Programul de studii: ARTE PLASTICE PICTURĂ [303714]

[anonimizat], TEOLOGIE, ARTE

Programul de studii: [anonimizat]

(28ppt)

Conducător științific(14ppt): Lect.univ.dr. Gretty Papiu

Absolvent(14ppt):

Octavian-Alexandru Sima

(16ppt)

2020

(18ppt)

[anonimizat], TEOLOGIE, ARTE

Programul de studii: [anonimizat]

(16ppt)

[anonimizat]

(26-28ppt)

Conducător științific(14ppt):Lect. Univ. dr. Gretty Papiu

Absolvent(14ppt):

Octavian-Alexandru Sima

(16ppt)

Baia Mare

2020

Noi pictorii lucrăm cu ochii dar pictăm cu sufletul

Stefan Luchian

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………… 1

PARTEA TEORETICĂ

Capitolul 1. Interiorul ca subiect in istoria artei

Capitolul 2. Manieră, semnificație si expresivitate în pictura reprezentând spațiile interioare

Capitolul 3. Simbolistica elementelor compoziționale specifice interioarelor

Capitolul 4. Similitudini cu artiști si curente din istoria artei

CONTRIBUȚIA AUTORULUI

Capitolul 5. Analiza de formă și conținut a reprezentării lucrării de pictură “Interior”

CONCLUZIE………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………..

DECLARAȚIE ……………………………………………………………………………..

ANEXE ……………………………………………………………………………………….

Introducere

Lucrarea de Licență cu titlul „[anonimizat]” se dorește a fi o scurtă incursiune în investigarea a ceea ce presupune reprezentarea interioarelor încăperilor în pictură, a [anonimizat], prezența sau din contra lipsa lui din acest spațiu. Lucrarea practică aduce ca elemente de noutate o [anonimizat], cu accente suprarealiste într-o manieră personală. [anonimizat].

Într-o [anonimizat], cât și în plan artistic. [anonimizat]. [anonimizat] – imaginar. [anonimizat], dar poate fi privit și ca instrument de prezentare iluzionistă a unui echivalent pentru forma și spațiul tridimensional pe o suprafață bidimensională. Artistul își poate astfel allege și aplica metoda de organizare estetică pentru a obține o compoziție unitară. [anonimizat] o [anonimizat]-i [anonimizat].

Spațiul dintr-o perspectivă filosofică desemnează forme obiective și universale de existență a [anonimizat] o [anonimizat], în care obiectele și fenomenele coexistă, având poziții și direcții relative între ele. Din Antichitatea, pentru Platon definiția spațiului era geometrică, îar pentru Aristotel avea mai degrabă o natură topologică. În epoca medievală viziunea asupra spațiului era amestecată dar i se adăuga o componentă spirituală. Mai târziu Immanuel Kant dezvoltă teoria cunoașterii și spune astfel despre spațiu că poate fi deopotrivă a priori sau relație.

Capitolul I propune o trecere în revistă a principalelor opere ale istoriei picturii care au încercat reprezentarea înterioarelor încăperilor în relație cu omul, dar și felul în care aceste reprezentări au suferit modificări stilistice de-a lungul timpului. Reprezentările realității obiective constituie un rezultat al perceției vizuale și a cunoscut o gamă largă de soluții de-a lungul istoriei, astfel în practica artistică problema subiectivității receptării a fost rezolvată în mod propriu, cu mult înainte de Renaștere având unele soluții inedite. Capitolul următor urmărește o analiză dintr-un punct de vedere al semnificațiilor, manierelor și expresivității spațiului interior reprezentat de numeroși artiști, lucrări în care se descoperă amprenta stilistică personală. Elementele vizuale, pot conduce la expresivități, plastice deosebite, în funcție de nivelul de creație si de calitatea actului artistic.

In capitolul III sunt prezentate cele mai des intalnite elemente compozitionale dintr-un interior. Simbolistica lor este foarte importanta pentru artisti, acestea fiind elemente principale in orice lucrare de gen.

Capitolul IV este dedicat pictorilor care au similitudini cu autorul acestei lucrari de licenta.

Lucrarea practică și contribuția autorului este analizată în mod amânunțit în Capitolul al V-lea, conținând atât o analiza de formă, cât și de conținut cu accentul pe elementele de noutate aduse de această temă de cercetare. Lucrarea științifică se încheie în mod evident cu Concluziile, Bibliografia, precum și Anexele cu imagini.

René Huyghe spune despre opera de artă: ,,este astfel: că este un lucru, un obiect, ea își înfige radăcinile in lumea fizică si se ilustreză în ea ; ea poartă cu sine caracteristicile acesteia: spațiu, materie, formă, aparențe perceptibile pentru simțuri; în același timp însă, ea nu există decât fiincă este supusă unei scări a valorilor umane. In ea, realitățile materiale si realitățile spirituale nu se pot deosebi, nu mai mult decât fondul si forma. Nu putem intelege una fară a intelege, în același timp, pe cealălaltă ”.[Rene Berger – Descoperirea picturii, Ed. Meridian, 1979].

Ceea ce face măreția artei este, în același timp, forța expresivă și originalitatea ei. Ambele sunt valori care îl măsoară pe artist și viziunile sale:

“Săpând necontenit fântâni interioare eu am dat de izvorul vieții fără bătrânețe”, spunea Brâncuși.

Invocând Arta ca Axiologie, îl vom înțelege atunci mai bine pe Brâncuși când spunea : “Lumea poate fi salvată prin artă”, iar cine spune “artă”, spune “limbaj”. Și un limbaj, fie vorbit, fie pictat, nu e niciodată un lucru al cărui sens să apară imediat tuturora; el este un lucru elaborat, construit, “artificial” pe care n-ajungi să-l înțelegi decât după ce ai învățat un vocabular, o sintaxă. Limbajul plastic înseamnă punct, linie, formă și culoare.

Artistul trebuie să pună hazardului frâul necesității. În artă, necesitatea se cheamă limbaj. Toate plăsmuirile imaginației trebuie să încapă, până la urmă, în linie, culoare ,valoare.[Ion N. Suseala – Estetica si psihologia artelor plastice si designului, ed. Sigma, 2000]

Comunicarea in artă îmbracă forme complexe, iar pentru a realiza o astfel de comunicare sunt necesare informațiile expresive care creează în ansamblu un limbaj propriu vizual.

Ca atare, conștiința vizuală , senzorială, nu este o calitate înăscută, ci dobandită prin experiențe similare ori paralele, dar care pun bazele conștiinței vizuale, și percepțiilor artistice. Modul – cum vedem, nu este influențat de realitatea obiectivă, ci de reacțiile noastre la diferiți stimuli vizuali, si de filtrarea acestora. Creierul astfel interpretează, și conceptualizează ceea ce vede ochiul, interpretările sunt astfel organizate în sisteme cognitive. În mare măsură fiecare individ este o reflectare a culturii sale. (prea general !!!)

Suprafața, culoarea și linia, sunt mijloacele elementare prin care se exprimă mișcarea fizică și psihică.

Fascinația combinațiilor de linii, puncte si forme, care se află în jurul nostru și in mijlocul căreia trăim, întrega natură cu tot ce ne oferă, bun si rău, frumosul, toate au contribuit la plăcerea si interesul cu care mi-am ales tema si am realizat-o, încercând să transpun cu ajutorul compoziției plastice ceea ce m-a fascinat.

Intr-un spatiu plastic, prin organizarea elementelor de limbaj plastic (puncte , linii , culori , forme) dupa anumite principii, se creeaza o forma unitara numita compozitie plastica. Aceasta compozitie plastica este cea mai importanta parte a unei lucrari de arta. Cu ajutorul ei putem stabili centre de interes, sa dezvoltam o poveste si sa creem o imagine coerenta cu idea dorita de-a fi transmisa. Acesta este motivul pentru care am ales aceasta tema. (astea două fraze…..se pot pune tot așa , fie la capitolul cu analiza lucrării tale….fie la inceput sau final de alt capitol….sunt prea generalități)

Capitolul 1

Interiorul ca subiect in istoria artei

Omul a început să facă artă îndată ce s-a ridicat deasupra condiției animale. Primele unelte de silex au fost primele piese de “design”. Desenele rupestre au fost primele opere de artă murală. Lutul modelat în înfățișări zoomorfe și antromorfe-multe stângace, dar destule rafinat stilizate-primele creații sculpturale.

Realitatea concretă se constituie dintr-o formă infinită de varietate de lucruri și obiecte care se exprimă printr-o uimitoare diversitate de forme, iar omul este într-o permanentă relație cu această realitate. Însă pe măsură ce el s-a dezvoltat din punct de vedere psihic, a început o transformare a formelor naturale în conformitate cu viziunea sa în continua schimbare. Putem astfel spune că forma a premers conștiința, însă ulterior au devenit purtătoare de semnificații, astfel luând naștere forța lor de comunicare vizuală. Formele primare însă reprezintă doar puncta de plecare în configurația artistică, ele nu se identifică cu opera de artă. Formele sunt părți ale spațiului, spațiu care separă niște contururi și care capătă la rândul său, aspectul unor forme.

Este unanim recunoscut faptul că începuturile reprezentării formei vizuale de reprezentare a perspective liniare (și de aici derivă, bineînțeles și reprezentarea spațiului interior al unei încăperi) se situează în arta greacă clasică. Întâlnim pe decorația unor vase de ceramică din secolul al V-lea primele ilustrații a unui nou mod de abordare a desenului în spațiul tridimensional. Tot acum artiștii încep folosirea unei reprezentări rudimentare a perspective la redarea unor elemente arhitecturale. Conceptul de spațiu în perioada medievală este caracterizată de o bidimensionalitate excesivă, specifică viziunii artei decorative, teologia având un rol important în formularea teoriilor fizice ale spațiului. În Renaștere omul a căpătat încredere în capacitatea sa de a domina din ce în ce mai mult realitatea prin intermediul rațiunii, astfel s-a generat o nouă modalitate de reprezentare vizuală a spațiului.

În epoca Barocului (sec. al XVI-XVIII) asistăm la primele concepte ale artiștilor de a exprima prin intermediul operei de artă a ideei de mișcare și timp . Barocul a fost caracterizat de un simț al spațiului exagerat, cunoașterea, utilizarea și reprezentarea acestuia fiind duse la extrem, totul fiind pus sub semnul dinamismului (spre deosebire de Renaștere unde spațiul era echilibrat, static, închis).

La sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu transformările științifice ale epocii, se produc o serie de modificări ale conceptului de spațiu. Apariția fotografiei care produce imagini multiple din diferite unghiuri de vedere, mișcarea rapidă a imaginii cinematografice care răstoarnă noțiunea de spațiu-timp, dezvoltarea urbanismului sunt factori care determină o nouă viziune asupra spațiului, astfel omul modern se află în fața unor noi căutări a termenului de spațiu. Pictura modern extinde reprezentarea vizuală a spațiului dincolo de reprezentarea direct a spațiului optic. În arta modern, concepția spațiului variază de la un stil artistic la altul, fiecare current (de multe ori chiar fiecare artist) interpretând într-o manieră original, personală, valorile spațiului

Interioarele sunt o reflexie a vietii si a modului in care aceasta se traieste.

O foarte buna modalitate de-a picta spatiul este prin pictarea interioarelor.

A picta un interior este in primul rand o problema de design care are potential maxim de-a exprima emotii si sentimente.

O modalitate foarte buna de-a incepe demersul pentru pictarea unui interior este studierea imaginilor create de artisti din istoria artei; ce s-a facut deja. S-a constatat nu doar ca exista asemenea imagini cat exista un curent intreg dedicat acestui subiect.

Pictorii au ilustrat interioare de catedrale precum W. Turner – Catedrala Salisbury (fig.1) – a fost comisionat de guvern pentru a se plimba si desena si picta cladiri inainte ca acestea sa se prabuseasca sau sa se distruga. S-au pictat gari, precum Monet – gara Saint Lazar (fig.2), camere de hotel, J.S. Sargent, pictor itinerant cu foarte multe portrete in spatii inchise. S-au pictat azile, Van Gogh – Saint Remy (fig.3), restaurante, spatii grandioase, Sargent – Santa Sophia (fig.4), Van Gogh – interior de restaurant (fig.5), spatii intime si personale, Van Gogh – Bedroom in Arles (fig.6), grajduri, Andrew Wyeth – Interior of Olson`s barn (fig.7), inchisori, Turner – Interior of a prison (fig.8), interioare fantastice, Piroesi – Carceri (fig.9), saloane de biliard, Edgar Degas – The Billiard room at Menil-Hubert (fig.10).

In pictura autohtona avem numerosi artisti preocupati de acest subiect dintre care amintim:

Nicolae Grigorescu – Vatra taraneasca din Rucar (fig.11), Leon Al. Biju – Langa vatra (fig.12), Aurel Baesu – Interior de tara (fig.13), Jean Cheller – Interior (fig.14), Stefan Luchian – Bucatarie calugareasca (fig.15), Nicolae Tonitza – Interior (fig.16), Constantin Daradici – Interior (fig.17), Andrei Branisteanu – Interior taranesc (fig.18) si altii.

Fig1. Turner – Catedrala Salisbury

Una dintre primele si cele mai semnificative comisioane a lui Turner a fost pentru Sir Richard Colt Hoare (1758-1838). Acesta l-a angajat pe artist sa deseneze si sa picteze catedrala dar si imprejurimile ei. Lucrul a inceput in 1801 si s-a incheiat in 1805.

Fig2. Monet – Gara Saint Lazare

In ianuarie 1877 artistul inchiriaza un mic apartament si un studio langa gara Saint Lazare. La a 3-a expozitie a impresionistilor care a avut loc in aprilie a aceluiasi an, a expus 7 panze cu aceasta gara.

Aceasta este una din cele 4 care au supravietuit.

Fig3. Van Gogh – Saint Remy asylum Fig4. Sargent – Santa Sophia

In 1891, Sargent ajunge la Istanbul si la biserica Hagia Sophia. Artistul mituieste un paznic sa-l lase sa intre sa picteze biserica dis-de-dimineata.

Fig5. Van Gogh – interior de restaurant

Fig6. Van Gogh – bedroom in Arles

In data de 16 octombrie 1888, Van Gogh ii scrie fratelui sau despre o pictura a dormitorului. Din cauza obiectelor din camera si ca subiectul era simplist, artistul simte ca toata treaba trebuie facuta prin culoare.

Fig7. Andrew Wyeth – interior of Olson`s barn

Fig8. Turner – interior of a prison

Aceasta lucrare face parte dintr-o serie de desene si picturi realizate de Turner pe cand era rofesor de perspectiva la Academia Roiala, post pe care l-a detinut din 1807 pana in 1828.

Fig9. Piroesi – I Carceri

Piranesi a creat o serie de interioare complicate de inchisori, I Carceri, fiind influentat de graficienii din Venetia unde a crescut. In aceste lucrari, artistul exploreaza posibilitatile perspectivei si iluzia spatiului ducand la extrem acest mediu. Aceste desene reprezinta structuri arhitecturale nerealiste care nu au treaba cu inchisorile propiu-zise.

Fig10. Edgar Degas – The Billiard room at Menil-Hubert

Din 1860, Degas isi petrecea verile in Normandia la Menil-Hubert, pe proprietatea prietenlui sau din copilarie Paul Valpicon. Acolo, picteaza portretele membrilor familiei si cateva interioare printre care si aceasta sala de biliard.

Fig11. Nicolae Grigorescu – Vatra taraneasca din Rucar

Interesul si atasamentul pentru tema taraneasca s-au ivit la Grigorescu de timpuriu si l-au urmarit constant toata viata.

Fig12. Leon Al. Biju – Langa Vatra

Fig13. Aurel Baesu – Interior de tara

Fig14. Jean Cheller – Interior

Fig15. Stefan Luchian – Bucatarie calugareasca

Fig16. Nicolae Tonitza – Interior

Fig17. Constantin Daradici – Interior

Pictura lui Constantin Daradici pare a fi înainte de toate un jurnal al existenței de fiecare zi, o consemnare scrupuloasă a reperelor care dau contur și stabilitate lumii din care el face parte și a raporturilor imuabile dintre ele.

Fig18. Andrei Branisteanu – Interior taranesc

Capitolul 2

Maniera, semnificație si expresivitate în pictura reprezentând spațiile interioare

Expresivitatea, informatiilor derivă din calitatea si cantitatea mesajului, mesaj exprimat pe suport fizic, cu ajutorul formelor, liniilor, culorilor etc.

Interioarele starnesc tot felul de emotii privitorilor.

De exemplu, Van Gogh ii scrie fratelui sau Theo despre experienta sa pictata in lucrarea “The night caffee” : “ Azi voi incepe probabil sa pictez interiorul cafenelei unde mananc seara la lumina lampilor cu gaz. Se numeste cafenea de noapte. E deschisa non stop. Clientii, pasari de noapte, se pot refugia acolo cand nu au bani sa plateasca chirie. Tabloul este unul din cele mai urate pe care le-am facut. Am incercat sa exprim pasiunile teribile ale umanitatii prin verde si rosu. Camera e rosie ca sangele cu o masa de biliard verde in mijloc. Sunt patru lampi verde lamaiu cu o licarire de portocaliu si verde. Peste tot este o confruntare intre rosu si verde.

Van Gogh – The night caffee

Se subintelege dispretul pictorului referitor la locul respectiv.

Tabloul The Salon al pictorului german Otto Dix prezinta partea mizerabila a vietii omenesti si neputinta oamenilor dupa primul razboi mondial. Este o imagine apasatoare.

El spunea: “Nu sunt obsedat sa reprezint uratenia. Tot ce am vazut e frumos. Nu am pictat scene de razboi ca sa impiedic razboiul. Nu am vrut sa fiu niciodata atat de arogant. Le-am pictat pentru a exorciza experienta razboiului. Oamenii deja incepeau sa uite ce suferinte le-au adus razboiul. Nu am vrut sa produc frica si panica, doar sa sa le reamintesc oamenilor ce ingrozitor e razboiul si sa le stimulez puterea de-a rezista.”

Pictorul reprezinta 4 prostituate in varsta intr-un bordel, tablou inspirat dintr-o vizita in Hamburg din 1921. Privirile plictisite ale celor 3 femei din planul secund sunt in contradictie cu cea din prim plan care se mangaie in fata unui client nevazut. Toate sunt trecute de prima tinerete, dar sunt imbracate si machiate ca niste tinere parca in incercarea de-a da timpul inapoi. Dix parca intreaba ce se intampla cu aceste doamne cu trecerea timpului.

Otto Dix – The Salon

Un alt tablou, de aceasta data a lui Gustave Caillebotte exprima cu totul altceva…pace si liniste. Lumina zilei care patrunde prin usa deschisa inunda incaperea. Scaunele sunt asezate in ordine langa perete si se simte o atmosfera minunata si calma.

Gustave Caillebotte – Billiards

Vilhelm Hammershoi, prin pictura sa, trezeste in privitor un sentiment de insingurare si alienare, precum si unul de contemplare al singuratatii. Tonurile de gri si brunurile folosite se potrivesc perfect cu ceea ce vrea sa comunice artistul.

Vilhelm Hammershoi – Interior

In tabloul de mai jos, pictorul Alexandru Satmary, isi prezinta subiectul ca o doamna de companie care parca ademeneste barbatii cu alura si pozitia ei. Culorile vii prezinta o atmosfera incitanta.

Alexandru Satmary – Interior oriental

Ipolit Strambu, in lucrarea sa “Interior din casa artistului” foloseste tonuri medii si inchise pentru a crea o atmosfera misterioasa.

Ipolit Strambu – Interior din casa artistului

Theodor Aman prezintă o atmosferă prietenoasă si jovială, de petrecere.

Theodor Aman – Serata – Bal mascat în atelier

Iata doar cateva din starile care pot fi descrise de artisti prin lucrarile lor. Pana la urma, fiecare dintre noi, privitorii, rezonam cu ce ne reprezinta.

Ca o concluzie, se poate spune ca ca de fapt interioarele reflecta o anumita stare de spirit, ca sunt despre viziunea oamenilor, cum se vede lumea si ce se pretuieste.

Ambianta si starea de spirit conferita de aceste spatii interioare se poate crea si controla cu ajutorul tonurilor (lumini si umbre). Printre motivele pentru care aceste valori sunt foarte importante in pictura amintim: crearea unui centru de interes in imagine prin diferite contraste, crearea impresiei de adancime si spatiu prin folosirea umbrelor, folosirea umbrelor pentru reprezentarea tridimensionala a formelor.

Folosirea acestor valori schimba complet imresia care ne-o lasa imaginea.

Un exemplu bun este pictura lui J. S. Sargent Venetian Bead Stringers. Oricine a fost in bisericile din Venetia stie mirosul apei de mare si stie ca antreurile lor sunt foarte intunecate si misterioase.

Aici Sargent experimenteaza o compozitie cu armonii tonale terne. Paleta restransa de marouri, griuri si negru este complimentata de tonurile foarte deschise folosite razlet. Aceste jocuri de armonii subtile sugereaza impactul lui Diego Velasquez asupra artstului.

J. S. Sargent – Venetian Bead Stringers

Un alt tablou intunecat este cel al lui Edouard Vuillard – mama sa in dormitor – un tablou care evoca casa bunicilor de la tara. Culorile si tonurile sunt foarte expresive. Rozurile si violeturile evoca o atmosfera calda si familiara.

Edouard Vuillard – Mme Vuillard in the artist`s Bedroom

O alta abordare a aceluiasi pictor este tabloul cu dormitorul roz inundat de lumina. Tonurile deschise si contrastul mic fac ca imaginea sa para foarte luminoasa si primitoare.

Pictorul lasa adesea parti nepictate in tablourile sale si si aici cu mare efect. In acest tablou impresionist se observa foarte bine efectul soarelui in camera, folosind culoarea panzei pentru umbre si pictand doar lumina. Pictiorul lasa privitorul sa completeze spatiile nepictate.

Edouard Vuillard – Pink Bedroom

Vilhelm Hammershoi a pictat o scena intunecata luminata de doua lumanari. Oamenii lipsesc si nu exista o explicatie logica pentru aranjamentul mobilei. Aceasta este folosita doar ca décor pentru o eventuala intilnire. Acest lucru exacerbeaza simtul insingurarii pe care artistul il invoca de obicei in lucrarile sale. Pictorul reda o forma ovala ca o rama ca si cum scena ar fi in oglinda. Posibil ca acest lucru sa reprezinte notiunea traditionala cum ca arta reflecta realitatea.

Vilhelm Hammershoi – Interior.Artificial light

O alta lucrare a aceluiasi atist este Dust motes dancing. Aici lumina apare ca ceva spiritual, tangibil si intangibil deopotriva. Peretii goi, fara decoratiuni sunt luminati prin fereastra de razele soarelui de iarna formand o impresie pe podea. Lipsa culorii este ceva caraceristic la Hammershoi. Impresia generala este de spatiu gol, intunecat si silentios psihologic.

Vilhelm Hammershoi – Dust motes dancing

Un alt mijloc prin care putem manipula starea de spirit oferita de imagine este prin perspectiva si plasarea liniei orizontului.

Folosirea perspectivei in arta este un lucru relativ recent. Inaintea scolului 14 se folosea putin sau deloc pentru realizarea unui spatiu tridimensional asa cum il percepem astazi.

Arta bizantina, medievala si gotica era foarte bogata si frumoasa, insa imaginile nu incercau sa creeze impresia de adancime si spatiu.

Maestrii italieni, Giotto (1267 – 1337) si Duccio (1255-1260 – 1318-1319) au fost primii care ai cochetat cu ideea adancimii si a volumului in arta lor si lor li se acrediteaza cu introducerea unei forme primitive de perspectiva, folosind cu mare efect umbrele pentru a crea iluzia spatiului, insa totusi era departe de ceea ce numim azi perspectiva.

The Calling of the Apostles c.1308-1311 Duccio di Buoninsegna

Prima pictura cunoscuta care a fost realizata in perspectiva liniara a fost cea a arhitectului florentin Fillipo Brunelleschi (1377-1446).

Masaccio – The Tribute Money c.1426-27 Fresco, The Brancacci Chapel, Florence

Gustav Klimt – Auditorium in the Old Burgtheatre, Vienna

Revenind la modernitate, avem lucrai in care artistii folosesc perspectiva pentru a transmite viziunea lor.

In aceasta lucrare, artistul Gustav Klimt picteaza incinta din perspectiva scenei, privind inspre spectatori. Stilul acesta academic a fost caracteristic pentru perioada de inceput a carierei lui, in care tablourile erau realizate intr-o maniera mai realista. Privitorul vede de la nivelul scenei inspre spectatori si pe urma in sus, ca sa se poata admira decoratiunile complicate ale tavanului. Din mijlocul ornamentului tavanului coboara un candelabru maret.

Artistul foloseste aceasta perspectiva pentru a ne arata cit de grandioasa este incaperea.

In pictura flamanda a lui Pieter Jansz Saenredam – Interior of the Sint-Odulphuskerk in Assendelft, faptul ca linia orizontului este plasata foarte jos, la nivelul picioarelor aproape, ne face sa ne simtim ca si cum am fi in genunchi. Suntem pusi in pozitia unor enoriasi, a unora care se roaga.

Pieter Jansz Saenredam – Interior of the Sint-Odulphuskerk in Assendelft

Prin contrast, Charles Sheeler a pictat tabloul sau American Interior privind de sus, aplatizand parca imaginea si transormand-o in tipar. El a proiectat imaginea ca un fotograf, folosind o compozitie rupta, o vedere oblica, contururi precise si contraste de lumini si umbre. El a intretesut aceasta viziune modernista cu forme pure si tipare din trecutul istoric american.

Charles Sheeler – American interior

Expresivitatea culorilor este iar un element important in pictura interioarelor. Folosind culori vii, Matisse reuseste sa ne transpuna intr-un univers fantastic. Tabloul sau, Armonie in rosu din 1908 este un exemplu perfect. El si-a dezvoltat un stil personal folosind pete plate de culoare vibrante si stralucitoare si a conturat siluetele precum Van Gogh. Acest tablou fauvist nu are un centru de interes. Rosul putenic si luxuriant impreuna cu linii energetice de albastru pare ca se preling de pe perete, acaparand toata suprafata si unificand-o intr-un tot singular, inghitind spatiul tridimensional al incaperii si redand potentialul decorativ al panzei.

Henri Matisse – The red room

Capitolul 3

Simbolistica elementelor compozitionale specifice interioarelor

La fel de importante precum valorile, perspectiva sau culorile in designul interioarelor sunt si elementele descrise in ele. Avem de-a face cu tot felul de usi, ferestre, oglinzi, podele, obiecte decoraive si altele. Acestea schimba aspectul spatiului locuit. Nu se poate picta un interior fara astfel de elemente de recuzita. Cateodata chiar ele sunt cele care capteaza atentia artistilor.

Ca si un prim element important se amintesc ferestrele. Acestea reprezinta hotare intre afara si inauntru. Sunt spatii prin care se poate observa ceva. Pot fi o invitatie inspre ceva. Sunt elemente voieuristice si intrigante.

Ferestrele rotunde evoca ochiul uman, in timp ce cele patrate sunt de natura terestra. Ferestrele sunt vectorii unei duble circulatii: lumina din exterior spre interior si privirea din interior inspre exterior.

Fereastra este si ochiul casei: ea mediaza opozitiile inauntru – afara, inchis – deschis, pericol – siguranta, leaga intimitatea casei de lumea exterioara.

Ferestrele inchise simbolizeaza atat medierea introspectiva si frica fata de lumea exterioara (sau culpabilitatea secreta). In schimb, ferestrele deschise simbolizeaza o natura prea putin reflexiva. Intr-un registru spiritual ele pot simboliza, de asemenea, accesul la revelatia divina.

In pictura moderna, fereastra care deschide o perspectiva ce nu duce nicaieri simbolizeaza incognoscibilitatea lumii.

Este, de asemenea, un simbol al constiineti, mai ales atunci cand se afla in partea de sus a unui turn, prin analogie cu capul figurii umane.

Mai jos avem cateva exemple de picturi cu ferestre.

Salvador Dali – Figure at the window

Juan Gris – The open window

Claude Monet – Camille Monet at the window

Andrew Wyeth – Wind from the sea

Odilon Redon – Window. Interior

Edward Hopper – Night Window

Claude Monet – Open window at Collioure

Zdzislaw Beksinski – Untitled

Un alt element important este usa. Ea permite accesul inauntru sau spre in afara incaperilor.

Primele referiri „artistice” la usi au fost picurile egiptene de pe mormintele faraonilor, pentru ca mai apoi acestea sa devina teme recurente pentru nenumarate lucrari.  In epoca romana exista chiar un zeu al usilor, Ianus, zeul inceputurilor si al sfarsiturilor, dar si al tranzitiilor in timp. Si astazi simbolul usii a ramas intre aceleasi cadre imagologice.

La nivel artistic insa, o usa deschisa este un simbol al inceputurilor. Usa deschisa are avantajul de a-ti oferi o scurta privire despre ceea ce se afla dincolo. In unele cazuri, o usa deschisa poate fi chiar o invitatie. Usa inchisa este plina de potential, pentru ca orice s-ar putea afla dupa ea. Tot ea ar putea semnifica o stavila, ceva care limiteaza accesul, nelasand privitorul sa aiba acces la ceea ce se afla dupa ea. Asadar, o usa poate insemna deopotriva oportunitate si incatusare.

O alta semnificatie ar fi simbolul tranzitiei – dintr-o religie in alta, dintr-o mitologie in alta, dintr-un stil artistic la altul sau pur si simplu trecerea de la un stil personal la altul.

Zdzislaw Beksinski – Untitled

In aceasta lucrare a artistului polonez, usa pare sa transporte privitorul spre o alta lume.

Claude Monet – The red cape madame Monet

Andrew Wyeth – Opened and closed

In aceasta lucrare, pictorul ne infatiseaza 2 usi, una deschisa si una inchisa. Imaginea ar putea fi interpretata ca o alegere.

Vilhelm Hammershoi – White doors

In aceasta pictura, artistul creeaza mister. Privitorul ramane cu intrebari neelucidate: Oare ce se gaseste in spatele lor?

Si podeaua este un element important de interior. Ea ofera privitorului o parte din perspectiva si profunzimea spatiului.

In picturile lui Vermeer, podeaua e formata din mozaic de gresie ca o tabla de sah. Stim unde e fiecare obiect sau persoana in profunzime.

Johannes Vermeer – The Concert

O alta lucrare celebra care are ca subiect principal podeaua este The floor scrapers a lui Gustave Caillebotte. In 1875, artistul a trimis lucrarea catre juriul Salonului, expozitia oficiala a Academiei de arte din Paris. Lucrarea a fost respinsa, dar Edgar Degas si Renoir, admirand-o, l-au incurajat sa expuna cu impresionistii. Pictura, care reprezinta muncitori razuind podeaua, a devenit una din senzatiile expozitiei din 1876. Admiratorii au descris lucrarea in termenii modernitatii si ai realismului ca fiind una “adevarata” si “intima”, in timp ce criticii au numit-o cruda si anti-artistica.

Gustave Caillebotte – The floor scrapers

Edgar Degas – The rehearsal

Maretia si spatialitatea camerei se simte in primul rand din cauza podelei.

Si tavanul poate avea anumite valente atistice si sa fie chiar subiectul unei lucrari de arta.

De exemplu, lucrarea lui Edouard Vuillard – Mme Vuillard sewing by the window, are ca acces in tablou exact tavanul. Este primul lucru care se remarca in lucrare.

Edouard Vuillard – Mme Vuillard sewing by the window

Mai avem si lucrarea lui Vilhelm Hammershoi Interior of the great hall. Si aici tavanul ajuta in perspectiva camerei.

Vilhelm Hammershoi – Interior of the great hall

Elementele din camera, resectiv vase, vaze, ghivece, mese, scaune si altele se regasesc de asemenea in aproape toate picturile de interior. Ele reprezinta recuzita scenei ce are sa fie pictata.

Anumiti pictori le-au acordat toata atentia, ele devenind centrele de interes din imagine.

In lucrarea lui Vilhelm Hammershoi Interior with easel and punch bowl avem o compozitie plina de dreptunghiuri, sevaletul, usa, masa, pianul si dintr-o data, intr-o nota discordanta, intr-un colt avem un vas rotund. Este singurul element rotund din scena, ceea ce il face atractiv si aparte.

Compozitiile cu astfel de teme releva foarte bine tema de prezenta prin absenta. Ele creaza povestea.

Vilhelm Hammershoi – Interior with easel and punch bowl

O categorie aparte de obiecte de interior se refera la oglinzi. Sunt o variatiune a ferestrelor, dar in loc de-a privi afara prin ele, privim inauntru, la noi insine.

Aceste obiect în diferite limbi amplifică ideea de cercetare, mister, reflecție: speculum în latină (de unde provine speculația, însemnând inițial observarea aștrilor cerești cu ajutorul unei oglinzi), mirror în engleză și miroir în franceză (derivate de la o rădăcină verbală care înseamnă „a se mira”), oglinda având rolul de cercetare, cunoaștere și autocunoaștere.

Pe lângă aceste roluri, oglinda este instrumentul care i-a creat omului cele mai mari deziluzii, temeri, angoase. În oglindă omul își caută mereu chipul adevărat, constatând mereu deosebiri între „sinele” său și imaginea din oglindă: tainică, mută, inversată.

Edouadr Manet – Un bar la Folies-Bergère

Diego Velasquez – Las Meninas

Capitolul 4.

Similitudini cu artisti si curente din istoria artei

In lumea artei, ilustratia a fost considerata mai putin importanta decat pictura de sevalet sau designul grafic. Astazi, in pate si datorita industriei jocurilor video si a cartilor dar si a folosirii ilustratiei in reviste si alte publicatii, ea a devenit o forma de arta adevarata.

Artistii isi inventeaza singuri povestile pe care ar vrea sa le ilustreze sau „ordoneaza“ amintiri ale povestilor citite cindva.

In sens mai larg, pot fi numite ilustratii unele tablouri cu subiect literar, dar si secvente de imagini bazate pe o opera literara, dar scoase din context si prezentate separat. Se consuma lucrari de grafica de sevalet care pot fi foarte bine considerate si ilustratii pentru un text.  Ilustratia creeaza ambianta necesara meditatiei.

Ilustratia contemporana foloseste o multitudine de stiluri si tehnici printre care amintim desenul, pictura, colajul, montajul, designul digital, multimedia si modelarea 3d. in functie de scop, ilustratia poate fi expresiva, stilizata, realistica sau tehnica.

Caracteristici specifice ilustratiei

Ilustratia este o imagine desenata sau fotografiata, ce are ca scop exemplificarea si intelegerea mai usoara a unui text. In prezent ilustratia este considerata drept parte a artei vizuale, intrucat aceasta poate veni in completarea unor lucrari precum caricaturile, sau pictura. Ilustratia este una dintre cele mai vechi forme ale artei, astfel prima descoperire privind aceasta forma a artei dateaza inca de acum aproximativ 30 mii de ani. Odata cu evolutia omenirii si a artei a evoluat si ilustratia, asadar in prezent majoritatea ilustratiilor se realizeaza cu ajutorul unui calculator si a unor programe specifice. De asemenea, pe langa intelegerea textului, ilustratia are rolul  de a infrumuseta o opera si de a fi decorativa. Asadar primele modele de ilustratii, omenirea le detine inca de la inceputul secolului V, de cand provin miniaturile manuscriselor bisericesti. In ziua de azi, omenirea cunoaste mai multetipuri de ilustratii, iar dintre acestea amintim: ilustratia artistica, ilustratia de carte in care se prezinta momente esentiale ale unui text literar si de ce nu ilustratia muzicala.

Evolutia ilustratiei in intreaga lume

Epoca de aur in domeniul ilustratiei, este considerata perioada cuprinsa intre anii 1880 si sfarsitul Primului Razboi Mondial. Acea perioada a fost extrem de benefica atat pentru ilustratii cat si pentru ilustratorii din America si intreaga Europa. Dupa perioada celor 2 Razboaie Mondiale, ilustratia a evoluat intr-un ritm foarte alert concomitent cu stiinta, putem spune, astfel in  ziua de azi ilustratiile se pot face cu ajutorul unor programe, precum: Adobe Illustrator, SmartArt, Excel, PowerPoint, Word, sau Outlook. Cu ajutorul acestor prorame se poate realiza relativ usor orice ilustratie dorita. De altfel ilustratia este extrem de folosita in prezent, ea se utilizeaza cu precadere in domeniul IT, insa nici celelalte domenii nu fac exceptie.

In domeniul artistic, ilustratia a fost aplicate in diferite tehnici, precum: pitcura, sau desenul, in cazul desenului, ilustratia este extrem de uzitata, avand ca scop principal atractivitatea, sau amuzamentul lucrarii.

Ilustratiile se utilizeaza frecvent in domeniul creeri de jocuri video, sau in domeniul graficii digitale. Ilustratiile nu au ramas indiferente nici pentru intreaga mass – medie, astfel in prezent intalnim numeroase publicatii dedicate acestui fenomen.

Ilustratori celebrii in lume

Pe intraga suprafata a Pamantului exista numerosi ilustratori, fie ca vorbim despre cei mai celebrii, sau despre simpli freelanceri, toti fac acelas lucru, insa cu tehnici diferite. Stephan Pastis, este unul dintre cei mai celebrii ilustratori de origine americana, acesta s-a nascut in anul 1968 si a devenit celebru in perioada in care colectia acestuia de benzi desenate a fost pe lista celebrei publicatii New York Times. Imediat dupa ce a cunoscut succesul cu aceasta revista, artistul s-a dedicat creeri benzilor desenate pentru copii, iar in acest sens si-a lansat un prim volum in luna februarie a acestui an. Stephan Pastis, este avocat al facultatii de drept, insa acesta a ales sa-si urmeze hoby-ul, iar in scurt timp a devenit cel mai bine vandut autor de benzi desenate. Lincoln Peirce, este de asemenea, unul dintre cei mai celebrii creeatori de ilustratii si benzi desenate. Artistul Lincoln Peirce, a devenit cunoscut datorita celebrei serii “ Marele Nate “. Dintre ilustratorii romani de exceptie amintim pe: Matei Branea, nascut la data de 1 iulie 1977, a reazilat extrem de multe proiecte si ilustratii pentru diferite publicatii, televiziuni si industria de publicitate de la noi. Irina Dobrescu este una dintre cele mai cunoscute ilustratoare din Romania, ea fiind si membru fondator al Clubului Ilustratorilor din Romania. Artista a ilustrat numeroase carti pentru copii, a colaborat cu diferite agentii de publicitate, a participat la nenumarata expozitii si workshop-uri atat in tara cat si in  strainatate. In concluzie se poate spune ca ilustratia este mai mereu pe un trend ascendent si evolueaza extrem de rapid, odata cu stiinta, si este strans legata de intreg mediul artistic.

Lucrarea de fata este o ilustratie care isi are ca procedeu de lucru radacinile in tehnica pointilista, in acea juxtapunere a tuselor de culoare pentru a creea spatiul.

Un bun exemplu este Georges Seurat ( 2 decembrie 1859 – 29 martie 1891), un pictor post impresionist care a lucrat in tehnica pointilismului.

Georges Seurat – The Seine and la Grande Jatte

Georges Seurat – Gray weather, Grande Jatte

El, impreuna cu neo-impresionistii au ajuns la concluzia ca tusele de culoare juxtapuse au ca efect o vibranta mai mare decat conventionala amestecare pe paleta a culorilor. Ei considerau ca aceasta aplicare meticuloasa de tuse va avea un efect de lumina pe panza.

Seurat si-a insusit notiunea de abordare stiintifica a picturii. El considera ca un pictor poate folosi culorile pentru a crea armonie la fel cum un muzician foloseste varietatea si contrapunctul pentru a crea armonie in muzica. El a teoretizat ca aplicarea stiintifica a culorilor era ca oricare alta lege naturala. A considerat ca legile optice si ale perceptiei vizuale ar putea fi folosite pentru a crea un nou limbaj artistic bazat pe un set heuristic propriu folosind linii, intensitatea culorii si tonurile. Artistul a numit acest stil chromolumianism.

Intr-o scrisoare adresata scriitorului Maurice Beaubourg in 1890, Seurat scria: Arta este armonie. Armonia este analogia contrariilor de elemente similare de ton, culoare si linii. In ton, luminos langa intunecos. In culoare, complementarele. In linie, cele care fac un unghi drept. Rama este in armonie opusa tonuilor, culorilor si liniilor din pictura. Aceste aspecte sunt considerate in functie de dominanta lor sub influenta luminii si a starii de spirit.

Ca si subiect, tot lucrarea de fata are similitudini cu Honore Daumier, caricaturist francez din secolul 19, dar si Valentin Gubarev, un pictor contemporan din Belarus.

Despre Honore Daumier se stie ca a facut peste 500 de tablouri, 4000 de litogravuri, 1000 de desene si 100 de sculpturi. Un tehnician desavarsit, a fost cunoscut cel mai bine pentru caricaturile si satirele politicienilor si conationalilor sai. Aceste caricaturi l-au facut drag multimii, insa prea multe caricaturi cu regele Louis Philippe l-au aruncat in inchisoare pentru 6 luni. Mai apoi, a caricaturizat profesiile precum doctori, profesori si in special judecatori si avocati pe care ii considera cruzi si pomposi. A fost numit “Michelangelo al caricaturilor

Dintre lucrarile sale celebre amintim:

Honore Daumier – Gargantua

Honore Daumier – litografie colorata

Honore Daumier – Litografie Rue Transnonain

Honore Daumier – La Bucuresti

Valentin Gubarev este un pictor contemporan din Bearus, apartinator al miscarii naïve in arta. S-a nascut pe 14 aprilie 1948 in Gorky, /uniunea Sovetica( astazi Nizhny Novogorod, Federatia Rusa).

In 1975, el s-a mutat in Belarus, unde a inceput sa ilustreze carti.

Pictorul spune despre subiectii tablourilor sale ca sunt oameni obisnuiti care nu au citit Hegel sau Kant. Personajele sale sunt oameni cu inima pura, care nu s-au nascut pentru a fi anteprenori, dar au o dorinta puternica de-a fi fericiti. Naratiunea lucrarilor sale cuprinde printre altele memoriile din copilarie si adolescenta ale artistului, motive nostalgice si detalii din viata din era sovietica.

Dintre lucrarile sale amintim:

Capitolul 5.

Analiza de forma si continut a preprezentarii lucrarii de pictura “Interior”

Cadrul general

Lucrarea de fata, desfasurata pe orizontala, cu lungimea de 168 centimetri si inaltimea de 120 centimetri, realizata in tehnica ulei pe PFL, prezinta o scena de interior in care elementele principale sunt familia de personaje antropomorfe care isi petrec seara impreuna. Pictura astfel realizata intruneste caracteristicile unei compozitii cvasideschise dinamice.

Aceasta lucrare are menirea de-a distra ochii si inima privitorului atat prin maniera tehnica a lucrarii cat si prin tema aleasa. Personajele desi fiecare cu preocupari diferite se inteleg de minune, la fel cum in realitate traieste o familie fericita.

Tatal, un artist nu tocmai priceput, ii canta mamei cu dragoste. Ea, mama, sta intinsa pe canapea leneșă, pierdută în muzică ce-i încântă urechile se pare. Pe jos,in lumea lui, se joaca juniorul cu energia si vivacitatea unui copilandru.

Nivelul compozitional

Compozitia este un termen care descrie organizarea spatiului, a obiectelor in pictura, adica ordonarea formelor si culorilor intr-un mod in care imaginea capata un sens artistic.

Într-un sens mai practic, compoziția este relația dintre elementele imaginii. E ca și scheletul unei creaturi vii – nu se vad oasele, dar fac corpul să arate așa cum este. Fără schelet nu ar exista nici o formă.

Lucrarea de fata este o compozitie quasideschisa dinamica triunghiulara. De ce quasideschisa? Pentru ca, desi elementele principale se afla toate in interiorul planului pictural, se intelege ca spatiul incaperii in care stau personajele nu se tremina. Forma triunghiulara a acestei compozitii ii ofera acesteia stabilitate si forta.

Vectorii oblici, liniile curbe si masele rotunde si ovale ii confera imaginii dinamicitate. In exemplul de mai jos au fost marcate in culori toate aceste elemente compozitionale.

Pe langa acestea, mai avem si vectori orizontali si verticali secundari. Acestia, marcati cu gri, leaga masele principale compozitionale intre ele. Aceste mase sunt reprezentate de cele 3 presonaje principale si masa aflate in prim plan, impreuna cu tabloul, peretele, biblioteca și perdeaua din planul secund. Tot o masa compozitionala ar putea fi si covorul, un oval care cuprinde in partea de jos intreaga lucrare si leaga personajele intre ele.

Ochiul privitorului porneste din partea stanga sus de la capul personajului antropomorf si are mai multe directii prin care poate strabate imaginea.

Prima dintre ele ar fi: de la vârful capului, ochiul merge spre gura, apoi ajunge la tabloul din fundal, coboara spre al doilea personaj care sta pe canapea, strabate personajul si, prin directia picioarelorse ajunge la coltul din dreapta sus.

A doua: de la vârful capului, ochiul coboara pe linia urechii până la mâna, ajunge la chitară și apoi iar la tablou si se continuă cu personajul feminin.

A treia variantă este asemanătoare cu cea precedentă, doar că, ajungând la mână, ochiul se îndreaptă spre picior, ajunge la masă si pe urmă iar la personajul feminin.

Ultima vaiantă ar fi cea în care pornind de la personajul din stânga se coboară pe linia piciorului spre covor si mai apoi pe linia roșie spre personajul al treilea si pe urmă spre cel feminin.

Astfel, ochiul străbate întreaga compoziție.

Sub raportul centrelor de interes din imagine avem urmatoarele zone: primul centru și cel mai important este constituit din cele 3 personaje; al doilea, subordonat primului este reprezentat prin tabloul din fundal împreună cu șemineul si masa, iar al treilea, mai în umbră, este constituit din bibliotecă si perdea.

Nivelul valoric

Desaturând imaginea se poate observa întreaga gamă de griuri a lucrării.

Se observă așadar că cea mai mare parte a spatiului plastic este ocupat de griurile medii. În partea stângă si dreaptă, în umbră si în centru se gasesc si valori mai închise care merg înspre negru. Tot o valoare închisă se află și jos, pe covor. Această valoare cu rol compozitional atrage privirea si rupe din uniformitatea prim-planului.

Prim-planul are valori medii spre deschis. Alb pur nu există, însă niște valori foarte deschise se pot găsi pe capul celor trei personaje si în tabloul din fundal.

Dominanța griurilor medii sugerează lumina artificială din cameră.

Nivelurile de gri închis de pe marginile compoziției au rolul de-a stabiliza imaginea si de-a păstra ochiul în cadrul pictural.

Nivelul cromatic

Din punct de vedere cromatic, lucrarea este realizată cu culori calde, respectiv galben, roșu și portocaliu. Aceste acorduri cromatice sunt folosite pentru a induce privitorului un sentiment placut de căldură. Fiind vorba despre o familie, s-a considerat că acestea ar fi cele mai potrivite.

Dominanta cromatică este portocaliul cu diferite grade de puritate si intensitate. S-a folosit această culoare pentru că ea denotă fericire și crează un sentiment psihologic de confort.

Pe lângă aceasta, se observa și roșul punctat în zona scaunului, paharelor cu vin, canapelei si ghemului din prim plan. La fel ca și celelalte culori folosite, nici roșu nu avem pur. Toate sunt tonuri rupte.

În proporție destul de mare este si galbenul pe care îl întâlnim la bluza personajului din stânga, la covor si la fundița personajului din dreapta.

Se gasesc si complementarele culorilor dominante, dar în proporție foarte mică. Există în partea stângă un glob albastru, complementar portocaliului, un brăduleț verde, complementar roșului si violet în anumite umbre, complementar galbenului.

Nivelul tehnic

După cum s-a amintit la început, aceasta lucrare este executata în tehnica ulei pe pfl.

Tușele sunt moi, fine, juxtapuse pentru a crea o senzație de bogație a culorilor.

Pentru a crea zone de interes în lucrare s-au folosit și tehnici precum sfumato, adica marginile obiectelor s-au pierdut acolo unde nu s-au dorit detalii. În alte zone se gasesc delimitări evidente între obiecte.

Anumite zone au fost tratate prin transparențe, altele din contră, opace.

Unele culori au fost modulate, altele modelate.

Concluzii

Concretizând, nu putem decât să admitem că arta nu poate exista fară percepție, fară constientizarea dobândită cu ajutorul simțurilor.

Bibliografie

https://galeriidearta.blogspot.com/2017/07/interior-in-pictura-romaneasca.html

https://collection.smk.dk/#/en/detail/KMS8677 Hammershoi – interior. Artificial light 1909.

https://www.1st-art-gallery.com/Gustav-Klimt/Auditorium-In-The-Old-Burgtheater-Vienna.html

https://www.alamy.com/pieter-jansz-saenredam-1597-1665-dutch-painter-interior-of-the-sint-odulphuskerk-in-assendelft-1649-rijksmuseum-amsterdam-holland-image220196963.html

Op Art History Part I: A History of Perspective in Art

https://en.wikipedia.org/wiki/St%C3%B8vkornenes_dans_i_solstr%C3%A5lerne

The Degenerate World of Otto Dix

https://www.henrimatisse.org/the-dessert-harmony-in-red.jsp

Mituri si simboluri in arhitectura (3)

https://www.tgg.ro/blog/usa-deschisa/

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f3/Monet_-_the-red-cape-madame-monet.jpg

https://www.atlasofplaces.com/painting/realism-modernity/

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:%C3%89douard_Vuillard,_Mme_Vuillard_Sewing_by_the_Window,_rue_Truffaut,_ca._1899.jpg

http://istoria-artei.blogspot.com/2016/02/simbolul-oglinzii-in-pictura.html

http://www.blog.caricatura-ta.ro/ilustratia-o-forma-a-artelor-vizuale/

https://en.wikipedia.org/wiki/Georges_Seurat

https://www.artsy.net/artist/honore-daumier

https://prabook.com/web/valentin.gubarev/3749899