Lect. Univ. Dr. HANCAS PAUL ALIN [303717]

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

PROGRAMUL DE STUDII

FORMĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI:

Lect. Univ. Dr. HANCAS PAUL ALIN

Asist. Univ. Drd. [anonimizat]-NICOLAE

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBĂ IULIA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

PROGRAMUL DE STUDII

FORMĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT

ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN PREVENȚIA ȘI CORECTAREA DEFICIENTELOR COLOANEI VERTEBRALE A ELEVILOR ÎN ȘCOLILE GIMNAZIALE

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI:

Lect. Univ. Dr. HANCAS PAUL ALIN

Asist. Univ. Drd. [anonimizat]-NICOLAE

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

CAPITOLUL I: ARGUMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

1.1. Motivația alegerii temei

„[anonimizat]”

[anonimizat], indiferent dacă o [anonimizat], profilactic, terapeutic sau chiar simplul fapt că ne plimbăm.

„Datele despre terapia prin mișcare și beneficiile acesteia pentru starea de sănătate fizică și psihică a organismului se pierd undeva în trecutul îndepărtat al omului în urmă cu aproape 5000 de ani.”

Terapia prin mișcare a început să prindă contur odată cu studierea și înțelegerea corpului uman, a studierii lui, a mecanismelor care au loc în interiorul lui.

„A PREVENI – a atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni, a informa în prealabil, a avertiza, a preveni, a lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut), a preîntâmpina.

„DEFICIENTA – lipsa de integritate anatomică și funcționala a unui organ ;defect, rămânere în urmă”.

„[anonimizat] a scheletului la animalele vertebrate”.

„KINETOTERAPIA – [anonimizat]. Kinein- mișcare +therapeia- tratament.”

Făcând o sumă a [anonimizat], părinților și elevilor de ciclu gimnazial asupra importanței cunoașterii minimale, a noțiunilor de anatomie, a [anonimizat]. Totodată să- i fac să conștientizeze lipsa de integritate a [anonimizat]. [anonimizat]. Să i- [anonimizat] a preveni și corectă anumite deficiențe ale coloanei utilizând un tratament prin mișcare, (exerciții), [anonimizat], cârti, că aplicând programele de exerciții în cadrul orelor de educație fizică timp de 10- 15 min, [anonimizat], a [anonimizat]. În aplicarea kinetoterapiei în prevenirea sau corectarea deficientelor coloanei vertebrale trebuie să se țină cont de o evaluare cât mai corectă a corpului din punct de vedere fizic și a capacitații sale. Cu cât se descoperă mai repede și se i- a atitudine, dacă se poate încă din perioada școlarității, perioada gimnazială, cu atât se poate ajunge la rezultate spectaculoase, vorbind de o corectare totală și de o invitare timpurie a atitudinii corecte a corpului uman, vorbim de o sanatete mai bună în perioada de adult.

1.2. Gradul de actualitatea și importanta temei

Rachis- ul sau coloana vertebrală reprezintă axul central, median și posterior al corpului uman cu rol de susținere a membrelor superiore sau inferioare, cât și de protejare al organelor interne, formând împreuna cu coastele cutia toracică. Coloana vertebrală nu este o linie dreaptă, o rectilinie, prezentând curburi fiziologice în plan sagital:

zona cervicală și lombara având convexitate îndreptata anterioară

zona dorsală și sacrococcogiana având convexitatea îndreptata posterior.

Accentuarea sau diminuarea acestor curburi fiziologice duc la apariția deficientelor coloanei vertebrale care pot fi privite :

în plan sagital: cu convexitatea curburii îndreptata posterior, se observa cifoza.

cu convexitatea curburii îndreptata anterior : lordoza – având ambele convexități: cifo lordoza

în plan frontal: cu convexitate stânga sau dreapta: scolioza.

Nepracticarea unui sport, a eschivării în general de la mișcare atât a copiilor cât și a adulților, creșterea bruscă în înălțime dar și în greutate, adoptarea unor poziții incorecte (la masă, la serviciu, la școala), suprasolicitarea în timpul unei activitate a coloanei vertebrale (bagaje, ghiozdane grele), utilizarea unor saltele necorespunzătoare când dormim, adoptarea unei ținute incorecte (când vorbim aflați fiind în ortostatism, datorită unei infirmitate), a menținerii unei ținute incorecte mult timp (din cauza unei diformitate), purtarea unei încălțăminte necorespunzătoare, a producerii unui traumatism în cazul unei accident, reprezintă o mică parte din cauze care pot duce la apariția dar și la accentuarea unor deformații ale coloanei vertebrale. Factorii: – geneti, endocri, congenitali (spina bifidă, epifizita vertebrală), o inegalitate a membrelor din naștere, deficit de vitamina D (rahitistism), boli: oculare (miopie), de auz, degenerative (artrita, osteoporoza), reprezintă alți factori care pot genera aperitia și dezvoltarea deficientelor coloanei. Dar, nu în ultimul rând un factor major al neidentificării, tratării la timp a deficientelor coloanei, o reprezintă neinformarea populației la scara naționala, prin intermediul școlilor, deci a informării părinților, cadrelor didactice, chiar și a cadrelor medicale, neexistenta chiar și a surselor de informare media (cârti de specialitate, informări televizate), toate ar putea conlucra la scăderea suferințelor umane: vizuale, psihice și medicale și de ce nu a reducerilor, cheltuielilor din sistemului medical.

1.3. Tratarea temei în literatura de specialitate

Tratarea deficientelor coloanei vertebrale în literatura de specialitate, este văzuta atâta din punct de vedere estetic cât și a diverselor probleme ce pot apărea dacă nu au fost tratate la timp.

Inițiatorul, pionierul întregii literaturi de specialitate de la noi din țară a fost Tudor Sbenghe, prin diverse lucrări, între care putem aminti: „Kinetologie profilactica, terapeutica și de recuperare”. Dacă e să se facă o legătura între coloana vertebrală și frumusețea corpului omenesc, trebuie amintita lucrarea lui Dinu Marinescu „Corectarea coloanei vertebrale” editata în 2017. Dinu Marinescu, afirma că între coloana vertebrală și frumusețea umană exista o transă interdependenta. Frumusețea corpului uman, este dată de armonia realizată prin dezvoltarea diferitelor segmente ale corpului cât și de dezvoltarea țesuturilor moi, chiar și de eleganta cu care un om își realizează mișcările zilnice. Coloana vertebrală în schimb este cea care susține și menține ținuta corectă a corpului uman, a segmentelor sale. Deci estetica corpului se poate afirma că e data de coloană vertebrală și de simetria armonioasă a segmentelor care se unesc de la ea (cap, gât, membre superioare, membre inferioare trunchi), de dezvoltarea lor armonioasă și simetrică. Dinu Marinescu afirma: ”La vârsta de creștere se observă o frecvență mare a abaterilor de la ținuta corectă a corpului, abateri care au fost denumite cu termeni de „atitudine vicioasă” (deficiențe), caracterizate prin accentuarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale sau apariția unor curburi anormale, însoțite de poziția incorectă a capului…”.

Studiul deficientelor coloanei vertebrale, a fost privit și segmentar după problemele grave care le poate genera. Acest lucru reiese clar din cartea Pr. dr. CFM. Daniela Marinescu, editata în 2009: ”Durerea lombară și sciatică”. Ea a dezvoltat doar deficiența, cauzele, și problemele de sănătate (bolile) care apar doar în zona lombară, dând și o serie de tratamente în acest caz. Bibliografia studierii deficientelor coloanei vertebrale pornește din 1987, Sbenghe T. și ajunge până în zilele noastre prin diverse cârti, articole și studii de masterat, doctorat. Unul dintre articolele publicate de „Știre medicală. ro”, 2009, în „Campanie de informare Naționala pentru depistarea precoce a deviațiilor coloanei vertebrale „ la copii, scrie un fapt îngrijorător: că doar în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu, sunt înregistrați peste 13000 de cazuri de copii care au deformări de ax ale coloanei vertebrale”. În 12 aprilie 2017, ziarista Getă Panait, afirma în ziarul „Deșteptarea”, „potrivit Direcției de Sănătate Publică Bacău, în 2016 la cabinetele medicilor de familie din județ, s- au înregistrat 53 de cazuri noi de cifoza și lordoza și alte 128 de cazuri noi de scolioza”.

Clubul Rotary din Alba Iulia, sub Civitas Solis în parteneriat cu Centrul de recuperare Starmedica, Inspectoratul Școlar al județului Alba, Școlile Generale din Alba Iulia și cu ajutorul studenților voluntari ai Universitarii 1Decembrie 1918, au derulat un program de examinare a deficientelor coloanei vertebrale, în perioada martie- iunie 2017, „O viața dreaptă”, sub îndrumarea asistenților doctoranzi universitari Adela Popescu Neamțu și Mircea- Nicolae Ordean.

Figura 1 – Echipa de evaluare a programului

Figura 2. Examinarea subiectului din plan frontal fata

În urma acestui program s- au evaluat un lot de copii de 550 elevi de clasa a6- a (acesta vârsta de 15- 16 ani, clasa a- 6- a, reprezentând nivelul de ani unde apar deficientele și se pot corecta și foarte ușor) din școlile din Alba Iulia, urmărindu-se existenta deficientelor coloanei vertebrale. Rezultatul este îngrijorător deoarece mai mult de jumătate din cei prezenți la evaluare (186 de elevi) au fost descoperiți cu deficiențe: 51% cu cifoza, 28% cu lordoza

49% cu scolioză

8% cu atitudine scoliotică

33% cu platfus. Deci nu contează zonă geografică examinată, București, Bacău, Alba Iulia, începând cu 2009 și terminând cu 2017, exista deficiențe ale coloanei vertebrale încă de la vârste relativi mici și din păcate în număr mare.

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. Noțiuni de anatomie funcțională

2.1.1. Biomecanica coloanei vertebrale

Biomecanica derivă din cuvintele grecești: BIOS – viața și MEHANE- mașina, studiază deci viața, mișcările corpului uman și forțele care apar la realizarea lor, totul prin prisma legilor mecanicii. Aristotel, Arhimede (biomecanica înotului), Leonardo da Vinci (a descris mișcarea mușchilor care participă la mers, alergare)Isaac Newton (legile fizicii, ale muscarii și repausului), și nu în ultimul rând frații Weber și Fisch, sunt câțiva dintre cei care au studiat biomecanica corpurilor. Biomecanica coloanei vertebrale se referă la biomecanică: coloanei cervicale, coloanei dorso lombare, și a bazinului.

„Biomecanica coloanei cervicale:

flexia capului și a gâtului: mișcarea prin care capul se apropie de stern

extensia capului și a gâtului apropie de coloană vertebrală: mișcarea în plan posterior prin care occiputul se apropie de coloană vertebrală

înclinarea capului și gâtului: mișcarea în care urechea se apropie de umăr

rotația capului și a gâtului: mișcarea de privire peste umăr (mișcarea în jurul unui ax ce trece prin mijlocul vertebrelor cervicale).

Coloana vertebrală este constituită din succesiune a 33- 34 piese osoase numite vertebre. Ea este parte componentă a unei formațiuni foarte complexe numită organ axial. Organul axial este un complex structural și funcțional la realizarea căruia participa:

componenta dura osoasă (vertebrală care alcătuiesc coloana)

componenta conjunctivă formată din structuri fibroase și elastice de legătura dintre vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente)

componenta musculară (mușchii coloanei vertebrale)

componenta neuro- vasculară (măduva spinării, rădăcinile nervoase, vase de sânge)”

Alterarea oricărei dintre aceste componente se răsfrânge negativ asupra funcțiilor coloanei vertebrale:

funcția de protecție

funcția de mobilitate (datorată complexității alcătuirii coloanei vertebrale îi conferă corpului uman posibilitatea de a efectul muscari complexe, deci de a fii mobil). Funcția de mobilitate este afectată, dacă una din funcțiile enumerate mai sus suferă probleme deoarece:

discurile intervertebrale care există între vertebre, dacă sunt contractate mult timp de o parte pot duce de exemplu la apariția unor deficiențe ale coloanei vertebrale micșorând deci biomecanica corpului uman, creeindu- se și un cerc vicios deoarece mișcarea este cea care hrănește discurile intervertebrale, iar imobilizarea sau mișcarea în limite suportabile ale durerii, duc la o mișcare puțină deci la o erodare continuă a discurilor intervertebrale

ligamentele existente între, în față, spatele vertebrelor pot influența și ele biomecanica coloanei vertebrale astfel”: ligamentul longitudinal anterior –limitează extensia coloanei, ligamentul longitudinal posterior – limitează flexia coloanei, ligamentul galben- limitează flexia coloanei ajuta și la redresarea coloanei în poziția anatomică după ce în prealabil a fost flectata dar și menține coloana în poziție verticală, ligamentele interspinale și supraspinale – limitează flexia și rotația coloanei, ligamentele nucale – limitează flexia și extensia coloanei cervical”, deci orice ligament al coloanei vertebrale dacă ar suferii de exemplu o întindere excesivă sau o micșorare, traumatism, ar modifica întreaga mișcare a coloanei, care tinde să se echilibreze.

Mișcările biomecanice ale coloanei vertebrale sunt:

mișcarea de FLEXIE- abdomenul se apropie de coapse făcând o aplecare înainte

mișcare de extensie- se realizează o aplecare înapoi a spatelui

mișcare de ÎNCLINARE TRUNCHI- trunchiul se îndepărtează de axul median al corpului

mișcare de ROTAȚIE – este o mișcare care se efectueze în jurul unei linii ce trece prin gaura vertebrală.

2.1.2. Musculatura coloanei vertebrale: rolul și importanța lor

Mușchii scheletici, alcătuiți din țesut muscular striat, sunt organe importante ale organismului uman, cu ajutorul lor realizându- se mișcarea, vitală supraviețuirii.

Coloana vertebrală având rolul de susținere, protecție (apărând măduva spinării de cauze mecanice, organele interne), mobilitate (e mobila putându- se corpul uman mișca și executa diverse poziții), deci fiind un element atât de important din organismul uman, este înconjurata de o puternică musculatura. Musculatura e împărțită în cinci planuri, apropiate coloanei vertebrale (profunzi) până la cel mai îndepărtat de ea ( de suprafața). „Planul V e cel mai profund, conținând mușchii: mușchiul intertransversali, mușchiul interspinos, mușchiul rotator al capului. Mușchii intertransversali fac legătura dintre două apofize transverse a doua vertebre alăturate, acțiunea lui fiind de înclinare a coloanei vertebrale laterale. Mușchii interspinosi fac legătura dintre două apofize spinoase a doua vertebre de o parte și de alta a ligamentului interspinos. Mușchi rotatori ai capului, din care fac parte mușchii posteriori ai capului, micul drept posteriorul capului.

Planul IV conține mușchii: mușchii transversospinali, care sunt de fapt mușchii semispinali, multifizi și ratatori, mușchi ce acționează pe partea posterioară a coloanei vertebrale, per global în extensie. Planul III, conține Mușchii erectori spinali, care sunt extensorul coloanei vertebrale, formând o masă comună din mușchii: mușchii lungul dorsal- unește bazinul cu procesele transverse ale vertebrelor, mușchii iliocostal (sacrolombar)- încrucișează toate coastele succesiv până ajunge la regiunea cervicală ale ultimelor patru vertebre cervicale și mușchiul spinal care se însera pe apofizele spinoaseC7T1, apofizele C4T4, ajungând la baza occiputului.

Acțiunea mușchiului spinal este : reduce lordoza cervicală, dacă are punct fix pe cap. Mușchii planurilor profunde V. IV, III, au o mare precizie de acțiune, dar au o putere scăzuta de a efectua o extensie a coloanei vertebrale, deoarece brațul forței este scurt, mentinanad totodată pentru timp îndelungat verticalitatea în ortostatism a unor segmente (capul de exemplu). Planul ÎI, conține mușchii splenius al capului și gâtului, mușchii ridicător al scapulei (se însera pe C1C5), mușchiul dințat posterior superior (se însera pe C7T3 ȘI fata externă a primelor cinci coaste acțiunea lui fiind de a ridica coastele) și inferior (se inseră pe T11L2 și pe ultimele patru coaste, acțiunea lui fiind de coborâre a coastelor), mușchii romboizi (se însera pe C7T4 și pe marginea mediană a scapulei, acțiunea lui fiind adducție, ridicător al umărului dacă are punct fix pe coloana dorsală și tractează lateral coloana dorsală dacă are punct fix pe scapula). Planul I, e cel mai superficial plan, conținând mușchii: marele dorsal și trapez. Mușchiul marele dorsal, este cel mai lat mușchi, situat în partea posterioară inferioară a trunchiului, acțiunea lui fiind coborâre, adducție, rotație internă a brațului dacă are punct fix pe coloana, și ridică toracele, în inspirație, dacă are punct fix pe humerus. Mușchiul trapez se însera pe C7T12, acțiunea lui fiind adductia scapulei spre linia mediană sau dacă ia punct fix pe scapula realizează extensia coloanei cervicale, inclinând coloana vertebrală dar ajutând și la cățărare.”

2.1.3. Principalele deficiențe ale coloanei vertebrale

Deficientele coloanei vertebrale reprezintă o modificare de la normal a coloanei, de la curbura fiziologică, și care influienteaza negativ viața omului. Privite în plan sagital, deficientele coloanei vertebrale sunt: cifoza, lordoza și cifo- lordoza. ”După localizarea acestor deviații pot fi:

exagerări ale curburilor fiziologice (denumite și deviații tipice):

cifozele dorsale

lordozele lombare

cifolordozele;

inversări ale curburilor fiziologice (deviații atipice):

spatele plan sau scobit

cifoza lombară

cifolordoza inversată;

modificări ale întinderii curburilor:

cifozele totale

lordozele totale

cifoza regiunii de trecere dorso- lombare etc.

Deviațiile coloanei vertebrale apar și evolueza la toate vârstele, dar cele mai numeroase se observa în perioada de creștere. După sex s- a constat că cifozele sunt mai frecvente la băieți și lordozele la fete.”

Tot mai mulți copii, elevi, din păcate, suferă diverse forme de deviații ale coloanei vertebrale în plan sagital de timpuriu ceeace duce la o dezvoltare anormală și plină de probleme medicale ale adultului im devenire.

„Statisticile arată ca în România exista, numai în evidență Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”din București, 13000 de cazuri de copii care au deformări de ax ale coloanei vertebrale depistate, ”până în anul 2009, pe perioadă a câtorva ani.

2.2. Cifoza

2.2.1. Definiție

Cifoza reprezintă o deviație a coloanei vertebrale, observabila în plan sagital, cu convexitatea curburii îndreptata posterior. Atitudinea cifotică este diferită de cifoza propriu- zisa putând fii corectata.

2.2.2. Clasificare

Cifozele pot fii clasificate după:

Localizare

Etiologie

Anatomio- patologice.

după localizare:

cifoze dorsala: cea mai frecvență, accentuarea curburii fiziologice în zona toraca (dorsala)

cifoza lombară: apare prin retroversia bazinului, se compensează dorsal

cifoza cervicală: apare prin inversarea curburii fiziologice cervicale

cifolordoza: accentuarea a celor două curburi, cifoza dorsală fiind compensata de lordoza lombară, echilibrându-se reciproc

cifoza totala–apare ca o cifoză lungă, însoțită de înfundarea toracelui.

după etiologie, cifozele pot fi

funcționale (nestructurale)

structurale (patologice).

cifozele funcționale pot fi definite ca deviații ale coloanei vertebrale ușoare, având o evoluție lungă și lente.

Cauzele pot fi, de creștere (în înălțime și greutate), profesionale (munca la birou), compensatorii, de dezvoltare a glandei mamare, habituale (de deprindere). Cifozele funcționale pot fi corectate prin înlăturarea cauzelor și executând exerciții de extensie.

b) cifozele structurale (patologice), pot fi definite ca deviații ale coloanei vertebrale mai grave decât cele funcționale, care duc la modificări ale structurii coloanei, tratabile în timp îndelungat ortopedic, chirurgical și kinetoterapeutic. Cauzel lor pot fii; congenitale, post traumatice (fracturi, luxații vicios consolidate, hernie de disc), infecțioasa, paralitica, tumorala, cifoze medicamentoase.

din punct de vedere anatomo- patologice cifozele pot fi:

cifoze tipice – când se produc prin exagerarea curburilor cifotice normale (dorsala și sacro coccigiana)

cifoze atipice: când se produc prin exagerarea altor curburi decât cele normale. (cervicala și lombară).

2.2.3. Etiopatologie

Etiopatologia cifozelor este vârsta, cuprinzând cauze multiple unele predispozante.

congenital: defecte de formare a corpilor vertebrali, malformații vertebrale cu caracter familial

neuro-musculare: afecțiuni neurologice, tumori medulare

post-traumatice: tasări vertebrale, în urma unor accidente, fracturi sau contracturi din tetanos sau epilepsie

tumori vertebrale

boli genetice ale scheletului

postinflamatorii: tuberculoza osoasă, precum și spondilita anchilozantă, este una dintre cauzele cele mai frecvente ale cifozelor cervico- dorsale progresive

boli metabolice: rahitismul, osteoporoza

vârsta peste 60- 80 de ani, cu osteoporoza și tasarea anterioară a discurilor intervertebrale, prin hipotonia mușchilor paravertebrali, prezintă o cifoză mai mult sau mai Putin accentuată localizată de obicei cervico–dorsal la bărbați și dorso–lombar la femei. ”Mecanismele cifozelor, factorii care pot duce la apariția lor sunt: genetici (familiali), generați dintr- o lipsă a echilibrului, existenței asimetriilor corpului, biomecanicii, creșterii exagerate în scurt timp.

2.2.4. Simptomatologie

Simptomatologia cifozelor, se poate face cu ajutorul examenului clinic și paraclinic (printr- o inspecție vizuală) examenul somatoscopic. Simptomele cifozelor:

durerea ușoara sau severă, la nivelul curburilor

rigiditate și tensiune musculară a zonelor gâtului, spatelui

senzația de oboseală

mușchi hipotonici ai abdomenului și spatelui

umeri căzuți în față, împreuna cu capul și gâtul

cutie toracică modificată, ducând la o respirație cu probleme

apariția unei cocoașe, o gârbovire a întregului spate

pieptul turtit, înfundat.

În cazul cifozelor mușchii trunchiului și gâtului sunt întinși iar cei ai toracelui sunt relaxați. „Corectarea deficientelor fizice se realizează prinintermediulkinetoterapiei active, care se caracterizează prin folosirea mijloacelor proprii de mișcare… adică printr-o activitate voluntară. Mijlocul de bază cu care operează kinetoterapia activa este exercițiul fizic. Natura exercițiilor fizice depinde de felul contracției musculare.”

2.2.5. Tratament kinetic

În tratamentul kinetic în cazul cifozelor este indicată mișcarea EXTENSIA zonei cifotice iar mișcarea contraindicată este FLEXIA ei. Refacerea coloanei, a curburii cifotice se realizează prin exerciții dinamice (de trunchi, de brațe, de respirație, de redresare la oglindă), statice (stând, așezat, culcat dorsal, atârnat) care duc la o tonifiere în regim de SCURTARE a mușchilor curbați cu convexitate posterioară, o tonifiere a mușchilor în regim de ALUNGIRE a mușchilor pectorali, corectare a deficientelor care survin odată ci cifozararea (ale capului și gâtului), dacă e cazul se încearcă o prevenire a lordozarii, și se formează reflexul de atitudine corectă.

Sunt deosebit de importante exercițiile de respirație, fiind afectată cutia toracică la majoritatea cifozelor.

2.3. Lordoza

2.3.1. Definiție

Lordoza reprezintă deviație a coloanei vertebrale, observabile în plan sagital având convexitatea îndreptata anterior. Bazinul este îndreptat înainte iar abdomenul este pronunțat și hipofon.

2.3.2. Clasificare

Lordozele se pot clasifica după

Localizare (tipice sau atipice)

Etiologie

Cauzele ce le determină apariția

după localizare: lordozele pot fii lordoze lombare ( cea mai frecvență, ) și lordoza cervicale (sunt tipice). Curbura lordotica formată în alte zone se numește atipică.

din punct de vedere etiologic, lordozele ca și în cazul cifozelor pot fii funcțional și structurale ( patologice).

Lordozele funcționale sunt:

Atitudinea lordotica (este o accentuare a curburii fiziologice lombare care se hipercorecteaza în mișcarea de flexie a corpului)

lordoze habituale

lordoze profesionale

lordoze compensatorii.

Lordozele patologice (structurale):

Congenitale

Endocrino metabolice (rahitismul)

Paralitice (poliomielitice)

Neurologice (miopatice)

Reumatice

Traumatice (spondilolistezisul).

după cauze lordozele pot fii:

fixe (la adolescenți, alunecări de vertebre, post traumatic. În urma unor dezechilibre sacro- coccigiene)

dinamice (apar ca rezultat al dezechilibrării dintre extensori și flexorii trunchiului, rahitism, tulburări digestive)

statice ( la cifotici, patologice, displazie luxanta a ambelor șolduri)

2.3.3. Etiopatologie

Etiopatologia lordozelor este largă la fel ca și în cazul cifozelor:

coxalgie

în cazul femeilor purtarea tocurilor înalte.

atitudinea lordozanta menținuta timp lung duce la apariția lordozelor profesionale, structurale

restabilirea unui echilibru datorită apariției unei cifoze, îmi formează cifoza compensatorie

turtirea corpului vertebral, subțierea discului intervertebral duce la sacralizarea, reprezentând sudarea L5 la sacru

paraliziile musculaturii abdominale duce la apariția lordozelor paralitice

în miopatie apar atrofieri musculare și astfel apare lordoza miopatică

alterarea discurilor intervertebrale și de topire a pediculelor de la nivelul vertebrelor L4, L5 sau L5, S1 (spondiloza) duc la apritia lordozelor traumatice. Dacă pediculii se rup, apare o alunecare a corpului vertebral spre bazin, (spondilolistezis) astfel formându- se o lordoză scurtă.

durerile cauzate de reumatism și contractura mușchilor duc la apariția lordozei reumatice.

2.3.4. Simptomatologie

Simptomatologia lordozelor, se aseamănă cu cea a cifozelor, dureri ale zonei lordozante dar și membrelor inferioare, urmată de o rigiditate a zonei lombare din cauza tensiunii musculare, iar ca și examinare somatoscopica se poate observa o proeminentă anterioară a abdomenului și una posterioara a bazinului, deoarece zona lombară este arcuita exagerat anterior.

Mișcarea indicată lordozei este flexia zonei lordozate cea contraindicata fiind extensia ei. Programul kinetoterapeutic va conține exerciții atât statice cât și dinamice, prin intermediul acestora urmărindu- se scurtarea mușchilor abdomenului și alungirea celor din zona lordozata.

În lordoza mușchii întinși sunt cei dorsali, spinali, psoasul iliac, rotatorii interni ai membrelor inferioare, ai diafragmei, iar cei antagoniști, hipotonici, sunt cei abdominali, drepții abdominali, cvadricepsul, rotatorii externi ai membrelor.

2.3.5. Tratament kinetic

„Exercițiile statice:

Așezat depărtat pe sol, călare pe un scaun

stând pe genunchi pe călcâi

sprijin pe genunchi, cu trunchiul sub orizontală

atârnat

culcat dorsal cu picioarele sprijinite peste 30 de grade sau îndoite

culcat facial cu o pernița sub abdomen

culcat costal. Poziția stând se folosește mai rar deoarece e o poziție lordozanta dar prin sprijinirea unui picior pe un suport, se poate folosi.

Exerciții dinamice:

exerciții de trunchi (inclinări laterale, răsuciri și aplecări, cu localizare lombară)

exerciții de brațe în plan posterior

exerciții de picioare în plan anterior din stând sau culcat dorsal cu picioarele peste 30 de grade sau îndoite

exerciții de abdomen din toate pozițiile

exrcitii aplicative, mers pe călcâi, mers ghemuit, exerciții de echilibru

exerciții de respirație cu structura corectiva

exerciții de redresare.”

2.4. Cifolordoza

2.4.1. Definiție

Cifo-lordoza este deviația coloanei vertebrale în plan sagital exprimată printr- o exagerare a doua curburi: dorsala și lombară (în mod frecvent), formându- se cifoza dorsală și lordoza lombară (convexitățile fiind orientate în sensuri opuse). În acesta deficienta s- a ajuns la concluzia că prima dată a apărut o deviație a coloanei, numită primară, care nefiind tratată a dus la apariția celei de a doua deviație, numită secundară. E foarte important să se descopere cât mai din timp micile deficiențe încercându- se să se corecteze, inaite de a deveni probleme mai complicate, în sensul că e mult mai ușor de tratată o singură afecțiune în loc de două ca în cazul cifo- lordozei.

Compensarea cifo- lordozei se realizează prin intermediul unei deplasări a bazinului și a centurii scapulare. Cifo- lordoza se instalează treptat fiind o reacție a organismului de a se echilibra. Natura umană este complexă și ciudată în același timp, deoarece pornind de la creier ajungând la coloană vertebrală suntem astfel clădiți că dacă ceva nu funcționează cum ar trebui, întotdeauna va exista altceva ce îi v- a locul, în cazul coloanei, cifoza instalată va fii echilibrată de lordoza, astfel încât omul să poată continua să- și urmeze cursul firesc al vieții, se va produce o echilibrare ca la o balanța.

2.4.2. Clasificare

Cifo-lordozele se clasifica:

tipice: atunci când una dintre curburi este exagerată în zona dorsală iar cea de- a două în zona lobara

atipice: când cele două convexități sunt în alte zone nu dorsala și lombară

funcționale patologice: vârstelor mici, în cazul copiilor afecțiuni congenitale, dereglări metabolice, tulburări de creștere, iar dacă vorbim în cazul adulților, traumatismele (fracturile) pot genera cifo-lordoze.

S- a constata că de cele mai multe ori apare cifoza prima, care nefiind tratată duce și la apariția lordozei.

2.4.3. Simptomatologie

Simptomatologia cifo-lordozei:

la fel ca și în cazul cifozei, apare o durere ușoara la nivelul coloanei dorsale

tot cifoza da o rigiditate, tensiune musculară a zonei cervicale, gâtului și zonei dorsale

datorită deformării toracelului, dat de cifoza, vor exista dificultăți în respirație, cu posibile dureri în piept

umerii vor fii căzuți, aduși înainte, capul va fii deplasat înainte

lordoza, va da dureri ale zonei lombare dar și a membrelor inferioare, și o rigiditate a zonei abdominale datorată tensiunii musculare, deoarece el va fii foarte pronunțat, arcuit. Cifo- lordoza netratata duce la apariția discopatiilor, artrozelor, spondilozei, herniei de disc, și a multor boi ale inimii.

2.4.4. Tratament kinetic

Programul kinetic în cazul cifo-lordozei va urmări mișcări de Extensii ale zonei dorsale astfel încât să se scurteze mușchii trunchiului și FLEXIA zonei lombare care v- a duce la scurtarea mușchilor abdominali. Exercitile se vor executa mobilizând o zonă (fixă) și executând exerciții active cu cea de –a doua zonă, în sensul redresării ei. Se pot executa exerciții și cu mobilizarea ambelor zone în același timp, dar se lucrează mult mai dificil, ținând cont că atenția trebuie să fie mărita, deoarece ambele zone trebuie poziționate corect și în același timp trebuie și să se execute exercițiile de corectare. . Exercițiile vor urmări în principal scurtarea mușchilor spinali dorsali, fesierilor și abdominalilor, și alungirea mușchilor lombari, psoasul –iliac, și pectoralii, deci se vor corecta zonele dorsale și lombare, formându- se atitudini corecte.

Exercițiile pot fii: statice și dinamice. Cele statice pot fii sub formă de izometrii, poziții corective, strechind:

din așezat depărtat pe sol, călare pe scaun

stând pe genunchi pe călcâie așezat

atârnat cu derivatele sale

culcat dorsal cu picioarele îndoite sau sprijinite peste 30 de grade

din decubit ventral cu o pernă sub abdomen

poziția stând este poziție lordozanta, din cauză acesta este folosită mai rar, dar se poate folosi dacă se sprijină un picior pe un suport.

Exercițiile dinamice, vor duce la dezvoltarea musculară a zonelor afectate, întărindu- i abdominale, sacro-lombare și membrele inferioare:

de trunchi: inclinări laterale, răsuciri și aplecări

de membre superioare, de membre inferioare (în plan anterior din stând sau culcat dorsal cu picioarele îndoite

de abdomen: mișcări active din culcat dorsal și din șezând

exerciții de respirație

exerciții de redresare activa: la oglindă pentru stimularea reflexului de atitudine corectă.”

Exercițiile pot fii alese fixând zona dorsală, și dând posibilitatea efectuării de exerciții cu zona lombară. Poziționez fix zona dorsală: stând cu membrele superioare extinse lateral având un baston, o bandă elastică, la spate sau peste omoplați, stând în ortostatism la perete cu spatele, sau la spalier, așezat în decubit dorsal cu membrele superioare extinse lateral sau flectate sub cap. Sau se poate fixa zona lombară și se vor executa exerciții pentru corectarea zonei dorsale. Fixarea zonei lombare se poate realiza din stând cu trunchiul înclinat din culcat dorsal cu genunchii îndoiți, sau din decubit ventral dar având o pernă sub abdomen.

CAPITOLUL III CADRUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII

3.1. Scopul cercetării

În lună martie – iunie a anului 2017, studentă fiind în anul doi, am participat la un voluntariat derulat sub patronatul Clubului Rotary, în parteneriat cu Centrul de recuperare medicală Starmedica, a Inspectoratului Școlar al județului Alba sub îndrumarea a doi asistenți doctoranzi universitari ai „ Universității 1 Decembrie 2018”, Adela Neamțu și Nicolae Ordean Mircea, programul numindu- se: ”O viața dreaptă”.

Acest program a urmărit efectuarea de evaluări în școlile generale din Alba Iulia, la elevii claselor a- VI- a, ale coloanei vertebrale. S- a ales clasa a- VI- a, deoarece s- a constatat că afecțiunile coloanei vertebrale debutează în jurul vastei de 13 ani. Rezultatul, a fost îngrijorător, deoarece mai mulți de 50% dintre elevii evaluați au prezentat una dintre deficiențe ale coloanei vertebrale: cifoza, lordoza, scolioza, atitudine scoliotică dar și platfus. Acest lucru m- a determinat să realizez un studiu asupra unui lot de copii a unei școli gimnaziale din mediu rural, deoarece mi- am pus întrebarea firească, dacă doar copii din mediul urban se confrunta cu aceste probleme sau și cei din mediul rural. ?Oare cei din mediul rural sunt mai sănătoși, din punct de vedere al acestor deficiențe, dacă da, care ar fii motivele, și cum aș putea ajuta la păstrarea acestui fapt, dacă nu, cum aș putea ajuta la remedierea acestei situații, știindu- se implicațiile negative ce le au în viața cotidiană, de la dureri de spate, piept, la tulburări ale respirației cu toate bolile care le implica la …de ce nu, estetica corpului uman, a cărei lipsa duce la boli psihice până la o renunțare de a mai comunica cu cei din jur ajungând depresivi la vârsta adultă. O altă problemă care s- a ivit a fost întrebarea firească de altfel, dacă voi ajunge să descopăr în urma evaluării ca și la sate, problema exista, deficientelor coloanei vertebrale, atunci de ce nu sunt alocate ore în cadrul Curicculumui școlar pentru kinetoterapie, care aplicată din timp ar putea preveni multe din problemele de sănătate ale adultului

Această lucrare are mai multe obiectivei: de a face o evaluare a elevilor unei școli din mediu rural a coloanei vertebrale, de a prevenii deficiențele (cifoza, lordoza și cifolordoza)a coloanei vertebrale prin programe de exerciții, de a corecta, recupera, posibilele deficiențe ale coloanei descoperite în cadrul evaluării, și nu în ultimul rând de a arăta importanta kinetoterapiei în prevenirea și recuperarea acestor deficiențe, deci importanta introducerii în școli a unor ore de kinetoterapie.

3.2. Obiectivele cercetării

Obiectivele lucrări de față sunt:

cunoașterea cât mai aprofundata din punct de vedere anatomic a coloanei vertebrale, a mușchilor, ligamentelor ce leagă vertebrele și care prin modificările lor duc la apariția atitudinilor sau chiar a deficientelor coloanei (cifozei, lordozei și cifolordozei), mai ales la copii deoarece în perioada de creștere, copii sunt foarte ușor supuși la astfel de deformații (oasele lor inga nu sunt mature, deci orice poziție incorectă în bancă, duce la modificări ale zonelor coloanei)

cunoașterea celor mai recente studii cu privire la cauzele, etiopatologia, metodele de prevenție și recuperare a atitudinilor și deficientelor coloanei vertebrale (cifozei, lordozei și cifolordozei) la copii

informarea cadrelor didactice, al părinților, profesorilor și nu în ultimul rând al elevilor despre această știința numită, Kinetoterapie, despre beneficiile aplicării ei în viața de toate zilele cât și despre existența și urmările deficientelor coloanei vertebrale netratate la timp în viața adultului

selectarea corectă și adecvată a exercițiilor care vor alcătui programele de prevenire și corectare a atitudinilor și deficientelor coloanei vertebrale: cifoza, lordoza și cifolordoza

analizarea corectă a datelor inițiale, a evaluării, anamnezei, pentru a alege exercițiile în mod corect cât și a celor finale pentru a vedea dacă exercițiile, programele stabilite au fost sau nu eficiente

creșterea amplitudinii de mișcare a articulațiilor a elevilor cu probleme de coloană

creșterea musculaturii vertebrale a copiilor, a forței musculare deoarece se cunoaște ca fiind în creștere încă, copii, nu sunt stabilizate,

creșterea volumului respirator al copiilor astfel încât să le mărim rezistenta la efort ( știindu- se din anatomie ca mușchii respiratori nu sunt destul de dezvoltați, asta duce la o ridicare a cutiei toracice cu amplitudine mai mică deci cu o creștere a frecvenței respiratorii implicit o scădere a rezistenței copiilor la efort)

încercarea de a înlătura din viața lor atât în interiorul școlii, prin învățarea atitudinilor corecte în banca în ortostatism, dar și în afara ei a cauzelor care pot duce la afectarea coloanei vertebrale ( cifoza, lordoza și cifolordoza, explicandu- le modul de a sta corect în bancă, de a duce corect ghiozdanul, de a avea o alimentație sănătoasă).

3.3. Ipotezele cercetării

Exercițiile fizice terapeutice contribuie la tratarea deficientelor fizice în stadiu funcțional al copiilor cât și la întărirea musculatturii lor.

3.4. Organizarea experimentului

Evaluarea și programul kinetic s- a desfășura pe parcursul unui an scolar2017- 2018, la Scoala Gimnaziala Ohaba cu ajutorul domnei directoare M. E. și al profesorului de educație fizică al acestei școli A. N. Studiul s- a efectuat pe un lot de 20 elevi ai școlii gimnaziale, clasele V- VIII, dintre care 8 elevi de sex feminin și 12 elevi de sex masculin. Tabelul de mai jos reprezintă numele, sexul, vârsta, clasă, deficientele elevilor studiați, în lucrarea mea de licență, la Scoala Gimnaziala Ohaba, din județul Alba.

3.5. Eșantion de subiecți

Tabel 1: Tabel cu evaluarea inițială al elevilor

3.6. Etapele studiului

Studiul a fost realizat pe parcursul anului școlar 2017- 2018. Înainte de a cunoaște cu câți elevi voi putea efectua acest studiu, am cerut consimțământul părinților, acest consimțământ l- am atașat la finalul lucrării. Elevii au fost evaluați inițial, la începutul anului și la sfârșitul anului școlar. Durata studiului a fost împărțită în patru etape deoarece anul școlar a conținut 36 de săptămâni de școală, în acest fel am reușit să creez patru programe de prevenire a deficientelor coloanei vertebrale și corectare a atitudinilor cifotice și lordozante descoperite. Durata de execuție a programelor create a fost de 10- 15 min la începutul orelor de educație fizică.

Exercițiile aplicate, din programele kinetice au fost executate cu ajutorul profesorului de educație fizică sub îndrumarea mea. Elevii au avut în programa școlară câte două ore de educație fizică fiecare clasă, deci au reușit să facă aproximativ o jumătate de oră de kinetoterapie pe săptămână. Inițial elevii au fost evaluați măsurând distanța dintre vârful omoplaților și cea de- a doua măsurare a fost Testul Schober pentru determinarea mobilității coloanei lombare. Prima etapă, deci executarea primului program de exerciții a durat din octombrie la jumătatea lunii noiembrie 2017, aproximativ șase săptămâni. Cea de a doua etapă, cu cel de- al doilea set de exerciții, a început la jumătatea lunii noiembrie a anului 2017 și a ținut până la jumătatea lunii decembrie2017. În împărțirea timpului, a celor 36 de săptămâni de școală am ținut cont și de vacanțele existente. Cel de- al treilea program de exerciții kinetice a durat de la jumătatea lunii ianuarie 2018 și jumătatea lunii februarie 2018, ultima etapă de la începutul lunii martie până la sfârșitul lunii aprilie2018. La sfârșitul lunii aprilie, au fost evaluați, final elevii, pentru a observa în ce măsură acest studiu și programul kinetic a fost benefic.

Plan calendaristic al etapelor de studiu:

Tabel 2: Tabel cu planul calendaristic al etapelor studiului de cercetare

3.7. Metode de evaluare folosite

Evaluarea reprezintă o acțiune complexă de studiere a unui pacient (în cazul meu a unui elev), prin diverse metode, teste, examinări toate având scopul de a cunoaște, de atrage concluzii asupra stării de sănătate fizică a lui, de atitudine a corpului, de mișcare a lui. Rezultatele, concluziile, vor ajuta kinetoterapeutul să se gândească la un program kinetic adecvat afecțiunii (lor) acelei persoane. Este foarte importantă evaluarea copiilor de 9- 14 ani deoarece se cunoaște ca aceasta este o vârstă de creștere și dezvoltare osoasă și musculară. Deci voi evalua fiecare elev al școlii observând dezvoltarea lui fizică, din mai multe planuri, obtinan informații, cu ajutorul unor metode, astfel încât la finalul evaluării să pot lua o decizie a programului ce va trebui să- l urmeze elevul respectiv.

Scopul unei evaluări este de a vedea dacă pacientul (elevul) se încadrează sau nu la limitele normalului, de avea o atitudine corectă. Ea se poate realiza în mai multe etape pentru a observa, gradul de dezvoltare fizică al corpului, sau de a vedea dacă exercițiile kinetice aplicate au avut sau nu efectul dorit : de corectare, întărire a musculaturii, dacă au fost sau nu atinse obiectivele propuse la începutul programului kinetic.

Evaluarea se poate realiza static sau dinamic. Evaluarea dinamică studiază mersul cât și echilibrul organismului pacientului ( elevului). Cu ajutorul testelor se realizeza bilanțul muscular și articular al corpului. Evaluarea statică, Somatoscopica se poate realiza cu sau fără instrumente. Examenul somatoscopic fără instrumente este o examinare, inspecție vizuală, care are rolul de a urmări în general sau pe segmente corpul pentru a observa eventualele deficiențe.

Această metodă, somatoscopica am utilizat- o în efectuarea evaluării elevilor Școlii Gimnaziale din Ohaba. Cu ajutorul ei dacă realizezi o examinare globală, poți observa atitudinea corpului, comportamentul motric, tegumentele. Examenul somatoscopic segmentar în schimb, oferă date despre diverse segmente ale corpului (cap, torace, umeri, membre superioare, bazin, trunchi, șold, membre inferioare, picioare). Somatoscopia se realizează în planul frontal (fata și spate) sau în plan sagital. Deci am folosit metoda observației utilizând examenul somatoscopic global și segmentar. Evaluarea a fost realizată din poziția ideală, adică, din poziția stând, cu capul drept în axă coloanei, privirea înainte, bărbia orizontală, umerii relaxați, membrele inferioare pe lângă corp cu palmele în pronosupinatie, membrele inferioare apropiate astfel încât călcâiele să fie apropiate iar vârfurile picioarelor să fie depărtate la maxim 45 de grade.

În lucrarea de față, am folosit Testarea Shober pentru a testa mobiliatatea coloanei lombare, dacă elevii prezintă sau nu o deficiență a coloanei lombare și cu ajutorul unui centimetru am măsurat distanța între vârfurile omoplaților pentru a observa prezenta cifozei. Testul Shober consta în trasarea unui semn la jumătatea distanței dintre apofizele spinoase L5 și măsurarea caudală 5 cm și craniala 10 cm marcând astfel alte două puncte distanța dintre ele fiind d1=15cm. Apoi elevul a fost rugat să facă o flexie maximală, astfel încât să atingă cu degetele vârful picioarelor, și din nou am realizat o nouă măsurare între cele două puncte caudale și craniala d2. Dacă diferența distantantei d2- d1< 5 cm, atunci testul Shober este pozitiv, adică pacientul ( în cazul lucrării de față, elevul ), are o problemă la coloană lombară.

Figura 3: Examinarea Schober

3.8. Evaluarea inițială, intermediară și finală

Tabel evaluare inițială:

Tabel 3: Tabel evaluare inițială

Din tabelul 1, se poate observa că 7 elevi din diverse clase, prezintă deficiențe: cifoza respectiv atitudine cifotică iar mobilitatea coloanei este relativ bună (Testul Schober). Menționez că nu toți elevii din școala au participat la evaluare deoarece nu toți părinții au fost de acord cu derularea programului inițiat de mine în școala Pe elevii. cu deficiențe îi voi numerota cu numere: 1, 2, 3, 4 5,6,7 în ordinea din tabelul 3 în toate graficele mele.

Tabel: Evaluarea inițială și intermediară

Tabel 4: Evaluare intermediară

Din evaluarea efectuată intermediar în perioada 18.12.17- 22.12.17, se observă o ușoară ameliorare a deficientelor descoperite inițial la elevi.

Tabel: Evaluarea inițială, intermediară și finală

Tabel 5: Evaluare finală

În această ultimă evaluare efectuată în perioada 16.04.18-20.04.18, se observă o nouă ameliorare a defitientelor elevilor studiați în cadrul programului kinetoterapeutic inițiat de mine.

3.9. Tratament kinetoterapeutic aplicat

Primul program kinetic, set de exrcitii s- a efectuat în peroada de la jumătatea lunii septembrie până la jumătatea lunii noiembrie 2017. Acesta a constat din 10 exerciții executate de câte zece ori fiecare.

Exercițiul 1:

P.I: stând M. S. în flexie cu mâinile la ceafă, privirea înainte

T1: se efectuează mers, cu flexia coapsei pe bazin, genunchi în flexie (ridicare alternativă a genunchilor la piept)

T2: revenire la PI

Exercițiul 2:

PI: stând MS în extensie lateral, la nivelul umerilor (palmele în supinație)

T1: se efectuează mers cu flexia coapse pe bazin (cu genunchi în extensie)

T2: revenire la PI

Exercițiul 3:

PI: stând, MS S în flexie mâna la ceafă, MS D pe lângă corp

T1: mers lateral dreapta, cu înclinare trunchi dreapta

T2: revenire la PI

* se efectuează în ambele sensuri, cu schimb de MS

Exercițiul 4:

PI: DD, MI flectate cu tălpi pe sol, MS extinse la nivelul umerilor

T1: răsuciri alternative S, D, a MI

T2: revenire la PI

Exercițiul 5:

PI: stând, MS în flexie cu mâinile la ceafă, privirea înainte

T1: se efectuea flexia trunchi pe coapse

T2: revenire la PI

Exercițiul 6:

PI: stând, MS în extensie lateral la nivelul umerilor

T1: se efectuează ridicarea MS D (alternare) (3sec), (inspirație)

T2: revenire la PI (expirație)

Exercițiul 7:

PI: stând cu MS la nivelul umerilor, cu flexie din cot

T1: mers, extensie lateral brațe în supinație

T2: revenire la PI

Exercițiul 8:

PI: stând cu MS extinse în față, la nivelul umerilor în pronație

T1: mers cu extensie lateral brațe în supinație

T2: revenire la PI

Exercițiul 9:

PI : stând MS S în flexie lateral din cot pe umăr

T1: mers lateral dreapta, extensie MS S cu înclinare trunchi dreapta

T2: revenire la PI

* se efectuează ambele sensuri, cu schimb MS

Exercițiul 10:

PI: în genunchi, MS extinse în față pe o bancă

T1: ducerea MS pe banca înainte max treptat

T2: revenire la PI

Ce de-al doilea program kinetic de prevenire a deficientelor coloanei vertebrale, de întărire a musculaturii paravertebrale, dar și de corectare a atutudinilor cifotice găsite, a fost compus tot din zece exerciții și s- a derulat pe perioada jumătatea lunii noiembrie și jumătatea lunii decembrie 2017:

Exercițiul: 1

PI: mers cu mâinile flectate, la ceafă (inspir)

T1: se efectuează flexia coapsei pe bazin, maximala ( expir)

T2: revenire la poziție inițială

Ideem:

PI: mers cu mâinile flectate pe lângă corp

T1: se efectuează flexia coapsei pe bazin concomitent cu ducerea alternativă a genunchilor la piept (inspir)

Exercițiul: 2

PI: culcat, MI extinse la nivelul umerilor ( inspir)

T1: se efectuează flexii ale MI pe abdomen (expir)

T2: revenire la poziția inițială (inspir)

Exercițiul 3:

PI: patrupedie

T1: se efectuează flexie maximală a genunchilor la torace ( expir)

T2: se revine la poziție inițială

Exercițiul 4:

Variante de mers:

mers cu pas fandat (alternativ), MS extinse în lateral cu arcuire.

mers cu o minge sau săculeț de nisip pe frunte.

Exercițiul 5:

PI: ortostatism cu MI puțin depărtate, MS extinse la nivelul umerilor în fațăâ

T1: se efectuează extensia brațelor spre lateral (inspir)

T2: revenire la poziția inițială

Exercițiul 6:

PI: ortostatism, MS țin un baston la capete în fața la nivelul umerilor

T1: se efectuează extensia MS până deasupra capului

T2: revenire la poziția inițială

Exercițiul 7:

PI: DD, MS –D extins deasupra capului, MI- D flexat având planta pe sol, MS- S pe lângă corp, MI- S pe sol, bine întins

T1: se efectuează atingerea MS –D cu MI- S cu schimbare apoi

T2: revenire la poziție inițială

Exercițiul 8:

PI: DD, MS la nivelul umărului, MI flectate, coapsa atinge bazinul

T1: se efectuează extensia maximală a gambei de coapsa concomitent cu atingerea lor de MS

T2: revenire la poziție inițială

Exercițiul 9:

PI: DD, MS la ceafă

T1: MI –D abducție cu planta pe sol, concomitent cu înclinare laterală trunchi dreapta (inspir)

T2: revenire la poziția inițială (expir).

Exercițiul 10:

PI: ortostatism, MS înainte la nivelul umerilor (inspir)

T1: se efectuează flexia coapsei MI –S pe abdomen concomitent cu extensia laterală a MS-D (expir).

T2: revenire la poziție inițială.

Al-III lea set de exerciții a început la jumătatea lunii ianuarie 2018 și s- a derulat până la jumătatea lunii februarie:

Exercițiul 1:

Variante de mers:

mers cu MS extinse în lateral la nivelul umerilor, se efectuează cercuri mici cu brațele cât mai în spate

mers mers pe alcaie cu MS pe șolduri

Exercițiul 2:

PI: ortostatism, toracele lipit de perete, MS pr lângă corp

T1: se efectueza concomitent cu extensia laterală a MS și flexia MI –D (inspir)

T2: revenire la poziția inițială (expir)

Exercițiul 3:

PI: ortostatism, toracele lipit de perete, MS extinse pe lângă corp

T1: se efectuează extensia laterală a MS la nivelul umerilor (inspir)

T2: revenire la poziția inițială (expir)

Exercițiu 4:

PI: ortostatism, MS flectate pe șold, cu coate trase cât mai mult înapoi

T1: se efectueaz un inspir profund (bombare a toracelui)

T2: revenire la poziția inițială cu expirație

Exercițiul 5:

PI: ortostatism cu MI puțin depărtate, Ms flexate cu mâinile pe bazin (inspir)

T1: se efectuează răsuciri laterale de trunchi (expir)

Exercițiul 6:

PI: stând depărtat MS extinse pe lângă corp cu mâinile pe lateralul MI

T1: se efectuează îndoiri laterale S și D mâinile fiind în contact cu lateralul MI (expir)

T2: revenire la poziția initialal (inspir)

Exercițiul 7:

PI: stând mâinile pe bărbie

T1: se efectuează apăsarea bărbiei spre înapoi (inspir)

T2: revenire la poziție inițială (expir)

Exericțiul 8:

PI: stând depărtat, MS flexate cu mâinile pe bazin

T1: se efectuează răsuciri laterale de trunchi (expir)

T2: revenire la poziția inițială (inspir)

Exercițiul 9:

PI: ghemuit cu MS pe coapse sau lateral

T1: deplasare prin săritura (inspir) (săritura broaștei)

T2: revenire la poziția inițială (expir)

Exercițiul 10:

PI: ortostatism cu MS la ceafă

T1: se efectuează simultan extensia laterală a MS la nivelul umerilor cu așezarea în ghemuit (inspir)

T2: revenire la poziția inițială.

Al IV –lea set de exerciții s-a derulat de la începutul lunii martie și s-a încheiat la mijlocul lunii aprilie 2018.

Exercițiul 1:

P.I: ortostatism, MI puțin depărtate, MS flexate înainte

T1: se efectuează extensia MS cu ajutorul unui cordon elastic (expir)

T2: revenire la poziția inițială (inspir)

Exercițiul 2:

P.I: ortostatism , spatele lipit de perete, MS flectate pe șold

T1: se efectuează îndoirea trunchiului S și D alternativ, concomitent cu extensia MS (inspir)

T2: revenire la poziția inițială

Exercițiu 3:

PI: DD , MI ușor flectate cu tălpile pe sol, MI pe lângă corp

T1: se efectuează inspir abdominal simultan cu rotirea umerilor spre extern (inspir)

T2: revenire la poziție inițială (expir)

Exercițiul 4:

T1: DV cu MS extinse în fata

T2: se efectuează arcuirea corpului , a MS și MI (inspir)

T2: revenire la poziție inițială (expir)

Exercițiul 5:

T1: pe genunchi, MS pe șold,

T2: se efectuează extensia laterală a MI D concomitent cu extensia MI sus și extensia trunchi

T2: revenire la poziția inițială (expir)

Exercițiul 6:

PI : DD, MI puțin flectate tălpile pe sol, MS extinse la nivelul umerilor

T1: se efectuează inspir cu ridicarea toracelui și expir cu cu abdomen supt

T2: revenire la poziție inițială

Exercițiul 7:

PI: ortostatism ,MI puțin depărtate

T1: se efectuează extensia trunchiului concomitent cu extensia MS sus și MI pe vârfuri (inspir)

T2: revenire la poziție inițial (expir)

Exercițiul 8:

PI: ortostatism cu MS ușor depărtate, spate în spate doi elevi, cu MS încrucișate la nivelul coatelor

T1: unul dintre ei, efectuează flexia abdominală concomitent cu ridicarea colegului (arcuirea lui)

T2: revenire la poziție inițială

Exercițiul 9:

PI: DV, MS cu cât o ganteră de 0,5 kg extinse lateral la nivelul umerilor

T1: se efectuează o extensie maximală a MS concomitent cu arcuirea trunchiului (expir)

T2: revenire la poziția inițială (inspir)

Exercițiul 10:

PI: din șezut, MS flectate la ceafă extinse din cot lateral, profesorul situat în spatele elevului

T1: se efectuează o încercare de aducere a coatelor în fata ,profesorul opunând rezistenta

T2: revenire la poziția inițială.

În continuare am atașat câteva imagini, cu două dintre elevele care au participat la studiul inițiat de mine pe perioada anului școlar 2017-2018, în cadrul căruia am beneficiat de sprijinul și ajutorul atât al d-nei directoare cât și al profesorului de educație fizică.

Exercițiul 1:

P.I.: mers cu extensia maximala a M.S în lateral , la nivelul umerilor

P.I.: ortostatism , M.I puțin depărtate, M.S extinse deasupra capului, cu un baston prins de capete

T.1: se efectuează tragerea bastonului la omoplați (inspir)

T.2: revenire la poziția inițială (expir)

P.I.: mers , cu MS flectate in fata , cu mâinile la ceafă

T.1: se efectuează extensia laterală a MS îndoite (inspir)

T.2: revenire la poziția inițială (expir)

P.I.: ortostatism, cu MS cu un baston sprijinit de omoplați

T.1: se efectuează flexia coapsei pe bazin ( inspir )

T.2: revenire la poziția inițială ( expir)

P.I.: poziția „piticului” cu MS flectate in fata, cu o minge în mâini

T.1: se efectueza mersul piticului concomitent cu flexia mainilor deasupra capului la

trei pasi( atenție la poziția coloanei)

T.2: revenire la poziția inițială

P.I.: spate în spate cu mâinile împreunate pe lângă corp

T.1: se efectuează o extensie laterală a MS (inspir)

T.2: revenire la poziția inițială (expir)

P.I.: ortostatism, doi elevi spate în spate, MS împreunate la nivelul coatelor

T.1: se efectuează ridicarea pe vârfului al colegului , cu menținere în izometrie( 5sec )

T.2: revenire la poziția inițială (alternant cei doi elevi se vor ține în izometrie)

P.I: ortostatism MI puțin depărtate, MS flectate în fața la nivelul umerilor cu un baston tinut de capete

T.1: se efectuează aducerea bastonului la piept, coatele ridicate (inspir)

T.2: MS revenire la poziția inițială (expir)

P.I: ortostatism cu MI puțin depărtate, MS cu un extensor în mâini, ținut la nivelul pieptului

T.1: se efectuează extensia laterală a MS la nivelul umerilor (expir)

T.2: revenire la poziția inițială (inspir)

P.I: ortostatism MI puțin depărtate, MS flectate în fața , la nivelul umarului, cu palma

în pronație

T.1: se efectuează tragerea MS , concomitent cu răsucirea mâinii (supinație) la piept (inspir)

T.2: revenire la poziția inițială ( expir ) ( ATENȚIE : la ridicarea umerilor)

P.I: mers cu MS extinse în față, având o minge medicinală

T.1: se efectuează tot la trei pași flexia MI- D (alternativ S ) concomitent cu ridicarea MS la nivelul urechilor ( inspir)

T.2: revenire la poziția inițială ( expir)

CAPITOLUL 4: REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

4.1. Rezultatele cercetării

Cercetarea mea ajungând la final, pentru o mai bună vizualizare a rezultatelor obținute voi reprezenta grafic evoluția elevilor cu deficiențe.

Graficul 1: Evaluarea inițială și intermediară al elevilor cu deficiențe

Graficul 2: Evaluarea inițială, intermediară și finală al elevilor cu deficiențe

Apoi am ales să compar și rezultatele obținute în urma programului de voluntariat la care am participat în anul doi, cu o parte dintre colegii mei „ O viață dreaptă” și propriile mele rezultate , pentru a observa și validă o altă ipoteză emisă la începutul lucrării .

Figura 3: Reprezentarea grafică a preponderentei cifozie în mediu urban și rural

4.2. Analiza și interpretarea rezultatelor

Primele două grafice arata evoluția în timp a deficientelor elevilor după aplicarea celor patru programe de exerciții realizate de mine. Se observă o diminuare a distanței dintre omoplații elevilor ,ceeace înseamnă o corectare a deficientei găsite : atitudinii cifotice și a cifozei. Deci aplicarea unor seturi de seturi de exerciții relativ ușoare , cu utilizarea de materiale puține, (nu au exitata în școală), a dus la corectarea sau ștergerea deficientei iar în cazul celorlalți elevi a întăririi musculaturii, și a posturii corecte.

Cea de a treia figură , a demosntrat din păcate , ipoteza emisă ca și în școlile din mediul rural exista deficiențe dar din fericire în procent mai mic.

CAPITOLUL 5: CONCLUZII ȘI PROPUNERI

5.1. Concluzii

În urma studiului efectuat de mine cu ajutorul profesorului de educație fizică, având și sprijinul directoarei școlii generale, care s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2017-2018 , a dus la anularea atutudinii cifotice ale unor elevi cât și la corectarea partiala sau totala a cifozei în cazul altor elevi. Menționez corectitudinea efectuării exercițiilor a dus la obținerea de rezultate pozitive în cadrul acestui studiu.

Din punctul meu de vedere , și în urma acestui program , pot afirma cu tărie că introducerea în școli a orelor de kinetoterapie , ar ajuta enorm la mărirea gradului de sănătate al elevilor atât fizică cât și mentală .

5.2. Propuneri

La finalul acestei lucrări de licență aș dori , să propun câteva mici schimbări în sistemul de inavatamant preuniversitar, care din punctul meu de vedere , ar îmbunătății starea de sănătate al elevului, implicit ar duce la obținerea unor rezultate mai bune la învățătura:

este prioritar educarea cadrelor didactice, a părinților și al elevilor asupra importanței cunoașterii deficientelor fizice,( nu doar cele ale coloanei vertebrale) , datorită , implicațiilor negative in viata cotidiana a netratării lor (de la estetică corpului, la apariția bolilor respiratorii, a celor cardiovasculare și nu în ultimul rând a bolii secolului XXI, depresia);

aș propune realizarea unor săli adecvate de desfășurare a orelor de educație fizic și kinetoterapie;

efectuarea unor simple exerciții fără utilizarea unei aparaturi sofisticate, dar efectuate în mod corect, duce la corectarea într-un timp foarte scurt a deficientelor fizice ale copiilor dacă sunt descoperite la timp, acest lucru demonstrând importanta introducerii în școlile gimnaziale a orelor de kinetoterapie, deoarece la această vârstă apar multe dintre deficiențe fizice și tot la aceasta vârsta pot fii corectate ușor și repede;

adaptarea băncilor școlare în funcție de înălțimea și necesitatea elevilor, acest lucru fiind unul din motivele apariției deficientelor coloanei vertebrală;

introducerea în programa de dirigenție a tematicilor cu caracter kinetoterapeutic pentru a învăța de mici de ce e important să ne cunoaștem corpul, dacă avem sau nu o atitudine corectă (lucru ușor observabil în oglindă acasă) , introducerea materialelor necesare educării (cărți, video etc);

reintroducerea și în școlile din mediu rural al controlului medical obligatoriu (în cazul meu m-am lovit de refuzul unor părinți de ai lăsa pe copii lor să participe la studiul meu ) , astfel încât dacă cadrul medical este instruit în acest sens să poată trage un semnal de atenționare părinților al căror copii prezintă deficiențe fizice;

aș propune utilizarea de manuale mai puține în cadrul școlii gimnaziale, când corpul copilui se modelează și poate fii ușor influențat ducând la apariția deficientelor fizice.

Aș finaliza lucrarea mea de licență cu un semnal de alarmă, exprimat de d-na Cristina Ana Fozza în lucrarea „Îndrumar pentru corectarea deficientelor fizice” în care vorbește doar de deficintele copiilor, în care afirmă…: „sesizate la timp, corect îndrumate și urmărite, deficientele ușoare și medii pot fii îndreptate. A nega existența lor este o greșeală tot atât de mare ca aceea de a nu le corectă sau trata cu nepăsare”.

CONSIMȚĂMÂNT

Prin prezenta vi se cere acordul pentru a face un studiu cu ajutorul datelor copiilor dumneavostra, personale. Principalul scop al acestui studiu este obținerea de noi cunostiinte care vor putea ajuta alți oameni în viitor. Dacă sunteți de acord, vi se cere să semnați acest formular de consimțământ informal.

Consimțământul informal este un document pe care dumneavostra va trebui să- l semnați dacă doriți participarea de bună voie a copiilor dumneavostra la acest studiu.

Titlul studiului este „Rolul kinetoterapiei în prevenția și corectarea deficientelor coloanei vertebrale a elevilor în școlile gimnaziale din mediul rural”, realizată de studentă Teodorescu Cecilia Steliana, sub îndrumarea coordonatorului domnului profersor lector Hancas Alin și a domnului sistent Doctorand Mircea Nicolae Ordean, în cadrul „Universității 1 Decembrie 1918”, Specializarea Kinetoterapie și Motricitate Specială dar și al profesorului de educație fizică și sport al Școlii Gimnaziale Ohaba. Scopul este obținerea de informații privind modalitatea prin care aceste programe de exerciții kinetice aplicate copiilor dumneavostra în orele de educație fizică, influienteaza prevenția și corectarea posturala a lor.

Trebuie să fiți de acord cu participarea la studiu doar după ce ați obținut și înțeles toate informațiile necesare și numai după ce ați avut suficient timp de gândire.

Prin semnarea acestui acord nu renunțați la nici unul din drepturile dumneavostra legale.

Participarea la studiu nu implică nici un efort financiar, măsurătorile, procedurile necesare vor fii efectuate fără a vi se cere să plătiți, în același timp nu veți fii recompensați financiar pentru că ați fost de acord cu participarea copiilor dumneavoastră la studiu. În timpul studiului va trebui să se respecte exact instrucțiunile primite.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri legate de studiu le puței adresa realizatorului prezentului studiu, Teodorescu Cecilia Steliana personal sau la numărul de telefon: 0773724383.

BIBLIOGRAFIE

Anderson B. , Stretching, Editura Incusa, 1975

Baciu C. , Programele gimnasticii medicale, Editura Stadion, 1074

Cezar N. , Bogdan v. , Cristian N. , Radu C. , Carmen S. , Cătălina C., Anatomia și fiziologia omului, Compediu, Edutura Corint Educațional, 2017.

Clement Baciu, Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor, Editura București, 1972

Cordun M. , Kinetologie medicală, Editura Axă, București, 1999

Daniela Marinescu, Durerea lombară și sciatică. Prevenire, recunoaștere și vindecare, Editura Gemma, 2017

Dinu Antonescu, Coneliu Obrascu, Alexandrina Ovezea, Corectarea coloanei vertebrale, Editura medicală, 2017

Elena zamora, Anatomia functionala- aparatul de locomotor, Vol I, Editura Risoprint, Cluj Napoca 2000

Flora D. , Tehnici de bază în kinetoterapie, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2002

IA. Ionescu, Gimnastică medicală, Editura Bigg All, București, 1994

Laurian S. , Kinetoterapia în recuperarea algiilor de statică vertebrală, Editura Medicală, București, 1982

Mircea Popescu, Educația fizică și sportulin pregătirea studenților, Editura Didactică și pedagogică, București, 1995

Sava Fetescu, Cristina Foza, Corectarea deficientelorfizice ale elevilor, Editura C. N. E. F. S. , București, 1972

Ștefan Birtolon, Exercițiul fizic și coloana vertebrală, Editura Sport Turism, București, 1978

Todor Sbenghe, Kinetologie profilactica, terapeutica și de recuperare, Editura Medicală, Bucureti, 1987

Tudor Sbenghe, Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală, 1983

Tudor Sbenghe, Kinesiologia, știința mișcării, Editura Medicală, București, 2005

Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactica, terapeutica și de recuperare, EdituraMedicala, București, 1987, pag 33- 40

Tudor Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală, București, 1996.