe frunză o cantitate de hrană suficientă până la a doua aplicare. Nu este recomandată folosirea acestui prădător în culturile de tomate de tip cherry, ale căror flori pot fi afectate de o populație prea mare de prădători în absența prăzii și în condiții suboptimale de cultură, respectiv atunci când florile și inflorescențele sunt slabe.

Fig.25. Macrolophus caliginosus

În culturile de tomate în spațiu închis, ca principal dăunător avem musculița albă

Introducere

Se presară conținutul pe frunze sau pe salteluțele de cultură

Se introduc grupuri de cel puțin 50 de prădători

Se crează cel puțin 6-10 puncte de distribuție dintr-o sticlă

Conținutul flaconului se distribuie în strat subțire.

Condiții de mediu

La temperaturi foarte scăzute macrolophus calaginosus se dezvoltă foarte încet.

Condiții de păstrare

După primire maxim 1-2 zile

Temperatura 8-100C

Recipientul se păstrează la întuneric.

Fig. 26. Sistemul de irigare (orig.)

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Sera de tomate din comuna Șugag, județul Alba, au fost înființate în urmă cu 30 de ani, fiind o tradiție de familie. Cultivatorii promovează soiurile locale de tomate, denumite roșii bătrânești. Soiul cultivat este un soi local vechi de 50-60 de ani transmis in familie din generație în generație.

Soiurile de tomate cultivate în cadrul serei din comuna Șugag, județul Alba, sunt soiuri locale pentru consum în stare proaspătă, cu creștere nedeterminată. Soiurile semitârzii cultivate sunt: Buzău 1600, Inimă de bou. Soiurile pentru consum în stare proaspătă și indusctrializare cu creștere determinată sunt semitimpurii Roxana și semitârzii Buzău 22.

Suprafața totală a serei este de 50 m2, cantitatea de sămânță folosită este de 10 g. Substratul de cultură este format din gunoi de grajd provenit din gospodăria proprie care se aplică în solar în fiecare an. Pentru fertilizare se utilizează gunoi de grajd obținut de la păsări, diluat, sub formă de soluție.

Pentru obținerea semintelor se recoltează roșii forte bine coapte, calendaristic în perioada 10-15 august, anul precedent. Din roșiile foarte bine coapte se scot semințele care sunt spălate bine de pulpă apoi puse la uscat pe lemn într-o zonă umbrită și bine aerisită pentru a se usca manual. După ce sunt bine uscate sunt pastrate peste iarnă în pungi de hărtie sau în săculeți de pânză.

Pe lângă producția de roșii destinată consumului ce se obține în cadrul serei se valorifică și răsaduri de roșii de soiuri locale pentru comercializare. Numărul firelor de răsad obținute în vederea vânzării au fosr în anul 2018 între 800-900 fire. Vânzarea răsadurilor a fost făcută în piețele locale din județul Alba dar și direct din gospodărie la propria clientelă care se aprovizionează de mai multi ani de la sera din comuna Șugag județul Alba. În anul 2018 prețul unui fir de răsad a fost de 2 lei, iar un kg de tomate soiuri locale între 4-5 lei/kg.

BIBLIOGRAFIE

Pohrib C., Petrache M., Tehnologii moderne de cultură a legumelor timpurii în sere și solarii: tomate, ardei, castraveți, Editura Printeh

Sand C., 2002, Legumicultura, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu

Sand C., 2002, Legumicultura, Caiet de lucrări practice, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu

https://www.marcoser.ro/consultanta/tehnologii-moderne-de-cultura-a-legumelor/tehnologie-de-cultura-pentru-tomate-ciclul-i/